bogdan vlădescu

Grup terapeutic pentru Dezvoltare personala

2011-11-03T12:23:00.000+02:00

Centrul de Consiliere psihologica, Psihoterapie si Dezvoltare personala Psihoarmonie, organizeaza un nou grup de dezvoltare personala pentru cei interesati in evolutia si dezvoltarea potentialului interior.

Vom aborda obiective diverse urmarind beneficii ca:

· Autocunoastere mai buna: identificarea unor comportamente daunatoare (amanare, evitare, agresivitate etc.) si schimbarea lor prin aplicarea unor tehnici si metode specifice,

· Imbunatatirea relatiilor interpersonale: relatiile de cuplu, relatii interfamiliale, relatii profesionale, relatii sociale prin invatarea unor tehnici de gestionare a conflictului,

· Dezvoltarea inteligentei emotionale ce-ti va permite optimizarea relatiei cu tine cat si a

· comunicarii cu ceilalti;

· Invatarea unor tehnici de relaxare si management al stresului,

· Dezvoltarea asertivitatii – puterea de a-ti cere drepturile personale, de a refuza mesajele toxice si de a spune NU,

· Insusirea unor tehnici de afirmare a propriei persoane prin cresterea imaginii de sine si a

increderii in resursele proprii.

· Invatarea unor strategii prin care vei invinge frica de a vorbi in public, depasirea propriilor

limite si anxietati, a emotiilor negative;

· Rezolvarea de probleme. Invatarea demersului rezolutiv in luarea deciziilor, in diverse paliere ale vietii cotidiene: familial, profesional si social.

Metodele de lucru vor fi interactive si vor include exercitii tematice, jocuri de rol, exercitii de

exprimare emotionala, tehnici proiective, tehnici de comunicare non-verbala, vizualizari si discutii interactive de grup.

Modul de desfasurare:

Intalnirile vor avea loc o data pe saptamana, miercurea intre orele 17 – 19.

Cost: 60 ron per sedinta/2 ore;

Reducere pentru studenti, 50 Ron per sedinta

Inainte de debutul grupului te invitam GRATUIT la o intalnire in care vom discuta despre obiectivele tale personale, iti vom oferi diverse informatii si vom raspunde intrebarilor tale.

Coordonatorii grupului:

- Lucian Negoita, psihoterapeut, formari in hipnoterapie si psihoterapie cognitiv-comportamentala, terapii scurte centrate pe resurse si solutii, terapie sistemica pentru cuplu si familie.

- Bogdan Vladescu, psiholog clinician, psihoterapeut psihoterapie cognitiv-comportamentala, art-terapie.

Locul de desfasurare: Centrul Psihoarmonie situat in zona Piata Dorobanti - Str. Nicolae Constantinescu nr.11, bl.11, sc.1, parter, ap.2, interfon 02, sector 1, Bucuresti.

Pentru inscrieri si alte informatii:

Mobil: 0764 33 03 88
http://psihologbogdanvladescu.blogspot.com/

Email: contact@centrulpsihoarmonie.ro

Site: www.centrulpsihoarmonie.ro

Grup de dezvoltare personala pentru copii si pentru adolescenti

2011-06-10T03:19:00.003+03:00

Vrei sa te cunosti mai bine?

Vrei sa iti invingi timiditatea?
Vrei sa inveti sa iti controlezi mai bine emotiile?
Vrei sa iti fie mai usor sa comunici cu cei din jur si sa iti faci relatii?

Noi venim in intampinarea nevoilor tale si te invitam sa participi la grupul de dezvoltare personala organizat de Centrul Psihoarmonie.

Cum crezi ca vom lucra?
Intalnirile vor fi interactive, cu jocuri de rol, brainstorming, dezbateri de grup si lucru in echipe.

Ce iti propunem?
Iti propunem ca intr-o atmosfera placuta si vesela si cu participarea celor de varsta ta sa:

iti dezvolti increderea in propria persoana si sa ai o mai buna stima de sine

iti dezvolti inteligenta emotionala: o mai buna intelegere si gestionare a propriilor emotii pentru o mai buna relationare cu ceilalti

inveti sa te accepti pe tine si pe cei din jur

iti dezvolti potentialului personal

dobandesti un autocontrol mai bun in situatiile dificile

Cine sunt coordonatorii grupului?
Psiholog Ana Farcas
Psiholog Bogdan Vladescu

Cine participa la grup?
Orice copil/adolescent interesat de dezvoltare personala, cu varsta intre 9 si 14 ani. Grupul va fi format din 6-8 participanti.

Care este taxa?
50 de ron de persoana/intalnire.

Cum si unde ne vom intalni?
In fiecare saptamana, o ora si jumatate, timp de 10 saptamani, la Centrul Psihoarmonie situat in Piata Dorobanti, Str. N. Constantinescu nr.11, bl.11, sc.1, parter, ap.2, interfon 02.

Cum te poti inscrie?
La telefon 0730 028 680 sau 0764 33 03 88.

In plus, oferim o intalnire gratuita cu parintii pentru feedback.

J Alatura-te grupului si impreuna vom parcurge drumul catre schimbare! J

Vantul, Ploaia si Soarele

2011-05-12T00:15:00.000+03:00

Vantul, Ploaia si Soarele stateau de vorba.

„Hai sa jucam un joc” spuse Soarele. “Vedeti baiatul acela care poarta o jacheta? Hai sa vedem care dintre noi il poate face sa o dea jos“

“Vreau sa incerc eu!” spuse Vantul. Vantul incepu sa sufle pe la urechea baiatului , soptindu-i usor “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta”. Cand vazu ca baiatul nu isi da jacheta jos, Vantul incepu sa sufle un pic mai puternic si ii spuse mai tare la ureche dar cu cat sufla mai tare cu atat ii era mai frig baiatului si isi tinea jacheta pe el. Vantul atunci incepu sa urle la urechile baiatului “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta!” Cu cat baiatul ignora mai tare, cu atat Vantul urla si mai tare la el. Vantul ramase fara rasuflare de atata urlat dar baiatul isi tinea tot mai strans jacheta pe el.

“Lasa-ma sa incerc si eu” spuse Ploaia. “E evident ca ceea ce faci tu nu merge, nu are rost sa mai tipi la el deoarece cu cat tipi mai tare la el cu atat o tine mai strans pe el”. Atunci, Ploaia incepu sa burniteze usor spunandu-i usor la ureche: “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta”. In schimb, baiatul isi trase gluga pe cap si inchide fermoarul jachetei.

Iritata, Ploaia uita imediat de sfatul pe care il daduse Vantului si isi spuse: “il conving eu sa-si dea jacheta jos”.

Incepu sa toarne din greu. Picaturile de ploaie ii spuneau baiatului: “scoate-ti jacheta, scoate-ti jacheta!” dar baiatul refuza sa asculte.

Cu cat Ploaia devenea mai nervoasa cu atat baiatul incerca sa se acopere mai mult.

“Cred ca a venit randul meu” spuse Soarele. El incepu sa straluceasca fara sa spuna nimic. Razele lui il incalzeau pe baiat, alintandu-l. Soarele ridica gradat temperatura, fara insa sa faca prea cald. Baiatul isi dadu gluga jos de pe cap. Pe masura ce Soarele incalzea usor temperatura, el desfacu fermoarul de la jacheta. Atunci, Soarele mai ridica temperature un pic si il invalui pe baiat cu razele lui. Nu a mai durat mult pana cand baiatul a scos jacheta de pe el pentru a se bucura de…..caldura.

