Băniţa

Identificarea arealelor pretabile practicării sporturilor de iarnă (schi) utilizând tehnici GIS/SIG. Aplicaţie: Munţii Vâlcan- zona Straja

2012-01-06T07:10:00.000+02:00

Valorificarea superioară a potenţialul natural din zona montană a României, în direcţia valorificării turistice în perioada sezonului de iarnă, a determinat aplicarea unor metode şi mijloace pe baza cărora să fie identificate areale pretabile unor astfel de activităţi. Astfel de studii sunt complexe, vizând aspecte geografice, social-economice, ecologice, urbanistice ş.a

Prioritară ar trebui să fie analiza pe baza potenţialului natural (altitudinea, panta, expoziţia versantului, temperatura medie anuală, temperatura medie în perioada iernii, durata stratului de zăpadă, utilizarea actuală a terenurilor) la care se adaugă căile de acces. Plecând de la rezultatele acestui studiu sunt dezvoltate studii socio-economice, tehnice, urbanistice ş.a .
În realizarea unor studii de potenţial sunt des folosite tehnicile GIS/ SIG, acestea permiţând analiza multicriterială.
În acest sens o să exemplificăm utilitatea tehnici GIS în studiul potenţialului natural în vederea practicării sporturilor de iarnă în munţii Vâlcan, zona Straja, din vestul Carpaţilor Meridionali. Pentru aceasta au fost utilizate programele IDRISI (pentru analiză) şi QGIS (vizualizare complexă).

Analiza a cuprins:
1. Obţinerea modelului digital al reliefului (DEM). Acesta a fost obţinut pe baza imaginilor ASTER GEDEM V.2 , având o rezoluţie de 30 m(cea mai bună în momentul de faţă).

Se observă delimitarea clară dintre arealul montan (peste 850-900 m) şi cel depresionar precum şi traseul meandrat al Jiului din zona Defileului(altitudine sub 500 m). Zona de interes pentru practicarea schiului cuprinde 4 areale(în roşu) ce sunt delimitate prin văi. În momentul de faţă amenajări turistice sunt prezente doar în arealul dominat de vf. Straja.

2. Extragerea din DEM a unor parametrii precum expoziţia şi panta pe baza unor module specifice.

Expoziţia versanţilor este reprezentată în grade (exp. 0,360= nord, 180 =sud). Datorită orientării axului montan pe direcţia generală est-vest se observă că versantul dinspre depresiunea Petroşani are o expunere generală nordică (favorabilă sporturilor de iarnă).

Geodeclivitatea (panta) prezintă o importanţă deosebită în practicarea schiului. Se consideră că panta trebuie să se încadreze între 10 grade (pârtii începători) şi maxim 35 de grade (avansaţi). Se acceptă şi pante mai ridicate pentru schiorii experimentaţi, fiind vorba de pârtii de bandă neagră. Se observă o zonă depresionară cu o declivitate redusă, sub 10 grade, pe când cea din lungul văilor ce pătrund în munte trece de 35 de grade.

3. Generarea unor hărţi climatice plecând de la DEM precum şi de la o serie de parametrii climatici (temperatura medie multianuală/ lunară, durata medie a stratului de zăpadă, precipitaţii etc.) înregistraţi la cele mai apropiate staţii meteorologice( Petroşani şi Parâng, în cazul de faţă). Pentru realizarea hărţilor se foloseşte modulul regress pentru a calcula ecuaţia de regresie (sunt create fişiere ce conţin altitudinea staţiei precum şi parametrii climatici vizaţi). Se obţine o ecuaţie de gradul1 în care X- ul este înlocuit cu DEM în cadrul unui modul de algebră a hărţii (map algebra).

Ecuaţia de regresie Y=10,878242-0,005227*X (în cazul de faţă au fost folosite date de la 4 staţii meteorologice din Carpaţii Meridionali-- Petroşani, Parang, Ţarcu, Omu-- plasate la altitudini diferite ). Coeficientul de determinare este foarte ridicat- 98,71%, ceea ce indică o relaţie clară de cauzalitate/determinare între altitudine şi temperatură.

În acest modul se inserează DEM- ul , m în cazul de faţă, şi se procesează expresia rezultând harta de mai jos.

Se observă izoterma de 6 grade Celsius ce delimitează arealul montan de cel depresionar. În cazul staţiunilor Straja şi Pasul Vâlcan temperatura medie este de circa 3,5 grade Celsius. Domeniul schiabil (existent şi potenţial) se înscrie între 1 şi 4 grade Celsius. In perioada iernii (luna ianuarie) temperatura este cuprinsă între -6 şi -8 grade Celsius.

Durata medie a stratului de zăpada este de primă importanţă în practicarea schiului. Durata medie a stratului de zăpadă este de peste 100 de zile (3 luni ) la 1000 m altitudine, ceea ce favorizează extinderea unor pârtii de schi până la baza telegonolelor din Pasul Vâlcan şi Straja (în proiect). Zona situată la peste 1500 m beneficează de peste 130 de zile (peste 4 luni) cu strat de zăpadă. Un aspect foarte important este legat de grosimea medie a stratului de zăpadă necesară practicării în bune condiţii a schiului. Aceasta reduce intervalul favorabil , dar utilizarea unor instalaţii de producere a zăpezii artificiale poate compensa în bună măsură, dar cu anumite costuri, precipitaţile reduse din sezonul de iarnă (iarna, în România, este anotimpul cu cele mai reduse precipitaţii, iar , de exemplu, în sudul Europei sunt cele mai bogate precipitaţii). În distribuţia stratului de zăpadă nu trebuie omisă expoziţia versanţilor faţă de curenţii de aer dominanţi, ce implică spulberarea acestuia în zonele expuse (a se vedea cazul pârtiei Mutu) şi cele două culmi ce pleacă dinspre Vf. Straja spre nord (pretabile amenajării unor pârtii cu acces din staţiunile Straja şi Pasul Vâlcan). Aceasta expunere poate fi parţial compensată prin realizarea unor perdele forestiere cu specii adaptate condiţilor climatice şi de sol din acel areal , respectiv cu montarea unor parazăpezi.

4. Reclasificarea conţinutului hărţii ţinând cont de o serie de criterii/ restricţii adaptate la obiectiv. Pentru a impune restricţii trebuie consultată şi bibliografie de specialitate.

Reclasificarea materialului obţinut poate urma metoda simplă (de tip binar, boolean, 0-restrictiv, 1-favorabil) sau complexă (favorabilitatea este distribuită pe o scară de 255 valori, iar fiecare element este reclasificat într-o matrice, este creată o matrice a importanţei /ponderii fiecărui element). În acest articol este exemplificată metoda simplă.
Fiecare hartă este reclasificată sub forma unor hărţi booleene (0- zona nefavorabilă, 1-zona favorabilă) cu ajutorul modului reclass ( exp. se aloca valoarea 0 pentru intervalul 0 - 1000 m şi valoarea 1 pentru intervalul 1000 - 1900 m).

Pentru zona climatică specifică României este necesară o altitudine minimă de 1000 m.

Versanţii cu expoziţie nordică, nord -estică, nord-vestică prezintă o durată mult mai mare a stratului de zăpadă comparativ cu versanţii cu expunere sudică, sud-estică sau sud-vestică.

Panta mai mare de 35 de grade prezintă risc crescut de accidentare, declanşare de avalanşe, căderi de pietre. Zonele cu pante sub 10 grade implica o deplasare lentă, fiind potrivită pentru stabilimente, zone de frânare la capătul pârtiei etc

A fost selectată zona cu peste 120 de zile cu strat de zăpadă, de regulă intervalul decembrie-martie, pentru a asigura o perioada suficient de lungă în vederea rentabilizării activităţii.

5. Combinarea hărţilor reclasificate cu ajutorul modulului map algebra , practic sunt înmulţite hărţile pentru a se obţine acele zone ce îndeplinesc simultan toate condiţile (au valoarea 1). Obţinerea hărţii finale se poate realiza şi cu ajutorul modulului macro modeler.

Paşii utilizaţi în generarea hărţii finale cu ajutorul modulului macro modeler (exp. a fost utilizat pentru zona Retezat-Parâng)

Fişierul obţinut a fost transformat din format raster idrisi în geotiff şi a fost deschis în QGIS pentru o vizualizare mai bună. Vizualizarea se poate face şi în IDRISI, fiind necesare fişiere vectoriale ce se cuprindă căile de comunicaţie, localităţi, toponime etc. QGIS-ul permite vizualizarea în pagină, ca strat de bază, şi a unor hărţi google sau openstreetmap , astfel că pot fi obţinute combinaţii sugestive.

Se pot observa mai multe areale cu condiţii bune pentru practicarea sporturilor de iarna, dar în privinţa accesibilităţii (drum judeţean, telescaun, telegondolă) doar zona Mutu-Vf. Straja-Pas Vâlcan prezintă un acces bun cu perspective de îmbunătăţire. Zona Tusu, la vest de Straja, nu beneficiază de căi de acces potrivite.Aici intervin ca factori restrictivi costurile ridicate pentru dezvoltarea infrastructurii, precum şi vecinătatea unor areale deja valorificate (Straja). În perspectivă, odată cu creşterea cererii şi atingerea capacităţii maxime pentru zonele aflate acum în curs de amenajare se poate extinde domeniul schiabil şi în aceasta zonă.

Arealele haşurate, de mai sus, prezintă zone potenţial schiabile cu o altitudine medie cuprinsă între 1450 şi 1500 m, durata medie a stratului de zăpadă de 130 zile, temperatura medie de 3 grade Celsius, temperatura medie luna ianuarie -6,5 grade Celsius şi diferenţe de nivel de 300-500 m.

Modelarea mai poate cuprinde şi utilizarea terenurilor , în acest sens se descarcă imagini Landsat multispectrale, ce sunt ulterior combinate în IDRISI, modulul cluster. Zonele cu păşuni alpine sau poieni au un grad mare de favorabilitate, cele cu stâncărie sunt restrictive iar cele forestiere cu favorabilitate medie ( risc de alunecări de teren).

Imagine rezultată din combinarea mai multor benzi spectrale.
Legenda trebuie refăcută identificându-se ce reprezintă fiecare cluster pe baza combinării anumitor benzi sau observaţii de teren (de exp. cluster 1 cuprinde pădurea de foioase).

Metoda prezentată mai sus este utilă în identificarea rapidă a unor areale pretabile, dar se mai pot adaugă şi alte module ce ţin, de exemplu, de distanţa faţă de căile de comunicaţie, prezenţa unor culoare de avalanşe, a unor parcuri naturale/rezervaţii. Studiul final cuprinde şi aspecte ce tin de potenţialul demografic al zonei, de distanţa fata de axele principale de comunicaţie, de potenţialii clienţi, de impactul pe care-l are asupra mediului natural şi social economic local/regional, de costurile necesare dezvoltării infrastructurii, de cererea pieţei pentru astfel de servicii etc.

Dezvoltarea domeniului schiabil din munţii Vâlcan, zona Straja, implică creşterea numărului de turişti şi, implicit, extinderea bazei de cazare (limitată pentru staţiunea Straja şi cu perspective bune pentru staţiunea Pasul Vâlcan). Acest aspect, alături de planul de modernizare al drumului judeţean 666(Vulcan-Dealu Babii-Merişor) favorizează dezvoltarea unor pensiuni în imediata vecinătate, de preferat pensiuni agroturistice, în zonele Dealu Babii, Răchita, Merişor ce să preia surplusul de turişti sau să le ofere alternative la tipul de cazare oferit în zona Straja, păstrând, totuşi, accesul facil la domeniul schiabil.

