UPDATE: Indiferent cât de antipatică mi-ar fi Elena Udrea (și mi-e!), continui să nu mă împac cu valul de invective postate la adresa ei și să nu pricep la ce-or folosi; dincolo de răcoreală, evident. Parcă mă uit într-o oglindă strâmbă la mitocăniile care ni se adresează nouă pe blogurile portocalii.

UPDATE LA UPDATE: EDIȚIE ULTRASPECIALA SINTEZA ZILEI DE LA 21:30

UPDATE: Turcescu a cedat. Dacă asta nu-i Elena Udrea, eu nu sunt tonomat!

Dacă ministrul în exerciţiu Elena Udrea a sunat sub pseudonim la Robert Turcescu (care a şi recunoscut-o, ca şi ascultătorii lui, citiţi comentariile de pe forum) în emisiune, să laude mutarea genială a cârmaciului la nominalizarea lui Liviu Negoiţă, atunci disperarea băsescienilor e paroxistică. Şi alegerile din noiembrie-decembrie nu-s organizate, în nici un caz, pentru preşedinţia României, ci pentru Împărăţia Planetei Maimuţelor! Roberte, jos cenzura mogulilor! Scoate banda!

Vorba lu’ domnu’ nea Dan: o fi vrut Jucătorul să bage soluţia imorală la guvernare şi nu l-a găsit la telefon pe Piedone. Nu ştiu de ce nu l-a desemnat, înainte să radă ciorba de potroace, pe primarul Florin Pandele de la Voluntari, că bate la 90%, e tovarăş cu Gabi Oprea şi nea Gigi şi a fost la fel de inculpat în Dosarul Flota. Acum, pe bune, pentru că l-am auzit ieri la Realitatea FM că aşteaptă să vină un român care să declare că l-a văzit vreodată consumând alcool în exces, îi somez public pe Radu Tudor şi Dan Andronic să se autodemaşte şi să depună mărturie!

…este primul supravietuitor al vaccinului antigripal de productie interna. E cadoul presedintelui pentru poporul suveran. Medicii s-au declarat incantati de reusita. Vaccinul va fi distribuit in intreaga lume. Vaccinarea va fi obligatorie prin Constitutie, dupa ce referendumul va consfinti triumful unicameralismului!

Cadoul fizic aș vrea să i-l ofer, cu inima deshisă, după alegerile prezidențiale. Când îl aștept în studio, ca (la început) să-și plângă înfrângerea nedreaptă în fața structurilor și (ulterior) să se apere pe prigoana declanșată la adresa lui de noul regim politic. Cred că-n momentele dificile se probează caracterele. La plecare i-aș oferi, deși m-am atașat de el și a devenit brand, faimosul meu tonomat cu ieuro. Fie și pentru plăcerea ușor sadică de a-l vedea cum se chinuie să-ndese în fantă fișicurile generoase provenite din vânzările anterioare. NU dau leapșa mai departe.

Pentru a nu mai exista vreo urmă de dubiu asupra priceperii jucătoreşti în domeniul virusologiei, operaţiunea a continuat cu două capete-n gura doctorului Streinu Cercel şi-un genunchi în portocale, să mai lase-n ţărână fruntea aia de profesor universitar cu papion. Am învăţat cu toţii de la Teleenciclopedie, pe vremea lu’ Piticu’, atunci când patrioţii de azi luptau cu regimul băgând în ţară blugi şi ness cu petrolierul, că fiecare fiară care vrea să cucerească un teritoriu începe cu înfrângerea-n luptă dreaptă a stăpânului în exerciţiu şi  continuă cu izgonirea lui din habitat. Ceea ce e păcat să nu se întâmple şi-ntre Carpaţi…

Integral, aici…

Pe aceeaşi temă s-a manifestat plenar şi Fiara. Citiţi şi luaţi-vă urgent temperatura.

Pasarea, Godacul si Teroristii

Ce au toate astea in comun ?  Este foarte posibil ca un terorist sa creasca in ograda proprie niste pasari si ceva godaci pt. consumul personal, da’ nu la asta ma refeream.Momentan suntem bombardati - cu largul concurs la televiziunilor aflate intr-o concurenta acerba cu un adevarat apocalips. Dar nu e e prima data: am trecut in 1989 prin  “60.000 de morti”, ziaristi decapitati in 2005, pasari sacrificate si, mai nou, potential 20.000 de morti. Un adevarat potop menit sa apropie oamenii de guvernatii care se ingrijesc de soarta lor. Suntem supusi unui stress complementar continuu celui de zi cu zi. Si asta face ca speranta de viata la nastere a romanilor sa fie undeva pe la 68 de ani, printre cele mai mici din clubul select in care afirmam cu mandrie ca ne aflam: Uniunea Europeana. Acum, acest sfarsit la lumii, nu e inventia noastra: Licuriciul isi streaza proprii cetateni cu omniprezentul bin Laden, Tara Sfanta cu arabii care pregatesc atentate la orice ora din zi si din noapte.
Totusi, noi suntem inventivi. In spatele acestor imagini cutremuratoare derulam operatiuni economico-financiare. Probabil vom cumpara masti chirurgicale, gel dezinfectat si alte accesorii fara licitatie - e urgenta, etc.  Din nou, suntem amenintati cu puscaria daca nu stam acasa (dupa modelul Tiranului). Ca o noua particularitate, observ din nou elementele nationalist-extremiste din perioada Odiosului Regretat. Atat la Tiran cat si, spre surpridnerea mea, la secretarul de stat din sanatate. Occidentalii au creat molima si nici nu vor sa ne dea leacul decat peste cateva luni. Asa ca, bravul roman isi ia soarta in maini, isi sufleca manecile si se napusteste in laborator. Producem incognito 1 milion de doze si in curand alte milioane. Doctorii, care pana acum erau spagari, practicanti de sex cu studente, tradatori pt. ca pleaca din Patrie in scopul unui trai mai bun, brusc-instanteneu au rezolvat problema pt. romanii. A revenit patriotismul. Nu conteaza ca bate vantul prin buget si infrastructura de cercetate e demult pe butuci. Dragostea de tara le rezolva pe toate.Ce n-au reusit inca Roche si Novartis au reusit ai nostri saraci, da’ cinstiti si devodati. Din nou am strans randurile si dam o palma bine-meritata occidentalilor. S-a mai intamplat asta prin 2005: atunci sistemul ticalosit , securistii - deodata au devenit responsabili si patrioti strangand randurile la semnalul Barcagiului si salvand pe cei 3 ziaristi din ghearele Tatalui Nisipurilor (Abu Sahar). Au reusit si dovedit ca, la nevoie, sunt mai ceva decat legendarul Captain Planet.
Intr-o tara in care oameni se confrunta cu o saracie din ce in ce mai puternica, astfel de mesaje patriotice “prind”. Cu totii avem nevoie de un spatiu-compensator. Daca ma uit bine, si vecinii de la Nord au o abordare similara: 1 milion de  victime, inchidem granitele. Blonda cu Cosite de la Nord alerteaza grav populatia. E drept, Barcagiul nu a ajuns pana acolo, dar imi place sa cred ca portocalii nostri sunt mai buni decat portocalii lor. Altfel, vad din ce in ce mai multe asemanari cu ei decat cu aia din clubul select ce are stelute galbene pe fond albastru.
Ciutacule, ti-as mai scrie, da’ reincepe piesa de teatru. Aia in care avem bilet pe viata. Probabil ca in actul asta apare Croitorul. Nu vreau sa pierd nici un moment. Am floricele (popcorn) si Brifcor (n-am bani de coca-cola).

