Cu atâta fericire şi stil pe km², am făcut loc unui material cu multe fotografii, jumătate cu anii ’70 şi jumătate cu un stil, pe care toate femeile ȋl adoptă sau cred că fac chestia asta ȋn unele momente ale vieţii de zi cu zi, şi anume pretenţiosul naturelles.

Staţi liniştite! WE HAVE CANDY, PICS & BOYS!

Nu, nu am bomboane pentru că nu-i aşa?! Suntem la dietă!! Cât despre baieţi … Keep in touch! Dar am 400 de poze de arătat cu cele două stiluri, natural & retro, deci fetelor, let’s begin!

Ȋnainte de a scrie articolul, am făcut un mic research şi am ȋncercat să stau de vorbă cu mai multe persoane despre stilul natural. A fost destul de aiurea pentru că stilul natural este perceput ȋn diferite moduri, de la ţinute cu nature print şi frunze ȋn cap, mono cromatice, la filosofia lui Platon, TOTUL ESTE NATURAL! Şi am zis “biiiiiinee, mulţumesc frumos, până aici!”

Ţin minte cum cineva mi-a răspuns foooarte senin la ȋntrebarea “ce ȋnseamnă natural ȋn vestimentaţie?” cu: “Natural e să stai la ţară şi să ai fermă! “Bun, deci pe viitor dacă te vrei fashionistă, cumpără-ţi cinci hectare de pământ şi dă-i drumul la business, you never know cât de cool s-ar putea să ajungi ȋntr-o zi.

Varianta mea nu este atât de comică precum răspunsurile la research, dar sunt sigură că este utilă. Viziunea abordată pentru stilul natural se ȋncadrează undeva ȋn primul sfert al secolului XX. Nu vorbim de un stil empiric ci de “sans – culotte” adică ţinuta republicanului plebeu numit astfel.

“Sans – culotte” vine de la pantalonii lungi marinăreşti, cilindrici. Ceea ce e mai important de reţinut decât tabla ȋnmulţirii e că pantalonii reprezentau un super trend! Şi sincer cred că aşa a şi fost …după ce un veac, săracii barbaţi au ȋmbrăcat pantaloni până la genunchi, indiferent de sezon.

Daaaa, pe vremea respectivă se purta aerul boem şi costumul de plebeu pentru o asortare cât mai ok a sinelui cu exteriorul. Cămaşa era lăsată deschisă la piept, la care se asorta un fular (bineȋnţeles, nu de tip pakistanez!!) iar peste se purtau vestele.
Aceştia erau bărbaţii vremii…ERAU!

“Merveilleuse“-ele erau domniţele preocupate, ȋn majoritatea cazurilor, de aspectul fizic ca şi ȋn ziua de astăzi! Silueta era neaparat evidenţiată prin rochii cu ţesături uşoare, ȋn drapaje. Ȋn completare, adăugau un şal sau turban.

Da! Am zis turban! Turbanul sau şalul oriental erau la mare căutare deoarece reprezentau “les pieces du resistance!”. Şalul trebuia să fie din caşmir, eventual roşu, “acompaniat” de inele şi brăţări.

Dar să lăsăm turbanul deoparte deoarece am impresia că deja vă gândiţi, dragelor, să vă confecţionaţi unul şi nu ar fi o problemă ȋn asta. Daaar…urmează temperaturi de 40 de grade! Aşa că dacă tot ne aşteaptă “cei 40 de negri mititei” ȋn termometre, ar fi bine să vorbim despre rochiile din perioada respectivă.

Fascinantele rochiţe din acea perioadă semănau foarte bine cu tunicile. Erau subţiri, străvezii, albe din muselină, batist, poplin sau tul. Toate materialele enumerate se mulau lejer pe corp. Probabil o sa ȋntrebaţi: “Şi corsetul?!” …Corsetul este la alt capitol, ȋn alte vremuri, cu alte ocazii! De reţinut rămâne faptul că pe atunci nu se purtau corsetele.

Din punct de vedere tehnic, pe poala rochiei era aplicată o fantă ce venea până la genunchi. Talia era ȋnaltă şi marcată cu o panglică. Mânecile lipseau fără dar şi poate şi ȋn puţine cazuri era ȋntâlnită o rochie cu mâneci scurte.

Ceea ce am prezentat, intră la categoria “dream dress” iar ceea ce urmează să vedeţi, preia o parte din caracteristicile stilului menţionat, la care se adaugă o atitudine fresh, specifică societăţii noastre.

Pe lângă toate cele menţionate mai sus, trebuie să punctez următoarea idee: stilul natural e lipsit de artificii, de aplicaţii şi imprimeuri complicate. Trebuie să fie fluid, vaporos şi să scoată ȋn evidenţă frumuseţea feminină. Croiul rochiei, cu cât e mai simplu, cu atât e mai bine! Culorile materialului trebuie să fie calde, ȋn degrade .Din categorie ies tonurile stridente de verde, roz sau alte culori ce “bântuie” ţinutele ȋn ziua de astăzi.

Iar rezultatul care ȋn situaţia de faţă, nu a ȋntârziat să apară!

Partea a doua a articolului este dedicată unui stil ce pasionează majoritatea tinerelor! Este vorba despre stilul retro, despre anii ’70 şi spiritul specific Led Zeppelin, ce a cuprins ȋntreaga lume.