Articol anorexie

2011-03-09T14:30:00.000+02:00

http://www.taifasuri.ro/taifasuri/terapii/3885-psiholog-bogdan-vladescu-psihoterapia-sustine-vindecarea-anorexiei-nr283-sapt12-18-aug-2010.html

Singuri în mulțime ( Concurs!!! )

2010-12-10T03:42:00.000+02:00

După cum spuneam și într-un post anterior, se observă clar o tendință de desocializare și de răcire a relațiilor interumane. Societatea se construiește din ce în ce mai mult pe competiție, pe lupta pentru a avea mai mult, de a-l depăși pe celălalt.
Toate astea s-au întipărit în noi treptat, și fără să ne dăm seama am devenit tot mai concentrați să ne artificializăm viața. Ne robotizăm. Tot mai multe lucruri artificiale primim în viața noastră în detrimentul celor naturale, cu esență.
Știu că teatrul și filmul sunt lucruri diferite dar cine a fost la teatru poate a observat că nici o imagine de film nu are căldura unei scene de teatru. Uităm omenescul pentru ca e mai simplu să ne artificializăm. Foarte mulți oameni nu au fost niciodată la o piesă de teatru iar filme....pun pariu că au văzut.
La fel se poate spune și despre muzică: ce diferență enormă de feeling e între cd-ul pe care îl asculți acasă și cum se simte când asculți aceeași muzică live. Asta pentru că în concert e relaționare între oameni, e comunicarea între public și artist, e real......e de la om la om.

În zilele noastre este o avalanșă în plan senzorial, suntem atacați cu tot felul de stimuli și ne răcim pentru că ni se șterg ușor ușor valorile reale, uităm de suflet, de partea afectivă, de empatie. Oameni mai puțin avuți material au fost întotdeauna dar acum oamenii resimt altfel aceste lipsuri. De ce? Pentru că ni se imprimă concurența, lupta pentru a avea mai mult și egoismul în locul afectivității.

Pe măsură ce anii au trecut, populația globului s-a înmulțit semnificativ dar cred că ai observat si tu un lucru: sunt tot mai mulți oameni care se simt singuri.
Cum îți explici asta?

Intră la comentarii pentru detalii.

Traumele divorțului asupra copiilor

2010-12-05T05:06:00.001+02:00

Prin natura vârstei, copiii sunt mult mai sensibili decât adulții. Ei pot percepe mult mai dramatic momentul unui divorț decât părinții lui, cei care sunt implicați în mod direct în divorț.

Reacția copilului depinde de vârsta și capacitatea lui de a întelege ce se intamplă. Copiii, ca și adulții, trec printr-o serie de emoții când sunt puși în fața unui divorț. Copiii tind să se compare foarte mult unii cu alții, de aceea poate apărea un sentiment de frustrare, deoarece el se simte “diferit” față de ceilalți copii prin prisma faptului că părinții lui divorțează.
Uneori copiii încearcă să dea impresia că nimic nu se poate întampla, vrând sa mascheze totul. Este o modalitate prin care acesta se apără de realitatea pe care el vrea să o nege. În unele cazuri, copilul se poate apropia mai mult de părinți, să fie mai grijuliu cu ei, de parcă divorțul ar fi din vina lui. Poate interpreta ca fiind din vina lui separarea părinților, deoarece la vârstele mici, copilul crede că tot ce se întâmplă în micul lui univers este din vina lui. Când apare această culpabilizare, copilul încearcă să repare situația prin comportamentul lui. De foarte multe ori, copilul poate reacționa diametral opus, el adoptând un comportament violent, fiind foarte nervos.
Există și cazuri de divorț în care copilul nu își exprimă părerea despre separarea părinților. Se pot observa schimbări în comportamentul lor, ca de exemplu: plâng mult mai repede, pot strica lucruri din casă, refuză să raspundă la unele întrebări.

Copiii își manifestă dezacordul cu această schimbare negativă din viața lor prin izolare, accese de furie, sau depresie. Ei au tendința să își neglijeze școala, de multe ori randamentul școlar fiind scăzut.

Adolescenții sunt într-o perioadă delicată a vieții lor, fiind foarte vulnerabili. Ei vor încerca să se maturizeze mai repede pentru a “apăra” părintele mai afectat, sau, se pot asocia cu grupuri de prieteni care nu sunt tocmai indicate, având tendința de a comite acte antisociale, de a se refugia în alcool, sex, fuga de acasă, și de a manifesta comportamente violente.
Adolescenții au impresia că atunci când părinții fac lucruri care îi rănesc, numai cei de varsta lor le pot înțelege durerea pe care o resimt. La maturitate, ei pot avea o imagine distorsionată asupra căsătoriei și relației de cuplu, fapt ce le va afecta viața personală.
Cele mai grave cazuri de adolescenți cu părinții divorțați ajung la alcoolism sau dependentă de droguri (căutand refugiul în acestea), delicvență juvenilă, abandon scolar.

Cyber sex

2010-11-24T17:41:00.004+02:00

Pe măsură ce internetul a luat amploare, numărul persoanelor care practică sexul virtual s-a mărit considerabil. Această formă de descărcare sexuală este practicată de oameni cu vârste variate, începând de la adolescenți până la persoane aflate în a doua parte a vieții. Sexul virtual oferă practicanților un refugiu, locul în care se simt în siguranță din punct de vedere sexual. Iată câteva motive pentru care aceștia se simt confortabil cu sexul virtual:
- timiditatea
- au o proastă imagine de sine
- teama de eșec sexual în viața reală
- explorarea unor fantezii sexuale
- excitația produsă de această nouă formă de satisfacție sexuală
- anonimatul oferit de internet
- lipsa curajului de a împărtăși cu partenerul sexual(în cazul în care acesta există) dorințe sexuale din frica de a fi judecat sau privit ca pervers/ă
- lipsa vieții sexuale în viața reală.
De asemenea, pentru unele persoane cyber sexul poate constitui, inițial, o fantezie.

Excesul de sex virtual aduce după sine o serie de efecte nocive practicantului. Afundarea în izolare poate duce la dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor intime din viața reală. Nu de puține ori s-a întâmplat ca cei care practicau masturbarea în fața calculatorului sa fie prinși de către partener/ă. Acest lucru atrage reacții vehemente din partea partenerilor: se simt tradați, înșelați. Replici de genul: "nu a fost nimic mai mult de atât, nu s-a întâmplat niciodată în realitate" nu vor atenua dezamăgirea partenerului. Practicarea cyber sexului în exces poate duce de asemenea la masturbare compulsivă și dezvoltarea unei dependențe față de sexualitatea pe internet. Preocuparea obsesivă pentru asta va duce la mințirea partenerului de viață, petrecerea timpului în fața calculatorului numai pentru aceste activități, scăderea apetitului sexual în viața reală, izolare și îndepartare față de intimitatea reală. De foarte multe ori, la adolescenții care nu și-au început încă viața sexuală dar practică masturbarea în fața calculatorului, intervine problema dezamăgirii de real atunci când vor fi puși în situația de a își începe viața sexuală în realitate pentru că virtualul e destul de înșelător. Nici un practicant al sexului on line nu conștientizează impactul acestor excese asupra vieții lui.
"Intimitatea" în fața calculatorului îl va face pe dependentul de sex virtual să privească oamenii doar ca pe obiecte sexuale, obiecte de satisfacere a acestei nevoi.
Paradoxul este că, în secolul vitezei, al comunicării, relațiile interumane sunt tot mai deficitare la acest capitol - interacțiunea oamenilor este din ce în ce mai puțin consistentă.
Tehnica modernă de comunicare înlesnește multe dar elimină un factor extrem de important: CĂLDURA.
Generațiile ce vin din urmă sunt tot mai alienate social. Se vorbește pe net, se râde pe net, se socializează pe net, se face și sex pe net.... probabil peste câțiva ani o să vină și ciorba pe usb.