Ab imo pectore,
Fiara

P.S: Eu revin cu intrebari mai cotidiene:
a) De ce nu se publica epistola cu FMI-ul din August?
b) Cine are pe stoc masti chirurgicale si gel dezinfectant?

Până la sfârșitul acestei campanii electorale, candidații care consider eu că au șanse de accede în turul doi vor veni la Vorbe grele doar împreună cu Oana Dobre și vor avea parte de un tratament similar. Dacă nu sunt de acord cu această condiție nenegociabilă, ori nu au ce căuta în studioul meu, ori voi vorbi despre ei fără ca ei să fie de față, ori eu nu mai fac emisiune în campania electorală. Am încercat să fiu domn și n-a fost bine. OK, redevin porc. În definitiv, se poate alege președintele și fără ca eu să-mi vărs ficații prin Romexpo dezbătând soarta blănii ursului din pădure. Sunt atâția inși care mustesc de talent și vor să se remarce.

P.S. Nu-l suspectați pe mogul, că pierdeți vremea și bateți câmpii de pomană. Iritarea e infinit mai lumească decât pare. Sofisticăreala nu mă prinde la ținuta asta.

- Când a început criza actuală?
- Mi-e teamă că odată cu prabuşirea comunismului. Nu te poţi extinde, fie şi tu capitalism, ca pecinginea peste tot. Trebuie să existe un antagonism.

- Care sunt cauzele ei?
- Goana orbească după înavuţire. Care a devenit deja instituţionalizată, statalizată.

- Seamănă ea cu celelalte crize care au scuturat societatea anterior?
- Toate seamănă la disperare. Noi încă suntem departe de vârf, dar nu ştiu ce mă face să cred că va bubui urât. Dacă nu bubuie, inseamna că suntem un popr degeaba. Nu poţi răbda ca un câine şi să taci.

- Are ceva în comun criza capitalismului cu criza socialismului?
- Cred că da: sfârşitul unui sistem. Nu stiu, însă, ce va urma.

- Dacă expresia tipică a crizei de astăzi este recesiunea, de ce să fie obligate ţările fără o dezvoltare economică semnificativă să suporte aceeaşi criză cu ţările blocate de plusul lor de producţie?
- Fiindcă ăia mici sunt dependenţi de ăia mari. Înghit tot ce li se bagă pe gât şi puţina producţie merge acolo.

- Nu cumva oamenii politici şi vizionarii economici ar fi trebuit să prevadă criza şi să determine societatea ca, prin măsuri preventive, s-o evite?
- Dac-o preveneau, erau cu adevărat vizionari, nu politicieni şi mari specialişti. Eu aş desfiinţa premiul Nobel pentru economie. Nu-l merită nimeni.

- Sunt oamenii politici şi vizionarii economici doar nişte recenzenţi ai unor fapte petrecute? Dacă ei nu ne-au dat măsura viitorului, de ce i-am mai crede?
- Eu nici nu-i cred. M-am săturat de minciuni şi de închipuiţii care le propagă.

- Cum se explică împrejurarea că  Republica Populară Chineză este singura ţară din lume care a realizat, tocmai în această perioadă, o creştere economică de 8,9%? Ce anume din organizarea chineză a dus la aceste rezultate?
- E un soi de miracol oarecum inexplicabil raţional. Dar practica demonstrează că poţi construi un soi de capitalism straniu pe baza unei dictaturi feroce.

- Pâlpâie veşti încurajatoare şi din partea unor ţări europene care cu 0.1, 0.2, 0.3 % par a rupe ritmul infernal al căderii. Care este secretul lor? De ce nu-l aplică şi alţii?
- Seriozitatea, lucru care, cu tot regretul, nouă ne lipseşte. Noi aşteptăm să ne scoată alţii din mocirlă, ei se scot singuri.

- Care sunt responsabilităţile clasei politice româneşti de după 1989 pentru situaţia în care ne aflăm?
- Riscând să dezamăgesc, clasa politică nu-i cu nimic mai prejos decât societatea în ansamblul ei. Suntem cu toţii la fel de vinovaţi.

- Va mai ieşi România din această criză ori va fi condamnată la sărăcie, măcinări interioare şi subdezvoltare?
- Vom bălti. Nu vom fi nici cei mai săraci, nici premianţi.

- Faptul că zeci şi zeci de ţări s-au prăbuşit sub aceeaşi criză n-ar trebui să ne dea gândul înţelept de a căuta erorile de sistem şi de a recroi societatea de mâine?
- Teoretic, ba da. Practic, arătaţi-mi şi mie viizonarul care să ne dea direcţia bună şi pe care să-l şi credem.

- În condiţiile în care în mari state liberale ca SUA s-au naţionalizat bănci şi industrii, mai este privatizarea soluţia infailibilă pentru ieşirea din criză, pentru spor economic şi dezvoltare socială?
- Privatizarea n-a fost, nu este şi nu va fi panaceul. Şi scrie asta unul care a scris hectare de spaţiu de ziar despre privatizare şi, blestemul suprem, s-a şi ocupat trei ani de ceea ce criticase anterior.

- Către ce ar trebui să se îndrepte România pentru a-şi găsi, a-şi cultiva şi a-şi spori echilibrul?
- Către echilibru şi bun simţ. Nu-i slogan electoral, e o dorinţă.

Mai are cultura vreun rol în această lume zguduită permanent de furtuni?
Ar trebui sa aiba. Dar nu numai ca parada. Ai sau n-ai in tine, restul e spectacol ieftin…

Prima nominalizare este, să vezi minune, Împărăteasa, unul dintre puţinii oameni despre care admit deschis că scrie mai bine ca mine şi pe care o admir că, într-o mare de isterie politică, generează subiecte care n-au legătură cu demenţa de zi cu zi. Ceea ce, la cât de paranoic şi plin de sine/mine sunt, e mare lucru. Podiumul de completat de Lilick (din motive de fineţe, acuitate şi stil) şi de Şuţu (talent, imaginaţie, sensibilitate). Îmi mai plac, la prima gândeală, fără să-mi plătesc ramburs părerile bune exprimate la adresa istericei mele persoane şi fără să epuizez lista, vâna creatoare a lui Petreanu, talentul debordant şi umorul amar şi nebun al lui Mordechai, gramatica remarcabilă a Simonei (într-un mediu în care toţi aproximativii devin vedete), imaginaţia nefirească a lu’ Prostea şi, din lumea politică, de departe, Arogantu’. În principiu, găsesc citibil cam tot ce-i în blogroll.