Ȋn primul rând, e destul de interesant de ştiut că anii ’70 nu ȋnseamnă doar hippie şi că ceea ce urmează nu e din cale afară de natural sau psihedelic. Poate vom vorbi, mai pe larg, despre ȋntreaga mişcare hippie, ȋn alt număr, la fel de “contagios”, stilistic vorbind.

Dacă nici ipoteza flower power nu mai există, siiigur vă ȋntrebaţi ce mai vrea și fata asta de la noi!? Pai dacă asta nu şi cealaltă nici atât, atunci, cu siguranţă, este vorba de retro “de la mama ei de acasă”! Pentru că atunci, femeilor le plăcea să poarte taior şi pantaloni evazaţi. Ȋntotdeauna blazerul era peste rochie iar sandalele sau pantofii aveau talpa ȋnaltă sau se purtau platforme. Silueta părea alungită, motiv pentru care centrul ei a fost mutat mai jos, spre bată.

Creatorii de modă erau “demenţi” şi ȋşi găseau insipiraţia ȋn tradiţiile naţionale, ȋn ceea ce era specific zonei de care aparţineau. Totul era pentru o exprimare cât mai clară a personalităţii. Printre cei mai importanţi creatori, ȋi amintim pe: J. Dorner, Hanae Mari Kenzo, Issey Miyake, Sonya Rykiel si Popy Moreni.

După 1974, peisajul a suferit câteva modificări. Nu multe, aşa câteva…cât să-ţi fie dor de 1970! Transformarea a ţinut mai mult de climatul economic, de exportul de petrol ȋn Orient – un prilej de “schimbare de fashion plans” si de apariţie de noi trend-uri. Fesul, brăţările şi mătasea – toate reprezentau ceva awesome, ceva muslim.

Americanii ȋnsă, erau mai cu moţ. Ei ȋşi personalizau blugii! Personalizarea blugilor a ȋnsemnat pictarea, brodarea lor cu motive greceşti, cu ţinte sau diverse materiale combinate. Cele mai folosite, rămase ȋn istorie (ca reclive!) sunt penele, perlele şi figuraţiile. La cealaltă extremă “roz”, erau motivele religioase, fluturii şi florile sau abstractele decorative, puse cu ȋncredere şi cu “ştampilă” pe blugi, cu menţiunea pe eticheta din spate – “American Denim”.

Idealul este transfigurat ȋn pozele următoare:

Cum să te faci bomboană? Să te iubească toată lumea, ȋn special, la ceaiul de la ora cinci!! Alexandra reprezintă varianta retro, cuminte, specifică ȋnceputului anilor ’70!

Platforme, print floral şi o privire pătrunzătoare! Now, this is the retro attitude!!

Tocmai venită de la birou, după ce a concediat doi angajaţi! Talie ȋnaltă, deci centrul pe talie, cizme cu talpă, fluturaşi – aplicaţii pentru a ȋnveseli ţinuta şi o siluetă alungită prin efect!

Stilist: Luana Iftimie
Make up artist: Larisa Murariu
Fotograf: Marta Popescu
Editare foto: Octav Mardale

Haine:
Cristina Zegrea
Cristiana Dordai
Laura Djeska

Modele:
Alexandra Enachescu
Alexandra Zoia
Oana Florea

Reguli mai stricte pentru construcţii, mai multe spaţii verzi şi parcări subterane – acestea sunt câteva dintre planurile edililor pentru dezvoltarea urbanistică a Capitalei. Elaborarea strategiei Bucureşti 2035 va dura un an şi va costa 200.000 de euro.
Noutatea adusă de acest proiect constă și în faptul că alături de inițiatorii și specialiștii proiectului de dezvoltare urbanistică a Capitalei, sunt invitați si bucureștenii de rând, care pot veni cu idei pentru dezvoltarea orașului. Soluțiile lor pot fi trimise edililor prin intermediul site-lui www.csb2035.ro. Mai multe despre acest subiect, aici.

PRIMARUL GENERAL: “Trebuie să înţeleagă toată lumea, inclusiv partidele din Consiliul General, că acest referendum are loc pentru Bucureşti şi pentru bucureşteni”

Sorin Oprescu, într-un comunicat de presă, susține că membrii Consiliului General au acceptat nevoia reducerii si simplificării celor șapte întrebări pentru referendumul din 19 iunie. Tot cu privire la această problemă, Primarul General a mai declarat: “Mă interesează să avem un număr mic de întrebări clare, care să nu îi inducă în eroare pe bucureşteni. Nu sunt partizanul unor întrebări anume, ci a unei soluţii de simplificare a consultării”. El a mai precizat faptul că nu dorește să își bată joc de banii contribuabililor, explicând că fiecare întrebare în plus înseamnă bani în plus – pentru că fiecare întrebare se pune pe un buletin de vot separat!“

Au început lucrările pentru primul parc ecologic din București

Primul parc ecologic din Bucureşti va fi amenajat în următoarele şase luni de către primarul sectorului 2 Neculai Onţanu pentru recrearea bucureştenilor. Parcul ecologic Dobroeşti va avea o suprafaţă de 2,19 ha şi va fi situat la intersecţia dintre Şoselele Pantelimon cu Dobroeşti unde se vor planta 6650 de arbori, arbuşti şi plante perene (270 arbori foioşi şi 100 arbori răşinoşi), arbuşti (5600 bucăţi de foioşi şi 400 de bucăţi de răşinoşi), plante perene 280 de bucăţi, gard viu din arbuşti foioşi, 700 m.l. şi 10.000 m.p. gazon. Sursa: Romania Libera

UTIL: Cine poate obţine scutiri de la serviciile de alimentare cu apă şi canalizare

31 mai 2011 este data limită la care bucureştenii pot depune dosarele pentru scutirea de la plata serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare pentru perioada 1 iulie – 31 decembrie 2011 a anunţat Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, informează Adevarul. Informaţiile suplimentare despre subvențiile oferite de admninistrația locală, se pot obţine la telefon 0800-800.821.218, apel gratuit din reţelele Romtelecom, Orange, Vodafone şi Cosmote.

