Iata-le, si iata si afisul turneului. Faceti bine si mergeti, pentru ca aveti ce vedea si, mai ales, auzi!

4 noiembrie, Oradea – Club Blue Monday

5 noiembrie, Cluj Napoca – Irish Music Pub

9 noiembrie, Sibiu – Vintage Club

10 noiembrie, Timisoara – Setup

11 noiembrie, Resita – Rock Cafe

18 noiembrie, Constanta – Heaven’s Hell

19 noiembrie, Galati – Zodiar

25 noiembrie, Buzau – Cafeneaua Artistilor

26 noiembrie, Iasi – Club Hand

2 decembrie, Brasov – Centrul Cultural Reduta

3 decembrie, Targoviste – La Scriitori

Turneul se va incheia la Bucuresti, unde aniversarea va fi celebrata la Sala Palatului, in data de 8 decembrie, printr-un spectacol-concert pe masura trupei si a varstei.

Mai multe detalii, pe pagina Facebook oficiala Celelalte Cuvinte.

Trebuia sa apara pe 2 octombrie, dar deja e pe diferite site-uri (pe care anume, nu stiu, eu doar va impartasesc o chestie… ). Oricum, se cheama “Those Kind of Things” si trebuie sa recunosc ca e un serial care mi-a lipsit.

Mai multe, aici.

Dar nu, minunata turma (ce cuvant potrivit) a Domnului nu poate parca decat la o atuncatura de bat de biserica si tot timpul in fata caselor adeptilor altor culte, ateilor si a ce-or mai fi ceilalti oameni de pe strada. Astfel ca daca revii de la cumparaturi nu ai unde parca si faci o binecuvantata miscare, de acolo de unde poti parca pana in casa.

Eu n-am nimic cu credinta nimanui, dar m-a batut azi gandul sa il imbucur cu niste simboluri religioase similare celor ale egiptenilor antici pe drept-credinciosul cu Logan care azi l-a lasat fix in fata casei in care stau eu… Sau poate, pentru ca in perioada asta e bine sa ne apropiem de cele sfinte, sa ii scobor cateva dintre ele cand ne intalnim…

Nevertheless, love the attitude. Cine credea ca solistul din Slipknot, Corey Taylor, are atata umor? La a multa ascultare m-am decis sa nu ma bucur singur de ea.

Mai ales ca sunt sigur ca Taylor il bate pe Hrusca mai tare decat il bate Bruce Lee pe Van Damme.

Dar daca se deranjeaza, so be it. Ne auzim saptamana viitoare!

P.S.: din August, de cand eram pe la Sziget n-am mai scris. Incredibil!

Dupa ce intai a comis-o Gazeta, cum a scris si Bogdan, scriind aiurea numele chitaristului din Iron Maiden, a venit randul ProSport. A tras una bucata text cu o gramatica aproximativa, in care ne povesteste despre “toti cei patru membri ai trupei Iron Maiden”, care sunt mari microbisti.

Sunt ei microbisti, dar nu-i bai ca nu-s patru, ci sase? Pentru conformitate, hai sa numaram: Steve Harris, Bruce Dickinson, Adrian Smith, Janick Gers, Dave Murray, Nicko McBrain. Ei, cati sunt?

Pai daca se fura pana si carucioarele de cumparaturi, ce dracu’ sa mai zici la lucruri mai mari si mai serioase (cum ar fi voturile la alegeri, dar aia e deja alta discutie)? Culmea e ca nu e prima data. Mi s-a intamplat si in alte ocazii sa mai fac o plimbare pana afara (da bine la silueta) pentru ca mi-a disparut caruciorul. Dar na, asa e la romani…

Oricum, incurajat de asta am mers aseara la Inception, ultima realizare a domnului in cauza. Ce sa zici? Faptul ca Leonardo di Caprio e in mare forma nu prea mai e nevoie sa fie mentionat. Scenariul e brici, ideea e bestiala, modul in care e pusa in scena excelent. Un film cat se poate de inteligent, si care are si ceva efecte speciale, sa nu ai de ce sa te plangi. Nu destule pentru ceafa lata din spatele meu, care a zis la sfarsit ca nu a fost chiar ce se astepta el sa fie. Prea putin “sanje pa pareti, creier pa linoleu”, presupun…

Na, mie mi-a placut la nebunie si il recomand cu toata caldura.

Are de toate: e greu de tinut minte, nu spune absolut nimic si mai si suna de parca e scris de un copil de clasa a IV-a. Sugestia mea e simpla: daca tot se duc in China sa il lanseze, sa faca toti cei care s-au ocupat de el, in frunte cu doamna ministru care nu stiu ce tot dezvolta, un “explore China” timp de vreo 50 de ani. Suna cumva?

Bine, astea sunt scuze pentru lipsa mea totala de chef de a scrie doar de dragul scrisului un text mai lung de doua fraze. Poate imi revine cheful dupa Sziget, mai stii? Ca trebuie sa recunosc ca il astept cu mare nerabdare, mai ales pe Maiden, care, din ceva motiv care se ascunde de mine, mi-au scapat pana acum. Not anymore!

Asa ca va salut pe toti, va semnalez in incheiere trecerea pe domeniu propriu a blogului lui Razvan Coloja (Cypress, cum il stie populatia) si va urez concediu placut daca cititi asta de pe vreo plaja.

M-a uimit insa cat de diferit e totul, modul in care a crescut tara asta, cum a reusit sa treaca peste toate problemele din trecut si sa devina ceva absolut fabulos. O capitala unde o cladire de 15 etaje e o cladire mica, unde strazile normale arata ca niste autostrazi europene si unde oamenii sunt de o politete incredibila fara ca macar sa te cunoasca. O tara unde toti muncesc pe rupte si cred ca o fac nu atat pentru salariul pe care il iau, cat pentru ca asa e cultura lor.

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut la nebunie. Seul e o minunatie de oras, cu verde cat nu vezi probabil in toate orasele noastre la un loc. Ce mai, mi-a placut la nebunie.

Daca aveti chef sa aruncati o privire peste niste poze, le gasiti aici.

Si mai banuiesc ca e atacant, daca tot crede Gigi ca va câstiga meciuri de unul singur. Ceva în stilul lui Drogba, dar ceva mai putin agresiv, ca doar e sfânt…

Serios vorbind, nu pot sa înteleg ce legatura are religia cu fotbalul. Eu am foarte tare senzatia ca o echipa de atei, satanisti sau mai stiu eu ce altceva, dar foarte talentati, bine pregatiti fizic si foarte bine pusi în teren de un antrenor bun face bucati o echipa care s-a rugat toata saptamâna in loc sa isi vada de fotbal. Eu nu spun aici ca religia nu o fi ajutând la ceva, dar nu si daca nu este completata de calitati specifice jocului aluia si de sustinere din loja (sau macar de liniste din loja). Care la Steaua nu prea poti spune ca exista.

Sugestia mea e sa le cumpere licente, ca sa se joace intr-un mediu virtual, nu in cel al nervilor mei. Sau macar sa invete cum se face. Grafica 3D il va ajuta si pe cel mai dobitoc dintre ei sa inteleaga cum se face. Se gaseste aici si costa doar 19,99 Euro.