Din unele documente domneşti aflăm că, în anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc “în pădurea Iaşilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul “Naşterii Preacinstitei şi Născătoarei de Dumnezeu”.  Boierul Iani Hadâmbu a primit această proprietate cu scopul de a reînnoi o veche bisericuţă de lemn din secolul al XV-lea, având hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”.

Pisania care este scrisă în slavona veche, dăltuită în piatră şi situată deasupra uşii de la intrarea în biserică, glăsuieşte următoarele: Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a reînnoit şi făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbu în pădurea Iaşilor din Dealul Mare unde este hramul Precistei şi Născătoarei de Dumnezeu în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 1659.

Biserica şi zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortăreţe, datorită acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii şi tătarii, prădând mănăstirile.

În jurul anului 1810, schitul Hadâmbu era închinat Mănăstirii Galata, iar apoi pentru 3 ani Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici au vieţuit mai multe generaţii de călugări greci până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), când a fost dată legea secularizării averilor mănăstireşti (1863). În urma acestei legi, monahii greci au fost obligaţi să părăsească mănăstirea.

Complexul monahal a rămas în părăsire, fiind găsit într-o stare de degradare prîn anii ’30 ai secolului al XX-lea de către marele istoric Nicolae Iorga. Acesta aflase aici un zid de cărămidă tare stropită cu pete albe de var, care înconjura biserica Hadâmbului, de la care se vedea, între copaci, acoperişul de şindrilă spartă, loc tocmai bun pentru şcoală.

Abia în anul 1937 Mănăstirea Hadâmbu redevine vatră de spiritualitate monahală, aici stabilindu-se primii călugări români, păstoriţi de ieromonahul Iov Mazilu (1891-1974). Aceştia au reparat acoperişul bisericii, au reparat bolta bisericii şi au consolidat o parte a zidurilor bisericii cu cărămidă, ceea ce se vede şi în zilele noastre.

Nici călugării români nu au stat prea mult, deoarece în urma Decretului nr. 410/1959 mănăstirea a fost desfiinţată.

Aflată pentru a doua oară în părăsire pentru o perioadă de 30 ani de această dată, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, când, din încredinţarea IPS Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost numit ca stareţ al Mănăstirii protosinghelul Nicodim Gheorghiţă. In doar 15 ani la Manastirea Hadimbu a fost construita o noua biserica, o casa de oaspeti, care poate gazdui nu mai putin de 500 de credinciosi, au fost sapate si amenajate trei fintini, au fost construite anexe gospodaresti, iar investitiile vor continua. Tot pe Dealul Mare urmeaza sa fie construit, vizavi de curtea Manastirii, un azil de batrini.

Icoana facatoare de minuni ce o reprezinta pe Maica Domnului cu pruncul a fost pictata in anul 1938 de catre preotul Octavian Zmau. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscuta Manastirea Hadambu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. Icoana a fost ferecata in argint de mesterul Ion Contfas din Targu Neamt. In anul 2003, izbucnind un incendiu, arde in intregime o casa monahala si moare un tanar sucevean, Nicusor Leuca. Obiectele bisericesti din casa ard, insa, prin miracol, doar icoana Maicii Domnului, in sute de exemplare litografiate, ramane neatinsa.

ICOANA MAICII DOMNULUI FACATOARE DE MINUNI de la Sfanta Manastire Hadambu a lacrimat

• in ziua Prazicului Bobotezei, 6 ianuarie, in anul 1992, in timpul slujbei de sfintire a apei;
• in timpul Postului Mare din anul 1995 a curs mir din coroana Mantuitorului;
• in ziua Praznicului Cuvioasei Parascheva, 14 octombrie, in anul 1993, a curs mir din umarul stang al Maicii Domnului;
• in ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august, in anul 1995;
• in zilele de 3,6 si 8 septembrie 2003;
• in ziua de 6 septembrie 2005, cu doua zile inaintea Praznicului Nasterii Maicii Domnului;
• hramul manastirii, marturie vie in fata miilor de pelerini.

De asemeni Manastirea Hadambu mai este cunoscuta si pentru slujbele tinute de catre staretul manastirii Protos. Nicodim Gheorghiţă, chiar daca slujbele respecta regulile ortodoxe modul in care acesta predica este unul aparte, atingand orice persoana si facand-o cel putin pentru cateva secunde sa mediteze la cele spuse.

Bookmark to:

Branul se situeaza la aproximativ 30 km. de Brasov, pe soseaua ce leaga Brasovul de Campulung Muscel, prima capitala a Tarii Romanesti. Castelul se afla intr-o zona foarte frumoasa fiind localizat pe culoarul Rucar – Bran – Moeciu.

Pe langa muzeul din interiorul Castelului Bran se mai poate vizita si un mic muzeul taranesc in care sunt prezentate case din zona Bran. Vom prezenta imagini si din acesta intr-un articol viitor.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei la 19 noimebrie 1377 în Zvolen confirmă saşilor din Scaunul Braşovului  dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala şi cu meşterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran . Cu această ocazie, regele promite braşovenilor că, dacă Ţara Românească va ajunge “în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr la Bran. Referinţa din textul documentului din 1377 cu privire la o “nouă cetate de piatră”, permite deducţia că fortificaţia de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniţă mai veche. Această cetate, probabil din lemn, va fi fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetăţii Bran a fost supus jurisdicţiei comitatului regal de Alba Iulia.