O dau mai departe - pe ea, leapşa - către fix cine are chef să răspundă…

UPDATE: Dat fiind că Badea are o aparenţă porcină, iar eu am împărţit aseară cu el studioul lui Gâdea, nea Tirane, te aştept oricând ai chef tălică la Vorbe grele. Dacă vrei să ne pupăm zgomotos pe gură, vorbesc eu cu mogulu să ne dea toată noaptea şi să ne cânte nea nicu Gigantu. Până atunci, însă, pentru că n-au importat băieţii deştepţi măşti pentru porcină, am găsit în recuzită una de pe vremea aviarei lui Flutur şi mi-o pun preventiv pe ochii mari şi umezi..

Care-i noutatea? Că atât vârfurile sportului mondial, mai ales, cât și cei care încearcă să le detroneze folosesc din gros substanțe trecute pe-o listă neagră tot de niște oameni. Care decid ei - discreționar, științific sau din interese comerciale meschine - care-s progresele chimiei acceptabile în sport și care nu. Fiindcă, în definitiv, toate marile performanțe sportive se obțin (și) pe bază de chimie.

Dacă-și închipuie cineva că, numai pe bază de antrenament și ciuboțica cucului, poți căștiga Turul Franței, bate recordul mondial la sută, face Marele Șlem, marca 50 de puncte într-un meci de baschet sau câștiga campionatul intern de fotbal și Champions League, atunci, cu toată politețea de care-s eu în stare acum, ăla e un imbecil. Să fim bine înțeleși, evident că există fenomene ale naturii, performeri născuți pentru a ridica barierele întâlnite-n calea lor. Dar n-am auzit încă se se fi inventat mașinăriile care să funcționeze fără energie. Iar energia trebuie produsă…

Întrucât îi tremură chiloţii pe el şi nu simt nevoia ca, după fie-sa a mică, să mai fac terapie şi cu faimosul salvator de ostatici şi legendarul luptător anticorupţie, se pare că nu voi avea prilejul să-l întreb la Antena 2/3 care-s realizările concrete ale mandatului său (de care el însuşi s-a declarat nemulţumit) şi nici să aflu motivele care ar trebui să mă facă să-l votez. Cu toată parţialitatea mea public asumată, vă provoc pe voi să-i fiţi avocaţi preşedintelui în exerciţiu al României şi vă invit să nominalizaţi, pe bune, realizările regimului Băsescu şi raţiunile care v-ar putea determina să-l votaţi. Poate-s eu orb şi-mi daţi voi lumină. V-aş fi recunoscător dacă, măcar de această dată, v-aţi abţine de la înjurături, jigniri şi categorisiri.

Cine nu ştie caută pe Goagăl. Cine ştie şi uită poate să-şi amintească; dacă vrea. Cine ştie şi nu vrea să-şi amintească îşi merită soarta. Unii ştiu şi nu vor să uite!

1. Ce căuta generalul Constantin Degeratu în arest la Omar Hayssam, cu ce mandat s-a dus acolo şi cum a cerut, procedural, omul de afaceri sirian întrevederea cu Traian Băsescu? A sunat la centrala Cotrocenilor din arestul Cercetărilor Penale, a apelat la un intermediar (dacă da, cine?) sau a dat mail ca Arpad Paszkany?

2. Dacă înregistrarea ambientală a fost realizată ilegal în sediul DIICOT, înseamnă că o secţiune a Parchetului general face poliţie politică. Ce mai caută-n funcţie şeful DIICOT? Ce garanţie mai poate să aibă, în aceste condiţii, un om obişnuit că statul care înregistrează ilegal consilierii preşedintelui nu-i violează intimitatea?

3. Într-o altă instituţie fundamentală a democraţiei, Camera Deputaţilor, membrii comisiei parlamentare de anchetă a activităţii ministrului Turismului au fost, de asemenea, înregistraţi ilegal. Partidul care susţine candidatura la preşedinţie a lui Traian Băsescu a susţinut că nu contează modalitatea de înregistrare, ci numai conţinutul discuţiilor. De ce în cazul Omar-Degeratu ar trebui să fie invers?

4. De câte ori s-a întâlnit (înainte şi după arestarea sa) Omar Hayssam cu Traian Băsescu. Unde s-au petrecut întâlnirile şi pe baza cărui act normativ? I-a spus ori ba preşedintele României suspectului de terorism (la vremea respectivă) să-şi ia familia şi să plece în SUA? Dacă da, autorităţile americane au fost informate?

5. Dată fiind invocarea siguranţei naţionale pentru justificarea necesităţii întâlnirii între un arestat şi consilierul preşedintelui, câţi alţi oameni de afaceri cu dosare penale care au călătorit în aceleaşi avioane cu Omar Hayssam şi Ion Iliescu au mai beneficiat de posibilitatea similară de a discuta în privat cu Traian Băsescu?

Într-un mesaj cu iz evident fascistoid, nea Caisă ne ameninţă, pe Net şi pe blocuri, pe toţi cei care nu suntem de acord cu insula de psihoză pe care încearcă să ne-o bage pe gât. Evident că, lipsiţi total de reacţie, contracandidaţii săi, care plătesc degeaba nişte impostori cu talente de consultanţi, se multumesc să se plângă şi nu fac nimic să-l contracareze. Luaţi gratuit, închipuiţilor, o modalitate de reacţie.

Da, tirane, ne e frică. De ce ne e frică? De faptul că Udrea şi Ridzi ar putea fi iar ministrese. De faptul că eăti în stare să modifici în forţă Constituţia ca să poţi candida şi a treia oară. De faptul că eşti în stare să foloseşti armata şi serviciile să-ţi consolidezi dictatura. De faptul că oricine ţi se opune e declarat trădător. De faptul că, imediat după tine, ar putea urma fie-ta la Preşedinţia României. De faptul că vânzările anterioare ar putea fi justificarea oficială a tuturor averilor de milioane făcute de familiile bugetarilor. De faptul că Europa civilizată va continua să râdă de noi cel puţin 5 ani de-acum încolo…

De faptul că bădărănia va deveni model, iar secărica aliment de bază. De faptul că minciuna şi trădarea vor fi considerate virtuţi obligatorii pentru reuşita-n viaţă. De faptul că lupta anticorupţie va continua să fie doar un pretext pentru confiscarea business-urilor celor pe care-i daţi voi la o parte de la ţuţuroiul cu bani publici. De faptul că toţi delatorii şi aproximativii pe care i-ai strâns în jurul tău folosindu-te de resursele bugetare ne-ar mai putea ţine încă măcar un mandat lecţii de civism şi anticomunism la televizor. De faptul că, de câte ori te loveşte razant pe chelie vreo idee creaţă, vei mai cheltui câteva zeci de milioane de euro să dai impresia că te consulţi cu poporul suveran. De faptul că vrei să acaparezi toată puterea.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele raţionale ale fricii colective pe care ar fi trebuit să le invoce, dacă ar fi fost în stare, contracandidaţii nocivului.