Oameni şi locuri. Vladislav şi Coteşti

2011-12-29T06:48:00.012+02:00

Fiecare om îşi pune amprenta asupra locurilor prin trăirea sa fizică şi spirituală. Casa, gospodăria, munca şi relaţiile sale sociale se desfăşoară cu prisosinţă într-un cadru cu limite volubile, dar întotdeauna în cadrul unei comunităţi cu care se identifică.
Onomastica şi toponimia comunei îşi trage seva din istoria locală, regională şi europeană. Onomastica comunei Băniţa indică o varietate a relaţiilor social-economice derulate pe un spaţiu vast de-a lungul a mai bine de un mileniu.
În momentul de faţă întâlnim circa 110 nume de familie în satele Băniţa, Merişor şi Crivadia. Originea numelor, în plan etimologic, merge până în perioada antică, iar în plan teritorial, se extinde la nivelul Ţării Haţegului, Văii Jiului, Apusenilor, nordului Transilvaniei, Olteniei şi Moldovei, cu dominarea clară a celor din Ardeal.
Numele Vladislav are o origine slavă, provenind din slavonul Vladimir ( cu sensul originar de volod - a stapânii, a conduce, a domni, plus mir,,cel ales'', ,,cel uns cu mir''). Acest nume este foarte răspândit în spaţiul central şi est european (Polonia, Ucraina, Rusia). In România numele a avut o utilizare mai ridicată în perioada medievală, în prezent fiind un nume rar.

Toponimul Coteşti are o origine mai deosebită, fiind la origine, cel mai probabil, o formă turanică sau cumană. Un trib cuman s-a aşezat în zona Panoniei, conducătorul său fiind numit Cuthen (Cotean). Acest nume a generat o toponimie bogată în Ungaria şi România (Coteana, Coteasa, Coteşti) sau antroponime (Coteanu).
Plecând de la cele mai sus amintite am putea considera toponimul Coteşti ca fiind de origine antroponimică (nume de persoană). În acest sens am putea adăuga şi afirmaţia localnicilor că primii locuitori din cătunele Jitoni şi Coteşti ar proveni din Ţara Haţegului, din satul Livadia, comuna Baru.
Harta militară austriacă elaborată la sf. sec. al XVIII-lea susţine afirmaţia localnicilor că primii locuitori erau aşezaţi în vale, la drum (a se înţelege cătunele Botani, Firma, parţial Corbeoni). Pe actualul stabiliment al cătunului Coteşti nu exista niciun sălaş. Unii mai sugerează şi o motivaţie socială a stabilirii primilor locuitori, zonă de adăpost, în munţi, în urma unor fapte de ''haiducie''.

Harta militară austriacă realizată în anul 1910 indica numeroase gospodării pe teritoriul cătunului Coteşti. Comparând cele două hărţi putem afirma că formarea cătunului este plasată în sec. al XIX-lea.

La mijlocul secolului al XX-lea situaţia gospodariilor era similară, aşa cum reiese şi din harta militară sovietică realizată în anii '70 pe baza ridicărilor topografice realizate de Direcţia Topografică a Armatei în anii '60.

In prezent, situaţia este cea redată în imaginea de mai jos.

Cătunul Coteşti văzut din Tarniţa

În privinţa populaţiei cătunului datele sunt lacunare, cele mai vechi date statistice sunt de la recensămintele din 1956 , 136 locuitori, şi 1966 , 121 locuitori. După acest an datele statistice au fost prezentate doar la nivel de sat. In prezent mai sunt circa 40 de locuitori, în 16 gospodării. Reducerea drastică a populaţiei poate fi pusă pe seama mai multor factori, cei demografici (reducerea natalităţii, creşterea migraţiei), naturali (izolarea cătunului, cale de acces dificilă) şi social-economici (scăderea valorii produselor agricole, plasarea dificilă a produselor agricole pe piaţă, restructurarea mediului economic regional, oportunităţile oferite de mediul urban vecin ş.a).

Activităţile tradiţionale valorificate şi azi ţin de creşterea ovinelor şi a bovinelor, alături de cabaline (în număr din ce în ce mai redus), porcine la care se adaugă pomicultura (predominant pruni, alături de meri). Ca activităţi secundare se cultivă legume şi alte fructe pentru consum propriu. Perspectiva demo-economică nu este promiţătoare: populaţia din ce în ce mai redusă şi mai în vârstă; activităţile limitate la creşterea ovinelor/ bovinelor precum şi cultivarea prunilor. Valorificarea turistică este dificilă datorită accesului problematic, totuşi poate fi integrată în zonă vizitabilă cu mijloace motorizate adaptate terenului accidentat (ATV-uri) sau, de preferat, cu ajutorul cabalinelor. Zona oferă câteva forme mai spectaculoase de relief dezvoltat pe calcare (chei, abrupturi) şi mai ales un peisaj de munţi joşi cu o largă perspectivă asupra vecinătăţilor.
Imaginile următoare se vor o reflectare o zonelor ce definesc cătunul Coteşti, a relaţiei stabilite în decursul anilor între oamenii locurilor şi natură precum şi o pledoarie pentru valorificare ecologică, agroturistică şi durabilă a zonei.

Domnul Vladislav-Drăgan alături de fiul său, Marin, la casa părintescă din Coteşti. De peste 15 ani locuieşte peste hotare, în Statele Unite ale Americii, fiind un exemplu, din multiplele din comună, de locuitori plecaţi în Europa şi America după 1990.

Gospodărie din Coteşti încadrată de livezi, păşuni şi pădure.

Domnul Vladislav, alături de fiul său, Marin, în Tarniţa. Pe fundal se observă cătunele Coteşti şi Jitoni

Locul unor vechi şi actuale trăiri. Scoabele Mici

Claia (căpiţă de fân) formează elementul definitoriu(simbolic) al relaţiei om-natură. Accesul la vechile zone de păşunat, unele schimbate în fâneţe, se realizează în prezent şi cu mijloace moderne.

Prepararea unui grătar într-un cadru ce te duce cu gândul la veşnicia satului românesc şi la întoarcerea la firescul existenţei.

Vedere peste văile Jiguresei şi Jupânesei

Un cadru al echilibrului, plin de simboluri cu rădăcini adânci.

O încrustare a timpului

Aici pofta de mâncare are alte valenţe, încercaţi !

Pe dealul Ponii

Nimic nu se pierde, totul trăieşte prin noi şi prin urmaşi.

Pe muntele Gruneţ

Arborele vieţii.

Obiceiuri şi tradiţii în Băniţa

2011-12-12T02:29:00.005+02:00

La români, sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosfera de basm, linişte sufletească şi iubire.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii, nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreuna în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Momârlanii reuşesc să îşi păstreze tradiţiile în ciuda faptului ca lumea în jurul lor se schimba, ei nu vor să renunţe la obiceiurile cu care crescut.

Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradiţional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate, împlinirea dorinţelor în noul an , iar tradiţia spune că fiecare creştin trebuie să deschidă uşa şi să se lase colindat.

În seara de Ajun, tinerii din comună , se strâng şi formează "Craii", aşa cum se numeşte obiceiul şi pleacă pe la toate casele din sat pentru a face urări cu ocazia marii sărbători a creştinătăţii, Naşterea Domnului.

"Craii" sunt tineri necăsătoriţi , în număr de 10 feciori, fiecare având un anumit rol în desfăşurarea piesei. Trupa de "Craii" este formată din :

Irod , Valtezar-Baltazar ,Gaşpar , Melfior ,Soldat , Popa, Ingeraş şi 3 ciobani .
Drept mulţumire faţa de cei care iau primit în casele lor să-i colinde, organizează o petrecere de Sf.Ioan ,7 ianuarie.

Irod

Valtezar

Gaşpar

Melfior

Soldat

Popa

Ingeraş

Cioban

"Frunză verde lămâiţă / Ăştia-s craii din Băniţa"

Ziua Comunei Băniţa, ediţia a V-a, 20 iulie 2011

2011-07-20T23:51:00.010+03:00

Ediţia de anul acesta, ocazionată de nedeia satului Băniţa, nedeia de Sf. Ilie, a adunat oamenii din Comuna Băniţa precum şi din localităţile vecine.
La spectacolul de anul acesta au fost invitaţi cântăreţi precum: Puiu Codreanu, Robert Târnoveanu, Nela Mihalache, Sergilia Popa, Barna Nicoleta ş.a
Aceasta ediţie a fost sub semnul sfântului Ilie, vremea fiind mai puţin darnică cu o sărbătoare. Astfel, începând cu orele 19 spectacolul s-a mutat în incinta Căminului Cultural Băniţa.

Primarul Comunei Băniţa deschide a V-a ediţie

Prima solistă, Claudia Zăvoi, o tânără cu o voce deosebită.

Claudia Zăvoi

Sosesc Nela Mihalache şi Junii Petrileni

Prezentatorul spectacolului, Radu Moş, ce a delectat publicul cu o serie de momente umoristice

Barna Nicoleta, o solistă de muzică populară din partea locului (Jupâneasa)

Sergilia Popa, o altă tânără solistă

La adăpost de apa Sf. Ilie

Nela Mihalache şi Junii Petrileni

Costum tradiţional momârlănesc

Spectacolul se mută în incinta Căminului Cultural Băniţa

După trecerea Sf. Ilie lucrurile devin mai limpezi

Sosesc şi câteva oficialităţi (Mircea Moloţ, preşedintele CJ Hunedoara; Alin Simota, consilier judeţean)

Radu Moş continuă momentele umoristice

Robert Târnoveanu

Articolul va continua pe măsura prelucrării datelor foto -video deoarece spectacolul este şi acum în desfăşurare.

Şi uite şi partea filmată, din păcate în condiţii modeste, dar rămâne esenţa .

VIDEO Ziua Comunei Băniţa, ediţia a V-a, 20 iulie 2011, partea I-a

VIDEO Ziua Comunei Băniţa, ediţia a V-a, 20 iulie 2011, partea a II-a

VIDEO Ziua Comunei Băniţa, ediţia a V-a, 20 iulie 2011, partea a III-a

Mulţumiri, pentru filmare, lui Alex !

VIDEO Ziua Băniţei, 20 iulie 2011

Programul - Ziua Comunei Băniţa - 2011

2011-07-14T15:26:00.003+03:00

In data de 20 iulie, începând cu ora 13, sub organizarea Primăriei şi Consililului Local Băniţa, se v-a desfăşura un spectacol de muzică populară prezentat de Radu Moş şi acompaniat de Fraţii Plotogea de la Doina Gorjului.
Dintre invitaţi fac parte:

Puiu Codreanu

Robert Târnoveanu

Luke şi Roberta

Sergilia Popa

Ansamblul Junii Petrileni

Barna Nicoleta

Popa Mihai

Filip Teodora

Nela Mihalache

Pavel Andreea

Investiţii în comuna Băniţa

2011-07-08T01:57:00.005+03:00

În acestă primăvară au început lucrările de modernizare ale drumului judeţean 666, ce face legătura între Băniţa (satul Merişor) şi Vulcan, prin Dealu Babii. Modernizarea implică amenajarea traseului între kilometrii 1 şi 5. Intre kilometrii 0 şi 1 drumul a fost modernizat în anii precedenţi (acest sector este cuprins între intersecţia cu drumul naţional 66 şi sediul vechii şcoli din Merişor). Până în momentul de faţă se lucrează la consolidarea terasamentului, fixarea versanţilor, realizarea podeţelor şi, pe unele porţiuni, lărgirea drumului.

