Actualități în Neurologie

Sindromul malign in boala Parkinson fara sistarea preparatelor dopaminergice

AIN — Fri, 28 May 2010 18:35:33 GMT

CJ Suresh Chandran
Department of Neurology, Kerala Institute of Medical Sciences, Trivandrum, Kerala, India

Abstract - Sindromul malign este o complicatie rara care survine in cadrul tratamentului medicamentos al bolii Parkinson. Acesta se aseamana cu sindromul neuroleptic malign si se caracterizeaza prin febra, rigiditate marcata, tulburarea consitentei, leucocitoza si cresterea creatinfosfokinazei. Sindromul malign este o patologie potential fatala si constientizarea acestui fapt este imperativa pentru prevenirea si tratamentul acestuia. Factorul precipitant cel mai frecvent este anularea sau reducerea dozelor preparatelor dopaminergice. Noi prezentam un sindrom malign precipitat de hiponatriemie la un pacient cu boala Parkinson in absenta sistarii tratamentului dopaminergic. Un barbat de 60 de ani se prezinta cu febra, rigiditate severa si tulburari de sensibilitate dupa vome repetate. Fiind investigat s-a stabilit prezenta sindromului malign precipitat de hiponatriemie. Tratamentul rehidratant, hipotermia, corectia hiponatriemiei si terapiei dopaminergice au restabilit starea pacientului. Triada care va cuprinde febra, rigiditate severa si tulburari de sensibilitate va fi sugestiva pentru un sindrom malign in cadrul bolii Parkinson.

Cuvinte cheie: Hiponatriemie, sindrom malign, boala Parkinson

Testul pungii cu gheata in diagnosticul miasteniei gravis

AIN — Wed, 12 May 2010 19:10:37 GMT

Diogo Fraxino de Almeida, Rafael de Figueiredo Radaeli, Aluisio Cláudio Mentor Neves Couto Melo Jr

Abstract - Miastenia gravis este cea mai frecventa maladie neuro-musculara, cu o incidenta de 2-20 pacienti la un milion. Patogenia sa este autoimuna, cu anticorpi contra receptorilor de acetilcolina (AChR) lezand plica postsinaptica de pe membrana miocitului. Miastenia gravis frecvent se prezinta cu simptome oculare izolate, incluzand diplopia si ptoza, cel putin la debut. Chiar si la pacientii cu simptomatologie generalizata, practic in majoritatea cazurilor la un moment dat in evolutia bolii apar simptome oculare. In pana la 15% din pacienti maladia ramane limitata la nivel ocular. Alte caracteristici clinice includ simptomele bulbare (disfagia, dizartria), slabiciunea musculaturii proximale a membrelor si oboseala. Intr-o minoritate de cazuri se poate intalni si simptome mai putin obisnuite cum ar fi slabiciunea musculaturii distale a membrelor.

Ingestia excesivă de apă şi crizele convulsive repetate - Efectul domino

AIN — Mon, 03 May 2010 16:23:50 GMT

Paulo César Santos-Soares¹, Aroldo Bacellar², Heitor Portella Povoas³, Jamary Oliveira-Filho⁴, Nivaldo Menezes Filgueiras⁵, Alex Ferreira Brito⁶

¹ Neurointensivist, Neuro/Cardio ICU, Hospital Espanhol, Salvador BA, Brazil; ² Chief, Neurology Department, Hospital São Rafael, Salvador BA, Brazil; ³ Coordinator, Adult ICU, Hospital Santo Amaro, José Oliveira Foundation, Salvador BA, Brazil; ⁴ Chief, Neurology Department and Neuro/cardio ICU, Hospital Espanhol, Salvador BA, Brazil; ⁵ Coordinator, Adult ICU, Hospital da Cidade, Salvador BA, Brazil; ⁶ Surgeon and Intensivist, Adult ICU, Hospital da Cidade, Salvador BA, Brazil

