Cafeaua din Zori a luat nastere undeva pe la sfarsitul lunii august daca imi mai amintesc eu bine. In luna septembrie, mai exact pe 8 septembrie 2008 Cafeaua din Zori a fost lansata oficial.

Mi-am dorit enorm un blog de echipa, asa ca l-am luat pe GonZo alaturi si am pornit pe drumul acesta numit frumos Cafeaua din Zori.

De atunci din echipa cea mare cu care s-a pornit la drum, unii au renuntat din diverse motive, putini au ramas… Ulterior au mai venit cativa oameni noi, dar au plecat altii vechi. Si tot asa… Articolele au inceput sa fie din ce in ce mai rare, iar in momentul de fata pot spune cu parere de rau ca blogul Cafeaua din Zori nu mai este un blog, ci un fost blog.

Am avut parte de 336.775 hits si 30.182 vizite de la data lansarii, oamenii inca apar sa citeasca articolele deja existente [in numar de 208]. Le multumesc pe aceasta cale.

Asadar, fara a lungi vorba anunt oficial:

Cafeaua din Zori se va inchide. Multumesc tuturor pentru colaborare. Poate pe viitor se va reface proiectul printr-o cu totul alta abordare. Cu o cu totul alta componenta. Poate. Cine stie… Eu sincer imi doresc acest lucru, dar sa vedem.

Ma inclin cu respect,
Cristian Ciofu

[credit imagine]

Eu nu am vazut in ea o capodopera, nu mi-am pus intrebari existentiale dupa lectura ei si in nici un caz nu mi-a transformat viata si ideile legate de ea. Poate sunt eu defecta, dar mie cartea mi s-a parut doar ok, un pic prea moralizatoare pentru gustul meu desi reprezinta intr-adevar povestea ratarii mai multor copii, salbaticirea acestora cand sunt introdusi intr-un mediu ostil si incercarile grele la care sunt supusi prea mult timp acestia.

Ca urmare a prabusirii unui avion (chiar daca este doar o scuza pentru izolarea copiilor, este totusi un cliseu), acestia raman blocati pe o insula pustie in mijlocul Pacificului unde incearca sa recreeze regulile societatii in care au trait inainte de a fi izolati. Tentativa evident esueaza, cei doi copii aparent mai maturi decat ceilalti (Ralph si Piggy) ajung si ei sa urmareasca sa ucida ‘fiara’ care traieste in mijlocul junglei, nedandu-si seama ca singura fiara care trebuie omorata este cea din ei. (Idee care mi s-a parut mult prea evidenta).

Citeam pe undeva ca se incadreaza in seria unor romane precum Ciuma sau Eseu despre orbire, dar dupa parerea mea umila nu se compara nici de departe cu nici una dintre carti, Imparatul mustelor fiind o alegorie asupra unei situatii la limita, punand in seama unor copii fapte inimaginabil de crude, captivati de propriile lor instincte. Poate sa reprezinte si regresiunea omulului, acesta fiind acaparat de salbaticie si navalirea naturii asupra lui. Sau este vorba doar despre o parabola moralizatoare. Sau poate noi ne vedem propriile temeri in ea.

Piesa suna super bine [stilul lor, fara alte briz-briz-uri], videoclipul e destul de ciudatel [te cam ia durerea de cap ce e drept], ii arata in concert exact ca in vremurile bune… Ce sa mai vorbim? E The Prodigy doar

Va las sa savurati videoclipul:

In prima parte a spectacolului, cele doua actrite-cantarete vor interpreta piese din albumul Apolodor, compus de Ada Milea, dupa versurile celebrei povestiri de Gellu Naum.

In cea de-a doua parte, ele vor interpreta hituri semnate tot de Ada Milea. Intrarea la concert costa 20 lei.

Nu ma ocup de muzica dar acest eveniment merita mentionat

http://www.adamilea.ro/

Zilele acestea a fost anuntata coperta albumului:

Daca va intereseaza, albumul poate fi comandat de aici

Track List:
Invaders Must Die
Omen
Thunder
Colours
Take Me To The Hospital
Warriors Dance
Run With The Wolves
Omen (Reprise)
World’s On Fire
Piranha
Stand Up

Cine este JerryCo?

Eu am aflat de el de la Black Sheep pentru prima data [respect pentru asta ].

E nascut in 1984, e din Bucuresti si il cheama Mihai Dumitrescu. Face hiphop si o face al naibii de bine

Albumul sau se va numi Orice e posibil, dar din pacate de pe site-ul lui JerryCo nu am inteles cand se va lansa. [daca stie cineva sa lase un comentariu]

Tracklist:
01 Orice e posibil (cu Tataee)
02 In 10 ani de acum (cu Villy & Alexandra Stanciu)
03 Promotia 95
04 Intre cer si pamant (cu Mario)
05 Stai! (Esti in pericol) (cu Tataee si Simona Nae)
06 Dezbracat
07 In cautarea fericirii (cu Jasmine)
08 Subiect inchis (cu Mario)
09 De cand ai plecat (cu Villy)
10 La munca
11 Nu o sa stie nimeni (cu Jasmine)
12 Un milion de zambete (cu Villy)
13 E soare din nou (cu Razvan Fodor)
14 Unele lacrimi nu se usuca
15 Da (cu Jasmine)
16 Cu ochii larg inchisi (cu Marvin)

In final va las sa ascultati piesa JerryCo – Orice e posibil [cu Tataee]:

[Clip audio: vezi mesajul pe site pentru a asculta]

     Incepusem de cel putin doua ori sa citesc “Padurea norvegiana” a lui Haruki Murakami si de fiecare data, dupa primele pagini, mi s-a parut oarecum superficiala si am lasat-o pe noptiera. Pana cand nu am mai avut altceva de citit, si m-am gandit sa-i mai dau o sansa, gandindu-ma ca nu degeaba este Murakami atat de apreciat.