Acest regim trebuie lăsat să se năruiască. Dacă va fi cu zgomot asurzitor şi convulsii, cu atât mai bine. Nici de ochii opiniei publice, nici de ai străinătăţii, oamenilor lui Băsescu nu trebuie să li se ofere nici măcar un punct de sprijin. Fiindcă s-ar putea agăţa de el. La 20 de ani de la răsturnarea comunismului, cu doar un pas înainte de instaurarea unei alte tiranii, mi-e teamă că altă soluţie nu există. Sună cinic, dar probabil că în căutarea luminii trebuie să trecem prin tunelul haosului general.

Mai mult, aici…

Când eram eu mai mic, iar el şi mai în opoziţie decât e astăzi, Crin a lansat la Vorbe grele ideea unei insule a băsescienilor. Acolo unde Tiranu’ să fie şef suprem şi care să funcţioneze strict după regulile lor: vinovaţii să fie desemnaţi în direct la tv şi procurorii să aresteze fără procese, presa să-i cânte măreţului conducător ode pe prima pagină şi în prime time, plusvaloarea să fie vărsată automat în visteria personală a jupânului, iar străinii care vizitează limba de pământ fără să se prosterneze să fie expluzaţi imediat. Apogeul dezvoltării insulei va fi atins când, rămaşi fără alţi vinovaţi de arestat, locuitorii vor începe să se aresteze între ei. Aş fi dispus să plătesc pentru cumpărarea adevăratului Land of choice şi oferirea lui, întru folosinţă veşnică, fanilor regimului jucătoresc. Da’ să şi-l ia şi pe omu’ cu ei!

Uitasem să precizez că, pe pe acest blog, singurul abilitat oficial să se manifeste electoral sunt eu. Orice îndemn - evident, în afară de ale mele - va apărea ori fiindcă mă voi simţi eu extrem de gereros în ziua aia, ori pentru că îmi va scăpa, ori deoarece aşa o să am eu chef atunci. Consideraţi că tocmai v-am consultat.

Consilierul lui pentru securitate naţională se întâlneşte la puşcărie cu unicul terorist condamnat din România, el o dă cu folosirea în campanie a spuselor unui infractor pesedist împotriva preşedintelui României, dar nu neagă conţinutul stenogramei. Dacă Hayssam era de la PKK, trebuia să-l luăm în seamă sau doar infractorii portocalii merită ascultaţi? Dacă era ticălos, de ce l-a primit nu o dată la Cotroceni?

P.S. Abia acum pătrund tâlcul spuselor lui Vanghelie despre arhiva doi ş-un sfert

UPDATE: Întâmplător, tot azi aflăm şi că Ohanesian a câştigat procesul cu răpirea

A-nceput oficial campania electorală pentru prezidenţiale. Cu excepţia faptului că Vorbe grele a fost declarată - la CNA, conform procedurii - emisiune electorală, nu schimb nimic; nici format, nici abordare, niente, nada! Probabil că (o maximă concesie pentru un minim de stress) voi încerca să mă adaptez rigorilor tâmpite impuse de un organism politic însărcinat să vegheze la imparţialitatea politică. Fix ca să scutesc postul de amenzi, că mie, personal, mi se rupe de politrucii tuturor. Uitasem să precizez - şi asta-i valabil pentru toate forţele politice din România - că nimic nu mă enervează mai rău decât intervenţiile pe la spate. Aşa că scutiţi-mă de încercări de autoinvitaţii şi de telefoane prieteneşti pe la colaboratorii apropiaţi ori pe la conducerea trustului. La Vorbe grele-n studio intră exclusiv cine vreau eu.

Dat fiind că, de când s-au încins spiritele electorale, primesc din ce în ce mai multe atenţionări (de la cele  amabile, până la jigniri şi ameninţări oribile) că după ce va fi reales Băsescu o să fiu un om terminat, vă provoc la un (nou) mic şi colectiv exerciţiu de imaginaţie. Puneţi mână de la mână şi creionaţi-mi cruda soartă postlectorală. Poporul suveran al Ciutacosferei are destulă imaginaţie. Vă consult!

Domnule preşedinte,

Întrucât astăzi v-aţi depus conştient candidatura, Antena 2 tocmai a primit o solicitare oficială de timp de antenă pentru campania electorală din partea domnului Sever Voinescu (purtătorul dumneavoastră de cuvânt în campania prezidenţială), eu realizez unica emisiune politică a postului, iar dumneavoastră mă onoraţi cu atenţia constantă (atât pe blog, cât şi la Vorbe grele), scurtez birocraţia. Răspund personal.

Dincolo de suprinderea că nu domnul Valeriu Turcan vă reprezintă-n campania electorală (sper că e bine cu sănătatea) şi că de pe hârtia trimisă de domnul Voinescu lipseşte referirea la bunul simţ, vreau să vă asigur, domnule preşedinte, că invitaţia publică pe care v-am făcut-o în repetate rânduri rămâne deschisă. Înclin să cred că faptul că, în cei doi ani şi jumătate de existenţă ai emisiunii, nu aţi reuşit să ajungeţi la mine-n studio a fost cauzat de programul dumneavoastră încărcat.

Dat fiind că sunt o fire mai boemă, aspectele financiare ale competiţiei electorale (în general) şi ale candidaturii dumneavoastră (în particular) nu mă interesează şi aş prefera să nu ne încărcăm cu asemenea amănunte nesemnificative pentru amândoi. Veridicicatea informaţiei vă poate fi confirmată imediat şi de stafful electoral al fiicei dumneavoastră, domnişoara Elena Băsescu, astăzi europarlamentar. Din acest motiv, reglăm doar aspectele strict jurnalistice ale eventualei dumneavoastră participări la emisiunea Vorbe grele, realizată de mine şi difuzată de Antena 2.

Sunt un om de cuvânt, domnule preşedinte. V-am promis public egalitate de tratament cu restul candidaţilor şi, dacă mă veţi ajuta, îmi voi onora promisiunea. Întotdeauna o fac. Pe cale de consecinţă, deoarece domnii Crin Antonescu, Hunor Kelemen, Sorin Oprescu şi Mircea Geoană au avut la dispoziţie câte o oră pentru a se prezenta poporului suveran, iar domnul Corneliu Vadim Tudor a acceptat deja, de principiu, invitaţia mea, vă rog să-mi comunicaţi, domnule Traian Băsescu, ziua când să vă aştept în studioul Antena 2 din complexul expoziţional Romexpo. Fiindcă eu nu fac emisiuni în altă parte nici măcar de dragul dumneavoastră.

