Întrucât, orice aș scrie eu azi, majoritatea răspunsurilor vor fi de tipul Băsescu-i bețiv, Geoană-i prostănac, Antonescu-i cartofor și Oprescu-i curvar, iar eu n-am nici chef și nici nervii necesari să vă stăvilesc, vă fac un colț de aberat electoral. Profitați cât e loc de îndeplinit sarcinile de partid, că de luni se-nchide chioșcul.

Strict din motive pragmatice (Doctoru-i departe de turul doi), așa cum am spus la ediția specială moderată de Gabi Firea, alesul meu e Crin Antonescu. Da, evident că i-am văzut greșelile de tactică sau agresivitățile gratuite și, spre deosebire de cei care-l pupă-n cur cu ochii închiși, i le-am amendat în direct. Da, n-are încă discurs de om de stat, dar are potențial și naturalețe. Da, am auzit și eu bâzâitul persistent al bârfei conform căreia va face blat cu Traian Băsescu (filmulețul de mai sus poate fi tratat ca un necesar remamber) pentru o viitoare alianță guvernamentală cu PD-L. Dacă Doamne ferește se va întâmpla asta, îl voi adăuga pe răbojul dezamăgirilor mele umane. Politicienii nu mă mai amăgesc demult.

Da, Mircea Geoană are discurs de om de stat (că nu trece el sticla e altceva și-l privește) și este favorit pentru accesul în finală. Unde va avea votul meu, la fel de transparent, dacă va ajunge, fiindcă nu mai suport încă 5 ani cu Traian Băsescu. Știu că aș fi putut să mă abțin din punct de vedere tactic și, nu-i așa?, al viitorului meu apropiat. N-am făcut-o pentru că nu-mi stă-n obișnuință, nu-mi joc politic meseria și nici cariera. Și, nu în ultimul rând, fiindcă omul ăsta, așa imperfect cum e el, plecat în cursă ca prezumtiv loc 4, s-a bătut ca o fiară, până-n ultima clipă a unei campanii electorale epuizante, pentru șansele lui. Iar mie-mi plac luptătorii…

Unicul lucru care mă mână din casă, cu excepţia obligaţiilor profesionale, e dorinţa de a da o mare flegmă din călcâi regimului portocaliu, stilului portocaliu de a face politică, parveniţilor şi curvelor portocalii, aproximativilor portocalii şi, în general, lui Băsescu şi atmosferei irespirabile pe care acesta a generat-o. Dat fiind că la locale mi-a ieşit exact aşa cum am vrut, cred că merită să mai fac, fie şi din pură superstiţie (dar în total dezacord cu postulatul imbecil cine nu votează nu contează şi n-are dreptul să se plângă), încă un efort. Măcar să ştiu că mor pe picioare.

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Nu voi vota, însă, la referendum. N-am ciungă-n păr să fac jocurile lui Băsescu.

P.S. Dacă binevoiesc favoriţii (3, 5 sau câţi o da Allah cel Mare) să se vadă la Casa Poporului, la ora 21 sunt la Gabi Firea-n studio. Dumincă, de la ora 20, particip la ediţia specială realizată de Mihai Gâdea. Până înainte de turul doi de scrutin voi face emisiune (botezată abuziv de CNA) electorală. După alegeri şi până la sfârşitul anului 2009, încerc s-o readuc la normal. Pentru 2010 mă mai gândesc.

1. Nu vă aparțin. Viața mea este a mea, nu (și) a voastră. Nu m-ați câștigat la belciuge, iar eu n-am făcut legământ scris cu voi. Numai nevastă-mea și fiu-meu pot pretinde întemeiat ceva de la mine. Ei sunt prioritățile, voi sunteți auxiliarii.

2. Trăirile mele sunt exclusiv ale mele. Dacă postez o melodie tristă sau romantică, nu înseamnă că sunt în pragul sinuciderii sau îndrăgostit, ci doar că aia vreau să ascult în acel moment. Dacă nu socializez online, nu răspund la telefon ori la sms, atunci mă comport așa fiindcă nu am chef ori nu consider că e o prioritate.

3. Nu v-am cerut vreodată votul/încrederea, deci nu vă datorez nici o explicație, pentru absolut nimic: gesturi politice, obiceiuri, atitudine publică, aspect, anturaj, cheltuieli. N-am câștigat nimic în viață cu sprijinul vostru, nu aveți dreptul să pretindeți explicații ori să-mi dați sfaturi. Când simt nevoia de păreri, strig eu.

4. Deși am o existență (cât o mai fi)  foarte publică, vreau să-mi fie respectată intimitatea. N-am furat împreună, nu împărțim nimic. Eu cu mine, voi cu voi.

5. Nu sunt nici secretara colegilor mei de trust, nici curierul poștal al proprietarului societăților comerciale unde sunt angajat/colaborator. Nu le transmit mesaje.

6. Prietenia și încrederea mea se câștigă greu, nu-s obligatorii și se pierd ușor.

Vă mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă parcurgând acest text.

- Un ministru în funcţie (chiar în două odată), în acest caz Elena Udrea, citeşte solemn la televizor (întâmplător, în latrina fraţilor Păunescu) desfăşurătorul şi conţinutul convorbirilor telefonice/sms-urilor unui cetăţean român, fostul procuror DIICOT Angela Ciurea. Dacă se întâmpla invers, puteam acuza subit gureşul fost magistrat de folosirea abuzivă a unor înregistrări (i)legale. Dar se-ntâmplă ca un demnitar să producă live demonstraţia poliţiei politice şi nimeni nu se urzică. Cred că l-am împuşcat degeaba pe nea Nicu. Măcar el o făcea mai discret şi centralizat.

- Cea mai importantă temă de dezbatere electorală e imposibilitatea staff-urilor candidaţilor de a organiza o dezbatere electorală. Privind din acest unghi, suntem unicat în lume şi un exemplu relevant de alienare şi scelerare generală. Băsescu, preşedinte în exerciţiu şi candidat care găseşte vreme să se vadă cu Văru’ Săndel şi cu diverşi nimeni în drum zgârietori pe Net, dar consideră sub demnitatea lui să dea ochii cu nişte contracandidaţi legali, joacă bine şi viclean. El inventează zilnic subiecte colaterale (vărsate-n reţeaua portocalie din media) şi motive de a refuza confruntarea, ceilalţi pun botu’ ca nişte fraieri şi-i ridică mingea la fileu.