DJ 666, lucrări de modernizare

DJ 666, consolidarea drumului în vecinătatea pârâului Răchita

DJ 666, sediul fostei şcoli din Merişor

DJ 666, fosta casă parohială

DJ 666, biserica din Merişor (a fost ridicată la sf. sec al XIX- lea)

Pe valea Jupâneasa au început lucrările în vederea amenajării unei păstrăvării. O firmă din Petroşani realizează, în vecinătatea barajului de pe pârâul Jupâneasa, o păstrăvărie dotată cu 6 bazine. Finalizarea construcţiei este aşteptată pentru luna septembrie.

Păstrăvărie pe valea Jupâneasa

Dacă în cadrul primului proiect vorbim despre modernizarea infrastructurii de transport în vedera accesări unor zone mai izolate din comună (cătunul Răchita, parţial) precum şi pentru a facilita comunicaţia între Valea Jiului şi depresiunea Haţegului, în al doilea caz discutăm despre valorificarea resurselor locale, cele hidrice, ce au fost slab valorizate până în prezent.
În cazul în care doriţi, în perspectivă, să achiziţionaţi păstrăv direct de la sursă, ar merita să faceţi o plimbare şi în amonte, pe pârâul Jupâneasa şi pe afluentul său, Galbena, ce oferă un peisaj montan deosebit, liniştit şi reconfortant.

Valea Jupâneasa

Cascadă pe valea Jupâneasa

(locaţia cascadei o găsiţi pe harta interactivă a comunei Băniţa, în partea de jos a blogului)

Evoluţia şomajului în mediul urban din judeţul Hunedoara, 2004 -2011

2011-06-15T04:21:00.000+03:00

Evoluţia demografică a judeţului Hunedoara, 1850-2002

2011-06-13T00:18:00.002+03:00

Baza sportivă din Băniţa

2011-06-04T17:30:00.002+03:00

După cum am precizat într-un articol publicat la începutul lunii ianuarie , la începutul acestui an trebuiau să demareze lucrările la baza sportivă din localitate. Lucrările au început în primăvara, iar în momentul de faţă au ajuns la stadiul prezentat în imaginile de faţă. S-a ajuns deja la realizarea zidurilor clădirii, cu separarea spaţiului interior. În afara clădirii mai trebuiesc realizate tribunele, acestea fiind plasate deasupra clădirii, utilităţile (apă curentă, canalizare, energia electrică, drum de acces), amenajarea terenului de fotbal, consolidarea sa, împrejmuirea bazei ş.a

Când se finalizează baza sportivă ? Asta nu am reuşit să aflu de la faţa locului deoarece nu am găsit niciun panou cu datele construcţiei (cine construieşte, pentru cine, când se finalizează, etc) ! Când o să aflu o să postez. (din surse neoficiale ar fi ..prin iulie, septembrie, poate la anul )

Aplicaţii SIG (Sisteme Informaţionale Geografice) în studii privind dezvoltarea durabilă în mediul rural/montan

2011-04-11T01:18:00.006+03:00

      Spaţiul rural se află într-o situaţie dificilă marcată de pierderea funcţiei tradiţionale(izvor demografic, sursă de materii prime agricole), regresului demografic şi degradării infrastructurii.
   Implementarea conceptului de dezvoltare durabilă în mediul rural/spaţiul montan necesită şi elaborarea de studii multidisciplinare (geografice, economice, psiho-sociale, ecologice,u rbanism ş.a) pentru a oferi un set de valori reper în structurarea şi organizarea teritoriului.
   Utilizarea unor surse variate implică dificultăţi în gestionarea şi tipologizarea setului de valori. În vederea corectării acestor neajunsuri au fost dezvoltate tehnici de prelucrare digitală a informaţiei cu expresie teritorială, cartografică. Aceastea permit analize multiple, modelări, plecând de la baze de date specifice ce au drept finalitate organizarea teritoriului în direcţia dezvoltării durabile. Bazele de date pot fi create/interogate cu numeroase aplicaţii dedicate: ArcGIS, SAGA GIS, QuantumGIS, gvSIG ş.a

In acestă direcţie o să vă exemplific diferite aspecte, legate de componenta naturală a mediului geografic, axate pe analiza relieful precum şi a beneficilor oferite de astfel de metode.

Harta prezintă distribuţia altitudinii plecând de la baza de date (DEM- Digital Elevation Model) creată în acest sens. In nuanţe de albastru deschis sunt atitudini între 500 şi 700 m, în nuanţe de roşu (700-950 m), galben-verzui (peste 950 m, maxima în jur de 1500 m).

Plecând de la baza de date aferentă imaginii de mai sus se pot obţine informaţii complexe privind potenţialul de habitat, elemente de ecologie, topoclimat, fragmentarea reliefului, accesibilitatea habitatului, se pot stabili corelaţii între distribuţia în teritoriu a habitatului şi a infrastructurii, se pot modela situaţii ce ţin de propagarea unei viituri pentru a identifica zonele de risc, aplicaţii silvice, pedologice, amenajări turistice, implementarea unor obiective industriale, dispersia poluanţilor, identificarea rapidă a unor areale ce corespund unor cerinţe multicriteriale ş.a.m.d

În roşu sunt reprezentate suprafeţe cu pantă foarte mare (peste 30%), în galben cu pantă moderată şi mare(10-30%) şi în albastru cu pantă mică (2-10%). Se observă panta redusă în sectorul sud-estic(Depresiunea Culoar a Băniţei), de-a lungul principalelor văi precum şi pe zona plaiurilor (corespund suprafeţei de nivelare Râu-Şes)

Pe baza acestei hărţi se pot identifica areale cu potenţial crescut de procese de versant, areale ce trebuie protejate prin diferite amenajamente silvice, potenţialul de eroziune şi de acumulare, suprafeţe pretabile unor construcţii , căi de comunicaţie, utilizări agricole, riscul de colmatare al unor acumulări de apă ( în corelare cu gradul de împădurire, diverse alte utilizări ale terenurilor, tipul de sol, permeabilitatea şi capacitatea de retenţie a apei, scurgerea medie ş.a)

Această hartă indică expunerea versanţilor spre a doua parte a zilei, după ora 18, luna iunie, în raport cu lumina solară incidentă. Este şi o metodă foarte bună de redare a reliefului prin efectul de umbrire. Se pot observa principalele văi, modul de dispunere al versanţilor.

Harta redă în culori ce pleacă de la albastru (versanţi cu expunere generală nordică, nord-estică, zone cu insolaţie totală redusă, sunt versanţi cu temperaturi reduse, precipitaţii mai bogate, umiditate a aerului şi a solului mai mare, condiţii de biotop specifice), galben ( expozitie sudică, sud-estică) şi roşu (expoziţie sud-vestică, vestică). Cele din urmă (zone în galben şi roşu) au un potenţial solar mai ridicat fiind pretabile unor culturi agricole, dispunerii de gospodării, prezenţei unor specii termofile dar şi a topirii mai rapide a zăpezii în timpul primăverii (riscuri de inundaţie). Versanţii cu un nivel redus al radiaţiei solare sunt benefici pentru amplasarea unor stabilimente în vederea practicării sporturilor de iarnă.

Pe această hartă sunt cuprinse izohipse şi reţeaua principală de ape curgătoare.

Zona Peştera Bolii. In centrul hărţii se află Dealul Cetăţii.

Modelarea permite selectarea unor areale pe baza unor criterii specificate. In acest caz au fost separate două sectoare, în nuanţe de roşu areale cu altitudinii mai mici de 850 m(corespunde limitei generale de extindere al habitatului construit cu utilizare permanentă) şi în nuanţe de violet-verde areale cu altitudini de peste 850 m (este zona cu funcţii pastoral-silvice). In corelaţie cu aceasta se pot introduce informaţii legate de dispunerea habitatului construit pentru a se identifica areale cu grad ridicat de presiune umană, zone cu potenţial ecologic ridicat dar nevalorificat în actuala structură a habitatului ş.a

Reprezentări tridimensionale ale bazinul hidrografic.

Vedere asupra bazinului hidrografic dinspre Petroşani-Petrila.

Vedere dinspre est (partea de jos) spre vest(partea de sus a imaginii)

Vedere spre valea Jupâneasa (în centrul imaginii)

O serie de reprezentări tridimensionale din mai multe perspective oferă o imagine expresivă asupra caracteristicilor teritoriului analizat. La acest strat de bază (DEM) se pot adăuga layere(straturi) de genul: modul de utilizare al terenurilor (arabil, păşuni, fâneţe, forestier, livezi, clădiri, căi de comunicaţie ş.a), clima (temperatura, precipitaţii, expunerea la curenţii de aer, nivelul insolaţiei), areale protejate, ş.a

Clișee carpatine. Partea a III-a

2011-02-14T01:03:00.015+02:00

Zona depresionară.

Satul Băniţa

Satul Băniţa s-a dezvoltat în zona Culoarului Depresionar Băniţa, între m-ţii Şureanu şi m-ţii Tulişa, la altitudini cuprinse între 700 şi 830 metri. Este zona cea mai populată, reprezentând cca. 65% din populaţia comunei. Oferă cele mai complexe servicii (administrative, comerciale, turistice, educative, poştale, securitate,transporturi, financiare şi culturale).

Satul este format din mai multe cătune: Jitoni, Coteşti, Corbeoni, Căprăreşti, Arsuri, Băieşti, Botani, Firma şi Băniţa-Gară (zona centrală).

