Castello di strega

한국- Actul XXI

2012-02-12T20:32:00.005+02:00

Nu visasem, se intamplase, iar inima imi batea atat de tare incat mai avea putin sa imi iasa din piept. Trebuia, macar de data asta sa fie adevarat.
Am inchis inapoi ochii si am vrut sa mai raman putin asa cufundata in visare, dar telefonul a sunat si am simtit cum EL s-a ridicat de langa mine.
- E al tau! a tipat din camera cealalta.
M-am ridicat din pat si mi-am pus sosetele in picioare, mereu le arunc langa pat inainte sa adorm. Am mers usor pana in sufragerie si am luat telefonul de la el din mana. Nu stiam ce fata de somnoroasa sau de plictisita aveam, dar figura LUI a devenit amuzata de spectacolul pe care il ofeream.
- De ce te amuzi? am zis eu putin morocanoasa butonand telefonul ala nenorocit. Nu reuseam sa ma obisnuiesc cu touch-ul ala asa sensibil in veci. Eu apasam un buton se deschidea de 3 ori. God! ma exaxpera.
- De tine, de faptul ca tricoul asta e prea mare, fata ta este aproape contorsionata incercand sa intrii in mesageria telefonului, iar parul tau ravasit imi spune ca nu aveai chef sa te scoli din pat.
- Hmm, ai drep... AH! Am reusit! Ren? am ridicat privirea spre EL si am observat ca i se schimbase figura, apoi am lasat iar ochii in jos si am citit mesajul intreg.
"Hello, ce copil mic? Ti-a fost dor de mine? Daca da, atunci stai linistita ca in cateva ore o sa ne vedem. M-am urcat acum in avion si vin spre Seoul. Ai grija de tine, Ren."
- Imi pare rau, am inceput eu, dar Ren este o persoana speciala pentru mine si am cu el o relatie pe care nu o pot avea cu altcineva. Este fratele meu mai mare pe care nu l-am avut niciodata. Sper sa nu interpretezi in alt mod, am inceput eu sa turui o polologhie care s-a vazut clar ca nu l-a multumit, ba mai mult l-a enervat la culme.
- Nu esti nevoita sa imi dai nici o explicatie. Oricum nu avem nimic, noi doi. Adica nu e ca si cum am fi impreuna, nu? apoi s-a intors cu spatele si s-a indreptat spre baie.
M-a lovise fix in plex. Atunci ce insemnase toata chestia de ieri? Toate astea de mai devreme, comentariile lui dulci? Ce joc mai juca acum? Trebuia pentru prima data sa stau si sa vad totul pana la capat. Am luat-o dupa EL spre baie. Cand a dat sa inchida usa am tinut-o cu mana si am impins-o cu putere.
- Ce cauti aici? a zis EL crispat.
- Vreau sa vorbim! aproape am tipat eu.
- La baie? Nu vrei sa astepti sa ies? a spus inmuindu-se figura aia acrita de mai devreme.
- Ok, sunt langa usa! am zis si am dat sa ies cand L-am auzit razand.
- Esti comica! Pe bune daca am mai vazut pe cineva asa ca tine pana acum. Esti destul de interesanta. Si esti prima care a intrat dupa mine la baie.
- Hm, o sa o iau ca pe un compliment, am incheiat eu inainte sa ies zambind.
Cat s-a auzit apa curgand am strans patul, m-am schimbat in hainele care se uscasera in timpul noptii si am facut putin curat in sufragerie. Inima imi batea cu putere cand ma gandeam ca am sa il vad pe Ren intr-un timp atat de scurt. Doar cateva ore ne mai desparteau. Imi fusese dor de el, dar nu am putut sa il sun pentru ca m-ar fi costat o avere. Ii trimisesem cateva mailuri pe fuga cat fusesem plecata in Jeju, dar nu a raspuns la nici unul. Usa de la baie s-a deschis si m-am intors sa vorbesc, dar gura mi-a ramas intre-deschisa. EL statea in fata mea doar intr-un mic prosop, iar cu altul se stergea pe cap. Nu ii facusem nimic in baie si nici azi noapte, dar acum sfanta din mine plecase la plimbare. Ce credea ca o sa fac cand o sa il vad iesind asa din baie? Nu s-a gandit si la "sentimentele" mele. Puteam spune ca mai aveam putin si ma udam, la propriu.
A ridicat privirea spre mine si mi-a observat figura. A zambit si a inchis usa la dormitor.
M-am invartit putin prin sufragerie pana a iesit EL de acolo gata imbracat. Cand L-am vazut am zambit putin stramb si mi-am luat geanta. Ma incaltam cand a venit si m-a ridicat.
- Vrei sa iei micul dejun aici sau undeva in oras? a zis repede apoi a scos telefonul din buzunar si i-a aruncat o privire.
- Micul dejun? am intrebat ca o proasta care nu-si dadea seama ce se intampla.
- Paaai, m-am gandit ca... ti-e foame.
- Foame nu-mi este, dar as bea o cafea, am zis eu si am inceput sa rad.
Ajunsesem intr-o zona cu multe cafenele si barulete de toate soiurile. A ales una cu specific frantuzesc si a intrat. Nu stiam daca a ales-o pentru ca stia ca ador cornuletele cu unt sau efectiv pentru ca era cea mai goala.
Dupa ce ne-am asezat si am comandat, am realizat ca era putin stanjenit.
- Nu trebuia sa venim aici, am inceput eu vazand ca se tot foieste pe scaun.
- Ah, nu... nu e asta, a raspund repede uitandu-se pe geam.
- Atunci? am intrebat multumindu-i fetei care ne adusese cafelele.
- Nu vreau sa vina baietii asa repede.
- Baietii? Le-ai spus unde esti? am zis luand o gura din cafeaua care mirosea extraordinar.
- Mda, le-am dat un mesaj. Au vrut sa vina cu fetele, dar am inteles ca Andrea are treaba, iar Adeiu este plecata.
- Ah, Adeiu... mda e plecata, am incheiat eu rapid gandindu-ma la cat este de nefericita. Oare s-o simti bine cu ala? La tara printre gaini si purcei... vai de capul meu, am zambit in sinea mea si am continuat sa sorb din minunatenia aia.
- Sol? Ce face? a intrebat rotind ochii pe strada dupa cei 3 crai de la rasarit care urmau sa apara la orizont.
- Crede-ma... ca habar nu am. O sun daca vrei... dar nu am terminat de spus pentru ca am vazut-o intrand mai mult taraita de tobosar. Ceilalti doi ii urmau in tacere schimband priviri amuzate.
- I-a uite! Vorbeam de lup si lupu la usa, a zambit EL cu toti dintii.
Am luat micul dejun, am ras, am glumit si mai ales am facut o debandada de nedescris acolo. Imediat cum si-a dat lumea seama de persoanele care faceau galagie in cafenea au si venit sa le ceara autografe. Desi aglomerata si in acelasi timp ciudata dimineata aia a trecut repede si mi-a ramas in minte mult timp dupa aceea. Ma simtisem bine, mai bine decat o facusem in ultimele zile.
Am ajuns la camin si mi-am adus aminte de seara trecuta. Totul se petrecuse atat de repede incat uitasem sa ii trimit mesaj lui Tae Hyun sa ii multumesc. Pana la urma baiatul ala dragut din avion pe care il urmarisem cu inversunare si care imi atrasese atentia din primul moment a facut cel mai frumos gest pe care-l putea face cineva pentru mine.
M-am uitat repede la ceas si am vazut ca urma probabil sa aterizeze avionul lui Ren. Imi venea sa tip si sa urlu de fericire, dar imediat mi-am adus aminte de cuvintele pe care mi le spusese EL dimineata "Nu esti nevoita sa imi dai nici o explicatie. Oricum nu avem nimic, noi doi. Adica nu e ca si cum am fi impreuna, nu?". Nu as fi putut sa il inteleg, nu imi dadeam seama ce Dumnezeu are in mintea aia seaca. Intai se comporta frumos, apoi se supara si in final ii revine buna dispozitie. Vrusesem sa vorbesc cu EL, dar mereu schimba subiectul, apoi au venit baietii si nu am mai avut cand, iar la final m-a anuntat ca are concert in Japonia si ca vine peste sapte zile. Intr-un fel aveam timp sa imi vad de scoala, de Ren si de fetele mele dragi.
Am facut baie destul de mult timp si am stat cufundata in apa aia fierbinte pierduta in gandurile mele incat nu am observat telefonul care urla, vibra, tipa langa mine.
- Femeieeeee! Nu vezi, nu auzi ca iti suna telefonul? a tipat Sol deschizand usa apoi inchizand-o brusc.
Am ridicat aparatul si am vazut ca ma suna Ren. Au! Uitasem... era asa bine in apa.
-네.. am zis eu, apoi l-am auzit razand la capatul celalalt.
M-a anuntat ca se duce sa lase bagajele apoi vine sa ma ia de la camin. Urma sa fie o seara lunga numai cu noi doi. M-a pus sa ii zic Soniei ca maine ieseam cu totii, inclusiv Ricky probabil... si noul lui coleg... GOD! Omul ala este atat de... de... nu am cum sa il descriu. Sol stie mai bine, macar aici ne-am pus si noi de acord, nu il suferim nici una, dar Ricky se intelege atat de bine cu el incat ma intreb daca nu cumva e gay si el.
M-am dus in camera si am inceput sa ma imbrac linistita cu haine cat mai comode, la cum il cunosc eu pe Ren cu siguranta ma va pune sa merg pe jos. Putin creion negru si rimel, gloss si gata. Muah, sunt superba, mi-am zis in sinea mea si am inceput sa rad. Clar, o luasem razna.
Am batut la usa Soniei sa o anunt ca plec si ca nu cred ca ma intorc nici asta seara. Cand am deschis usa era in mijlocul camerei cu Ricky si inca doi baieti din cercul de fotografie se chinuiau sa faca nu stiu ce colaj pe nu stiu ce ditamai pancarda. Am dat ochii peste cap, i-am facut cu mana si am plecat.
Afara adia putin vantul, dar vremea continua sa fie frumoasa. Pentru un inceput de toamna era destul de cald. Nu mai aveam mult din vacanta si ma bucuram din plin din ce ramasese. Nu muncisem deloc, asa cum mi-am propus la inceput si nu stransesem bani pentru mare lucru, dar vroiam sa ma angajez cu prima ocazie. Avusesem tendinta sa publicam cartea noastra, dar nu eram sigure nici acum dupa atatia ani de care este capacitatea noastra. Vroiam sa fie perfecta, poate prea perfecta. Nu reusisem sa o terminam pentru ca nu ajunsesem la un acord in ceea ce privea ultimul capitol, dar oricum era terminata oarecum si nu numai, avea si o coperta gandita foarte bine. Vroiam sa fie un bestseller si urma sa fie, da nu stiam cand. Oricum ar fi trebuiit si tradusa inainte, macar in engleza daca nu si in coreeana.
Masina neagra a oprit in fata mea si mi-a intrerupt gandurile intortocheate. Ren a coborat din masina si m-a luat in brate, m-a ridicat si m-a invartit apoi mi-a plasat un sarut apasat pe obrazul stang.
- Mi-a fost atat de dor de tine! a zis el zambind cu toti dintii.
- Si mie de tine, atat de dor, am zis eu si l-am strans si mai tare in brate.
- Sa mergem, astazi o sa imi cunosti cativa prieteni.
- Hm, cativa... unde ai de gand sa ma duci? am intrebat eu urcandu-ma in masina.
- Surpriza! a zambit el si a pornit cu scart.
Ne-am oprit in fata unui bar de fite. Nu eram imbracata chiar pentru asa ceva, dar oricum nu imi pasa ce zicea lumea atata timp cat il aveam pe Ren langa mine. Am coborat niste scari abrupte si am intrat printr-o usa de sticla. Bodyguardul parea sa il cunosca pentru ca nu a facut altceva decat sa dea din cap si sa ridice franghia. Am salutat si eu, iar omul acela masiv a zambit. Imi daduse fiori prima data, dar probabil ca se poate sa fie si ei draguti. Inauntru muzica iti acoperea si gandurile nu numai vorbele. Nu puteai decat sa schitezi ce vrei sa spui. Era imposibil de purtat cu discutie normala sau civilizata in zgomotul ala. Deja ametisem, dar m-a tinut dupa Ren pentru ca nu era chiar asa de greu sa il pierd din vedere. Era si foarte aglomerat. Timp de 2 minute cat am traversat ringul de dans cred ca ma frecasem de vreo 100 de persoane. ma enervasem atat de tare incat de abia asteptam sa ma asez pe o canapea, fotoliu, taburet, orice numai sa nu mai simt mainile altora pe fundul meu.
Ne-am oprit intr-un colt unde muzica din mijlocul salii nu se mai propaga atat de tare. Urechile incepeau sa mi se desfunde si ameteala sa-mi mai treaca putin. La masa erau trei baieti si vreo cinci fete. Mmm, ele pareau ori curve, ori dame de companie, desi nu inteleg prea bine diferenta intre cele doua in zilele de azi. Mi-a facut cunostiinta cu ei, dar nu am inteles si nici nu m-a obosit sa retin vreun nume. Localul nu era atat de rau, dar compania mi se parea scarboasa de-a dreptul. O facuse si pe asta...
Toata seara nu am reusit sa vorbesc prea mult cu el pentru ca era ori prea ocupat cu vreo fata, ba "conversa" daca se putea face asa ceva, cu vreun baiat. Am stat intr-un colt si am observat cum fusta mult prea scurta a blondei lasa sa i se vada coapsa apetisanta, bruneta din doua guri de bautura la a treia scotea paiul afara din pahar si incepea sa il linga provocator, roscata incerca mereu sa mai traga putin de bluza in jos ca sa i se observe mai bine implanturile, fetele astea aduse aici erau clar o pierdere de vreme, iar baietii, pacat de ei pentru ca ar fi mers o data.
Mi-am scos din buzunar telefonul si am inceput sa butonez. Am dat cred ca 20 de mesaje. Sonia nu auzea din cauza atentiei pe care i-o acorda lui Ricky, probabil, Andrea invata, cel mai sigur, iar de la Adeiu nu primisem nici macar raportul de livrare, probabil ca la porci si gaini in cotet nu avea semnal. Ma plictisisem de moarte, deja bausem patru pahare de vodka cu suc de portocale si stomacul incepuse sa ma doara. Imi imaginasem altceva, numai noi doi, plimbandu-ne, povestind lucruri din vacanta, apoi vazand filme si mancand floricele la el in apartament, eu purtandu-i pijamaua si dupa adormind in bratele lui si cand colo il vad lingandu-se cu nu stiu ce panarama si conversand cu niste pusti de bani gata. Halal reintalnire. Unde plecase baiatul colorat de asta vara?
La un moment dat s-a ridicat de la masa de mana cu tipa blonda si s-a dus sa danseze. Atunci am observat cum unul din amicii lui s-a apropiat mai mult de mine. Am dat ochii peste cap si mi-am ridicat paharul dupa masa, nu aveam chef sa vorbesc cu un om beat.
- Prietenul tau te-a cam lasat balta asta seara, nu? a intrebat el si atunci am observat ca nu era deloc beat, ba chiar mai mult, nici nu mirosea a bautura, probabil ca in paharul ala chiar avea numai suc.
- Hm, prietenul meu vad ca nu ma cunoaste...
- Sau este cumva iubitul? a zis el aplecandu-se si punandu-si coatele pe genunchi.
- Nu, doar un amic foarte bune, dar vad ca s-a schimbat mult in ultimele doua luni. Probabil ca asta e efectul Japoniei, am zis zambind.
- Stii, esti simpatica, poate ne mai vedem si cu alte ocazii. Te-am observat de cand te-ai asezat la masa. Desi ai zice ca nu ai venit pregatita pentru un club te-ai incadrat perfect in atmosfera. Nu erai pregatita pentru asta, s-a citit pe fata ta la inceput si inca se citeste. Esti scarbita de fetele de langa tine, pe noi ne consideri niste prosti, iar de Ren esti dezamagita. S-au gresesc? a incheiat lasandu-se din nou pe spate si uitandu-se in ochii mei.
Ma citise atat de bine si nici nu ma cunostea. Sau poate ii spusese Ren ceva de mine, altfel nu intelegeam cum de si-a dat seama fix ce gandeam.
- Stai calma nu o sa ii spun nimic, nici ca il placi atat de mult.
- Il ce? am zis eu si am inceput sa rad.
Il placeam intr-adevar, dar fix ca pe un prieten, un prieten foarte bun. Asta o luase deja razna. M-am scuzat si m-am ridicat. Vroiam sa il gasesc pe Ren si sa ii zic ca plec. M-am dus pe ring si am intors privirea in toate partile dar nu l-am vazut. Am continuat sa merg spre baie si m-am oprit in mijlocul holului cand l-am vazut impingand-o pe o alta intr-un perete si bagandu-i la prorpiu limba pe gat. m-am pocnit peste fata si m-am intors pe tocurile pantofilor. Azi aveam parte de cele mai frumoase lucruri. EL nu considera ca dupa ce aproape facusem dragoste eram impreuna, iar Ren ma luase cu el ca sa vad cat de talentat este la schimbat fete, probabil. Am iesit si am facut semn la un taxi. M-am urcat in masina plina de nervi. I-am trimis un mesaj in care il anuntasem ca am plecat, dar oricum nu am primit nici un rapuns.
La camin m-am oprit la cantina si am luat o cafea, acolo am dat de Sol si de baieti nu terminasera pancarda asa ca i-am ajutat. Incepusem sa ma obisnuiesc cu Ricky chiar daca ma pocnise, intelesese oarecum ca nu i-am vrut raul. Se impacase destul de repede cu Sol si nici nu mi-a fost prea mare mirarea cand am inceput sa ii aud din nou razand pana la 3 dimineata in camera ei. Astia doi parca erau suflete pereche. In sensul de frati, daca ar fi fost rude cred ca nu s-ar fi inteles atat de bine.
Nici macar a doua zi de dimineata nu am primit mesaj sau telefon de la Ren. Venise in Seoul pentru mine sau ce? M-a anuntat cu atata entuziasm si cand colo pana curcii.
- Hey, te-a sunat? a zis Sol cu prosopul in cap iesind din baie.
- Nup, am raspuns oftand.
- Poate cine stie... a trecut printr-o perioada proasta.
- Hmm, poate am zis ridicandu-ma din pat.
- Ah, a sunat Adeiu, a zis ca vine azi in Seoul. Diseara paaaaartyyyy... bumtzi bumtzi buuum, a inceput Sol sa chitaie si eu am inceput sa rad.
Mda, fetele mele, ce m-as face fara ele.
Seara aia am iesit in oras si am mancat cu ele, cu Ricky si colegul lui, caruia noi ii spunem G-Dragon, pentru ca seamana mult prea mult cu el. Am ales un restaurant specific coreean. Toata seara am ras si am facut glume, apoi am plecat si ne-am plimbat prin parc. Ne-am jucat mima in mijlocul naturii, ca sa ma exprim asa. Sol a filmat tot timpul, Ricky a tot facut poze, iar G-Dragon se tot dadea cand la Andrea cand la Adeiu. Eu ii urmaream de departe si dadeam ochii peste cap razand. Seara tipica unde toata lumea se simte bine si consideri ca s-a terminat prea repede.
Dupa destinderea asta au urmat cateva zile in care mi-am vazut de scoala, bine, de cluburi, de ce materii urmam sa fac in semestrul ala, am terminat cartea si ne-am apucat sa o traducem, mi-am mutat putin prin camera si am verificat daca putem sa ne mutam intr-o casa. Andrea urma sa inceapa cursurile de limba din octombrie si sa se mute in Seoul, Adeiu avea un fel de schimb cultural cu o facultate din capitala si venea si ea aici pentru un semenstru, iar eu si Sol ne cam saturasem de camin. Vroiam sa ne mutam, dar nu stiam unde.
Trecusera cateva zile de cand plecasera baietii in turneu, de cand venise Ren... nu mai daduse nici macar un mesaj. Stateam lungita in pat cu castile pe urechi si citeam o carte cand am simtit ca s-a deschis usa in spatele meu. M-am intors speriata si l-am vazut pe Ren stand protapit in cadrul usii. Mi-am dat castile jos dupa urechi si l-am privit uimita. Ce facea la mine la camin? Isi adusese aminte ca exist?
- Ce fa..ci aici? am intrebat ridicandu-ma in fund.
- Hm, am venit sa imi cer scuze, a inceput el mormaind.
- Cam tarziu, am zis eu ridicandu-ma de tot din pat si lasand castile in pat.
- Uite, imi pare rau... ok? Nu stiu ce a fost cu mine atunci, am vrut sa te fac sa vezi ceva, dar nu stiu nici eu ce am vrut sa demonstrez.
Se fastacea si privirea ii era indreptata spre varful pantofilor pe care ii tot ridica si lasa in jos.
- Nu stiu ce ai vrut sa demonstrezi, dar nu o mai face alta data. Data viitoare nu mai primesti nici macar mesaj ca am plecat.
- Asta inseamna ca ma ierti? a intrebat facand ochii mari.
- Mda, probabil, am incheiat eu incrucisand mainile la piept.
A venit si m-a luat in brate, apoi m-a pupat pe ambii obraji. M-a apucat de maini si a inceput sa ma gadile, asta era Ren al meu. Mereu vesel si glumet. Eram fericita ca isi revenise.
Ziua aia am petrecut-o cu el asa cum ar fi trebuit sa o fi petrecut prima data. Ne-am plimbat, am vorbit, am mancat inghetata si ne-am jughinit tot timpul. Mi-a povestit cum a lucrat in vacanta si si-a facut un fel de practica, apoi s-a plimbat cu niste prieteni cu un iaht. Ca a citit mailurile de la mine, dar ca nu a avut timp sa raspunda la ele si ca apoi a uitat. Acum urma sa stea ceva timp in Seoul, pentru a termina practica. Apoi am inceput sa ii spun cum a fost vacanta mea, cum s-au schimbat lucrurile, cat de bine ma simteam.
Ne-am dus la el acasa si am vrut sa vedem un film, dar l-am rugat eu inainte sa ma uit la stiri pentru ca trebuia sa fac un referat despre o stire pe care o urmaream de ceva vreme. Stateam amandoi pe canapea mancand floricele si eu eram atenta sa vad ce spune tantica aia la stiri. Inainte sa imi fie data stirea pe care o asteptam cu atat de multa curiozitate, a fost prezentata alta.
Ochii mi-au ramas pironiti la ecran multa vreme dupa ce Ren deja stinsese televizorul. Lacrimile incepusera sa imi curga pe obraz fara sa le mai pot opri. Mi-am adus aminte de EL, de ultimele cuvinte, de faptul ca a evitat sa vorbim despre ce spusese in dimineata aia. Apoi ca un flashback, am fost trimisa in iarna lui 2011. Aceeasi reactie, aceeasi chestie. Mintita, amagita, ranita. Tot asa, a trebuit sa aflu de la altcineva fix ceea ce nu vroiam. Nu ma asteptasem ca dupa doi ani de zile totul sa se repete.
Ren m-a luat in brate, dar deja lacrimile mi se urcasera pe obraz, nu mai puteam sa plang. Nu mai puteam sa fac aceeasi greseala. Trebuia sa las totul sa treaca. Trebuia sa ma astept la asa ceva. EL era o vedeta, nu putea vreodata sa fie intr-adevar cu mine. Eu eram nimic. Presa cauta ceva de senzatie nu o studenta la Relatii Internationale. Nu o europeanca.
Mi-am simtit capul ridicat cu doua degete puse sub barbie. Ochii lui Ren erau mari si ingrijorati. Probabil se astepta la o alta reactie din partea mea, dar eu doar am zambit stramb dandu-i de inteles ca ma asteptam la asta. La ce nu m-am asteptat in schimb, au fost buzele lui apasandu-le pe ale mele.
Buzele lui apansandu-le pe ale mele si pe mine raspunzand la acel sarut.

[Pentru ca ne-am hotarat sa nu mai scriem fanficul aici pana nu va fi terminat si publicat definitiv, o sa va dau un mic indiciu din ceea ce s-a intamplat. Fanficul mai are multe capitole in fata si se asteapta si o parte 2. Asa ca va asteptam sa il cumparati cand o sa fie gata publicat. Multumim! >:D< T.G.&AriSol]

"Vedeta cunoscutei trupe CNBlue, Leader-ul JungYongHwa a facut o dezvaluire socanta la ultimul sau concert din Japonia spunand ca are iubita si ca o iubeste din toata inima. Ca relatia lor a inceput undeva in jurul lunii martie si ca va continua cat va vrea Dumnezeu. Desi nu a spus care este persoana, paparazzi au reusit sa faca cateva fotografii cu cei doi la cumparaturi in Tokyo unde pareau foarte indragostiti. Urmatoarele imagini sunt cu noul cuplu. Sa le uram o relatie cat mai lunga si cat mai multa iubire."

Not a problem, I'm waiting for my miracle

2012-02-04T20:52:00.002+02:00

Usile metroului se inchisesera in spatele ei, iar privirea cu incruntata se uita dupa un loc pe care sa se aseze. Parea sa nu se poata decide atat de usor. Stanga sau dreapta? Pana la urma a luat-o spre stanga si s-a asezat tinandu-se in acelasi timp de bara dintre scaune.
Sprancenele fetei nu s-au descretit multa vreme dupa ce s-a asezat, iar ochii ei parca nu pierdeau nimic din vedere. Parea atenta la detalii mai mult decat la lucrurile in ansamblu.
In fata ei se asezase o doamna cu un copil mic. Acesta a inceput sa planga si fata tinerei s-a crispat. Pareau sa o deranjeze cele mai mici lucruri, dar mirosul ingrozitor de canal care a intrat dintr-odata pe aerisire nici nu a facut-o sa clipeasca. Se vedea ca ii placea sa studieze comportamentele umane pentru ca uneori parea ca se amuza copios privind. Degetele ei lungi mai butonau din cand in cand un telefon mobil care vibra la fel de rar. Prin castile de pe urechi se auzea o muzica vaga, dar nu ai fi putut sa-ti dai seama suta la suta cine canta. Poate doar daca stateai langa ea. Purta niste ochelari patrati cu rame negre care ii faceau ochii mult mai mari si parca si mai negrii decat ar fi trebuit sa fie normal. Nu avea o frumusete speciala, dar nu era nici comuna. Nasul drept incepea sa faca o dunga rosie de la greutatea ochelarilor care il apasau.
Privirea i se muta incet de la doamna de vis a vis de ea la fata care statea langa aceasta si care vorbea atat de tare la telefon incat ii puteai auzi si gandurile nu numai vorbele. Langa usa, un barbat in jur de vreo 40 de ani se clatina amenintator si ochii in cap ii erau rosii. Probabil avusese parte de o petrecere in ziua aceea sau era efectiv obosit, desi prea putin probabil.
Expresia ochilor fetei trecea de la dispret la aprobare, apoi la nemultumire. I se citeau pe chip toate sentimentele, dar cred ca lasa sa se vada asta pentru ca atunci cand o noua persoana a urcat in metrou chipul ei s-a oprit brusc si negrul ochilor i s-a accentuat. Parca dorea sa intre in sufletul acelei persoane nu numai sa o studieze. A inceput sa isi trosneasca degetele care se vedeau din manusile taiate la jumatatea palmelor, si-a ridicat ochelarii pe nasul mic si a inceput sa isi muste buzele. Era nervoasa, dar in sensul bun. Nervozitatea parca ii provenea de la un sentiment nou. Aici nu mai era vorba de dispret sau nemultumire, nici macar de aprobare, parea a fi curiozitate.
In fata ei s-a oprit o batrana imbracata destul de saracacios care tragea dupa ea un geamantan. Fata s-a ridicat si i-a oferit locul apoi s-a dus spre usa. Parea sa vrea sa coboare, dar cred ca doar si-a schimbat pozitia pentru a privi mai bine tanarul care se urcase cu o statie inainte. Cand i-a vazut fata ochii i s-au marit si un zambet imens i s-a asezat pe chip. Nu puteai deduce din reactie daca il cunostea, il stia din vedere sau efectiv i s-a parut dragut.
Copil a inceput din nou sa planga, iar doamna respectiva s-a ridicat sa coboare, expresia fetei insa nu s-a schimbat. Parca nu mai auzea decat muzica din castile colorate si nu mai vedea decat baiatul din fata ei. Dupa un timp de uitat intens la el, dupa ce efectiv s-a holbat bine, a lasat privirea in pamant. In momentul acela el si-a intors fata spre ea. Fata probabil primise un mesaj, din nou, pentru ca zambetul i s-a marit si a inceput imediat sa tasteze. Degetele cu unghiile atat de colorate ii mergeau extrem de repede pe tastatura. Baiatul si-a schimbat pozitia deoarece incepuse sa se urce destul de multa lume.
Fata care vorbea la telefon mai devreme s-a ridicat dupa scaun si a venit spre usa. Acum nu mai vorbea si cand privirea i s-a intalnit cu cea a baiatului ea a zambit. Ochii lui s-au marit si in loc de un zambet, macar unul stramb, fata nu a primit decat o figura socata.
Metroul a pus o frana brusca si domnul de aproximativ 40 de ani care nu se tinea pe picioare prea bine s-a dezechilibrat. Nu a cazut, dar l-a impins pe tanar peste fata noastra care inca tasta la telefon. Acesta i-a cazut din mana si mufa de la casti a iesit din lacasul ei. In tot metroul a rasunat o melodie in limba coreeana. Fata ei din una fericita s-a transformat brusc in una nervoasa. S-a aplecat repede si a luat telefonul de jos, a oprit melodia apoi si-a ridicat privirea spre baiatul care inca o tinea de maneca paltonului. El a bolborosit niste scuze in timp ce se scarpina in cap. Parea destul de simpatic din pozitia asta, dar in acelasi timp rusinat de situatie.
I-a dat drumu brusc la maneca, dar a ramas protapit de bara de langa ea. Fata continua sa aiba privirea dezaprobatoare, dar s-a schimbat la fel de repede. Si-a dat castile jos de pe urechi si si-a facut de lucru cu telefonul. Incidentul a trecut aproape neobservat in metrou, dar intre cei doi se produsese o oarecare scanteie.
In primul moment din privirea ei ai fi putut deduce ca urma sa il stranga de gat pentru ca ii ruinase reputatia de fata rece care trecea neobservata, dar care era atenta la toate detaliile, dar in momentul in care chipul i s-a dezmortit iar, puteai zice ca l-a si iertat, sau ca efectiv nu a prea bagat in seama incidentul.
Tanarul si-a masat gamba piciorului stang, in momentul acela ea l-a intrebat soptit daca este ok, sau daca s-a lovit. De aici au urmat o serie de replici scurte, apoi din nou o tacere reciproca. El mai arunca cate o privire la blugii ei negrii tociti in genunchi si aproape rupti, la fularul mult prea mare si mult prea colorat la felul cum indoia glezna si apoi o rasucea usor, lucru cam greu de facut totusi in bocanceii pe care ii avea in picioare. Blanita de la cel din piciorul drept iesise putin pe langa limba, dar nu parea sa o deranjeze. Aspectul neglijent pe care il avea ii dadea o oarecare eleganta. Una greu de definit. Unicitatea insa, se vedea de la o posta. Incepand cu castile pictate manual pana la unghiile stropite cu toate culorile si terminand cu cerceii din urechi. Avea cinci gauri, iar in toate cinci avea alt cercel. In urechea dreapta insa avea unul destul de special. Un ac de siguranta de care era prinsa o fundita. La prima vedere o puteai confunda cu un soacere de biblioteca care nu face altceva decat sa asculte muzica si sa citeasca, dar apoi detaliile ii faceau cunoscuta personalitatea, care nu era atat de calma. Paltonul gri inchis avea prins pe rever o insigna cu "I <3 NY", iar cordonul avea alta culoare.
A ridicat de cateva ori privirea, dar de fiecare data baiatul si-o retragea pe a lui. Nu stiu daca il intimidau ochii negrii sau parul la fel de negru care dadea alura unei mici vrajitoare. Probabil ca o privire de a ei faceau cat zece a altor femei.
Ce o facea atat de speciala era ca nu trebuia sa se faca remarcata ca sa o vezi. Era suficient sa ii prinzi scanteierea din ochi si nu mai puteai sa iti desprinzi privirea de la lucrurile obisnuite si simple pe care le facea, dar carora parea sa le dea o importanta majora. Era captivant sa te uiti la ea. Simplitatea si hotararea ei o faceau atat de speciala.
El continua sa se uite pe furis la ea, iar ea sa-l obesrve cu coada ochiului si sa schiteze un zambet in coltul buzelor. Nervozitatea lui crestea pe minut in timp ce calmul ei se restabilea. El continua sa loveasca intr-un anumit ritm cu varful bocancului podeaua, sa isi faca de lucru cu telefonul, apoi sa se uite la ceas si in final sa rupa tacerea intreband-o ceva. Ea a parut putin surprinsa la inceput, apoi a dat afirmativ din cap.
Ochii lui alungiti s-au marit, vazandu-i-se zambetul perfect si dintii albi. Ranjetul acela emana bucurie, intr-un fel straniu, dar emana. Piciorul i s-a oprit din batut, iar o mana si-o bagase in buzunarul de la geaca in timp ce pe cealalalta o tinea pe bara fix langa umarul ei.
Se destinsese destul de mult, iar incordarea nu se mai observa. Coapsele erau si el destinse, iar blugii picau acum frumos pe picioarele lui, oricum mult prea slabe. Geaca era intinsa de la mana bagata in buzunar, si i se putea observa destul de bine salul rasucit imprejurul gatului lung. Metroul a franat din nou auzindu-se in acelasi timp prin statie ca stationeaza un minut inainte de ultima oprire. Degetele lui lungi s-au incordat putin pe bara apoi s-au relaxat din nou. La mana stanga purta un ceas de firma care parea scump, dar in acelasi timp era simplu.
Profilul lui nu era atat de accentuat, iar fata puteai spune ca este bagata putin in interior, dar in acelasi timp nasul si buzele ieseau foarte bine in evidenta. Ochii alungiti erau de un negru tulburator si se potriveau cu parul la fel de negru. Asta pareau sa aiba in comun cei doi. El era ceva, asiatic, dar unul destul de frumos. Pierceul din spranceana cred ca ii accentua cei doi cercei din urechi. Nu parea sa se fii simtit in largul lui deoarece era diferit, dar in jurul ei parea sa se poarte destul de bine. Nu stiu daca numai muzica care se auzise in treacat fusese de vina pentru crearea acestei situatii, dar oricum fusese ceva miraculos.
Metroul a oprit in ultima statie si cei doi au coborat. Pe bara au ramas urmele degetelor lui, iar in mintea celorlalti calatori un accident nevinovat pe care oricum il uitasera deja. In mintea tinerilor nostrii care miracol a ramas?

