Cititor amator

Iluzia transplantului spiritual - de ce psihologia orientală nu poate salva omul occidental

2026-08-30T08:36:34.208+03:00

Este destul de periculos să vorbești despre psihologia orientală, deoarece noi, occidentalii, avem o puternică tendință de a imita, mai ales acele lucruri pe care nu le înțelegem. Noi încercăm imediat să le maiimuțim, presupunând că ni le însușim astfel. Am dori să dăm o formă orientală psihologiei occidentale, dar aceasta ar fi o greșeală nemaipomenită. Ar fi aceeași greșeală făcută de misionari cu negrii. Creștinismul este religia unui popor foarte civilizat, nu este expresia unor oameni primitivi. Misionarii distrug complet religia indigenilor și, de asemenea, se autodistrug. Asta se întâmplă atunci când occidentalii se identifică cu Orientul. Este cu adevărat regretabil, un eșec total. Ei recurg la asta pentru a scăpa de propriile lor probleme, nu este decât o înșelăciune, o minciună. Acel lucru nu este minciună în Orient, este sacru, dar nu este pentru cineva care vine dintr-un oraș occidental, marcat de viața occidentală.

Jung — Seminar ‘Analiza Viselor’, 1928-1930

A trăi sănătos ascunde teama de a trăi cu adevărat

2026-08-28T09:22:34.265+03:00

Oamenii care au probleme psihice sunt adesea fanatici ai sănătății. Ei caută întotdeauna hrana potrivită și băuturile potrivite, nu fumează și nu beau vin, au nevoie de multe săruri și sunt prietenii farmaciei. Întotdeauna încearcă ceva nou și niciodată nu sunt foarte sănătoși.

Este știut că păcătosul se simte în general mai bine decât virtuosul, deoarece buruienilor le merge întotdeauna mai bine decât grâului. Toți oamenii virtuoși se plâng de asta. Cei care se îngrijesc atât de mult de ei înșiși au întotdeauna tendința de a deveni morbizi. Acea uimitoare energie îndreptată spre ideea de a bea o anumită apă, de exemplu, vine dintr-o continuă teamă care se află în ei și aceasta este teama de moarte. Ceva în ei spune: „Doamne, nu mă lăsa să mor, pentru că nu am trăit”.

Jung — Seminar ‘Analiza Viselor’, 1928-1930

Are inimă de piatră, e fată deșteaptă

2026-08-17T10:08:21.006+03:00

Dar trebuie să ne amintim că, în timp ce un bărbat poate fi rece şi calculat dacă este vorba de gândire sau de afaceri, există, de asemenea, un tip de femeie care poate fi teribil de rece şi de calculată în timp ce, aparent, trăiește de partea simțirii. Destul de rar găseşti un bărbat care să nu se lase mişcat de latura erotică, dar sunt categorii întregi de femei tot atât de reci ca niște bucăți de gheață şi tot atât de calculate ca niște agenți de bursă, chiar şi atunci când trăiesc latura erotică a vieţii. Luna simbolizează acest aspect al femeii care, în ciuda lipsei sale de căldură, este atât de atrăgătoare pentru bărbați. Cu cât femeia se ține mai departe de jocul dragostei, tratându-l cu indiferență, cu atât mai eficient îşi joacă rolul de sirenă şi cu atât mai probabil este ca bărbatul să fie prins în plasă fără speranță.

Jung — Seminar ‘Analiza Viselor’, 1928-1930

Infinitul interior: Jung despre procesul de individuare și experiența divinității

2026-08-09T09:46:35.298+03:00

Puterea individuală stăpânitoare, pe care o credea a oceanului, pe care o credea a Saharei, este redusă prin individualare la un strop de apă, la un grăunte de nisip. În acel moment de nimicnicie lipsită de speranţă şi de futilitate a existenţei, el constelează ideea universalităţii. Lucrul absolut, ideea grandioasă a fost întotdeauna numite Dumnezeu. Puterea cea mai mărunta este întotdeauna confruntată cu puterea cea mai mare, spațiul minuscul cu infinitul, aşa că întotdeauna experiența interioară a individualității a fost numită de mistici „experiența divinității“. Este un fapt psihologic şi de aceea procesul individuării a fost întotdeauna considerat lucrul cel mai de preţ şi mai important în viaţă. Numai prin el obţii o satisfacţie de durată. Putere, glorie, avuţie, nu înseamnă nimic în comparaţie cu acesta. Ele sunt exterioare şi, prin urmare, inutile. Lucrurile cu adevărat importante se află în interior. Este mai important pentru mine că sunt fericit, decât că am motivele exterioare pentru fericire. Oamenii bogați ar trebui să fie fericiți, dar adesea nu sunt, se plictisesc de moarte; de aceea este cu atât mai bine pentru un om să trudească pentru a produce o stare interioară capabilă de a-i oferi o fericire interioară. Experienţa arată că există anumite stări psihologice în care omul obţine rezultate nepieritoare. Ele au ceva din calitatea eternității, a atemporalului, au calitatea de a ţinti dincolo de om. Au o calitate divină şi procură toată acea satisfacție pe care lucrurile realizate de mâna omului nu o pot oferi.