      Cătunul Jitoni este situat în nordul satului Băniţa, la zona de contact dintre arealul montan şi cel depresionar, la altitudini cuprinse între 760 şi 830 de metri. Cătunul s-a dezvoltat pe un aliniament orientat est-vest, pe interfluviul dintre râul Băniţa şi un afluent de-al său de la sud, în cea mai mare parte , precum şi pe versantul sudic al zonei montane( munţii Şureanu). Gospodăriile sunt dispuse de-a lungul drumului principal din care pleacă drumuri secundare ce duc la case izolate sau grupări de 3-5 gospodării.
   Arealul cătunului a fost transformat, în cea mai mare parte, în terenuri arabile, livezi şi fâneţe în detrimentul pădurii de fag şi mesteacăn.
   Din punct de vedere demografic este unul din cele mai populate cătune, alături de Botani-Firma. La nivelul anului 1770, reprezentările cartografice austriece indicau prezenţa a doar 3-4 sălaşe/ gospodării. Numărul mai mare de locuitori, în comparaţie cu alte cătune, poate fi explicat prin suprafeţele mai extinse favorabile construcţiilor, expunerea sudică a versantului montan cât şi a interfluviului, accesibilizarea spaţiului montan prin drumuri forestiere şi de acces la exploataţiile agricole, adăpostul oferit de zona montană, ce ajunge la 1250 m în imediata vecinătate, şi blocheză, într-o anumită măsură, curenţii de aer ce se deplasează, preponderent, din sector nord-vestic, oferind astfel, alături de expunerea sudică, un microclimat favorabil.
   Toponimul (denumire de locuri) Jitoni pare a fi de sorginte antroponimică (derivă din nume de persoană), şi anume ,din Jitea, la care s-a adăugat sufixul -oni, sufix ce indică provenienţa haţegană a primilor locuitori. Pe hărţile topografice realizate de armată în anii '60 apare şi denumirea de Liţoni /Litoni, ceea ce indică drept sursă a toponimului termenul litos-ce înseamnă piatră, aspect veridic  dacă avem în vedere prezenţa unor martori de eroziune (vf. Purcarului) şi abrupturi calcaroase (în acest sens poate fi amintit şi toponimul Petros, sat din comuna Baru, ce are acelaşi înţeles, de piatră, dar cu altă origine, în vecinătatea căruia sunt prezente abrupturi calcaroase evidente în peisaj).
   Principalele activităţi economice ţin de creşterea animalelor (ovine şi bovine, în principal, păsări, porcine-secundar), la care se adaugă exploatarea pădurii, pomicultura (pruni, meri), cultivarea plantelor (cartofi, porumb ş.a )
   Accesul în cătun se realizează pe un drum asfaltat pe cca. 1 km, ce pleacă din DN 66-zona pasului Băniţa-Merişor, şi se continuă cu un drum pietruit din care pleacă alte drumuri secundare. Se mai poate ajunge şi din cătunele Coteşti (spre est, drum pietruit) şi Botani (spre sud, drum de pământ).

În perspectivă pot fi dezvoltate activităţi turistice (agroturism), în măsura în care drumurile existente sunt modernizate (asfaltarea drumului principal până în cătunul Coteşti, pietruirea drumurilor de acces în zona montană şi a celui spre Botani) pentru a facilita accesul la platourile carstice, văile carstice,peşterile şi abrupturile din zonă, amenajarea unor poteci turistice, alături de panouri de informare turistică, trasee pentru alpinism, drumeţie, cicloturism. La toate acestea se adaugă valoarea cătunului, ca punct de belvedere, ce oferă o privelişte deosebită asupra Culoarului Depresionar Băniţa, munţilor Tulişa, Parâng, Vâlcan-vf. Straja şi Retezat.

Biserica din Jitoni este amplasată pe partea dreaptă a luncii râului Bănița. Aceasta este ușor accesibilă din DN 66, deservind cătunele Jitoni, Băiești și zona centrală a comunei. Zona vecină cuprinde terenuri agricole ce au un potențial ridicat pentru construcții rezidențiale. Biserica a fost ridicată în anul 1910.

Cătunul Cotești este situat în partea estică a localității, la baza muntelui Gruneț și dealului Frunții (ambele cu peste 1000 m). Zona se prezintă ca o microdepresiune de contact ce face legătura dintre zona montană și cea a dealurilor depresionare. Zona este intens utilizată agricol (terenuri arabile, livezi, pașuni,fânețe). Altitudinea medie cca. 800 m. Accesul în zonă se poate face pe drum pietruit prin cătunele Jitoni și Botani. Este cel mai izolat cătun din satul Bănița.

Cătunul Căprărești este situat în partea estică a comunei , pe partea dreaptă a văii Jigoreasa. Casele sunt dispuse pe partea cea mai înaltă a unui interfluviu ce se prezintă precum un scurt platou ce a favorizat amplasarea caselor precum şi extinderea terenurilor arabile şi a livezilor pe un versant cu expunere sud-vestică pentru a beneficia de o expunere solară mai bună. Altitudinea medie este de 780 m. Pe harta austriacă ,realizată în 1770, figurau mai multe gospodării în zona Căprăreşti - Corbeoni,dar nu ca entitate separată. În harta militară austro-ungară, din 1910, sunt figurate două mori de apă pe râul Jigoreasa.

Cătunul Corbeoni este concentrat pe o mică vale la vest de cătunul Căprăreşti. Sunt puţini locuitori, recent fiind realizate clădiri rezidenţiale deoarece terenul este prielnic şi prezintă o densitate redusă în locuire. In această zonă sunt în extindere livezile datorită suprafeţelor cu expunere sudică. Toponimul Corbeoni are origine antroponimică, derivând din numele Corbei, la care s-a adăugat sufixul -oni.

Cătunul Băiești este situat în partea centrală a comunei pe cursul mijlociu al râului Bănița. Casele sunt dispuse în lunca și pe terasele râului. Lunca râului este mai dezvoltată pe partea dreaptă, fiind intens utilizată ca teren arabil. Accesul în cătun se face pe un drum pietruit din DN 66. Altitudinea medie este de 750 m. Toponimul Băieşti pare a indica un sat dublet realizat prin roirea unor sate din Ţara Haţegului, în cazul de faţă satul Băieşti din comuna Pui( în această direcţie pot fi amintite satele din zona Haţegului şi dubletele sale din Valea Jiului, Valea Lupului-Lupeni, Uric-Uricani, Petros-Petroşani, Valea Dâljii-Dâlja, Paros-Paroşeni ş.a).

Cătunul Botani este situat pe valea Băniței, în imediata vecinătate a DN 66 și a căii ferate. Altitudinea medie este de 725 m. Casele sunt construite pe terasele râului Bănița și pe marginea unor dealuri ce mărginesc cătunul. Terenurile din partea stângă a râului au in general expoziție sudică, pantă moderată, pe când cele din dreapta au expunere nordică și pantă moderată pe circa 200 m după care devine abruptă la contactul cu munții Tulișa. Zona a fost puternic defrișată pentru terenuri agricole, din vechea pădure se mai păstrează pe alocuri mesteceni. Denumirea de Bănița figurează pe o hartă austriacă de la 1770 pe locul acestui cătun deoarece prezenta cea mai dezvoltată zonă (numeroase gospodării, biserică). Astfel putem considera cătunul ca fiind nucleul satului Bănița. Toponimul Botani este de origine antroponimică, de la numele Bota, la care s-a adăugat sufixul -ani (se poate să fi avut iniţial sufixul -oni, Botoni, deoarece în vecinătate, Valea Jiului, întâlnim şi toponimul Boţoni).

Drumul național ce făcea legătura dintre Deva și Petroșani trecea pe actualul drum comunal ce trece pe lângă biserică, școală și fostul peco. Odată cu modernizarea acestuia, în anii '60, a fost realizat actualul traseu al drumului naţional,pentru a reduce timpul de aşteptare la trecerea de nivel cu calea ferată. Vechea biserică a fost demolată iar pe locul acesteia a fost ridicată o alta. În prezent zona valorifică poziţia favorabilă la DN 66, alături de cătunul Firma, cu care se întrepătrunde, prin realizarea unor spaţii de cazare (pensiunea,, Drăgan'', pensiunea ,,La Nicolae'', motelul ,,Costinaș'') și de servire a mesei ( pensiunea ,,La Nicolae''). Acest sector prezintă un potențial crescut în amenajarea unor spaţii pentru turismul de tranzit și agroturism precum și pentru case private datorită reliefului favorabil și accesului facil.

Zona centrală a satului/comunei Băniţa se identifică şi cu cătunul Băniţa-Gară, ce datorită evoluţiei socio-economice din sec. XX a devenit zona principală a comunei, având funcţii industriale, comerciale, transporturi, administrative şi culturale.

Sectorul este situat în vestul satului Băniţa , la altitudinea medie de 730 m, pe valea râului Băniţa, mai ales pe dreapta sa, între dealul Carierii, dealul Mândrului, m-ţii Tulişa şi pasul Băniţa-Merişor, de-a lungul DN 66.

Originea toponimului Băniţa are două variante posibile, prima , şi cea mai plauzibilă, provine din termenul baniţă - cf. DEX ,, BÁNIŢĂ, baniţe, s.f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile româneşti) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bulg. banica.''. - aspect explicabil dacă ţinem cont de faptul că în perioada medievală a funcţionat un turn de vamă pe locul fostei cetăţii dacice şi taxa de trecere consta în baniţe de cereale, iar termenul de Băniţa a fost figurat ,în 1770, în zona dinspre Dealul Cetăţii; a doua, cu sensul de fund de sac, cu referire la formatul depresiunii ce se închide în zona Bolii, în contrapondere cu zona deschisă dinspre Merişor (acestă variantă a fost susţinută de Sebastian Stanca într-o lucrare apărută la începutul sec.XX).

Concentrarea populaţiei a fost determinată de construirea căii ferate în anii 1868-1870, exploatarea calcarului şi a rocilor argiloase. În această zonă au funcţionat o fabrică de var, alta de ţigle şi cărămidă ( probabil în zona din spatele complexului comercial, blocuri), o moară (clădirea acesteia a fost utilizată ulterior de UM Băniţa, fiind demolată în urmă cu câţiva ani). Actuala carieră a luat amploare în perioada de după 1950, odată cu folosirea calcarului drept fondant la obţinerea fontei la Călan, precum şi în construcţii (am aflat, din anumite surse, că în anii '80, piatra din carieră, de dimensiuni mai mari, a fost utilizată la realizarea canalului Dunăre-Marea Neagră). Dezvoltarea activităţii în cariera Băniţa a determinat şi realizarea unor locuinţe pentru muncitori în anii '50-'60 ce se mai păstrează şi azi (sunt două corpuri de clădire situate în vecinătatea Taberei, la nord de ea, paralel cu DN 66). În prezent cariera este exploatată, se obţine zgură roşie şi sortimente de piatră pentru diferite construcţii-pavări.

   Lucrările de modernizare ale căii ferate Simeria-Petroşani de la sfârşitul anilor '70, anii '80 şi începutul anilor '90, ce au implicat dublarea căii ferate, electrificarea şi realizarea mai multor tunele au determinat un aflux sporit de muncitori pentru care a fost realizată o tabără muncitorească ce cuprindea, la apogeul său, 7 corpuri de clădire ( P+1). Tabăra a fost dotată cu centrală termică pe bază de cărbune(şi acum mai văd fumul şi simt mirosul înecăcios de cărbune ce mă obliga să închid fereastra, o amintire neplăcută), sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare. Datorită acestor lucrări de la calea ferată au fost amenajate spaţii pentru întreţinerea utilajelor ( fostul I.U.G, clădirea se mai păstrează şi azi, în apropierea Şc. Gen. Băniţa, pe partea dreapta a DN 66, sensul de mers spre Petroşani), parcare şi depozit de materiale (piatră,nisip,ciment ş.a) lângă calea ferată -peste drum de Sc. Gen.Băniţa (momentan nu se mai află nicio construcţie) precum şi o rampă pentru descărcarea de prefabricate de beton, utilizate la consolidarea unor versanţi din vecinătatea căii ferate, situată peste drum de sediul primăriei.
   Înfiinţarea unităţii militare din Băniţa, pe lângă funcţia sa strict militară, avea şi o funcţie economică, astfel , mulţi soldaţi lucrau la calea ferată şi la întreţinerea drumului naţional. Cazarea acestora a fost făcută în cladirea fostei mori precum şi într-o clădire (P+1) ce se mai păstrează şi azi. Zona unităţii mai cuprindea şi o sală de mese, bucătărie, depozit de alimente (se păstrează şi acum), birouri ofiţeri , teren de fotbal (era dotat cu zgură, gard metalic înalt de cca. 4 metri), trei heleştee (azi colmatate), crescătorie porcine, teren betonat pentru tenis de câmp, atelier tâmplărie, sală de sport-haltere, masă de ping-pong, şah, remi ş.a-, cameră muzeu cu exponate militare, hărţi şi mulaje ale zonei (ultimele fiind situate la parterul clădirii principale). Depozitul de armament era în zona Carierii, în dreapta exploatării, cum se trece calea ferată dinspre gară.
   Pentru asigurarea transportului de călători şi de mărfuri pe calea ferată a fost realizată o clădire de dimensiune mai mare(clădirea se află lângă sediul nou) ce a fost înlocuită, în anii '80, de un sediu nou al gării (actuala gară). Gara veche era dotată cu o rampă şi un depozit utilizate pentru produse industriale, agricole, animale şi lemne. Parcul gării mai poate fi identificat şi în prezent, dar este neîntreţinut. Exista şi un cântar în vecinătate liniei 1, ce a fost acoperit când a fost asfaltată parcarea dintre blocuri şi gară, în urmă cu 4 ani.