Pentru bucureștenii care încă nu au aflat ce presupune această lege, vă informăm că inițiatorii ei, printre care și primarul general al Capitalei Sorin Oprescu, urmăresc centralizarea administrativă a municipiului Bucureşti prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către Consiliul General al Municipiului București. Inițial, Sorin Oprescu a promovat proiectul hotărârii prin care data la care ar fi urmat să se țină referendumul era 29 mai iar bucureștenii ar fi trebuit să răspundă la o singură întrebare, informează Gândul. Întrebarea la care bucureștenii ar fi trebuit să răspundă este următoarea:

“Sunteţi de acord cu centralizarea administrativă a municipiului Bucureşti prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către CGMB?”

Acest proiect de hotărâre nu a fost adoptat, Oprescu obținând doar 19 voturi, cei din alianța PLD, PRM și PNG câștigând cu 31 de voturi proiectul de hotărâre prin care referendumul este reprogramat pentru data de 19 iunie. Însă cei din această alianță nu au urmărit doar reprogramarea referendumului ci și adăugarea unei liste de șapte întrebări la care bucureștenii vor trebui să răspundă. Întrebările sunt următoarele:

1. Sunteţi mulţumiţi de modul în care s-a dezvoltat Capitala?
2. Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi o singură administraţie?
3. Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi şapte administraţii?
4. Sunteţi mulţumit de curăţenia în Bucureşti?
5. Vă doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?
6. Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului din administraţia Bucureştiului?
7. Sunteţi de acord ca Bucureştiul sa fie condus de primarul general alături de Consiliul General?

Odată cu adoptarea Legii Capitalei, potrivit Hotnews, primarii de sector ar urma să fie aleși de către consilierii generali, nu de către cetățeni prin vot direct. Puterile lor ar urma să fie limitate iar consiliile locale ale primăriilor de sector vor fi desființate. Capitala va avea buget unitar și servicii publice unitare.

Una din condițiile esențiale pentru ca referendumul să fie considerat valabil este ca numărul de participanți la vot să fie de cel puțin jumătate plus unu din numărul persoanelor cu drept de vot din București.

Imediat după ce acest proiect de lege a fost adoptat, atât opozanții inițiativei cât și susținătorii ei s-au întrecut în declarații care mai de care mai controversate. De la declarația Prefectului Capitalei, Mihai Atănăsoaei, făcută imediat după şedinţa Consiliului General al Municipiului București: “Ce mi se pare hilar e că se vor consuma resurse financiare şi umane doar pentru o idee. S-a aprobat organizarea referendumului pentru ceva care nici măcar nu este o iniţiativă legislativă depusă la Parlament. Ce se va întâmpla dacă va rămâne la stadiul de idee şi nu va fi depusă la Parlament?” la cea a primarului Sectorului 1, Andrei Chiliman: “Nu vor să îi mai lase pe bucureșteni să decidă în legatură cu Bucureștiul. Vor să fure bugetul Capitalei și să centralizeze totul.” și până la cea a Ministrului Elena Udrea: “În acest moment, nu există aproape niciun nivel de conlucrare între primarii de sector sau între aceştia şi Primarul general. Fiecare decide asupra propriei ‘feude’. Primarii au puteri cvasidepline asupra sectoarelor, fără însă a avea în vedere imaginea de ansamblu“.

Într-un material realizat de Hotnews, aflăm și părerile unor specialiști din domeniul sociologiei: Vasile Dâncu, sociolog și președinte al Institulului Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) a declarat că întrebările votate de consilierii Capitalei pentru referendumul din 19 iunie sunt “prost formulate” și “penibile“. O altă declarație, este cea a Institutului pentru Politici Publice (IPP) care a acuzat joi, într-un comunicat de presă, că PDL organizează un sondaj de opinie pe bani publici sub pretextul unui referendum pentru reorganizarea Capitalei.

Președintele IRES, Vasile Dancu:
“Dacă este să vorbim despre legitimitate, acest referendum nu este legitim. Un referendum are două scopuri, ori ajută administrația să aleagă între două sau mai multe alternative, ori cere avizul populației pentru o decizie univocă la un proiect. Avem în față un chestionar imperfect. Are multe hibe. În primul rând sunt prea multe întrebări. Un om nu poate gestiona atâtea întrebări. Chiar dacă sunt întrebări închise, problematica este difuză. Nu transpare posibilitatea luării unei decizii privind Legea Capitalei.” – sursa Hotnews

Institulul pentru Politici Publice:
“Deși legea referendumului vorbește despre o singură problemă per scrutin la care cetățenii trebuie să răspundă prin DA sau NU, hotărârea adoptată ieri seara în Consiliul General al Municipiului București, în care PDL deține majoritatea, include șapte întrebări, unele dintre ele cu răspuns previzibil. Întrebările propuse de PDL induc răspunsurile și creează o stare de spirit favorabilă ideii de desființare a actualelor sectoare și de creștere a prerogativelor Primarului General.“- sursa www.ipp.ro

Cotidianul Adevărul a lansat recent, prin intermediul unui articol de sinteză despre “Legea Capitalei”, o campanie intitulată “Câştigă 10.000 de euro cu Adevărul” în care se premiază cel mai bun răspuns la întrebarea “De ce crezi că ar trebui să fie un singur primar pentru Bucureşti?“. În același material se precizează și faptul că Bucureștiul e singura Capitală din Europa care separă bugetele locale pe sectoare.