- Pleșu e iar indignat pe criteriile de selectare a participanților la emisiunile tv. Azi îi put Ciuvică și Chilian. Altădată eram eu și Stan. Nu pricepe de ce. Îi desenez eu. Pentru că oamenii ăștia fac rating. Deci publicitatea multă și scumpă. Deci profit. Deci taxe la buget. Deci surse de venit pentru plata sinecurilor particularului Pleșu. Deci un trai îmbelșugat filosofului și camarilei din care face parte. S-a înțeles?

Licenţa din titlu-i aparţine filosofului Fane Spoitoru şi-mi pare extrem de potrivită.

UPDATE: Dacă şi-a propus cineva să scârbească definitiv lumea înainte de alegeri, i-a reuşit de minune. Nu există om interesat de alegerile astea (cu care să fi stat de vorbă zilele astea) care să nu fie îngreţoşat. Până şi ăia care clamau necesitatea şi oportunitatea urnirii din case (către urne) a nehotărâţilor participă cu voioşie la îndepărtarea de secţiile de vot a oamenilor.

Cât de dus cu capu’ trebuie să fii, indiferent de strategia de campanie aleasă, ca să te apuci să discuţi serios probleme de tipul Geoană vinde ţara ruşilor şi fosta mea unealtă Nastasiu a defectat cu un vânzător de uşi de garaj? Acu’ nu că Văru’ Săndel ar fi vreun academician doctor inginer, dar, după ce te lauzi că te-ai văzut pe un hol cu Obama, Sarkozy şi Merkel, să ajungi să te destăinui unui tinichigiu? Mâine-pomâine îl vedem, păcatele-mele, dezbătând problemele încălzirii globale cu ospătarii de la Golden Blitz la ora când oamenii serioşi pun scaunele pe mese.

P.S. Kovesi cere CSM să-i apere reputaţia profesională. Aia se câştigă, cucoană!

- Am o satisfacţie uşor sadică. La cât căcat au mâncat portocaliii despre cele două luni pe care le-am petrecut  la Ministerul Economiei, să ajung eu să citesc cu ochii ăştia mari şi umezi că Udrea şi cu dragă Stolo erau interceptaţi cot la cot cu Voiculescu, Şereş,  Chireac şi Verestoy la obsesia băsesciană de mangleală energetică şi la spionaj & trădare, zău dacă mi-aş fi putut închipui aşa ceva…

- Băsescu a ajuns pe culmile desăvârşirii electorale. După ce-a reuşit să-şi verse-n poală efuziunile de bodegă cot la cot cu Văru’ Săndel, se pregăteşte să-şi satisfacă online isteroizii pe blogul unui vânzător de uşi de garaj care-i apreciază până la excitarea supremă ideile nazistoide. Dacă le bagă pe nesuferita de Udrea şi pe obrăznicătura de Ridzi la videochat, o să ajungă inovatorul suprem al campaniilor.

UPDATE: Nici n-a apucat bine să strănute astăzi de trei ori defectorul Nastasiu, că Licuriciu-i mai dădu una-n freză Jucătorului. Declară-te, bă, învins de sistem!

UPDATE LA UPDATE: Tirania Sa nu mai are nici volum, nici tonus, nici inspiraţie. N-a răspuns la nici o acuzaţie şi a dat-o-n diverse. Cică Nastasiu a lansat o carte “sifi” şi a fost rejectat de sistem prin intermediul CSM. Păi CSM a rejectat-o şi pe Kovesi şi pe el l-a durut la brişcă. În esenţă, cică Iliescu-i de vină pentru tot. Şi cu oamenii răi de la doi şi-un sfert. Da, uite-aşa o barbă avea şi-uite-aşa o pieptăna.

Nu-l cunosc personal pe Mihnea Măruţă, am schimbat maxim două-trei rânduri de amabilităţi pe mail, am răspuns o singură dată unui chestionar online standard pe care l-a iniţiat privind situaţia de la Cotidianul şi, în general, citind ziarul cât l-a condus, mi-a făcut (de la cuvenita distanţă) impresia unui om mult mai echilibrat şi cu bun simţ decât liota sceleraţilor care umplea pe atunci paginile de opinii.

Plecând de aici şi citind ce a scris-răspuns Mihnea Măruţă, pot spune că, dincolo de stângăciile inerente ale unui om care n-a mai făcut aşa ceva, atacurile pe care şi le-a luat în freză sunt disproporţionate şi, multe dintre ele, nemeritate. În primul rând, omul e (după demisia de la Cotidianul) şomer, are un blog şi vrea să revină în pâine. Evident că s-a agăţat cu disperare de o şansă nesperată pe praful ăsta, care l-a adus subit sub privirile aproximativ tuturor celor interesaţi de politică. Orice om normal şi cu interes pentru propria-i carieră şi viitorul imediat ar fi făcut la fel. Ştiu că lucrează la un proiect cu Hotnews, dar îmi place să sper că, om chibzuit fiind, îşi doreşte mai mult decât să mâzgălească pe pereţii oficinei de Net.

În al doilea rând, mă distrează copios că majoritatea criticilor de specialitate îi sunt aduse de oameni care au văzut un studio de televiziune numai la televizor. Numai cine a lipit vreodată năsucul de geamul unei regii de emisie într-un astfel de moment de încărcătură politică şi emoţională maximă ştie despre ce-i vorba în propoziţie. Te căpiază toţi sceleraţii, consultanţii, băgătorii de seamă, staff-urile candidaţilor, joci pe sârmă, orice gest sau întâmplare ţi se disecă şi impută. Iar după război, evident, mulţi viteji se-arată, explicându-ţi doct ce-ar fi făcut ei.

Omul a fost echilibrat, show-ul tv n-a degenerat, cei doi candidaţi au putut vorbi, iar poporul suveran şi consumator de tv i-a putut cântări în paralel. Eu nu ştiu dacă aş fi putut ţine linia dreaptă, chiar dacă la momente de acest tip îmi impun să las în sertar clasica-mi subiectivitate. Fie şi numai pentru asta, părerea mea e că s-ar impune, pentru toţi cârtitorii de meserie de pe marginea şanţului, un sincer şi călduros ciocu’ mic! Da, nu vă străduiţi să-mi amintiţi că Badea şi cu Gâdea nu vor fi de acord cu mine, ştiu deja. Dar farmecul inegalabil al acestui trust e că în fişa de post a tonomatelor cu ieuro nu scrie că trebuie să fie mereu de acord între ele.