Aș dori să închei cu un vers de Adrian Păunescu, foarte sugestiv pentru acest post: "Intrăm în amor fără nume..."

Continuați vă rog.....

2010-10-15T00:41:00.002+03:00

Dacă vei reuşi să citeşti primele cuvinte, creierul tău va descifra şi restul... În final va trebui să răspunzi la o întrebare: care este ideea ce se desprinde din textul de mai jos? Iată şi "textul":

0D474, 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4... M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R .....

Pași în cuplu - Vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

2010-09-24T03:57:00.004+03:00

Cea mai mare problemă într-un cuplu este de obicei capacitatea de a gestiona conflictul. Această capacitate de a gestiona conflictele este de multe ori mult mai dăunătoare decât temele pe care se iscă conflictele. De aceea multe probleme minore ajung să devină motive de ceartă.
Tocmai din acest motiv cred că dacă cei doi nu sunt în măsură să facă față micilor probleme ce apar, acestea se acumulează în timp generând frustrări. Efectul acestor mici probleme nu ar trebui subestimat niciodată. Se creează aici efectul domino.

Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă este principala cauză pentru care partenerii nu reușesc să-și rezolve problemele. Greșeala des întâlnită aici este că în loc să găsească soluții la problemele lor, să le discute, ei devin defensivi, se apără găsind argumente pentru nevinovăția lor și aruncând vinovăția la celălalt(care și el va face la fel: se va apăra) și nu își asumă responsabilitatea pentru nici o problemă. Asta nu face decât să devieze discuția de la problemă, transformând totul într-o ceartă cu critici, reproșuri și acuzații. Uite așa se naște conflictul "care pe care". Aici trebuie să te decizi: vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

Fiecare problemă are o rădăcină. Uneori e dificil să o descoperiți dar nu imposibil, dacă există dorință în acest sens se poate. Un exemplu foarte des întâlnit este lipsa de încredere. Aceasta generează foarte multe discuții dar se pot remedia cauzele.

Implicarea în rezolvare. Atenția trebuie focusată pe partener în cadrul unei discuții. Dacă unul se uită la TV sau face altceva în timp ce celălalt încearcă să discute o problemă serioasă e clar ca nu va simți asta ca un gest de implicare si dorință de a rezolva, va deduce doar ca nu este interesat/ă prea mult.

Dezvoltare. Dezvoltați-vă individual, pe plan profesional și pe plan social fără a uita de țelurile și planurile comune. E foarte important aici să păstrați această balanță: să nu neglijați cuplul dar nici propria persoană. Spun însă aici și de dezvoltarea individuală pentru că modul în care se simte fiecare ca persoană se va reflecta în fiecare relație pe care o va avea, va aduce și în cuplu frustrările personale.

Acceptarea. Aici mă refer la acceptarea partenerului/partenerei, a faptului că există diferențe între voi(e și normal să fie așa) și la acceptarea propriei vulnerabilități-foarte mulți se tem de faptul că dacă se "deschid" prea mult în fața celuilalt vor avea de suferit. "Deschiderea" nu face decât să apropie. Spune-i deschis: "mi-e teamă să mă dezvălui în fața ta pentru că ........." Să nu uităm faptul că deschiderea stă la baza relațiilor interumane, oamenii se apropie pentru că se deschid unul în fața celuilalt, își permit să se cunoască reciproc. Nimeni nu ține mai mult la o persoană străină decât la cineva pe care îl cunoaște. Așadar, nu opune rezistență la a te cunoaște celălalt. Oamenii opun rezistență dintr-un motiv: Rezistența=Frică.

Prietenia. Nu uitațí de prietenia dintre voi. Orice relație debutează prin prietenie, iar acest lucru se pierde de multe ori pe parcurs.

Valorizarea. Partenerul trebuie să simtă faptul că îl valorizezi, acest lucru îi hrănește stima de sine, se va simți impulsionat să devină mai bun, va ști că gasește în tine un sprijin și o motivație. Complimentează lucrurile bune pe care le face, asta îi va da curaj.

Canalizarea frustrărilor. Înainte să îți verși nervii de la servici acasă gândește-te de două ori dacă merită ca acel om să suporte asta, gândește-te dacă căminul unde trebuia să îți găsești liniștea merită transformat într-un loc care îți generează un alt stres. Unde ai vrea să te întorci acasă: în mijlocul intersecției printre claxoane sau "la umbra nucului bătrân"?

Nu uitați să faceți lucruri împreună, să fiți o echipă. Aici aș aminti și de lucrurile care s-au pierdut pe parcurs. Luați-vă un moment și amintiți-vă ce lucruri făceați odată și vă făceau plăcere. Acestea o să vă reîmprospăteze relația, o să trezească din nou niște emoții și o să vă dați seama ce mult v-au lipsit aceste emoții.

Amintiți-vă lucrurile ce v-au legat, ce v-a atras pe fiecare la celălalt. Spuneți-vă aceste lucruri: "te-am ales pentru că........ sau: mă atragi pentru că........ "

Nevoile. Discutați deschis despre ce are fiecare nevoie să primească de la celălalt și cum se pot satisface acestea.

Și să nu uităm de respect.

Tulburarea de personalitate Borderline

2010-09-21T02:00:00.002+03:00

   Persoanele care suferă de această tulburare de personalitate au relații interpersonale foarte intense și schimbătoare. Așa cum imaginea lor despre sine este foarte labilă, așa este și imaginea lor despre alte persoane. Aceste schimbări se caracterizează prin trecerea de la o extremă la cealaltă. De exemplu pot spune într-un anumit moment despre cineva că este o ființă minunată, apoi peste o perioadă foarte scurtă de timp să aibă o părere diametral opusă. Această schimbare bruscă și radicală vine tocmai din așteptările lui eronate că va fi respins.
Nevoia lui de a fi tutelat de cineva în permanență îl face pe individul cu tulburare de personalitate borderline să fie de multe ori draguț, atent și săritor cu alții, tocmai pentru că se așteaptă că în felul acesta îi va determina pe alții să îi fie alături pentru a-i satisface necesitățile.
Așa cum spuneam mai sus, schimbările acestea radicale se resimt și la nivelul imaginii de sine pe care o are. De aceea, vor exista frecvente schimbări ale valorilor personale, ale locului de muncă, ale partenerului/partenerei, va renunța brusc la studii sau se va orienta către alt domeniu.

   Dacă persoana iubită este văzută ca fiind neglijentă cu nevoile borderline-ului, acesta poate manifesta iritabilitate. Atunci el va percepe aceasta ca fiind o dorință de separare din partea celuilalt și va recurgede multe ori la automutilare(tăieturi, arsuri sau alte răni). Amenințările cu suicidul sunt frecvente la persoanele cu tulburarea de personalitate borderline.
În absența unei relații în viață(lipsa partenerului/partenerei sau lipsa părinților), borderline-ul se simte fără suport și va dezvolta un sentiment de vid interior.
   Își manifestă impulsivitatea în planuri care pot fi autoprejudiciante: pot face abuzuri de substanțe, jocuri de noroc, conduce periculos, mânca compulsiv etc).
De regulă, această tulburare apare "la pachet" cu alte tulburări. Statisticile arată că această tulburare de personalitate este prezentă predominant la persoanele de sex feminin, în aproximativ 75% din cazuri. S-a constatat că există și o predispoziție genetică în apariția tulburării de personalitate borderline dar aceasta nefiind singura cauză a apariției.