ESENȚIAL

→ Referendumul pentru Legea Capitalei va avea loc pe 19 iunie;

→ Întrebările la care bucureștenii vor trebui să răspundă:

1. Sunteţi mulţumiţi de modul în care s-a dezvoltat Capitala?
2. Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi o singură administraţie?
3. Vă doriţi o Capitală cu şase sectoare şi şapte administraţii?
4. Sunteţi mulţumit de curăţenia în Bucureşti?
5. Vă doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?
6. Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului din administraţia Bucureştiului?
7. Sunteţi de acord ca Bucureştiul sa fie condus de primarul general alături de Consiliul General?

→ Primarii de sector ar urma să fie aleși de către consilierii generali din rândul acestora, nu de către cetățeni prin vot direct. Puterile lor ar urma să fie limitate iar consiliile locale ale primăriilor de sector vor fi desființate. Capitala va avea buget unitar și servicii publice unitare;

→ Se urmărește centralizarea administrativă a municipiului Bucureşti prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către Consiliul General al Municipiului București;

→ Potrivit listelor BEC de la ultimele alegeri locale, minumum 900.000 de bucureşteni ar trebui să vină la vot pentru ca “Legea Capitalei” să fie aprobată.

Într-un articol publicat pe data de 1 mai, România Liberă a realizat topul primăriilor Capitalei unde Curtea de Conturi a sesizat prejudicii de zeci de milioane de euro. Vezi aici cu care este prejudicial produs de Primăria Sectorului din care faci parte.

Benetton vrea să investească în Centrul Istoric din Bucureşti

Preşedintele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de magazine din întrega lume, “United Colours of Benetton”, s-a întâlnit cu Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, pentru a discuta posibila investiție în spațiile comerciale din Central Istoric. Vezi știrea aici.

Bucureştenii, obligaţi să-şi înregistreze câinii periculoşi

Proprietarii de câini agresivi şi periculoşi din Sectorul 1 al Capitalei sunt obligaţi, începând cu luna mai, să-şi înregistreze patrupedele în evidenţele Poliţiei Animalelor. Află aici care sunt sancțiunile pentru cei care vor refuza să facă acest lucru.

În atenția proprietarilor de autoturisme din Sectorul 4

, care nu și-au reînnoit contractile de închiriere pentru locurile de parcare. Primăria Sectorului 4 anunță beneficiarii locurilor de parcare de reședință, prin intermediul unui comunicat de presă, că trebuie să se prezinte de urgență la sediul din strada Străduinței, nr. 1. Vezi mai multe detalii aici.

Primul infochioşc la care se pot plăti taxe, impozite şi amenzi în Sectorul 6

Astăzi, 6 mai a.c., la ora 10.00, la AFI Palace Cotroceni Mall, a avut loc Conferinţa de Presă ce a marcat evoluţia proiectului “Plata taxelor cu cardul la infochioşc“.

Află din comunicatul emis de Primăria Sectorului 6, care sunt beneficiile acestei modalități de plată.

Află cât te va costa o călătorie cu transportul în comun, în ce condiții vei putea achiziționa noile carduri electronice și de ce a renunțat conducerea RATB la biletele de hârtie.

Începe sezonul târgurilor de vechituri pe muzica lui Zavaidoc
Peste 100 de expozanţi îşi dau întâlnire, vineri, la Obor, cu iubitorii de artă şi obiecte de colecţie. Vezi aici cum au pregătit organizatorii acest eveniment, ce produse vei putea cumpăra și care este semnificația bătăii cu flori de la inaugurarea acestui târg.

Biciclete gratis prin programul “La pedale” al lui Chiliman

S-a dat startul programului “La pedale” din Parcul Kiseleff. Află cum poți închiria gratuit una din cele 250 de biciclete puse la bătaie de Primăria Sectorului 1.

Cel mai mare cartier chinezesc din Europa se ridică lângă Bucureşti

Vezi aici care este stadiul lucrărilor de la Afumați și află când va fi deschiderea celui mai mare centru comercial chinezesc din Europa.

“Da, candidez, pentru că vreau să termin tot ceea ce am început. Dovezile sunt irefutabile” și “Sunt mult mai deștept după primul mandat. Nu mă mai păcălesc toți” sunt doar câteva din declarațiile făcute de Sorin Oprescu, în cadrul duscuțiilor avute cu cititorii Hotnews. Află de aici ce părere are primarul general al Capitalei în legătura cu eutanasierea câinilor comunitari și care sunt motivele pentru care autostrada suspendată va fi construită de chinezi.

Chiliman: “Mascarada Udrea vs. referendumul bucureștenilor, smecherie vs. deșteptăciune“

Află cum a descris-o primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, pe Elena Udrea într-un articol publicat pe blogul său și de ce spune că întrebările pentru referendumul Legii Capitalei sunt de tipul “Nu-i aşa că-i mai bine să fim sănătoşi şi bogaţi, decât bolnavi şi săraci?”.