Sub aspectul deservirii comerciale, zona a beneficiat de magazine alimentare, iniţial în spatele gării ( la ''Moş Ştefan''), apoi prin realizarea complexului comercial ce beneficia de alimentară, magazin produse industriale (''textile''), bar-restaurant. După 1990 au mai fost deschise magazine ce ofereau produse alimentare (la parter blocuri, zona Tabără), aprozar (in fostul complex comercial), baruri ( în locul fostei staţii auto, peste drum de complexul comercial, lângă parcare), farmacie (la blocuri), magazin materiale de construcţie şi de uz caznic ( la blocuri).

   Partea administrativ- publică, Primăria, îşi are sediul în acelaşi corp de clădire cu Căminul Cultural, fostul sediu de poliţie (în prezent amplasat la blocuri), centrala telefonică digitală. Clădirea a fost complet modernizată, recent fiind inaugurat şi un parc în fostul spaţiu verde al Căminului Cultural. Aici şi-a deschis filială şi C.A.R Unirea, Petroşani. În trecut, în spaţiul Căminului Cultural, erau organizate spectacole aproape lunar precum şi proiecţii de filme în fiecare duminică. În prezent se mai organizează spectacole de sfârşit de an şcolar, baluri, nunţi, botezuri, alegeri locale-parlamentare-prezidenţiale, de altceva nu-mi amintesc, poate că mai sunt .. . Ce lipseşte din sediul actualului Cămin Cultural, dar exista înainte de 1990, este biblioteca comunală. Şi nu numai că nu există, dar, în urmă cu ceva ani, când eram la Biblioteca Judeţeană din Deva pentru o documentare, nu mică mi-a fost mirarea când mi-a spus bibliotecara că este singura localitate din judeţ ce nu deţine bibliotecă publică ! Se pare că după 1990 s-au ''pierdut'' toate cărţile.
   Dispensarul comunal a funcţionat în mai multe clădiri, ultima oară la blocuri. Momentan nu exista punct sanitar în localitate. Poşta se află la parterul vechii antreprize CCF, după ce a schimbat patru locaţii.
   Şcoala Generală Băniţa îşi are sediul într-o clădire recent modernizată (deţine mai multe săli de clasă, bibliotecă, sală de informatică). Deţine şi un teren de sport, neamenajat însă corespunzător. Grădiniţa se află într-o clădire situată în zona Tabără.

Despre Bănița, pe internet

2011-02-01T01:19:00.004+02:00

Cine a avut curiozitatea să caute informații despre Bănița, pe internet, a putut observa, cu ușurință, recurența unor informații despre Bănița de genul.. cetatea dacică de la Bănița, turnul de la Crivadia, unele proiecte derulate de administrația locală și mai ales accidente rutiere/blocaje în trafic/radare. In acest articol vreau să dezbat acest din urmă aspect deoarece tinde să eclipseze orice altceva referitor la Bănița.. dar și datorită numeroaselor accidente pe care le-am văzut în zonă, de la tamponări ușoare, ieșiri în afara părții carosabile, accidente cu răniți grav până la accidente mortale în care au fost implicați pietoni.
In ultimele statistici date publicității se arată că în Romania numărul accidentelor rutiere grave este pe primul loc în UE, dar după un maxim la nivelul anului 2007 a urmat o perioadă de reducere semnificativă la nivel național ( nu vreau să intru în cifre la acest capitol). In județul Hunedoara tendința este similară, s-au redus accidentele grave. Din datele făcute publice de poliția rutieră hunedoreană rezultă că principalele cauze ale accidentelor grave sunt: viteza excesivă neadaptată condițiilor de drum, manevrele neregulamentare, pietonii ce trec prin locuri nesemnalizate sau fără să se asigure, consumul de alcool și oboseala la volan. In privința zonelor cu cele mai frecvente accidente se remarcă traseul DN 7 ( Sibiu-Orăștie-Simeria-Deva-Ilia-Arad)- traficul intens își spune cuvântul-, apoi DN 76 ( Deva-Brad-Oradea) în zona localității Fornădia, DN 68 (Hațeg-Caransebeș) în zona localității Sarmisegetuza și DN 66 ( Simeria-Hațeg-Petroșani-Tg. Jiu-Filiași) în zona localității Bănița, pe sectorul hunedorean al drumului național.

    Analizând traseul DN 66, pe teritoriul comunei Bănița, pot fi observate o serie de particularități în raport cu restul traseului județean, și anume:
      -se desfășoară pe un traseu deluros-montan, pe cca. 12 km, între Crivadia și serpentinele de la Bolii;
      - are numeroase viraje și o declivitate accentuată, mai ales pe traseul dintre Crivadia(515 m alt.) și pasul Bănița-Merișor ( 759 m. alt), pe 6,5 km;
      - este cel mai înalt traseu al DN 66, de aici o serie de implicații ce țin de frecvența ceții in anumite perioade ale anului, în opoziție cu zona depresionară, temperatura medie mai redusă (frecvența mai ridicată a zilelor cu ninsoare, polei), precipitații mai frecvente;
   - cca. 1,7 km ( cca. 13%) sunt cu restricții de viteză (traseu în localitate);
     - gospodariile sunt risipite în teritoriu, astfel că zona cu restricții acoperă doar zona cea mai expusă (cu trafic pietonal mai important);
     -sunt 17 drumuri locale (județene, comunale, forestiere, de acces la exploatații agricole) ce se intersectează cu DN66, majoritatea cu un trafic redus;
      - traseul modernizat, în cea mai mare parte, mai prezină sectoare nefinalizate (Crivadia, Merișor);
    - semnalizarea rutieră (indicatoare, parapeți ș.a) este insuficentă (în multe locuri lipsesc indicatoare pentru curbe/viraje);
      -sunt două treceri pentru pietoni, semnalizate, la Sc. Gen. Bănița și la Merișor- în zona de intersecție dintre DN 66 și DJ 666;
     - vecinătatea unei zone puternic urbanizate ( Valea Jiului, cca. 150 mii locuitori);
     - lipsa trotuarului în zona cu trafic pietonal mai intens (Sc. Gen.Bănița- Primărie- Gara Bănița- Tabără).
        Revenind la accidentele rutiere, majoritatea sunt ușoare- tamponări, ieșiri în afara părții carosabile, în privința celor grave, ce se soldează cu răniri ale conducătorilor auto/pasagerilor iar în unele cazuri ale pietonilor, la nivelul anului trecut au fost cca. 15 accidente dintre care unul s-a soldat cu decesul unei persoane pe raza comunei Bănița. Zonele cu cele mai frecvente accidente au fost marcate pe harta alăturată. In ultima perioadă a crescut prezența poliției rutiere pe raza comunei, cel puțin în luna ianuarie au fost prezenți la 3, 4 zile. Multe accidente în care au fost implicați pietoni, unele din ele fiind soldate, din păcate, cu decese, au avut loc tocmai în zona cu restricții de viteză, ceea ce justifică prezența acestora în acest sector.

Clișee carpatine. Partea a II-a

2011-01-24T02:14:00.004+02:00

Zona depresionară

Crivadia și Merișorul

Zona depresionară a comunei Bănița concentrează majoritatea populației și a căilor de comunicație. Câteva aspecte diferențiază această zonă de cea montană, și anume:

se prezintă ca o depresiune tip golf, în sud-estul depresiunii Hațegului, formată la contactul dintre m-ții Șureanu, în nord, și m-ții Tulișa în sud;
altitudinea este cuprinsă între 540 și cca. 800 m;
se pot distinge două sectoare :

-- Crivadia-Merișor

-- Bănița sat, identificat și ca Depresiunea Culoar a Băniței

această diferențiere este dată de caracteristicile reliefului ( altitudine , declivitate, gradul de fragmentare, procese geomorfologice), anumite aspecte topoclimatice și hidrologice, istoricul așezării precum și nivelul populării.

Sectorul Crivadia - Merișor este cuprins între zona pasului Bănița-Merișor/Ticera Ruseștilor și limita vestică a comunei (spre valea Muncelului/ comuna Baru), fiind dominat de dealuri înalte (muncei, cca. 800 m ) ce sunt separate prin văi adânci ( râul Crivadia și afluenții săi-Răchita, Merișor).

Datorită rocilor cu o coeziune moderată (argile, nisipuri ș.a) la care se adaugă numeroasele pâruri și panta accentuată, relieful a fost puternic fragmentat astfel că suprafețele relativ orizontale se mai păstrează doar în zona superioară a munceilor ( D. Mândrului, D. Bran ) și sub forma unor fâșii înguste în zona pârâului Merișor, pe interfluviul dintre râul Crivadia și pârâul Merișor, în lunca de la confluența Răchitei cu Crivadia (sat Merișor) precum și la ieșirea râului Crivadia din chei (satul Crivadia ). Aceste aspecte explică, în cea mai mare parte, slaba concentrare a gospodăriilor din satele Crivadia și Merișor.

Zona prezintă un grad moderat de antropizare, astfel că se păstrează pădurea de mesteacăn și fag, dar pășunile, fânețele, suprafețele arabile și cele pomicole au devenit din ce în ce mai extinse. Zona este bine deservită de căi de comunicație ( DN 66, drumuri locale, cale ferată cu gări în ambele sate), telefonie mobilă, telefonie fixă, electricitate. Principalele probleme sunt legate de eroziunea terenurilor( afectează calea ferată, drumurile și terenurile agricole), slaba modernizare a unor drumuri locale, insuficiența spațiilor pretabile unor construcții, valorificarea incompletă a unor resurse locale datorită contextului social economic și regresul demografic.

Satul Crivadia este situat în vestul comunei, pe valea râului Crivadia, fiind atestat documentar în anul 1444, cu mult înaintea satului Bănița. Acesta s-a dezvoltat în lunca râului Crivadia la altitudinea medie de 540 m, fiind satul cu cea mai redusă altitudine din comună. Este limitat la nord de zona calcaroasă a munților Șureanu iar pe sud de dealuri înalte ( muncei) cu roci argiloase.