Poem egoist

2012-01-28T17:58:00.000+02:00

Pentru ca sunt mai buna decat tine...
si decat tine,
da,
tu cel care citesti acum.
Pentru ca mereu m-am gandti mai intai la altii,
acum ar fi timpul sa ma gandesc la mine.
Pentru ca am ajuns la concluzia ca nimeni nu merita.
Si da, sunt mai buna.
De ce?
Pentru ca am reusit sa fac oamenii sa rada atunci cand lacrimile le cadeau pe obraz,
pentru ca intotdeauna am ajutat fara a dori ceva in schimb,
am iubit neconditionat
si
am trait ca sa le fie mai bine altora.
Poate sunt, citez: "ciufuta, rea, egoista",
poate ador sa ma razbun, pentru ca da...
razbunarea este dulce,
poate sunt impulsiva si de cele mai multe ori ma enervez degeaba.
Oricum, sunt mai buna decat tine.
Pentru ca imi port hainele mele,
pentru ca ma intereseaza ceea ce gandesc altii
si mai ales pentru ca niciodata nu barfesc.
Si poate crezi ca nu e adevarat,
sau ca exagerez,
dar nu mai e mult pana cand imi vei da dreptate.
Pentru ca da!
Sunt muuult mai buna decat tine! ;)

Ganduri

2012-01-05T15:24:00.001+02:00

Uneori stau si ma uit pe geamul aburit de atata caldura sufleteasca...
stau si ma uit cum, de fapt nimic nu a iesit asa cum ar fi trebuit.
sau bine, cum as fi vrut eu. Pentru ca probabil a iesit fix asa cum ar fi trebuit.
Anul trecut s-a sfarsit in asa maniera incat toate gandurile mi-au zburat mai bine de o luna. Unde?
Nu intrebati pentru ca nu as stii sa va raspund. Au fugit din mintea mea si m-au lasat goala si singura undeva intr-o pustietate pe care nu am cunoscut-o pana atunci.
Inceputul acesta de an a fost mai magic decat ma asteptam si mai copilaros decat in ultimii ani din viata mea. Am revenit la ceea ce am fost odata. O fata libera care nu dadea socoteala nici macar parintilor ei.
Cand am coborat din tren si vantul mi-a atins fata m-am trezit. Din somnul in care hibernasem mai bine de o luna. Din visele urate, din tot ceea ce fusese stricat si putrezit in mine. Am renascut!
Nu ma asteptam la toate chestiile astea fulger din ultima perioada. Nu ma asteptam la nimic... visam sa stau in barlogul meu caldut si sa raman imbratisata pentru toata viata.
Gresit! Foarte gresit!
Am pierdut ceva pretios, dar am castigat libertatea. Mi-am recastigat viata.
Multumesc!
Si, am realizat ca... nimic din ceea ce visam cand suntem mici nu se indeplineste vreodata si nu se va indeplini oricat de mult ne-am dori noi.
Gandurile astea nu sunt triste, nu-s nici vesele, sunt doar ganduri...

Fata cu palton alb, geanta neagra si tocuri asurzitoare...

2011-11-14T19:38:00.001+02:00

Era primavara. Vantul inca mai sufla printre copacii care abia incepeau sa inmugureasca. Seara era rece, iar masinile inca mai lasau o dara de abur vizibil si gros in urma lor.
Era asezata pe banca din statie asteptand nenorocita aia de masina care nu mai venea. Trenciul ei alb nu ii tinea atat de bine de cald cum si-ar fi dorit, geanta ii atarna intr-o parte si incepuse sa o doara umarul, iar picioarele... alea o omorau. Tocurile alea asurzitoare, cum le ziceau prietenii ei ii faceau labele picioarelor sa pulseze. Dupa nici 5 minute cineva s-a asezat langa ea. A intors repede capu si nu i-a observat decat profilul. Era accentuat de o barba nerasa, de un nas lung, dar frumos, de niste buze groase pe care ar fi vrut sa le sarute non-stop si de niste gene lungi care ii inconjurau ochii la fel de mari. A intors capul si el, dar ea a retras privirea repede. A putut sa observa cu coada ochiului cum a zambit. Un zambet dulce, desi nu avea dinti perfecti.
Peste inca cateva minute ii degerasera si plamanii. El se tot uita insistent la cum se foia pe bancuta aia de fier. Apoi a deschis gura si a spus ceva.
- Vrei sa te tin in brate? Te mai incalzesti putin.
S-a uitat chioras la el si nu pricepea daca vorbea sau nu cu ea, dar cum era singura din statie... era clar ca nu avea cu cine altcineva.
- Vorbesti cu mine? a intrebat ca o proasta.
- Ahamz, cu tine! a zis si a bagat mainile in buzunarul de la geaca.
- Ah, este ok, am mintit ea stiind foarte bine sa nu ii e ok.
- Minti, a zis scurt dupa care a scos telefonul din buzunar.
A sunat pe cineva si a rugat sa vina sa il ia. I-a explicat unde este si ce face. Ce prieteni buni are, s-a gandit. Cine naiba ar mai fi venit sa te ia pe tine la 1 noaptea dintr-o statie.
- Serios, chiar nu vrei sa stai la mine in brate? Jur ca nu iti fac nimic.
- Mda, sunt sigura! a raspuns si s-a ridicat.
Incepuse sa se sperie putin, dar el era prea dulce ca sa ii faca ceva. Nu cred ca era cu mult mai mare decat ea. Ce avea sa ii faca? Sa o violeze in mijlocul strazii? In statie? Devenise caraghioasa.
- Serios, nu mananc oameni! a ras din nou si a intins mana spre fata ca sa o traga spre el.
- Ok, daca tot insisti atat, a zis si s-a asezat in bratele lui.
Atunci s-a produs magia. Nu s-a indragostit imediat, dar stia ca o sa o faca. Ca o sa il adore pe baiatul asta cu nasul mare si ochii blegi. Stia ca o sa fie ceva minunat intre ei. Ca si cum visase noaptea trecuta.
Prietenul lui a venit sa il ia cu masina si a condus-o si pe ea pana aproape de casa. A aflat ca statea langa ea. La doua statii. A fost ceva ca in povesti. Nici acolo nu sunt atatea coincidente pe minut.
Desi isi schimbasera numerele de telefon, n-au mai vorbit decat dupa vreo luna. El mai daduse mesaje, dar ea il ignorasem total. Pe vremea aia ii placea de altcineva cu care si-ar fi dorit sa fie.
Dupa ce a realizat ca pasentele nu ii ieseau, a vrut sa dea o sansa la ceva ce se putea intampla cu acest baiat pe care il cunoscusem intr-o seara de primavara.
A dat cu adevarat sansa la ceva minunat. Au fost ani pe care nu ar avea cum sa ii uite, nu amre de ce sa ii uite. Vara a inceput cu ei si prietenii lui, apoi s-au dus la mare total nepregatiti si iarna s-au plimbat prin parc sub lumina lunii si inconjurati de zapada. I-a dat viata, sufletul si inima ei. Dragostea era putin pe langa ce o facuse sa simta si sa traiasca intr-un timp atat de scurt.
Lunile au trecut repede, certurile s-au inmultit, zilele erau prea scurte, prietenii devenisera dintr-o data prea importanti. Probleme, egoism, uneori prostie.
A ramas in mintea ei ca cel cu ochii mari si gene imense, cu nas rupt si buze delicioase. Acum degeaba isi aduce aminte cum ii zicea ca era gandacelul lui, cum o tachina din orice, cum adora mancarea pe care i-o facea. Acum degeaba intoarce capul in fiecare seara si pipaie perna de langa ea. El nu mai este acolo.
Timpul a trecut, a venit iarna.
Vantul rece bate din toate partile, iar corpul mi-a inghetat. Ma plimb prin parc aducandu-mi aminte de tineretea mea. Nu ca acum as fi foarte batrana. Zambesc stramb. Cu mainile bagate in buzunare, cum pasii apasati, cu buzele inclestate si din cand in cand cu lacrimi in ochi pasesc pe aleile goale. Uneori aici era zgomot, era viata.
Acum a ramas doar fata cu palton alb, geanta neagra si tocuri asurzitoare.

Complicat!?

2011-11-13T18:33:00.001+02:00

E complicat...
Sa vezi cum altii sunt fericiti si tu nu.
Sa vezi cum soarele rasare mereu pe partea cealalta a globului si mai putin in fata ta.
Sa realizezi unde, cum si cand gresesti.
Sa iubesti...
E complicat sa taci atunci cand trebuie.
Sa vrei sa ajungi printre nori,
Sa vrei sa zbori.
E complicat atunci cand esti singur.
Cand nu te sustine nimeni si nimic.
Cand te lupti cu morile de vant ca Don Quijote.
E complicat sa faci sa ploua cand e seceta.
Sa vrei sa se opreasca ploaia cand e potop.
E cel mai complicat sa iubesti atunci cand nu esti iubit.
Sa razi atunci cand iti vine sa plangi
si sa crezi ca se va rezolva totul atunci cand nu mai are ce sa se rezolve.
E usor in schimb sa spui ca e complicat.
E usor sa nu recunosti ca e vina ta.
E usor sa nu vrei sa schimbi nimic
si sa te plangi.
E complicat sa spui cat de usor este.
E complicat...

Tu?

2011-11-13T18:20:00.001+02:00

Te-as inchide intr-o oglinda si

Te-as intreba in fiecare zi cine este cea mai frumoasa din lume si tu plictisit mi-ai raspunde ca eu.

Te-as lasa sa traiesti acolo in mintea mea pentru totdeauna,

sa imi apartii tacit fara sa-mi pese de sentimentele tale.

Te-as imbraca in cele mai frumoase haine si ti-as da sa mananci cele mai scumpe si gustoase mancaruri. Ai bea cel mai rafinat vin de pe fata pamantului.

Te-as minti ca nu ai cum sa iesi de acolo si te-as pastra in mintea mea pentru totdeauna.

Te-as invata sa ma iubesti, sau cel putin as incerca.

Tu n-ai sa o faci, pentru ca cine iubeste fiind obligat sa o faca?

Te-as lasa sa vorbesti numai cand vreau eu si sa spui numai ce doresc eu sa aud.

Te-as certa si te-as invinui pentru orice mi se intampla

Te-as considera companionul meu, fara sa imi pese de sentimentele tale.

Si as vrea sa ma casatoresc cu tine, fara voia ta.

Dar intr-o zi ti-as da drumul.

Pentru ca orice ti-as spune tu vei ramane cu gandul la ea.

La viata ta plina de libertate si veselie.

Si oricat de mare ar fi oglinda sau cat de puternice ar fi sentimentele mele nimic nu te poate pastra langa mine.

In ultima zi te-as intreba cine este cea mai frumoasa din lume

si tu mi-ai spune ca eu, cu zambetul pe buze,

apoi ai pleca.

Si ai ramane sa traiesti numai acolo,

in mintea mea.

Ai face-o?

2011-11-06T19:08:00.001+02:00

Si daca te-as ruga sa ma arunci dupa cel mai inalt munte, ai face-o?

Si daca te-as ruga sa ma arunci in cel mai adanc ocean, ai face-o?

Si daca te-as ruga sa ma injungii cu cel mai mare cutit, ai face-o?

Dar daca te-as ruga sa ma strangi de gat cu cea mai groasa sfoara?

Sau sa treci peste mine cu un tanc?

Oare m-ai asculta daca te-as ruga sa ma otravesti?

Atunci poate daca ai asmutii toti lupii pe mine...

Si daca te-as ruga sa ma iubesti...

Ai face-o?

Decizii

2011-11-06T01:35:00.002+02:00

Pentru ce-ai da copile lacrimile tale?
Pentru dragoste?
Pentru viata?
Pentru cine-ai da copile zambetele tale?
Pentru mama?
Pentru EA?
Pentru ce ti-ai dori sa traiesti viata?
Pentru a zbura cat mai sus?
Pentru a avea mai mult decat altii?
Pentru ce ai vrea sa iubesti copile?
Pentru tine?
Pentru ei?
Sau pentru EA?
Pentru ce-ai da copile lacrimile tale?
Pentru dragoste?

한국- Actul XX

2011-11-03T21:40:00.003+02:00

Am mai baut o gura, care mi-a pus capac definitiv, dar am reusit sa il sarut. After... blank!
Capul ma durea teribil, privirea pe partea stanga imi era putin incetosata, iar gatul intepenit.
Dupa ce am reusit sa deschid ochii definitiv, am privit tavanul. Un tavan alb, curat si foarte luminos. Nu eram in camera mea de la camin. Nici la Sonia, ea are tavanul verde. Unde erau petele de marker de pe tavanul camerei mele? Unde erau modificarile ulterioare facute cu o vopsea de proasta calitate? Ha? Si unde eram eu??!!
Am incercat sa ma ridic in fund. Decizie proasta si grea de realizat. Capul ma durea ingrozitor. Am ridicat mana si am observat, de abia atunci, ca aveam o perfuzie. Eram in spital? Ia stai, ce aveam? Perfuzie? O Doamne, o Doamne! Am ace infipte in mana! Grav, grav! Am strigat dupa cineva, oricine, numai sa vina sa imi scoata aia din mana, altfel lesinam din nou. De cand sunt mica, singurele lucruri pe care nu le pot suporta sunt acele. Deja ma durea mana pana la umar si cotul imi amortise. Era pe sistem nervos, dar chiar nu le suportam. Era sa bat o asistenta cand imi luase sange ultima data.
M-am ridicat in fund cu capul meu greu atarnandu-mi pe umeri. M-am uitat de jur imprejur si am observat o doamna in varsta privindu-ma curioasa din patul alaturat. Ori se intreba ce patisem seara trecuta, ori ce patisem acum. Una din doua, cred ca aratam caraghios.
Cineva a intrat pe usa si atunci am observat-o pe Andrea.
- Yaa...! Ce am patit! Vino de cheama pe cineva sa imi scoata asta din mana pentru ca mi-a amortit si deja ma ia cu atac de panica, am inceput sa tip eu aratandu-i spre mana cu perfuzia pe care deja nu o mai puteam ridica de jos.
- Linisteste-te! a zis ea. Suntem intr-un spital, nu mai tipa asa, ca o nebuna! O sa chem pe cineva sa te vada, acum relazeaza-te. Ai trecut prin multe aseara.
A iesit apoi pe usa pe care intrase.
Aseara? Ce facusem aseara? Ah, da! mi-am zis in gand si mi-am pus mana la gura speriata. L-am pupat pe iubitu' maimuta. Geez, yacks, yacks. Am luat un servetel de pe noptiera de langa mine si am inceput sa ma sterg pe limba.
Dupa ce aruncasem servetelul la gunoi, au mai intrat 5 persoane. Nu erau cam multe pentru un salon atat de mic? ma intrebam eu, pana sa ii recunosc. Ce faceau baietii aici?
- Eonie! Esti ok? a intrebat tobosarul facandu-si loc printre ceilalti si repezindu-se langa patul meu.
- Mda, sunt... cred. Desi nu-mi amintesc cum am ajuns aici, am zambit eu si m-am scarpinat in cap. Atunci am observat ca am un bandaj de jur imprejurul parului. Asta cand mai aterizase acolo? NU-l aveam cand m-am trezit! Sau da? Eram confuza din ce in ce mai mult.
- Of, ne-ai ingrijorat pe toti! a zis chitaristul rezemandu-se de geam.
- Este mania ei sa faca asta, de cateva luni incoa am avut numai surprize. Daca nu e ea e cealalta, daca nu e cealalta e EL. Mereu ceva nou, a inceput bassistul sa se planga deschizand usa de la baie si cercetand locul.
- Nu este vina mea! Nici nu stiu, auu... ma de ce ma doare asa tare capul? am intrebat masandu-mi ceafa.
- Pey, cum sa incep, a iesit Sonia din spatele LUI, care pana la momentul ala nu a spus nimic ci doar a stat cu mainile incrucisate la piept in mijlocul salonului.
- Pentru inceput, iti sta bine cu noua culoare la ochi, a spus EL apoi a izbucnit in ras, dupa cu toti ceilalti, mai putin eu. Pana si baba de langa mine radea cu lacrimi.
M-am ridicat din pat am luat chestia aia numita perfuzie dupa mine, deja imi trecuse toata durerea cu sarcasmul astora si am intrat in baie dupa care am inchis usa dupa mine.
M-am calmat, am observat ca aveam tot hainele de ieri pe mine si dupa mi-am facut curaj sa ma uit in oglinda. CE DRACU???!!! am tipat eu in gura mare, si de pe partea cealalta a usii s-au auzit din nou rasete. De unde aveam ochiul vanat? Cineva ma lovise? Sau ma lovisem singura? Ajunsesem atat de rau incat sa ma lovesc singura? Doamne iarta-ma speram sa nu. Data viitoare nu mai beau 15 beri, beau numai 10. Clar! Si ce bandaj aveam la cap. L-am desfacut si nu mi-a fost mare mirarea cand am vazut 3 copci. Vaaai! Pe astea de unde le capatasem? Ma dadusem cu capul de pereti? Deci? CUm era? M-am batut singura, apoi m-am dat cu capul de perete? Asa de proasta sunt? Aoleu! De fata cu Ricky, care nu ma suporta si acum astia din salon radeau de mine. M-am spalat pe ochi, mi-am tras sufletul si am iesit zambitoare din baie. Nu aveam cum sa ies altfel gandindu-ma ca era posibil sa imi fi facut toate astea singura. Altfel de naiba radeau aia de dincolo?
Cand am iesit si m-am indreptat spre pat, Andrea intrase cu doctorul.
- Am inteles ca ai o problema cu asta? a intrebat el arantand spre perfuzie.
Ah, Doamne, perfuzia! Daaaa!!! Am mai multe probleme, nu una!
- Mda, am zis eu ne uitandu-ma cum o scoate. Nu prea suport acele, si alte chestii de genul. Ultima data era sa bat o asistenta.
- Nici aseara nu erai prea departe, a spus el apoi a inceput sa zambeasca. Stai linistita, nu s-a intamplat nimic, ma asigura in timp ce eu facusem ochii mari.
Vai de capul meu! Nu mai beau! Nimic! Ever! Nici soju! Bine, soju, da.
Dupa ce a iesit medicul si mana mea era acum mai usoara cu 50 de kg, Andrea s-a uitat urat la baieti si apoi la Sonia.
- De ce radeati? a intrebat mirata punandu-si mainile in sold.
- De mine, de culoarea ochiului meu, bine a obrazului meu, am zis eu bosumflata.
- Nu inteleg de ce, in fine. Am vorbit cu Ricky, este pe hol, vrea sa intre sa isi ceara scuze, dar nu stia daca mai esti aici sau nu, s-a intors ea spre Sonia apoi a revenit la mine. So... il primesti sa isi ceara scuze? dar exact atunci a deschis el usa.
- Sa isi ceara, ce? am intebat eu nedumerita. Pentru ce? am mai revenit o data cu intrebarea.
El s-a apropiat de patul meu, apoi a pus capul in pamant si a zis incet.
- Imi pare rau ca te-am lovit.
- Ca ai ce? am intrebat eu razand. Asta o luase razna?
- Ca te-am lovit si ai cazut cu capul de masa, a mai zis el o data incercand sa ridice capul.
- Ce? am mai intrebat eu o data, nerealizand ce spune. Ma lovise? Cand? Unde?
- Ca ti-am tras o palma! a zis el exasperat. Ma ierti sau nu?
- Da nu pricep nimic, am zis eu mirata uitandu-ma de la unu la altul, si la fetele lor ciudat de contorsionate. Ori o luasem eu razna, ori ceva nu se pupa. Nu inteleg, am repetat, ce ai facut? Pe cine ai lovit?
- Pe tine! Doamne, clar, ti-a afectat creierul, chemati medicul, a zis el si s-a intors spre usa.
- Tu? M-ai lovit? Cand? am mai zis eu o data, apoi am inceput sa ma gandesc la ce a zis mai devreme. Ia stai! am inceput eu. Dupa ce... Iiiiiiiiiii, dupa ce l-am pupat pe iubitu' maimuta, atunci m-ai plesnit? incercam eu sa pun lucrurile cap la coada.
- Ihim, a spus dand ochii peste cap. Greu te prinzi!
- Am o durere de cap groaznica, din cauza ta! Asa ca gura mica si joc de glezne! am tipat eu.
- Deci? Ma ierti? m-a intrebat facand ochii mari la mine.
- Sa te ierte cine vrei tu! Eu nu te iert! Ti-am facut un bine, si tu m-ai pocnit, apoi am zaut si mi-a spart capul. Vrei sa te ierte cineva? Cauta-ti alta persoana! si am aruncat cu perna in el. Eu vreau sa plec de aici, deja mi s-a intors stomacul pe dos.
Ricky a iesit val vartej, eu m-am incaltat si am fost transportata obligatoriu in scaun cu rotile pana afara. De baieti ne-am despartit in fata spitalului pentru ca trebuiau sa se duca la studio. Andrea a venit cu mine pana la camin, apoi a plecat pentru nu stiu ce cursuri etc, la noua facultate. Nu terminase inca cu transferul. Am ramas numai cu Sonia, care dupa ce m-a pus in pat a inceput sa se planga la mine ca Ricky s-a suparat pe ea si ca nu stie cum sa se impace. Am vrut sa ma bag eu, dar ma gandeam ca daca il mai vad o data in fata ochilor ii jumol tot parul din cap. Trebuia acum, 2 saptamani sa ma boiesc cu o tona de fond de ten, ca sa mai zic, ca urma o lunga perioada in care ma va durea capul. Asa ca... nup, nu imi doream deloc, dar deloc sa ii mai vad mutra in fata mea.
- Nu stiu ce sfat sa iti dau, am zis eu facandu-mi de lucru cu cheita de la hanorac.
- Eh nu stii, stii, dar nu vrei sa imi dai pentru ca e Ricky, a inceput ea sa se smiorcaie si sa isi traga nasul.
- Sonia, serios, nu merita. Daca s-a suparat pentru ca ia vrut sa il ajuti, si mi-a tras o palma mie, atunci e clar ca are ceva probleme comportamentale. Fii serioasa, tu mi-ai zis ca el nu e violent. Tocmai ti-a demonstrat contrariul.
- Filozofia ta de viata plictisita nu ma ajuta, a zis ea morocanoasa.
- Filozofie sau nu, plictisitoare sau nu, este adevarul. Si eu te-as sfatui sa il vezi mai repede.
- Tu nu-l suporti! De aia zici asa, s-a ridicat si s-a indreptat spre baie.
- Daca nu il suportam, de ce l-as mai fi ajutat? Era o satisfactie pe fata mea daca ii vedeam cu adevarat reactia, dar asa... cred ca nu mi-am satisfacut nimic. Poate doar o durere de cap, pe care nu mi-am dorit-o! Da-mi sau nu dreptate, dar eu stiu, ca nu trebuie tu sa suferi dupa el, ci el tre sa vina la tine sa isi ceara scuze, m-am intors pe o parte si m-am bagat la somn.
Calmantele pe care mi le prescripsese dadeau somnolenta. Ea a trantit usa si eu mi-am vazut de visele mele. O saptamana pana cand mi-a scos firele am fost ametita si ras ametita. Nu-mi aduc prea multe aminte. Stiu ca am iesit intr-o seara cu baietii, seara in care EL nu a venit, apoi a venit Adeiu cu prietenul/ colegu cu am dat un fel de party. Nu aveam voie alcool, so a fost naspa pentru mine. Sonia a plans in fiecare seara dupa Ricky, si a uitat sa imi mentioneze ce a vorbit cu profu ala tembel TB2xHP intr-o seara pe terasa. I-am observat in timp ce ma dusesem sa imi iau o cafea. trebuia sa o descos, dar era mult prea suparata pentru a-mi povesti despre altceva in afara de Ricky. Deja ma saturasem de numele asta mai mult ca inainte.
Era duminica seara si eu nu prea aveam ce face. Sonia era pierduta undeva in camin cu nu stiu ce prostii de poze. De aia ii place ei de TB2xHP, e profu de fotografie. Andrea avea de invatat pentru ultimul interviu, iar Adeiu vizita nu stiu ce rude cu prietenul/ colegul ei.
Booooriiing, tot tipam eu prin camera, cand mi-a bazait telefonul. Tae Hyun? Waa, asta e noua. Am raspuns.
- De? am zis mirata.
Dupa 5 minute stabilisem sa mergem la un film. Imi fusese dor de el, pentru ca imi era un prieten foarte bun. La fel cum uneori mi-l doream pe Ren langa mine. M-am imbracat intr-o rochita de vara, simpla, bleumarin, si mi-am pus un ploverasi bej pe deasupra. Sandalele si geanta si eram ca noua. Am incercat sa imi acopar urmele, dar nu am avut prea mult succes. Oricum, puteam sa ii explic, probabil ar fi ras ca si ceilalti.
Ne-am intalnit la Seoul Cinema, localizat in Gwansu-dong, Jongno-gu. Eu faceam cam o jumatate de ora pana la el, dar am ajuns mai devreme. L-am sunat, am cumparat biletele si floricele apoi l-am asteptat in fata intrarii. Cand a ajuns am observat ca era schimbat putin. Avea parul mai lung, aspectul parea neingrijit, dar de fapt era un fel de stil. Oricum era tot el, cu zambetul colgate si spiritul vesel.
- Astepti de mult? a intrebat dupa ce m-a pupat pe obraz.
- Nup, de cand te-am sunat, am luat bilete, floricele, suc... hm, sper sa nu fi uitat nimic, am zis in timp ce ne indreptam spre sala.
- Esti o dulceata, a incheiat el cand ne-am asezat pe scaune.
Tot filmul am fost concentrati la actiune. Era ceva cu politie, combinat cu armata, si fictiune, oricum a fost foarte bun. Ne-a tinut cu sufletul la gura.
- Wa, a fost magnific! Mersi! am inceput eu cand am iesit din sala.
- Ok, daca tot a fost atat de magnific, haide sa mancam ceva. Mergem la o pizza? a intrebat in timp ce arunca paharele goale la gunoi.
- Oook, daca tu vrei! am zambit eu. Oricum mor de foame si la camin nu am ce sa fac. Plus, ca trebuie sa imi povestesti ce anume ai facut si unde ai fost plecat.
Am ajuns in fata un restaurant cu specific italian. Dinauntru venea un miros incredibil de paste si pizza si sosuri de toate modelele. Am intrat si chelnerul ne-a indicat o masa mai din colt. Ne-am asezat, apoi ne-am apucat sa controlam meniurile.
- Absolut tot pare delicios, dar daca ai zis ca papam pizza, pizza sa fie, am zis eu si m-am lins pe buze.
- Nu neaparat, uite de exemplu eu o sa imi iau... pizza cu pui. Suna bine, a completat el zambind.
- Mie imi surad doua, peperoni si cu fructe de mare. Oare... pe care sa o iau? ma tot intrebam eu scarpinandu-ma in barba. Fructe de mare ramane!
Am comandat si apoi am inceput o discutie interminabila despre tot felul de chestii. I-am explicat de unde am cicatricea de pe frunte, a ras, evident si tipic lui. El mi-a zis ca atunci in Jeju s-a simtit extrem de prost, iar pe fiica directorului o intalnise din intamplare acolo si apoi regretase ca a invitat-o sa ii fie partenera. Mi-a spus ca dupa intalnirea noastra ea i-a aruncat un pahar de sampanie in fata si a plecat nervoasa. Urat din partea ei, dar cred ca si el o merita din plin. Spre sfarsitul mesei mi-a zis ca fusese plecat in America la familia lui. Nu a venit decat acum si primul lucru s-a gandit la mine. Ce dragut din partea lui.
- M-am mutat de la camin, a incheiat el bagand ultimul dumicat in gura.
- Serios? m-am molesit eu.
- Da, foarte serios. Vreau sa ma maturizez si viata de acolo nu este asa matura, plus ca, m-am saturat de cel cu care impart baia, a zis apoi am izbucnit amandoi in ras.
S-a scuzat ca se duce pana la baie si eu am profitat sa cer nota. Exact cand ne-a adus-o am rasucit privirea prin restaurant. Atunci am observat ca intra pe usa cineva cunoscut. Brat la brat cu altcineva cunoscut. EL cu fiica decanului. Ce cautau impreuna? Wow, si se simteau si foarte bine. Ea era toata numai zambete, iar EL nu era mai prejos. A inceput sa ma intepe ceva in piept, iar lacrimile stateau in coltul ochilor. Stiam ca in ultima perioada, de fapt de cand venisem din Jeju, lucrurile revenisera la normal, dar sperasem, ca tot omul la o schimbare. Sperasem si eu, ca poate realizase ca ma iubeste. Ca simte ceva mai mult. De fapt, ala chiar fusese un joc, iar eu fusesem o proasta sa cred, ca poate, se intampla ceva.
I-am scris ceva pe un servetel lui Tae Hyun, mi-am cerut scuze, apoi am platit si am iesit val vartej din rastaurant. In drum spre iesit, am dat peste un chelner, dar nu m-am intors sa il ajut sa stranga, am murmurat doar un rapid imi pare rau.
Am mers singura pe strazi ceva vreme. Trecusera nu stiu, 15 minute, 30, o ora. Habar nu aveam. M-am oprit la un cort de pe drum unde se vinde bautura. Am luat o sticla de soju si am dat-o pe gat. Stiam ca era posibil sa ma imbat, dar nu cred ca m-a interesat in mod special. Si? Ce daca primeam iar o palma, sau poate de data asta ma dadeam singura cu capul de pereti. Meritam.
Cineva s-a asezat langa mine cand eram la a 3 a sticla de soju. Ma luase ameteala. Nu mai bausem nimic de aproape 1 saptamana.
- Ia un pahar! am inceput eu intinzandu-i sticla celui de langa mine.
- Nu vreau, multumesc, cineva trebuie sa te care acasa, a spus si eu am intors capul.
Ce cauta EL aici? Imi citise gandurile? Oare aveam telepatie?
- Nu ti-am citit gandurile, m-a sunat Tae Hyun dupa ce te-a urmarit pana aici. Daca m-ai vazut acolo de ce nu ai zis nimic? m-a intrebat simplu si serios.
- De ce sa te intreb? Erai cu Hae Ra, am raspuns tafnoasa si mi-am mai turnat un pahar.
- Serios vrei sa te imbeti? a zis EL luandu-mi sticla din fata.
- Care e diferenta? Treaza... beata? am inceput eu dand pe gat bautura.
- Nu mi-ai raspuns. De ce nu mi-ai atras atentia?
- Pentru ca erai cu ea. Pentru ca sunt o tuta. Pentru ca tu nu simti nimic pentru mine. Pentru ca ma simt ca naiba. De aia! Multumit? am tipat eu apoi mi-am luat geanta si m-am ridicat dupa scaun.
Waa... ma tineam pe picioare. Deci eram ok. Atunci m-am simtit rasucita si cum cineva si-a apasat buzele pe buzele mele.
A inceput sa ploua dintr-o data. Si la fel de rapid m-am trezit, l-am luat de gat si l-am sarutat lung. Cineva imi ascultase rugaciunile si plansetele in ultima jumatate de ora. Multumesc!
Ne-am sarutat destul de mult pentru ca hainele mi se lipisera de corp, iar freza mi se stricase. Eram treaza si simteam tot, iar sentimentele mele imi bateau in piept deodata cu inima ca o tarabana in zi de sarbatoare. Fluturi si-au luat zborul din stomacul meu, iar lacrimile se confundau cu ploaia. Era sau nu adevarat? Era sau nu corect? Mi-am adus aminte de Playfull Kiss si de scena aia memorabila din ploaie.
Am ajuns la EL in apartament si am realizat ca de fapt nu mai statea cu baietii. Se mutase singur. Sau bine cel putin aici nu era decat EL. Stilul curat, serios, sumbru era recunoscut de la o posta. Nu tu o poza, nu tu nimic. Din punctul asta de vedere semana cu Ren, dar macar ala nu era atat de moracanos.
- Stai sa iti aduc ceva de imbracat.
S-a intors dupa cateva minute cu o pijama barbateasca. M-am dus in baie, mi-am facut un dus si m-am imbracat in ea. Era de doua ori mai mare decat mine, iar manecile si cracii pantalonilor imi atarnau caraghios. Le-am sumecat si am iesit radioasa.
EL statea pe canapea picior peste picior si butona telecomanda. Cand m-a vazut s-a ridicat si a venit si m-a luat in brate. Din cat de calm era acum devenise agresiv in sensul bun. Buzele lui erau dulci, pielea calda. Totul era perfect. Imi aduceam aminte de filmele vechi de dragoste. M-a sarutat, apoi am mers in dormitor.
Am dormit atat de bine incat imi era frica sa ma ridica din pat. Nu stiam daca suntem cumva in Jeju si ne jucasem de-a copii tampiti sau eram la EL in apartament in patul in care dormisem amandoi.
Am deschis un ochi, apoi pe celalalt si am zambit cu toti dintii cand L-am vazut langa mine. Mana lui inca mai statea pe burta mea, iar buzele lui inca mai erau rosii.
Nu visase, se intamplase, iar inima imi batea atat de tare incat mai avea putin sa imi iasa din piept. Trebuia, macar de data asta sa fie adevarat.