Antonescu: “Dacă se ajunge la un pseudo-referendum în Capitală, cu întrebări caraghioase, îl boicotăm”

Liderul PNL Crin Antonescu a declarat că îşi va îndemna susţinătorii să nu participle la votul pentru Legea Capitalei. Află de aici ce l-a determinat pe liderul PNL să facă această afirmație.

Lista lui Udrea: Prigoană, Negoiţă, Barbu şi Preda ar putea candida la Primăria Capitalei

Întrebată de ziarul Gândul, care sunt preferințele sale pentru canditații la Primăria Capitalei, Elena Udrea a declarat următoarele: “Silviu Prigoană ar putea să intre în competiţia pentru Primăria Capitalei din partea PDL. Un bun candidat ar fi Liviu Negoiţă, la fel şi Sulfina Barbu. Chiar şi domnul Cristi Preda a spus ceva despre o posibilă candidatură. Este important ca ei să se pregătească de pe acum”. Detalii aici.

Un nou protest împotriva legii de eutanasiere a maidanezilor

Află care este părerea celor care protestează astăzi în Capitală față de inițiativa legislativă care permite eutanasierea câinilor fără stăpân. Detalii aici.

Masa de Paşte de acasă, la fel de scumpă ca cea de la restaurant.

Află aici cât costă să respecţi tradiţia culinară de Paşte
Mielul, ouăle, cozonacii şi pasca pe care bucureştenii le pun pe masa de Paşte ajung să coste ca la restaurant. Află cum reușesc gospodinele să facă față scumpirilor și cât costă o masă îmbelșugată de Paște pentru două persoane.

Varianta în limba română a acestui articol poate fi găsită aici.

First I met Lea – a german student – I had a room to rent, she was looking for one. In the end Lea didn’t rent the room, but we had such a nice time that we decided to keep in touch. She reavealed to me where the majority of the Erasmus foreign students were living: Grozavesti Campus.

Same story with Pascual – a student from France – that one day called me for the room. Pascual is interested in culture, so we could talk for hours about everything. The coincidence was that not only he also knew Lea, but they were even good friends. Our conversations were in English, but he told me how much he wants to learn Romanian… which would make things so much easier for his studies here.

As I was thinking for a simple and efficient way for him to learn our language, a though crossed my mind. In that moment I’ve had one of those “Aha!” moments. “Wait a second! I speak Romanian!” ? and I would love to get better at conversing in other languages! So it was decided then… me and Pascual would meet and have chats in romanian/french/english. After my first experimental conversation :) with Pascual, I’ve had another great idea, on how I could meet more Erasmus Students, that chose Romania for their exchange study. I will make a short advertisement offering my knowledge of romanian, in exchange of learning any other language with them.

I was so happy the day me and a friend of mine, Anca, walked the city to put the advertisements all over the walls in Universitate area and Grozavesti Campus. Not even the rain that started that day managed to stop me from putting my wish/advertisement all over the city. Here it was, my wish to be a part in the Erasmus Students Group will become reality with every passing day!

After 3 days, Xavi and Laia, a couple from Spain – Barcelona, responded to my advertisement. We met in Cismigiu Park, and tried to carry on a conversation in 3 different languages, which can be confusing at times and create some system errors in my brain. My spanish was very rusty :) but I felt I made a huge progress from my first attempt, with the help from my new found partners. They have an amazing thirst for travelling, art in any shape or form, people and life stories, so it was easy to find interesting topics. Laia and Xavi are in Bucharest only from September 2010, but in this short time they’ve seen many parts of Romania. I’ll write more about them and the way they see Romania in my following episodes of this article.

Very soon after, at Pascual’s birthday party, I’ve met many other students from all over Europe: France, Spain, Italy, Germany, Bulgaria. Here I’ve first met Borja, another student from Spain. He studies Art History, and he is that kind of person that will never miss an event in Bucharest. If you want to know what’s happening in the city, in any given night, he is the one you want to ask! :) After spending just 5 months here he decided he wants to extend his studies in Bucharest for one more year.

That was a surprise for me! And I kept on asking him, why?? why? I guess I am so used to see Romania as a country that I should run away from, that I just couldn’t quite understand his decision. How come a foreigner that has everything he wants in his own country would want to stay HERE? From that day on, I was on a mission! :) This question had to be answered! :)

I’ll try to do just that, and so, I’ll have my friends tell me why and how they came to love living in Bucharest. Is that even possible? How come they can say: “I love Bucharest!” and I can’t?

From what they told me, I was amazed of all the things they love about living here. It’s like they are looking at our city with colourful lenses, that give Bucharest a totally different image! Through their eyes, Bucharest seems to have more flavour, colour and that certain “je ne sais quoi” which I, it’s inhabitant, seem to miss/overlook.

Maybe the perception I have of Bucharest it’s exactly like an optical illusion-double image!

Depending on how I look at it, I can either see the old/ruined and gray city with a grumpy look that will never change, OR the young/vibrant and exuberant city that just starts to blossom.

And you? What is your perception of our city?

Construită pe temeliile “Inițiativei Economice Studențești”, organizația V.I.P România, a strâns de-a lungul celor 12 ani de activitate tinerii cei mai bine pregătiți, cu performanțe în anumite domenii, care s-au transformat ulterior în elita societății, fără conotații solemne sau ornamentale, ci pur și simplu reprezentativi pentru domeniul lor.