Iar Antonescu parcă a vorbit sâmbătă în numele lor şi pentru ei, găozarii, ţigăncile împuţite, tonomatele şi, în general, toţi cei umiliţi şi jigniţi de nenorocul de a fi contemporani cu un personaj politic grotesc(…) Odată slăbit şi oferindu-i-se posibilitatea de a respira din pumni, poate deveni periculos ca orice fiară rănită. Important e că mitul invincibilităţii lui Băsescu a fost spulberat. Lumea civilizată a văzut, la momentul oportun, că idolul mitocanilor, veşnicul câştigător al turnirurilor politice, e speriat de perspectiva năruirii eşafodajului, gata să clacheze.

Integral, aici…

- Azi am văzut de ce a refuzat până acum Tiranul confruntările. E din ce în ce mai mic, e tot mai slab, nu mai are faimoasele replici la el. Iar josnicia cu sinuciderea fostei soții a lui Crin, dacă va fi bine exploatată mediatic (credeți-mă, voi avea grijă să fie!), poate deveni începutul sfârșitului politic dramatic al unui personaj sinistru. Trebuie dat în Jucător până nu se mai scoală de pe jos, îi tremură chiloții!

- Crin a fost în formă și, după ce l-a cam dominat Traian la început, a întors meciul și l-a băgat pe Jucător cu curu-n poarta autobazei. Flota, educația și economiile l-au făcut pământiu la față pe mitocan. S-ar putea ca, astăzi, Crin să se fi agățat la momentul oportun de ultima și, totodată, cea mai mare șansă politcă a lui.

- Măruță e băiat bun, dar n-are anvergură. A fost timorat și a tăiat toată savoarea cu închistarea lui monahală. Iar Clujul e la o mie de ani de București. O dezbatere au avut și ei de organizat și-au făcut o tăiere de moț la căminul cultural. Mi-a plăcut că Nutzyka era neagră la față și că și-a dat toată măsura țățismului clefăind ciungă. Mai avea să facă baloane, dar încă știe să tragă-n ea în loc să sufle…

P.S. Astăzi, 21:30, ediție specială Sinteza zilei. Jegurile de la Hotnews omit cu bună știință episodul jenant cu aluzia sulfuroasă la sinuciderea soției lui Crin.

Se filează, se înregistrează, se stenografiază, se dă-n primire, se publică, se dezbate. Persoane apropiate se roagă direct să nu se mai caute până după turul doi. Nu vor să aibă probleme. La asta am ajuns! Parcă suntem la începutul anilor ‘90. Involuăm în loc să evoluăm. Ţara s-a rupt, pur şi simplu, în două. Nu mai există decât noi şi ei. Agresivitatea publică a depăşit limitele suportabile pentru omul normal. Rezistă numai cei puternici psihic. Au trecut 20 de ani; degeaba…

Toţi sceleraţii consacraţi din piaţa tv parcă-s loviţi brusc de smerenie când intră-n studio la Vorbe grele. Până şi latifundiarul, aflat în perioada-n care spurcă tiranul unde apucă, a părut blând şi înţelegător cu suferinţa omului (mă rog, el îi spune Diavol, dar n-are probe) şi tot ce-a putut scoate mai rău el a fost să-l facă golan. Deci ori Vorbe grele e catedrala talk-show-ului românesc, ori am vocaţie de Xanax.

Oamenii care gândesc cu propriile capete şi ale căror cariere nu depind de generozitatea, capriciile şi interesele Jucătorului trebuie intimidaţi, terorizaţi, supuşi cu de-a sila. Ce mână-n lupta asta mizerabilă camarila asta oranj? Povestea aia cu reformarea statului e o vrăjeală sinistră. Cu cine păcatele mele să reformezi România, cu Solomon, Manţog şi Flutur? Hai să fim serioşi! Poate s-o cucereşti până-n ultima fibră de structură politică şi umană. În primul rând, pe toţi îi împinge din spate voinţa legitimă şi perfect de înţeles de a-şi conserva poziţiile politice aducătoare de imunitate penală şi de importante beneficii financiare. În al doilea rând, ţinând cont de prăbuşirea de imagine evidentă a lui Traian Băsescu, disperarea că-şi vor pierde privilegiile şi statutul social. Nu în ultimul rând, lipsa oricărei educaţii democratice.

Dacă vrea să mai existe pe harta statelor care se conduc pe principiile sacre ale majorităţii, pluralismului politic şi de idei, împotriva lor trebuie să lupte România. Dacă se predă în faţa asaltului de termite portocalii, îşi merită soarta.

Integral, aici…

- Constat şi eu. Nu ştiu dacă e un avantaj chestia asta. Aş prefera ca celebritatea, dacă vine, să vină din ce fac eu. Nu din ce spun alţii despre mine.

- În România, celebritatea a început să fie consecinţa unui scandal. Nu poţi să scrii bine şi să fii celebru.

- Din nefericire. Eu, în polemici, sunt implicat de ani de zile. De când mă ocup de presă. Problema este că, până nu varsă cineva un lighean de lături pe tine, nu te desăvârşeşti în celebritate suficient.

- Nu eşti om până nu plantezi un pom şi construieşti o casă. Nu eşti jurnalist până nu te înjură Băsescu?

- Atunci înseamnă că sunt prea jurnalist. Dacă ăsta ar fi criteriul, acum sunt pe culmile supreme ale desăvârşirii.

- Îi iau pe toţi oamenii de la Antene şi trag o concluzie. Eşti cel mai înjurat dintre ei. De obicei îl înjuri fie pe cel mai slab, fie pe cel mai bun.

- Sunt miza cea mai importantă pentru ei. Pentru că, se pare, spusele mele au cel mai puternic grad de penetrare a electoratului lui Traian Băsescu. Nu numai se pare, există şi un studiu în sensul ăsta. Îl are Cotroceniul. Ştiu de existenţa lui de mai bine de un an. Limbajul meu, uneori mai golănesc, alteori mai de cartier, se pliază bine pe capacitatea de înţelegere a celor care sunt cu Băsescu. Atunci, ştii cum e, hai să omorâm emisarul pentru vestea proastă.