Cu amendamentul că singura mea condiţie prealabilă este (ca şi-n cazul anterior al Elenei Băsescu) nici o condiţie, cu speranţa că resentimentele umane bilaterale nu trebuie să vă umbrească şansa de a participa la singura emisiune tv din România cu creştere de 40% în ultimul an calendaristic şi cu precizarea absolut necesară că acţionarul majoritar al Grivco patronează şi Antena 2, vă aştept la o discuţie liberă.

Cu respectul cuvenit egalităţii de şanse pe care o datorăm tuturor candidaţilor,

Victor Ciutacu

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

-  Urlă ceauşismu-n el. Faptul că o majoritate parlamentară a demis, printr-o moţiune de cenzură constituţională, un guvern nu contează. Fiindcă ştie el de ce…

- Votul de susţinere dat astăzi, cu o majoritate parlamentară covârşitoare, unui candidat la funcţia de premier de către Parlamentul României nu vrea să-l ia în considerare. Îi trimite la tribunal să se înregistreze. Fiindcă aşa vrea el…

- Majoritatea parlamentară a respins organizarea referendumului pentru unicameral în ziua prezidenţialelor. Tot îl organizează. Fiindcă aşa a decis el…

- Ministrul Turismului este suspectat de acte de corupţie, iar Camera Deputaţilor a decis, tot cu majoritate parlamentară, sesizarea Parchetului General. Doamna cu pricina e tot în funcţie. Fiindcă aşa pofteşte el…

Asta-i România de azi: ţara bunului plac şi a deciziilor politice discreţionare, aflată la cheremul unui singur om. Ne-am întors cu 20 ani în urmă. Bine-am revenit!

UPDATE: Dat fiind că se-nteţeşte lupta electorală de clasă din geamul sticlei, luaţi scripturi/video de la Vorbe grele cu Mircea Geoană şi Sinteza zilei cu Sorin Oprescu

Azi am o zi grea şi absolut nici un pic de chef de scris. Mă pregătesc să plec la o înmormântare, a unui partener (profesional) care cu mine s-a comportat corect; unul dintre puţinii. Din ce în ce mai dese, din păcate, sunt prilejurile de a ne revedea cunoscuţii la cimitir/biserică. Dat fiind că m-am săturat de comentarii pro sau contra pe tema activităţii mortului când era viu şi fiindcă nu vreau să închid (în premieră) comentariile, vă solicit doar un pic de decenţă şi de respect în exprimare faţă de durerea familiei şi a apropiaţilor. Contez cu încredere pe voi…

UPDATE Citesc (şi mă crucesc) de pe ziare.com cum bietul Adrian Sârbu e momit de ceilalţi moguli, împotriva voinţei lui, să-l lucreze pe Traian Băsescu. Şi el, micuţul, într-un text de largă respiraţie parcă scris de Tapalagă de la Hotnews (sau de Ioana Ene, mă rog, e acelaşi lucru), nu se lasă, că are (aproape) de toate. Zic aproape fiindcă au uitat la enumerare femeia tânără şi mişto. Pupatul duios în cur al Tiranului omite micul şi nesemnificativul amănunt că, în ultimele două săptămâni, Jucătorul s-a manifestat la Pro Motor, la După 20 de ani, la Divetis şi a grăit despre Mutu pe sport.ro. În semn de disidenţă şi în pofida persecuţiei media, probabil…

Azi a murit Ovidiu Mușetescu. S-a stins discret, la fel cum a și trăit. Nu și-a dorit deloc lumina reflectoarelor și, până la un moment dat, nici n-a avut parte de ea. Mi-e greu să scriu la trecut despre el. Am lucrat trei ani împreună, dar n-am avut o relație de prietenie. Pot spune doar că era un tip de treabă și avea cuvânt. În, poate, cel mai greu moment al vieții mele, mi-a întins (benevol sau împins de la spate, n-are importanță) o imensă mînă de ajutor. Deși el era cel care avea ceva de oferit, iar eu eram disperat că fusesem lăsat pe stradă, condițiile au venit de la mine: fără semnături, fără participare-n comisii de privatizare, fără să intru-n PSD. Fără să anunțe, a mai pus ceva de la el: “Victor a venit cu mine și, dacă vrea, stă până plec eu”. Am demisionat la o lună după ce a fost eliberat din funcție.

A fost șef peste un minister unde s-a împărțit țara, dar puterea lui a fost extrem de limitată. Cine a dat cu nasul măcar 5 minute de guvernarea Năstase știe câtă forță de decizie asupra privatizărilor strategice a avut, în realitate, acest om. Nu am de gând să-l declar postmortem un erou al reformei și economiei de piață. Nu i-am spus așa ceva nici când era-n funcție și puteam să-ncerc să trag ceva profit din asta, acum chiar că n-aș mai avea nimic de câștigat. Dar, pe de altă parte, legendele țesute-n jurul lui au fost mai mult decât disproporționate. Dovada cea mai elocventă e că s-a stins departe de orice standard al bogățiri afișate și uitat de majoritatea ticăloșilor pe care (împins de interese partinice ori benevol) i-a făcut oameni. Iar un alt ticălos, cel mai mare dintre toți, deși fusese informat că mai are de trăit doar câteva săptămâni, a dat verde urmării sale penale. Fiindcă trebuia ca, odată cu mortul, să fie îngropat și dosarul privatizării Alro.

Ultima lui apariție live la tv a avut loc în campania electorală pentru alegerile parlamentare, într-o emisiune din care mănâncă și-n prezent un ciugulitor de cadavre. Avea nevoie să apară, m-a sunat, a venit la mine, a prestat și am plecat împreună să bem un șpriț. Deși nu cred că ne mai văzusem de la părăsirea incintei APAPS, ni s-a părut firesc ambilor. Habar n-aveam că-i măcinat de boală. Nu a arătat-o deloc. Am aflat mult mai târziu, când Codruța Kovesi făcea primele valuri. Odată cu mine, dacă nu cumva mai devreme, fusese informat și cel care i-a lăsat moștenire politică Programul PSAL (din care făcea și privatizarea Alro). Și care, când miza se mutase definitiv de la el la mine și i-a venit pe voleu, l-a executat.

A fost o onoare și-un privilegiu să lucrăm împreună. Odihnește-te-n pace, Ovidiu!

Vrem să trăim în linște și cu decență. Vrem să redevenim încrezători și senini. Vrem privim în ochii oamenilor cu care stăm de vorbă fără teama că am putea fi înregistrați pe ascuns. Vrem să nu ne mai uităm cu coada ochiului în spatele nostru pe stradă. Vrem ca logica să bată psihoza. Vrem ca majoritatea să redevină mai tare decât minoritatea. Vrem ca legea să nu mai fie negociabilă. Vrem o Românie normală la cap. Noi, cei care nu mai vrem și vrem, suntem mai mulți decât ei, cei care mai vor și nu vor. Putem să ne recâștigăm țara. Fiindcă nu mai vrem și vrem.