      Casele sunt dispuse pe marginea micii depresiuni pentru a valorifica la maxim terenurile în scop arabil precum și pentru a minimaliza efectele pânzei freatice aferente luncii. Satul prezintă și două cătune, Valea Mielului (altitudinea medie 700 m) și Marconi ( alt. medie 630 m).
     In limita satului, pe o margine calcaroasă abruptă, a fost ridicat, în jurul anului 1530, un turn de vamă pentru a controla traficul de mărfuri dintre Oltenia și zona Hațegului. Biserica satului a fost ridicată în anul 1958. Satul este deservit de DN 66 și gara Crivadia. Populația satului a variat semnnificativ , astfel Crivadia avea 189 loc. în 1854, 684 în 1870, 237 în 1930 și 177 în 2002.
    Principalele activități economice țin de creșterea animalelor, exploatarea pădurii, cultivarea pământului la care se adaugă exploatarea de nisipuri cuarțifere din vecinătatea gării Crivadia. In perspectivă pot fi valorificate , în afara produselor agricole și forestiere, resursele turistice ( Turnul Crivadiei, Cheile Crivadiei, peșterile din vecinătate) prin cazare în pensiuni agroturistice ce să ofere pe lângă produse obținute în gospodărie și activități outdoor de genul: alpinism, speologie, canyoning, mountain bike, drumeție cu ghid local (vizitarea carstului, a stânelor, observații asupra florei și faunei locale).

Satul Merișor a fost atestat documentar la scurt timp după Crivadia, adică în 1453. În anul 1444, regele Ungariei Vladislav Jagello (1440-1444) cinstește pe cneazul Cândea de la Sălașul de Sus cu moșia Crivadia, pentru eroismul lui în luptele de la Belgrad si Portile de Fier, iar în anul 1457 regele Ungariei Ladislau Postumul (1453-1457), întărește donația cu satele Merișor, Baru și Mălăiești. Acesta a fost cel mai important sat din cadrul actualei comune până la inceputul sec. XX. Satul s-a dezvoltat pe văile Crivadiei, Merișorului și Răchitei în zonele de luncă, terase și pe unele suprafețe de nivelare locale. Altitudinea medie în zona de confluență a Răchitei și Merișorului este de 600 m.

Trecerea prin sat a vechiului drum ,din Țara Hațegului spre Oltenia, prin Crivadia spre Merișor, apoi pe lângă Piatra Tătarului și pasul Dealu Babii, a favorizat concentratea populației în imediata vecinătate. Pe harta austriacă realizată în 1770 se pot observa principalele drumuri precum și distribuția gospodăriilor. Astfel, în acea perioada existau două grupări de gospodării, în zona dinspre cătunul Cheia ( 20-25), și în apropierea confluenței Răchitei cu Merișorul (cca. 8 gospodării). Pe aceași hartă este figurat și cătunul Rusești (cca. 5 gospodării). Actuala zonă a cătunului Răchita nu prezenta nicio gospodărie, ceea ce arată ca acesta a apărut undeva după anii 1800.

Intr-o hartă militară austro-ungară de la 1910, în zona Merișorului, sunt figurate două mori de apă pe pârâul Răchita precum și două biserici, cea din prezent ( a fost construită în 1890, fiind monument istoric) și o alta în zona podului de cale ferată ce trece peste râul Crivadia ( presupun că era de rit romano-catolic ținând cont de populația alogenă numeroasă în acea perioadă ). Din punct de vedere demografic satul s-a menținut pe primul loc, la nivelul comunei, până spre sfârșitul sec. al XIX-lea, astfel avea 522 loc. în 1854 (Bănița- 300 loc.), 797 în 1870, 684 în 1910, 650 în 1930 și 349 în 2002.

In partea nordică a satului Merișor , pe versantul cu expunere sudică, sunt din ce în ce mai extinse suprafețele ocupate cu livezi, mai ales de pruni, din care se obține țuică de către localnici. Aceasta zonă este afectată și de erozinea superficială și profundă a terenurilor datorită sedimentarului cu roci plastice (argile) suprapuse calcarelor pe un versant cu pantă accentuată. Acest facies litologic este instabilizat de precipitațiile ridicate, izvoarele numeroase, defrișările din perioada medievală și cea apropiată, dispunerea anumitor drumuri agricole precum și de pășunat. Anumite sectoare necesită plantări de arbori cu creștere rapidă ce să stabilizeze versantul, altele pot trece din categoria pășunilor în cea a livezilor iar altele necesită lucrări ample de stabilizare prin terasare și captarea unor izvoare ce alimentează masa argiloasă a alunecării.

Livezi în Merișor

Cătunul Cheia s-a dezvoltat la ieșirea râului Crivadia din zona montană după ce a format o vale carstică de cca. 5 km cunoscută sub denumirea de Valea Cerbului. Trecerea din zona montană în cea depresionară este delimitată de un sector foarte scurt de chei săpate în calcare. Gospodăriile s-au dezvoltat în zona de luncă, folosind la maxim terenul în scopuri agricole (mai ales arabil), iar versanții pentru pășunat, fâneață și într-o măsură mai redusă pentru pomicultură. Altitudine medie în zona luncii este de 680 m.

Stema comunei Bănița

2011-01-16T23:46:00.000+02:00

Începând cu anul 2011 comuna Bănița are o stemă ce o reprezintă ! Prin HG 1370/2010 a fost aprobată stema comunei Bănița, acesta hotărâre a intrat în vigoare prin publicarea sa în Monitorul Oficial 31 din 13 ianuarie 2011.

        Descrierea și semnificațiile, așa cum rezultă din anexa HG.

            Descrierea stemei
   Stema comunei Bănița se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat.
   In partea superioara, în câmp roșu, se află o fortificatie crenelată, de argint.
   In partea inferioara, în câmp albastru, se afla un călăreț cu armura, drapel și scut, de argint,   galopând spre dreapta.
   Scutul este trimbrat de o coroana murală de argint cu un turn crenelat.

        Semnificatiile elementelor însumate
   Fortificația crenelată reprezintă cetatea dacică Bănița.
   Călărețul cu armură, drapel și scut semnifică elemente din fostul sigiliu al localității.
   Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Clișee carpatine. Partea I

2011-01-16T16:12:00.006+02:00

Bănița montană

Nordul comunei Bănița corespunde sectorului sud-vestic al munților Șureanu, altitudinea fiind cuprinsă între 800 și 1499 m ( Vf. Jigoru Mare). Din punct de vedere geologic este o zonă de contact dintre cristalin și sedimentarul mezozoic reprezentat de calcare. Zona dezvoltată pe cristalin prezintă cele mai ridicate altitudini ( trec de 1400 m) și se prezintă sub forma unor culmi și vârfuri rotunjite ce se prelungesc și spre estul comunei. Calcarele se prezintă sub forma unui platou pe care s-au dezvoltat văi carstice, peșteri, ponoare, doline, avene( goluri subterane cu dezvoltare verticală), chei, abrupturi.

Zona de trecere spre Culoarul Depresionar Bănița prezintă martori de eroziune ( Vf. Purcarului), abrupturi calcaroase cu cascade și chei( Cheile Văii Cerbului, Cheile Crivadiei), bare calcaroase în zona Bolii ( Dealul Cetății, peștera). Zona este acoperită cu păduri de fag, pășuni și fânețe.
Gradul de populare este foarte redus, se observă unele gospodării în limita sudică a zonei, în nordul Merișorului( cătunele Cheia și Poienari), Băniței ( cătunele Jitoni ,Cotești și Arsuri).

Zona aceasta deține cel mai ridicat potențial turistic : peșteri, chei, avene, doline, martori de eroziune, abrupturi, cascade, izbucuri, ponoare, specii floristice termofile\endemisme, cetate dacică, castru roman și turn medieval.

Sălaș în mijlocul pădurii.

Depresiunea Poieni s-a format la altitudinea de 1250 m, în nordul comunei, având 550x400 m. Prezența unei depresiuni extinse la această înălțime este explicată prin suprapunerea ei pe o zonă de contact a șisturilor cristaline (baza depresiunii ) cu calcarele mezozoice (se observă în partea stângă a imaginii). În această depresiune s-au format pârâiașe ce au creat un curs cu aspect torențial adâncit în depozitele sedimentare ce acoperă cristalinul. Aceste pâraie se pierd în subteran în zona de contact cu calcarele prin intermediul unor ponoare. Prin observații hidrogeologice (utilizare de trasori) s-a determinat ca apa ce se pierde în aceste ponoare este captată și direcționată spre izbucul Șipot (Valea Streiului/Petrosului). În zonă se pot observa stâne. Accesul se poate face pe drumurile forestiere ce pleacă din satul Crivadia(11 km) sau din cătunul Jitoni( 8 km).

Castrul roman de pe vârful Jigoru Mare( 1499 m) a fost construit de romani în perioada războaielor daco-romane, fiind un castru de marș, în vederea cuceririi capitalei dacice Sarmisegetuza Regia. Fortificația are formă rectangulară cu dimensiuni de 310 m, pe laturile de nord și sud, și 240 m, pe laturile de vest și est .

Cheile Crivadiei și Turnul Crivadiei. Cheile Crivadiei sunt încadrate într-o rezervație cu o suprafață de 10 ha ce se remarcă prin valoarea sa peisagistică și floristică, constituind o enclavă de specii termofile, dacice și daco-balcanice, inclusiv 4 specii endemice și 2 specii rare. Aici este prezentă și vipera cu corn. Aceste chei s-au format sub acțiunea apelor râului Crivadia, în calcarele din zona marginală montană, prezentând versanți abrupți (60-70 m înălțime), zone înguste ( 3 -4 m), mici bazinete. In anii 60 a fost realizat și viaductul la ieșirea din chei astfel că traseul inițial al drumului național a fost scos din vatra satului Crivadia.

Cascada de la Merișor s-a dezvoltat pe zona de trecere dintre platoul calcaros și zona depresionară aferentă estului depresiunii Hațegului. Trecerea este bruscă, fiind realizată prin abrupturi structurale ce au permis formarea acestei cascade ce este vizibilă de pe DN 66 mai ales în perioada de primăvară și toamnă cand sunt precipitații mai bogate. Accesul la ea se realizează pe un drum pietruit ce pleacă din Merișor ( intersecție DN 66 - DJ 666).

Cătunul Arsuri este situat în partea estică a localitații pe versantul stâng al interfluviului dintre văile Jupâneasa și Jigoreasa. Pe alocuri calcarele apar la suprafață. Pădurea a fost defrișată pentru a face loc terenurilor arabile, livezilor și pașunilor/fânețelor. Este cătunul situat la cea mai ridicată altitudine( 850-930 m). Accesul la cătun se face pe un drum pietruit din zona gării Peștera ( DN 66), apoi pe valea Jupâneasa.

Dealul Cetății reprezină un sector dominat de un martor de eroziune dezvoltat pe bara calcaroasă similară cu cea dinspre Petrila( cheile Roșia și Taia). Acest deal depășește ușor 900 m reprezentând și o zonă de concentrare a apelor ce au determinat sculptarea unor chei, bazinete, peșteri. Această bară a fost străpunsă prin chei de două ori ( Cheile Băniței dezvotate în surplombă și cheile de la confluența râului Bănița cu afluentul Jupâneasa ce au fost parțial distruse la construirea căii ferate ).