- Văd că ai melodia din Naşul pe telefon.

- O am numai când sună fiul meu. Să sune distinct.

Interviul integral, în revista Confidenţial

UPDATE: Uitaţi-vă şi voi cum scrie “scriitorul” Biju Morar, care a avut o emisiune de cultură la TVR. Aştept primul “miau” ca pisica şi o să mă simt împlinit.

Activiştii oranj au şters postcoitum fişierele udreşti format mp3 de pe trilulilu. Nu-i o problemă, penibilul rămâne. Fiindcă nu pot şterge ei cât pot posta eu.
UPDATE: Cică au reapărut, ceea ce e bine. Poporul suveran trebuie informat!

UPDATE: Indiferent cât de antipatică mi-ar fi Elena Udrea (și mi-e!), continui să nu mă împac cu valul de invective postate la adresa ei și să nu pricep la ce-or folosi; dincolo de răcoreală, evident. Parcă mă uit într-o oglindă strâmbă la mitocăniile care ni se adresează nouă pe blogurile portocalii.

UPDATE LA UPDATE: EDIȚIE ULTRASPECIALA SINTEZA ZILEI DE LA 21:30

UPDATE: Turcescu a cedat. Dacă asta nu-i Elena Udrea, eu nu sunt tonomat!

Dacă ministrul în exerciţiu Elena Udrea a sunat sub pseudonim la Robert Turcescu (care a şi recunoscut-o, ca şi ascultătorii lui, citiţi comentariile de pe forum) în emisiune, să laude mutarea genială a cârmaciului la nominalizarea lui Liviu Negoiţă, atunci disperarea băsescienilor e paroxistică. Şi alegerile din noiembrie-decembrie nu-s organizate, în nici un caz, pentru preşedinţia României, ci pentru Împărăţia Planetei Maimuţelor! Roberte, jos cenzura mogulilor! Scoate banda!

Vorba lu’ domnu’ nea Dan: o fi vrut Jucătorul să bage soluţia imorală la guvernare şi nu l-a găsit la telefon pe Piedone. Nu ştiu de ce nu l-a desemnat, înainte să radă ciorba de potroace, pe primarul Florin Pandele de la Voluntari, că bate la 90%, e tovarăş cu Gabi Oprea şi nea Gigi şi a fost la fel de inculpat în Dosarul Flota. Acum, pe bune, pentru că l-am auzit ieri la Realitatea FM că aşteaptă să vină un român care să declare că l-a văzit vreodată consumând alcool în exces, îi somez public pe Radu Tudor şi Dan Andronic să se autodemaşte şi să depună mărturie!

…este primul supravietuitor al vaccinului antigripal de productie interna. E cadoul presedintelui pentru poporul suveran. Medicii s-au declarat incantati de reusita. Vaccinul va fi distribuit in intreaga lume. Vaccinarea va fi obligatorie prin Constitutie, dupa ce referendumul va consfinti triumful unicameralismului!

Cadoul fizic aș vrea să i-l ofer, cu inima deshisă, după alegerile prezidențiale. Când îl aștept în studio, ca (la început) să-și plângă înfrângerea nedreaptă în fața structurilor și (ulterior) să se apere pe prigoana declanșată la adresa lui de noul regim politic. Cred că-n momentele dificile se probează caracterele. La plecare i-aș oferi, deși m-am atașat de el și a devenit brand, faimosul meu tonomat cu ieuro. Fie și pentru plăcerea ușor sadică de a-l vedea cum se chinuie să-ndese în fantă fișicurile generoase provenite din vânzările anterioare. NU dau leapșa mai departe.

Pentru a nu mai exista vreo urmă de dubiu asupra priceperii jucătoreşti în domeniul virusologiei, operaţiunea a continuat cu două capete-n gura doctorului Streinu Cercel şi-un genunchi în portocale, să mai lase-n ţărână fruntea aia de profesor universitar cu papion. Am învăţat cu toţii de la Teleenciclopedie, pe vremea lu’ Piticu’, atunci când patrioţii de azi luptau cu regimul băgând în ţară blugi şi ness cu petrolierul, că fiecare fiară care vrea să cucerească un teritoriu începe cu înfrângerea-n luptă dreaptă a stăpânului în exerciţiu şi  continuă cu izgonirea lui din habitat. Ceea ce e păcat să nu se întâmple şi-ntre Carpaţi…

Integral, aici…

Pe aceeaşi temă s-a manifestat plenar şi Fiara. Citiţi şi luaţi-vă urgent temperatura.