În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Ţara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) şi Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Braşovului.

În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat şi l-a lăsat moştenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat şi devastat. Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice în 1956, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993.

1234►

Bookmark to:

Fost-au acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omorâia fara giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăşti cum se tâmplă: din pom bun roade bune ob să iasă.

Grigore Ureche

Acestea sunt cuvintele lui Grigore Ureche despre domnitorul Stefan cel Mare. Bineinteles datorita duratei domniei sale precum si realizarilor sale ar fi multe de spus despre Stefan cel Mare dar in articolul acesta vom vorbi cu precadere despre batalia de la Podul Inalt si despre monumentul ridicat acolo in cinstea domnitorului.

Pe scurt Ştefan cel Mare (n. 1433, Borzeşti – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 şi 1504.

Monumentul comemorativ este situat la aproximativ 12 km sud de Vaslui, în localitatea Băcăuani, pe drumul ce leaga Vasluiul de Barlad. La locul desfăşurării bătăliei a fost ridicat un monument, reprezentându-l pe Ştefan cel Mare călare.

Statuia a fost dezvelita in anul 1975 si facea parte din ansamblul monumental Podul Înalt, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la victoria moldovenilor conduşi de Ştefan cel Mare.

Statuia este amplasată pe un soclu înalt de 8 metri, îmbrăcat în marmură, la capătul unui lung şir de trepte, de asemenea învelite în marmură. Realizată din bronz, operă a sculptorului Mircea Ştefănescu, statuia are înălţimea de 6,90 metri, şi o greutate de 19 tone. La baza ansamblului monumental se află doua fresce, realizate de asemenea din bronz, prezentând o scenă în care voievodul primeşte solia turcilor şi o scenă în care Ştefan se află în mijlocul oamenilor de rând.

In dimineata zilei de 10 ianuarie 1475, la Podul Inalt, in vecinatatea Vasluiului, Stefan cel Mare a surprins oastea otomana, provocandu-i o grava infrangere cu toate ca oasetea otomana era  de 3 ori mai mare ca cea a lui  Suleiman, sultanul turcilor. Acesta intrase în Moldova cu gînd să-l răpună pe Ştefan şi să îngenuncheze ţara. Stefan o aştepta lîngă o mlaştină aproape de Vaslui, la un loc care se chema la Podul Înalt. Tocmai atunci se lasă o ceaţă de nu se vede om cu om. Ştefan cel Mare trimise buciumaşii săi dincolo de mlaştină, îndărătul oştilor de ieniceri, să sune chemare la luptă. Cînd auziră buciumele, turcii porniră spre ele, crezînd că acolo se află moldovenii. Abia intrară însă în mlaştina dezgheţată, că Ştefan cu oastea sa îi lovi din spate. Caii se împotmoliră în mlaştină. Buciumele moldovenilor acum se auzeau din toate părţile. Turcii crezură că sînt înconjuraţi şi fiecare se străduia să scape cu fuga. Suleiman abia scăpa viu din această încăierare, cu jurămînt să nu se mai întoarcă vreodată în Moldova.

Si mai jos cateva imagini de la fata locului.

Bookmark to:

Dupa cum se poate vedea nu se poate compara un exemplar crescut in libertate(chiar daca nu isi procura toata hrana pe cale “naturala”) si unul crescut in captivitate.

Bookmark to:

Daca alegeti varianta cu masina personala pana la cota 1400 acolo puteti parca in parcarea hotelului Alpin. De asemenea va puteti rezerva o camera la Hotelul Cota 1400.

De asemenea accesul se mai poate face pana la cota 1400 cu o telegondola care pleaca din padure… nu este in statiune ci este undeva mai sus unde trebuie ajuns tot cu un autoviehicul sau pe jos.

Daca doriti cazare in Sinaia puteti consulta oferta si face rezervari online.

123►

Bookmark to:

Imagini mai recente.

Bookmark to:

Program functionare: Marti-Duminica / 10:00 – 20:30
Pret urcare: 6 RON
Pret urcare-coborare: 10 RON

Reduceri de preturi:
» 50% pentru elevi, studenti si pensionari.

Detalii tehnice:
» Numar gondole: 22
» Durata calatorie: 6 minute
» Viteza de deplasare: 6 m/s
» Distanta maxima fata de sol: 63 metri
» Lungime traseu: 1915 metri

12►

Bookmark to:

Cuveta lacustra  este in forma de “L”, cu bratul lung de 1000 m si 100 m latime, iar bratul scurt de 380m lungime si 80 m latime pe valea Suhardului, adanc de 10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de 2830 m, volumul  de apa este de  680 000 m3, suprafata ocupata de rocile prabusite-26.720m2, din care o suprafata de aproape 10.000m2 este impadurita.

Bazinul lacului este umplut de aluviuni încet, dar sigur. Se pare ca în 130 de ani s-au depus 480.000 mc de aluviuni, ceea ce înseamnă reducerea volumului apei cu 40%. În albia pârâurilor Hăşmaş şi Piatra Roşie au fost construite diguri între anii 1960-1962 cu scopul de a reţine aluviunile aduse de către acestea, dar şi în aceste condiţii cu ocazia precipitaţiilor importante se poate observa colorarea roşiatică a apelor lacului cauzată de aluviunile aduse. În anul 1890 lungimea maximă a lacului era aproximativ 1300 m, care s-a redus cu timpul la 950 m.

Bookmark to: