Am găsit asta pe Feeder (da urmăresc în continuare tot ce se întâmplă în RO) şi m-a rupt în toate bucăţile posibile. Am pus pe tuităr pe feisbuc pe tot ce -am putut.

Ştiţi care e partea cea mai grea? Să explici străinilor toate emoţiile pe care ţi le poate stârni aşa ceva. Că le place şi zic uau, tare, nice beats, gypsy nu-ş ce.

Da bă beats, gypsy, exotic alea. Da vioara aia, tu înţelegi vioara aia?

Subcarpaţi – Când a fost la `89

S-a rezolvat acum.  Sper.

PS: mai nou Cake este şi în engleză şi pe Twitter

Pai nu v-am zis domnilor că m-am pus pe treabă?

“cânt şi la vioară şi la trompetă şi la tot ce se cântă” (nu garantez acurateţea citatului dar e aproximativ..pe acolo)

Ei, ce personaj spunea asta în ce roman şi când naiba l-am citit? Ştiam că e  ceva carte cu copii sărmani.

Din fericire sunt încă tânără iar corporaţiile nu mi-au şters complet bruma de inteligenţă aşa că după ce mi-am chinuit puţin creierii şi internetul am descoperit:

Mattia violonistul vagabond din “Singur pe lume” de Hector Malot.

Aşa-i că e un personaj grozav?

P.S. : pot obţine în sfârşit Omul Amfibie în format PDF dacă îl vrea cineva.

“Your Facebook account failed to authorize. Please enter login details.”

Muriţi mă cu Facebook-ul vostru. Apropo în sfârşit inaugurăm cakeinmyear.ro

A venit CANICULA.

Sunt vreo 17 grade afară şi e, incredibil, soare. Adică panică nene, a venit “valul de căldură”, aleargă irlandezii în slip transpiraţi toţi, la serviciu stau cu şuba pe mine pentru că au dat aerul condiţionat la – 5 grade că e cald nene e caaaaaaaaald şi se sufocă lumea.

Partea cea mai faină este că tocmai au anunţat la radio că în Dublin sunt deja probleme cu rezervele de apă. De la nenorocita de caniculă evident. Păi să nu râzi aşa vreo săptămână fără să te opreşti?

Unde sunteţi, frate, în deşert?

E ca-n poezia aia a lu Topârceanu “Vara la ţară” : Locuinţa mea de vară e la ţară/ acolo era să mor / de urât şi de-ntristare…şi aici înlocuim cu “fără soare” şi “plictisit îngrozitor”.  Simţul practic îmi zice mai stai băi un an ca să fii sigură că ai profitat de toate nemaipomenitele oportunităţi care este, toate celelalte simţuri zic bă simţ practic ia mai du-te tu dracului cu practicalitatea ta şi lasă-ne în pace.

În fine. Apropo Topârceanu este unul dintre poeţii aceia foarte mişto care sunt ignoraţi în şcoli pentru a-i face loc preamultiubitului Eminescu, care o fi el bestial dar mie una mi-a ajuns. Am zis!

Şi pentru că Irlanda nu-mi dă subiecte de scris, le caut în România. În caz că nu aţi ascultat încă albumul lui Keri – “The Beat Bandit”, vi-l foarte recomand. Eu încă nu am găsit piesă care să nu-mi placă.

Băăă şi să-i vedeţi cum stau când se întâmplă din astea. Ca bufniţele holbează ochii la pleaşca aia mare de cafea de pe jos  analizând-o din toate părţile. “E fix în faţa maşinăriei, dacă vreau să-mi fac şi eu cafea calc în ea, dacă vin din stânga calc în ea, dacă vin din dreapta tot în ea calc.”

Şi se formează aşa o coada mare ca pe vremuri la alimentara şi se uită toţi la pata aia de cafea poate, poate dispare. Eventual dacă amărâtul care a făcut boacăna se apucă şi şterge, se uită toţi la el cu cănile în mână. Tot aşa cuminţi la coadă ca în lumea civilizată.

Băăă nu ştiu alţii cum sunt dar la mine la Zoo în Bukale am învăţat că dacă vreau să merg pe trotuar şi e rahat pe jos ori îl dau la o parte, ori îl sar ori calc în el. Căci oricât te-ai uita la el, căcatul nu dispare.