UPDATE: Adrian Năstase a preluat, ca de la arogant la arogant, leapșa cu numele celor care s-ar bate-n 2014 pentru Președinția României. Și scrie că i-ar plăcea să mă vadă independent în cursă. Am răspuns acolo provocării, o fac și aici. “Interesantă opțiune de final, dar n-are independentul Ciutacu logistica independentului Oprescu; nici veleități de vizionar, nici gândire strategică si nici închipuiri de salvator al neamului”.

Badea a fost extrem de bun aseară. Nu l-am mai văzut atât de revoltat-coerent din seara când mă făcea Băsescu tonomat. Și, dacă eu nu reușisem să găsesc un motiv care să mă facă să aleg contracandidatul de susținut, uite că mi l-a găsit el.

Dacă Mircea a anunțat că va merge la vot în cazul în care va găsi unul care să-i promită că-l va scuti de greața de a vedea în fiecare zi clanul și Băsescu și camarila aferentă, eu merg mai departe și promit că, în măsura în care se va întâmpla minunea asta, omul respectiv o să beneficieze de susținerea mea fățișă.

Pentru că ţara se sfăşie de dileme privind profilul preşedintelui ideal, mi se pare că, pentru a mulţumi pe toată lumea, trebuie optat pentru o unguroaică lesbiană. Măritată cu o evreică neagră şi alături de care a înfiat un chinez homosexual blond.

UPDATE: Am primit o leapşă de la Ancuţa şi, disciplinat cum mă ştiţi, mă conformez. Deci, în 2014, la cum evoluează demenţa, vor combate la preşedinţie cu şanse, după gustul meu, Marcel Hoară (PD-L), Ionel Manţog (revenit între timp la PSD), Marin Condescu (PNL) şi independentul Sorin Cârţu. Leapşa merge în pas de defilare la Duţuleasca, Anca, Blonda, Turmentatu’ şi Arogantu’.

Dat fiind că, de azi dimineaţă, tuturor portocaliilor care apar la tv le e ruşine să spună care a fost nominalizarea lor de finanţist post-Boc (respinsă de preşedintele Băsescu), fac eu această dezvăluire. Poporul suveran trebuie să fie informat…

O ţară în care preşedintele în exerciţiu îşi nominalizează - în dispreţul logicii, în detrimentul majorităţii parlamentare transparente (65%) pe care a cerut-o obsesiv şi chiar a propriului partid - un premier privat, pentru uz propriu, se prelinge pe un plan extrem de înclinat şi de alunecos către dictatură. Pot să scrie, fie şi-n versuri, apologeţii de garderobă ai Jucătorului hectare de justificări ale gestului public de azi, însă pornirile dictatoriale ale lui Băsescu nu mai pot fi nici măcar mascate.

Iar de oprit vizionarul de birt nu poate fi vorba decât (dacă şi după ce partidele nefasciste din Parlament se trezesc la realitate) de o acţiune politică de tip concertat, cu scopul comun de a fi ales un preşedinte care măcar să nu dea foc la local. Cu amendamentul de bun simţ că, pentru conservarea atât de încercatei sănătăţii psihice a naţiei, următorul pas logic ar trebui acela de a-l duce pe învins, imediat după validarea alegerilor, în clădirea cu faianţă albă pe pereţi ai cărei chiriaşi se prezintă Napoleon, Caligula, Regele Lear sau, după caz, Ceauşescu.

P.S. Ca să nu mai avem vorbe, am promis că ne vedem la tribunal şi o vom face

Nu mă topesc de dragul neamţului de la Sibiu, mi se pare umflat cu pompa şi nefiresc de bogat pentru un bugetar, ştiu şi care-s unele chestii dubioase din mandatele lui de primar (le găsiţi în arhiva JN, mi-e lene să le caut acum). Dar modul mizerabil în care se descoperă subit pete-n soare fiindcă n-are Băsescu chef să-l vadă premier demonstrează, încă o dată, ce hal de gloată de securistoizi infecţi a pus ghearele pe România. Iohannis nu era ciorditor şi dubios pe vremea când se poza cu Jucătorul prin capitala europeană şi-l făcea cetăţean de onoare?

A devenit acum, după ce pedeliştii l-au scăpat din mână în favoarea peneliştilor, subit nefrecventabil? N-are anvregură de om de stat că-i primar? Primarii în funcţie Băsescu şi Boc aveau înainte să ajungă-n funcţii şi s-a terminat raţia de anvergură din rezerva de stat fix în faţa lui Iohannis? Urlă retroactiv criteriile politice sacre?

Dacă tot devenirăm atât de riguroşi, aş vrea şi eu să primesc, de la inflexibilul domn Băsescu, răspunsuri la două întrebări extrem de aplicate.

1. Care au fost motivele concrete pentru care multinaţionala Unilever s-a despărţit de faimoasa tehnocrată de anvergură europeană Alexandr(in)a Gătej?

2. Soţul doamnei căreia-i cumpăra politicianul căsătorit Emil Boc căţeluşi de pluş în exerciţiul mandatului mai rămâne în funcţia de vicepreşedinte al ANAF?

Bre, nea Tirane, acu’ nu că mi-ar păsa prea tare că te prăbuşeşti, da’ şarpele ăla micu’ pe care l-ai încălzit la sânul lui Paszkany, ăla de l-a luat Petrică în spielhosen din birou de la Duţu ca să-l facă şef la Cluj şi (ulterior) pajul tău favorit, a vorbit şi a scris urât despre atribuţiile lu’ tălică. Uite, prietenu’ Ciuvică a căutat şi a găsit, special pentru tine, nişte pasaje din imensa operă ştiinţifică a nerecunoscătorului.

Acu’, pe bune, după ce a pus pe hârtie-n teza de doctorat că bicameralu-i cel mai tare şi că o singură cameră e de kakaolu cremali, am ajuns să citesc că un ditamai omul de stat care eşti trebuie să-i întrebe pe alde Mircea, Crin, Marko şi Varujan dacă-s de acord să-l pui în locul lui pe ginerele’ lu Mugur? Eu zic să-i dai repoede două palme şi-o coasă pe mână, că mâine-poimâine găsesc şi prin literatura de sertar a Elenei că nu mai ţii la tărie şi ai ajuns s-o îndoi cu apă.

Cuvântul ţară sună solemn, apelul la viitorul ei aproape că ne umple de responsabilitate. Dar noi, toţi cei care locuim între graniţele unui teritoriu unde n-avem nici o vină sau vreun merit că ne-am născut, trăim şi plătim facturi într-un prezent care arde. Şi avem, fiecare, interesele noastre private. Că doar nu suntem o turmă, să ne dea baciul calea de urmat. Atât de invocatul interes naţional este, în definitiv, o chestie care, dacă ar fi cuantificabilă cifric, probabil că s-ar calcula ca o combinaţie complicată între suma şi media intereselor noastre particulare.

Click here to view the embedded video.