Pasarea, Godacul si Teroristii

Ce au toate astea in comun ?  Este foarte posibil ca un terorist sa creasca in ograda proprie niste pasari si ceva godaci pt. consumul personal, da’ nu la asta ma refeream.Momentan suntem bombardati - cu largul concurs la televiziunilor aflate intr-o concurenta acerba cu un adevarat apocalips. Dar nu e e prima data: am trecut in 1989 prin  “60.000 de morti”, ziaristi decapitati in 2005, pasari sacrificate si, mai nou, potential 20.000 de morti. Un adevarat potop menit sa apropie oamenii de guvernatii care se ingrijesc de soarta lor. Suntem supusi unui stress complementar continuu celui de zi cu zi. Si asta face ca speranta de viata la nastere a romanilor sa fie undeva pe la 68 de ani, printre cele mai mici din clubul select in care afirmam cu mandrie ca ne aflam: Uniunea Europeana. Acum, acest sfarsit la lumii, nu e inventia noastra: Licuriciul isi streaza proprii cetateni cu omniprezentul bin Laden, Tara Sfanta cu arabii care pregatesc atentate la orice ora din zi si din noapte.
Totusi, noi suntem inventivi. In spatele acestor imagini cutremuratoare derulam operatiuni economico-financiare. Probabil vom cumpara masti chirurgicale, gel dezinfectat si alte accesorii fara licitatie - e urgenta, etc.  Din nou, suntem amenintati cu puscaria daca nu stam acasa (dupa modelul Tiranului). Ca o noua particularitate, observ din nou elementele nationalist-extremiste din perioada Odiosului Regretat. Atat la Tiran cat si, spre surpridnerea mea, la secretarul de stat din sanatate. Occidentalii au creat molima si nici nu vor sa ne dea leacul decat peste cateva luni. Asa ca, bravul roman isi ia soarta in maini, isi sufleca manecile si se napusteste in laborator. Producem incognito 1 milion de doze si in curand alte milioane. Doctorii, care pana acum erau spagari, practicanti de sex cu studente, tradatori pt. ca pleaca din Patrie in scopul unui trai mai bun, brusc-instanteneu au rezolvat problema pt. romanii. A revenit patriotismul. Nu conteaza ca bate vantul prin buget si infrastructura de cercetate e demult pe butuci. Dragostea de tara le rezolva pe toate.Ce n-au reusit inca Roche si Novartis au reusit ai nostri saraci, da’ cinstiti si devodati. Din nou am strans randurile si dam o palma bine-meritata occidentalilor. S-a mai intamplat asta prin 2005: atunci sistemul ticalosit , securistii - deodata au devenit responsabili si patrioti strangand randurile la semnalul Barcagiului si salvand pe cei 3 ziaristi din ghearele Tatalui Nisipurilor (Abu Sahar). Au reusit si dovedit ca, la nevoie, sunt mai ceva decat legendarul Captain Planet.
Intr-o tara in care oameni se confrunta cu o saracie din ce in ce mai puternica, astfel de mesaje patriotice “prind”. Cu totii avem nevoie de un spatiu-compensator. Daca ma uit bine, si vecinii de la Nord au o abordare similara: 1 milion de  victime, inchidem granitele. Blonda cu Cosite de la Nord alerteaza grav populatia. E drept, Barcagiul nu a ajuns pana acolo, dar imi place sa cred ca portocalii nostri sunt mai buni decat portocalii lor. Altfel, vad din ce in ce mai multe asemanari cu ei decat cu aia din clubul select ce are stelute galbene pe fond albastru.
Ciutacule, ti-as mai scrie, da’ reincepe piesa de teatru. Aia in care avem bilet pe viata. Probabil ca in actul asta apare Croitorul. Nu vreau sa pierd nici un moment. Am floricele (popcorn) si Brifcor (n-am bani de coca-cola).

Ab imo pectore,
Fiara

P.S: Eu revin cu intrebari mai cotidiene:
a) De ce nu se publica epistola cu FMI-ul din August?
b) Cine are pe stoc masti chirurgicale si gel dezinfectant?

Până la sfârșitul acestei campanii electorale, candidații care consider eu că au șanse de accede în turul doi vor veni la Vorbe grele doar împreună cu Oana Dobre și vor avea parte de un tratament similar. Dacă nu sunt de acord cu această condiție nenegociabilă, ori nu au ce căuta în studioul meu, ori voi vorbi despre ei fără ca ei să fie de față, ori eu nu mai fac emisiune în campania electorală. Am încercat să fiu domn și n-a fost bine. OK, redevin porc. În definitiv, se poate alege președintele și fără ca eu să-mi vărs ficații prin Romexpo dezbătând soarta blănii ursului din pădure. Sunt atâția inși care mustesc de talent și vor să se remarce.

P.S. Nu-l suspectați pe mogul, că pierdeți vremea și bateți câmpii de pomană. Iritarea e infinit mai lumească decât pare. Sofisticăreala nu mă prinde la ținuta asta.

- Când a început criza actuală?
- Mi-e teamă că odată cu prabuşirea comunismului. Nu te poţi extinde, fie şi tu capitalism, ca pecinginea peste tot. Trebuie să existe un antagonism.

- Care sunt cauzele ei?
- Goana orbească după înavuţire. Care a devenit deja instituţionalizată, statalizată.

- Seamănă ea cu celelalte crize care au scuturat societatea anterior?
- Toate seamănă la disperare. Noi încă suntem departe de vârf, dar nu ştiu ce mă face să cred că va bubui urât. Dacă nu bubuie, inseamna că suntem un popr degeaba. Nu poţi răbda ca un câine şi să taci.

- Are ceva în comun criza capitalismului cu criza socialismului?
- Cred că da: sfârşitul unui sistem. Nu stiu, însă, ce va urma.

- Dacă expresia tipică a crizei de astăzi este recesiunea, de ce să fie obligate ţările fără o dezvoltare economică semnificativă să suporte aceeaşi criză cu ţările blocate de plusul lor de producţie?
- Fiindcă ăia mici sunt dependenţi de ăia mari. Înghit tot ce li se bagă pe gât şi puţina producţie merge acolo.

- Nu cumva oamenii politici şi vizionarii economici ar fi trebuit să prevadă criza şi să determine societatea ca, prin măsuri preventive, s-o evite?
- Dac-o preveneau, erau cu adevărat vizionari, nu politicieni şi mari specialişti. Eu aş desfiinţa premiul Nobel pentru economie. Nu-l merită nimeni.

- Sunt oamenii politici şi vizionarii economici doar nişte recenzenţi ai unor fapte petrecute? Dacă ei nu ne-au dat măsura viitorului, de ce i-am mai crede?
- Eu nici nu-i cred. M-am săturat de minciuni şi de închipuiţii care le propagă.

- Cum se explică împrejurarea că  Republica Populară Chineză este singura ţară din lume care a realizat, tocmai în această perioadă, o creştere economică de 8,9%? Ce anume din organizarea chineză a dus la aceste rezultate?
- E un soi de miracol oarecum inexplicabil raţional. Dar practica demonstrează că poţi construi un soi de capitalism straniu pe baza unei dictaturi feroce.

- Pâlpâie veşti încurajatoare şi din partea unor ţări europene care cu 0.1, 0.2, 0.3 % par a rupe ritmul infernal al căderii. Care este secretul lor? De ce nu-l aplică şi alţii?
- Seriozitatea, lucru care, cu tot regretul, nouă ne lipseşte. Noi aşteptăm să ne scoată alţii din mocirlă, ei se scot singuri.

- Care sunt responsabilităţile clasei politice româneşti de după 1989 pentru situaţia în care ne aflăm?
- Riscând să dezamăgesc, clasa politică nu-i cu nimic mai prejos decât societatea în ansamblul ei. Suntem cu toţii la fel de vinovaţi.