Caracterul exclusivist pe care-l denotă titulatura, este plauzibil doar în sensul că membrii sunt în totalitate studenți. Altfel, V.I.P (Voluntari pentru Idei și Proiecte), este organizația care oferă cea mai credibilă terapie pentru derapajul periculos și cercul vicios în care este prins tânărul student fără experiență și dornic de angajare.

Creată pe principiile unei organizații non-guvernamentale, sub patronajul căreia se dezvoltă doua cluburi: Business Club și Econosofia, structurată asemenea unei companii divizată în departamente distincte: Marketing, Vânzări, Relaţii Publice, Financiar, Resurse Umane şi Relaţii Externe, atât pentru a facilita activitatea internă, cât și pentru a permite fiecărui membru o dezvoltare profesionala si personala adecvată, organizația derulează proiecte create, susținute și promovate de studenții ce-i sunt membri. Tineri “branșați”, așejați, cu promptitudinea acomodării și calități necesare pentru a se integra în mediul corporate.

Cele două membre ale organizației, Alexandra Maier și Silvia Roșca, cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc, mi-au confirmat tocmai acest lucru. În timp ce cărțile lor de vizită vorbeau despre abilitatea de a implementa teorii și strategii (Alexandra Maier – Project Manager Studentul Anului; Silvia Roșca – Financial & HR Officer), oamenii din V.I.P mi-au vorbit cu naturalețe și degajare despre cum au descoperit organizația, etapele parcurse, ascensiune, alegeri și proiecte.

Acum trei ani, Alexandra Maier a gasit mix-ul potrivit și a decis să intre în V.I.P. : “Mi-a plăcut afișul și faptul că la prezentarea V.I.P nimeni nu spunea Noi suntem foarte tari ci Totul e pentru tine. M-am îndragostit după perioada de probă și am intrat în PR și Relații Externe”, chiar dacă în liceu ii plăceau foarte mult biologia și chimia “Eram hotărâtă să dau la medicină, dar am reprezentat Romania la Model European Parliament și de acolo s-a schimbat perspectiva.”

Silvia Roșca s-a înscris în V.I.P deoarece știa că e bine să facă parte dintr-o organizație, dar a ales V.I.P-ul, înainte ca V.I.P-ul să o aleagă pe ea, pe criterii de seriozitate și professionalism: “Formularul de aplicare m-a atras. A fost unul la care am stat să mă gandesc, am stat cinci zile“. A urmat o perioadă de probă de două săptămâni extrem de utilă. “Te ajută să-ți faci o părere despre ce se întâmplă, să vezi ce te așteaptă și dacă ți se potrivește munca“; “Nu regret deloc, îmi completeză foarte bine facultatea“. (Silvia Roșca)

În ambianța toxică a momentului, V.I.P asigură contextul favorabil implementării unor noțiuni: “Avem posibilitatea să facem greșeli. E constructiv , te învață să manageriezi situații” (Silvia Roșca) și crează o armonie între teorie și practic, vizibilă în proiectele pe care le derulează studenții organizației.

Proiectul aflat pe buzele tuturor acum, cu o tradiție de nouă ani este Studentul Anului.

Un proiect deschis studenților români din țară și străinătate, o inițiativă care recunoaște competența și talentul, o competiție care premiază excelența mediului universitar din domenii precum: economie, arhitectură, IT, jurnalism, medicină, o distincție acordată studentului care a atins cel mai înalt grad de performanță. “Acest premiu reprezintă pentru viitoarea mea carieră un impuls, o recunoaștere a rezultatelor, a meritelor și o motivație pentru viitor.” (Ionuț Daldor-câștigător economie 2003). Alexandra Maier, pornind de la dezideratul “Vreau să am echipă, să fac proiectul“, este acum Project Manager Studentul Anului, iar faptul că vede lucrurile din interior, a transformat entuziasmul în implicare dincolo de parametrii proiectului “M-am gândit: hai să trimit mail-uri studenților care au paticipat anul trecut să văd ce au facut între timp și cum i-a ajutat proiectul”

Studentul Anului, ediția 2011, “Un proiect conceput în modul celor făcute de V.I.P” (Alexandra Maier), îndeamnă studenții de la arhitectură să contribuie la patrimoniul cultural. Pavilioane tematice pentru promovarea artei în educația copiilor este tema de anul acesta, inspirată de logo-ul Google realizat din operele lui Brancuși. Juriul, sub lupa căruia vor sta cei mai buni dintre cei buni, este alcătuit din personalități reprezentative din companiile partenere și profesori. Spre exemplu, la arhitectură, juriul este format din Adrian Soare – biroul de arhitectură SYAA, Vlad Gaivoronschi – preşedinte OAR Timiş, Dorin Ştefan – biroul de proiectare D.S.B.A și Dinu Patriciu.

Succesul se va celebra în cadrul Galei Premiilor “Studentul Anului” ce va avea loc pe 11 mai.

Așadar, V.I.P., organizația care șlefuiește caractere și formează personalități, te provoacă să fii diferit prin excelență și să te remarci cu distincția Studentul Anului.

Au împânzit internetul! Au ajuns pe la 1 milion și mult de views pe YouTube!

Povestea e simplă: doi flăcăi și-o domniță își pun în comun sinapsele și creează una bucată site care oferă resurse gratuite pasionaților de artă digitală. Pasionații de artă-punct își pot clăti cu plăcere ochii atunci când apar posturile cu “Arta lui…”. Așa că, teoretic, toată lumea iubitoare de frumos ar trebui să fie fericită.