Numai în statele profund dictatoriale există tătuci (slugărniciţi mediatic de lăutari angajaţi cu ziua) care stabilesc ei cu japca, pentru restul trăitorilor din jur, care-i interesul naţional, unde-i graniţa dintre bine şi rău. În ţările unde, de bine, de rău, democraţia nu-i doar un cuvânt din dicţionar, manifestarea colectivă a libertăţii individuale de conştiinţă dă societăţii, periodic, o direcţie. Care poate fi inspirată sau nu, dar a cărei legitimitate nu trebuie contestată, nici măcar în glumă. Anul ăsta se fac 20 de ani de la o cotitură istorică pentru România. Şi încă mai avem libertatea de a ne manifesta electoral, după cum ne dictează conştiinţa. Putem să profităm de ea sau, să ne băgăm colectiv picioarele. E dreptul nostru sacru şi constituţional să fim deştepţi sau tâmpiţi. O facem pentru noi şi pe pielea noastră.

Mai mult, aici…

A picat guvernul Boc! Cel mai prost cabinet din istoria postrevoluţionară a României s-a dus dracului, acolo unde îi e locul. Dacă celelalte partide vor şti să joace, e începutul oficial al sfârşitului celui mai sinistru şi fascistoid regim politic dintr-o ţară democratică. O orânduire-n care toţi derbedeii au ajuns demnitari, în care boarfele au ajuns să facă agenda publică, în care orice mitocan s-a putut şterge la cur cu Constituţia şi şi-a permis să-şi aprindă trabucurile cu suta de euro.

Ador să văd privirea pierită a Robertei şi rictusurile tuturor acefalilor care obişnuiau să turuie ca morile stricate la tv. Sunt disperaţi, se strânge funia la par. Dacă va fi să fie, voi juca drăceşte, fără milă şi sentimente, pe mormintele lor politice. Omul din mine n-are ce căuta în film. La fel ar face şi ei cu mine. E care pe care, băieţi!

UPDATE: Arde ţara sub el şi Tiranu’ se ceartă cu analiştii. Pune-o, bă, pe Nuţi!

PRECIZARE: Creştinii de paradă pe care-i vexează icoana trucată de mai sus şi portocaliii înspumaţi care fac spam de pe proxy să mă pupe fix şi direct în cur

Deci, dacă se mai poate conta pe cuvântul de onoare al unui om (şi, până acum, n-am avut prilejul să mă prăjesc cu omul), mâine seară, de la 20:45, candidatul la preşedinţie Sorin Oprescu şi realizatorul emisiunii Vorbe grele se vor revedea în studioul Antenei 2. Loc pe unde au trecut deja, în aceleaşi condiţii, Crin Antonescu şi Kelemen Hunor şi unde mai sunt aşteptaţi (dacă au chef) Traian Băsescu, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali. La restul anunţaţilor mă mai gândesc. Până atunci, simţiţi-vă liberi să postaţi decent orice fel de întrebări pentru Doctoru’. Părerile şi analizele politice, cu tot respectul, nu mă interesează acum.

P.S. Unii ar spune că, după Municipal şi Primăria Capitalei, non c’e due senza tre.

- De ce impostura asta cu interzicerea fumatului în spaţiile publice funcţionează peste tot în civilizaţie, cu excepţia plătitorilor de taxe şi/sau licenţe suplimentare?

- De ce românii ştiu să trăiască frumos afară şi nu se străduiesc s-o facă şi acasa?

- De ce campania electorală coboară şi la părinţii bolnavi aflaţi pe paturi de spital şi de ce un om (fie el şi candidat) trebuie să dea explicaţii privind locul nunţii?

Sclembericiul ăsta nefericit e cea mai bună dovadă că din părinţi strălucitori pot să iasă şi rebuturi, şi glume proaste. N-am văzut în scurta mea viaţă atâta strânsură de nerozii scoase pe gaura gurii de un singur om într-un timp atât de scurt.

UPDATE: Micuţii portocalii trebuie făcuţi cu nervii. Deci să le spunem zilnic că-s mai puţini ca noi, că se strânge laţul, că-n decembrie s-a terminat cu şmecheria.

LEAPŞA: Dacă tot mi-adusei aminte, hai să răspund rapid la provocarea lu’ nenea Lars. Cică de ce i-aş vota, dacă aş face-o, pe următorii patru: Băsescu (de nebun sau cu pistolu-n ceafă), Geoană (de nevoie, dacă n-aş avea de ales), Antonescu (fiindcă e cel mai uman dintre toţi politrucii ăştia din vârful pieţei), Oprescu (pentru că Tiranu’ trebuie să plece şi e nevoie de coaie pentru asta). O dau şi mai departe la Jeg, Ardeiu’, Turmentatu’, Mordechai şi Blonda; bonus, Elenei Udrea, că nu ştiu cum votează şi să nu mă bănuiască pe nedrept de partizanat politic…

…fiindcă oamenii simt că le fuge pământul de sub picioare. Şi li se năruie sistemul. Fac orice, se agaţă cu dinţii, fac gesturi disperate. Vor să-şi prăbuşească deliberat guvernul prin mizeria aia de asumare a răspunderii pe legea pensiilor, să dizolve asimetricu’ Parlamentul, să pună de anticipate. Şi să-şi facă, după chef, republica lui, unicamerală, unineuronală, guvernabilă prin decrete. Trendul arată o cădere care nu poate fi oprită decât printr-un miracol sau printr-o trădare grandioasă.

De ce o să aibă preşedintele României un rival pe măsură în aceste alegeri? Pentru că Oprescu joacă perfect rolul de preşedinte al scârbiţilor. Şi sunt mulţi, al dracu’ de mulţi, de la cei foarte săraci, până la cei extrem de bogaţi. Iar Oprescu şi-a făcut un antrenament perfect în lupta de acum mai bine de un an cu Blaga. Are deja o bătălie câştigată-n spate, nu mai e eternul perdant care aşteaptă cu mâinile împreunate un mandat cucerit prin vot. Personal, nu l-am crezut o clipă când promitea solemn că nu va candida la preşedinţia României. Pentru că-i ştiu ambiţiile, pentru că ştiu şi ce vrea, şi ce poate, pentru multe alte motive. Nu i-a convenit când i-am spus-o în faţă, în emisiune şi-n particular. Mă lasă rece. M-aş putea bate cu pumnii-n piept că încă o dată am avut dreptate şi aş putea chiui de fericire că am scăpat de ridicolul de a-mi etala fizicul debordant, în maiou şi cu papion la gât, prin studiourile Antenei 3.

Discursul anti-sistem al lui Oprescu – evident că demagogic, doar Doctoru’ nu candidează după o viaţă de apostolat prin Delta Nilului – e exact ceea ce are nevoie să audă România isterică şi disperată de astăzi. “Clasa politică e de vină” a devenit deja o formulare axiomatică. Rămâne de văzut cine va striga mai convingător şi mai pe gustul poporului suveran. Sunt doi pretendenţi la glorie care mizează în paralel pe felia antipolticianismului. Preşedintele în exerciţiu (care vorbeşte despre fenomenul politic de parcă ar veni din societatea civilă) şi preşedintele scârbiţilor (căţărat fălos pe-un cal alb virtual care până acum ar fi păscut prin curtea Academiei Române) asediază în paralel, fiecare în interes personal şi/sau de grup, o cetate plină cu politicieni.