     Romanul incepe cu rememorarea unor intamplari din viata lui Toru Watanabe, petrecuta in urma cu 18 ani (in timpul studentiei), rememorare declansata de melodia celor de la Beatles, ce da si titlul romanului.

     Pe parcurul cartii, sesizam, fara mai dificultati, cateva triunghiuri amoroase: primul, format din Toru, colegul si prietenul acestuia, Kizuki, si iubita celui din urma, Naoko. Initial, acestia sunt cei mai buni prieteni. Asta pana cand Kizuiki se sinucide si Toru si Naoko se indragostesc, pe fondul consolarii in urma mortii prietenului lor. Naoko sufera o depresie si se interneaza intr-un sanatoriu, moment in care Toru o cunoaste pe Midori, dezinvolta si exuberanta, in antiteza cu Naoko care are inclinatii spre mediatii si interiorizare.

     Din acest moment Toru oscileaza intre iubirea si responsabilitatea pentru Naoko si atractia pentru Midori. Acesta este al doilea triunghi, iar al treilea este format din Toru, Naoko, si Reiko, pacienta in sanatoriul unde este internata Naoko, si confidenta acesteia. Dupa ce o viziteaza a doua oara pe Naoko, Toru se hotaraste sa se rupa de trecut pentru a ramane cu Midori, dar afla dintr-o scrisoare a lui Reiko ca Naoko s-a sinucis. Aici lucrurile iau o intorsatura previzibila, prin ratacirea fizica si psihica a lui Toru, incheiata prin aparitia lui Reiko, experienta sexuala dintre acestia din urma aducandu-i lui Toru in sfarsit dorinta de a-si trai viata, iar in sfarsitul ambiguu al romanului il gasim tot pe Toru intr-o noua confuzie: „Unde eram? Habar n-aveam. [...] Continuam sa o strig pe Midori din inima acelui abis nemarginit“.

     Romanul este usor de citit si asimilat, datorita simplitatii si (aproape) naivitatii stilului: putine metafore, multe verbe, propozitii scurte si concise. Este o poveste a adolescentei, dramatica si presarata pe alocuri cu umor fin Genul de carte pe care o citesti in tren.

Uite ca începem anul cu un serial foarte bun Eleventh Hour un serial “poliţist” care are ca personaje principale pe Jacob Hood (Rufus Sewell) care e un geniu si lucrează pentru guvern mai exact, pentru o unitate speciala a F.B.I. – ului. Împreună cu agentul Rachel Young (Marley Shelton) care e “bodyguard” lui Hood, ei lucrează împreună pentru a păstra întreaga lume in siguranţă. Cazurile pe care le investighează se bazează pe folosirea ştiinţei in scopuri malefice.

Momentan numai 9 episoade sunt, urmatorul episod il putem “vedea” pe 16 Ianuarie.

Ieri a aparut albumul Sufletul Orasului semnat Bitza.

Momentan din cate am inteles CD-ul propriu-zis cu Sulfetul Orasului nu a aparut [apare abia prin februarie], dar MP3-urile pot fi descarcate legal de aici

Pe album Bitza are o gramada de colaborari una si una: Raku, Junky, Loredana, Adrian Despot, Cedry2k, Grasu XXL, Guess Who, Carbon,…

Bitza – Sufletul Orasului Tracklist:

01. Sufletul orasului (cu Raku si Dj FaiboX)
02. Alte repere (cu Junky)
03. Din bara-n bara
04. Lasa-ma sa-ti arat (cu Loredana)
05. Sange bolnav (cu Adrian Despot)
06. Nu te opri(Agresiv remix)
07. In fata blocului
08. Cantecul si povestea ei
09. Cronica unei vedete
10. Manifest( cu Cedry2k)
11. Ne schimbam de maine (cu Grasu XXL)
12. Prin ochii unui trecator (cu Guess Who)
13. Un vot distanta
14. Nevoi urbane (cu Carbon)
15. In urma noastra (cu Aforic)
16. Sinteze
17. Generic

Personal, cred ca melodia nu se ridica la nivelul altor melodii DJP, cu atat mai putin nu mergea ca prim single pentru un nou album. Totusi, melodia suna bine, chiar daca nu cred ca va avea acelasi impact precum Privirea ta, Inca o noapte, Soapte sau Doua anotimpuri, melodii ce au fost hituri incontestabile, unele reusind chiar sa fie difuzate de radiouri mai bine de un an de zile (ceea ce se intampla cam rar pe la noi).

In fine, va las sa urmariti cel mai fresh clip al lor. Va avea totusi acelasi succes ca celelalte single-uri ale lor?