   Unele din elementele tulburării de personalitate borderline sunt întâlnite și la alte tulburări de personalitate, diferența constând în scopul cu care sunt investite și modul de a reacționa.
De exemplu căutarea atenției și modificarea rapidă a emoțiilor cât și comportamentele manipulative fac parte atât din tulburarea de personalitate borderline cât și din tulburarea de personalitate histrionică, însă, tulburarea borderline se diferențiază prin comportamente autodistructive, ruperea bruscă a relațiilor interpersonale și sentimentul de singurătate, de gol interior.
Frica de abandon este prezentă în tulburarea de personalitate borderline cât și în tulburarea de personalitate dependentă, aici diferența va fi în reacția la abandon. Borederline-ul va reacționa la abandon cu furie și va simți golul interior, vidul emoțional pe când personalitatea dependentă va reacționa prin creșterea supunerii față de celălalt pentru a nu fi abandonat, iar în cazul în care abandonul s-a produs, își va căuta imediat o altă relație în care să se ancoreze.
Un alt element comun cu o altă tulburare de personalitate este comportamentul manipulativ, ce este prezent la borderline cât și la tulburarea antisocială, acesta fiind manipulativ pentru a obține profit material, în schimb la borderline acest comportament este pentru a obține atenția persoanei de la care el dorește suport.

Principalele elemente caracteristice acestei tulburări ar fi:
- eforturi intense de a evita abandonul chiar dacă acest abandon este doar imaginar
- relații interpesonale instabile, întrerupte brusc
- imaginea de sine este instabilă, sentiment de vid interior
- comportament automutilant și frecvente amenințări cu suicid
- manifestări frecvente de furie, dificultate în a stăpâni această furie
- instabilitate afectivă.

Omu' tânăr e om nebun!

2010-09-09T11:38:00.003+03:00

Ha ha, da........știu, e maximă vorba asta. Am auzit-o de la un domn trecut de prima tinerețe și m-a distrat foarte tare. El spunea asta în contextul realațiilor de cuplu, al modului de relaționare dintre oameni.
După ce am auzit această vorbă, am observat un lucru spus de foarte mulți oameni trecuți de prima tinerețe legat de partenerul de viață actual sau când sunt în căutarea acestuia: la vârsta asta...... nu mai stăm sa ne certăm.
Și chiar nu se mai ceartă la fel de des oamenii după ce trec de o vârstă!

E, și uite așa ajungem foarte simplu la concluzia domnului: omu' tânăr e om nebun, asta-i clar!

q.e.d

Aș investi în tine - 10 motive

2010-08-21T07:44:00.001+03:00

"Aș investi în tine pentru că simt că mă pot exprima
Aș investi în tine pentru că râd cu tine
Aș investi în tine pentru tandrețea ta
Aș investi în tine pentru că trezești în mine cele mai calde și frumoase sentimente
Aș investi în tine pentru că eu cred că o să avem copii frumoși
Aș investi în tine pentru că ai născut în mine un sentiment de rod al vieții
Aș investi în tine pentru că avem aceleași valori
Aș investi în tine pentru că îmi placi
Aș investi în tine pentru că .........mmm
Aș investi în tine pentru că îmi miros mâinile a tine și-mi place!"

Mulțumesc.

"Delirul" emoțional

2010-08-13T23:52:00.001+03:00

Te uiți așa la ea/el și.....ți se umple sufletul de bucurie, ți se taie picioarele de emoție.....totul e un miraj, un delir al emoțiilor! Simți că nu mai ai control asupra a ce ți se întâmplă, emoțiile controlează totul dar totuși te lași așa în voia lor pentru că....pentru că e magnific! Orele nu mai contează, timpul stă blocat odată cu tine și întrebați amândoi ''Ce?", țigara se arde singură în scrumieră, privirile rămân fixate într-o poziție frumoasă.......oooo da.......cum e privirea.....nu ai da nimic in momentul ăla pe acea privire! Aia îți umple viața atunci, felul cum se uită la tine cu parul răvașit, cum i se ridică buza de sus :)
Astea sunt premisele tale către o dragoste de basm, știi că asta te face să simți că trăiești din plin, te motivează pe toate planurile și te simți în stare de orice, te modifică ca om-devii mai bun, se activează și se amplifică partea ta frumoasă.
Parcă totul se învârte în delirul tau emoțional dar în același timp totul e asa liniștit și securizant, e fortăreața ta emoțională.
Chiar dacă flăcările se mai domolesc, rămâne acolo jarul dacă știi să îl întreții și...ocazional, fiecare mai aruncă câte un lemn acolo pe jar ca să poată sta la căldura lui. Când ai fost gospodar și ai știut să păstrezi jarul atunci poți reaprinde ușor flacăra când ai nevoie de ea.{Metafora grătarului :) }

Când am deschis acest blog m-a întrebat cineva: "Îmi poți spune ce e iubirea?" Am răspuns atunci ceea ce reiese și din această postare: este neputința noastră de a fi fericiți fără ajutorul altei persoane.
E logic, pentru că toată nebunia asta emoțională se datorează unei persoane....aia pe care o iubești, așa că....măcar mulțumește-i!

Iubirea depresivului

2010-07-17T04:19:00.000+03:00

Iubirea depresivului e mare și impresionantă. Poate ajunge până la stadiul în care să crezi că te-a lovit paradisul între ochi:)) Persoanele cu nuanțe depresive au o capacitate mare de a iubi, de a empatiza cu celălalt și de a se dărui în cuplu. Eee.....sună bine, nu?
Păi normal că sună bine......să îți facă toate poftele, lasă mereu de la sine numai să fie bine, să fie mereu cu un pas înaintea ta la orice ți-ai dori. Ce să mai.... minunăție domle....simți că te completează, că se identifică complet cu tine, că știe mereu ce vrei .....și cum să nu te simți bine când vezi că ești atât de important/ă? Ăsta este marele as din mâneca depresivului: datorită puterii lui mari de empatie se identifică foarte mult cu partenerul, se uită pe sine și își trece pe primul plan partenerul/partenera. Identificarea cu celălalt se poate duce foarte până la a avea aceleași gusturi, aceleași păreri, fără să vrea urmărește să devină una cu celălalt.

Menționez că vorbesc despre personalități cu tendințe depresive în personalitatea lor și nu de cazuri clinice, de depresii majore.

Să revenim la "iubitorul" nostru. Păi el îți oferă acolo frumos în relație tot ce trebuie ca tu să stai confortabil și să nu ai de ce să pleci pentru că dacă pleci.........aici e problema.....că dacă pleci se declanșează de fapt frica lui cea mai mare: și anume aceea de a rămâne singur, pentru că atunci vine și depresia. Atunci trebuie să fie pe picioarele lui, nu are cui să i se ofere și pentru el asta e devastator.
Cu cât tendințele depresive sunt mai accentuate cu atât mai mult individul va simți o nevoie de apropiere mai mare. Dezavantajul acestei apropieri excesive este acela că fiecare are nevoie într-o relație de un spațiu propriu pentru a se putea dezvolta individual. Personalitățile depresive încalcă de multe ori acest spatiu vital al celuilalt pentru a-l ține cât mai aproape tocmai din frica de care vorbeam mai sus.