한국- Actul XIX

2011-10-31T19:24:00.003+02:00

Asta a innebunit? Eu sa ma dau la gigolo italiano de 2 bani, ala? Doamne sfinte, ce au mancat cu totii azi? Ciuperci halucinogene?
Ala crede ca ii fac ochi dulci, asta crede ca ma dau la el, chiar asa, am eu fata de... gay? Scuze gay-girl.
Am facut niste ochi mari, m-am intors spre el care se daduse la o parte si facuse niste ochi de catel la Sonia si am vrut sa spun ceva, dar ea mi-a luat-o inainte:
- Vai, deci nu pot sa cred! Serios Antonia, serios. Ricky e prietenul meu cel mai bun, iar tu faci asta! Tu, si a facut semn spre el, du-te inapoi iti aduc eu ceaiul, iar tu, aratand spre mine, nici nu mai vreau sa vorbesc cu tine. Chiar, esti culmea!
A trecut pe langa mine, a luat apa care fiebea dupa foc, a turnat-o intr-o cana, a pus plicul, a acoperit-o cu o farfuriuta si a iesit nemai spunand nimic.
CE? Nu imi credeau urechile, nu puteam sa inteleg de unde pana unde stie Sonia, sau crede, sau pana mea, ca as face eu asa ceva? In viata mea nu luasem iubitul nici unei fete, de as incerca unui tip gay?
Ma enervasem si eram si dezamagita, imi venea sa plang. Prietena mea, persoana in care aveam cea mai mare incredere si cu care, aici, imparteam aproape tot, nu crdea ce am spus eu. Iar privirea aluia, imi venea sa il strangulez.
Am lasat floricele in cuptor si am iesit din bucatarie. Timpul se terminase de ceva vreme si el incepuse sa piuie enervant. Nu m-a interesat, m-am dus glont in dormitor, am luat valiza, am impachetat lucrurile, m-am schimbat de haine si am plecat. Cand am iesit toti s-au ridicat de jos mai putin cel care provocase toate astea. Ala, nu a facut altceva decat sa isi bea ceaiul si sa imi faca cu ochiul zambind. Imi venea sa i-l scot! Fetel au inceput sa puna intrebari, Sonia s-a uitat la mine ciudat, iar Ricky a dat ochii peste cap!
- Alta scena? Vesnica scena? a zis el incercand sa para ironic.
- Mda, vesnica, aceeasi... am zis eu incaltandu-ma.
- Ce crezi ca faci? a tipat Adeiu. Eu iau asta si il duc inapoi.
- Sa nu indraznesti sa pui mana pe el, am zis printre dinti cu capul in joc legandu-mi ultimul siret.
- Ar fi bine sa o asculti, a completat Sonia rezemata de un colt de perete cu mainila incucisate la piept.
- Dar, am zis ca stam toate, e ultima noastra seara, te rugam frumos, nu o strica, incerca Andrea sa ma induplece sa raman.
- Nu raman, e cel mai bine asa, persoanele de aici nu au incredere in mine, jumatate din companie imi displace teribil si sincer, nu am de ce sa raman. Imi pare rau, Andrea, Adeiu, ne vedem peste cateva zile, la revedere celorlalti si tie de jos, NU mi-a facut placere sa te cunosc.
Am iesit in tipetele si rugamintile fetelor, dar nu m-au interesat si am plecat. Ma simteam oribil, jalnic, ca ultima tampita care e tradata de un prieten. Ce papuci albastrii cu picatele mov in dungi?! Sa fim seriosi, il crede pe ala si pe mine nu? Pe ala mah? Pe... cimpanzeul ala? Doamne, jignesc lumea si este bine.
M-am calmat, am luat un taxi si m-am intors la camin.
In camera aerul era inchis si am deschis putin geamul. Mi-am adus aminte de Tae Hyun si de Hae Ra. S-or fi intors din vacanta? Sau inca sunt plecati pe cine stie unde? Imi parea rau de baiatul acela mereu binevoitor si cu zambetul pe buze. Cel din avion, cel pe care l-am urmarit in prima zi si care aproape ma facuse sa intru intr-o casa. Am zambit si am inceput sa despachetez. Asta fusese vancanta mea, restul era munca. Acceptasem sa mai lucrez din cand in cand cu formatia doar pentru bani, in rest, eram profesaoara de engleza la o scoala de vara pentru copii de gradinita.
Mi-am facut un dus si mi-am adus aminte de prima seara a mea aici, cand a batut Tae Hyun la usa. Doamne! Am ras cu lacrimi aproape si am inceput sa ma sterg cu prosopul. In timp ce ma imbracam am auzit geamul trantindu-se. AH, da! Uitasem sa ii pun bolul meu pretios in colt. "Castronul", cum ii ziceau Ricky si Sonia, il cumparasem in prima mea saptamana aici, in timp ce baietii filmau o reclama in mall. Il ochisem si il cumparasem, fara sa ma gandesc pre mult. Era fumuriu cu o adancime destul de mare si un desen argintiu pe o parte. Ei doi mereu spuneau ca este perfect pentru fix o punga de floricele. Il umplusem cu nisip colorat si cu scoici. Cele pe care le adusesem de acasa. Scoicile mele pretioase.
Am iesit din baie, am inchis usa dupa mine si m-a indreptat spre raftul pe care statea bolul. L-am ridicat usor si cand m-am miscat spre geamfundul a cazut iar picioarele mi s-au umplut de nisip. Observasem eu ceva ciudat de la inceput. Scoicile din Franta nu erau in partea stanga. Cineva umblase la el. Cineva care ma uraste intr-atat incat sa imi sparga ceva pretios si sa isi bata joc de mine. Amandoua de o data. Erau doar doua persoane pe planeta asta si daca azi nu ma certam cu Sonia, nu era de fapt decat una. Ricky!
Am ridicat bucatile cazute, si am observat ca erau lipite cu guma de mestecat. Asta nu putea fi decat inteligenta Soniei. Geez, ce oameni ma inconjoara! Unde este Ren cand ai nevoie de el? Ha? Unde?
Am lipit cu superglue, din nou fundul bolului, am aranjat nisipul maturat si scoicile fix ca inainte si l-am pus ca proptea la geam.
M-am asezat la laptop si am deschis Messengerul. Nu mai intrasem de foarte mult timp pe net pentru ca fusesem plecata. Radu era online. Am profitat si am stat putin de vorba cu el. Iar si-a batut joc de galbejiti, cum le zice el. Doamne, omu asta e nebun. El chiar are ceva cu ei, personal. Mi-a povestit apoi de Erika, se certase cu ea, again. Am facut misto de el, pentru ca mereu se duce ca un catelusi la ea, apoi am jucat biliard pana la 4 dimineata. Cand am inchis laptopul se crapa de ziua. M-am asezat in pat si am inceput sa contemplu tavanul. Imi fusese dor de el. Chiar imi fusese. Intr-un fel. Am atipit imediat, sau cel putin asa mi s-a parut mie.
Urmatoarea zi, m-am dus la cumparaturi. Nu mai facusem cumparaturi pentru mine de mult timp. Singura pe strazile unui oras atat de iubit de mine.

Am fost in Insadong pe unde am umblat din magazin in magazin, am vizitat cateva galeri de arta contemporana cu intrare libera, am baut o cafea la un bar de zi si am privit lumea de pe strada. Oamenii astia chiar daca sunt grabiti poarta cu ei o aura de liniste sufleteasca. Rar vezi vreun batran incruntat sau vreun copil care sa fie suparat. Mi-ar fi placut sa ma nasc aici. Nu ca nu imi place Romania, in felul ei, sau Bucurestiul aglomerat, dar oricum aici este alta lume. Unde eu una pot sa imi deschid aripile si sa zbor sau pur si simplu sa stau sa beau o cafea si sa privesc lumea cum trece grabita in toate partile.

Mi-am continuat cumparaturile si am ajuns in magazinul de unde imi cumparasem cerceii. Am zambit vanzatoarei si am inceput sa ma uit prin rafturi. Am vazut o pereche simpatica de cercei si i-am scos de acolo sa ii privesc la lumina. Atunci am vazut intrand pe usa pe cineva cunoscut. Chitaristul din formatie salutase vanzatoarea si acum schimba cateva vorbe cu ea. Am luat produsul si m-am indreptat spre casa. Mi-am lasat pungile jos si am platit. Cand m-a vazut m-a salutat, m-am pupat, apoi m-a invitat sa bem ceva.

Am stat mult timp cu el si am discutat tot felul de prostii. Clar prostii. Mi-a povestit de filmare, mi-a zis despre Adeiu, apoi am abordat subiectul EL.

- Oricum, am observat sa ai inceput sa il cunosti, a zis el sorbind din ceasca de cafea.

- Nu, chiar deloc, am completat eu jucandu-ma cu telefonul pe masa.

- Ba da, v-ati inteles bine acum, ultimele zile.

- De fapt am facut un compromis, am zis sa ne simtim bine. De simtit, nu simte nimic pentru mine, crede ca sunt inca un copil, desi diferenta dintre noi nu este atat de mare, nu stiu, simt ca este ceva ce il deranjeaza.

- Pe EL, il deranjeaza orice. Daca nu este ca EL, se crizeaza, se panicheaza, nu are incredere in nimeni. Tu ai ajuns sa stii cand si in ce fel este afectat de un anumit lucru. Tii la EL, si mult.

- Poate, am incheiat eu discutia cerand nota.

Pentru ce vroia sa stie daca tin la EL? Cu ce il ajuta?Alesesem vedeta ingamfata dintre cei doi. Lasasem sa plece un baiat de nota 20 cu o inima mare, acum suportam consecintele, pentru ca stim ca vor fi multe.

Vedeta avea viata sociala, viata pe care i-o realizau cei care il plateau. Nu intrebi vedeta ce anume ii place, ei ii place tot ceea ce este comercial si aduce bani. EL nu face ceea ce vrea, face ce i se spune. Asa ca nu am avea nici un viitor. Puteam eu sa sper la cai verzi pe pereti sa le adun potcoavele mult si bine. Ca ceva din ceea ce se intamplase in excursie fusese adevarat din partea LUI era cea mai mare minciuna ever. A avut un moment de respiro, s-a simtit bine, nu-l condamn. Dar sa cred ca se va repeta, sa cred ca se va transforma... asta era deja utopic. Pana si eu, stiu care este diferenta dintre ceea ce scriu si ceea ce este real.

M-a condus la camin, ne-am luat ramas bun in fata caldirii, apoi am urcat cu pungile in camera mea. De dincolo de usa Soniei se auzeau voci, era clar ca venise si ea, iar Andrea plecase la universitatea celalta. Adeiu probabil era in drum spre Busan. Ma luat cu durere de cap in momentul in care imi aduceam aminte de seara trecuta. Inca nu-mi venea sa cred. Oricum chiar ma asteptam oarecum sa ii ia partea lui Ricky. Mai nou este tipul cool de la care primeste sfaturi. Uitasem de el pentru cateva zile cat am fost plecate.

Am scos cumparaturile, am aranjat hainele in sifonier, m-am schimbat si m-am dus la baie sa ma spal pe maini. Vroiam sa ma duc la masa. Am intrat fara sa ciocan, Ricky era in mijlocul baii cu bluza data jos incercand sa isi dea jos si pantalonii. Am ramas perplexa.

- Ce dracu?! am tipat eu dintr-o data. Si aici dau de tine? Si gol??? Daca nu ai fi gay as tipa sa vina sa te duca la politie!

- Esti nebuna? a intrebat normal.

- Nebun esti tu! Tu si cu iubitul tau si cu aia de dincolo care a pretins ani de zile ca imi este prietena. Asta pana cand ai aparut tu! Baiatul gay super dragut si super destept. Pana la urma ce naiba e asa bun la tine? Ca arati bine... tip, toti aia gay arata bine pentru ca sunt metrosexuali, esti destept, si eu sunt, altfel nu ajungeam aici. Deci... ce anume e asa bun la tine? am tipat eu si am trantit usa.

Reactionasem ca o nebuna, ca un caine turbat. Unu din ala care nu stie sa se controleze. Care o ia razna cand vede carne cruda. Dar nu puteam sa reactionez altcumva. Era pur si simplu incredibil. Nu urasem niciodata pe cineva atat de mult. Ei bine pe Ricky il uram din toata inima si as fi vrut sa ii urp beregata cu mainile mele. Si as fi facut-o daca nu s-ar fi uitat cu cohii aia mari la mine si daca bustul lui nu era atat de bine facut. God!

Mi-am luat mancarea de la bufet apoi m-a asezat si am inceput sa bag in mine. Mancasem mancare atat de buna in ultimele zile incat asta mi se parea... ceva cu apa. Diluata, bleah. Nu am terminat decat orezul. Am dus farfuriile la spalat, mi-am luat o cutie de suc si am iesit pe terasa. Uau, terasa magica, unde ultima data Tae Hyun venise beat si se sprijinise de mine soptindu-mi chestii dulci la ureche. Am zambit si am luat o gura de suc.

- De obicei razi singura? m-a intrebat cineva in spatele meu.

- Nu, de obicei nu stau singura, dar multumita cuiva... m-am intors si l-am vazut pe Ricky.

- Mda, adica este vina mea... a zis asezandu-se langa mine pe banca.

- Dap, numai a ta, am luat ultima gura din cutia de suc, am aruncat-o la cos si m-a ridicat sa plec.

M-a apucat de mana si m-a tras inapoi.

- Stai sa vorbesti cu mine. Nu te suport, nu ma suporti, dar ce s-a intamplat aseara are legatura directa cu persoana mea. Asa ca...

- O sa afli la momentul potrivit si atunci jur ca o sa rad cu lacrimi, am spus si am plecat definitiv.

Cand am ajuns in camera domnisoara Sonia trona la biroul meu cautand nu stiu ce pe net.

- Tu nu ai calculator? am zis trantind cheile pe masa si scotandu-mi ploverasul.

- Dap, am dar te asteptam. Uite, in legatura cu ieri... a inceput ea.

- In legatura cu ieri... crede-ma nu ma intereseaza, stai cu gayul tau si lasa-ma. Acu vreau sa fac ceva, te superi daca pleci? am raspuns sarcastica asezandu-ma pe pat.

- Stiu ca nu e vina ta! Am auzit toata discutia! Dar trebuia sa ma conving cumva si daca te credeam pe tine aseara, nu mai aveam cum sa il fac sa recunoasca. Crede-ma omul ala nu are toate doagele, se foloseste de Ricky...

- Si bine face, am intrerupt-o eu.

- Pe bune, intelege. Daca iti ziceam aseara stricam tot. Azi i-am invitat la mine in camera pe amandoi. Vreau sa il imbat si sa recunoasca. Ma ajuti? Te rog! Pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba! Chiar credeai ca ii tin partea lu ala si nu tie? a intrebat ridicandu-se dupa scaun si venind spre mine cu o fata crispata.

- Sicer, nici acum nu-mi vine sa cred. Nu am putut sa realizez ca este adevarat. Credeam ca am vedenii. M-am linistit acum! Sa nu ma mai sperii asa! Da? am zambit eu si am luat-o in brate.

- Sisuleee, pregateste-te sufleteste sa il ajuti pe Ricky! a ras ea si a iesit.

- Mda, chiar imi tre un pic de yoga... si apropo... BOLUL MEU! Va omor cu fulgi cu tot! Stai sa il prind ca il alerg tot caminul.

Sonia a inchis usa si eu am inceput sa rad in hohote. Deci nu il credea pe ala. Yee... ce fericita eram! Nu avea cum prietena mea sa creada maimuta aia. Pe bune, la ce fata are...

Peste o jumatate de ora m-am prezentat la ea in camera cu alt bol, cumparat special pentru floricele de data asta. Lucru care a starnit priviri ciudate. Ricky se uita la Sonia si tot intreba ce e cu mine.

- Da... stiu ca l-ati spart. Chill, azi vreau sa fac pace cu tine Ricky, asa ca... in cinstea ta, si am deschis o sticla de bere cu care am dat noroc.

Ne-am destins si chiar am pus un film ciudat de romantic. Eu ma uitam la Sonia si incercam sa ma prefac ca ma dau la ea in timp ce aia doi de langa noi se tot pupau. Yack! Mi se intorcea stomacul pe dos.

Vorbisem cu ea prin mesaje sa il imbatam pe iubitu' maimuta, dar el nu a baut foarte mult asa ca am schimbat tactica, m-am imbatat eu, si ca sa para credibil chiar am facut-o. Dupa 15 beri aproape nu mai puteam merge drept. Eram ok. Ne-am gandit sa punem in aplicare planul.

- Stii... am zis eu ridicand sticla si aratand cu gatul ei spre iubitu' maimuta. Cred ca o sa fac ce mi-ai zis atunci in bucatarie.

Fata lui se preschimbase. Ii venea sa vomite? Nu distingeam pentru ca privirea mi se incetosase calumea. Trebuia sa termin treaba pana nu cadeam lata.

- C..ce? a zis prefacandu-se nedumerit.

- Stii tu... am continuat eu punandu-ma in poala lui si luandu-l de gat. Mi-ai zis ca nu tu esti gay si ca eu am observat si m-am dat la tine. Atunci nu a fost adevarat, dar acum, cu cateva beri la bord imi pari dragut.

Am mai baut o gura, care mi-a pus capac definitiv, dar am reusit sa il sarut. After... blank!

Auuuu... Durere! Durereeeeeee!

Capul... obrazul... arcada... auuuu!

Am incercat sa deschid ochiul si am vazut un alt tavan decat cel din camera mea. Unde eram?

Am incercat sa ma ridic, dar capul mi-a cazut inapoi pe perna.

Auuu.... Durereee!

Din nou blank.

한국- Actul XVIII

2011-10-27T23:20:00.000+03:00

Ne-am dus in dormitorul LUI, a inceput sa ma sarute, m-a impins pe pat, i-am scos tricoul, mi-a desfacut bluza, am continuat sa facem asta pana cand trupurile noastre au devenit unul.
Mda, ne-am chinuit sa ne imbracam intr-o singura pijama si sa dormim asa. Nu pentru ca am fost nebuni sau ceva de genul, nooo, noi suntem sanatosi. Doar ca, facusem un pariu mai devreme in legatura cu niste lucruri. Nu se spun.
Andrea l-a invatat pe bassist cum se joaca fripta si asta au facut toata noaptea. Clar! Foarte hot, tinand cont ca de dimineata nu mai puteau folosi mainile si erau foarte rosii si usturau foarte rau.
Adeiu, ei bine, ea are o poveste interesanta. Chitaristul a vrut sa fie romantic asa ca a luat un cort si au stat pe plaja. Au dormit acolo. Buun, nu ar fi fost nimic, daca nu s-ar fi trezit in apa din cauza fluxului. Si ca sa nu fie prea putin, cand s-au intors au luat-o prin padure, sa scurteze drumul. Nu le fusese de ajuns experienta trecuta? Ei bine nu chiar. S-au urzicat pe picoare si de abia mergeau.
Eram toti morti, Sonia cu tobosarul din cauza ochilor si pentru ca nu dormisera deloc, eu si EL din cauza ca incercasem imposibilul, sa dormim intr-o pijama, eram anchilozati. Andrea si basistul nu puteau folosi manile, iar ceilalti doi picioarele. Cum spuneam, o seara, memorabila!
Ne-am intalnit pe terasa dupa ce ne-am trezit cu totii. Fiecare avea o fata care mai de care mai ciudata. Eu imi tot mangaiam si masam umerii, Andrea se tot vaita, Adeiu se tot scarpina si mieuna de fiecare data, iar Sonia... eh, Sonia mai avea putin sa adoarma pe scaun. Biaietii, desi fusesera destul, sau bine, la fel de ciufuliti, parca aveau putin mai multa vlaga decat noi.
La un moment dat, dupa ce n-am chinuit sa papam micul dejun a venit cineva langa masa noastra. Nu l-am bagat de seama. Am vazut pe la coada ochilor ca era baiat si ca avea o pereche de ochelari la ochi. Baietii l-au salutat si au inceput sa vorbeasca cu el. Eu tot sorbeam cu paiul din paharul de suc de portocale, Sonia statea cu capul pe masa si se uita spre cana mare de cafea pe care ii era atat de lene sa o ridice, Adeiu se ungea cu nu stiu ce alifie, ceva in genul, iar Andrea incerca sa tasteze un mail pentru sora ei, pe telefon, deci chin.
Atat de total desprinse din decor, mai eram incat nu am obeservat ca se asezase cineva necunoscut la masa noastra. Nu ne prea interesau noile fete, doar durerile noastre.
- Waaa, ce fete aveti langa voi, noi cuceriri? Dar la ce fetze au... sincer sa fiu, v-ati gresit meseria! a inceput sa rada dupa ce a zis chestia asta.
Vorbeau in coreana, dar nu mi-a fost pre greu sa ii urmaresc.
Ce Dumnezeu! am zis eu in gand si m-am chinuit sa ridic gatul cu tot cu cap ca sa il vad mai bine. De fapt nici unul de la masa, exceptand fetele nu stiau ca am invatat si inca invatam coreana. Bun, ia sa vedem noi ce zic domnii astia. Dupa ce am ridicat capul si am inceput sa il privesc incercam sa realizez de unde il cunosteam. Imi aducea aminte de cineva, dar la cum era imbracat nu imi dadeam seama. Avea ochelari de soare extrem de mari si o sapca pe cap care ii acoperea jumatate din fata. Imbracat ca si cum s-ar duce dupa sa joace tenis, nu imi pare a fi o persoana prea importanta, sau ceva vedeta, dar dupa m-am uitat la buze. Buzele alea nu le-as putea confunda cu ale nimanui. Ce naiba?? Blondu'!!!! Waaa... si noi aveam fetele astea, iar Sonia mai avea putin sa adoarma cu capul pe masa. Am ridicat brusc capul sa le privesc pe fete, dar nu inainte sa mai ascult ce zice.
- Proasta decizie baieti, repet. Chiar asa rau ati ajuns? a inceput din nou sa rada si s-a uitat razant spre noi.
- Nu neaparat, a fost si vina noastra, putin, a zis bassistul facandu-i cu ochiul si razand cu el.
- Bine, bine, dar nu sunt din Coreea.
Wau, Einstein acum ai realizat? am zis in gand.
- Nup, Romania, a incheiat tobosarul.
- Frumos, si? Sunt bune de ceva? Asta pe unde vine? Europa, nu? tot incerca sa ne analizeze, pacat ca nu ii iesea, oricum eu una ma simteam ca la zoo, "noi exponate din tari straine, veniti de vedeti".
Bune de ceva? Ce arogant! Europa, da! De est! Nu stii si tu harta lumii? Geez, am dat ochii peste cap.
- Sunt, sunt bune... de... mai bine nu mai zic! a zis EL incepand toti sa rada in hohote.
Atunci mi-a pus capac.
- Aigooo, am inceput eu. No thu, fetelor, tineti-ma sau ii jumol! am zis in romana si toata lumea s-a intors spre mine.
- Ce ai patit? a intrebat Sonia frecandu-se la ochi.
- I-a uita-te tu in stanga ta. Sa vezi cine sta, va dau 3 secunde sa il recunoasteti. Mie mi-a luat 4.
- B...B... ce cauta aici Blondu'??? a tipat ea si s-a ridicat dupa scaun apoi s-a asezat usor la loc zambind ca si cum nu avea nici o vina.
- Pardon? a zis Andrea care reusise sa termine de scris mailul. Cine?
- Mama, am inceput eu. Si da, arogantul numarul 1 a inceput cu figuri! am terminat ridicandu-ma.
- Blondu'? Blondu' meu... ma vede in halu asta, cu ochii astia... mama!! a zis Sonia din nou incepand sa se smiorcaie.
- Waa... e si sotul meu? a intrebat Andrea speriata uitandu-se in toate partile.
- Viseaza mult si bine, a zis Adeiu care incerca sa se ridice dupa scaun. Auu...!
- Ce spun? i-a intrebat Blondu' pe baieti in coreana.
- Pey... nu stim! a incheiat chitaristul celalalt. Nu stim romana.
- Ah... a concluzionat Blondu'.
- Nu am zis mare lucru, am zis eu intorcandu-ma cu fata spre baieti. Doar ca sunteti... buni, de mai bine nu mai zicem nimic! le-am facut cu ochiul si m-am asezat inapoi pe scaun. Ah, tip, stiu sa vorbesc limba voastra.
- What??? What??? Si de ce nu ai zis nimic pana acum? a intrebat EL furios.
- Si sa pierd ocazia sa ascult ce prostii debitati? Noo... am zis dand din cap in sens negativ.
- Ookkk, ce s-a intamplat? au intrebat fetele in cor.
- Nimic, jigniri gratuite, am zis in engleza.
- Ahamz, si ce anume au spus? a vrut Andrea sa stie batand tarabana cu degetele pe masa.
- Nimic interesant, a inceput bassistul.
- Mda, poate pentru voi, a continuat Adeiu. So...
- Am zis ca nimic, adica, nu este important, a vrut sa incheie tobosarul, dar Sonia i-a facut semn sa taca. Bine... eu nu mai zic nimic.
- Foarte bine te-ai gandit, lasa-i pe cei mari sa vorbeasca, a zis ea si le-a tras o privire baietilor.
- Copii, eu ma duc sa joc tenis, ne vedem diseara, da? La premiera de carte. Va astept! a spus Blondu' si dupa s-a ridicat de pe scaun.
- Chelul isi pune mana in cap, am zis eu in coreana si m-am intors cu spatele.
Nu am mai privit spre ei sau spre el.
Toata dupa masa ne-am vazut de ale noastre. Ei au avut de filmat reclama aia. Sau ce o fi fost ea.
Eu ramasesem cu Sonia in camera noastra in timp ce fetele isi vedeau de ale lor. Andrea isi cauta un fel de rochie, un fel de... ce o fi fost aia, iar Adeiu facea baie.
- Deci cum sa ma vada Blondu' asa?? Cum mah, cum? se plangea Sonia incontinuu stand in pat si tinand un ursulet in brate, tavalindu-se de pe o parte pe alta.
- Eh cum? radeam eu. Cu capul pe masa si dormind.
- Mda, mersi ca faci misto de mine. Ti se pare funny? Mie nu! a zis ea si s-a bosumflat.
- Nu te mai criza, am tipat eu in timp ce imi pieptanam parul. Crezi ca mie mi-a convenit ce am auzit? Ca suntem nu stiu cum si nu stiu cum?
- Eh, da... uite la asta nu m-am gandit, dar totusi... CUM SA MA VADA ASAAAAA!
Ea tot tipa pe acolo, eu imi pieptanam parul de abia spalat si ma pregateam sa bag placa in priza cand a intrat Andrea cu doua chestii in mana ce semanau a rochii.
- Asta? si a ridicat mana dreapta. Sau asta? si a ridicat mana stanga.
- Nici una, am zis eu vazandu-mi de ale mele.
- Da nici nu te-ai intors! a zis ea bosumflata.
- Ce crezi tu ca sunt rochii au depasit de mult ideea de halate de baie.
- Pardon? Astea sunt frumoase! a continuat analizandu-le pe rand.
- Mda, frumoase ca sa dormi in ele. Fii serioasa, m-am intors eu pe scaun, prima zici ca a imbracat-o mamaie la inmormantare si a doua... daca nu ar fi neagra si nu ar avea guleru ala hidos si nu ar... oricum nu!
- Ha! Sonia? Ma salvezi? a facut niste ochi mari spre cea care plangea in pat.
- Ah, definitely none! a zis intorcandu-se pe partea cealalta.
- Clar sunteti, sunteti niste, niste rele! a tipat trantind usa dupa ea.
- Unde e aia de la bal? Ia-o pe aia! am tipat eu din partea mea.
- Mah, poate nu ma mai recunoaste asta seara, a zis Sonia ridicandu-se in fund radioasa.
- Mda, probabil, dar nu e bal mascat.
- Fuck, daca ar fi fost...
- Vise taica, vise! spuneam eu tot tragand de par cu peria si cu placa. Fugi la dus daca vrei sa te indrept.
- Ok, dar poate... nu stiu, nu mai stie cine sunt.
- Memoria nu-l prea duce, ce-i drept, dar... acum nu poti sa te chimbi asa tare in 3 ore, eu te sfatuiesc sa te porti normal.
A intrat in baie oftand, eu m-am terminat de indreptat cu placa, Adeiu iesise si ea si tipa la Andrea care se imbracase cu un cearceaf din ala. Am iesit sa le potolesc putin, pentru ca totusi eram intr-un hotel.
- Astea raman la mine! am zis eu lunadu-le din mainile Andreei si mototolindu-le.
- Nuuuu, te rog, aia neagra, aia neagra! se milogea ea.
- Care neagra? Ambele sunt gotice, ce Dumnezeu, pana nici eu nu as purta asa ceva, dadea Adeiu ochii peste cap.
- Aia de la bal, si am incheiat discutia, daca nu vrei sa te imbrac eu. Adeiu ai grija de ea, am incheiat eu intorcandu-ma sa ma machiez.
- Am inteles sa traiti. Ai auzit! Aia rosie, acum! Unde este? intrebat Adeiu disperata.
- Undeva, acolo, in bagaj... ofta Andrea.
Geez, astea doua parca sunt nebune, aia in baie plange de mama focului, ala m-a umplut de toti nervii, mama lor de evenimente.
Venise seara si noi ne pregateam sa plecam spre sala de conferinte/bal cum s-o numi sa asistam la o premiera de carte. O convinsesem pe Andrea ca alegerea cea mai buna o facea rochia rosie, Adeiu o luase tot pe aia de la bal, Sonia era intr-una gri inchis putin conica, superba de altfel, iar eu, ciudata ca de obicei, glumeam, in sfarsit eram normala, aveam doar o rochie dreapta neagra deasupra genunchiului. Little black dressul never fails.
Am ajuns in sala mare unde era agitatie multa. Nu ii vedeam pe baieti, nici macar pe manager. Sonia se tot uita dupa Blondu' pe care il zarise la un moment dat intr-un colt cu mai multi actori si cantareti coreeni. Pe unii ii cunosteam, pe unii ii vedeam pentru prima data.
Ne-am indreptat catre mijlocul salii cand pe umarul meu a pus cineva mana. Eu am tresarit si m-am intors repede. EL statea in spatele meu cu capul putin aplecat in fata.
- Arati minunat de bine azi, a zis si a zambit.
- Ah, multumesc si tu, am raspuns la randul meu.
- Wow, Andrea, rosu? Imi trezeste.. nu spun ce, a ras bassistul si ea i-a tras una in mana.
- O sa uit unde ma aflu si te alerg toata sala asta. Am invatat TaeKwanDo de la Gaby.
- Mai usor porumbeilor, a inceput si chitaristul si am ras cu totii mai putin ei doi.
- Ha, ha, foarte amuzant, a incheiat Andrea exact cand anunta cineva ceva la microfon.
Premiera a fost interesanta, am cumparat evident cate o carte si am primit semnatura pe prima pagina. Nu stiam daca o sa o citesc pentru ca era despre razboi, dar suna totusi interesant.
S-a continuat cu un bufet suedez si o seara dansanta.
La jumatatea serii Blondu' a poposit la masa noastra. Sonia s-a uitat disperata la mine si eu i-am facut semn sa se calmeze.
- Hey, ce faceti? Va simtiti bine? a inceput el in coreana.
Asta uita ca fetele nu stiu limba?
- Ne simtim bine, am raspuns eu zambind cu subinteles pentru dimineata.
- Ah, ma bucur! Este un prieten de al meu, cel care a scris cartea.
- Aha, am inteles, am zis eu nevrand sa continui discutia asta inutila, nu ma interesa.
- Si, cat stai aici? a intrebat EL dintr-o data.
- Pana maine seara. Apropo, daca este, poate mergem maine cu iahtul. O plimbare ceva? Va tenteaza?a continuat Blondu' uitandu-se razant la toata lumea.
- O plimbare cu iahtul, am zis eu in romana, maine? Nu stiu care iaht... da asta a intrebat.
- Iaa..iaht? OOO da! Vreau Vreau! a inceput Sonia sa topaie pe scaun.
- Parca ti-e frica de apa? am zis eu.
- Ete... nu mi-e! Vreau! Blondu'!
- Clar, fetelor? Mergem? am intrebat intr-un final si ele au aprobat din cap.
- Ok, atunci ramane pe maine dimineata? La ora 10:00 la ponton.
S-a ridicat si ne-a lasat, la fel ca si mai devreme cu buzele umflate. Ocupat om.
Seara a decurs lent, noi eram foarte obositi oricum, si totul trecea pe langa noi. Baietii au cantat ceva la un moment dat, am dansat putin si ne-am intors in camere. Sonia il contemplase pe Blondu' toata seara si urma sa o faca in umatoarea zi.
Dimineata am aflat ca baietii veneau dupa ce terminau de filmat chestia, adica undeva dupa pranz. Eram numai noi cu el, wow, minune, nu-l papam?
Am urcat pe barcuta luxoasa si deja ma simteam in al 9-lea cer. Vreo doua ore am stat la soare si eu si Andrea si el si Adeiu. Sonia cu o palarie imensa, sub umbrela si cu un tricou lalai pe ea tot incerca sa faca poze. Lui? Nu stiu si nici nu am fost curioasa sa aflu. Aflam eu oricum mai incolo.
Blondu' a vrut sa se duca safaca o limonada, dar Sonia s-a oferit ea prima. Sonia, draguta? Era o problema grava la mijloc. Ah da, se numea Blondu'.
Dupa ce a observta toata lumea ca lipseste mai mult decat era necesar, el s-a dus dupa ea in bucatarie sa vada ce face.
- Eh, daca nu sare pe el sa ma fluieri! am ras eu.
- Nu sare mah, iti zic eu, e prea fricoasa, a continuat Adeiu.
- Nu e fricoasa, si eu as sari, a incheiat Andrea.
- Nu fiti rele, gata! Da totusi, ce pana mea fac astia doi acolo de 15 minute? am intrebat eu ridicandu-ma dupa sezlong, punandu-mi prosopul si coborand treptele cu fetele dupa mine.
Nu mi-a fost prea mare mirarea cand am vazut doua persoane din cap pana in picioare pline de lamaie. Am inceput toate trei sa radem. Genial, absolut genial.
- Ce Doamne iarta-ma facurati aici? am intrebat in engleza.
- Ei bine, storcatorul face figuri. Am nenorocit la propriu, adica le-am topit efetic, 2 lamai, apoi a inceput sa faca figuri. A scuipat, a tipat, a ragnit. Dupa a inceput sa vomite, tot, m-a facut din cap pana in picioare. Si cand a venit domnu' cica e el mai destept. Acelasi rezultat.
- Pentru ca, mai are si un capac, ala de langa mana ta, am zis eu si am izbucnit iar cu fetele in ras.
Exact atunci s-a auzit ceva pe afara si am sesizat ca au venit baietii.
I-am trimis sa se spele si sa se schimbe si am continuat noi sa facem suc. Ca oamenii.
Ziua a trecut extrem de repede si ne-am simtit foarte bine. Am facut baie, ne-am batut cu spuma, am jucat marocco si adevar si provocare. Am facut misto de Sonia si Blondu' de faza cu lamaile. Si am savurat o cina la lumina lumanarilor de la care mie una mi s-a facut rau.
Eh oricum, a doua zi era ultima, iar lucrurile nu erau prea roz. Mie imi era rau, Sonia era plina de nervi ca plecase iubirea ei, Adeiu nu avea chef de nimic, iar Andrea intrase in priza pentru ca in doua zile avea interviul pentru admitere si nu se pregatise deloc.
- Acu te-ai gasit sa faci urat? am intrebat eu morocanoasa in drum spre casa.
- Ma apuca cand ma apuca, si cu tine! a zis ea rasfoind o carte cu intrebari.
- Waa, numai voi cu probleme voastre, da eu? M-am facut de ras twice, blondu' meu a plecat mai devreme si nici nu stiu cand o sa-l mai vad, se plangea Sonia.
- Eu m-am simtit bineee, am luat numarul de telefon de la un cuttie guy si acum, astept cu foarte putina nerabdare sa plec spre Busan. De ce Dumnezeu i-am zis ca ma duc o saptamana acolo si dupa venim amandoi in Seul, din nou. Ma doare capul! a inceput sa tipe Adeiu.
- Tu vrusesi 5 iubiti deodata, am incheiat eu si fiecare si-a vazut de ale ei.
In apartament eram foarte cu curul in sus. Baietii mai aveau o zi de filmat, deci azi ar fi trebuit sa facem un girls night, dar de fapt noi eram foarte suparate. Una pe alta, evident, dar de ce, nu ne intrebati.
Dupa ce ne-am pus sa urmarim o emisiune la TV, si nu nehotaram pe care, a sunat cineva la usa.
- Ati invitat pe cineva? Ati comandat ceva? am intrebat eu ridicandu-ma de pe canapea.
- Nup, am zis toate in cor si au intors capul spre usa.
Cand am deschis am vazut cea mai odioasa persoana de pe pamant! RICKY! Ce cauta el aici? Cine il anuntase ca venisem? Ah, Sonia! Evident, doar e prietenul ei cel mai bun, sau sa zic prietena? Doamne sunt hilara.
- Oh, tu erai? am zis eu plictisita dandu-ma la o parte din usa.
- Oh, da... eu, ce dragoste, nu vroiai sa ma vezi? a continuat sarcastic.
- Puteam sa mor si fara tine la capataiul meu, ain inceput eu, dar m-a intrerupt Sonia.
- Gata! Vai, Rickyyy, ce dor mi-a fost de tine! a zis ridicandu-se de jos si alergand spre el.
In urma lui a intrat iubitul, care by the way, mie mi se parea efectiv, extrem de suspicios. Asta nu era gay cum nu eram eu lesbi, sau altfel nu m-ar fi analizat din cap pana in picioare, nu mi-ar fi tras un zambet de macho si nu mi-ar fi facut cu ochiul.
- Buna, eu sunt... incepuse el, dar Ricky l-a intrerupt.
- El este iubitul meu, Hwang Soon al III-lea.
- Incantata, am zis si am zambit la randul meu, clar asta nu era gay!
Au intrat amandoi, i-am prezentat fetelor si atunci le-am povestit cum l-am cunoscut eu pe Ricky. Cea mai tampita poveste ever and ever.
Eram intr-o zi pe hol cu Sonia si ne indreptam catre cafenea cand Ricky a salutat-o pe ea. Atunci arata jalnic, de fapt asa arata mereu. La facultate este groanic, bine in sensul bun totusi, dar tocilaru infect este scris pe tot ceea ce emana el. Te-ai astepta sa miroasa a naftalina. Oricum, ideea e ca eu am facut un comentariu de genul:
- Doamne Sonia, de unde aduni toti tocilarii pe langa tine? Stii ca eu nu am nimic cu ei, dar la naiba femeie, uita-te si tu ce renume iti faci.
- Este Ricky si este cel mai bun prieten al meu, a continuat ea serioasa.
- Ah, cel mai bun, ok, atunci du-te cu el la cafenea, am raspuns eu si am dat sa ma intorc.
- Copilu, este gay, de asta e cel mai bun prieten al meu. Vesnica mea problema... ador gayyy!
- Ah, grav, ok... si? Totusi, aia gay nu se spune ca arata mortal de bine? Asta e oribil, repet, ORIBIL!
Moment in care el era undeva in spatele nostru pentru ca se razgandise si vroia sa vina cu noi drept pentru care alergase sa ne prinda.
Atunci au inceput problemele intre mine si el. Apoi monopolul asupra Soniei pe care ajunsesem sa ma bat cu un tocilar gay. Uneori ma apucau nervii. Cica era bun la toate, dar mai putin in pat, ma gandeam eu.
Asta nu ar fi fost tot, daca nu il confundam la o petrecere cu altcineva.
De ziua cuiva din camin s-a organizat o petrecere, si ne-am dus cu totii. La un moment dat, a aparut un super dulce tip. Am intrebat-o pe Sonia daca stie cine era, dar s-a facut ca ploua si mi-a zis ca nu. Toataseara l-am urmarit cu privirea si salivam de cate ori trecea pe langa mine. Mi se paruse magnific. Vroiam sa ma distrez macar o seara sa fiu happy, mai ales ca era in zilele in care nu dadusem nici de EL nici de Tae Hyun, era atunci dupa neintelegerea aia, oricum ideea era ca m-am tinut efectiv dupa el toata seara.
Spre sfarsit a venit si a vorbit cu mine, s-a dat la mine si m-a facut sa ma simt ca o proasta cand mi-a spus de fapt cine era. Mda, toata seara aia salivasem dupa cel pe care il facusem cu cateva zile inainte tocilar infect si oribil.
Asta este povestea noastra si cum ne uram noi unul pe altul. El pe mine ca l-am jignit, eu pe el ca m-a umilit. Suntem chit, dar uite ca nu se dizolva deloc tensiunea asta dintre noi, iar sarcasmul si ironia sunt numai la 2 pasi.
- So... va place povestea? le-am intrebat pe fete.
- Foarte tare, chiar mi-as fi dorit sa iti vad fata, mi-o inchipui, a zis Adeiu.
- Oricum, Antonia e asa in chestii de genu, vorbeste gura fara ea, a completat Andrea si toti au bufnit in ras.
- Ha, ha, de la foarte funny in sus, am zis eu si m-am ridicat. Ma duc sa mai fac floricele si vreti ceva de baut, special?
- Vreau eu un ceai, a zis Hwang Soon al III-lea si s-a ridicat si el.
- Ok, vino cu mine sa ti-l iei din bucatarie.
Am ajuns in spatiul ala foarte mic si aproape ca ii simteam respiratia in ceafa mea. Am pus apa la fiert, i-am dat sa isi aleaga pliculetul si dupa am cautat floricelele. Am gasit in sfarsit in fundul raftului un pachet, nu stiu cine il impinsese tocmai acolo, si l-am taiat cu foarfeca, apoi l-am introdus in cuptorul cu microunde si am setat ora si temperatura. Cand m-am intors cu fata spre el, am observat ca statea de fapt foarte aproape de mine.
- Ah, scuze, nu am realizat ca esti asa aproape, am zis eu putin speriata, ce naiba?
- Nu-i nimic, oricum, mi-am dat seama cum ma privesti, a zis el zambind cu subinteles.
- Cum te privesc? Cum? Ca pe iubitul lui Ricky, am terminat eu.
- Mda... asa se zice mai nou? s-a apropiat de mine, mi-a pus mainile in jurul taliei si s-a aplecat spre urechea mea, mi-a luat locul urechii intre dinti si mi-a soptit usor. Nu sunt gay, iar tu ai observat asta, de aia te uitai asa.
Ce-i drept observasem, dar nu ma uitam pentru ca imi placea de el, ci pentru ca imi dadea fiori. Era ciudat rau tipul. Cine se prefacea gay? Numa un nebun.
- Ce? am articulat eu gafaind.
- Ce-ai auzit, mi-a luat barbia in mana si a incercat sa ma sarute, dar atunci a intrat Sonia pe usa.
- Ce naiba se intampla aici? a zis ea raspicat.
- Nu stiu, ce are asta? Auzi, esti nebun? am inceput eu impingandu-l.
- Sis, nu te credeam chiar asa! Stiu ca-l urasti pe Ricky, da sa te dai la iubitul lui? Asta e culmea! a zis ea si a dat din cap.
- Ce? aproape am tipat eu.
Asta a innebunit? Eu sa ma dau la gigolo italiano de 2 bani, ala? Doamne sfinte, ce au mancat cu totii azi? Ciuperci halucinogene?
Ala crede ca ii fac ochi dulci, asta crede ca ma dau la el, chiar asa, am eu fata de... gay? Scuze gay-girl.