Jung — Analiza Viselor, Seminar 1928-1930

Erosul ≠ Sexualitate

2026-07-26T09:34:59.160+03:00

Aceasta e una dintre ideile neghioabe ale bărbaților. Ei au impresia că Erosul este sexualitate, dar nu, Erosul este conexiune. Femeia are ceva de spus în privința aceasta!

[…]

Relația se creează prin sentiment, prin raport, acestea hrănesc Erosul. Te aștepți ca după actul sexual sufletul să nu se simtă trist, dar adesea cele mai amarnice neînțelegeri și certuri în căsătorie apar după consumarea actului sexual, deoarece sexualitatea nu hrănește Erosul. Aceasta este adesea cauza directă a certurilor și despărțirilor.

Jung — Seminar ‘Analiza Viselor’, 1928-1930

Sentimentalism ≠ Sentiment

2026-07-25T08:59:23.326+03:00

Numai bărbații sunt sentimentali; de regulă, o femeie nu este sentimentală dacă este în armonie cu animusul său. Sentimentalismul este o slăbiciune, o indulgență, întotdeauna un semn al simțirii inferioare. Unii oameni cred că au sentimente minunate dacă le șiroiesc lacrimile. Mergem la film și plângem! Nu-i așa că suntem plini de sentimente? Minunat!

Jung — Seminar ‘Analiza Viselor’, 1928-1930

2026-07-25T08:51:56.138+03:00

Rațiunea nu a ajuns niciodată la inima unei femei.

Jung — Seminar Analiza Viselor, 1928-1930

2026-07-25T08:49:45.996+03:00

Viața unui om încetează atunci când se ghidează numai după idei raționale.

Jung — Seminar Analiza Viselor, 1928-1930

Vise și sincronicitate

2026-07-14T09:01:31.505+03:00

Aceasta este ceea ce numim o simplă coincidență. O menționez pentru a arăta că visul este ceva viu, în niciun caz un lucru mort, care foșnește aidoma hârtiei uscate. Este o situație vie, este precum un animal cu tentacule sau cu multe coarde ombilicale. Nu ne dăm seama că, în timp ce noi vorbim despre el, el lucrează. De aceea primitivii își povestesc visele și eu vorbesc despre vise. Suntem mișcați de vise, ele ne exprimă pe noi și noi le exprimăm pe ele, și există coincidențe legate de ele. Refuzăm să luăm coincidențele în serios, deoarece nu le putem considera cauzale. E adevărat, am face o greșeală dacă le-am considera cauzale; evenimentele nu apar datorită viselor, ar fi absurd, nu vom putea demonstra niciodată acest lucru; ele se întâmplă, pur și simplu. Dar este înțelept să luăm în considerare faptul că ele chiar se întâmplă. Nu le-am observa dacă nu ar avea o regularitate apartă, dar nu ca aceea a experimentelor de laborator, este numai un gen de regularitate irațională. Răsăritul își bazează mare parte a științei sale pe aceasta iregularitate, iar pentru el coincidențele, și nu cauzalitatea reprezintă fundamentul solid al lumii. Sincronicitatea este prejudecata Răsăritului; cauzalitatea este prejudecata modernă a Occidentului. Cu cât acordăm mai multă atenție viselor, cu atât mai multe astfel de coincidențe — întâmplări — vom observa. Nu uitați că cel mai vechi tratat științific chinezesc se referă la sorții posibili ai vieții.

C.G. Jung — Seminar ‘Analiza viselor’ 1928-1930

Arta modestiei

2026-05-29T09:55:33.572+03:00

Ai grijă să nu indispui. Poți să-ți permiți orice, dacă o faci cu modestie.

Jurnalul de la Păltiniș

Noica recomandă plimbarea

2026-05-23T18:25:42.618+03:00

„Înainte de a pleca, ne îndeamnă să ne plimbăm mai mult. „Nu poți lăsa trupul să-ți joace feste. Trebuie să-l îmblânzești, dându-i ce-i trebuie. Gândiți-vă ce fericire este când scapi de dinți, treizeci și doi de dușmani ai omului. De dinți poți scăpa, dar trupul trebuie îmblânzit plimbându-l. Toată medicina termină prin a-ți recomanda plimbarea. Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace.“

Jurnalul de la Păltiniș

Noica — sfaturi pentru căsnicie

2026-05-23T18:16:10.413+03:00

Căsniciile nu trebuie să vă fie crispate. Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să fie ca lumina, un bun care se distribuie fără să se împartă. Dacă nu vă lasă ele în pace, anexați-le la treaba voastră, dați-le să traducă, de pildă. Nu depinde decât de voi ca să fiți bine așezați în viață; în istorie, în familie, în cultură.