Diferenţa însă e că bulgarii nu aruncă cu bani ci cu.. şerveţele. Serios. Cică ultimul trend în ţara vecină  este să cumperi o bax de hârtie de şters la nas de la supermarket apoi te îmbraci frumos la costum Armani (tu) şi la mini cu Svarovschi (ea) şi te duci în club de chalga. Unde când se încinge atmosfera şi guristu le zice mai cu foc scoţi neică baxu şi arunci  peste el şerveţele.

Acuma nu ştiu dacă maneleştii bulgari sunt mai săraci sau pur şi simplu mai economi cert e că asta cu şerveţelele a devenit un adevărat fenomen ajugând până în curte la BBC, unde, ca toţi străinii fascinaţi de exoticul est european, au scos şi un reportaj:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8522006.stm

Deci pe lângă faptul că aruncă cu serveţele mai apar şi la BBC. Pai să nu moară, mă, dujmanii dă invidie??

Cert e ca dupa doua saptamani de tras tare ca sa las lucrurile “in ordine” am reusit sa plec si eu in Austria la rupt noada. Si mi-am rupt-o nene nu gluma.

Ca am zis ca ma duc si eu in vacanta numa ca am dat tocmai peste din astia snowboardisti maniaci sefi. La ora 7 trezirea aroaaargh Cake cu ochii carpiti bai voi sunteti nebuni. La 7 juma micu dejun. La 8 plecarea. La 9 pe partie. La 12 pauza de pranz. La 1 inapoi pe partie. Pana la 3 juma. Apoi niste beri la apres schi, cina si schlafen taticu ca a doua zi iar ne dam.

Ca “asa inveti”. Mama nene.

Si adevaru e ca am invatat, primele trei zile lejer la cursuri pe un delusor cadeam pe moale, a patra zi hardcore deadura pe partia de incepatori, a cincea zi voiam sa mor si sa-mi bag pixu in ea de placa, a sasea zi aveam dosul vinetio-albastriu, a saptea zi deja incepusem sa ma distrez si sa vad cat de misto e numa ca a trebuit sa plec. A opta zi puteam sa stau lejer pe o buca. Dupa o saptamana am reusit sa stau oarecum pe amandoua.

Cert e ca e super fain cu placa daca ai rabdare si nervii tari. Eventual si o perna unde trebuie.

A fost fain de Sarbatori am fost acasa si am mancat porc pana am crapat, mi-era un dor de porc si slanine si soric de nu va pot povesti.

De Anul Nou am fost in Barcelona la catalan (mai tineti minte catalanul de locuia cu mine in apartamentul 7) si am mancat si acolo salam spaniol pana am crapat. Fain rau la Barcelona si cald si vin dulce, am ajuns la o petrecere undeva la mama dracu langa o uzina si niste iahturi. Si cu iahturile veneau si niste rusi, mai precis unul cu camasa roz si muschi care bea vodca ii dadea foc si o stingea cu caviar. Si dup-aia ii dadea una lu gagica-sa asa ca rusul si gagica-sa se hlizea asa ca rusoaica blonda si buna (rrau) care isi iubeste barbatul. Si dup-aia faceau show erotic sa le arate la fraieri ce tari si smecheri sunt ei. Si eu ma bucuram ca m-am nascut in Bucuresti, Romania ca decat cu “davai” mai bine cu “frate, gen”.

In fine in Dublin a nins pentru a doua oara intr-o mie de ani si a murit din nou tot, nu ca ar fi zapada dar e frig si un pic de ghetus si nu merg nici taxiurile ca n-au cauciucuri de iarna sau sare si nici de unde sa si le procure. La bicla mea fara frane nici nu ma gandesc sa o scot, as mai avea una de imprumut in garaj mountain bike fain frumos dar desteptu a plecat cu cheia de la lacat asa ca poate ii fac numa o poza. Asa ca azi numa stau in casa si-mi sparg banii pe concerte dupa cum urmeaza: Wolfmother, Talib Kweli, Brother Ali si Green Day si ma gandesc cu drag ca in doua saptamani imi voi rupe noada in muntii Austriei incercand sa fiu cul si sa ma dau cu placa.

Asta evident daca nu se intampla altceva pana atunci ceea ce e foarte posibil.

Hai La Multi Ani sa fim sanatosi