Para... KISS!

2011-10-27T21:18:00.002+03:00

Wa, wa, wa... cele mai proaste cuvinte pentru a incepe o postare, dar altceva nu pot sa spun. Ceea ce simt acum si ce impresie mi-a putut lasa un anumit lucru m-a lasat oarecum fara prea multe cuvinte. Dar cu toate acestea o va spun si voua despre ce anume este vorba.
Poate multi v-ati dat seama din poza de mai sus ce anume m-a lasat fara cuvinte. Si da, aseara, am vazut un film mult asteptat de mine, intitulat "Paradise Kiss".

Este realizat dupa animeul cu acelasi nume si manga-ul cu acelasi nume scris de Ai Yazawa. Regizorul si directorul este Takehiko Shinjo. Poate multi il cunoasteti din alte filme precum I Give My First Love to You, Tengoku de kimi ni aetara sau Heavenly Forest.
Filmul tine 116 minute, dar toate merita pana la ultima secunda. Desi urmareste aceeasi pasi, in mare, ca si animeul, ceea ce te trimite acolo in Tokio, in centrul actiunii sunt actorii si felul cum acestia joaca.

In rolul principal Keiko Kitagawa ca si Yukari 'Caroline' Hayasak si Osamu Mukai ca si Jouji 'George' Koizumi. Acesti actori sunt absolut adorabili si te fac sa te indragostesti de ei la prima vedere. Sincer, dupa parerea mea nu puteau alege pe cineva mai potrivit pentru rolul acesta. Initial m-am asteptat ca George sa semene mai mult cu cel din anime, dar nu, sunt total diferiti, dar chiar daca sunt atat de diferiti Osamu Mukai il joaca formidabil. Aceleasi gesturi, aceeasi privire, totul... pana si acelasi mers, iar sarcasmul este nelipsit.

Actrita principala in schimb, este de 1000 de ori mai frumoasa decat cea desenata. Da impresia chiar de o printesa si rolul i s-a potrivit ca o manusa. Scena in care trebuie sa prezinte creatia lui George pe podium este culminanta, chiar daca se afla aproape la jumatatea filmului. Alura pe care o are Caroline in anime si privirea acea pierduta se regasesc si la Keiko Kitagawa.
Si axandu-ne pe actiune, mai mult decat pe personaje, cum am spus si mai sus te tine cu sufletul la gura si intr-un suspans continuu. Eu una m-am asteptat ca finalul sa coincida cu animeul, dar nu a fost asa. Spre mirarea mea l-au schimbat total, sau bine, nu chiar total, dar despre el vorbim putin mai tarziu.
Filmul incepe la fel, cu ea abordata pe strada de catre Arashi Nagase, punkerul simpatic, sau rocker, oricum, ea lesinand si fiind dusa in studioul unde echipa crea o minunata linie vestimentara. Ea refuza categoric sa fie modelul lor si pleaca nervoasa. Mai departe presupun ca stiti ce se poate intampla. Pana la urma la insistente subtile accepta si intra in lumea modei. Certandu-se cu mama ei si plecand de acasa ajunge sa locuiasca, cu George. Atunci se intampla minunea si se indragosteste de el.

Ceea ce nu am mentionat este ca, ea fusese indragostita timp de 3 ani de un coleg de clasa. Acesta este jucat, spre mirarea mea de protagonistul dramei Ouran Highschool Host Club, realizata dupa animeul cu acelasi nume, Yusuke Yamamoto. Rolul de aici este total diferit de celalalt, dar i se potriveste perfect.
Revenind la cei doi actori principali, acestia dupa show-ul de moda, care reprezenta examenul final al echipei Paradise Kiss, se despart el plecand la Paris si ea ramanand in Tokio ca si model.
Peste 3 ani, devenita model international intr-o plimbare, mai mult plecata cu munca, la New York se reintalneste cu George.
Pentru ca am spus ca revin la sfarsit putin mai incolo, acum ar fi acel moment.
Precum stiu, cei care au urmarit anime-ul, pe care vi-l recomand la fel de mult ca si filmul, cei doi actori nu raman impreuna. Acest lucru a dus la multe comentarii negative sau la cererea unei parti 2. Din pacate scenariul nu s-a schimbat si desenul s-a terminat cu lacrimi.
Sincer, am asteptat cu lacrimi in ochi ultimul minut al acestui film, pentru ca nu eram sigura de nimic. Totul este un fel de haotism spre final. Am asteptat pana in minutul 115 cand cei doi s-au revazut.
Va las sa vedeti voi, fara sa va stric surpriza, daca ea i-a spus sau nu, ca si in anime ca este casatorita cu altcineva si ca el a fost si va ramane prima ei iubire.
116 minute care va vor umple inima de bucurie, amuzament si mai ales iubire pentru tot ceea ce inseamna moda si lumea ei.
L-as revedea de n ori si acum stiu ca va ramane in fruntea listei mele cu favorite.
Pentru cine il va urmari VIZIONARE PLACUTA, iar pentru cine nu vrea sa il vada, va spun ca pierdeti ceva extraordinar si ar fi pacat.
Paradise Kiss 2 u 2!

Femeia?!

2011-10-11T17:42:00.000+03:00

Nu este creatia mea, este un mail pe kre l-am primit, dar m-am gandit ca este amuzant:D Lectura placutaaaa!:*

   "Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vîrstă intră în categoria "femei bine". "Femeile bine" sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
   Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţia fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
   Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii:
femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: "Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical".
   Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
   Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: "Ho, nebuno, nu mă muşca!". Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: "Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!".
Eu l-am întrebat: "Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!".
   Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
   Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii."

한국- Actul XVII

2011-10-10T22:54:00.003+03:00

Blank...
Mintea mea ratacea la ceva necunoscut, iar eu stateam pe o pajiste frumoasa unde cresteau floricele si miroasea foarte dulce. Norii erau la nivelul capului meu, mari si pufosi. Am vazut un unicorn, apoi iepurasi, multe animale foarte cute se indreptau spre mine. Mi-am adus aminte de ceea ce se intamplase in apa. Murisem? Ajunsesem in Rai? Asa era de fapt pe partea cealalta... totul era frumos, calm, colorat? In surdina se auzeau acordurile unei harpe. Deci chiar murisem! Am inceput sa plang. M-am asezat in genunchi pe iarba moale si am inceput sa plang. De ce tocmai eu? De ce nu altcineva? Lacrimile mele se transformau in pietricele colorate de fiecare data cand ajungeau jos. Magie... mereu trebuie sa fie magie.
Ma gandeam ca o sa raman singura pe pajistea asta pentru totdeauna, dar exact atunci totul a inceput sa se zguduie, pieptul sa ma doara si pamantul sa se rupa sub mine. M-am ridicat si am inceput sa alerg dupa un loc stabil. Ce se intampla? Ce insemna asta? Ajunsesem de fapt in Iad? Privirea incepea sa mi se incetoseze, mainile nu mi le mai simteam si am cazut si in fund. Picioarele amortisera, pieptul continua sa ma doara si am inceput sa scuip apa. Ha? Totul a revenit la culoarea neagra dupa care am auzit tipete in departare. Vocile lor mi se pareau cunoscute. Foarte cunoscute.
Am deschis ochii continuand sa scuip apa. EL statea deasupra mea cu o fata contorsionata, ceilalti baieti de jur imprejurul meu, iar fetele pe partea cealalta putin mai in spate. Toti ma strigau pe nume. Stiam cum ma cheama, pentru Dumnezeu! Ce tipati asa tare?
M-am ridicat in fund sprijinindu-ma in maini terminand de scos apa si respirand cum trebuie. Andrea era alba la fata, stiu ca i se intamplase si ei asa ceva cand era mica si avea putina frica de apa. Adeiu era infasurata in prosop si avea lacrimi in ochi. Sonia... pe ea nu o vedeam.
- Sonia! Am tipat eu si m-am ridicat trandindu-L in fund. Unde este Sonia? am intrebat uitandu-ma la baieti.
- Aici! Cine crezi ca te lasa singura? Stiam ca nu ai sa mori, in schimb ei.. s-au crizat degeaba. Auzi, tu moarta! Ha, ma bufneste rasul, ca de obicei sarcastica, infasurata intr-un prosop mare si pufos stand pe sezlong cu un pahar de suc in mana.
- Esti nebuna? m-a apucat EL de umeri si m-a scuturat.
- Ha? am zis eu uitandu-ma mirata la reactia LUI.
- Ce Doamne iarta-ma ai avut in capul ala? De ce nu ai chemat ajutoare? tot continua sa tipe la mine.
De ce il interesa atat de mult cum ma simteam eu? De ce era asa speriat? Mai speriat ca mine. Continuam sa ma uit mirata la EL fara sa spun nimic.
- Ce se intampla daca pateai ceva mai grav? Ha? Spune-mi! continua sa ma zgaltaie si sa imi infiga degetele in umeri.
- M-am dus dupa Sonia, pentru ca era in pericol si pentru ca nu stie sa inoate, eu stiu! De aia am facut-o! am spus eu dupa care am cazut in genunchi si am inceput sa plang in hohote. Cred ca efectul pe care l-am avut ulterior a avut legatura cu faptul ca incepuse EL sa tipe la mine, daca tipa cineva am tendinta sa izbucnesc in plans.
M-a apucat de umeri si m-a ridicat in bratele LUI, m-a strans tare si m-a dus spre hotel. Am mers asa fara sa spunem niciunul nimic. Ma gandeam cat fusese adevarat mai devreme, chiar ii pasa?
Am ajuns in camera si m-a pus pe pat, dupa care mi-a adus un halat din baie. M-a mangaiat pe frunte, mi-a dat parul la o parte si dupa m-a luat in brate. Simteam ceva... altceva. Simteam ca ii pasa. Ca ii pasa cu adevarat. De ce?
S-a ridicat brusc dupa pat si mi-a spus ca o sa ii anunte pe ceilalti ca m-a adus in camera sa ma odihnesc. Apoi a iesit. Fara nici un cuvant in plus sau in minus. Si eu am ramas fara sa ii pot intelege gesturile sau gandurile. Poate era mai bine sa nu o fac. M-am intors pe o parte si am adormit. Am visat ca ma sarutase, ca ma luase in brate, ca se intamplase ceva magic.
Cand m-am trezit in jurul meu era o galagie de nedescris. Andrea se certa cu bassistul, Sonia se contrazicea cu tobosarul, iar Adeiu tot incerca sa nu il lase pe celalalt chitarist aproape de patul in care dormeam.
- Daca tot tipati in halul asta si nu ma lasati sa dorm, puteti macar sa imi explicati ce anume se intampla? am zis eu nervoasa ridicandu-ma in fund.
- Ah, pai... a inceput Adeiu.
- Lasa-ma sa trec, a zis chitaristul nr. 2 si a dat sa treaca pe langa Adeiu, dar ea i-a pus piedica si a cazut cat era de lung in pat langa mine, toti am inceput sa radem si el s-a ridicat furios si a luat-o la fuga dupa ea care se misca in jurul celorlalti.
- Ok! Lasati alergatul pentru 2 secunde mai tarziu, so... ce se petrece? Asa important incat sa ma treziti cu surle si trambite? am tipat eu ca sa ii fac pe toti sa ma auda.
- Hyung, hyung... a inceput tobosarul.
- Niciun hyung! a zis Sonia aratandu-i pumnul si repetandu-se faza de mai devreme numai ca in sens invers.
- Ati inceput sa ma enervati! m-am ridicat eu din pat indreptandu-ma spre baie. Terminati-va frazele, pentru numele lui Dumnezeu! Aveti doi ani?
- Este vorba despre Hyung, a zis bassistul.
- Zau? Crezi ca nu m-am prins? "Hyung, hyung", am inceput eu sa ma miorlai imitandu-l pe tobosar.
- De fapt este vorba despre noi toti! a zis Andrea uitandu-se la bassist intr-un mod urat.
Ceva era putred in Danemarca. Ascundeau ceva, ceva ce se intamplase cu EL, dar ce anume se putea intampla? S-o fi imbatat? O fi facut vreun accident? ma tot gandeam scarpinandu-ma in barba.
- Hyung, este cu Hae Ra jos in hol! a zis bassistul intrerupandu-mi gandurile.
- Ha? Hae Ra? Ce cauta ea aici? am intrebat fara nici un fel de subinteles.
- Este cu... a inceput Adeiu sa zica, dar chitaristul o ajunsese din urma, ii pusese mainile la gura si o ridicase pe sus mergand spre camera cealalta.
- Adeiu! a tipat Sonia, dar tobosarul i-a luat-o inainte blocand usa si bagand-o pe Sonia in baie si inchizand-o acolo.
- Ma amuzati, dar pana la urma terminati ce aveti de zis? Am pierdut deja o jumatate de ora din viata uitandu-ma la voi cum va dati unii la altii, am zis eu deja dusa la extrem.
- Ha?! s-au auzit 6 voci in cor in jurul meu. Ce?! au continuat simultan.
- Ok, deci Hae Ra este cu "Hyung" -imitandu-l din nou pe tobosar- jos in hol, neeeext!
- Si ea nu a venit singura! a zis Andrea, dar urmatoarea faza ne-a lasat pe mine, pe ea si pe tobosar cu gurile cascate. Bassistul a luat-o de gat si a sarutat-o.
Pe mine m-a bufnit rasul, tobosarul a strigat numele lui, iar Andrea a ramas muta. Reactia lui a fost superba. I-a scos limba si a zis simplu:
- Trebuia sa te fac sa taci cumva, m-am gandit la ce a zis 터니 씨 mai devreme.
- Ah, si te-ai gandit mult la asta? a inceput ea sa tipe la el.
- Doamne! Asa primu cuplu a iesit, next! radeam eu pe infundate.
- Ce? Ce primu cuplu? au zis ei doi in acelasi timp.
- Nu inventa acum, ceva ce nu este adevarat! a inceput bassistul.
- Eu cred ca... a zis tobosarul, dar celalalt i-a aruncat o privire diabolica. Bine nu mai cred nimic.
- Pana la urma cu cine este asta jos? Cu Tae Hyun? am zis eu oftand, incrucisand mainile la piept si dand din cap dezaprobator.
- De unde ti-ai... a zis tobosarul.
- Mi-am dat seama? l-am intrerupt eu. Simplu, Hae il place pe Tae Hyun, singurul cu care ar fi putut sa fie si pe care sa nu il lase pentru EL, era doar Tae Hyun. Logic... doar am dat materia asta la bac. Acum iesiti cu totii, mai putin Sonia, si lasati-ma sa ma schimb si sa fac baie, nu de alta da miros a alge si parul mie lipicios. Amorezilor, cautati-va o camera, si pentru ailalti doi este valabil. Tu, arantand cu degetul spre tobosar, nu te mai speria asa, nu o sa mai sufar dupa nimeni, crede-ma, am incheiat deschizand usa la baie si intrand peste Sonia.
- Wow, frumos discurs, cine-l crede? a inceput ea. Eu, nu!
- Tu, restul nu ma cunosc atat de bine, am zis eu dand drumul la apa ca sa nu se mai auda ce vorbim.
- Nu? Zi zau, pana si copilul ala de canta la tobe a realizat ca te-ar deranja, altfel nu ar fi fugit la mine sa ma avertizeze.
- Nu este vorba ca ma deranjeaza, este vorba de Tae Hyun. Nu l-am mai vazut de... cand cu Ren. Sunt 3 luni, nu? Sau 2?
- 2 si jumatate, a zis ea deschizand usa de la baie si facandu-mi cu ochiul. O sa suferi azi, si o sa te simti prost, dar ai mai trecut prin asta, in plus sunt aici, langa tine, singura care nu crede ca te vei lasa doborata asa repede de o scandura (facand referire la plata aia de jos).
- Wow, incurajator discurs, inchide usa mai repede! am tipat eu aruncand cu sapunul in usa.
Tae Hyun? De ce tocmai el? Si azi! Mai lipsea Ren! m-am acoperit gura cu mainile, nu stiam ce minune mai scoteam pe gura si aparea si asta din lampa duhului magic.
Mi-am facut un dus rapid, mi-am indreptat parul cu placa, m-am imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou lalai cu o pereche de sandale usoare in picioare. Ma prinsese putin soarele, foarte putin, dar aratam bine. Narcisista de mine, trebuie sa ma dezvat sa ma laud singura. Am dat din cap si am iesit zambind. Cand am inchis usa dupa mine cineva a spus ceva:
- Mereu razi singura? am ridicat capul si L-am vazut stand in tocul usii sprijinindu-se.
- Nu! Ce cauti aici? am intrebat studiindu-l.
Avea o pereche de pantaloni albi, subtiri, o camasa descheiata pana la jumatatea pieptului, albastru inchis, si in picioare o pereche de expadrile, cred ca se numesc, tot albastre. Arata atat de bine. Am inghitit in sec si l-am privit in ochi. De ce ii are atat de caprui? De ce trebuie sa aiba si ochii atat de frumosi. Am scuturat din cap si mi-am pus mana la frunte.
- Te doare ceva? a intrebat vizibil iritat.
- Nu, ma gandeam doar... am zis eu printre dinti. La tine! am continuat in gand.
- Mi-au zis baietii sa te aduc la masa. Apropo, avem musafiri.
- Mda, stiu, am incheiat eu luandu-mi geanta de pe pat si iesind din camera pe langa EL. Doamne! Mirosea demential. Ce aveam azi? Mi se dereglasera hormonii? Chiar as fi vrut sa sar pe EL, dar nu aveam voie. Trebuia sa ma port frumos, sa fac impresie buna, de copil cuminte. Ce minciuna!
In lift nu a zis niciunul nimic. Ne uitam la numerele ca se luminau si aratau etajele. Nu puteam sa ma uit la EL tinand cont de faptul ca hormonii mei o luasera razna.
Am ajuns la restaurant, i-am salutat pe cei doi care ni se alaturasera si am incercat sa nu par ciudata. Proasta decizie, eram oricum foarte ciudata pentru ca eram imbracata sport. Pana si Sonia si Andrea erau mai elegante. Oare vroiau sa dea pe cineva pe spate si nu mi-am dat eu seama? Am dat ochii peste cap si am baut din paharul de apa.
- Am auzit ca ai avut un accident astazi, imi pare rau, a inceput Hae Ra care ma privea peste masa si il mangaia pe Tae Hyun pe brat.
- Mda, nimic grav, am zis eu infigand furculita in bucatica de carne pe care tocmai o taiasem.
- Nimic grav? a intrebat persoana din stanga mea. Esti nebuna!
- Nimic grav, am spus. Nu am patit nimic, desci nu a fost grav, am continuat uitandu-ma in ochii LUI.
Tae Hyun ma privea peste masa si incerca sa imi faca semne, dar nu l-am bagat in seama. Mi se parea oricum foarte ciudat ca stateam fata in fata. A disparut efectiv de la camin, iar acum il vedeam la bratul fetei care ma scotea din sarite la fiecare doua cuvinte. Cum s-ar fi asteptat sa reactionez?
Am intors privirea spre Adeiu care tocmai se inecase si incerca sa se abtina sa nu tuseasca foarte tare. Nu mi-a fost prea mare mirarea cand l-am vazut pe chitarist batand-o usor pe spate si intinzandu-i un pahar cu apa. Astia doi se potriveau destul de bine. Sonia continua sa se contrazica cu tobosarul, like always, oamenii astia doi seamana prea tare. Fratiorii de ei! Andrea tot ii arunca priviri ciudate bassistului, probabil ii revenea in minte faza de mai devreme. Ma intrebam care ar fi fost reatia LUI daca i-ar fi vazut. Clar nu baga de seama. Nu realiza ce se infiripa intre oamenii astia de la masa.
Dupa ce am terminat de mancat m-am scuzat si m-am dus pana la toaleta. Vroiam sa vad cum imi arata fata, nu de alta, dar incepuse sa ma usture. Mi-am scos tubul de crema pe care il aveam in geanta si m-am dat pe pometi. Uff, ce bine era!
Cand am iesit Tae Hyun statea sprijinit de perete. L-am privit si am vrut sa trec pe langa el fara sa spun nimic, dar m-a apucat de brat si m-a tras spre el.
- Ma eviti? Sau este doar imaginatia mea? a zis el sarcastic.
- De ce vorbesti asa? am intrebat tragandu-mi mana dintr-a lui.
- Nu mi-ai spus nici un cuvant toata seara, iar acum vrei sa te faci ca nu ma vezi. Ce s-a intamplat cu noi doi?
- Noi... doi? Eu te-am considerat prietenul meu si tu... Tu, te-ai suparat si ai disparut pur si simplu. Ce ai fi vrut sa fac? Sa te caut? Pe bune? am zis eu ridicand tonul cand el continua sa se uite cu ochii mici la mine.
- M-am enervat, m-am mutat intr-un apartament, am venit la examene pe alte dati, la alte grupe.
- Aha, si cine a reactionat aiurea? Nu eu m-am comportat ca un copil mic.
- Poate... a zis el si asta mi-a pus capac.
- Poate? Ai innebunit! Sau poate ea te-a innebunit, nu stiu ce sa spun, dar ai inceput sa gandesti fix ca ea. Unde este baiatul ala cu zambetul mare si cu glumele proaste? Unde este ala pe care l-am vazut eu in avion? Ala care citea pentru el fara sa bage comentariile altora in seama? Eu cred ca s-a dus dupa Hae Ra! am dat sa ma intorc si sa plec dar m-a tinut de mana si m-a luat in brate, apoi si-a apasat buzele pe ale mele, doar le-a tinut acolo.
Eu am incremenit, el statea nemiscat, mainile imi cazusera pe langa corp, gandurile imi zburau in cu totul alte parti. Ochii imi ramasesera deschisi si ma uitam in gol. Apoi s-a ridicat, mi-a luat mainile intr-ale lui si a zis scurt.
- Sunt aici! Nu am plecat si nu o sa plec nicaieri. Ti-am promit ca o sa lupt pentru tine, asa cum trebuie, ca un barbat! Hae Ra, m-am intalnit cu ea aici. Imi pare rau, a spus si m-a mangaiat pe obraz.
- Nu... Nu este o idee foarte buna. Mai bine renunta, crede-ma, este cel mai bine. N... nu, am incercat eu sa clarific lucrurile, dar nu cred ca m-am facut inteleasa, el s-a aplecat iar spre mine, iar eu l-am impins. Tae Hyun! Nu! Intelege, nu te plac decta ca pe un amic si atat. Da, m-am simtit atrasa de tine, dar nu! Exista altcineva!
- Cine? Papagalul ala din masina? Nu credeam ca ai gusturi atat de proaste! a continuat el repede dupa mine dupa care m-a sarutat cu forta.
L-am simtit zburand de langa mine si aterizand pe jos. Atunci am deschis ochii si l-am vazut intins cat era de lung pe holul dintre bai. Am ridicat privirea si langa mine statea EL. Era nervos, iar figura parea putin contorsionata. Nu a zis nimic, m-am apucat de mana si m-a tras dupa EL. Cand am iesit din restaurant mi-a dat drumul, s-a intors spre mine si s-a uitat lung.
- O sa interpretezi din nou gresit, am zis eu intorcand fata si continuand sa merg spre plaja.
- Gresit? De ce? Mi-am dat seama ca nu vroiai sa te sarute, altfel te lasam in pace. Nu ma intereseaza viata ta amoroasa, dar nu suport sa se abuzeze de cineva.
Continua sa mearga pe langa mine cu mainile in buzunar. Vroiam sa ma lase in pace, vroiam sa plece ca nu mai fiu obligata sa ma abtin. Vroiam sa urlu, sa imi dau palme, sa tip, sa fac ca toti dracii. Vroiam sa fiu singurica, pentru 5 minute, in care sa nu ma inconjoare o multime de voci as fi dat in momentul ala multe lucruri. Dar EL continua sa maerga langa mine tacand si tinandu-si mainile in buzunare.
- Ai de gand sa spui ceva? am intrebat eu nervoasa.
- Cam ce anume? a zis ridicand din umeri.
- Orice! Numai vorbeste! Ma simt ca si cum as merge cu o fantoma pe langa mine.
- M-ai facut fantoma? Cumva... sau am auzit prost? a spus venind amenintator spre mine.
- Uite, scuze... am zis eu dandu-ma mai in spate. Ce vrei sa faci? am intrebat putin speriata.
A inceput sa ma gadile, simtisem ca asta vrea sa faca. EL si Andrea folosesc aceeasi tehnica cu mine. Am inceput sa alergam pe plaja, sa ma gadile, sa fug de EL.
- Gata! Te rog, am zis eu nemai putand sa ma tin pe picioare si continuand sa rad.
- Bine! Pace, a spus ridicand mainile.
L-am crezut, proasta decizie! A venit si m-a trantit pe nisip continuand ceea ce facuse mai devreme. Ne-am miscat si am ajuns intr-o pozitie destul de ciudata. Ne-am oprit brusc din ras cand am realizat ca ajunsese peste mine si cu fata la o distanta de mai putin de 10 cm. Ma asteptam sa se ridice brusc, sa faca ceva, un gest urat, ca de obicei. De fapt a facut ce credeam ca nu o sa faca niciodata. M-a sarutat, m-a mangaiat si am continuat sa ne tavalim in nisip sarutandu-ne inca cateva minute bune. La un moment dat am auzit un strigat si ne-am dat seama ca erau chitaristul cu Adeiu. Astia doi sunt din ce in ce mai des impreuna. Ne-am ridicat rapid si ne-am scuturat de nisip. Fetele noastre erau rosii si buzele la fel.
Cand au ajuns cei doi langa noi am inceput sa ne balbaim. Ei au ras si ne-au zis ca au hotarat cu totii sa ramanem in camera sa ne jucam tampenii. Mda, ultima data cand am jucat ceva cu Sonia ajunsesem sa ling pe cineva, deci, nu!
Incercam sa urcam bucata aia de delulet care despartea plaja de drum. Inteligenti am fost, maxim, cand nu am luat-o pe scari. Cica sa nu mai ocolim. Mda. Adeiu a alunecat si s-a lovit la glezna destul de rau. Bine, asta s-a terminat destul de bine, daca stai sa te gandesti ca a fost dusa in brate dupa asta. Si nu numai, chitaristul a stat cu ea in baie destul de mult, i-a curatat lovitura, a pansat-o si dupa a asezat-o frumos pe canapea cu piciorul pe o perna pusa la el in brate. Ce pierdusem din toata scena asta? Nu stiu. Nu m-am mirat oricum cand facea tot ceea ce zicea Adeiu, de incepuse fata sa se simta prost. Dupa ne-a spus glume. Am ras cu totii de am lesinat aproape. Era chiar bun la asta. Putea sa isi schimbe meseria oricand. Dupa am inceput sa cantam, am facut un fel de karaoke. Am inceput sa cant cu Andrea melodia lor Geek in the pink, iar baietii au ramas surprinsi.
- Wow, de unde o stiti asa bine? a intrebat tobosarul.
- Eh, ne-a trebuit pentru ceva. Pacat ca nu a iesit, am zis eu trista putin.
- Ce anume? a intrebat chitaristul continuand sa ii maseze piciorul lu'Adeiu.
- Treia sa dam o auditie, am fost excluse pentru ca am venit cu propria formatie, a zis Andrea repede si putin rastit.
- Excluse? In ce sens? s-a interesat bassistul intinzandu-i Andreei un pahar cu suc si uitandu-se cand la mine cand la ea.
- Mmm, nu e mare scofala, crede-ma nu merita stiut, am incheiat eu.
- Oricum cantati foarte bine, puteti avea succes, a zis EL.
- Mda, am ras amandoua, stim, si fara sa fim "modeste", am zis eu imitand ghilimelele.
- Scumpele mele prietene nu vor sa spuna de fapt ca au fost date afara pentru ca erau prea bune, a terminat Sonia pentru noi.
- Clar, mai bine incheiem discutia ca se ajunge, iar la ciudatenii.
M-am ridicat de pe fotoliu si m-am dus sa fac niste floricele. M-am intors dupa cateva minute cu bolul plin. Andrea se tot contrazicea cu bassistul ca citise nu stiu unde cat este el de pervers si copilu nu vroia sa recunoasca, Sonia adormise sprijinind capul tobosarului cu al ei, aratau ca doi bebei mititei, Adeiu isi mutase pozitia si dormea cu capul in poala chitaristului care o privea si o mangaia pe par. Astia doi urmau sa ramana impreuna, banuiam eu asa, ca o Mary Poppins ce sunt. EL incerca sa cante ceva la chitara si scria niste note. M-am indreptat spre fotoliu intinzandu-i castronul.
- Poftim, pentru ca vad ca nu prea mai am cui sa dau sa manance. Aia doi se contrazic si dupa o sa se impace cu un sarut, moment in care s-au intors si m-au privit amandoi diabolic, apoi s-au intors la convorbirea lor. Oook, am zis luand o floricea, uite, aia doi, dorm bustean, ca doi copii mici, si am aratat spre Sonia si tobosar. Iar... amorezii astia romantici de aici din fata noastra, clar nu ne baga in seama.
- Ha? a zis EL scriind pe foaia aia o nota, am dat ochii peste cap si am iesit pe balcon lasand castronul undeva langa Sonia, pe o masuta de cafea.
Stand si privind marea si stelele m-am simtit imbratisata pe la spate si cineva puandu-si capul pe umarul meu.
- Uite, hai sa uitam trecutul pentru o saptamana. Nu conteaza cine esti si cine sunt. Cat suntem aici, hai sa fim prieteni, si m-a intors spre EL sarutandu-ma.
Am ridicat mainile si L-am apucat de gat. Acum puteam visa. O saptamana puteam visa! O saptamana eram a LUI.
Cand ne-am intors in camera m-a tinut de mana si lumea ne-a aplaudat, eu am ramas blocata, mai trebuia orezul si devenea intr-adevar ciudat.
A doua zi, am facut plaja doar dimineata si dupa masa ne-am plimbat. Sonia cu tobosarul nu stiu sincer unde s-au dus, ziceau ceva de inghetata multa si dulciuri. Nu intrebati, ca nu as stii sa raspund. Andrea cu bassistul au disparut de langa noi ca si cum nu am fi venit impreuna, iar Adeiu a fost luata de mana de catre chitarist si s-au scuzat ca au de vazut nu stiu ce far. Far?? Lame scuza ca sa fie singuri.
Noi doi, ne-am plimbat pe plaja, am facut poze, am vizitat ce era de vizitat, apoi ne-am intors la hotel. Ziua aia a trecut atat de repede ca nu mi-am dat seama ce anume am facut. Nu pot distinge nici acum privirea LUI de locurile prin care am fost. Nu-L vedeam decat pe EL si atat. Uitasem de Tae Hyun si de incidentul de ieri. Oricum s-a evaporat, din nou. Cand mi-a revenit in minte am oftat, iar EL s-a uitat ciudat la mine. M-a luat de mana si m-a tras spre terasa restaurantului. I-am asteptat pe ceilalti in timp ce beam un pahar de vin rosu.
Cand au aparut singurii care nu se tineau de mana erau Sonia cu tobosarul. Tipic, astia doi se tot mustruluiau unul pe altul. Adeiu cu chitaristul s-au pupat toata seara, iar cand s-au scuzat din nou era clar ca vroiau sa fie singuri, undeva privat. Nu i-am vazut pana a doua zi dimineata. Andrea cu bassistul su stat pana tarziu pe plaja si cand s-au intors in camera s-au dus intr-un dormitor si n-au mai iesit de acolo decat a doua zi. Nu pot baga mana in foc ce au facut, dar clar ceva pervers pentru ca au chitait si tipat toata noaptea. Am aflat a doua zi ce anume, era ceva clar, super hot! Si de asteptat, eu si gandurile mele... Sonia s-a jucat toata seara ceva pe consola. Tot tipa cu tobosarul, "Omoara-l, da-i in cap! In caaap!", dap da-i in cap, Sonia! Care cap?
Eu... noi... EL... wow! A fost cea mai frumoasa seara. Ne-am dus in dormitorul LUI, a inceput sa ma sarute, m-a impins in pat, i-am scos tricoul, mi-a desfacut bluza, am continuat sa facem asta pana cand trupurile noastre au devenit unul.
Seara aia nu o sa o uit niciodata!