În ciuda variaţiilor în concentraţia sodiului şi a apei, organismul nostru deţine câteva mecanisme de menţinere a osmolarităţii plasmatice în limitele normei: 275-290 mOsm/l.⁽¹⁾Hiponatriemia este definită ca o reducere a nivelului plasmatic al sodiului mai jos de 136 mmol/l.⁽²⁾ Aceasta survine la aproximativ 12% din pacienţii spitalizaţi şi la 30% din pacienţii aflaţi în secţiile de terapie intensivă (TI).⁽³⁾ În caz de dezvoltare insidioasă, hiponatriemia de obicei nu cauzează simptome. Din contra, dacă se instalează acut, frecvent apar aşa simptome severe ca voma, somnolenţa şi confuzia progresivă, coma şi crizele convulsive.^(2,4) Hiponatriemia datorată unei ingestii crescute de apă potabilă este destul de rară printre rândurile persoanelor sănătoase, cu excepţia atleţilor şi persoanelor cu tulburări psihiatrice.^(2-5) Noi prezentăm un caz de hiponatriemie asociată cu ingestie rapidă de cantităţi crescute de apă potabilă cauzând tulburări neurologice severe.

Sindromul membrelor rigide

AIN — Thu, 25 Mar 2010 15:18:02 GMT

Sindromul membrelor rigide reprezintă o componentă a sindromului omului rigid, care este o maladie neurologică rară şi invalidizantă, caracterizată prin rigiditate musculară şi spasme episodice, implicând musculatura axială şi a membrelor. Este o maladie autoimună, la baza căreia se află o disfuncţie a circuitelor inhibitorii mediate de acidul gama-aminobutiric (GABA). Aici se oferă descrierea unui pacient diagnosticat cu simptomele clinice ale sindromului membrelor rigide cu un răspuns bun la tratament, şi o revistă a literaturii.

Ictus ischemic şi epilepsie la un pacient cu sindrom Tourette: Asocierea cu sindromul antifosfolipidic şi răspunsul bun la levetiracetam

AIN — Fri, 12 Mar 2010 20:18:37 GMT

Chiar şi astăzi rămâne încă neclar rolul jucat de diferiţi factori humorali, inclusiv şi anticorpii antifosfolipidici, în patogeneza sindromului Tourette (ST). Vom prezenta un pacient cu o formă cronică severă a ST, care la vârsta de 16 ani, a dezvoltat un ictus ischemic în teritoriul arterei cerebrale posterioare stângi şi/sau în ramura temporală postero-inferioară a arterei cerebrale medii stângi. O examinare completă a fost negativă cu excepţia anticoagulantului lupic. Ictusul a fost atribuit sindromului antifosfolipidic primar (APS). S-a manifestat prin tulburări vizuale, iar mai apoi prin crize epileptice parţiale complexe cu generalizare secundară. Sindromul epileptic în faza iniţială a fost foarte greu de controlat, dar ulterior a răspuns dramatic la levetiracetam. Pe fonul acestui tratament, manifestările TS, în special ticurile, s-au ameliorat. Noi credem ca unele cazuri de TS pot prezenta un APS. În plus, levetiracetam poate fi util în managementul TS. Studii viitoare sunt necesare pentru investigarea ambilor factori.

Prosopagnozia: o manifestare de debut rar întâlnită în degenerarea lobară fronto-temporală

AIN — Sun, 28 Feb 2010 19:49:32 GMT

Demenţa frontotemporală este o maladie degenerativă importantă, care curprinde un număr semnificativ de cazuri de demenţa la persoanele de până la 60 de ani. În afară de binecunoscutele tulburări comportamentale, maladia are şi multe alte trăsături distinctive, printre care tulburările de vorbire izolate sau asociate cu manifestări ale afectării motoneuronului central sau parkinsonism, care câteodată pot fi unicele simptome de debut. În articolul care urmează se descrie o manifestare de debut rar întâlnită: prosopagnozia în cadrul degenerării frontotemporale.

Ocluzie bazilară tranzitorie monitorizată prin Doppler transcranian cu o reducere dramatica a deficitului neurologic

AIN — Tue, 23 Feb 2010 15:29:36 GMT