Jurnalul de la Păltiniș

Soluția de neîmbătrânire

2026-05-23T10:05:24.151+03:00

„În general însă, pentru că vorbim de comportamentul în fața unui material cultural vast, singura soluție de a nu te lăsa învins de el este să fii mereu în atac, să nu fii pasiv, lăsându-te cotropit. Cultura, sub latura informației, te înghite dacă nu o ataci cu câteva idei. Este ca și cu viața la bătrânețe; te sclerozezi dacă te lași năpădit de amintiri, trăiri etc., de valul imens al trecutului, al vieții întregi pe care ai trăit-o. Singura soluție de neîmbătrânire este să ataci tu viața, să o supui unor inițiative perpetue.”

Jurnalul de la Păltiniș

Civilizație și instinct

2026-03-02T09:36:00.002+02:00

Cel care se exaltă în fața culturii își închipuie că din ea izvorăște doar frumusețe. Această eroare se bazează pe o lipsă de cunoaștere psihologică profundă. Forțele instinctuale acumulate în insul civilizat sunt extrem de distrugătoare și cu mult mai primejdioase decât instinctele primitivului care își trăiește continuu și în măsură modestă instinctele negative. De aceea nici un război din trecutul istoric nu poate rivaliza, în amploarea ororii, cu războiul națiunilor civilizate.

C.G. Jung — Tipuri psihologice

Viața reală a omului

2025-11-26T09:44:00.005+02:00

Adevărul trist este că viața reală a omului constă dintr-un complex de opuse inexorabile —zi și noapte, fericire și tristețe, bine și rău. Nici măcar nu suntem siguri că unul va predomina asupra celuilalt, că binele va învinge răul sau că bucuria va suprima durerea. Viața este un câmp de luptă. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu; și, dacă nu ar fi așa, întreaga existență s-ar sfârși.

C.G. Jung — Omul și simbolurile sale

Prejudecăți, erori, dorințe infantile: drumul sigur spre disociere nevrotică

2025-11-23T09:21:00.002+02:00

Cu cât conștiința este mai influențată de prejudecăți, erori, fantezii și dorințe infantile, cu atât mai mult decalajul existent se va mări într-o disociere nevrotică și va duce spre o viață îndepărtată de natură, de instincte sănătoase și de adevăr.

C.G. Jung — Omul și simbolurile sale

The cause of all human unhappiness

2025-11-17T09:10:00.004+02:00

When sometimes I have applied myself to contemplating the diverse activities of men and the dangers and the troubles that they expose themselves to at court or in battle, giving rise to so many quarrels, or passions, or rash and often nefarious enterprises and so forth, I have often said that all human unhappiness comes from one thing alone, the inability to remain quietly in a room. If a man who is wealthy enough to lead an easy existence knew how to find pleasure in remaining at home, he would not leave home to venture onto the seas or besiege a fortress. The only reason why one pays such a high price for a commission in the army is because one would find it unbearable to remain in town. And the only reason why one goes out in search of company and the diversion offered by gambling is because one cannot find pleasure in staying at home. And so on.

Blaise Pascal — Pensees IX,168

The most fragile thing in the world

2025-11-16T09:21:00.007+02:00

Between us and hell or heaven, there is only the interval of life, the most fragile thing in the world.

Blaise Pascal — Pensees XIII,185

Tirany

2025-11-02T10:28:00.002+02:00

91. Tyranny is wishing to have by one means something that can only be had by another. We have different duties to different merits: a duty of love to loveliness, a duty of fear to force, a duty of credence to knowledge.We are obliged to fulfill these duties. It is unjust to deny them and unjust to ask for others.

Therefore, these statements are false and tyrannical: "I am handsome, therefore I should be feared. I am strong, therefore I should be loved. I am..."

And it is similarly false and tyrannical to say: "He is not strong, therefore I will not hold him in esteem. He is not clever, therefore I will not fear him."

92. Tyranny consists in the desire for universal domination outside its order.

Different jurisdictions — of the strong, of the handsome, of lofty minds, of the pious: each one is master in his sphere and nowhere else, and on occasion comes into contact with the others. The strong and the handsome struggle for domination to no purpose, for the mastery of each is distinct. They do not understand one another. And their error lies in wishing to rule everywhere. Nothing has that power, not even sheer force. It is of no effect in the realm of the learned. It has dominion only over external actions.