Pe acest deal a fost realizată o fortificație, în perioada dacică, ce se află în momentul de față în patrimoniul UNESCO. Peste aceasta ,în perioada medievală, a fost realizată o altă fortificație ce a utilizat o parte din materialele vechii fortificații. Aceasta se află în momentul de față în uitare, nefiind pusă în valoare sub niciun aspect. Ultimele săpături arhelogice sistematice au fost realizate la începutul anilor '60. În perimetrul acesteia, observații recente, au pus în evidență existența unei așezări civile din perioada dacică. Acest sector este și o rezervație speologică, floristică și faunistică inclusă în Parcul Natural Grădiștea de Munte- Cioclovina. Dealul Cetății este flancat la sud de DN 66 ( Simeria-Petroșani- Tg. Jiu- Filiași) iar la nord de calea ferată electrificată Simeria - Petroșani- Tg. Jiu -Craiova. In apropierea lui se află și halta Peștera Bolii precum și o cabană.

Peștera Bolii s-a format prin străpungerea unei bare calcaroase de către râul Jupâneasa. Este cea mai importantă peșteră din zonă. Peștera face parte dintr-o rezervație naturală ce se întinde pe 10 ha. În momentul de față peștera este amenajată pentru vizitare ( drum de acces asfaltat de la DN 66, podețe, iluminare), aici se țin și concerte. In interiorul sau au fost descoperite urme de locuire umană din neolitic și eneolitic. În apropiere sa este o carieră de calcar (în care a fost descoperit un tezaur) precum și o stație de tratare a apei ce preia printr-o conductă apă din Jupâneasa (în amonte se află un mic baraj) și o transportă mai departe printr-o altă conductă la mina Petrila.

Pentru o localizare mai exactă a celor prezentate vezi și Harta interactivă a Băniței.

Baza sportivă din Bănița se apropie de finalizare

2011-01-07T21:26:00.004+02:00

La sfârșitul lunii decembrie, anul trecut, a fost finalizată oferta pentru Construire bază sportivă, Comuna Bănița, județul Hunedoara . Costul estimativ la data prezentării ofertei era de 663.945 RON ( 6,63 miliarde lei vechi). Baza sportivă va fi amplasată în zona Tabără, cuprinzând un teren de fotbal cu gazon natural, tribune, drum de acces, parcare, clădire dotată cu spații pentru vestiare jucători și arbitrii, încăpere echipamente, birou administrator și toaletă publică.

Terenul de fotbal, în prezent.

-- achiziționare utilaj buldexcavator , valoare estimată 160.000 RON ( 1, 6 miliarde lei vechi), 05.11.2010
-- consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drum forestier în Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimată 245.000 RON ( 2, 45 miliarde lei vechi), 26.03.2010
--consultanță, realizarea de studii de teren, elaborare studiu de fezabilitate în vederea finanțării nerambursabile și management proiect pentru proiectul Realizare drumuri de acces la exploatațiile agricole din satele Merișor și Crivadia, Comuna Bănița, valoare estimată 162.000 RON (1, 62 miliarde lei vechi), 26.03.2010
-- consultanță și management proiect în vederea obținerii unei finanțări nerambursabile pentru realizarea unui proiect privind Producerea energiei electrice și termice din resurse regenerabile destinată consumului propriu al instituțiilor publice și iluminatului public din Comuna Bănița, Județul Hunedoara, valoare estimativă 395.000 RON (3,95 miliarde lei vechi ) , 22.03.2010.

Eclipsa parțială de Soare

2011-01-04T11:17:00.000+02:00

Fotografiile au fost realizate între orele 10:10-10:50, 04.01.2011,
45.25 lat. N , 23.14 long. E, Bănița.

''Monstrul'' din Crivadia

2010-12-30T21:01:00.002+02:00

În zona Crivadiei au fost descoperitele urmele unui mamifer preistoric ce a trăit pe aceste meleaguri în urmă cu circa 28-34 de milioane de ani ( sfârșit Eocen, început Oligocen). Urmele sale au fost identificate într-un sit cu strat argilos cu tuf silicificat de către Rădulescu C.& Iliescu.

Mamiferul a primit denumirea de Crivadiatherium mackennai/ Crivadiatherium iliescui pentru a marca denumirea localității. Acest mamifer avea un aspect exterior asemanănător rinocerului modern, dar pe linie de specie pare a se asemăna cu o rudă mai îndepărtată a elefantului (a se vedea dispunerea celor 2 colți de pe craniu precum și structura osoasă aferentă membrelor).

Aceste mamifere trăiau la marginea mlaștinilor cu mangrove și în pădurile tropicale existente în acea perioadă cu un climat cald și umed ( în Eocen climatul era mult mai cald și umed decât în prezent, astfel că au fost identificați palmieri chiar și în zonele polare !).

Urmele identificate la Crivadia sunt unicate la nivel european ! Astfel de mamifere preistorice ( alte genuri) au mai fost identificate în nordul Africii (Egipt), Asia (Turcia, Mongolia s.a).

Cu acest animal preistoric putem extinde elementele cu valoare de simbol ce pot definii localitatea. În acest sens putem aminti valorificarea unui astfel de simbol pe malul sârbesc al Dunării, în zona Defileului.

Modernizarea drumului județean Merișor - Dealul Babii - Vulcan

2010-12-14T01:36:00.002+02:00

      De mai bine de 10 ani s-a adus în discuție modernizarea DJ 666 ( Merișor - Vulcan), aspect stipulat și în “Strategia de dezvoltare socio–economică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului” aprobată prin H. G nr. 646 / 2002. In anul 2003 a fost elaborat și Planul de Amenajare al Teritoriului Zonal Valea Jiului în care era prevăzută modernizarea acestuia.
     In urma licitației organizate de CJ Hunedoara la începutul acestei luni a fost desemnat drept câștigător al licitației SC Viva Construct SRL, cu sediul în Deva, la valoarea de 3.048.702 lei fără TVA, cu mult sub costul estimat inițial de 6.906.922 lei fără TVA.

   Proiectul vizează reabilitarea și modernizarea DJ 666 ( km 1+010-km 5+010 ) în intervalul 02.12.2010 - 31.12.2012.

Ce importanță a prezentat acest drum ?

    Existența sa se pierde în antichitate, acest drum  fiind unul de importanță majoră între Transilvania și Oltenia, alături de cel de pe valea Oltului. In perioada medievală drumul este folosit intens pentru negoț, aspect evidențiat și de realizarea Turnului de vamă de la Crivadia ( în continuarea acestui drum) , prin prelungirea sa peste pasul Vulcan spre Oltenia. Odată cu realizarea căii ferate Simeria-Subcetate-Merișor-Bănița-Petroșani ,în 1870, drumul își pierde din importanță.

        Care sunt beneficile actuale ?

    Cu siguranță nu mai pot fi valorificate vechile funcții, cea de axă principală de comunicație dintre zona Hațegului/ Hunedoarei și Oltenia datorită dezvoltării comunicației pe axa Merișor - Bănița - Petroșani - Defileul Jiului -Tg. Jiu în detrimentul vechii axe Merișor - Dealul Babii - Vulcan -Pasul Vulcan -Tg. Jiu.          Valențele actuale pot fi reprezentate de:
- modernizarea singurului drum județean din comună și , implicit, o mai bună deservire a satului Merișor și a cătunelor Răchita, Rusești;
- accesibilizarea sporită a bazinului Jiului de Vest (Vulcan, Lupeni, Uricani) dinspre Banat și centrul Transilvaniei datorită scurtării drumului dintre Merișor și Vulcan cu 16 de km (cu cca. 50%) față de varianta Merișor - Petroșani - Vulcan;
- acestă rută mai scurtă va facilita accesarea amenajarilor turistice, în perioada de iarnă, din Straja și Pasul Vulcan;
- stimularea realizării de pensiuni agroturistice în zonele Răchita, Rusești, Dealul Babii .

DJ 666 în apropierea pasului Dealul Babii ( 934 m. )

DJ 666 în Merișor

Traseul dintre pasul Dealul Babii și Merișor

Traseul dintre satul Dealul Babii și pasul Dealul Babii

Turnul medieval Crivadia

2010-12-13T00:12:00.001+02:00

Turnul de la Crivadia este situat în apropiere de satul Crivadia, pe drumul spre comuna Băniţa în judeţul Hunedoara. Turnul a fost un punct de vamă in secolul al XVI-lea pe drumul care lega Transilvania de Oltenia prin pasul Vulcan.

A fost construit din piatră de calcar extrasă din împrejurimi, iar zidurile sale ating încă pe alocuri o înălțime apreciabilă. Turnul este circular, cu diametrul de 13m, iar la exterior este tencuit. Intrarea era situată în partea de nord, la 2 m înălţime de pământ şi pentru acces se folosea probabil o scară. În jumătatea de vest are 7 deschideri de tragere cu ambrazuri evazate spre interior, situate la o distanţă de aproximativ 1-1,5 m unul de altul, iar în cea de est este protejat natural datorită terenului accidentat, ceea ce a făcut inutilă practicarea în zid a unor deschideri de tragere suplimentare.

În interior este posibil să fi avut cisternă, singura urmă vizibilă astăzi fiind o groapă. Era prevăzut şi cu un drum de strajă de lemn, astăzi dispărut, cu parapetul lat de 1 m şi înalt de 0,80 m. Deşi are aparenţa unui donjon, turnul de la Crivadia datează de fapt dintr-o perioadă mult mai târzie şi scopul său principal a fost cel de a observa şi controla căile de comunicaţie de graniţă. Turnuri asemănătoare se mai întâlnesc şi în pasul Turnu-Roşu.

Construcţia a fost ridicată în cel de al treilea deceniu al secolului al XVI-lea, probabil după 1528, pentru a supraveghea vechiul drum care lega Oltenia prin Valea Jiului de Valea Mureşului. Comanditarul a fost voievodul Transilvanei, Petru Pereny (1526-1529), iar motivul pare a fi consemnat de o plângere a nobililor din Haţeg în legătură cu contrabanda oltenilor şi a haţeganilor. Edificiul este aşadar un turn de vamă.

Sursă imagine stânga aici
Sursă imagine dreapta aici

Sursă imagine aici Sursă imagine aici->

Bibliografia

Gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986, pp. 108-110;

G. Halaváts, „A Krivádiai ortorony”, Erdélyi Múzeum, 27, 2, 1910, pp. 107-110;

L. Kováry, Erdély régiségei és történelmi emlékei, Kolozsvár, 1892, p. 27;

R. Popa, „Über die Burgen der Terra Hatzeg”, Dacia, 16, 1972, pp. 266-269;

G. Szinte, „Kerek erod Krivádia fölött”, Archaeologiai Értesíto, 14, 2, 1894, pp. 110-114.

Sursă imagine aici

Sursa articolului Valentin Sălăgeanu (ed.), 12 monumente din istoria românilor, fişe de monumente de Valentin Sălăgeanu, Ana Maria Gruia, Vladimir Agrigoroaei, Liliana Tofan, Grupul Român pentru o Istorie Alternativă (http://www.patzinakia.ro/), Bucureşti - Cluj-Napoca, 2008

Cine este Zoltán Kemény ?