한국- Actul XVI

2011-10-09T16:11:00.000+03:00

"- La multi ani, draga mea!"- cuvintele astea imi tot rasunau in minte si nu puteam sa le opresc. Mi-as fi dorit sa gasesc un buton prin care sa nu le mai aud, sa ma pot concentra la ce anume discutam cu fetele acolo. Ele ma tot intrebau de facultate, de profi, de viata mea in genere si eu le spuneam "Da, Nu... Aham". Eram distrata, prea distrata de la tot ce se petrecea in jurul meu.
Mai mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca am primit de la fiecare cate un cadou. Obisnuita ca in Romania ma asteptam la unul singur. Ceva mai consistent, dar am realizat ca personalitatile lor nu i-au lasat sa se puna de acord. Tobosarul mi-a luat ciocolata si un urs mare de plush, enorm era, nu stiu cum a reusit sa il care pana in club. De la bassist am primit ceva destul de ciudat. Nu ma asteptam sa deschid cutia si sa gasesc un compleu de dormit. Dantela neagra?? Ce Dumnezeu a fost in capul lui, am inghitit in gol si i-am zambit. Imi aduceam aminte de alte chestii si preferam sa nu. Cel care canta la electrica, care desi pare putin distrat de fiecare data de tot ce este in jurul lui si niciodata nu baga in seama decat muzica, mi-a daruit o carte. Nu orice carte... Kamasutra??? Astia aveau o problema grava, trebuiau sa se ia de mana. Mai am o editie mai veche, ilustrata, dar asta era groasa de peste 500 de pagini si era si istoria scrisa in ea. Fetele au ras si au facut misto de mine, tipic lor, Sonia m-a rugat sa i-o imprumut, Andrea a zis ca ea nu are nevoie pentru ca ii place sa improvizeze, moment in care bassistul a ras si s-a uitat cu subinteles la ea. God, ce oameni. Singura care, nu neaparat s-a rusinat, dar nu a comentat continunad sa bea din cocktailul ei a fost Adeiu. Probabil ca mintea ei socotea si impartea si facea calcule, in ce pozitie, la ce grad trebuiesc realizate toate acele lucruri. Chitaristul de la electrica a intrebat de ce ea nu isi spune opinia, moment in care ea s-a inecat cu bautura si a inceput sa tuseasca, el a zambit sugestiv. Clar si ea se gandea la prostii. Lupul cu blana de miel in spate, ia uite unde se ascundea.
Asteptam momentul in care EL o sa imi dea cadoul. Ma gandeam si incercam sa imi dau seama ce anume ar fi trebuit sa fie. La ce s-a referit, oare? Si revenind: DRAGA MEA??? De unde pana unde?
Seara aia am fost ca o printesa, am dansat cu totii si fetele s-au simtit extraordinar. Andrea isi gasise subiecte de discutie cu bassistul si imi dadeau de banuit, Adeiu vorbea de nu stiu ce mangauri cu chitaristul celalalt, iar Sonia se tot ciondanea, contrzicea si maimutarea cu tobosarul. Doamne cat de bine se potrivesc astia doi din urma, nu gasesti nicaieri doi oameni care sa semene atat de bine fara sa fie rude. Eu imi terminam de baut cocktailul pe canapea si i priveam. Oare cum reusesc eu sa ii cuplez, cam asta gandeam la momentul respectiv. Nu au avut oricum nevoie de ajutorul meu, dar, revenind la EL, care disparuse din raza mea vizuala. M-am tot invartit si m-am uitat dupa ceva care sa semene cu fata lui, dar nimic. M-am gandit sa ma duc pana la baie ca sa mai verific daca aratam bine. Narcisista de mine, glumesc, chiar aveam nevoie.
Cand m-am intors si EL aparuse la masa si s-a scuzat dupa cand m-a luat de mana si m-a tras sus pe terasa.
Cand am ajuns m-am oprit putin speriata. De ce eram speriata nu as stii sa va spun. Inima imi batea atat de tare ca imi ajunsese in gat, iar fata probabil mi se inrosise. Vantul adia usor si ii misca bretonul de pe frunte. Era simpatic, iar eu foarte nervoasa. Nu putea sa spuna ce avea de spus si dupa sa plec si sa ma ascund undeva? Visasem la multe din momentele astea, scrisesem fan ficuri despre ele, dar nu mi-am inchipuit in viata mea ca o sa se intample ceva din toate astea. Il vroiam langa mine, vroiam sa fiu cu EL, dar stiam ca este aproape imposibil. Vedetele nu au iubite din afara bransei si nu ar fi avut cum sa se indragosteasca de mine. Am zambit si am ridicat sprancenele. Am deschis gura sa zic ceva, dar atunci a pocnit din degete si au inceput artificiile sa se sparga deasupra noastra. Cerul era brazdat de toate culorile, iar gura mea ramasese deschisa in fata spectacolului minunat. Chiar era romantic, chiar nu ma asteptam si imi facuse intr-adevar un cadou superb. S-a intors cu fata spre mine si a zambit cu toti dintii cand mi-a vazut entuziasmul. M-am dus langa EL si l-am apucat cu o mana de brat.
- Mersi, mult de tot! Multumesc! am zis razand.
- Poftim, si mi-a intins o cutie mica de bijuterii.
- Ce este? am intrebat eu cu juma de gura, nu stiam ce sa spun.
Am luat-o, am deschis-o si am vazut o pereche de cercei. Am scos unul si am observat ca erau personalizati cu formatia. Pe unul scria "CN" si pe unul "BLUE". Am ramas uimita. Erau atat de frumusei.
- Sa nu ma uiti niciodata, a spus si s-a scarpinat in cap. Probabil suna ciudat, dar chiar ma simt bine cand sunt cu voi. Intr-un fel iti multumesc ca m-ai facut sa cad in fund in mijlocul aeroportului.
- Da? Ma bucur, si eu am inceput sa rad. Cred ca a fost foarte frumos. Dar privirea ta era diabolica atunci.
- Eh, nu conteaza. Mersi si inca o data La multi ani pitico!
- Nu sunt pitica, am inceput eu sa ma lamentez.
Atunci au urcat si ceilalti si am continuat sa privim impreuna artificiile. Am inceput sa ne stropim cu sampanie si am ras de ne-a durut burta. Ma simteam minunat, uitasem toate lucrurile rele care mi se intamplasera. Mai trebuia cineva in toata imaginea asta. Ren, imi parea rau ca nu a putut veni. Oricum eram fericita, atat de fericita ca puteam urla. N-am facut decat sa continui sa rad, sa vorbim, sa ne simtim bine.
Spre dimineata am ajuns acasa si ne-am rasturnat in pat toate. Am adormit imediat si am visat ca sentimentul ala nu va disparea niciodata.
Urmatoarele 3-4 zile am fost cu fetele, am vizitat, ne-am mai intalnit si cu baietii din cand in cand, am fost la un concert si chiar am reusit sa luam autografe.
Ne hotarasem cu fetele sa plecam in Jeju Island la plaja sa ne balacim sa ne simtim bine. Vroiam sa plecam in doua zile si cautam cazare, bilete etc. Sonia a primit un teleofn de la tobosar. Astia doi isi spuneau tot. Doamne, nesanatosii. Oare la ce se gandeau. Baietii aveau de filmat un videoclip pentru o reclama si plecau spre Jeju urmatoarea zi. Ne-au intrebat daca vrem sa mergem cu ei. Am acceptat imediat. Acum nu imi mai era frica pentru ca intelesesem ce anume simte EL. Nu ma placea, dar ii placea compania noastra. Era de ajuns pentru mine.
Am plecta cu noaptea-n cap. Eram dormite pentru ca nu inchisesem un ochi toata noaptea. Facusem bagaje si curat, stransesem pe acolo, sortasem ce anume trebuia sa luam cu noi, mersesem si la cumparaturi. Noaptea trecute a fost haos, iar acum, fetele noastre care aratau ca niste ursi panda abia observau butoanele de la lift.
- Waaa, ce somn, am cascat eu, imi este.
- Nu-mi aduce aminte de perna, a inceput Sonia, cascand dupa mine.
- Pernaaaaa, aigooo, somn, Adeiu, deja o luase razna.
- Eu nu prea am nimic, a zis Andrea cascand.
- Nimic pe naiba, si ochii aia ce sunt? am inceput eu sa rad.
- Uita-te la tine si dupa zi de mine, a zis ea si a ras la randul ei.
- Lasati-va ochii, de abia astept sa stam in masina sa dormim.
- Sonia, buna idee.
De fapt, nu a fost asa, ne-am dus cu o rulota, iar baietii au tot repetat melodia. Nu mai suportam, cand am ajuns la feribot si am coborat din masina o luasem deja razna.
- Am inceput sa nu mai vad, am tipat la fete. Mi-au tocit creierii cu melodiile lor.
- Vorbeste mai incet, a zis Adeiu, e urat ce faci.
- Urat pe d...
- Shhhh, mi-a facut semn Andrea, iese cineva din rulota.
- Vorbim in romana oameni buni, a ras Sonia.
- Ah, da! si-a tras o palma peste cap Adeiu.
- Nu, da clar, daca nu beau o cafea tare MOR aici! Gen!
- Am inteles, atunci sa gasim un ceva de cafea. Chestia aia de o beau baietii este pentru lipit tapetul, a inceput morocanoasa Andrea.
- Eu care o beau foarte dulce, nu am putut nici gusta macar, s-a lamentat Sonia.
Ajunse in fata unui automat am bagat banii pentru cafea, am ales mare si fara zahar, mi-am luat un latte machiatto si cand am gustat din ea eram in al 9-lea cer.
- Genial! Foarte buna! am zis si am zambit.
Ne-am intors la masina si am asteptat sa o urce pe modelul ala de ultima ora de bac, dupa care si noi dupa ea. Band din cafea a venit langa mine tobosarul care mi-a cerut sa bea si el putina. L-am avertizat, dar nu m-a crezut. In urmatorul moment l-a scuipat pe EL din cap pana in picioare.
- Au... urat asa, am zis eu si am ras.
- Asta o sa se termine cu o bataie sau injuratura, a zis bassistul de langa mine.
Am ridicat capul spre el si mi-a zambit. Copilu asta acum tace si nu ii auzi glasul vreo 3 ore, acum vorbeste de nu se mai opreste, dar si cand vorbeste, sa te fereasca sfantul. Este un drac mic.
- Hyung, n-am vrut, n-am stiut ca esti in spatele meu, alerga tobosarul cu EL in urma lui.
- Te omor cand te prind, aia era camasa mea preferata! tipa EL nervos.
Eu, cu fetele si ceilalti doi ne amuzam copios. EL a intors privirea spre noi si am tacut cu totii facandu-ne de lucru cu alte prostii. Au continuat sa se alerge inca vreo cateva minute timp in care tobosarul se ruga de EL sa il lase in pace si noi radeam.
Cand am ajuns pe insula catelu Andreei era super fericit. Evident venise si ghemotoaca cu noi, desi am uitat sa o mentionez anterior. Baietii au fost incantati de pufosenia cuminte. Se obervase ca nu ii placuse prea mult pe feribotul/bacul ala sau ce o fi fost el.
La hotel ne-am cazat toate intr-un fel de suit pentru 4 persoane. Baietii langa noi intr-un apartament asemanator. Imediat ne-am dus sa papam. Ne-am asezat pe o terasa si am urmarit valurile, vroiam sa ne ducem la plaja mai incolo putin. Eram mandra de costumul meu de baie pe care il cumparasem cu o zi inainte. Dupa ce am papat mancare frantuzeasca si ne-am dus sa ne odihnim oasele, am facut geanta de plaja. Fiecare eram inarmate cu o ditamai chestia plina de prosoape, creme, si alte prostii de genul. Baietii in schimb aveau cate doua prosoape pe umar, iar chitaristul o crema in mana stanga. S-au uitat la noi cum caram la geamantane si au inceput sa rada.
- O fata trebuie sa aiba de toate, a zis Andrea si a plecat spre plaja.
Ne-am asezat aproape de apa si ne-am intins prospaele pe sezlonguri. Astia sunt mai civilizati, sunt gratis daca stai la hotel. He, he! Comandasem cate un suc de la bar si stateam intinse la plaja.
Catelu Andreei se juca cu apa si latra la fiecare val. Baietii contruiau nu stiu ce monument istoric din nisip si Sonia le facea poze. Ce imagine minunata. Dupa vreo ora in care ma incinsesem si pielea parca imi lua foc le-am intrebat pe fete daca nu vor in apa.
- Hay sa mergem sa ne balacim pentru ca daca mai stau aici poti sa prajesti un ou pe mine, am zis eu ridicandu-ma de pe sezlong.
- Ok, stai sa o leg pe asta mica sa nu vina dupa noi, nu de alta, dar daca inot uit de ea si nu vreau sa o pierd.
- Sonia, hai si tu! a zis Adeiu.
- Mda, eu nu stiu sa inot, a inceput ea sa se scuze.
- Stai la mal, nu ne ducem departe, stam cu tine, am zis eu incercand sa o conving.
- Nu stiu...
- Hai, nici eu nu stiu, a spus Adeiu, deci stau cu tine.
- Ok, doar la mal.
Nu a fost numai la mal. Ne-am indepartat pentru ca apa era foarte mica si ne-am jucat cu o minge. Volei in apa, cel mai obositor joc ever. Andrea a aruncat mingea cu forta si vantul a adiat exact atunci. A impins mingea dincolo de Sonia. Ea s-a dus sa o ia, nestiind ca apa acolo era putin mai adanca. Acum o vedea bine mersi pe Sonia, dupa care s-a dus la fund. M-am panicat si m-am apucat sa inot spre ea. Am facut doi am inot si stiu cat de cat si cum sa tin omul la suprafata, dar acolo unde era ea un curent de apa rece te cam paraliza. Am prins-o de umar, in timp ce ea dadea din maini si din picioare, i-am explicat cum sa stea la suprafata si am incercat sa ma misc cu ea in brate. Proasta decizie, in momentul ala mi s-a pus un carcel la gamba. I-am zis Soniei sa tipe la fete si sa cheme pe cineva. Piciorul ma durea ingrozitor, ea aprape se ineca langa mine si malul era foarte departe. Am observat doar ca fetele au priceput ce se intamplase si au inceput sa alerge spre mal. Amandoua facandu-le cu mana baietilor. Urma sa ma inec? Sonia tot tipa la mine sa incerc sa stau deasupra, ea reusise sa calce apa si continua sa ramana in aceeasi pozitie, dar eu nu, durerea era prea mare, iar piciorul nu ma asculta. Am simtit cum ea ma tinea la suprafata, dupa am inchis ochii, am luat o gura mare de apa si blank.

한국- Actul XV

2011-10-08T18:36:00.001+03:00

Pijamaua, papucii de doua modele, sosetele si miunanta mea geanta. Impodobita ca un brad de Craciun continuam sa stau in fata lor cu o figura de asasin in serie. Nu stiam pe care sa-l apuc primul si cui sa ii zic vreo doua. Tot schimbam privirea de la Sonia la tobosar, apoi spre bassist. Ma tot uitam la ei in timp ce EL se abtinea sa nu rada mai tare. Am lasat geanta jos, mi-am intins bratele ca inainte de lupta si am rupt-o la fuga dupa tobosar. Atunci s-a produs haos. Toti fugeau de colo colo, eu alergam dupa ala mic, dupa Sonia, iar EL statea pe margine observand. Eu cautam ceva cu care sa arunc sau sa stropesc, ceva nu destul de tare, dar suficient ca sa doara. Am pus mana pe o perna, singurul lucru disponibil. Atunci a inceput o bataie in tot sensul cuvantului. In jurul nostru se vedeau numai fulgi zburand in stanga si in dreapta. Nu credeam ca la un moment dat pernele incep sa se destrame sau bine, sa piarda din surplus. Dupa vreo 20 de minute, cred, eram toti epuizati, razand in fund pe covor. Fiecare avea in mana cate o perna si parca ne pregateam sa atacam din nou. Aratam ca intr-o scena cu lupi. Fiecare pe pozitii, cu privirea ratacita, dar in acelasi timp focalizand dusmanul. EL care pana acum statuse pe margine s-a pregatit sa spuna ceva tusind inainte ca sa ne atraga atentia. Toti am intors privirile spre EL, am zambit cu subinteles si ne-am repezit. Intr-o secunda era acaparat de 6 perne. Din toate partile. Cand au ramas fara fulgi ne-am apucat sa il gadilam. Radeam din toti rarunchii. Corpul mi se misca din toate incheieturile, gura si burta ma dureau ingrozitor, dar nu ma puteam opri. Dupa spaima de mai devreme meritam si eu sa respir linistita.
Cand ne-am calmat ne-am uitat unii la altii. Aveam fetele rosii si gurile pana la urechi. Eram happy, intr-un fel. Sonia tot scuipa fulgi, tobosarul se curata, EL incerca sa se ridice, putin morocanos. M-am ridicat si eu si am vrut sa ma indrept catre o baie, exact cand ma intorceam cu spatele EL a intrebat putin amuzat.
- Auzi, dar pana la urma, de ce ai venit asa? Ma refer imbracata, incerca sa se abtina sa nu rada, cred ca ma transformasem si intr-o gaina intre timp.
- Ah... pai... am inceput eu ne stiind cum sa explic mai bine, fara subintelesuri.
- Pentru ca am mintit-o ca sa o aducem aici, a zis tobosarul.
- Dap, i-am spus ca facusei un accident de masina, a continuat Sonia. Nu am crezut ca o sa fie atat de rapida.
- Am inteles. Deci, ai venit asa doar pentru ca te-ai gandit ca am patit ceva grav? Trebuie retinuta chestia asta, a inchiat EL si a inceput sa rada aproape isteric. Si apropo, aratai groaznic!
- Ah, multumesc! am tipat eu si m-am indreptat spre baie.
Surprize, surprize! Aratam ca un pui tampit pe care il parlisei inainte. Eram plina de fulgi in cap, parul imi era ravaisit complet si mai aveam si un mot prins in varf. Doamne! Cand m-am studiat per amsamblu m-a bufnit si pe mine rasul. Nu prea intelegeam de ce aratam ca toate alea. Eram ori un specimen pe cale de disparitie, ori unul care nu aparuse inca.
Dupa ce am iesit din baie am continuat o seara memorabila. Am baut, muuult, si daca ma credeti dupa a 7 a sticla de bere, nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat. Nu mare lucru cred, pentru ca ne-am trezit tot in aceleasi pozitii ca ultima pe care mi-o aduceam eu aminte. Deci, eram bine. Macar nu imi era teama de vreun copil nelegitim.
Pana la vacanta mai era doar o luna jumatate. Timp in care am tot invatat pentru note, pentru marire, pentru examene. Cu baietii nu ne-am mai vazut prea des, Tae Hyun parca disparuse total dupa faza cu Ren, iar eu si Sonia ne reluasem vechile obiceiuri. Ne trezeam obosite pentru ca urmaream drame coreene si japoneze pana dimineata mancand inghetata de la gelateria pe care mi-o aratasera baietii cand de abia ajunsesem in Seul. Zilele noastre se rezumau la lucruri din ce in ce mai banale: cursuri/seminarii, mancat, plimbarica, discutii interminabile despre TB2xHP, sau alti profi si comentarii despre vedetele din drame. Incepusem sa duc dorul zilelor in care imi doream realitate. Acum era trist, nu mai avusesem de a face cu un baiat de... aproape 2 luni. Duceam dorul, atat de tare ca imi venea sa urlu.
Urmand ziua mea de nastere m-am gandit sa invit cateva din vechile mele prietene din Romania. Andreea Stoica studia si ea in Coreea, doar ca in Incheon, ceva cu limbi straine. Incurcate mai sunt caile Domnului, imi ziceam in fiecare seara, pentru ca aveam o multime de prietene care urmau sa vina in Seul. Andrea Rusu trebuia sa ajunga pentru un nu stiu ce interviu pentru facultate, deoarece dorea sa se transfere la SNU. Toate se legau perfect.
Cand trebuia sa ma duc sa o iau de la autobuz pe Adeiu (Andreea Stoica, are si o porecla, vine de la id-ul de mess, bine mie mi se pare ca vine dintr-un anime ca sa fiu sincera) m-a sunat Ren.
- Waaa... ce mai faci? am zis eu super fericita cand am vazut apelul.
Ma anuntase ca din pacate nu stie sigur daca reuseste sa ajunga de ziua mea, dar ca pot sa stau cu fetele la el in apartament ca sa nu ne inghesuim la camin.
Zis si facut. Eu cu Sonia ne carasem toate bagajele cu o seara inainte. Apartamentul de fapt avea 3 camere, nepunand la socoteala livingul, dar eu in seara aceea nu observasem usile. Cand m-am dus cu Sis, am facut curat, am aerisit, am cumparat de mancare, bautura, rontaieli si am asteptat cuminti sa vina si fetele ca sa ne facem de cap. Noi mai aveam doar un examen exact in ziua in care venea Adeiu.
- Hey, buuunnaaa!!!! a inceput ea cand m-a vazut. Ce faci? Parca au trecut un car de ani.
- Ti se pare! am ras eu. Uite te duc acasa, dupa vine si Sonia si eu mai am de dat un examen acum la 14:00. Tampita ora, dar nah.
- Oki doki, pana atunci despachetez. Ce bine este cand termini mai devreme facultatea. Hehe.
- Uf, ce te urasc! N-am chef de examenul de azi nici moarta.
- Las ca diseara, ne imbatam! a zis ea razand.
- Tu? Imbatam? Doamne, Adeiule, ce s-a intamplat cu tine? Ultima data nu ai terminat o cutie de bere si ai adormit langa mine si Andrea. Ce ti-au facut aia la facultate? Te-au reparat? Ai venit pe fagasul normal? am zis eu razand in timp ce continuam sa mergem spre bloc.
- Eh, omul.. se mai maturizeaza... descopera soju! Si uite asa incepe sa bea... a zis ea cu o voce de copil mic.
- Soju! Clar! Asta am uitat saiau cu Sonia, mergem diseara si luam de la supermarket si cu Andrea.
Am dat examenul si m-am intors spre casa. Ziua mea trecuse devreo saptamana, dar nu conta. Oricum, nu puteam sa le chem si sa ne simtim bine decat daca terminam sesiunea la fel de bine. Pentru prima data a fost extraordinar, oricum.
Seara un taxi a oprit in fata blocului si Andrea cu Loise intr-o cutie de carat animale si multe bagaje tronau pe trotuar.
- Te muti? am intrebat-o eu si cu Sonia iesind din scara.
- Vai! Da nu mai pot! Am carat la astea... daca nu era un agarici din ala sa le suie pe prostia aia cu roti nu ma descurcam. Numa un troler are 20 de kg. Si am trei!
- Wow, da unde te mai duci? Sau... ai de gand sa stai mai mult... am zis eu cu subinteles.
- Am de gand sa ma simt bine luna asta de zile, impreuna cu voi. Mergem si in Jeju! Trebuie! Clar!
Seara aia am povestit vrute si nevrute. Andrea ne povestea de "Parcul Herastrau", asta fiind porecla iubitului ei, cum nu o mai lasa in pace de cand m-a mancat pe mine limba si mi-am bagat coada. Dracusorul din mine nu s-a putut abtine pana nu le-a facut lipeala. De atunci Andrea ma tot innebuneste ca ma strange de gat si eu nu mai pot sa ma abtin din ras. Sunt un cuplu mortal. El este destul de simpatic, corean, care canta superb si ea o nebuna care nu tace din gura si care il innebuneste de cap.
- Nu este vina mea! am zis eu in aparare. Tu, daca nu vroiai nu acceptai.
- Eh, nu! De parca nu te cunoaste lumea! Tu, daca iti pui ceva in cap, vai de capul si picioarele alorlalti.
- Corect, aici sunt de acord cu voi, a zis Sonia care radea pe infundate. Mai ales cu EL.
- EL? Waa... povesteste, pana la urma ce ati mai facut? a schimbat Andrea subiectul
- Dar, de ce sa vorbim despre mine, cand Adeiu ne poate povesti despre coreanul de la ea din grupa care ii face curte de vreo 2 luni, am zis eu repede si am baut o gura de ceai.
- Ah, pai, vedeti... a inceput Adeiu rosind toata si mutandu-si privirea de la una la alta.
- Ce... corean dragut, si nou nu ne-ai zis? Hm? a zis Andrea, si uite unde era de fapt dracusorul
- Este, unul... la mine in grupa, spus scurt Adeiu. E un scump si seamana putin cu Kyu Hyun de la SUJU. Waa... si e un scump.
Ne-a povestit cum a ajutat-o la inceput cu salile, cu caminul, cu temele, cu profii. Dupa au facut un proiect despre literatura engleza. De atunci sunt cam nedespartiti. El a trebuit sa plece in Busan la bunici, dar peste o luna cand pleaca ea de aici o sa se vada. Atunci a promis ca ne vom intalni cu totii.
- Deci sa inteleg ca... ati facut ceva, nu? Doar nu te-ai dus la el acasa de a-ti facut un proiect fara continuare in dormitor, am inceput eu.
- Ce? Ah, nu... a rosit Adeiu.
- Minti! a zis Sonia. Minti, nu te uiti la noi si ai rosit, waa... aigoo... ce fata rea. De cand pana cand? am ras toate.
- Pey... sa vedeti... a inceput ea.
- Deci ati facut ceva!!!! a tipat Andrea. Stiam eu! a zis ea si a aratat cu degetul catre Adeiu.
- Ia uite cine rade, am spus eu razand pe sub mustati. Las ca iti vine si tie randul. Haha! Acum, te rugam, continua... sa vedem:
- In ultima seara am dormit la el. De aici se intelege. Dupa am fost mai apropiati, dar nu s-a mai intamplat. Am lasat-o sa curga...
- Sa curga! Buna asta, suna ciudat si eu care ziceam ca nu te gandesti la prostii, am zis eu rontaind un stics.
- Eh, intelegeti voi, relatia, a continuat ea rosind.
- Da, da, am zis eu. Cine se scuza se acuza, am ras toate si am ciocnit.
- Pentru o continuare de doua ori mai frumoasa!
- Andrea, a inceput Adeiu, tu... cu... "Parcul Herastrau"? a ridicat din sprancene si a ras.
- Ce? Eu nimic, noi nimic. E speriat de bombe una la mana si doi... fiti serioase, parca l-am luat sa-l cresc. Ce naiba zici ca suntem nebuni. El e fricos si din toate alea sare ca ars. Am venit sa gasesc altul, a ras ea si a ridicat paharul.
Dupa ultima ciocnitura ne-am adus aminte de Soju si am plecat la cumparaturi. Era destul de tarziu. La raftul cu taitei Andrea statea in dubiu pentru ca nu intelegea ce scrie si nu stia pe care sa-l aleaga.
- Luasem din astia, cu pui, dar daca vrei, mai ia, am zis eu intorcandu-ma cu caruciorul plin de sticle.
- Waa... ce luasi acolo? Tot magazinul? Vrei sa zica lumea ca suntem alcoolice? a inceput ea.
- Unde ti-e spiritul? Sau cineva ti l-a cam pleostit? am ras eu.
- Bine, bine... azi ne imbatam!
Ne-am intors acasa cu mai multe sticle decat ar fi incaput in frigiderul ala micut. Chiar luasem tot magazinul. Doamne ne ticnisem. Ne facusem provizii ca pentru cataclism. Si numai de Soju.
Intr-o seara cand ne pregateam sa iesim in club, la agatat, cum zicea Sonia de fiecare data, femeia asta nu se mai satura de baieti draguti, mi-a sunat telefonul. Nu era numar pe ecran si am raspuns putin ciudat.
- Alo? Da? am zis precauta.
- Suntem la clubul obisnuit, veniti si voi, a zis tobosarul de pe partea celalalta.
- Ha? De ce suni cu numar ascuns? m-am rastit eu. Vrei sa fac apoplexie aici?
- Hai, veniti! Peste o ora sa fiti aici, si a inchis telefonul.
Se ticnise, dar oricum era mai bine decat cine stie ce alt loc de duzina. Macar nu eram singure daca beam prea mult. Oricum azi, cica celebram ziua mea, Sonia a zis ca ea nu vrea sarbatoare, doar cadouri. Asa ca fetele s-au conformat, eu m-am gandit sa le soct intr-un club, macar asa de drag. Desi, ce n-am inteles era, de ce Sonia oricum impartea plata cu mine, daca nu vroia sa fie sarbatorita azi? Hm, mi se paruse suspect la inceput si ma gandeam la tot felu de chestii, dar dupa m-am lasat de gandit, imi afecteaza creierul, oricum ea nu prea e de inteles. E ca mine, mereu imprevizibila.
Primisem ceva foarte dragut de la Ren de ziua mea. Imi trimisese exact pe 5 iunie o felicitare si un ursulet care vorbea. Era din ala care avea inregistrata vocea ta. Imi canta la multi ani si imi spunea ca ii este dor de mine. M-a emotionat extraordinar de mult.
Ajunsesem la club la ora stabilita. Am intrat fara problema si ne-am indreptat spre masa pe care ne-a indicat-o cel de la usa. Dupa ce m-am asezat jos si am comandat toate luminile s-au stins si singura luminata a ramas scena. Nu am inteles de ce nu sunt baietii la masa decat dupa ce i-am vazut cocotati acolo sus. Au inceput sa cante o melodie noua pe care mi-au dedicat-o mie si dupa mi-au cantat la multi ani. De unde aflasera? M-am intors spre Sonia care mi-a facut cu ochiul sugestiv. Acum intelesesem de ce nu a vrut sa fie sarbatorita. A fost o surpriza superba si nu numai. Atunci cand au temrinat de cantat EL a coborat de pe scena si m-a luat in brate spunandu-mi ceva la ureche.
- La multi ani draga mea! Cadoul de la mine o sa il primesti putin mai incolo cand o sa fim numai noi doi! apoi m-a pupat pe obraz si mi-a zambit.
A fost ceva la care nu m-am asteptat. Unde era persoana aceea rece careia niciodata nu ii convine nimic? Uitasem ca exista si ma gandeam la ce anume vrea sa imi dea. Si draga mea? Visam nu?

Fereastra!

2011-10-07T16:05:00.002+03:00

Am urcat treptele in graba si te-am vazut in fata geamului deschis. Iti beai ca de fiecare data vinul rosu intr-un singur pahar. Parca iti era frica sa incerci lucruri noi. Te-ai intors cu fata spre mine. Nu aceeasi figura pe care o stiam atat de bine. Erai trist, abatut, serios... Am ridicat mana din instinct ca sa te apuc de brat, dar fiind prea departe mi-a cazut pe langa corp fara vlaga. Am deschis gura sa spun ceva, dar tu mi-ai facut semn cu capul sa citesc scrisoarea de pe masa. M-am plecat si am ridicat-o. Am lasat geanta de pe umar pe spatarul scaunului mare, m-am asezat precauta ca si cum nu as mai fi facut asta niciodata. Am citit printre randuri, repede si fara sa inteleg prea multe lucruri. Am pus-o la fel de precaut pe masa si m-am ridicat. M-am intors brusc spre tine. Figura ta nu se schimbase, doar se mai inasprise putin. Ce m-as fi asteptat sa vad pe fata ta? Ce m-as fi asteptat sa spui? Nimic. Doar te cunosteam atat de bine. Am dat din cap in semn de aprobare, in coltul ochilor aveam lacrimi, dar nu le-am lasat sa curga. Vroiam sa iti redau libertatea asa cum tu, mi-ai redat zambetul. Cusca in care statusei atatia ani devenise prea stramta pentru tine. Se vedea zilnic ca numai aveai aer. Colivia desi este de aur, pentru o pasare mereu libera, tot colivie ramane. Un spatiu inchis din care nu poate sa fuga.
M-am apropiat de tine, am zambit scurt, dulce, inocent. Tu mi-ai dat bretonul la o parte si ai zambit rece la randul tau, apoi m-ai sarutat pe frunte si te-ai intors inapoi spre privelistea pe care ti-o oferea fereastra. Am plecat coborand scarile in graba. Fara sa bag de seama lacrimile mele incepusera sa curga, fara sa realizez m-am intors spre geam sa te mai privesc pentru ultima data.
Persoana careia ii incredintasem toate simturile mele, toate amintirile si toate gandurile acum pleca departe. Trebuia sa invat, de data asta sa zambesc din nou, dar singura. Fara tine, fara zambetul tau, fara bucuria pe care mi-o transmiteai de fiecare data.
Intr-o fractiune de secunda toate amintirile mi-au trecut prin fata ochilor si tot ceea ce m-ai invatat parca navalea in mintea mea. Stiam ce sa fac, stiam cum sa ma descurc si fara tine. Imi era frica, mult prea frica sa recunosc. Ti-am mai facut inca o data cu mana si am plecat definitiv. Definitiv din viata ta, a celuia pe care l-am cunoscut intr-o zi cand m-am ratacit. Cel care m-a salvat, care m-a invatat sa vad din nou ceea ce conta cu adevarat. Acela care m-a invatat sa iubesc. Si pentru mine nu conta varsta, nu conta altceva, contai tu.
Desi Tokio nu era prea departe, desi totul se putea repeta peste cativa ani, eu nu vroiam sa te mai revad avand aceleasi sentimente. Vroiam, ca atunci cand va veni timpul sa iti pot spune ca te-am iubit, fara ca acel lucru sa ma mai afecteze.
Si poate ca viata ne va readuce impreuna, sau poate ca nu. Oricum, experienta pe care m-ai facut sa o traiesc nu ma va face sa te uit. Baiat cu ochii albastrii si parul ca abanosul, care mereu statea in fata geamului band vin rosu. Si n-am aflat nici pana azi de ce de fiecare data te gaseam in acelasi loc, dar revenind aici si privind pe aceeasi fereastra am observat ca tot ceea ce se vedea era drumul spre casa mea.

한국- Actul XIV

2011-10-06T21:36:00.003+03:00

Dupa ce am dat coltul si am iesit din curtea facultatii zambetul mi-a disparut de pe buze si m-am intors spre Ren. M-am incruntat si la semafor cand el si-a intors privirea spre mine am zis simplu:
- Acum explica-te!
- Uite, imi pare rau! a inceput bine. Chiar nu am vrut sa stii cine sunt pentru ca ar fi stricat tot ceea ce credeai despre mine pana azi. Am bani, multi, nu ma laud cu asta, ii folosesc doar, in toate scopurile, daca ma intelegi. Chiar imi pare rau ca te-am mintit, dar nu am stiut ce sa fac altceva.
A pornit de la semafor cu scart, se vedea ca il interesa parerea mea. Mi-am descretit fruntea si am oftat dupa care am ridicat mainile si am tipat.
- Azi sa uitam cine suntem! am inceput sa rad si m-am uitat la el, se linistise si zambea.
- Imi place asta la tine, esti mereu imprevizibila. Acum te superi, acum iti trece. Esti ciudata rau.
- Ah, mersi, mi s-a mai zis.
Ma simteam libera si fericita cu el. Nu conta ca a mintit, nu conta nimic pentru ca imi era ca un frate. Si era super, mai ales dupa scena din curtea facultatii. Ma bucuram ca i-am lasat cu gurile cascate, mai ales pe EL. Imi parea putin rau de Tae Hyun, dar nu stiam cum sa ma mai comport cu el. Imi parea disperat, prea disperat.
Ziua aia am facut toate tampeniile din lume. Ne-am dus in parc, ne-am plimbat cu barca, dupa am mancat vata de zahar si ne-am umplut de dulceata din aia peste tot. Am papat dupa si acadele, de parca vata nu ar fi fost suficient de dulce. Ne doaream sa ne stricam maselele.
Apoi ne-am dus la karaoke. Ne-am scalambait pana tarziu spre seara. Apoi am mancat, ceva... pizza, dar ciudata rau. Un nou model. Mi s-a parut destul de interesanta si mai ales delicoasa. Ne-am mai uitat prin magazine si mi-a cumparat un lantisor. De el era agatata o placuta pe care o puteai personaliza. El scrisese "Ren-data-Japan". Mi s-a parut superb si l-am si pus la gat. Era fix ca un baiat caruia ii placea sa aiba grija de fata cu care iesea. Eu m-am oprit la o doamna care vindea niste bratarele pe care scria best friend. Erau negre si scrisul nu se vedea decat noaptea, fosforescent. Erau foarte haioase. Cand i-am dat-o reactia a fost neasteptata. M-a luat in brate si mi-a soptit la ureche.
- Nu am mai primit ceva de la o fata, fara vreo ocazie. Mersi, chiar esti altfel.
- Mi-a facut placere, si mesajul este: numai noaptea va stii de prietenia noastra. Cu referire la prima seara de pe terasa.
Am continuat sa mergem pe strada sa ne uitam la vitrine sa papam inghetata si sa vorbim. Dintr-o data a inceput sa toarne cu galeata. Nu avea niciunul umbrela, iar masina era destul de departe. Oricum ne facea ciuciulete. El s-a uitat la mine si a zis rusinat.
- Stii, eu stau la o strada distanta de aici, e mai aproape si decat masina si decat altceva. Putem merge la mine sa te usuci si dupa te conduc inapoi. Nu are vreo conotatie invitatia si nici nu am planuit asa ceva.
Tot incerca sa se justifice, iar pe mine m-a bufnit rasul. Asiaticii astia, pudici mai sunt. Corpul mi se misca spasmic de la faptul ca ma abtineam sa nu rad mai tare. Ma gandeam ca se va rusina si mai tare. L-am luat de mana si am continuat drumul.
- Ok, stai linistit nu o sa interpretez nimic. Te cunosc, sau oricum, incerc sa te cunosc, am incredere in tine. Nu o sa se intample nimic.
Si asa a fost. Ploaia a continuat pana dimineata, iar hainele mele nu se uscasera cum trebuie nici ziua urmatoare cand a trebuit sa plec.
Cand am ajuns la el am observat ca era un apartament cumparat de ai lui si ii apartinea pentru ca era personalizat. Am urmarit fiecare poza, fiecare coltisor care ma aducea mai aproape de el si de familia, trecutul lui. Intr-o poza era si mama lui. O femeie foarte frumoasa. Inalta, subtire, cu obrajii accentuati, ochii destul de mari, desi migdalati. Era facuta cand era gravida. Chiar aveai ce observa la ea. Iesea intr-adevar in evidenta. Nu iti puteai explica prin ce, dar era altfel.
- Mama ta, am inceput eu cand el se intorsese in camera si imi intindea o pijama barbateasca, era foarte frumoasa.
M-am intors spre el si am observat ca isi scosese bluza, sau bluzele, nu reusisem sa descifrez cu ce era imbracat. Nu avea corpul lui Tae Hyun, dar era bine facut. Cred ca acuse inot sau ceva de genul...
- Da, a fost. Oricum, fara amintiri triste azi, o sa iti povestesc o data cand o sa beau, a inceput sa rada apoi mi-a aratat baia. Acolo poti sa te schimbi si sa iti lasi hainele sa se usuce. Eu o sa fac un ceai, asa cum trebuie si te astept aici. Fugi!
N-am zis nimic, am dat din cap tacuta si am intrat in baie. Faianta galbena pui mi-a luat ochii imediat si mi-a dat o durere de cap instantanee. Mi-am facut dus repede si m-am dus la oglinda. Mi se intinsese tot creionul, rimelul, tot. Eu si Morticia eram, surori gemene acum. M-am demachiat pentru ca existau ghemotoace de vata in baie, m-am mai spalat o data pe ochi cu sapun si cand am ridicat capul devenisem din nou eu. De abia atunci am admirat ghiuveta. Era rotunda, bej, ca un lighean si avea stanga dreapta etajere. Ghiuveta nu era neaparat originala, dar robinetii erau fantastici. In forma de stele de mare. Asta mi-a adus aminte de cerceii de la urechile LUI. Waaa, am dat din cap repede si am iesit fara sa ma uit pe unde calc. Parul imi venea in ochi si am alunecat aterizand fix in fund. Am scos un zgomot chitait. Ren era deja langa mine ridicandu-ma si punandu-ma pe canapea.
- N-am nimic! Ren, sunt ok, nu m-am uitat si am alunecat pe apa din baie. Calmeaza-te!
- Sigur? si a inceput sa imi palpeze gambele facandu-ma sa rad.
- Ma gadili, serios, sunt ok. Uite! si m-am ridicat in picioare.
Atunci am observat cat de incordat era.
- Te-ai speriat asa tare? am intrebat eu mangaindu-l pe mana.
- Mda, de obicei ma sperii daca cineva pateste ceva cand este cu mine. De cand mama... ma simt vinovat cumva.
- Nu ai de ce, si oricum ai zis ca nu suntem tristi azi, ok? am zambit si l-am luat in brate, l-am strans tare si el la randul meu, apoi s-a auzit un tiuit de la apa care fierbea.
Mi-a explicat istoria ceaiului si mi-a aratat toate etapele de pregatire. Ii luase o jumatate de ore pentru ambele cani, dar eram fascinata. Vazusem numai in filme si animeuri si era super sa vad pe cineva in fata mea facand asa ceva. Ceaiul era excelent si isi merita asteptarea. Trebuia savurat.
Am vorbit vrute si nevrute mi-a povestit de tatal lui care este director la nu stiu ce companie mare, apoi de bunici, apoi de apartament. Apartamentul fusese al parintilor lui inainte sa plece in Japonia si nu renuntasera la el. Mi-a dat o cheie si mi-a zis ca pot veni cand vreau aici. Si numai sa ma linistesc, dar pot sa vin. Am ramas putin blocata, evident, cine era suficient de normal sa dea cuiva o cheie de la un apartament gol? Bine, el nu era normal deloc.
Cand a venit vorba de culcat ne-am ciondanit o jumatate de ora pana cand a facut ca mine.
- Ti-am zis ca nu dormi aici, am inceput eu luandu-i perna si patura si ducand-o inapoi in dormitor. Esti prietenul meu cel mai bun, ce se poate intampla daca dormim amandoi? Nu o sa te violez! Desi as vrea, am glumit eu.
- Doamne, nu se cade! Intelege, in tarile astea este ciudat daca dormim impreuna fara sa..
- Fim casatoriti, stiu povestea. Eu nu sunt coreanca sau japonezota de a ta. Eu, in Romania, am dormit cu amici si prieteni in pat fara sa am vreo alta legatura cu ei. Pricepe!
L-am tras in pat si am stins lumina.
- Acum dormi, m-am intors cu spatele la el. Nu te violez, stai linistit! Suntem doar prieteni.
- Ok, vad ca nu o scot la capat cu tine, ne-am certat asa de mult ca sunt epuizat fizic.
S-a miscat in pat si m-am simtit luata in brate. Initial m-am incordat asta facandu-l sa se retraga repede, dar i-am luat mana si am pus-o la loc.
- Chill, m-am incordat pentru ca nu ma asteptam. Oricum imi era frig, mersi. Noapte buna!
- Intr-un fel imi pare rau ca suntem numai prieteni, dar intr-un fel mi-as dori sa fim asa toata viata, sa nu uiti sa ma suni pentru orice. Oyasumi nasai [おやすみなさい]!
Dimineata m-am trezit intoarsa cu fata spre el. L-am pupat pe nas si m-am ridicat din pat. El s-a miscat de colo colo, dar nu s-a trezit. Am pregatit un mic dejun rapid si m-am intors in dormitor, dar el nu era in pat. Am inaintat spre mijlocul camerei si m-am simtit impinsa in pat si gadilata.
- Hai sa mai dormim putin, sau te gadil! a zis el razand.
- Ok, doar 5 minute! Nu de alta da mor aici! am ras si eu cu el.
Am mai stat lungiti unul langa altul si ne-am jucat cu degetele. Nu 5 minute, ci 15. Se racisera sandwichurile, dar le-am mancat oricum. Am baut sucul de fructe si m-am dus sa ma imbrac.
Ploaia nu statuse de foarte mult timp pentru ca asfaltul era ud bine. Hainele mele erau umede cand m-am imbracat si mi se facuse frig. Norocul meu a fost ca ren m-a dus cu masina si se dusese sa o aduca cat ma imbracasem eu. Cand a urcat eu spalam vasele si el m-a oprit luandu-mi-le din mana si oprind apa.
- Potoleste-te sau o sa zic ca te comporti ca o sotie.
Am ras amandoi si am plecat spre universitate.
Cand am ajuns m-am grabit la curs si i-am facut cu mana fugar. Eram toata un zambet cand am intrat in sala de curs, dar toti s-au intors spre mine cu mutre nervoase. Ce mai facusem de data asta?
Eun Seung a venit langa mine si a zis trista.
- L-ai inselat pe... EL? aproape venindu-i sa planga.
- Ce? si m-a bufnit un ras isteric asta schimband figurile din toata sala. Nu am inselat pe nimeni pentru ca nu eram cu nimeni! Doamne, ce aveti?
M-am asezat in banca si mi-am deschis mapa cu foi. Toti continuau sa ma priveasca ciudat. Am dat ochii peste cap si mi-am vazut de treaba. Nu i-am bagat in seama.
La masa m-am intalnit cu Sonia care s-a asezat langa mine cu un zambet imens pe buze.
- So... ce s-a intamplat? Cine naiba e? E asa cute!
- Doamne! E un prieten si atat! Pe bune, jur! Toti au luat-o razna. Auzi, l-am inselat pe EL! Ce naiba? a inceput eu sa vorbesc putin mai tare decat trebuia si toata sala de mese s-a intors spre mine, ca nu fusese de ajuns clasa.
- Sincer, nu cred ca ai inselat pe nimeni, dar de ce nu ai ajuns in camin aseara?
- Pentru ca ne-a prins ploaia si masina o lasasem departe pentru ca ne-am plimbat. Am ajuns la el in casa, am dormit cu el in pat, dar nu am facut nimic!
- Te cred! a spus simplu trangand suc cu paiul din pahar.
- Ma crezi? Doar atat? am intrebat eu cu furculita plina pe jumatate bagata in gura.
- Nu e frumos sa vorbesti cu gura plina. Si da, te cred si doar atat, pentru ca te cunosc indeajuns.
- Adica? am zis eu band din pahar.
- Nu este genul tau sa ti-o tragi cu oricine, 1.
- Ah, mersi! am dat eu ochii peste cap.
- Stai ca nu am terminat. Si tu, cand ti se pune pata pe cineva! Pey numa pe ala il vezi in fata ochilor. Altul... e egal cu 0.
- Mda, iar mersi.
Am terminat de mancat in liniste si ne-am dus inapoi la cursuri.
Urmatoarele doua zile le-am petrecut cu Ren si cu Sonia. Intr-una din zile am fost la el acasa si ne-am uitat la nu stiu ce meci de biliard. Ne-am simtit foarte bine si Sonia la- apreciat si pentru banii lui nu numai pentru comportament.
In ultima lui zi Sonia nu a putut ajunge la aeoroport pentru ca a trebuit sa se duca nu stiu unde. Am plans de-a binelea cand m-am despartit de el pentru ca incepusem sa il indragesc. Sa tin la el.
- Stai linistita ca o sa mai vine in cel mult 3 luni, a spus ciufulindu-ma.
- Mda, de abia astept, si l-am imbratisat trangadu-mi nasul.
I-am dat drumul si el mi-a pus pe buze un sarut simplu. Ca si cum doar m-ar fi pupat, apoi a zambit, mi-a facut cu mana si a plecat.
Eu mi-am tras nasul pana la camin si in camera am mai bocit putin. Parca murise nu plecase la cateva mii de km mai departe. Cand ma duceam la baie sa ma spal pe ochi si sa imi mai suflu o data nasul Sonia a intrat peste mine disperata.
- Repede!!! Vino! a tipat ea si m-a tras de mana.
- Ce? Stai! Unde? m-am opus eu.
- EL! EL a facut un accident de masina! a zis cu o fata ciudata la mine.
EL? EL facuse accident? Zilele astea uitasem ca exista. Facusem abstractie pentru ca ma ajutase Ren, dar acum cand el plecase totul revenise ca o avalansa in capul meu. Vorbele alea dulci, esarfa, cerceii, tot! Sarutul! Mai ales acela. Il simteam pe buze cum ardea.
Mi-am luat geanta si cheile am inchis si am fugit pe scari impreuna cu Sonia. Nu am mai asteptat liftul. Un taxi astepta in fata special pentru noi.
- Unde este? La ce spital? am intrebat eu disperata.
De ce ma interesa atat de mult? De ce imi revenisera toate simturile? Fusese prea bine zilele astea fara EL! De ce tocmai astazi trebuia sa i se intample ceva? Mi-am privit figura in geam. Ochii ramasesera rosii si continuau sa o se inroseasca si sa am lacrimi in ei. Mi-am dus mana la gura si mi-am abtinut un scancet ca de copil parasit de toata lumea. Nu vroiam sa plece si EL!
Ne-am oprit in fata unei vile. M-am dat jos, Sonia a platit si am intrat.
- Unde este? am tipat eu ca o disperata.
Dar, SURPRIZA! Toti stateau in fata mea cu cate un pahar in mana asteptand pe cineva. Casa fusese pregatita ca pentru o petrecere si tobosarului i se luminase toata fata.
- Eonie! Ai venit! Mersi Sol, a spus si i-a facut cu ochiul fetei din spatele meu.
Ce naiba? mi-am zis in gand.
- Cu ce esti... de ce arati in halul asta? a intrebat EL si a bufnit intr-un ras isteric intorcandu-se cu spatele la mine.
Atunci mi-am adus aminte ca aveam pe mine pijamaua pe care mi-o pusesem cand venisem de la aeroport. Nu m-ai adaugasem niciun alt articol de imbracaminte deasupra. Era una verde cu pisicute. Sosestele mele cu formatia lor pe care le purtam intotdeauna in pat stateau la loc de cinste, iar in picioare aveam doi papuci de doua modele.
Fata mea prezenta o fata disperata care alergase dupa iubirea vietii ei pe care il crezuse la un pas de moarte!
Urmele de creion inca persistau la coada ochilor mei rosii, parul imi era ravasit si buzele intredeschise. Oglinda din holul casei ma intruchipa in toata splendoarea mea.
Geanta punea un punct tinutei mele. Puteam face parada modei. Sincer, si pe mine ma cam bufnea rasul, dar in locul lui a luat nastere o figura diabolica pe care i-am indreptat-o Soniei.
- Nu eu! El! si a aratat catre tobosar.
Cand am intors privirea toate zambetele au disparut si in locul lor s-a asternut frica! Trebuia sa le fie frica pentru ca urma "MASACRUL DIN SEUL"!

한국- Actul XIII

2011-10-02T23:47:00.002+03:00

- Fugi! am zis repede si am rupt-o la fuga cu porcul dupa noi.
Am alergat pana mi-am dat sufletul, apoi m-am intors sa vad daca mai vine animalul ala paros dupa noi. Ma gandeam ca o sa ne prinda si o sa ne impunga cu coltii si sa ne muste, sa ne traga de haine si o sa cheme toata haita, sau ce o fi aia si o sa ne trezim inconjurati de 100 de porci spinosi si o sa fim hrana lor pentru seara asta. Dar m-am linistit cand am vazut ca ne pierduse undeva pentru ca nu ne-a mai urmarit. Am rasuflat usurata. In timp ce imi trageam sufletul m-am indreptat spre un fel de piatra ca sa ma asez.
- Wow, ce bine ca nu ne mai urmareste! am zis eu exact in momentul in care ma sezam, mare greseala sa ma asez pe ceva nesigur.
Am alunecat din cauza ca piatra era plina de muschi si am aterizat intr-o balta de noroi. evident m-am murdarit pana la chiloti. Eram ca din filmele alea de desene animate. Am incercat sa ma ridic dar tot alunecam. Mana imi fugea dupa piatra, picioarele nu ma ascultau, simteam cum sangele mi se urca in cap si mai am putin sa explodez. Mi-am ridicat privirea spre Ren care statea acolo rezemat de un pom si se amuza copios. I-am tras o privire urata si atunci el a ridicat mainile in semn de pace.
- Ok, te ajut, a zis si a venit spre mine cu o mana intinsa.
L-am apucat si l-am tras in jos spre mine si a cazut pe burta in balta de noroi. Acum nu mai eram singura murdara. Am inceput sa rad tare. Imediat ma destinsesem. Toti nervii trecusera ca prin farmec cand i-am vazut fata mirata si plina de namol. Era asa de minunat de situatie. Nu ii venea sa creada. Apoi am inceput sa ne batem cu noroi si sa radem. Ne facusem ca doi purcei. Cand ne-am oprit deja aveam pe fata si pe tot corpul o pojghita de namol. Facea bine la ten, am zis eu si am ras din nou.
Cum incercam noi sa ne curatam cu lumina de la telefoane pentru ca se intunecase de-a binelea, am auzit un zgomot in tufisuri.
- Iar porcul, fugi! am tipat eu, dar s-au auzit niste voci fix cand ne pregateam sa alergam.
- Ren? Antonia? se auzea cineva tipand.
- Aici! Aici! am tipat si noi.
Dupa vreo cateva minute echipa de salvare formata din bunica, bunicu si doi tineri ne-au gasit si au inceput sa se amuze de fetele noastre murdare. Le-am explicat patania cu porcul si cum am alunecat eu in balta minunata. Continuarea am omiso. Partea in care ma simtisem bine si in care rasesem. Atunci in seara aia am cunoscut o persoana minunata care nu ma enerva nici in cele mai tampite situatii ci ma binedispunea. De asta aveam nevoie eu! De un astfel de tip. Vroiam sa traiesc clipa si sa ma simt bine, sa imi aduc aminte de zilele fara griji de acasa impreuna cu Ren. Era persoana potrivita pentru asta. Stia sa te faca sa te simti special, sa te simti ca si cum ai fi singurul care conteaza, dar mi-am dat seama ca acum el conta pentru mine. destul de mult. Ca un frate, bineinteles, sau nu stiu, dar deocamdata vroiam sa devin buna prietena cu el.
Ultima zi nu ne-am dus nicaieri. I-am lasat pe adulti sa plece si noi am ramas acasa sa pregatim masa. Am gatit impreuna si am aflat ca ii placea mult sa faca asta. Un punct comun cu mine. Si eu ador sa gatesc. Am facut ceva specific romanesc, sarmale (:))) si mamaliguta, am cautat ceva ingredientele pentru ca nu gaseam malai drept pentru care am incercat eu sa macin porumbul si sa il cern, munca naibii, dar a iesit. Apoi el a facut ceva specific japonez, nu stiu ce anume. O mancare ciudata rau, dar foarte buna. I-am povestit despre mine, despre Romania, a zis ca ar vrea sa o viziteze pentru ca i se pare o tara destul de interesanta. Interesanta da, numai pentru vizitat, nu sa traiesti acolo! Clar nu! Nu unul ca el care parea atat de liber in gandire si in stil. Nu i s-ar fi acceptat stilul vestimentar niciodata la noi. Si mie mi-a fost greu sa il accept, daramite altcuiva.
Seara a venit cat ai clipi, iar masa de sfarsit a fost complimentata de toata lumea. De la mare la mic, bine impropriu spus mic. Am plecat pe la 21:00. Stiind ca faceam numai o ora pana in Seul, cu opririle de rigoare nu mi-am facut griji de nimic. Ma simtisem super in excursia asta si nu regretam nimic. Pe drum am cantat si am facut la fel de multe poze ca si pana atunci. La un moment dat Ren a atipit si mi-am permis sa ii fac cateva poze si sa observ cat era de dulce. Era inca un copil, dupa comportament. Un copil extraordinar. Imi parea rau ca in cateva zile pleca inapoi la Tokio. Mi-asfi dorit sincer sa mai ramana. Sa ducem prietenia asta pe alte culmi. Nu va ganditi la prostii. Doar ca ma facuse sa ma simt speciala si ma facuse sa ma simt atat de bine. Nu vroiam sa imi aduc aminte de EL si de Tae Hyun cu tampeniile lor si geloziile lor stupide. Ren era altfel.
In timp ce il studiam si ma gandeam la ale mele s-a trezit.
- De ce te-ai incruntat asa? a intrebat punandu-si mana la gura si cascand.
- Ah, nimic! am mintit eu.
- Minti, si mi-a scos limba. Nu este asta stilul tau. Tu esti prea directa, sau cel putin asta am observat eu in astea doua zile. Ca de exemplu, ca nu ti-e frica sa ma privesti, ca ai facut o fata ca, calcata de tren cand m-ai vazut prima data cum eram imbracat, ca atunci pe moment ti-ai fi exprimat opinia fara alte menajamente, ca...
- De ajuns, am inteles, am ras eu. Cu tine nu pot sa ma prefac pentru ca esti altfel.
- Altfel? a intrebat el mirat.
- Mda, am zis eu rosind si uitandu-ma in alta parte. Nu mi-e rusine sa ma exprim sau chestii de genul. Nu esti perfect, nu esti superb, nu este bogat, nu esti vedeta, nu...
- Wow, nu sunt! Am inteles, a ras el. Poate da, poate nu... nu stii nimic despre mine. Nu ti-am zis nimic mai mult decat a zis bunica mea si cu toate astea ai incredere in mine. Mi-ai povestit o multime de lucruri din viata ta. De asta ai zis ca sunt altfel? Ca poti fi tu?
- Ahamz, uite, ca dovada o sa iti povestesc de ce eram asa nervoasa mai devreme.
Si i-am povestit totul. Despre EL, despre Tae Hyun, ce patisem pana acum. Totul! Reactia lui a fost una neasteptata. A inceput sa rada fara sa se mai opreasca si dupa ce am facut o fata mirata la el s-a oprit si a zis:
- Mama, mama, ce aventura ai avut de cand ai ajuns aici. Ma intreb cum de nu ai innebunit pana acum.
- Minunat, ma bucur ca imi impartasesti ideile. Sincer nu inteleg cum de nu am innebunit.
- Pey, nu stiu ce ar fi de facut, a zis el inca zambind, dar zilele astea, cat mai stau pe aici te iau de langa sacalii aia doi. Stai linistita, si s-a aplecat sa ma pupe pe obraz.
Era fix ca un frate mai mare pe care nu-l avusesem, ceva asa abstract pentru mine, dar care ma facea sa ma simt atat de bine. Mi-am lasat capul pe umarul lui si am atipit.
M-am trezit cand am ajuns si soferul mi-a zis ca trebuie sa cobor. M-am dezmeticit repede si mi-am strans lucrurile. Ren coborase, dar imi lasase un bilet in poala. L-am inhatat repede si am coborat fluturandu-le mana celorlalti si zambind.
M-am dus direct in camera mea, fara alte destinatii din astea exotice. Sonia probabil se culcase pentru ca era o liniste de mormant la ea in camera. M-am schimbat si m-am aruncat in pat. Mi-a fost prea lene si somn ca sa fac baie. Mi-era teama ca as fi adormit in cada.
Am deschis biletul de la Ren si m-am apucat sa il citesc.
"Hey, scuze ca am plecat asa, dar nu am vrut sa te trezesc. Dormeai prea frumos. Te-am pupat doar pe frunte si am coborat. Maine la pranz vin sa te iau la masa. Nu stiu daca mai ai ceva dupa, dar vreau sa ne simtim bine, doar ti-am promis. Sa nu te sperii, dar o sa te astept in fata facultatii intr-o masina. Te pup dulce si somn usor. Monshieri (モンシェリー)"
Buun... ceva se intampla aici si nu imi dadeam seama ce anume, dar era super. Abia asteptam ziua de maine.
Dimineata... m-am trezit bine dispusa, Sonia o tulise la biblioteca cu un mesaj pe oglinda, post it evident. Era crizata rau de eseul/proiectul ala al ei. Dupa ce isi facuse laptopul si il lasase pe al meu in camera cu un bilet de multumire deasupra, clar nu era in apele ei. Ea nu prea multumeste de felu ei. Decat rar de tot. Am coborat lalaind o melodie din excursie in japoneza. Ma oprisem in fata automatului de cafea si cantam incontinuare cand cineva s-a proptit langa.
- Buna dimineata! Nu te mai vede omu la fata prea des in ultima vreme.
Tae Hyun statea acolo cu zambetul lui colgate si se hlizea la mine. Mi se intorsese stomacul pe dus. Si asta mi se parea fals acum, dupa dulcicul de Ren. Papagalu meu simpatic era dragut si nu mintea in comparatie cu altii din fata mea.
- Hm, am fost plecata in excursie, am zis eu apasand pe butoane si setandu-mi cafeaua fara zahar.
- Oh, si ce ai vizitat? a intrebat el facand conversatie pana la sala de curs. Oare nu realizeaza ca de fapt nu il interesa unde am fost eu plecata? Asa fals era? Am mai zsi asta o data.
- Suwon city, am raspuns propt si m-am asezat in banca mea.
Lunea aia toti erau absenti. Sala era pe jumatate goala, iar fara vocile oamenilor aproape ca ma lua somnul. La pauza am conversat cu o fata pe care nu o bagasem in seama niciodata, dar care mi-a ascultat pledoaria despre ce vizitasem in weekendul ala. Dupa am coborat in fata facultatii sa il astept pe Ren. Mi-a zis ca va fi acolo in jurul pranzului, nu? De abia asteptam.
Cand coboram sa ma intalnesc cu bebelu meu, am observat o masina neagra, tipic vedetista oprita in stanga iesirii. Mi-am dat ochii peste cap si am strans mai mult cartea pe care o tineam in brate si nu apucasem sa o bag in geanta. Azi nu mergeam cu EL nici daca lua foc scena! Aveam o intalnire mult mai interesanta.
Din masina mare a iesit EL, urmat de baieti, iar fata tobosarului cand m-a vazut s-a luminat.
Din spate m-a strigat cineva. Tae Hyun alerga spre mine tipand ceva de proiectul despre care povestise profesorul astazi. Vroia sa ii fiu partenera. Nu l-am bagat in seama. Mi-am continuat drumul.
Din dreapta, Sonia imi facea semne disperate si imi arata o foaie cu o nota, zambind cu toti dintii. Mi-a mai facut semn ca pleaca sa manance si ca ne vedem dupa. Era cu un grup de fete. I-am facut cu mana si am continuat sa merg spre masina neagra.
Fix in momentul in care vroiam sa o iau la stanga a oprit in fata mea o decapotabila. Era aprilie! Totusi, decaptabila pe vremea asta? Apoi m-am uitat la culorile persoanei de la volan.
- Ren!? am tipat eu. Ce Dumnezeu? De unde ai furat masina? am inceput eu o pledoarie.
- De fapt... a zis dandu-se jos si venind spre mine sa ma imbratiseze si sa ma pupe pe obraz. E a mea.
- Ha? fata mea propabil se albise pentru ca el a inceput sa rada.
- Ti-am zis ca nu stii nimic despre mine si ti-am zis sa nu te sperii. Sacalii ne urmaresc, fa-mi jocul si intra in masina, apoi iti dau toate detaliile.
- Ar fi bine pentru ca daca nu te jumol cu fulgi cu tot, am continuat eu printre dinti si cu zambetul pe buze.
Am intrat in masina si i-am privit pe toti trei. EL ramasese cu gura cascata, iar ceilalti membrii isi schimbasera tot aspectul, Tae Hyun parea nervos si privirea lui ramasese impasibila, iar Sonia, tipic ei, mi-a facut cu ochiul si a tipat ceva de genul "asta e Tony pe care o stiu eu!". Am inceput sa rad in timp ce Ren pornea masina si toti ramaneau in oglinda retrovizoare. Ii lasasem sau nu cu gurile cascate? Probabil ca asta era ce se asteptau mai putin, un alt baiat! Si unul foarte, dar foarte colorat!