Dar sigur că atâta timp cât ne convine confortul oferit de depresiv se duce naibii pentru o perioada nevoia de spațiu individual(cel puțin pentru o perioadă că după un timp devine ușor agasant).
Acum să fim serioși.....cui nu îi convine să stea în "puf" să fie tratat/ă cu atenție, să simtă că este protejat mereu. Și vai ce frumos și ce minunat e să vezi ce grijă iți poartă.....sub aceasta ascunzându-se dorința de dominare a depresivului care crede că astfel va evita separarea.
De cele mai multe ori se instalează o comoditate în relație pentru că vezi că orice ai face .....depresivul tot te iubește, nu contează cum te porți(devine foarte comod să știi că nu mai trebuie neapărat să te porti "drăguț" cu celălalt și se cade foarte ușor aici în nesimțire-mă refer la celălalt)....depresivul va fi agățat de tine pentru a-și evita frica lui de pierdere.
Cu cât va simți respingere mai mare din partea partenerului, cu atât mai mult depresivul se va purta mai frumos crezând că nu a facut suficient.
Aici intervine "constrângerea" lui asupra partenerului.....iar acesta începe să se simtă sufocat și uite așa apar de multe ori reacțiile inconștiente ale partenerului contra sufocării din partea depresivului: începe să se poarte urât, să il respingă.
În ultimă instanță, dacă desparțirea devine inevitabilă, recurge la ultimele soluții: e uite asa din senin se poate îmbolnăvi...și atunci tu, o persoană mărinimoasă nu ai cum domle...nu te lasă inima să îi mai dai flit în momentele astea grele persoanei care ți-a purtat de grijă, care te-a iubit așa de mult.
Poate recurge și la șantaj emoțional: dacă începe să amenințe cu suicidul spunând că nu poate trăi fără tine.... tu, persoana minunată, nu poți trăi cu povara asta pe umeri.
Și uite cum pierde depresivul respectul celorlalți.......pentru că el are o stimă de sine scăzută și la urma urmei cum și-ar dori el să îl respecte ceilalți dacă el nu se respectă suficient pe el însuși ca persoană?
După cum spuneam și la începutul postului, capacitatea lui mare de a iubi și de a se dărui îl face un partener ideal de foarte multe ori, dar condiția este să fie echilibrat ca persoană, să trăiască o relație autentică, fără accente depresive mari care să ducă spre patologie.

Așadar....vă urez succes în căutarea depresivului ideal!

Lecția broscuței

2010-07-07T13:20:00.003+03:00

A fost odată un grup de broscuțe…… care vroiau să se ia la întrecere.
Țelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.
Se adunaseră deja mulți spectatori pentru a urmări cursa și a le încuraja pe broscuțe.
Cursa urma să înceapă…
Totuși…
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscuțe va reuși să ajungă în vârful turnului.
Se auzeau numai exclamații de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reuși niciodată să ajungă sus!“
sau:
„Nici nu au cum să reușeasca, turnul este mult prea înalt!“
Broscuțele începură se abandoneze
…Cu excepția uneia singure, care se cățăra vioaie mai departe…
Spectatorii continuau să strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajunga sus!“
Tot mai multe broscuțe se resemnau și abandonau… …Doar una singură se cățăra consecvent mai departe…
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
În final renunțaseră toate, cu excepția acelei broscuțe, care cu o imensă ambiție și rezistență reuși să ajungă singură în vârful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reusit broscuța să ajungă totuși în vârf, după ce toate celelalte se vazuseră nevoite să abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuță s-o întrebe cum de a reușit să faca un efort atât de mare și să ajungă în vârful turnului.
Așa se află că…
Broscuța învingătoare era SURDĂ !!!

Mândria de a fi isteric

2010-07-05T06:40:00.007+03:00

Spontan, șarmant, mereu în cautare de senzatii noi, un Don Juan, excitat mereu de ceea ce înseamnă nou și aventură, emană pasiune și dorință, te lovește cu o surpriză atunci cand te aștepți mai puțin, poftă de viață, atrage prin natura lui, plin de fantezie, știe instinctiv să-și facă partenerul/partenera să se simtă special/ă.(scrie la carte tot ce am enumerat)

UAU!!!...suna frumos, nu? Însă toate aceste lucruri ascund de fapt nevoia de autoconfirmare, de valorizare proprie. Această nevoie constantă de confirmare a propriei persoane vine de la nesiguranța pe care o are.

E uite de aia....de aia e el așa cum e, de aia este el vrajit de tot ce înseamnă nou: pentru că este incă o ocazie de a se confirma pe el însuși. Trăiește clipa, și asta foarte intens, nu se gândește prea mult la viitor. De obicei așteaptă lucruri de la viitor fără ca el să facă ceva pentru asta deoarece el este preocupat de clipa lui, de extazul momentului....și de multe ori lucrurile așteptate i se și întâmplă pentru că este un om de acțiune și popular.

Normal că este popular.....ce ar fi viața istericului fără spectatori? offff....nu ar fi nimic pentru că pentru el viața este o piesă în care el este actorul principal și se hrănește din aplauzele publicului. Deh....e și el demonstrativ.
Menționez aici că vorbesc despre accente isterice nu de patologic și că isteria se caracterizează prin teatralism, demonstrativitate, dorința de a fi în centrul atenției și nu este numai ceea ce se știe în limbajul popular: a face crize, acesta fiind doar un mod de a se manifesta al unor persoane isterice, fiind un comportament rezultat tot din dorința de a atrage spectatori asupra lui și de eliberare a furiei datorată unei frustrari. Latura isterică există în fiecare dintre noi mai mult sau mai puțin, în acest post mă refer la persoanele cu trăsături isterice mai pregnante dar nu la nivel patologic.

El poate fi privit de multe ori ca fiind imatur(din cauza interesului scăzut față de viitor), nu pare omul care să iți ofere siguranță pentru viitor, cu care să iți faci planuri de lungă durată....poate că da..poate că nu, insă un lucru e clar: iți oferă CLIPA!

Pentru isteric nu există așteptare, este stăpânit de impuls și orice dorință ar avea simte o nevoie puternică de a-și satisface această dorință(de aceea încă din copilărie tendințele isterice se vor manifesta la copil prin "crize" dacă nu obține ce iși dorește; de aici și credința populară despre isterie). Datorită acestei rezistențe scăzute la frustrare este de foarte multe ori spontan pe toate planurile. Îi vine ușor să înceapă lucruri noi, îndrăznește și de obicei își găsește adepți repede datorită carismei.

Foamea lui de senzațional îi oferă originalitate în multe domenii iar relația cu un astfel de om este destul de colorată și intensă.

Acu' o sa ziceți: bai nene da' dat dracu e istericul asta, le are el pe toate! Ei bineeeeee....nu e chiar așa.

Păi cum o fi viața în pielea unui isteric? Vă spun eu: senzatională !! :))

Da' cum o fi viața alături de isteric? .............ah, la naiba.....acu' e acu'

păi cum orice lucru se plătește pe lume așa și cu ce iți poate oferi frumos istericul: trebuie să existe confirmarea că este un minunat. Dacă cumva nu se va simți valoros păi atunci mai degrabă pui oua Kinder în rezervor și speri să meargă mașina..... că relația cu o personalitate isterica nu va merge.

Așadar reversul medaliei este revendicativitatea. Mulți oameni vor spune: dar e normal să și oferi dacă primești. da...dar nu e simplu și poate deveni foarte obositor să trebuiască sa faci asta mereu.

Cu cât va avea trăsături isterice mai accentuate, cu atât mai mult va avea nevoie mai multă de confirmare și această confirmare a propriei lui persoane este continuă. De aceea, poate fi obositor pentru cineva sa confirme mereu acest lucru, pentru că istericul nu se satură de asta.

Câteodată nevoia lui de a obține dovezi de dragoste este exagerată și neprimind suficient el va fi permanent în căutarea "relației ideale", nu de puține ori existând dezamagire datorită așteptărilor iluzorii despre relația de cuplu. Va trece prin multe relații cautând tocmai perfectul care să îi împlinească nevoia lui de confirmare.

Ha........poftim ca nu e totul minunat!

Și ca să închei frumos cu autodezvăluirea....dau și eu din casă:

Acum câțiva ani m-am îndrăgostit de o fată. Ca orice isteric care se respectă am ținut să îi arăt asta în cele mai spectaculoase moduri, născocind tot felul de idei năstrușnice pentru a o surprinde(ca doar surpriza este arma nr.1 a istericului). Am creat astfel o poveste de basm, o poveste care deja avea mulți spectatori ce așteptau cu sufletul la gură (și parcă trăiau emoția alături de mine) să vadă următoarea mișcare(nu are rost să exemplific acum dar garantez că era demn de film). Ce să mai....eram pe val. În timp relația a început să se strice din ce în ce mai mult și la vremea respectivă dădeam vina pe o serie de lucruri dar acum am înțeles că de fapt mare parte din problemă a fost faptul că nu mi-a confirmat cât aș fi avut eu nevoie pentru a mă simți valorizat, ba chiar m-am simțit devalorizat. Relația s-a încheiat după 3 ani. Acum realizez că alte persoane în locul meu nu ar fi simțit asta atat de intens, dar prin prisma accentelor isterice din personalitatea mea am simțit asta foarte intens. A nu se înțelege că o învinuiesc, nu...nici vorbă. Nu învinuiesc că ea nu mi-a oferit cât vroiam eu pentru că nu era o obligație ci doar nevoia mea mai exagerată decât la alți oameni de a-mi confirma valoarea prin dragotea ei. Acum doar realizez acest lucru, nu îi port pică și nu îi reprosez asta acum.

În astfel de situații personalitățile isterice pot fi foarte răzbunătoare, însă eu ma bucur ca nu am ținut niciodată la răzbunare.

Cu cât va oferi mai mult, istericul iși va construi o iluzie mai mare...si atunci si revendicările vor fi mai mari...poate prea mari... și cum orice dezamăgire are la bază o amăgire......dezamăgirea istericului are la bază amăgirea creată chiar de el.

Ce te faci când....

2010-06-17T03:51:00.000+03:00

Andreea: ce te faci cand cel de langa tine,..nu poate sa se ridice la asteptarile tale,..nu te poate intelege ,nu vrea sa schimbe in comportament care pentru tine nu este ok.,nu ia masuri ca cearta sa nu mai fie o obisnuinta,..si ce ai de facut tu cel care ai investit sentimental,..cand obosesti sa mai tragi si sa incerci sa il ridici langa tine...

Majoritatea oamenilor ajunși în situația ta Andreea, vor incerca ceea ce ai incercat și tu: "să tragi și să îl ridici lângă tine..", să încerci din răsputeri să îl schimbi pe celălalt ca el să fie la nivelul așteptărilor tale, să faci relatia ideală....din punctul tău de vedere.
Multe cupluri ajung așa la terapie: din inițiativa unuia dintre cei doi, vrând să schimbe ceva la celălalt pentru ca relația să meargă bine. Succesul unei terapii de cuplu va fi atunci când amândoi ajung la concluzia că ceva nu funcționează bine și se decid să meargă la psihoterapie. Este o diferență între a-și dori amândoi acest lucru și a-și dori doar unul pentru că atunci va fi doar dorința unuia de a-l schimba pe celălalt.

Gândește-te că cel pe care vrei tu să-l schimbi poate are beneficii din felul în care este și atunci nu iși va dori să se schimbe.
Frustrarea devine tot mai mare pe măsură ce vei încerca mai mult, și fără reușită, să-l schimbi; pentru că tu încerci asta având un scop nobil: de a salva relația. Cu cât vei încerca mai mult să-l schimbi, cu atat mai mult te vei lovi de rezistența lui, si de aici.....alte certuri.

Ți se pare cumva că nu te iubește pentru că nu se schimbă de dragul tău?
Dacă da, atunci te rog să te gândești la următorul lucru: dacă situația ar fi invers, ți s-ar părea că cineva te iubește dacă acel cineva încearcă să te schimbe?

Ar fi de folos, în această situație, să iți faci o evaluare cât mai sinceră, să pui pe o foaie care sunt avantajele si dezavantajele dacă rămâi intr-o astfel de relatie, vezi care predomina, gandește-te dacă poti continua relația acceptându-l așa cum este sau dacă te poți raporta tu altfel la felul lui de a fi, apoi......decizia iți aparține!

Cearta

2010-06-16T01:12:00.002+03:00

Poate părea paradoxal, dar, atunci când intervine monotonia în cuplu, nimic nu revigorează mai bine relaţia decât o mică ceartă axată, de multe ori, pe motive banale. Multe perechi folosesc această «tehnică» mai mult sau mai puţin conştient pentru a mai «pipera» din când în când relaţia, ele căutându-şi motive banale de ceartă pentru a-şi putea descătuşa apoi energia prin binecunoscutul «sex de împăcare». De altfel, foarte mulţi îndrăgostiţi susţin ideea că cea mai pasională partidă de sex este aceea de după o ceartă.

Momentele de criză sunt inevitabile şi pun umărul de fapt la bunul mers al unei relaţii. Acest lucru se întâmplă deoarece, în cazul în care există neînţelegeri, firesc este ca acestea să ajungă la „maturitate” şi să fie exprimate, pentru ca mai apoi să-şi găsească rezolvarea. Desigur, conflictul nu trebuie să devină o regulă.

Trebuie ca fiecare să-l asculte pe celălalt şi să înţeleagă faptul că scopul disputei nu este acela de a duce la un singur adevăr absolut ce îi aparţine unuia singur. De obicei, când există divergenţe în cuplu, fiecare caută să îşi impună punctul de vedere, să deţină dreptatea, uitând astfel să îl asculte pe celălalt şi să înţeleagă cu adevărat ce anume l-a deranjat într-o situaţie dată, astfel fiecare devine mai ocupat cu prezentarea argumentelor personale în detrimentul empatizării cu partenerul. În situaţiile în care cuplurile apelează la terapie pentru rezolvarea problemelor, fiecare dintre cei doi speră să găsească în psiholog un aliat care să îi dea dreptate şi să îi spună celuilalt că a greşit. Este mult mai important ca fiecare să simtă că partenerul a înţeles cu adevărat ce are pe suflet cel de lângă el, acesta fiind primul pas în rezolvarea problemelor.

Atenţie ce şi când spuneţi!
Este foarte tentant ca, odată supăraţi, să spuneţi tot ce v-a enervat în ultimul timp. Rezistaţi acestei tentaţii, pentru că s-ar putea ca şi partenerul să aibă câteva lucruri neplăcute de spus, şi atunci divergenţa devine un scandal în toată regula şi nu acel tip de ceartă banală care foloseşte drept pretext pentru o partidă explozivă de sex.
Bineînţeles că este o diferenţă între a nu vă certa niciodată şi a vă certa tot timpul din motive nesemnificative. În unele cazuri, „porţia“ de ţipete nu se poate încheia mai bine decât în pat, unul în braţele celuilalt. Astfel, poate fi de-a dreptul benefică o mică ceartă pentru voi. Nu numai că vă rezolvaţi problemele, dar şi învăţaţi să nu vă fie frică de momentele în care spuneţi ce aveţi pe suflet.

Saraca fată frumoasă

2010-06-01T09:34:00.003+03:00

Ea, extrem de frumoasa se uita cu ochii ei mari si intreaba nedumerita: "dar de ce ma vrei?", "sunt naspa, nu vezi ce naspa sunt?"
Te uiti la ea cat e de frumoasa si te gandesti: "nu se uita asta la mine, in jurul ei roiesc multi barbati, poate e fitoasa si se uita numai la aia cu bani" etc. Asa zic multi. Si uite cum de nu se apropie nici unul de ea si nu stie nimeni cum e ea, ce simte ea.
Adevarul e ca ea nu se vede asa frumoasa cum o vezi tu, se simte "naspa" si singura.

Cum asa?
Pai ea are un prieten, un om simplu, nu cu Mercedes, nu cu bani multi, un om pe care l-a placut pur si simplu. Dar el, dupa ani, s-a plictisit si nu o mai apreciaza asa cum merita ea(si nu doar pentru ca e frumoasa ci si pentru ca este un om extraordinar), are siguranta relatiei si nu mai face lucruri frumoase pentru ea si nu ii mai ofera atentia de care ea are nevoie pentru a se simti dorita.
Incet incet ea a inceput sa se simta neapreciata, nedorita si automat urata(ca na...daca nu se simtea dorita atunci ea a conluzionat ca e urata).
Isi dorea lucruri simple, nu bani pentru ca bani avea ea. Ai fi zis ca mananca numai prin restaurante selecte, dar nu, ea statea singura in casa si facea 3 feluri de mancare. Prietene nu prea avea, muncea destul de mult, iar timpul liber vroia sa il petreaca cu el. De fapt, era mai tot timpul singura, ingropata in virtual. Asta o durea. Asta o facea sa se simta "naspa". Plangea in multe nopti. De ce? Pentru ca era singura, ea a vrut sa ii ofere totul: ii dadea bani, gatea pentru el, iar el nu era acolo cum ar fi avut ea nevoie, nici macar pentru un dans in sufragerie.

Si uite asa au trecut niste ani, ani in care ea a suferit, in care a vazut ca altele primesc mai multa "atentie" din partea iubitilor lor si atunci s-a intrebat: "de ce?", "oare eu nu merit sa se poarte asa cu mine?".
Tot intrebandu-se asa pai normal ca i-a scazut increderea in ea si se mira cand cineva o place. Considera ca nu merita sa fie placuta si apreciata pentru ca nu a fost pana acum.
Asa ajunge fata noastra frumoasa sa nu se mai simta frumoasa.

Dar de ce sta asa?
Chiar.......... de ce stai asa Dana? Ti-e teama sa o iei de la inceput?
Nu vrei sa incepi sa traiesti? Singurii oameni cu care stai de vorba sunt acei oameni cu care ai de-a face in meseria ta, aia pe care ii desconsideri tu pentru ce fac si despre care zici ca vor doar "sa vada plastic in gura".
Cred ca ti-ai dori sa interactionezi mai mult cu oameni de la care ai ce invata, cu care ai ce discuta.
Ti s-au ingustat orizonturile si ti s-a marit suferinta iar tu alegi tot acelasi lucru in continuare?
2 intrebari la care ar fi bine sa iti gasesti raspunsuri draga Dana:
Cum ar arata lumea ta daca nu te-ai mai simti singura?
Ce poti face tu sa nu te mai simti........... singura?

Realitatea vs. Monitorul

2010-05-21T09:06:00.002+03:00

Probabil ca nu te-ai gandit niciodata ca monitorul ala la care te uiti acum ti-a acaparat viata mai mult decat ar trebui. Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa nu iti mearga calculatorul cateva zile. Daca ti s-a intamplat atunci sigur ai experimentat acel sentiment ciudat de izolare, de parca nu mai aveai cum sa vorbesti cu prietenii tai, nu mai aveai ce sa faci...nici macar la fotografiile de la munte nu te puteai uita pentru ca si alea erau acolo; totul era acolo!

Si poate nici atunci nu ti-ai dat seama cat de dependent esti de acest monitor si de virtualul oferit de el. Dar acest virtual a devenit realitate si iti rapeste tot oferindu-ti, aparent, mai multe, mai comod dar......fara esenta.

Hai sa facem un mic experiment: iti aduci aminte cand ai primit o scrisoare? Se compara cu un mail? Era altfel cand o gaseai in cutia postala, o deschideai, o simteai in maini si atunci cand citeai era scrisul persoanei respective, nu era doar un font. Totul era real. Daca scrii niste randuri pe o foaie de hartie priveste cu atentie si ai sa vezi ca nu se compara cu aceleasi cuvinte scrise intr-o pagina de Word, e personal, exprima stari, trairi.

Eu am primit o vedere recent de la un prieten care era plecat in alta tara si a fost o senzatie extrem de placuta pe care nu o mai traisem de mult timp. Nu mai primisem de ani de zile o vedere sau o scrisoare. Stiu ca nu m-ar fi impresionat nici pe jumatate daca imi trimitea un mail in care ar fi scris acelasi cuvant: "Salutari". Acum nu zic sa comunicam numai prin scrisori si sunt total de acord ca tehnologia inlesneste anumite lucruri dar spun doar sa nu alteram lucruri care au valoarea lor.

Iti propun ca data viitoare cand pleci undeva sa trimiti o vedere unei persoane si un mail alteia. Vezi ce reactii vor avea cele doua persoane. Chiar daca virtualul a castigat in popularitate, palpabilul va trezi intotdeauna emotii mai puternice.

Scoate-ti cateva fotografii pe hartie si ai sa vezi ca o sa le pretuiesti altfel, sunt palpabile, nu sunt doar niste imagini pe un ecran.

Vad un baietel de aprox. 12 ani care merge pe strada si scoate sunete de nave spatiale, impusca, e in propriul joc chiar si atunci cand e pe strada. Acest baiat cand se intalneste cu cineva baga capul in pamant, cand trebuie sa spuna un "Buna ziua" abia scoate vorbele pe gura; si uite asa ajungem sa vedem principala consecinta a monitorului: DESOCIALIZAREA.

Tot mai multe dificultati de socializare si timiditate(in plan real).

Vorbesti pe mess, iti e mai usor, mai comod, a devenit obisnuinta de zi cu zi dar toate astea in detrimentul relationarii fata in fata, toate astea in favoarea instrainarii de oameni.

Cunosti persoane noi pe mess, vorbesti si razi singur in camera in fata unui monitor ajutandu-te de simboluri si smiley-uri sa iti exprimi starile.

Razi cu "lol" sau cu ajutorul unui smiley, te eschivezi cu "brb". Iti dai seama cat de sintetic e?

Iti dai seama ca acel smiley te priveaza de individualitatea ta? Acel smiley cu ajutorul caruia tu ii arati interlocutorului ca razi este folosit de milioane de oameni pentru asta. Acum vezi unde se pierde individul si se formeaza turma?

Nu crezi ca ar fi mai placut sa flirtezi cu cineva fata in fata? Ai simti reactii, ai auzi rasul, ti-ar trezi emotii. Pe mess exista riscul sa indragesti o imagine construita de tine, care sa nu corespunda cu realitatea, sa iti creezi niste asteptari si oricat de simpatica ar fi persoana pe mess e posibil sa ai surpriza ca in realitate sa nu iti placa cum rade de ex, si atunci apare.......dezamagirea, si asta pentru ca te-ai amagit singur inainte.