Cei trei muschetari mai stau (probabil) puțin pe gânduri și din schimbul de neurotransmițători apare și modalitatea de promovare: una bucată serial animat, un episod per săptămână, scurt și la obiect cu – acum celebrii – MO și F.O.C.A., roboții abandonați în Institutul Național de Robotică.

Teoretic, strategia era bună. Nu știu însă cât a funcționat, având în vedere că în primele 3 săptămâni de la “lansare” mai nimeni nu știa că dragii roboței au vreo legătură cu un site de altfel foarte util și nu-s doar caterincă pură. Mai mult, site-ul ar fi finanțat pe bază de donații (da, da, e un link acolo in dreapta, “apasăăăă-l!!“), pe sistemul 2 euro prin sms. Câți dintre iubitorii de RoBotzi au trimis oare vreun cent către maimuțele creative?

S-ar zice că s-au inspirat la partea de design din Machinarium, joculeț drăguț, drăguț. Poate că da, poate că nu. Decorul seamănă ca atmosferă cu cel din joc, dar protagoniștii sunt unici și irepetabili, cu personalități și identități vizuale bine definite.

Colericul MO și flegmaticul F.O.C.A. scot replici nemuritoare pe bandă rulantă. Până la a comenta dialogurile, mi se pare important de adăugat că sunt foarte bine realizați cei doi. Tehnic vorbind. Amândoi sunt expresivi, deși n-au decât ochii și 2 articulații mișcătoare, iar alegerea vocilor și a stilului de vorbire e foarte reușită.

Nu știm cât fumează sau ce surse de inspirație au vajnicii autori atunci când compun scenariul unui episod. Dar e sigur că-s bune, pentru că până acum n-a fost episod care să nu aducă zâmbetul pe buze, dacă nu chiar hohote isterice.

Mi-au plăcut replicile originale și ușor de reținut. “RoBotzi” au apărut exact după o perioadă în care exprimarea zilnică a tinerilor români se încurcase în panseurile lui nenea “Nuștu-nuștu” și nenea Pervers ca pe Târgu Ocna. Așa că au fost o gură de aer proaspăt. Nu cretinătăți debitate de niște omuleți cu deficiențe de inteligență și exprimare verbală care ne-au amuzat pe noi “ăștialalți”, care știm sau credem că știm să legăm două cuvinte corect și logic. Ci glume gândite bine, asocieri inedite de termeni, ironii fine față de prostie, snobism, superficialitate și alte metehne ale omului. Parcă e mai plăcut să auzi “Da, mediocrule, dar ce repreziiintă?” sau “Să sugi o ceapă!”, decât “Toate fetele (sau alte vietăți/obiecte – n.a.) să apeleze la mine” sau “Eu am muncit ca să fac antebrațu’ ăsta”.

Ca orice serie, “RoBotzi” au și ei problema cu plictisul publicului și calitatea scenariilor. Episodul pilot a lovit tare de tot, primul a urmat în hohote și mai aprinse. Numerele 2 și 3 au cauzat febră în mușchii faciali. Pe la numărul 4 s-au cam împotmolit. Un zâmbet în colțul gurii și gata. Bila nu-i valorificată la adevăratul ei potențial și ar fi mers o continuare în care obiectul sferic să facă ceva. Glumele sunt și ele ceva mai ușurele, faza cu artele marțiale fiind un pic răsuflată. La episodul 5 se vede o revenire. Dar parcă nu la același nivel. Cu episodul 6, “Paralele”, maimuțele noastre iubite, par să-și fi revenit. Au abordat ideile clasice despre pițipoace și femei toante, dar cu o idee foarte tare – nu tati cu bani, boșorog cu bani, Botezatu cu bani ci clasica și prăfuita loterie, cu al ei “6 din 49″ a.k.a. “6 din 666″.

Salutăm ultima mișcare întreprinsă de CreativeMonkeyz: scoaterea de pe YouTube a seriei, postarea ei exclusiv pe site-ul mamă și o modalitate originală de a-și lua adio de la publicul iutubian și nesuferiții care “fură și când li se dă gratis”.

Fiind un jupân de cuvânt, revin cu noi trucuri anarhiste pentru toate vârstele! Nu eşti încă devotat cauzei, cetăţean? Nu-i nimic. De data aceasta, avem în vizor cel mai mare cartel de transport în comun, o reţea care se impune prin tradiţie şi reguli bine împâmântate, o reţea care rulează fin pe buzunarele celor mai slabi de înger şi celor mai puţin prieteni cu inteligenţa (străzii) dintre noi. Fără să aibă nevoie de alte introduceri,