- Va mai ieşi România din această criză ori va fi condamnată la sărăcie, măcinări interioare şi subdezvoltare?
- Vom bălti. Nu vom fi nici cei mai săraci, nici premianţi.

- Faptul că zeci şi zeci de ţări s-au prăbuşit sub aceeaşi criză n-ar trebui să ne dea gândul înţelept de a căuta erorile de sistem şi de a recroi societatea de mâine?
- Teoretic, ba da. Practic, arătaţi-mi şi mie viizonarul care să ne dea direcţia bună şi pe care să-l şi credem.

- În condiţiile în care în mari state liberale ca SUA s-au naţionalizat bănci şi industrii, mai este privatizarea soluţia infailibilă pentru ieşirea din criză, pentru spor economic şi dezvoltare socială?
- Privatizarea n-a fost, nu este şi nu va fi panaceul. Şi scrie asta unul care a scris hectare de spaţiu de ziar despre privatizare şi, blestemul suprem, s-a şi ocupat trei ani de ceea ce criticase anterior.

- Către ce ar trebui să se îndrepte România pentru a-şi găsi, a-şi cultiva şi a-şi spori echilibrul?
- Către echilibru şi bun simţ. Nu-i slogan electoral, e o dorinţă.

Mai are cultura vreun rol în această lume zguduită permanent de furtuni?
Ar trebui sa aiba. Dar nu numai ca parada. Ai sau n-ai in tine, restul e spectacol ieftin…

Prima nominalizare este, să vezi minune, Împărăteasa, unul dintre puţinii oameni despre care admit deschis că scrie mai bine ca mine şi pe care o admir că, într-o mare de isterie politică, generează subiecte care n-au legătură cu demenţa de zi cu zi. Ceea ce, la cât de paranoic şi plin de sine/mine sunt, e mare lucru. Podiumul de completat de Lilick (din motive de fineţe, acuitate şi stil) şi de Şuţu (talent, imaginaţie, sensibilitate). Îmi mai plac, la prima gândeală, fără să-mi plătesc ramburs părerile bune exprimate la adresa istericei mele persoane şi fără să epuizez lista, vâna creatoare a lui Petreanu, talentul debordant şi umorul amar şi nebun al lui Mordechai, gramatica remarcabilă a Simonei (într-un mediu în care toţi aproximativii devin vedete), imaginaţia nefirească a lu’ Prostea şi, din lumea politică, de departe, Arogantu’. În principiu, găsesc citibil cam tot ce-i în blogroll.

O dau mai departe - pe ea, leapşa - către fix cine are chef să răspundă…

UPDATE: Dat fiind că Badea are o aparenţă porcină, iar eu am împărţit aseară cu el studioul lui Gâdea, nea Tirane, te aştept oricând ai chef tălică la Vorbe grele. Dacă vrei să ne pupăm zgomotos pe gură, vorbesc eu cu mogulu să ne dea toată noaptea şi să ne cânte nea nicu Gigantu. Până atunci, însă, pentru că n-au importat băieţii deştepţi măşti pentru porcină, am găsit în recuzită una de pe vremea aviarei lui Flutur şi mi-o pun preventiv pe ochii mari şi umezi..

Care-i noutatea? Că atât vârfurile sportului mondial, mai ales, cât și cei care încearcă să le detroneze folosesc din gros substanțe trecute pe-o listă neagră tot de niște oameni. Care decid ei - discreționar, științific sau din interese comerciale meschine - care-s progresele chimiei acceptabile în sport și care nu. Fiindcă, în definitiv, toate marile performanțe sportive se obțin (și) pe bază de chimie.

Dacă-și închipuie cineva că, numai pe bază de antrenament și ciuboțica cucului, poți căștiga Turul Franței, bate recordul mondial la sută, face Marele Șlem, marca 50 de puncte într-un meci de baschet sau câștiga campionatul intern de fotbal și Champions League, atunci, cu toată politețea de care-s eu în stare acum, ăla e un imbecil. Să fim bine înțeleși, evident că există fenomene ale naturii, performeri născuți pentru a ridica barierele întâlnite-n calea lor. Dar n-am auzit încă se se fi inventat mașinăriile care să funcționeze fără energie. Iar energia trebuie produsă…

Întrucât îi tremură chiloţii pe el şi nu simt nevoia ca, după fie-sa a mică, să mai fac terapie şi cu faimosul salvator de ostatici şi legendarul luptător anticorupţie, se pare că nu voi avea prilejul să-l întreb la Antena 2/3 care-s realizările concrete ale mandatului său (de care el însuşi s-a declarat nemulţumit) şi nici să aflu motivele care ar trebui să mă facă să-l votez. Cu toată parţialitatea mea public asumată, vă provoc pe voi să-i fiţi avocaţi preşedintelui în exerciţiu al României şi vă invit să nominalizaţi, pe bune, realizările regimului Băsescu şi raţiunile care v-ar putea determina să-l votaţi. Poate-s eu orb şi-mi daţi voi lumină. V-aş fi recunoscător dacă, măcar de această dată, v-aţi abţine de la înjurături, jigniri şi categorisiri.

Cine nu ştie caută pe Goagăl. Cine ştie şi uită poate să-şi amintească; dacă vrea. Cine ştie şi nu vrea să-şi amintească îşi merită soarta. Unii ştiu şi nu vor să uite!

1. Ce căuta generalul Constantin Degeratu în arest la Omar Hayssam, cu ce mandat s-a dus acolo şi cum a cerut, procedural, omul de afaceri sirian întrevederea cu Traian Băsescu? A sunat la centrala Cotrocenilor din arestul Cercetărilor Penale, a apelat la un intermediar (dacă da, cine?) sau a dat mail ca Arpad Paszkany?

2. Dacă înregistrarea ambientală a fost realizată ilegal în sediul DIICOT, înseamnă că o secţiune a Parchetului general face poliţie politică. Ce mai caută-n funcţie şeful DIICOT? Ce garanţie mai poate să aibă, în aceste condiţii, un om obişnuit că statul care înregistrează ilegal consilierii preşedintelui nu-i violează intimitatea?