2010-12-11T21:50:00.006+02:00

Zoltán Kemény (1907-1965), născut în satul Băniţa din Transilvania, pe atunci în Austro-Ungaria, a devenit cunoscut mai ales pentru reliefurile sale în metal, compuse într-o viziune picturală. Între 1921 şi 1923 a fost ucenic într-un atelier de tâmplărie. A studiat decoraţiuni interioare la Şcoala de Arte Decorative din Budapesta între 1924 şi 1927, apoi pictura la Şcoala de Arte Frumoase de acolo, în perioada 1927-1930.

S-a mutat la Paris, unde a locuit între 1930 şi 1940, unde a lucrat ca designer de obiecte şi lămpi din fier forjat şi mai târziu ca designer de modă. A locuit la Marseilles până în 1942, când s-a stabilit la Zurich. Acolo a lucrat ca designer vestimentar şi editor de modă la o revistă elveţiană, iar în paralel a început din nou să picteze. A deschis prima sa expoziţie la Galerie des Eaux-Vives, din Zurich, în 1945. Un an mai târziu l-a cunoascut pe Debuffet şi inspirat de picturile acestuia în care folosea materii prime neortodoxe, a început să facă colaje în relief, încorporând materiale neobişnuite, precum nisip, pilitură de fier şi pietriş, iar din 1951, reliefurile sale au devenit colorate şi luminoase. Primele sale “reliefuri de metal” le-a realizat în 1954 şi se caracterizează prin contrastul dintre aspectul aspru dat de materiale folosite (bucăţi de fier vechi, sârmă, cuie, arcuri) şi stilul său sculptural fluid. După ce a experimentat cu lucrul în aliaje, zinc, cositor, fier şi aluminiu, s-a oprit asupra cuprului şi bronzului, care au devenit materialele sale preferate. Fiecare dintre reliefurile sale sunt constituite în jurul unei singure forme, repetată în lucrare în diferite forme şi variaţii. Unele dintre operele sale majore sunt Will Energy Tension Creation (1958) şi Metallo-Magic (1963).

După cel de-a Doilea Război Mondial reputaţia sa a crescut în urma numeroaselor expoziţii personale pe care le-a deschis în marile oraşe europene. A obţinut naţionalitatea elveţiană în 1957. A renunţat la activitatea sa în domeniul modei pentru a se dedica sculpturii în 1960, iar în ultimii săi ani a realizat comenzi considerabile, printre care o sculptură monumentală de bronz pentru teatrul municipal din Frankfurt, în 1963: un panou lung de 110 metri, suspendat în foaierul teatrului. A primit marele premiu pentru sculptură la Bienala de la Veneţia din 1964. A murit la Zurich.O retrospectivă a operei sale a fost prezentată în 1966 la Paris, în cadrul Muzeului Naţional de Artă Modernă.

Lucrările de-ale sale se află în mai multe muzee din Europa. Colecţia Muzeului Tate din Marea Britanie cuprinde patru reliefuri de-ale lui Zoltán Kemény, iar Centru Pompidou din Paris deţine cea mai consistentă şi variată colecţie de opere. În 2004 a fost prezentată acolo întreaga colecţie donată de soţia artistului, Madeleine Kemény, care cuprinde picturi, sculpturi, colaje în relief şi refiefuri din metal, împreună cu studiile sale pe hârtie de calc şi de ambalat.

Între lucrările lui Zoltán Kemény, în special sculpturile şi reliefurile sunt căutate de colecţionari, acestea apărând ocazional pe piaţa de artă. Sculptura vândută pentru cel mai mare preţ este o instalaţie din cupru de mai mult de doi metri lungime şi unul înălţime, intitulat Géographie d’intérieur 2 (1964), care a obţinut într-o licitaţie Sotheby’s din 1991 o sumă de peste 51.000 de euro. Cele mai bune dintre compoziţiile sale în relief, de dimensiuni mai mici, care au apărut în licitaţii, au fost estimate şi vândute pentru sume cuprinse între 10.000 şi 20.ooo de euro.

Cu siguranță este cea mai cunoscută persoană născută pe aceste meleaguri. In această perioadă în care elementul identitar este necesar individualizării și promovării în sprjinul dezvoltării social-economice, mai ales în spațiul rural, evidențierea unor astfel de aspecte culturale amplifică elemente definitorii pentru localitate( cetatea dacică Bănița și turnul medieval Crivadia).
Pentru alte informații despre Zoltán Kemény vezi și
- Centrul Pompidou, Paris
- Enciclopedia Britanică
- Galeria Tate , Londra

Bănița îmbătrânește

2010-08-02T01:46:00.003+03:00

     După 1990 populația comunei a scăzut, ajungând la 1369 locuitori (conform ultimului recensământ al populației realizat în 2002). De atunci populația se află întrun proces accentuat de scădere dar și de îmbătrânire. Care sunt cauzele acestui regres după 1990 ?
      Trecerea României, după 1990, la un alt sistem politic, economic și social s-a reflectat și în declinul demografic la nivelul întregii țări sub forma scăderii natalităţii și creşterii migrației. Dar acest declin demografic s-a manifestat diferit la nivelul României, astfel că unele zone și-au păstrat un anumit echilibru demografic iar altele au intrat în declin pronunţat (cum este cazul Băniței).

     Acest declin demografic este specific mediului rural și așezărilor urbane mici situate în zone izolate (Carpaţi, podișuri, Delta Dunării) precum și celor situate în afara axelor principale de comunicație.
     Realizand o analiză mai profundă a fenomenului (perioada 1870-2002, pentru acest interval există date oficiale) se observă că valoarea medie a numărului populației a fost de 1.662 locuitori. Astfel, în anul 1870, Bănița avea 2.263 locuitori, în 1966 - 2013 locuitori, iar în 1992 -1397 locuitori.

Dacă în perioada anterioară anului 1990 populația numeroasă era susținută de sporul migratoriu ridicat (datorat lucrărilor realizate în zonă, mai ales la calea ferată), după acest an ea mai este susținută, în cea mai mare parte, de localnici ce au un comportament demografic influenţat, întro mare măsură (atât sub aspect salarial cât și al desfacerii unor produse obținute la nivel local), de evoluția socio-economică a Văii Jiului.

     Sporul natural pentru intervalul 1992 - 2002 a fost negativ, fiind la o valoare medie de - 4%o, sub media națională, cauza principală fiind creșterea mortalității. La acesta s-a adăugat și sporul migrator negativ. In afara acestor aspecte trebuie remarcată și ponderea mai ridicată a populației masculine 50,9% (1992), 51,4% (2002), situație opusă mediei naționale (populatie masculină cca. 49%).

    La toate acestea se adaugă îmbătrânirea populației, ce va avea pe termen mediu și lung efecte nefaste. Astfel, dacă în 1992 populația sub 20 de ani reprezenta 28% din total, în 2002 a ajuns la 25,8 %. Situația este mult mai gravă la nivelul satelor componente (Merișor și Crivadia), unde ponderea persoanelor peste 60 de ani este mai mare decât a celor sub 20 de ani ! Ponderea populației cu peste 60 de ani ajunsese la 19% în 2002, cu mult peste un normal considerat la sub 7% pentru a avea o populație tânără, și un maxim de 12% pentru a nu intra întrun proces clar de îmbâtrânire și declin demografic. În actualul ritm, până în anul 2025, Bănița ar pierde aproape 170 de locuitori (echivalentul satului Crivadia). In urma recensământului realizat în anul 2011 se pot trage mai multe concluzii în privința evoluției demografice a localității pe următoarele două decenii.

    Pentru a încheia, totuși, pe un ton optimist am postat și câteva fotografii realizate cu ocazia sfârșitului de an școlar ( iunie, 2008) din cadrul Șc. Gen. Bănița.

Cazare în Bănița

2010-07-27T19:01:00.004+03:00

Pensiunea Drăgan tel. 0749 646030/ 0720080476

, situată în Băniţa, lângă DN66-E79, zona Botani. Vezi si harta interactiva a Banitei

Pensiunea ,,La Nicolae '' ( http://www.lanicolae.ro/) tel. 0788 390131 , este situată în Băniţa, lângă DN66- E79, zona Botani. Vezi si harta interactiva a Banitei

Hanul Boleştilor , tel 0254 778240,este situat la iesirea din localitatea Băniţa ,spre Deva, lângă DN66-E79, zona Crivadia. Vezi si harta interactiva a Banitei

Sursa fotografiei: aici
Pentru o mai bună localizare vezi și Harta interactivă a Băniței în partea de jos a blogului.

Ziua Băniței

2010-07-20T17:08:00.030+03:00

Cu ocazia nedeii de Sf. Ilie , in ultimii 4 ani, au fost organizate Zilele Băniței (mai exact Ziua Băniței).

In fiecare an se organizeaza un spectacol de muzică populară la care nu lipsesc invitați din cadrul administrației județene și mass mediei. Spectacolul se incheie la orele 24 cu un foc de artificii.

In acest an din lista invitaților fac parte: Mircea Moloț (Președintele CJ Hunedoara), Crăciun Maria , formația Nesu din Hațeg, Robert Târnoveanu, Frații Plotogea și Văru' Săndel. Sponsori: Cariera Bănița, Pensiunea ,,La Nicolae'' și Primăria Bănița.

Scena este gata, mai rămâne să sosească și invitații.

Lumea mai stă la terase, mai consumă o bere, un mic și alte cele până incepe spectacolul.

Sosește Mircea Moloț împreună cu soția.

Mircea Moloț acordă un interviu pentru MondoTV.

Spectacolul începe, și cu ceva ploaie ca doar este Sf. Ilie

O mică solistă din Pui

Formația Nesu din Hațeg

Acest articol va continua pe masură ce se desfășoară spectacolul.

Sf. Ilie nu se dezmite, iar plouă

Cântăreața Zepa, în costum popular, se pregătește să urce pe scenă

Sosește Văru' Săndel

Violeta Daminescu

Ploaia se duce și lumea se adună în fața scenei

Ileana Lăceanu

Din fericire mai sunt persoane ce poartă costumul popular

Printre invitați și Mircia Muntean (Primarul Devei)

Văru' Săndel , un adevărat one man show !

Robert Târnoveanu

În loc de foc de artificii ceva aproape la fel de frumos

Bonus, videoclip

Nedeia de Sf. Ilie, scurt istoric

2010-07-20T11:06:00.000+03:00

Sărbătoare face parte din ciclul pastoral celebrat odinioară în satele româneşti. La origini, "Nedeile" erau urcări pe munte cu semnificaţie magico-mitică. După apariţia creştinismului, hramul bisericilor era socotit a fi "nedeia" satului respectiv. Nedeia pare să aibă legătură cu celebrarea zeului focului şi al soarelui, venerat pentru a preîntâmpina diverse fenomene meteorologice. Prima atestare documentară a unei nedei păstoreşti este din anul 1373. Calendarul creştin celebrează la 20 iulie pe Sfântul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul, singurul sfânt care a urcat la cer şi trupeşte. Mai mult temut decât iubit, Sântilie, sfânt războinic al calendarului ortodox, a fost învestit de popor cu atributele zeilor tunetelor şi fulgerelor, fiind cel care leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Sfântul Ilie marchează miezul verii, dar şi mijlocul sezonului pastoral care începe la Sângiorz şi se termină la Sânmedru.