한국- Actul XII

2011-10-01T19:02:00.000+03:00

Ma indragostisem? Chiar o facusem? De EL? Fix de persoana care nu ma suporta si care nu vroia sa stea fata in fata cu mine nici 5 minute?
Ea a venit spre mine si l-a apucat pe Tae Hyun de brat tragandu-l cu putere. S-a dezechilibrat cand el i-a cazut in brate cu putere, apoi mi-a aruncat o privire ca si cum eu il imbatasem. Zau fetita, am zis in gandul meu, crezi ca nu am ceva mai bun de facut? EL s-a intors pe calcaie si a intrat inapoi in camin. Nu, nu! Nu trebuia sa inteleaga gresit! Am vrut sa plec, dar Hae Ra m-a tinut pe loc.
- Unde crezi ca pleci? Ai de dat niste explicatii.
- Tie? am pufnit eu. Serios? Nu cred.
- Cum iti permiti sa imi vorbesti asa? Ai uitat cine sunt?
- O studenta ca si mine, am raspuns eu, mi-am tras mana dintr-a ei si am intrat in camin, la usa m-am oprit si m-am intors spre ea. Apropo, nu eu l-am imbatat, eu am baut un suc aici, el a venit singur, nu stiu de fapt pe cine sau ce cauta, fii amabila si du-l in camera daca tot tii asa mult la el.
Am inceput sa alerg pe scari sa vad daca il mai prind. Speram sa nu fii plecat. Speram sa ii mai vad masina, desi nu stiam ce marca era, speram sa il vad coborand scarile, sa se intample ceva pozitiv. Am alergat tot parterul si m-am uitat pe unde ar fi putut sa se duca apoi am iesit afara. Nu era nici o masina parcata in fata. M-am gandit sa nu cumva sa fie in parcare. M-am dus repede acolo, dar nici aici nu era parcat nimic. O fi venit cu un taxi? ma tot intrebam in timp ce ma invarteam in loc. Atunci L-am vazut mergand pe alee spre iesire. Am fugit dupa EL, L-am strigat, am tipat, dar nu s-a intors. Cand am ajuns in spatele LUI i-am pus mana pe umar. S-a intors cu fata spre mine si s-a uitat fix. Nu a zis nimic, nici eu nu am zis. Desi as fi vrut sa ii pot explica intr-un mod logic ce se intamplase. Pe bune, zici ca suntem in carti sau filme!
- Ah, aaa... ce s-a intamplat sus... am inceput eu.
- Nu este treaba mea. Venisem sa iti aduc ceva ce uitasei in masina la noi, doar atat. Chiar nu trebuie sa imi explici nimic, a zis cu o voce serioasa.
- Dar, cred ca ai inteles gresit, am incercat eu sa explic.
- Nu am inteles nimic, nu aveam ce. Nu ma priveste viata ta privata.
- Ah, ce am uitat? am intrebat eu schimband subiectul.
- O esarfa, apoi s-a intors si a plecat.
Nu l-am strigat pentru ca era clar, intelesesem gresit faza de cu o seara inainte. Isi batuse joc de mine. Nu credea nimic din ceea ce spusese. Apoi mintea mi-a revenit la Tae Hyun. L-o fi dus Hae Ra sus?
Am urcat in camera si m-am uitat pe pat. Ce este drept, era o esarfa acolo, dar nu a mea. Eu nu aveam asa ceva. Era neagra, dintr-un material ca un fel de voal. Era moale si frumoasa, dar nu era a mea. Si nici Sonia nu avea asa ceva. Probabil ca era a unei fete de la recuzita si a confundat. Am impachetat-o frumos si am bagat-o inapoi in punga. Vroiam sa i-o duc inapoi cu prima ocazie. Nu pastrez lucruri care nu imi apartin. Chiar daca sunt frumoase.
M-am intors cu fata spre usa si m-am gandit iar la Tae Hyun. Am deschis usa si m-am dus spre camera lui. Am pus urechea sa vad daca se aude ceva, dar nimic. Am apasat pe clanta. Usa s-a deschis imediat, dar nu era nimeni in pat, iar lumina era stinsa. Am intrat usor si am inceput sa strig in soapta.
- Tae Hyun... Tae Hyun, esti? tot mergeam prin camera si pana la urma am aprins lumina de pe birou. Cand m-am intors el statea in usa de la baie doar cu un prosop la brau iar cu o mana isi freca ochii si capul.
- Stinge-o! Auu, doamne! a inceput el punandu-si mana spre ochi.
- O las in jos, nu pot sa o sting, nu vad nimic. Esti ok? am intrebat fara sa imi iau ochii de la bustul lui. Era sculptat in piatra!
- Mda, Hae Ra m-a adus si m-a bagat in cada sub jet de apa rece. Am zacut acolo pana acum 5 minute cand m-am trezit. Genial, nu? a zambit.
- Ce a facut? nu imi venea sa cred. Iti aduci aminte ceva? am intrebat cu juma de gura.
- Ca am venit sa vorbesc cu tine? Da. Ca m-ai pasat Hae Rei, dap. Ca ai alergat dupa cineva? Si asta, si banuiesc cine a fost, s-a miscat si s-a indreptat spre pat. Lumina difuza il facea sa arate superb. Citisem multe descrieri ale tipilor care aratau ca un zeu grec. Ei bine, acum vedeam unu.
- Ce? am zis eu neputand fi atenta la ce zicea el, prinzand doar cateva fraze.
- Nu m-ai ascultat? Ti-am zis ca imi aduc aminte tot.
- Ah, am pus eu mana la gura. Imi pare rau. Am vrut sa ma explic, in legatura cu acum cateva zile.
- Stai linistita, am inteles. Ce nu inteleg este, de ce esti aici, in camera mea, la ora asta? s-a intins pe spate in pat si si-a pus mainile sub cap fixand un punct pe tavan.
- Ah, vroiam sa vad cum te simti si daca a reusit sa te aduca pana aici.
- Nu eram asa beat precum ma prefaceam. Eram ametit si totul se invartea, dar nu intr-atat sa nu imi aduc aminte nimic sau sa nu pot merge, chiar daca pe 2 carari. Acum ai vazut ca sunt bine, poti sa pleci, sa ma lasi sa ma odihnesc.
- Ok, am zis eu scurt. Ce aveau astia 2 azi? Chiar incepeau sa ma scoata din sarite! m-am indreptat spre usa si cand am ajuns prin dreptul patului i-am zis. Data viitoare stiu sa nu mai vin sa ma interesez ce faci. Din partea mea, ineaca-te in alcool si mori! Chiar nu-mi mai pasa.
Atunci m-a tras de mana peste el in pat. Respiratia mi s-a taiat, inima a inceput sa imi bata repede. S-a rasucit si am ajuns sub el, iar prosopul mai avea putin sa ii cada. Am pus mainile la ochi din instinct, asa cum facusem si cu EL. Mi-am adus aminte de aceeasi scena. Patul, cineva deasupra, asteptam sa se deschida usa, dar nu s-a intamplat nimic. El mi-a luat mainile dupa fata si s-a apropiat usor.
- Stii, uneori esti foarte greu de inteles. Nu pricep ce joc joci, dar o sa intru in el. Vreau sa vad cum se termina. Eu sau EL? si m-a sarutat, m-a mangaiat pe gat, pe fata, simteam tot, clar, sincer, dar daca m-ar fi intrebat i-as fi dat acum rapunsul. EL castigase. De mult timp. De vreo cativa ani.
S-a ridicat de pe mine, s-a asezat la marginea patului si atunci am profitat sa ma ridic din pat. Era ciudat, foarte ciudat ce se intampla. Mi-ar fi placut intr-un fel sa raman cu amandoi. Nu se putea. M-am ridicat si am deschis usa. N-am zis nimic, doar am iesit si am inchis-o dupa mine. Lucrurile devenisera serioase. Prea serioase.
Am adormit greu, am analizat iar tot designul tavanului. Ivatasem cate pete are si cate muste omorate. Unde fusese lipit ceva, unde fusese zugravit prost ca sa ascunda un scris. M-am uitat la ceas din jumatate in jumatate de ora. Cred ca tebuia sa fie intre 4:30 si 5:00 cand am atipit.
La ora 7:30 a sunat ceasul. Nu am reusit sa ma ridic din pat. Capul imi era greu, si ochii imi ardeau. Racisem? Waaa... minunat! Asta imi mai trebuia. Intr-un final m-am ridicat, m-am tarat la propriu pana la baie si am stat pe marginea cazii. Nu aveam forta sa ma uit nici macar in oglinda. Gatul ma durea pe toate partile, iar tusea... Tusea era ingrozitoare. Usa s-a deschis si Sonia a intrat val vartej.
- Am intarziat! Da-te! a intrat peste mine si a inceput sa se spele pe dinti.
Am ridicat privirea ca un aurolac din ala care a tras prea mult pe nas dupa care mi-am tras si nasul. Toate astea incununante cu un stranut.
- Hap-ciu!
- Sanatate, a zis ea cu gura plina de pasta de dinti, apoi s-a intors cu fata spre mine. Auzi, tu ai febra. Iti lucesc ochii. Stai asa sa iti aduc cutia de medicamente.
Cutia magica, plina ochi cu medicamente. Sute de medicamente! M-am dus in camera si am luat-o in brate. Am inceput sa cotrobai prin ea ca printr-un galantar plin de produse. Cautam ceva... spusese un nume de pastila da nu imi aduceam aminte ce anume.
- Off, femeie! Panadol! Nu imodium, ala e pentru altceva! Tu ai racit sau ti-ai pierdut mintile? m-a intrebat nervoasa luandu-mi cutia din brate.
- Vreau sa mor! am inceput eu. Am inceput de sfarsit! am tusit de cateva ori aoi am luat pastila. Mi-a facut si un fervex si mi l-a dat sa il beau.
- Poftim. Fa si un dus. Ma duc sa iti iau un ceai. Te astept in fata automatului. Sa te prezinti in vreo 15 minute. Fugi in cada! dupa ce si-a terminat pledoaria a zbughit-o pe usa de la baie trantind-o pe cea din partea ei.
Intelesesem doar dush si 15 minute. Dupa ce am baut otrava aia si am facut si baie totul parea mai roz. Pal, dar roz. Gatul ma mai lasase, febra disparuse cu ajutorul pastilei si a apei. Eram bine. Doar ochii ma mai dureau putin, dar mi-am pus ochelarii.
M-am imbracat rapid cu o rochita bej si mi-am pus un dres bleumarin. Nu mai purtasem rochia aia de foarte mult timp si cum timpul incepea sa se incalzeasca mergea putin stil. Pantofiorii mei London ma asteptau cuminti langa usa, iar geanta pe scaun. M-am incaltat, am insfacat papornita, cum spune un prieten de al meu si am iesit. Cand incuiam usa mea Tae Hyun a iesit din camera. Mi-a aruncat o privire rece, dar totul s-a schimbat brusc cand a zambit cu toti dintii si a venit spre mine.
- Ce faci? m-a pupat pe obraz si m-a luat de brat. Esti cam calda, a zis in tim ce mergeam spre lif. Ai luat ceva? apoi mi-a pus mana pe frunte.
- Da, am luat, am zis cu o voce ragusita. Aoleu, gatu meu, am inceput eu.
- Nu mai vorbi. Si asa suni a Donald Duck, a spus in timp ce apasa pe butonul de la lift si a inceput sa rada.
- Waa, very funny.
Cand am ajuns la automat Sonia se intretinea cu Hae Ra care a facut niste ochi cnad m-a vazut de brat cu el ca mai avea putin sa cada in fund. Sonia in schimb a zambit cu subinteles. Isi revenise. Asta era Sis a mea. Nu Miss Sa Nu Speriem Minorii din excursie.
- Uite ceaiul! si mi-a intins un pahar de hartie fierbinte. Bea-l acum cat nu se raceste. Iti face bine. Am pus si un Acc, nu e bine sa amesteci medicamentele, dar la cum vorbesti... mai bine Tony decat Donald Duck, au ras si ea si Tae Hyun, numai fata directorului se uita la mine ca la masini straine.
- Ma bucur ca am ajuns de rasul vostru... am spus si am plecat spre sala de curs.
Im spatele meu am auzit niste tocuri care pareau ca se indrepta fix spre mine. M-am intors si am vazut-o pe Eun Seung. Zambea cu toata gura si parea in cea mai buna forma. Ma intreb in ce forma va ajunge barfa pe care io voi transmite eu... sau deja a ajuns vreo varianta.
- Wa... spune tot! a inceput ea mergand langa mine cu cartile in brate.
- Nu am ce sa spun. Lucrez pentru ei. M-au rugat sa ii ajut de data aceasta pentru ca nu aveau oameni suficienti.
- Hm, nu prea cred. Mai e ceva la mijloc. Ce? a intrebat ea repede. Ah, si de ce vorbeste ca din canal?
- Am ragusit. Nimic grav. Doar o raceala. Poti sa te calmezi, tot incercam eu sa schimb subiectul. Terenul asta parea mult mai sigur.
- Urat de tot. Ti-e bine acum? a continuat ea, iar eu am crezut ca vrea sa se multumeasca doar cu ceea ce ii spusesem pana atunci. Gresit!
- Sunt bine. Oricum mult mai bine decat dimineata.
Tocmai ajunsesem in sala cand am intrat si am vazut scris pe tabla: "CNBlue leader's new girlfriend study in this class." WTF! Cine ar scrie asa ceva pe tabla? Era chiar asa interesant? Ia stai, iubita? Ha, asta ma face sa rad si ma doare deja prea rau gatul, deci... de preferat sa nu rad.
- Inteligentul care a scris chestia aia pe tabla a uitat sa mentioneze un lucru. Eu nu sunt iubita LUI, am zis eu asezandu-ma in banca atunci cand toti s-au intors cu fata spre mine.
- Yep, are dreptate, s-a auzit cineva din cadrul usii. Teoretic eu vreau sa cred ca este iubita mea, practic nu stiu daca ea accepta, deci mai bine stergeti aia dupa tabla pana nu capacesc pe cineva.
Iar incepe? ma uitam la Tae Hyun care de fapt nu a ramas serios ci a bufnit intr-un ras isteric si care acum se indrepta spre mine.
- Stai linistita, asta macar o sa le acapareze atentia o perioada. Astfel vei putea musamaliza tot si vei iesi nepatata din toata harababura asta.
Apoi s-a dus la fel de vesel in banca lui lasandu-ma cu gura cascata. Trebuia clar sa stau si sa rumeg ce anume se intamplase seara trecuta cu ambele specimene. Si nu am zis de 2 ori asta pentru ca s-a intamplat o minune. La propriu!
Ducandu-ma la cursurile de limba+cultura, pe care le adoram si unde intalneam tot felul de ciudati, ca si mine de altfel, am aflat ca weekendul acela se face o excursie nu stiu unde la cap de lume. Fenomenal. Aveam nevoie de aer curat pentru raceala si mai aveam nevoie si de liniste fara specimene pe cale de disparitie pe langa mine. Am sunat-o pe Sonia care nu venise cu mine la cursuri din cauza laptopului ei care s-a gandit sa faca figuri fix cand ea urma sa isi prezinte nu stiu ce proiect. Va dati seama... Sonia, stresata, ea care nu se streseaza niciodata... asta suna foarte rau, chiar si pentru mine.
- Copil, ai reusit sa il repari?
- Nu, s-a auzit o voce plangareata din capatul celalalt. De ce ai sunat?
- Ei bine weekendul asta e o excursie si am sunat sa vad daca vii.
- NU! Nu pot sa vin. Am proiectul si laptopul, plus ca in weekendul asta e premiera la filmul ala pe care astept atat de mult sa il vad.
- Ok, ok. Nu te mai criza, am intrebat. Ia laptopul meu. Rezolvati proiectul si stai acasa pentru relaxare. Eu ma inscriu pentru ca am chef sa ma plimb, plus ca e gratis cazare, transport si o masa pe zi.
- Bine, ms pentru informatie, acum plec la reparat.
Telefonul mi s-a inchis brusc fara alte cuvinte. Doamne, saraca. Chiar ma gandeam ca era destul de greu sa o suport cand avea atatea pe cap, deci mai bine ma lasam si plecam in excursia mea frumoasa.
Vineri dupa cursul de la 12:00 m-am pregatit si m-am dus la centru ca sa plecam. Am urcat intr-un autocar si am "decolat" intr-o jumatate de ora. Tot drumul ni s-au explicat locurile, traditiile, istoria. A fost extraordinar! Ma simteam ca un copil in clasa a 2 a care pleaca pentru prima data intr-o excursie. Ne-am oprit in Suwon. Care de altfel era si destinatia noastra.
Acest sat este considerat un muzeu "in viata". Este un sat folcloric, traditional ce reconstituie stravechea viata folclorica coreana. A fost construit in 1973 si inca mai cuprinde unicatele din vremurile demult apuse.
Ne-am cazat la un fel de pensiune, sa spunem, care arata ca o casa veche traditional coreana. Mi-a placut camera mea din prima clipa. Nu as putea sa spun de ce pentru ca sunt mult prea multe lucruri. Poate ca pentru ca nu avea pat, ci o saltea ca in filmele vechi? Sau poate pentru ca nu era nici foarte mare nici foarte mica, simpla si foarte luminata? Sau pentru ca vederea de la "balconul-terasa" al pensiunii era superba? Cum am spus, mult prea multe. Am mers sa mancam la "cantina" sau sala de mese a acestei locatii minunate. Mancarea, evident a fost traditionala. Extraordinar de buna, da eu nu am intrebat ce mananc, doar am mancat. Probabil ca daca as fi stiut, clar nu as mai fi pus gura pe nimic. Trei sferturi din mancare pe pariu ca avea tofu, aliment pe care eu nu il suport, dar nu m-am informat.
Dupa o masa buna am stat de vorba cu patronii care ne-au explicat istoria locului. Cele doua persoane in varsta care aveau grija de pensiune erau indragostite ca in prima zi cand s-au vazut, se completau reciproc in explicatii si isi faceau semne dragastoase. Era unul din cuplurile pe care le vezi in filme si pe care ti i-ai dori ca si bunici de prima data cand ii intalnesti. Ne-au xplicat cum au inceput afacerea din aproape nimic si cum acum si-au crescut doua fete si un baiat. Ne-au explicat cum una din fete s-a casatrit cu un japonez, s-a mutat la Tokio, cum s-a imbalnavit de cancer si a murit cand a nascut nepotul. Trista poveste, m-am gandit, se potrivea cu cartea pe care o scriam cu Sonia... inca o scriam. Oare nu aveam si noi de gand sa ne punem cap la cap sa o terminam o data? Ne chinuiam de 6 ani la ea. In timp ce ei explicau si gesticulau un tanar a deschis usa. Era clar din Japonia, invatasem sa ii deosebesc extraordinar de bine pe japonezi de chinezi si de coreeni, mai ales de coreeni. Era brunet, cu fata putin prelunga, nu prea inalt de inaltime, slab, evident si imbracat... foarte... foarte... ciudat! Si mai zic de mine ca nu sunt normala!
Pantalonii erau din aia mulati si nu faceau decat sa ii accentueze gambele si asa schiloade. Avea un tricou pe deasupra caruia avea o camasa. Asta nu ar fi fost cine stie ce, dar culorile! Doamne ce de culori! Si papagalu lu tata are mai putine. Tineti-va bine! Pantaloni verzi, tricou alb cu un desen multicolor, abstract cred, sau oricum ceva indescifrabil din pozitia in care stateam, si camasa cu patratele... culoarea.... roz! DOAMNE! Baiatului astuia ii trebuia un stilist, si cat mai repede. Ah, am uitat esarfa, cu model de leopard. Am cascat gura cand l-am vazut, la propriu! Ii mai trebuia o palarie tip Michael Jackson si bacanci si gata era Lady Gaga varianta masculina.
Am dat din cap si m-am intors spre bunicii care terminasera de povestit si se uitau spre usa.
- Konnichiwa[こんにちは]! a zis tipul, apoi a zambit cu niste dinti nu tocmai drepti.
- Ah, Doamne! a zis batrana si s-a ridicat luandu-l in brate pe tanar. Au conversat rapid ceva in japoneza, mult prea repede ca sa descifrez ceva, nu ca mi-as fi dat seama ce spun, nu stiu japoneza, doar cateva fraze invatate din animeuri sau drame.
Batranul s-a ridicat si el foarte fericit sub privirile noastre, ale tuturor si s-a repezit cu bratele deschise spre baiat.
- Acesta este nepotul nostru care tocmai a venit din Tokio, pentru weekendul acesta doar, apoi sta putin in Seul dupa care pleaca iar in Japonia. Nu este minunat? Tocmai ce v-am povestit despre el, a zis doamna si eu am cascat si mai mult gura.
Wow, genial, acum il cunosteam pe nepotul ei. De cand am venit in Coreea ma tot gandesc ca nici in filme daca eram nu se intamplau atatea lucruri ciudate. Aventura, aventura da mai vroiam si eu un resipro. Imprumutasem camera Soniei de fotografiat, vroiam liniste nu tineri draguti care se uita ciudat la mine si zambesc. Cred ca ochii mei mari fac lumea sa zambeasca, pe bune toti se holbeaza la fata mea ca la masini straine.
M-am ridicat de jos dupa ceilalti si am dat sa ma intorc spre camera cand m-am simtit luata de mana si trasa intr-o parte.
Cand m-am uitat doamna statea si zambea in fata mea ca o femeie din aia de gandeste prea mult si are idei tampite. Am zambit la randul meu si am dat din cap in semn de "ce este?".
- Draga mea, tinand cont ca in excuria asta esti singura de varsta nepotului meu si cum pe altcineva in casa nu mai am m-am gandit sa va fac cunostiinta ca sa ai cu cine vorbi, de varsta ta, asa.
Ah, minunat, doar pentru ca sunt singura de 22 de ani nu inseamna ca nu am ce face! Si mi-l prezenta doar ca nu avea pe altcineva? I se parea ca ma potriveam cu papagalu ala? I se parea ca ma interesa?? Drept cine ma lua?
- Uite el este Ren!
Ren, Ren, Ren, unde pana mea mai auzisem numele asta? In timp ce ma gandeam, papagalu s-a intors spre mine si mi-a zambit din nou cu dintii lui nu prea drepti. Ah, stiu, in Ikemen Desu Ne! Pe ala principal il chema asa. Ciudat, nu?
- Hello! a spus simplu. I'm Ren!
- Hello, I'm Tony.
A inceput sa rada, probabil de nume, am ridicat o spranceana apoi m-am scuzat ca trebuie sa ma duc in camera. Doamne! Ce oameni, ce viata duc, de ce nu am liniste macar 2 zile?
Seara s-a scurs incet, nu am mai vazut pe nimeni interesant, doar m-am plimbat cu grupul prin oraselul acela. Am fost la cafenele, am papat ceva prin oras, am luat inghetata pentru toata lumea in drum spre casa si am facut multe, multe, multe pozeeee!
Ne-am intors relativ tarziu si obositi, dar parca mai vroiam sa stau sa beau un ceai pe terasa si sa fac poze la gradina. Asa am facut. M-am schimbat rapid in pantaloni de trening si tricou plus un hanorac si am coborat sa imi fac un ceai. Dupa 10 minute eram postata pe terasa cu ceaiul aburind langa mine si aparatul in maini. Tocmai focalizam un unhi pentru o floare cand doua degete mi s-au postat in raza vizuala.
- Ceaiul nu se face asa, a spus intr-o engleza stalcita, sau cu un accent ciudat.
- In tara mea asa se face, am raspuns eu seaca refocalizand aparatul.
- Poate... Ce faci? a intrebat uitandu-se spre unghiul pe care ma chinuiam sa il prind.
Invatasem si eu cateva chestii de la cursul Soniei desi nu ma duceam observasem la ea. Nu chestii grele, doar cat sa ii umplu albumul cu poze. Papagalul continua sa se uite cand la mine cand la gradina. Dupa blitz a inceput iar sa vorbeasca.
- Deci? Ce incercai sa pozezi? si s-a intors cu fata spre mine. Era destul de aproape pentru ca ii observam tenul perfect neted. Era mai neted decat al meu.
- Uite, si i-am aratat ce pozasem, era o floare care ziua nu iesise asa bine, dar la lumina blitzului, inconjurata de intuneric parea feerica.
- Wow, esti buna, a spus si a zambit.
- Nup, nu sunt, prietena mea pozeaza mult mai bine, e aparatul ei, eu doar ii umplu albumul de calatorii, si am inceput sa radem amandoi.
Am vorbit dupa asta pana tarziu de tot, mi se facuse somn grav pentru ca altfel mai stateam de vorba. Era un baiat de nota 20 si copilaros. Mereu glumea si era pus pe sotii. Il urmarisem si ii facusem si cateva poze. In camera mea le tot analizam si mi-am dat seama ca exceptand hainele era superb. Un japonez curcit, dar frumos. Avea ochi de corean si buze de japonez. Parul zburlit si stilul ciudat era clar de japonez, dar seriozitatea desi putina venea din partea mamei lui.
A doua zi mare mi-a fost mirarea cand l-am vazut venind cu noi in excursie. Am plecat de dimineata spre Fortareata Hwaseong. Aceasta este localizata la8 km de poalele muntelui Hwasan. Este cea mai elabrata fortareata din toata Coreea de Sud. Are cei mai stiintifici pereti din acea zona.
Cand am ajuns la Paladum (poarta de sud) am inceput sa fac poze cu grupul. Pana atunci facusem numai individuale sau instantanee. Aceea era ultima noastra destinatie de la fortareata si urma sa ne indreptam spre alt punct din itinerariu.
Ren a vorbit tot drumul cu toata lumea necontand ca avea 30 sau 40 de ani sau 27. Era comunicativ si se simtea foarte bine. Incepea sa imi place faptul ca aveam pe cineva apropiat de varsta cu mine. Mai ales ca acest cineva era un om normal, nu foarte frumos, nu farte destept sau cine stie ce cunoscut. Ma saturasem de olimpici sau de vedete internationale. Chiar ma gandisem in cateva randuri ca era chiar simpatic Ren. Din toate punctele de vedere.
Urmatorul punct era un fel de traseu montan. m facut echipe de cate 2 oameni in functie de varste pentru ca traseele erau diferite ca si lungime si greutate. Eram 5 echipe, 10 oameni. Prima echipa era formata din doua doamne de 50 de ani si le-a fost dat traseul cel mai scurt de doar 3.4 km, cea de a doua un domn si o doamna, sot si sotie de 48 de ani au avut unul de 4.3 km. Ultimele trei echipe printre care si eu cu Ren evident aveam un traseu de 6.2, 6.4, 6.9 km. Am plecat toate deodata. Toate traseele se terminau la Sirubong. Al nostru era prin Cheongryeonam, Tongsindae si Migratory Bird Field. Teoretic, trebuia sa ne ia maxim 3 ore, 3 ore jumatate, la pas normal.
Am plecat in jur de ora 14:00, si era trecut de 15:00 cand trecusem de al doilea punct din traseu. Mergeam bine si chiar aveam discutii haioase. Ne-am oprit pe drum, am facut poze cu noi doi, separat sau la alte lucruri. Ma simteam chiar foarte bine cand am observat ca ora era destul de tarzie si noi nu ajunsesem la al treilea popas.
- Auzi, am inceput eu... Teoretic, nu trebuia sa fim la Migratory Bird Field? am zis scotocind dupa harta in ghiozdan.
- Cat este ceasul? a intrebat uitandu-se la cel de la mana lui. Al meu este trecut de ora 17:00, ar fi trebuit sa fim deja acolo!
El si-a scos o busola eu tot ma uitam pe harta sa vad unde gresisem drumul. Dar nu realizam, o luasem pe unde trebuie, cel putin asa credeam.
- Clar, ne-am rataic, am zis eu inchizand harta. M-am uitat de jur imprejurul meu, apoi la Ren si am intrebat putin panicata. Acum? Ce facem?
- Dam telefon, a zis el fericit.
M-am usurat si am scos telu din buzunar. Fericirea mi-a disparut repede cand am vazut ca semnal nu era. Cumva, zeii nu tineau cu noi. Am revenit la momentul de mai devreme.
- Ok, telefoanele sunt moarte, sa facem inventarul. Este posibil sa ramanem aici, a continuat el calm.
- Ah... zau? Poate ne gaseste cineva! am zis eu nervoasa.
- Ti-e frica sa ramai cu mine? a ras el.
- Nu este vorba de tine. O padure, noaptea, animale salbatice... alea alea...
- Stai calma, cunosc padurea asta destul de bine... a inceput el.
- Vad... de aia ne-am ratacit.
- Calmeaza-te! a tipat el. in padurea asta nu sunt animale salbatice! Este o rezervatie pastrata numai pentru flora. Padurea de aici are multe ierburi medicinale.
Sa ma calmez, sa nu... ma tot intrebat in sinea mea pana cand am zarit in spatele lui un porc mistret. Clar! Nu trebuie sa ma calmez.
- Fugi! am zis repede si am rupt-o la fuga cu porcul dupa noi.
Nu trebuia sa aici am tipat in timp ce fugeam! Nu! NU! NUUUU!!!! O sa mor si nici nu m-am casatorit!

Amintire

2011-09-11T21:47:00.003+03:00

O urma de ruj lasata pe paharul de sticla.

O cravata aruncata pe scaun.

Cerceii mei...

Butonii tai...

O amintire,

un vis,

un gand.

Tu!

Eu!

Noi!

Par acum trei persoane distincte.

O cutie goala de bere.

O ceasca de cafea

Betisoare, lingura...

Urmele tocurilor mele in parchet,

colectia ta de cd-uri.

Noi si lumea asta rece.

O noapte de amor intens.

Unghiile mele infipte in carnea ta dulce,

sarutul tau pe gatul meu fin...

La revedere!

Pa-pa!

Adio!

한국- Actul XI

2011-09-09T23:34:00.002+03:00

EL s-a ridicat de deasupra mea si m-a tras de mana sa ma ridic si eu din pat. Cand amandoi am ajuns in picioare langa pat am observat privirile celor doi. Sonia se uita la mine ca si cum cine stie ce facusem, iar tobosarul se inrosise la fata si era foarte mirat.
- Stii, nu s-a intamplat nimic, doar... am inceput eu sa ma scuz.
- Mda, si la scena unei crime vinovatul spune tot asta. "Stii, nu s-a intamplat nimic, nu eu sunt de vina, desi am cutitul in mana", m-a completat Sonia.
Chiar asa parea? O scena de crima? Unde gresisem eu in toata povestea asta, EL era vinovatul in primul rand si in al doilea de ce nu spunea nimic? Am intors privirea spre EL si am observat cat de calm era, o mana o avea in buzunarul de la pantalon si cealalta o pusese la gura pentru ca il apucase cascatul. Imi venea sa ii dau una.
- Pe mine, ma scuzati... a zis tobosarul si a iesit repede din camera.
- Of, vedeti ce ati facut? L-ati speriat! Eu ti-as da un sfat, imbraca-te si mintiti-i pe ceilalti, sau o sa va auziti niste cuvinte destul de dure.
Dupa ce a iesit si ea, mi-a dus mana la frunte si am miscat usor capul. Parul mi-a mangaiat obrajii care oricum imi plausera foc de rusine. De ce a reactionat ea asa dur? M-as fi asteptat sa ma aplaude... nu asta era stilu ei? Sau si-a dat seama de adevar si atunci ma mustra pentru cat de proasta am fost sa il las la mine in camera? Am intors privirea prin camera dupa EL. L-am vazut in fata biroului cu foile pe care le scrisesem cu o seara inainte. M-am indreptat furioasa spre EL si i le-am smuls din mana.
- N-ai nici un drept sa pui mana pe lucrurile mele. Te rog frumos iesi din camera asta si te rog diseara sa faci in asa fel incat sa nu mai apari pe balcon ca jur ca te las acolo sa ingheti de frig si sa te manance vulturii.
M-am intors si ochii incepusera sa ma intepe. Nu am auzit decat usa inchizandu-se, nimic mai mult. M-am asezat cu un oftat pe scaun si dupa mi-am lasat capul in palme. Urma sa fie o zi destul de lunga, o zi in care trebuia sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic si mai mult, trebuia sa ma prefac in iubita lui, sau ceva de genul...
Dimineata a trecut repede, cu un ceai verde si un bol de cereale, timp in care toti s-au mirat de stomacul meu super rezistent. Sonia nu mi-a adresat nici un cuvant pana nu m-am dus sa ma schimb in ce trebuia pentru filmare si sa ma machieze. Atunci a venit dupa mine, tacuta si s-a asezat pe un scaun in fata mea. A luat o revista si a inceput sa o rasfoiasca linistita. Mi-a adus aminte de Tae Hyun si de cartea lui. Apoi brusc mi-a venit in minte privirea lui rece si scurta pe care mi-a aruncat-o inainte sa revina la citit.
- Si? a zis ea cu juma de gura uitandu-se la cea care imi bucla parul.
- Si, ce? am intrebat eu rosind.
- Ce ati facut? a continuat ea lasand revista jos pe masa cu zgomot.
- Nimic, si chiar daca nu ma crezi, asta e adevarul, a spus eu fara sa ma mi uit la ea. Cred ca stii oricum adevarul, dar nu vrei sa il zici tu, astepti sa spun eu ca sa imi faci capul calendar.
- Wow, ma cunosti destul de bine, dar chiar nu stiu ce puteati sa faceti, in afara de partile care implica o apropiere mai mare decat cea de dimineata, a continuat ea uitandu-se fix in ochii mei.
- Off, am inceput eu sa gesticulez ca de fiecare data cand sunt nervoasa. Aseara, dupa ce am urcat in camera L-am gasit pe balcon, beat, dar n-am realizat ca e pana nu a cazut pe mine si nu am avut forta sa il trec inapoi gardutul asa ca l-am pus in pat la mine.
- Atat? si eu care credeam ca detaliile sunt mai picante, ce urat.
- Ha? Ce vroiai mai mult? am intrebat eu nervoasa.
- Nu stiu, ca ati facut ceva... stii tu, sex.
- Era sa ma inec cu saliva, am zis razand. SEX? Ma faci sa rad, azi dimineata m-a tras spre EL si eu m-am dezechilibrat, nu a fost cine stie ce. Crede-ma!
- Te cred. Oricum era mort, si mirosea acolo a distilerie, in pana mea! Data viitoare deschide un geam, a zis razand si s-a ridicat iesind din camera.
Scenele de filmare au durat ceva mai mult din cauza unor probleme tehnice, apoi vremea nu a tinut cu noi si s-a inorat. Desi aveam nevoie de un pic de ploaie pentru o scena de final, nu a plouat si a fost degeaba. Terminasem anumite secvente si mai aveam nevoie doar de cateva maine ca sa incheiem rima parte a videoclipului.
Ma simtisem bine si avusesem parte de cateva faze funny. Mi-am adus aminte de trecut si de prima mea filmare. L-am admirat pentru cat de serios era in timpul filmarilor si cu cat drag isi indeplinea toate rolurile.
Eram la ultima scena pe ziua aceea. Trebuia ca eu sa fiu surprinsa de EL cand ma cerea de sotie si apoi ma saruta. Mda, usor de zis, dar dupa scena de azi si situatia de ieri nu puteam sa ma concentrez. Am repetat de vreo 10 ori. Deja obosisem si ma enervasem. Totul mersese perfect pana acum, acum de ce nu se poate?
- Ce se intampla? m-a intrebat directorul de filmari.
- Nu stiu, am raspuns eu. Nu imi iese... expresia, cred.
- Pentru ca nu simti nimic, pune-te putin in locul ei, incearca, uite daca nu merge, filmam maine, poate esti obosita.
- Ok, multumesc!
Si asa am inceput ultima scena. Eu eram sigura ca nu o iasa, dar imediat mi-am adus aminte de o scena de acum cativa ani. Eram in pat la mine, cu prietenul meu si el mi-a zis simplu "Te-as cere de sotie daca am avea alta varsta, acum, asa, fara nici o pregatire, fara inel". Scena incepuse si EL se apropiase de mine si imi intinsese inelu in timp ce eu imi aduceam aminte si lacrimile imi intepau ochii. Fusese un moment extrem de emotionant, un moment care de fiecare data imi va aduce lacrimi in ochi pentru ca il pretuiesc enorm. Atunci fusesem iubita si iubeam cu toata inima mea. Nu am realizat ca luasem inelul, spusesem da si incepusem sa plang decat dupa ce i-am simtit buzele apasandu-le pe ale mele. tunci m-am trezit, mi-am adus aminte unde sunt si cu cine, dar imediat am si uitat si m-am cufundat intr-o visare. Desi era un sarut care nu-mi transmitea nici un sentiment, un sarut simplu care nu-mi arata ca tine la mine, a fost altfel. Nu se compara cu Tae Hyun, buzele lui erau putin aspre si totul transmitea un pic de salbaticie. Dupa ce ne-am desprins toti au aplaudat si EL a ramas cu gura putin intre deschisa uitandu-se la mine. Eu m-am intors spre director care se apropia usor de noi impreuna cu baietii si cu Sonia.
- Wow, deci magnific, superb, perfect. Ce ai facut? La ce te-ai gandit? a intrebat directorul cu zambetul pe buze punandu-mi mana pe umar.
- La fostul ei iubit, a zis Sonia fara sa ma lase sa spun nimic.
- Ah... a fost continuarea si s-a schimbat imediat subiectul.
Seara a fost rapida, fara peripetii si cu un somn adanc si fara vise, doar cu un sentiment apasator pe buzele mele.
Dimineata m-am trezit cu un semn pe brat. Am cautat sa vad ce anume mi-a lasat semnul si am gasit un cercel. In forma de stea... ca al meu. Ha? Al cui o fi? am intrebat in gand. Eu nu i-am purtat pe ai mei pana acum, dar as putea sa o fac azi, ca tot mi-am adus aminte de ei. Ia stai, singurul care a dormit aici a fost EL... cumva... are cercei ca ai mei?

Pe vremuri as fi lesinat, as fi murit si as fi inviat de 3 ori, acum mi se parea doar funny.

Am coborat sa ii vad pe ceilalti, dar cand am ajuns toti erau deja afara, jucand fotbal.

- Ce se intampla? am intrebat-o pe Sonia care isi bea cafeaua din canoiul ei si se uita la meci amuzata.

- Joaca fotbal.

- Ah, zau? am zis eu razand. Mi-am dat si eu seama. De ce? Nu trebuia sa filmam?

- Ba da, dar vremea este foarte urata si nu aveti cum. Daca o sa inceapa sa ploua filmati ultima scena, asta daca le convin vantul si conditiile, daca nu maine. Azi avem liber.

- Waa, desteapta lu' mama, si am inceput sa o trag de obraji.

Ea a scos un tipat si atunci toti s-au intors cu fetele spre noi.

- Eonni, vino si tu si joaca cu noi, a zis tobosarul facandu-mi cu mana si razand cu gura pana la urechi.

- Eu? Fotbal? Suntem ca baba si cu mitraliera. Habar nu am sa dau cu piciorul intr-o minge, plus am si probleme cu stangul. Jucati voi si eu va fac galerie.

Ziua a trecut relativ repede si distractiv. La pranz a coborat si EL si a mancat morocanos fara sa spuna nimic dupa care a urcat inapoi in camera. Dormise pana tarziu. Apoi noi ne-am jucat mima, am cantat la karaoke si am jucat adevar si provocare. Inainte de cina am urcat pana sus in camera sa vorbesc cu mama la telefon si sa imi iau un ploveras. Dupa ce vorbisem cu ea pe terasa am dat sa ma intorc spre camera cand usa de la camera LUI s-a deschis si EL a iesit in prag.

- De ce nu le publici? a zis scurt.

- Ce? am intebat mirata.

- Poeziile. Sau de ce nu scrii versuri?

- O sa public o carte cu Sonia, in curand, lucram la asta.

- Ah, ok, a dat sa se intoarca, dar si-a adus aminte ca mai vrea sa spuna ceva asa ca s-a intors din nou spre mine. De ce nu ai facut muzica?