3. Într-o altă instituţie fundamentală a democraţiei, Camera Deputaţilor, membrii comisiei parlamentare de anchetă a activităţii ministrului Turismului au fost, de asemenea, înregistraţi ilegal. Partidul care susţine candidatura la preşedinţie a lui Traian Băsescu a susţinut că nu contează modalitatea de înregistrare, ci numai conţinutul discuţiilor. De ce în cazul Omar-Degeratu ar trebui să fie invers?

4. De câte ori s-a întâlnit (înainte şi după arestarea sa) Omar Hayssam cu Traian Băsescu. Unde s-au petrecut întâlnirile şi pe baza cărui act normativ? I-a spus ori ba preşedintele României suspectului de terorism (la vremea respectivă) să-şi ia familia şi să plece în SUA? Dacă da, autorităţile americane au fost informate?

5. Dată fiind invocarea siguranţei naţionale pentru justificarea necesităţii întâlnirii între un arestat şi consilierul preşedintelui, câţi alţi oameni de afaceri cu dosare penale care au călătorit în aceleaşi avioane cu Omar Hayssam şi Ion Iliescu au mai beneficiat de posibilitatea similară de a discuta în privat cu Traian Băsescu?

Într-un mesaj cu iz evident fascistoid, nea Caisă ne ameninţă, pe Net şi pe blocuri, pe toţi cei care nu suntem de acord cu insula de psihoză pe care încearcă să ne-o bage pe gât. Evident că, lipsiţi total de reacţie, contracandidaţii săi, care plătesc degeaba nişte impostori cu talente de consultanţi, se multumesc să se plângă şi nu fac nimic să-l contracareze. Luaţi gratuit, închipuiţilor, o modalitate de reacţie.

Da, tirane, ne e frică. De ce ne e frică? De faptul că Udrea şi Ridzi ar putea fi iar ministrese. De faptul că eăti în stare să modifici în forţă Constituţia ca să poţi candida şi a treia oară. De faptul că eşti în stare să foloseşti armata şi serviciile să-ţi consolidezi dictatura. De faptul că oricine ţi se opune e declarat trădător. De faptul că, imediat după tine, ar putea urma fie-ta la Preşedinţia României. De faptul că vânzările anterioare ar putea fi justificarea oficială a tuturor averilor de milioane făcute de familiile bugetarilor. De faptul că Europa civilizată va continua să râdă de noi cel puţin 5 ani de-acum încolo…

De faptul că bădărănia va deveni model, iar secărica aliment de bază. De faptul că minciuna şi trădarea vor fi considerate virtuţi obligatorii pentru reuşita-n viaţă. De faptul că lupta anticorupţie va continua să fie doar un pretext pentru confiscarea business-urilor celor pe care-i daţi voi la o parte de la ţuţuroiul cu bani publici. De faptul că toţi delatorii şi aproximativii pe care i-ai strâns în jurul tău folosindu-te de resursele bugetare ne-ar mai putea ţine încă măcar un mandat lecţii de civism şi anticomunism la televizor. De faptul că, de câte ori te loveşte razant pe chelie vreo idee creaţă, vei mai cheltui câteva zeci de milioane de euro să dai impresia că te consulţi cu poporul suveran. De faptul că vrei să acaparezi toată puterea.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele raţionale ale fricii colective pe care ar fi trebuit să le invoce, dacă ar fi fost în stare, contracandidaţii nocivului.

Acest regim trebuie lăsat să se năruiască. Dacă va fi cu zgomot asurzitor şi convulsii, cu atât mai bine. Nici de ochii opiniei publice, nici de ai străinătăţii, oamenilor lui Băsescu nu trebuie să li se ofere nici măcar un punct de sprijin. Fiindcă s-ar putea agăţa de el. La 20 de ani de la răsturnarea comunismului, cu doar un pas înainte de instaurarea unei alte tiranii, mi-e teamă că altă soluţie nu există. Sună cinic, dar probabil că în căutarea luminii trebuie să trecem prin tunelul haosului general.

Mai mult, aici…

Când eram eu mai mic, iar el şi mai în opoziţie decât e astăzi, Crin a lansat la Vorbe grele ideea unei insule a băsescienilor. Acolo unde Tiranu’ să fie şef suprem şi care să funcţioneze strict după regulile lor: vinovaţii să fie desemnaţi în direct la tv şi procurorii să aresteze fără procese, presa să-i cânte măreţului conducător ode pe prima pagină şi în prime time, plusvaloarea să fie vărsată automat în visteria personală a jupânului, iar străinii care vizitează limba de pământ fără să se prosterneze să fie expluzaţi imediat. Apogeul dezvoltării insulei va fi atins când, rămaşi fără alţi vinovaţi de arestat, locuitorii vor începe să se aresteze între ei. Aş fi dispus să plătesc pentru cumpărarea adevăratului Land of choice şi oferirea lui, întru folosinţă veşnică, fanilor regimului jucătoresc. Da’ să şi-l ia şi pe omu’ cu ei!

Uitasem să precizez că, pe pe acest blog, singurul abilitat oficial să se manifeste electoral sunt eu. Orice îndemn - evident, în afară de ale mele - va apărea ori fiindcă mă voi simţi eu extrem de gereros în ziua aia, ori pentru că îmi va scăpa, ori deoarece aşa o să am eu chef atunci. Consideraţi că tocmai v-am consultat.

Consilierul lui pentru securitate naţională se întâlneşte la puşcărie cu unicul terorist condamnat din România, el o dă cu folosirea în campanie a spuselor unui infractor pesedist împotriva preşedintelui României, dar nu neagă conţinutul stenogramei. Dacă Hayssam era de la PKK, trebuia să-l luăm în seamă sau doar infractorii portocalii merită ascultaţi? Dacă era ticălos, de ce l-a primit nu o dată la Cotroceni?