Blaise Pascal — Pensees, IV.91,92

Vanity of the world

2025-10-31T10:51:00.003+02:00

Whoever does not see the vanity of the world is truly vain himself.

But then, who does not see it, apart from young people who are wholly engrossed in noise, diversion, and thoughts of the future?

But take away their diversion, and you will see them shrivel up with ennui.

Then they feel their nothingness without understanding it, for it is to be truly miserable to be unbearably overcome by sadness as soon as one is reduced to reflecting upon oneself without any form of diversion.

Blaise Pascal — Pensees, III,70

Man’s condition

2025-10-31T09:12:00.004+02:00

Inconstancy, ennui, anxiety.

Blaise Pascal — Pensees, III.58

Vanity

2025-10-29T10:42:00.002+02:00

That something as obvious as the vanity of the world should be so little known and that people should find it strange and surprising to be told that it is foolish to seek honors, that is astounding

Blaise Pascal — Pensees III,50

Despre creștini și blamarea lor pentru incendiul Romei

2025-10-21T08:54:00.002+03:00

…lumea îi numea „creștini“. Numele li se trage de la Cristos, care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus. Reprimată pentru un moment, această superstiție funestă se răspândea din nou nu numai prin Iudeea, locul de obârșie al acestui flagel, dar și la Roma, unde se revarsă de pretutindeni toate grozăviile sau ticăloșiile și își găsesc mulțime de adepți. Mai întâi, au fost închiși cei ce mărturiseau; apoi, după indicațiile lor, o mulțime de oameni nu atâta dovediți că ar fi pus foc, cât învinuiți de ură față de neamul omenesc. Cei care trebuiau să moară au fost și prefăcuți în prilejuri de batjocură: acoperiți cu piei de fiare, piereau sfâșiați de câini, mulți erau pironiți pe cruci sau dați pradă flăcărilor, iar alții, după ce se întuneca, erau arși ca să servească la iluminat în timpul nopții. Nero își oferise grădinile pentru acest spectacol și dădea o reprezentație de circ, amestecat cu mulțimea, în costum de vizitiu, sau conducând un car de curse. Din care cauză, deși acești oameni erau vinovați și meritau cele mai grele pedepse, acum stârneau mila, fiind sacrificați nu interesului public, ci sălbăticiei unui singur om.

Tacitus — Anale, XV.38

Viața omului

2025-10-05T09:39:00.000+03:00

Dar eu, de câte ori aud vorbindu-se despre aceste chestiuni şi de altele asemenea, nu pot spune hotărât dacă viaţa omului se desfăşoară după o lege a destinului şi după o necesitate imuabilă, sau la voia întâmplării. Într-adevăr, cei mai înţelepţi dintre cei vechi şi cei care le urmează ideile se deosebesc între ei şi mulţi au părerea, adânc întipărită, că zeii nu se preocupă nici de naşterea, nici de sfârşitul nostru, nici, într-un cuvânt, de noi, oamenii: de aceea, zic ei, cei buni au parte de nenorociri şi cei răi de bucurii. Alţii, dimpotrivă, cred că este o legătură între destin şi întâmplările vieţii, dar că aceasta nu e determinată de mersul stelelor, ci de principiile şi de corelaţiile cauzelor naturale; şi totuşi ei ne lasă nouă alegerea felului de viaţă, care, odată ales, determină ordinea inevitabilă a evenimentelor. Căci răul şi binele nu sunt ce crede vulgul: mulţi dintre cei ce par a se lupta cu nevoile sunt fericiţi şi mulţi dintre cei ce înoată în bogăţii sunt cu totul nefericiţi dacă cei dintâi suportă bărbăteşte apăsarea sorţii, iar ceilalţi se folosesc prosteşte de norocul lor. De altminteri, celor mai mulţi oameni nu li se poate scoate din minte ideea că viitorul cuiva e hotărât chiar de la naştere şi, dacă unele se întâmplă altfel decât i-a fost scris, vina o poartă şarlataniile prezicătorilor, care prezic ce nu ştiu: se pierde astfel încrederea într-o ştiinţă care şi-a dat serioase dovezi atât în vremea veche, cât şi într-a noastră.

Tacitus — Anale VI.22

Facerea de bine

2025-09-30T09:08:00.003+03:00

Căci binele făcut nouă numai într-atât ne place, cât credem că putem să ne-achităm de el; când întrece însă cu mult puterea noastră, în loc de recunoștință, îl răsplătim cu ură.

Tacitus — Anale, IV.18