RATB – Regia Autonomă de Transport în comun din Bucureşti

• Spotting. Duşmanii sunt îmbrăcaţi în sezonul cald în general cu pantaloni la dungă negri şi cămăşi albe sau albastru-deschis, sugerează profesionalismul. La controloare….e mai tricky aici….că mai poartă şi alte top-uri…rişti să-i cedezi politicos locul, când ea de fapt vroia să-i arăţi biletul sau abonamentul. În sezonul rece îi poţi admira în gecile gri “asphalt”, cămăşile din sezonul cald şi veşnicii pantaloni la dungă negri sau bleumarin. În sezonul cel mai rece au geci care cum prinde, de obicei negre sau albastru închis, iar femeile se îmbracă ca la înmormântare, că nu le mai pasă, şi poartă poşete imense. Acum trebuie să aibă toţi aparatele alea incomode care scot chitanţe şi etichetă, aşa că e greu să nu-i observi. Se manifestă de obicei în găşti de doi până la patru exemplare.
• Râmâi calm. Dacă cineva îţi este suspect (e îmbrăcat la modul descris mai sus), dar e singur, nu te hazarda. Duşmanii atacă întotdeauna însoţiţi, sunt prădători de haită.
• Poziţii. Întotdeauna aştepţi acolo unde ar trebui să ajungă spatele vehiculului cand opreşte. La ultima uşă. Asta îţi permite să scanezi populaţia din vehicul când trece prin faţa ta şi să îţi dai seama dacă sunt sau nu duşmani deja înauntru. E mai uşor la tramvaie decât la troleuri şi bus-uri.
• NSFP(P, de la portofel). Dacă e prea plin şi nu îţi dai seama, nu te urca! Legile lui Murphy spun că exact atunci când crezi ca o să fie ok, simţi că ai fler azi, puţin noroc, poate…BAM! Dacă te grăbeşti să ajungi la muncă/interviu/film/şaormărie/ea/el…contează pe bulan şi…multă baftă!
• Mindfuck. Îi vezi, dar coboară în staţia din care pleci tu. Îţi asumi riscul să urci, se pot răzgândi. Aşa sunt ei, malefici.
• 50 in 1. Cumva ăla e un bilet, în buzunarul tău? De la un binefăcător sau de pe jos, sper că nu ai dat tu bani pe el. Te poziţionezi mereu lângă un aparat de taxat, dezinvolt ca un vânzător de şosete. În momentul în care vezi că duşmanul dă târcoale, taxezi biletul. Doare, dar măcar împingi limitele proprii. Eşti o ruşine dacă compostezi biletul la mai puţin de 20 de călătorii.
• Focus. Urci în mijlocul de transport. Întotdeauna tinzi să ajungi cât mai aproape de uşa din faţă, să vezi ce te aşteaptă în staţia următoare. Chiar dacă e aglomerat, mai bine tot cobori să faci loc celor care coboară sau urcă, decât să fii blocat. Dacă nu poţi ajunge sub nici o formă la uşa din faţă, eşti un clandestin ticălos. Rămâi măcar lângă cea mai apropiată uşă. Dar ţine minte: NU renunţa la uşa din faţă, e singurul tău vantage point!
• Camuflaj. Eşti la uşa din faţă, aparent în staţie nu e nimeni periculos, dar din senin apar duşmanii care au fugit(puţin, cât pot şi ei) să prindă vehiculul. Aşază-te repede, afişează un zâmbet fad, du leneş mâna spre un oarecare buzunar(preferabil, la piept sau la ghiozdan), poate dacă văd că stai şi jos, şi zâmbeşti, şi mai şi cauţi biletul sau abonamentul, te consideră călător cinstit şi te lasă în pace, pe când tu eşti un grav escroc. Metoda asta e la fel de sigură ca atunci când te prefaci mort şi îţi ţii respiraţia în faţa ursului.
• Planul B: Eşti la uşa din faţă, aparent în staţie nu e nimeni periculos, dar din senin apar duşmanii care au fugit(uimitor, nu?) să prindă vehiculul. Roagă şoferul să deschidă repede uşa, sau roagă-te să deschidă vreunui călător întârziat. Împinge tare şi fugi, mulţumindu-le din zbor şoferului, călătorului, şi nu în ultimul rând, zeităţii în care crezi.
• Disclaimer: Dacă te aşteptai să fie aici şi mult râvnitele replici cu care scapi neatins în momentul în care eşti prins, o să fii dezamăgit. Aici sunt prezentate câteva reguli care te feresc de a fi prins! Ăsta e scopul! Aşa că dacă devii victimă…bad karma, n-ai prea fost atent, aşa-i? Dacă vă intersectaţi cu duşmanul, fiecare trebuie să-şi folosească şarmul, imaginaţia şi spontaneitatea personală, pentru că natura bestiei este mult prea complexă şi schimbătoare.

Şi dacă totul pare mult prea complicat, şi cere puncte multe la dexterity, speed, charisma şi intelligence, cumpără-ţi bilet! Mult mai uşor şi mai sigur, dar şi trist, cumva.
Dar pentru cei mai puţin slabi de înger, pentru cei aventuroşi, pentru cutezători…dudşi şi dudete, vă salut!

De ce toate astea, te întrebi? Pentru că sistemul e aşa înapoiat şi corupt, încât nu suntem în stare să modernizăm transportul public, să avem măcar aparate automate de bilete şi cartele, sau alte metode mai omeneşti, cum ar fi taxarea călătoriei după urcarea în vehicul. În schimb, într-o staţie R.A.T.B. mare, cum e Kogălniceanu – de exemplu – chioşcul de bilete e pe partea cealaltă a intersecţiei, partea cel mai puţin accesată! Nu mai zic de alte staţii importante din care lipsesc complet. Eu am impresia că politica lor e bazată pe scopul de a te prinde pe picior greşit. Când datoria lor e să te ajute.

You feel me, cetăţean?

Bun. Aştept sugestii pentru noi reguli, şi, de ce nu, poate realizăm şi ghidul ăla cu replici de “du-te tare”!
Publicăm noi tot, fii fără de nădejde…