- Ha? Azi e ziua confesiunilor? am intrebat eu razand, dar EL a intrat in camera brusc fara alte cuvinte.

De obicei era antisocial si nu vorbea prea multe, se supara repede din orice, dar zilele astea a fost chiar ciudat.

Cina a descurs fara probleme si a fost delicioasa. Dupa m-am hotarat sa ma plimb putin prin gradina ca sa mi se faca somn. M-am asezat pe o banca de pe terasa ca sa ma uit la cer. Am inceput sa fredonez o melodie si sa ma gandesc la ce mi-a zis EL. De ce n-am facut muzica? Nu stiu. De lene? Ca nu am avut timp? Ca nu m-a interesat. Nici eu nu stiam sincer. Mi-ar fi placut sa cant la un intrument sau ceva de genul numai ca nu a fost sa fie. Am auzit un tusit in spatele meu si m-am intors. EL era in usa cu mainile incrucisate la piept.

- Scuze, nu am stiut ca esti aici, am inceput eu sa ma scuz.

- De ce nu te apuci de cantat?

- E tarziu, am zis eu.

S-a apropiat de banca si s-a asezat langa mine. Era prima data cand stateam asa aproape fara sa ne certam sau alte chestii. Doar stateam unul langa altul.

- Canti foarte frumos si cu putin antrenament vocea ta ar devenii o comoara. Trebuie doar lucrata.

- Mda, dar nu. Este tarziu acum si oricum nu as mai rezolva nimic.

- Nu ai dreptate, nu este tarziu sa te apuci de ceva.

- Ba da, am aproape 25 de ani. Chiar este tarziu. Pentru mine.

- Ce este drept, era mai bine sa te apuci acum cativa ani, dar... si acum este bine.

- Multumesc, dar nu.

- Cum vrei, dar... daca te razgandesti stii unde sa vii.

Nu a mai continuat si s-a ridicat sa plece, dar L-am apucat de maneca si i-am zis soptit:

- Te rog mai stai. Nu pleca inca. Noaptea e frumoasa si are puterea de a te tine treaz mai mult decat ziua.

EL s-a asezat inapoi si s-a spijinit in maini putin pe spate.

- Nu este nici o stea...

- Mda, sunt nori. Pacat.

- Imi pare rau, a zis EL scurt.

- Pentru? am intrebat eu uitandu-ma la EL.

- Pentru azi, scena aia te-a facut sa plangi.

- Ah, nu... nu trebuie... am incercat eu sa explic.

- Ba da, imi pare rau ca ti-am adus aminte de ceva atat de trist.

- Ah, ai inteles gresit. Nu am plans de tristete ci de fericire. De dragoste.

El s-a intors spre mine si m-a privit in ochi apoi si-a schimbat privirea spre cerceii mei.

- Ai... ai cercei ca ai mei. Eu am pierdut unul.

- Ah, da stiu. Poftim, si i-am scos din buzunar cercelul gasit in pat dimineata.

- Cand i-ai cumparat?a intrabt in timp ce ii puneam in palma cercelul LUI.

- In prima zi cand am venit in Seoul. Ador bijuteriile astea. Fac colectie. Am cred peste 200 de perechi, nenumarate.

A zambit si s-a ridicat. A plecat spre usa si a spus soptit:

- Sa fie destinul? Sau poate nu... apoi a inchis usa dupa EL.

Toata noaptea m-am gandit la ceea ce spusese. Si da, destinul m-a facut sa il vad la T.V., sa ii ascult muzica si sa il intalnesc. Sa il cunosc. Era clar, destinul isi avea rolul bine pus la punct aici.

A doua zi a mers repede, de la cap la cap si am reusit sa terminam totul la timp. Tot atunci am si plecat spre universitate.

Ajunsesem seara, nu foarte tarziu, iar dupa o baie calda am coborat sa imi iau un ceai. Ajunsa in fata automatului am observat ca nu functiona si am ramas la un suc pe care l-am luat de la automatul celalalt. Am iesit pe terasa si am stat sa privesc campusul. Eram pe scaun si ma uitam in gol. Abia terminasem de baut sticla de suc cand usa s-a deschis, iar Tae Hyun a aparut la orizont. Avea un mers putin ciudat, dar n-am bagat de seama. M-am ridicat sa ma duc sa ii explic de faza de acum cateva zile. Nu stiam de ce, dar vroiams a ii explic. Ma simteam prost, intr-un fel.

- Uite, Tae Hyun, in legatura cu acum 3 zile... dar nu am reusit ca continui pentru ca m-a luat in brate si m-a strans tare bolborosindu-mi ceva la ureche.

In spatele lui s-a auzit un tipat scurt si cand am ridicat privirea fata directorului impreuna cu EL stateau postati in usa. Am citit nervozitate si mirare pe fata ei, iar pe a LUI dezgust. Ea si-a dus mana la gura ca si cum ar fi vrut sa planga, dar EL nu a schitat nici un gest. Am vrut sa il impring pe Tae Hyun, dar nu am reusit, el ramanea prabusit pe mine si bolborosea cuvinte fara rost. Vroiam sa ii explic LUI ca nu era nimic. Ca Tae Hyun era beat, ca nu aveam nimic de a face cu asta. Vroiam sa stie adevarul. Si atunci am realizat ca nu era vorba de altceva decat de sentimente. Ma indragostisem de EL. Si nu de idolul de la T.V. ci de persoana LUI. De tot intregul.

한국- Actul X

2011-09-06T23:33:00.001+03:00

- Ei bine, a zis EL nerabdator batand din picior. Ne ajuti sau... te pun sa platesti?
- Ce mah? am zis eu in romana, si am observat cum toata lumea se holba pur si simplu la mine. Chiar, ce se asteptau sa spun? EL continua sa bata din picior, Hae Ra sa se incrunte la mine, iar Tae Hyun sa nu ma bage in seama. As fi avut nevoie de privirea lui care sa imi zambeasca si sa ma incurajeze cumva.
Am ridicat privirea resemnat spre EL, sperand sa nu-mi revina scena de acum cateva zile in minte, dar ghinion, privirea mi s-a oprit pe buzele lui groase. Cazatura, totul mi-a venit in minte ca un fulger si nu m-a lasat sa spun nimic. Am oftat, m-am ridicat dupa scaun i-am ocolit pe toti, iar cand am ajuns la usa m-am intors si am zis glacial:
- Trimite-mi nota, apoi am inchis usa in spatele meu.
Nu ii vazusem fata sau reactia. nu vroiam sa vad nici o reactie! A nimanui! Ma saturasem. Nu zambisem decat fortat de cand ajunsesem, mi-am pus mana la frunte si m-am sprijinit de perete putin mai incolo de usa. Lacrimile imi intepau ochii, iar nervii nu ma mai faceau sa gandesc limpede. Am continuat sa merg sprijinindu-ma de perete pana cand am ajuns la baie.
Poate era mai bine sa ma fac transparenta pentru cateva zile... ma gandeam, dar nu aveam cum. In realitate "Mantia invizibilitatii" a lui Harry Potter nu exista, e o inventie pentru copii. Acum trebuia sa confrunt pe toata lumea. Sa raspund la zeci de intrebari inutile. Si asta din cauza unei roti nenorocite de troler.
Privirea din oglinda nu arata decat nervi si oboseala. Cearcane mari care imi inconjurau fata. Vroiam sa ma duc in camera MEA! de acasa, sa ma trantesc pe scaunul de la calculator si sa scriu, sa plang, sa ascult muzica, orice, numai sa nu fiu aici.
Cineva a deschis usa si am resuflat usurata cand am vazut ca erau Sonia cu Eun Seung.
- Hey, esti ok? a intrebat Eun Seung. Nu arati prea bine.
- Sunt, plina de nervi! am zis si am dat cu pumnul in chiuveta.
- Usor Rambo, a zis Sonia sprijinindu-se de o usa de Wc. Nu are rost sa te ranesti pentru ei. Si btw, in 5 minute tre sa fim jos.
- Pardon? am zis eu intorcandu-ma cu fata mirata spre ea. Ce ai spus?
- Dap, geanta mea a ramas la bassist si a zis ca daca nu coboram acolo ramane pentru totdeauna. Pretioasa mea geanta, si s-a facut ca plange ca aia din desene. Asa ca nu ma intereseaza, coboram, ii ajutam si dupa termini treaba cu ei. Omeneste!
- Am zis sa imi trimita nota! am inceput eu, dar am fost intrerupta...
- Mda, nu prea i-a convenit, a zis Eun Seung. A facut o fata ca la poarta noua, apoi i-a spus Soniei ca in 5 minute va astepata la masina si ar face bine sa vina daca isi vrea geanta inapoi si a iesit ca o furtuna.
- Sa-mi bag...
- Piciorul in pantof si pixul in penar, stim, si acum calmo piano si hai sa mergem. Oricum, frumos spectacol ai facut. Au ramas toti cu gurile cascate, pana si eu.
Mda, nu vroiam sa fac spectacol, vroiam sa fiu lasata in pace, doar.
- Aha... bine. Da de ce ajutor au nevoie?
- Nu stiu, dar tobosarul mi-a facut semn sa mergem sa luam niste haine de schimb.
- Pana mea, am explodat eu si m-am indreptat spre usa cu pasi apasati.
Deja ma enervasem. Pe bune, uneori sunt de groaza. Uneori chiar ma scot din minti cu totii, iar baietii sunt ASi la asa ceva.
Peste vreo 15 minute ieseam din camin cu cate un rucsac in spate si ochelarii de soare la ochi. Aveam de gand sa dorm pana acolo, unde o fi fost acolo. Am urcat in masina tacuta si tacuta am ramas. Sonia a discutat tot drumul cu baietii. Eu m-am prefacut ca dorm, dar in vacarmul ala nu prea puteai nici daca incercai. Cred ca nici Kim Hyun Joong nu putea, si el e recunoscut pentru somn-oriunde in orice conditii.
Dupa vreo 3 ore, am socotit eu, timp in care facusem si o oprire si in care nu ma miscasem din pozitia aia, evident amortisem grav, dar nu vroiam sa se observe. Am oprit masina langa o padure, unde era si o cabana superba. Unde eram? am intrebat in gand, oricum peisajul era... superb!
M-am facut ca ma trezesc, m-am intins si am cascat, apoi mi-am frecat putin picioarele, speram sa nu ma duc pe burta pentru ca nu eram sigura ca ma vor tine. Dar m-au tinut, culmea pana sus in camera unde am admirat privelistea de la balcon pana cand mi-a stricat-o managerul.
- Hello! Ma bucur ca ne ajutati, serios, chiar avem nevoie, a inceput el cu o fata zambitoare, dar eu nu l-am bagat in seama si am inchis usa de la balcon dupa mine. Dupa ce l-am vazut ca a iesit din camera si a inchis usa dupa el atunci am iesit dupa balcon.
Mi-am despachetat si am aranjat lucrurile prin camera, nu stiam cat stam asa ca am luat haine cam pentru o saptamana si da au incaput intr-un rucsac. Luasem si o rochita, nu stiu pentru ce anume, dar o luasem. Nici nu terminasem bine ca Sonia a dat buzna efectiv in camera in urma ei cu tobosarul.
- Wow, e genial aici! a zis ea entuziasmata.
- Mda, tatal meu detine locul, iar vila asta o folosim mult pentru repetat inregistrat si filmat videoclipuri. Aici a fost filmat "Love Girl".
- Da? a intrebat Sonia iesind pe balcon. Trebuie sa fac niste poze, e prea tare aici! Nu ti se pare?
- Mda... oarecum, pacat ca nu ma bucur in liniste de priveliste si mi-o disturbati voi doi! am inceput tafnoasa, dar de ce ma luam de ei nu intelegeam.
- Eonni, imi pare rau, a zis tobosarul. Pe bune, EL e uneori... tot weekendul a fost...
- EL, am inceput eu, nu ma intereseaza si daca vreti sa mai stati aici v-as ruga, stergeti-l din mintea voastra pentru cateva secunde.
- Da sa traiti, a zis el si a facut un semn ca de armata, ceea ce m-a facut sa rambesc apoi sa ma apuce rasul de-a binelea.
Am coborat apoi la parter unde ni s-a zis de fapt ce trebuia sa facem. Trebuia sa filmam cu ei pentru ca fetele ii lasasera balta in ultimul moment. Aici s-a iscat o adevarata cearta:
- Eu nu apar la TV! Am zis, a inceput Sonia. Daca stiam pentru ce e nevoie de mine va spuneam din start ca nu! Tony zi-le!
- Imi pare rau, am inceput eu, dar Soniei nu ii place sa fie filmata sau pozata. Trebuia sa intrebati dinainte, am dat sa ma intorc si aproape m-am ciocnit de EL.
- Atunci modificam scenariul si gata, avem o fata dispusa sa ne ajute, in loc de a doua punem un baiat si gata, am schimbat totul, a zis cu o voce serioasa apoi a iesit linistit afara.
M-am indreptat si eu spre bucatarie si am iesit pe usa din spate. Aveam nevoie de o gura de aer.
M-am plimbat putin prin imprejurimi si chiar ma gandeam ce anume ar trebui sa fac in videoclipul ala. M-ai aparusem la televizor, mai filmasem chestii, dar... acum mai era vorba si de EL langa mine.
Seara am mancat impreuna si am stat la palavre pana tarziu, specimenul retardatus nu s-a aratat pana tarziu cand a venit sa isi ia un pahar de apa. A zis scurt ca repeta in camera si ca e destul de obosit ca sa doarma. A plecat repede inapoi tropaind pe scari si trantind usa in urma lui.
Eu nu stiam care era camera lui, dar stiam ca Sonia e la stanga mea, balcoanele erau oarecum legate, le separa doar un fel de gardutz la vreun metru.
Pe la 1 m-am dus sa dorm si eu, imi era somn teribil pentru ca in masina ma zgaltaisem degeaba cu ochii inchisi, doar am ametit, nimic altceva. Am urcat incet abia taraindu-mi picioarele si am inchis usor usa dupa mine, nu vroiam sa trezesc pe cineva, desi singurul care dormea, teoretic era EL. Am iesit apoi putin pe balcon si m-am asezat cu coatele pe balustrada privind padurea si cerul cu stele. Era plin de stele... In dreapta mea s-a auzit un fosnet si am sarit cat colo sscotand un tipat scurt pe care l-am inabusit cu mana. Cand m-am uitat EL statea sprijinit de peretele camerei cu mainile in buzunarul pantalonilor.
- Aratai destul de ganditoare asa ca nu am vrut sa te deranjez, a zis calm uitandu-se in fata.
- Mda, te-ai hotarat doar sa ma sperii... am zis eu nervoasa.
- Mereu esti asa sau doar cu mine in preajma? a intrebat si s-a indreptat spre gardutul dintre balcoane.
- Asa cum? am zis eu cu vocea tremurata, prin fata ochilor mi-a trecut cablul si continuarea...
- Nervoasa.
- Ah, sunt doar obosita, am mintit.
- Ai dormit tot drumul si esti obosita? Ha! a inceput sa rada.
- Ma duc sa dorm, serios nu am chef de tine si de sarcasmul tau, am dat sa plec dar m-am simtit apucata de cot, eram destul de departe, sau asa mi s-a parut mie, dar EL tocmai sarise nenorocirea aia de gardut.
- Unde pleci? Asa repede? a zis sarcastic. Trebuie sa iti zic ceva in legatura cu o nota de plata... nu?
- Poti sa mi-o scrii si sa mi-o lasi pe masa din bucatarie? O voi citi maine... am incercat eu sa trag mana, dar nu am prea reusit.
- Mda, mi-e lene sa scriu, o sa iti spun. In videoclip vei fi iubita mea, care se indragosteste de un altul, sper sa iti faci treaba cum trebuie si sa arati ca ma iubesti, in prima parte...
- Sa arat ca te ce...? am zis eu cu rasuflarea taiata.
- Ce ai auzit, nu ai vrea sa imi faci o demonstratie? Aia din club nu a fost suficienta... si m-a tras spre EL imbratisandu-ma.
- Ha! am inceput eu zbatandu-ma. Da-mi drumu! Esti beat! am tipat cand am simtit mirosul de alcool. Cand ai baut?
Apoi L-am simtit greu in bratele mele. Am incercat sa-L trezesc, dar degeaba. M-am hotarat sa ma chinui sa il duc pana la pat. Dupa ce am ajuns L-am trantit peste cuvertura si L-am descatat de papuci. L-am aranjat in pat, i-am dat camasa jos, inghitind in sec. M-am hotarat sa ii las pantalonii sau eram in stare sa sar pe EL direct. M-am pus la biroul din camera si am inceput sa scriu, mai aveam cate ceva de retusat la carte, apoi am inceput sa scriu vreo cateva poezii in engleza.
Nu mi-am dat seama cand s-a facut dimineata. M-am trezit cu gatul intepenit si cu bratele amortite. Waaa... durere!
M-am indreptat in scaun, am cascat si m-am intins ca o pisica. M-am ridicat si m-am intors spre pat, din greseala am lovit ceva de pe birou si a cazut cu zgomot pe podea. Atunci s-a trezit. S-a uitat la mine, apoi la camera, s-a ridicat in coate si s-a vazut in pat fara tricou. A ridicat privirea la mine si mi-a facut smn sa ma apropii. La inceput am ezitat apoi m-am gandit ca nu conteaza. Cand am ajuns langa pat m-a apucat de mana si m-a tras in jos, eu m-am dezechilibrat si am cazut peste EL cu toata greutatea. Ciudate pozitii, daca ne-ar vedea cineva ar zice ca cine stie ce facem... cand am dat sa ma misc EL s-a ridicat in fund si m-a intors pe spate. Nu mi-am dat seama cum ajunsesem sub EL. Atunci s-a deschis usa si Sonia cu tobosarul au intrat palavragind.
Totul s-a schimbat, tacere, mirare... n-am vrut sa vad, am pus mainile la ochi si i-am inchis, vroiam sa dorm.

한국- Actul IX

2011-08-30T21:31:00.009+03:00

Nu am observat un cablu putin mai ridicat care zacea pe jos, m-am impiedicat si am cazut peste EL. Buzele noastre s-au atins. (Silence...)

Am ramas in pozitia aia vreo cateva secunde bune. Dupa parerea mea trecuse o vesnicie. Nu m-am ridicat eu, ci m-am simtit ridicata de cineva din spatele meu.

- Eonnie... esti bine? a zis tobosarul care ma intorsese cu fata la el si ma zgaltaia usor.

N-am zis nimic, eram socata. Tocmai ma sarutasem cu unul din idolii mei. WAAAAA....!!!!! Asta era de povestit nepotilor. M-am intors usor spre EL, care se ridicase intre timp. N-a zis nimic, mi-a tras o privire glaciala si atat. S-a intors cu spatele si a plecat mai departe. Eram dezamagita. Dar meritam, pana mea, nu asta era modul in care se pupau doi oameni. Si in vazul a 200 de persoane.

Sonia s-a apropiat de mine cu o privire uimita, dar in acelasi timp amuzata.

- Ce vis... a zis ea in romana. Tipic tie! Si acum iti vine sa plangi, nu? a inceput sa rada, dar era normal, mie imi venea sa plang.

- Mersi, am zis eu inainte sa alerg afara si sa izbucnesc intr-un plans isteric.

La ce ma asteptam? La buchete de flori scoase din palarie? Sa ma ia sa ma sarute si a doua oara? La ce ma asteptam? imi tot repetam in minte. M-am linistit si am vrut sa plec, dar mi-am adus aminte ca lucrurile erau inauntru. Am vrut sa intru, dar m-am gandit ca nu stiu cum sa reactionez daca il vad. Da plecase, nu? Mai devreme... s-a intors cu spatele si a plecat.

Am intrat in club, iara. M-am indreptat spre masa cu capul in pamant. Toata lumea susotea pe langa mine. Noroc de muzica ca nu ii auzeam. Am ridicat capul de abia la masa si L-am vazut tronand pe canapea si razand cu actrita de mai devreme. Cum pana mea o cheama? Mereu uit! Am intors repede privirea si m-am asezat langa Sonia. Am mintit evident lumea de la masa spunandu-le ca am vorbit la telefon. Oricum telefonul meu era in camera de la camin.

Am mai stat putin si am tras-o pe Sonia de mana scuzandu-ne ca maine trebuia sa ne trezim devreme.

- Ai mintit cam mult asta seara, a zis ea cand am iesit. Ce naiba, tocmai cand ma simteam si eu bine si pe deasupra mai eram si la al 3-lea Sex On The Beach, pe gratis.

- Crezi ca imi pasa de bautura ta pe gratis? am continuat eu tafnoasa.

- Waw, cineva e nervoasa? Nu te-am mai vazut asa de cand... de cand... nici nu mai stiu de cand nu te-am mai vazut asa de la un simplu sarut.

- Simplu.. ce? ala a fost pupat, pe obraz, ca sa stii! am zis eu trantind usa de la camera in urma mea.

Pe fundal s-a auzit un ras isteric apoi o usa inchisa. M-am intins in pat asa cum eram imbracata. Fara sa ma sinchisesc sa-mi dau nici macar tenisii jos. Apoi, dupa vreo 30 de minute in care am studiat tavanul si il invatasem pe dinafara. Dupa 30 de minute in care nu m-am gandit la nimic si mi-am golit mintea m-am ridicat in sfarsit din pat.

M-am indreptat spre sifonier sa imi iau hainele de schimb, nu sufar sa le tin imprastiate prin camera, au un loc special pe al doilea raft din sifonier in fata tricourilor. Le-am tras pus si simplu de pe raft si am plecat spre baie. Ajunsa acolo m-am uitat la fata mea. Mda, cum ar fi putut sa placa cineva ce se intrevedea la orizont? Eram imbracata prea simplu, pentru o zi de munca obositoare. Un maieu negru, o camasa bleu deschis deasupra maieului, blugi conici si tenisi negrii, inalti. Prea ciudat, cred. Adica, de cand am venit nu am vazut nici macar o tipa sa se imbraca asa tampit ca mine. Cu o zi in urma ma dusesem la cursuri cu o fusta de blugi pe deasupra unor pantaloni, in picioare cu balerini si in sus o camasa prinsa shui. Normal ca se uita toata lumea la mine ca la felu 14. Trebuia sa fiu mai eleganta putin, dar asta nu era stilu meu si pace. Nu m-ai fi vazut niciodata cum se imbracau fetele de aici. Toate aveau macar un volanas. Macar unu, daca nu mai multe. Un pamponel in par, un ceva feminin. Eu... ziceai ca sunt un baiat foarte cool. Modesta de mine, i-am zambit in gand si m-am bagat sub dus. Cineva a deschis usa dinspre Sonia si nah, eu am crezut ca e ea. N-am bagat de seama ca usa ramasese prea mult timp deschisa si ca lumina era puternica. Eram cu gandurile in alta parte. La cum m-am pupat cu EL, la cum imi venea sa ma dau cu, capul de pereti, la multe alte lucruri de genul. Am inchis apa, am luat prosopul, m-am sters si l-am prins cum il prind mereu inainte sa ma imbrac, de jur imprejurul corpului. Cand m-am intors usa Soniei tocmai se inchisese, brusc ca si cand nici nu ar fi fost deschisa. Ciudat, am zis in gand dar mi-am vazut de treaba.

Am adormit imediat si m-am trezit ca dintr-un cosmar, la fel de repede. Numai ca dormisem adanc si fara vise. Nu simtisem nici cand mi-a amortit un picior, decat atunci cand am vrut sa ma dau jos din pat si am cazut toata pe burta. Apoi am simtit mii de frunicaturi in picior si am inceput sa injur topaind pana la baie.

Dupa vreo ora jumate am coborat sa imi iau o cafea. Nu aveam chef sa vad pe nimeni. Nici macar pe Sonia, nu dupa cat misto facuse de mine. Avea dreptate. De foarte mult timp nu ma ami enervasem din copilarii de genul, dar in Romania stiam cum sa reactionez si ce sa fac. Aici... lumea are alta mentalitate. Citisem intr-o carte ca inainte daca cineva sa saruta cu cineva trebuiau sa se si casatoreasca. Le distrugea puritatea si nu ar mai fi vrut nimeni sa le ia de sotie. Ce mama dracu... ca la noi, de la 12-13 ani fac deja copii.

Am coborat in tacere cu liftul, am ajuns in tacere la automatul de cafea, numai ca dimineata mea nu urma sa fie una in tacere. Exact cand mi-am scos paharul de carton din automat si am dat sa ma intorc am vazut in fata ochilor o fetita mai scunda decat mine cu un zambet de doua ori mai mare decat fata ei.

- Neatza, a zis scurt zambind in continuare. Nu te-am mai vazut de la curs. Ce ai facut ieri?

- Ah, ieri... m-am plimbat, am mintit eu. Stiam ca daca ii zic lui Eun Seung despre ce se intamplase de fapt, afla in 2 timpi si 3 miscari toata facultatea, si probabil si celelalte facultati din Seul.

- Ce pacat ca nu ai stat. Ne-am uitat toti la niste filme de groaza si am mancat popcorn. A fost distractiv. Apoi au jucat sticluta si s-au pupat intre ei ca la gradinita. Doamne ce oameni. Mua, mua si atat, a dat ochii peste cap in timp ce isi alegea o ciocolata calda si isi mai putea 3 lingurite de zahar in plus. Asta imi aducea aminte de cineva care mereu mai cerea 3 plicuri de zahar pana si la ciocolata calda... amintiri.

- Ah, ce pacat, chiar. Am ratat sa ma pup cu cineva... las ca data viitoare nu mai scapa nimeni, am zis eu si am inceput sa rad.

Radeam amandoua cand Tae Hyun a aparut si el langa noi. S-a uitat putin la mine, si parca a rosit. Ha? A rosit? De ce? Nu l-am bagat in seama. I-am zis un buna rapid si m-am dus spre balcon. Era langa cafenea/cantina un fel de balcon, care avea si mese. Chiar vroiam sa imi beau cafeaua in liniste acolo, urmarind miscarile oamenilor. Doar eu, castile mele si cafeaua. Dar de unde. Eun Seung m-a urmat, iar Tae Hyun dupa ea. Clar, urma sa fie o dimineata foarte... hranitoare din punct de vedere al barfelor.

Asa si a fost, n-am scos nici doua cuvinte nici eu nici el, pentru ca Eun Seung ne-a informat despre toata lumea. De la femeia de serviciu care se casatorise cu un muncitor de santier care o batea, pana la fata directorului care urma sa organizeze nu stiu ce eveniment extra-special pentru facultate. Wow, chiar... nu ma interesau lucrurile astea. Ma plicitsisem teribil si se vedea pe fata lui Tae Hyun ca si el. Am primit un mesaj de la Sonia care ma intreba ce facusem cu nu stiu ce prostie de a ei. Am profitat de sansa sa o tulesc frumusel de langa ea.

Eram in fata liftului si il asteptam linistita cu gandurile la firul ala blestemat si la reactia LUI cand cineva mi-a pus mana pe umar. Tae Hyun se uita putin incruntat la mine si a vrut sa deschida gura sa spuna ceva cand usile s-au deschis in fata noastra.

Dupa ce am urcat in lift si usile s-au inchis s-a intors cu fata spre mine si a zis simplu:

- La ce te gandeai?

- Ha!? La nimic in particular... prostii.

- De aia n-ai raspuns cand te-am strigat? De doua ori chiar.

- Ai, ai strigat? Scuze, sunt putin obosita, n-am dormit azi noapte, am mintit eu din nou. Nu vroiam sa ii povestesc patania mea. Nu lui, care ma vazuse in posturi mai tampite decat un simplu sarut.

A apasat pe butonul de blocat liftul s-a intors spre mine si a pus o mana in dreapta capului meu, fix ca in filme, bn, animeuri, orice vreti voi. M-am blocat putin. De obicei, aici.. el... o saruta pe ea, sau macar ii zice ceva pervers, nu?

- De ce te faci ca nu ma vezi? Pe bune... de cateva zile esti cu capul in nori si te faci ca ploua. La cursuri, la cantina, pe hol. Si azi dimineata langa automat ai fi vrut sa fugi cat mai departe cand m-ai vazut. Care este problema?

- Ah... ah... ce? am reusit eu sa zic.

- Atat ai de zis? Ce? a ras si si-a retras mana dupa care s-a sprijinit de peretele liftului.

- N..nu. Este vorba ca nu te evit. Adica... nu am de ce. Sunt prinsa cu mai multe chestii. Vreau sa imi gasesc de lucru si altele. Sunt cu capul in nori doar. Nu este vorba de tine. Este vorba ca sunt putin obosita. Nu am apucat sa pun capul pe perna si sa visez frumos de cand am venit aici. Este greu, poate prea greu... am zis eu si am lasat capul in jos oftand.

De ce ma plageam? Niciodata nu ma plang, adica, nu ma mai plang din clasele mici. Pentru mine totul a fost suficient de simplu si de usor cat sa nu imi fie greu la acomodare sau la alte lucruri de genul. De ce ma plangeam acum? Ce se intamplase cu mine?

- Ah, atunci este bine. Credeam ca e ceva in particular cu mine. M-am linistit, a zis si s-a apropiat din nou de mine. Mi-a pus mana pe umarul drept, iar cu mana stanga mi-a ridicat usor barbia. Si-a aplecat capul usor, probabil ca sa imi vada reactia, sa vada daca ma retrag sau ii pocnesc una. As fi avut intentia asta, dar era atat de bine sa simti ca macar cuiva ii pasa de tine. Dupa intamplarea de ieri vroiam sa schimb gustul lucrurilor. Asa ca am inchis ochii si l-am lasat sa ma sarute, lung, dulce, dar nu am ridicat mana sa il prind de incheietura, nu am facut nici un gest. Am ramas moale ca o papusa si cand am deschis ochii el a continuat sa se uite intr-ai mei. Ma folosisem de el, intr-un fel urat si regretam, dar... de ce nu?

S-a intors brusc si a apasat pe buton, liftul s-a pus in miscare si el a ramas cu spatele la mine fara sa mai scoata un cuvant. Era frumos, destept, era perfect. Si credeam ca din moment ce facuse ce facuse ma placea, nu? Trebuia sa ma gandesc la asta. Inainte sa se mai intample ceva cu EL si cu trupa lui de doi bani. Fusese trupa mea preferata, acum, daca auzeam de ei mi se ridica parul din cap.

Am intors capul sa ma uit in oglinda din lift. M-a cam speriat ce am vazut. Ochii mei erau putin in lacrimi, iar buzele si obrajii foarte rosii. Ochii slipeau destul de tare. Oare... de asta nu a mai zis nimic?

Liftul s-a oprit si am coborat amandoi. S-a dus glont spre camera si nu a zis nici macar pa. Am intrat dezamagita in camera. Apoi Sonia disperata a trantit usa de la baie si a inceput sa tipe prin camera cum ca vorbise cu varasa si nu stiu ce prostie ii zisese. M-a pierdut la inceput asa ca am lasat-o sa vorbeasca singura. Eu ramasesem cu gandul la EL si el. La cei doi crai de la rasarit.

Weekendul ala am facut... nimic. Am fost la un concert simpatic intr-un parc in apropiere si am stat cu totii la camin. Am vizionat filme, am vorbit ne-am cunoscut, ne-am jucat tot felu de prostii. Ca niste copii de gradinita.

Luni aveam dimineata un curs si dupa nimic. Cum facusera orarul nu pot stii. Aveam doar marti toata ziua si restul cate un curs, maxim 2. Trebuia sa ma duc la studio. Uf... oribil.

Cand am intrat in sala de curs Tae Hyun era in prima banca si statea de vorba cu fiica directorului, care mi-a aruncat un zambet glacial si mi-a facut semn sa nu ma apropii. Doamne! Daca ar stii ea ce s-a intamplat in lift ar face apoplexie. Mai mai ca ma bufnea rasul cand Eun Seung a intrat ca o vijelie in sala.

- E jos, o masina. Ca aia de vedete, mi se pusese un nod in gat.

- Da? am ras eu, cine stie ne viziteaza cineva.

- A iesit... ghici cine din ea!

- Cine? am zis eu putin speriata.

- Solistul de la C.N.Blue.

Mi se facuse rau. Ce cauta EL aici???!!!!!

- Cine? a intrebat fata directorului, care se apropiase de noi.

- Jung YoungHwa, a repetat ea.

OMG!!! am zis eu in minte. Ce pana mea, face aici???

- Si stai, ca nu era singur! Erau toti 4, a completat razand. Deci... stii de cand vreau sa le iau autografele? Azi o sa reusesc in sfarsit!

- Ah, poate dau concert, am inceput eu. Nu dai tu nu stiu ce petrecere, serbare, what ever, i-am zis fetei directorului.

- Wow, a si aflat toata lumea? s-a flatat ea singura. Nu sunt aici pentru mine, dar cine stie, poate au auzit si au venit singuri sa vorbeasca cu mine.

Papusa asta e dusa, nu l-as vedea eu pe EL venind sa vorbeasca cu ea pentru un concert nici daca ii fac statuie poleita cu aur. Clar, delira. I-am aruncat o privire rapida lui Tae Hyun care rasfoia ceva intr-o carte si vorbea cu un coleg. Nu avea cum sa ma vada pentru ca era cu spatele, dar nu stiu cum in momentul ala s-a intors, si in acelasi moment EL a intrat pe usa in strigatele nebune ale fetelor din sala.

- Avem nevoie de tine, e cam urgent, a zis EL printre dinti, postandu-se in fata bancii mele.

- Ha? am zis eu facandu-ma ca nu pricep, in timp ce toata sala se uita la mine.

- Eonnie!!! Trebuie sa ne ajuti, poate sa vina si Sonia! Adica, chiar avem nevoie de voi! Eonnie, te rooog, a inceput tobosarul punandu-se pe vine langa mine si luandu-ma de mana.

- Ha? am repetat eu. Visam, nu? Nu? dar atunci a intrat Sonia, pe usa, mai rapida ca niciodata, fugarita de ceilalti doi membrii si s-a ascuns in spatele meu.

- Pe bune ca nu am de a face cu asta, mi-a zis in romana. Pe bune! Jur pe ce vrei tu! Uite, jur pe ciocolata! a zis ea serioasa ascunzandu-se dupa mine. Nu stiu ce vor, m-au luat cu forta si geanta mea e la ei. Pretioasa mea geanta. Nu inteleg unde vor sa mergem!!!

- Ha? am mai zis eu o data. Ce mah? am intebat in romana puti mai tare decat necesar.

Toata sala se uita la mine si la Sonia, se holbau pur si simplu la noi.

- Ei bine, a zis EL nerabdator batand din picior. Ne ajuti sau... te pun sa platesti?

- Hyung, nu fii rau, a zis tobosarul. Eonnie ne ajuta, sigur! Nu-i asa? si s-a uitat cu niste ochi imensi la mine gata sa planga.

Si eu ce trebuia sa fac in situatia asta? Sa sar de gatul LUI, sa ii spun ca il ador, ca il ajut, ca... ii mai fac si altceva? Deja ma enervasem. Plus ca urma sa inceapa si cursul. M-am uitat la Sonia care devenise de la speriata, nedumerita, apoi la Tae Hyun care se intorsese la cartea lui pe care o rasfoia la fel de linistit si in cele din urma la fata crispata si invidioasa a fetei directorului. Nu am mai pus uimirea de pe fata lui Eun Seung sau implorare dupa fata tobosarului. Prea multe fete!!!!