Mai mult, aici…

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Poporule suveran, pune mâna pe ştampila virtuală! Să dăm ţărişoarei un Vodă.

Azi te lansezi. Și bine faci. Ești singurul care are stomac și coaie să-l facă pe Traian. Da, ai ajuns primar și ai promis că nu te bagi la președinție. Nu te-am crezut un minut, deși te jurai pe cămașa albă. Ai dezamăgit multă lume candidând, în ciuda promisiunilor ferme și repetate că stai trei mandate la Capitală; inclusiv pe mine. Da’ scopul scuză mijloacele. O țară întreagă poate fi salvată de un tiran cu apucături de Ceușescu, dar mult mai lacom și mai ticălos. Dacă o poate face prin tine, dă-i înainte. Nu ești perfecțiunea întruchipată și nici eu nu cred în Moș Crăciun și-n apa caldă de la bloc. Dar ai chiloții plini. Folosește-i, frățioare!  Ai cu ce. Tu nu ești vreun sfânt de pe cruce, eu nu sunt baba sfioasă care te-așteaptă să te pogori cu lumina sfântă. Trăim în capitalism, cererea e pe cale să se întâlnească cu oferta. Tu vrei și poți, eu sunt direct interesat. Avem două ture la activ, Spitalul Municipal și Primăria Capitalei. Italienii spun non c’e due senza tre. Hai să vedem ce-o ieși! În definitiv, n-ai de pierdut decât stima naivilor. Eu nu contez…

P.S. Prefer să primesc sfaturi de rezistență munți de la cei care nu stau sub umbrelă pe plajă. Ceilalți să beneficieze liniștiți de cremele antisolare…

Într-o prăbușire generală, Vorbe grele a crescut într-un an cu 40%. Sunteți 1,4 % din piață. Cu voi se pot câștiga/pierde alegerile. Atât putem, atât vă oferim. Nimic n-ar fi fost posibil fără fidelitatea voastră. Alexandra, Jeni și Victor vă mulțumesc.

Dincolo de poziţia fatalistă a lu’ Badea, la care eu nu subscriu, într-un punct are dreptate: oponenţii politici ai lui Băsescu ar face bine să presteze şi ei ceva în sensul convingerii poporului suveran că tiranu’ trebuie dat jos cu orice preţ.

Întrebare de profan în ale calculelor electorale: Mircea Geoană crede că, dacă se lansează de mai multe ori (nu ţin minte numărul evenimentelor), i se vor cumula-n alegeri procentele aferente tuturor momentelor? O convinge PSD că are candidat…

Săracu Paleologu a rămas, până şi la el în partid, cel mai prost din curtea şcolii. Băi, golanilor, dacă la împărţeală-l săriţi, măcar anunţaţi-l când fugiţi cu banii! Sau aveţi nevoie de-un papagal care să se predea şi să ia asupra lui faptele voastre?

P.S. La cererea clientelei din local, fac o scurtă precizare pentru măscăriciul ăla de Huidu: Iepuraşule, văd că ai uitat când te dădeai analist pe la Realitatea, am şters pe jos cu tine şi m-ai sunat umil să ne împrietenim şi să ne unim forţele împotriva politicienilor. Dacă n-ai uitat, există două posibilităţi. Ori eşti o canalie, ori tot n-ai reuşit să-l scoţi pe socru-tău de sub deranjul procurorilor. Oricare ar fi varianta, nu mă mai suna decât după ce înveţi să faci emisiuni în direct.

Îi stă în păcătosul obicei puternicului zilelor noastre ca, în preajma declanşării momentelor electorale oficiale, să-şi execute cinic partenerii, indiferent dacă ei sunt din propriul partid sau de oriunde altundeva de pe eşicherul politic intern. Logica elementară spune că, pe un fond de criză economică gravă, pentru ca Traian Băsescu să mai spere la încă un mandat la Cotroceni, altcineva trebuie scos vinovat pentru dezastru. Oricine în afară de el şi de partidul portocaliu şi acefal care nici nu îndrăzneşte să-i sufle-n ciorba de potroace. Nu în ultimul rând, dacă a fost în stare să incendieze un port întreg pentru a-şi salva pielea pe vremea lui Ceauşescu, nu văd ce l-ar împiedica să pună foc la temelia unei alte ţări pe care trăieşte cu impresia că a blagoslovit-o prin instaurarea regimului Băsescu.

Mai mult, aici…

UPDATE: Auzii acuşica de la Tiranu’ că Nica-i iresponsabil şi a ponegrit puritatea alegerilor. Cică nici o instituţie, niciodată, n-a fost implicată în frauda electorală. Nici măcar în 2004, în primul tur, când cereai ca muşcat de şarpe arestarea softului? Să-ţi moară ţie cârmaciul la intrare dacă ne minţeşti, Comandante?

Nea Trăiane, deşi te ştiu obsedat de mine şi-ţi pui discursurile-n Parlament ca să nu rămâi în istorie numai la Gâdea şi Ciutacu, nici măcar nu te suspectez că ai amânat-o o zi ca să n-am dreptate. Dar, dacă tot vrei să câştigi alegerile, ia-ţi şi tălică nişte analişti mai inspiraţi prin curtea Palatului. Pentru mine eşti plictisitor de previzibil. Dacă-ţi spun eu la televizor, cu nouă luni înainte, ce-o să faci cu argaţii din dotare, e nasol rău de tot. Şi, dac-ai ajuns să grăbeşti demiterea lui Nica (deşi nu te avantajează timingul) numai ca să acoperi cumetria EBa-Ridzi, te-ai ramolit politic. Pe cine mai dai afară la viitorul filmuleţ pe care-l public?

În sfârşit, avem proba lipsei totale de implicare a Monicăi Iacob Ridzi în campania pentru europarlamentare a independentei EBa. Cineva a servit-o pe domnişoara Băsescu: o emisiune de campanie înregistrată, la cheie, cu un moderator drăguţ şi mai în vârstă, la televiziunea One din Petroşani. Care, dacă informaţiile pe care le am eu sunt corecte (vorba lu’ viitorul fost ministru Nica), nu s-a mai difuzat, din motive care deocamdată îmi scapă, pe post. Orice asemănare cu personaje şi televiziuni din Bucureşti este întâmplătoare, iar Mona doar căra mapa. Să fie clar!

UPDATE: Mă uit la reluarea de la Gâdea, cu imagini și comentarii de la semnarea protocolului PD-L - PSD. Întrebare Gâdea: Cât va rezista? Răspuns Ciutacu: Până în septembrie anul viitor. Vă mulțumesc pentru atenție, domnule Băsescu și stimați telespectatori, mă scuzați că am avut încă o dată dreptate, v-am pupat pe dințișori, noapte bună!