Acum pui pe Facebook la "What's on your mind" tot ce iti trece prin cap, ce ai facut azi sau unde te vei duce diseara pentru ca trebuie sa impartasesti cu ceilalti.

Dar inainte de Facebook oare te duceai in autobuz la oameni necunoscuti si le spuneai What's on your mind? Daca faceai asta ar fi putut fi considerata schizofrenie dar acum se numeste.....retea de socializare asa ca stai linistit....suntem cu totii....stii vorba aia: cine se aseamana se aduna!

Sa nu uitam sa pastram lucrurile cu esenta.

Ce spui atunci cand esti prins in pat cu alta femeie?

2010-05-05T19:54:00.007+03:00

Cum comunic cand nu vrea?

2010-04-01T22:49:00.001+03:00

"De ceva vreme ma....confrunt cu o situatie: o tipa are fata de mine un comportament clar pasiv-agresiv. Nu stiu cum as putea aborda un om pasiv-agresiv astfel incat sa obtin un rezultat...adica sa o fac sa se deschida si sa putem conversa in termeni civilizati si chiar ma preocupa treaba asta..."

Asadar.....cum ne comportam cu persoanele care adopta o atitudine pasiv-agresiva?
Pai greseala care o fac foarte multi este aceea ca ei insista ca interlocutorul sa vorbeasca atunci, chiar daca acesta nu vrea. Acest lucru nu il va face pe interlocutor decat sa se incapataneze si mai tare.
In primul rand o poti intreba de ce anume refuza comunicarea; nu uita ca intotdeauna tonul face muzica, asa ca tonul trebuie sa fie foarte prietenos. Incearca sa nu o judeci, sa nu o contrezi astfel incat ea sa se calmeze si sa accepte dialogul. Afla ceea ce simte cu adevarat, pune intrebari astfel incat sa se simta incurajata sa vorbeasca despre acele sentimente negative care le simte.
In momentul in care te va critica evita sa ii aduci argumentele tale, astfel ii vei respinge critica si nu vei face decat sa ii intaresti convingerile si se va transforma intr-o discutie pe contre fara sfarsit.
Foloseste intrebari de genul: Ai putea sa imi spui te rog de ce afirmi ca.........sau de ce esti deranjata.?etc
Cu toate ca tu poate consideri ca dreptatea e de partea ta, exista vorba: adevarul este intotdeauna undeva la mijloc; asa ca identifica un mic adevar in criticile pe care ti le spune si aproba acel mic adevar intr-un mod cat mai sincer. Acest lucru o va calma si ii va diminua tendinta de a se certa si o va face mult mai receptiva la comunicare, la a asculta punctul tau de vedere.
Empatizeaza cu ea, repeta pe un ton deschis si calm spusele ei astfel incat sa te asiguri ca ai inteles corect ceea ce ti-a spus: Sa vedem daca am inteles corect............ sau: Sa inteleg ca.......... . In acest mod si ea va simti ca o asculti cu adevarat si se va convinge ca ai inteles cu adevarat.

Daca nu vrea sa vorbeasca atunci spune-i ca o sa purtati aceasta discutie mai tarziu, cand va avea dispozitia necesara. Nu deveni si tu la randul tau pasiv-agresiv si nu incerca sa iti judeci propriile reactii ca si cum s-ar datora comportamentului ei.

Nu uita: rezista tentatiei de a crede ca adevarul absolut este la tine si sa te aperi cu argumente cand te va critica pentru ca asta va duce la o discutie fara sfarsit si total neconstructiva.

Cuvintele placute ne fac relatia mai frumoasa

2010-03-27T23:35:00.003+02:00

Simple cuvinte precum „te rog” sau „mulţumesc” ajung să dispară treptat din limbajul unui cuplu, o dată cu trecerea timpului. Acestea fac minuni şi îmbunătăţesc relaţia, aşa că, dacă vă aflaţi într-o asemenea situaţie, luaţi măsuri încă de pe acum. Psiholog Bogdan Vlădescu , vă spune cât de importante sunt cuvintele frumoase.

Exprimaţi-vă sentimentele la fiecare ocazie
Pe măsură ce o relaţie avansează în timp, oamenii uită să mai spună cuvinte frumoase şi consideră că li se cuvine totul şi nu mai este necesară politeţea. Astfel, omitem să spunem „mulţumesc” partenerului sau partenerei, uităm că aceste cuvinte au o rezonanţă plăcută în noi. Cuplurile care nu mai folosesc aceste cuvinte simple îşi creează un „gol” în relaţia lor de comunicare. Dragostea într-un cuplu trebuie să se manifeste, pe lângă gesturi, şi în mesajele verbale pe care cei doi le folosesc între ei. Aşa cum ne încântă o poezie cu versuri calde, aşa şi în relaţia de cuplu ne place când auzim cuvinte plăcute de la cel de lângă noi. Aşadar, nu uitaţi să folosiţi cuvinte frumoase şi să vă exprimaţi sentimentele ori de câte ori aveţi ocazia, pentru că partenerul simte nevoia să audă ce simţiţi pentru el.

Sursa: Taifasuri
http://taifasuri.ro/home/cuplu/2119-cuvintele-placute-ne-fac-relatia-mai-frumoasa.html

Oglinda ta

2010-03-19T23:39:00.001+02:00

"Ma deranjeaza anumite comportamente la el!"

Oglinda ta, a comportamentelor tale este partenerul tau. Daca tu ai doua maini si te uiti in oglinda nu ai cum sa te vezi cu 4 maini. La fel este si intr-o relatie: nu poti vedea la celalalt un lucru daca nu iti apartine si tie.

Daca stai si analizezi cu atentie anumite comportamente ale partenerului care pe tine te deranjeaza, ai sa observi ca si tu le faci, iar ceea ce te deranjeaza este reflectarea propriei persoane.
Acelasi lucru e valabil si pentru calitatile pe care le vezi si admiri la cei din jurul tau. Nu le-ai putea vedea la ei daca nu le-ai avea si tu.
Asadar, ar fi mai bine sa profiti de aceasta ocazie de a te cunoaste mai bine prin el. Ca sa vezi o schimbare in lucrurile pe care vrei sa le schimbi trebuie sa faci tu ceva diferit. Astfel, daca modifici ceva, imaginea din oglinda se va modifica.

Foloseste comportamentele care te deranjeaza si cele pe care le admiri la celalalt pentru a deveni constienta de ceea ce nu accepti la tine.

Dezacordul iubirii

2010-03-17T23:16:00.007+02:00

Iubirea de sine este o conditie prealabila pentru orice relatie.

Daca nu ma iubesc, nu pot sa ma simt "de iubit", capabil sau demn de a fi iubit, nici sa accept dragostea celuilalt. Sunt in dezacord cu persoana care ma iubeste pentru ca eu nu ma iubesc, nu voi putea crede ca celalalt ma iubeste cu adevarat.

Ma voi indoi de el si voi spune mereu: "te inseli, nu ma cunosti cu adevarat".
Celalalt care ma iubeste nu se va simti recunoscut. Se poate sa se enerveze ori sa nu mai fie interesat de mine si, in cele din urma, voi avea confirmarea ca nu ma iubeste.

"Ma intreaba in fiecare zi: Ma iubesti?"

Pai da, se iubeste putin si se indoieste ca altcineva ar putea sa il iubeasca. Confirmarea ca il iubesti il va satisface doar pe moment, apoi gandurile invadandu-l din nou: "Poate a spus asta doar sa imi faca pe plac, de unde stiu sigur ca asa e ?". Atunci simte nevoia sa verifice din nou.