P.S. Abia acum pătrund tâlcul spuselor lui Vanghelie despre arhiva doi ş-un sfert

UPDATE: Întâmplător, tot azi aflăm şi că Ohanesian a câştigat procesul cu răpirea

A-nceput oficial campania electorală pentru prezidenţiale. Cu excepţia faptului că Vorbe grele a fost declarată - la CNA, conform procedurii - emisiune electorală, nu schimb nimic; nici format, nici abordare, niente, nada! Probabil că (o maximă concesie pentru un minim de stress) voi încerca să mă adaptez rigorilor tâmpite impuse de un organism politic însărcinat să vegheze la imparţialitatea politică. Fix ca să scutesc postul de amenzi, că mie, personal, mi se rupe de politrucii tuturor. Uitasem să precizez - şi asta-i valabil pentru toate forţele politice din România - că nimic nu mă enervează mai rău decât intervenţiile pe la spate. Aşa că scutiţi-mă de încercări de autoinvitaţii şi de telefoane prieteneşti pe la colaboratorii apropiaţi ori pe la conducerea trustului. La Vorbe grele-n studio intră exclusiv cine vreau eu.

Dat fiind că, de când s-au încins spiritele electorale, primesc din ce în ce mai multe atenţionări (de la cele  amabile, până la jigniri şi ameninţări oribile) că după ce va fi reales Băsescu o să fiu un om terminat, vă provoc la un (nou) mic şi colectiv exerciţiu de imaginaţie. Puneţi mână de la mână şi creionaţi-mi cruda soartă postlectorală. Poporul suveran al Ciutacosferei are destulă imaginaţie. Vă consult!

Domnule preşedinte,

Întrucât astăzi v-aţi depus conştient candidatura, Antena 2 tocmai a primit o solicitare oficială de timp de antenă pentru campania electorală din partea domnului Sever Voinescu (purtătorul dumneavoastră de cuvânt în campania prezidenţială), eu realizez unica emisiune politică a postului, iar dumneavoastră mă onoraţi cu atenţia constantă (atât pe blog, cât şi la Vorbe grele), scurtez birocraţia. Răspund personal.

Dincolo de suprinderea că nu domnul Valeriu Turcan vă reprezintă-n campania electorală (sper că e bine cu sănătatea) şi că de pe hârtia trimisă de domnul Voinescu lipseşte referirea la bunul simţ, vreau să vă asigur, domnule preşedinte, că invitaţia publică pe care v-am făcut-o în repetate rânduri rămâne deschisă. Înclin să cred că faptul că, în cei doi ani şi jumătate de existenţă ai emisiunii, nu aţi reuşit să ajungeţi la mine-n studio a fost cauzat de programul dumneavoastră încărcat.

Dat fiind că sunt o fire mai boemă, aspectele financiare ale competiţiei electorale (în general) şi ale candidaturii dumneavoastră (în particular) nu mă interesează şi aş prefera să nu ne încărcăm cu asemenea amănunte nesemnificative pentru amândoi. Veridicicatea informaţiei vă poate fi confirmată imediat şi de stafful electoral al fiicei dumneavoastră, domnişoara Elena Băsescu, astăzi europarlamentar. Din acest motiv, reglăm doar aspectele strict jurnalistice ale eventualei dumneavoastră participări la emisiunea Vorbe grele, realizată de mine şi difuzată de Antena 2.

Sunt un om de cuvânt, domnule preşedinte. V-am promis public egalitate de tratament cu restul candidaţilor şi, dacă mă veţi ajuta, îmi voi onora promisiunea. Întotdeauna o fac. Pe cale de consecinţă, deoarece domnii Crin Antonescu, Hunor Kelemen, Sorin Oprescu şi Mircea Geoană au avut la dispoziţie câte o oră pentru a se prezenta poporului suveran, iar domnul Corneliu Vadim Tudor a acceptat deja, de principiu, invitaţia mea, vă rog să-mi comunicaţi, domnule Traian Băsescu, ziua când să vă aştept în studioul Antena 2 din complexul expoziţional Romexpo. Fiindcă eu nu fac emisiuni în altă parte nici măcar de dragul dumneavoastră.

Cu amendamentul că singura mea condiţie prealabilă este (ca şi-n cazul anterior al Elenei Băsescu) nici o condiţie, cu speranţa că resentimentele umane bilaterale nu trebuie să vă umbrească şansa de a participa la singura emisiune tv din România cu creştere de 40% în ultimul an calendaristic şi cu precizarea absolut necesară că acţionarul majoritar al Grivco patronează şi Antena 2, vă aştept la o discuţie liberă.

Cu respectul cuvenit egalităţii de şanse pe care o datorăm tuturor candidaţilor,

Victor Ciutacu

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

-  Urlă ceauşismu-n el. Faptul că o majoritate parlamentară a demis, printr-o moţiune de cenzură constituţională, un guvern nu contează. Fiindcă ştie el de ce…

- Votul de susţinere dat astăzi, cu o majoritate parlamentară covârşitoare, unui candidat la funcţia de premier de către Parlamentul României nu vrea să-l ia în considerare. Îi trimite la tribunal să se înregistreze. Fiindcă aşa vrea el…

- Majoritatea parlamentară a respins organizarea referendumului pentru unicameral în ziua prezidenţialelor. Tot îl organizează. Fiindcă aşa a decis el…

- Ministrul Turismului este suspectat de acte de corupţie, iar Camera Deputaţilor a decis, tot cu majoritate parlamentară, sesizarea Parchetului General. Doamna cu pricina e tot în funcţie. Fiindcă aşa pofteşte el…

Asta-i România de azi: ţara bunului plac şi a deciziilor politice discreţionare, aflată la cheremul unui singur om. Ne-am întors cu 20 ani în urmă. Bine-am revenit!

UPDATE: Dat fiind că se-nteţeşte lupta electorală de clasă din geamul sticlei, luaţi scripturi/video de la Vorbe grele cu Mircea Geoană şi Sinteza zilei cu Sorin Oprescu

Azi am o zi grea şi absolut nici un pic de chef de scris. Mă pregătesc să plec la o înmormântare, a unui partener (profesional) care cu mine s-a comportat corect; unul dintre puţinii. Din ce în ce mai dese, din păcate, sunt prilejurile de a ne revedea cunoscuţii la cimitir/biserică. Dat fiind că m-am săturat de comentarii pro sau contra pe tema activităţii mortului când era viu şi fiindcă nu vreau să închid (în premieră) comentariile, vă solicit doar un pic de decenţă şi de respect în exprimare faţă de durerea familiei şi a apropiaţilor. Contez cu încredere pe voi…

UPDATE Citesc (şi mă crucesc) de pe ziare.com cum bietul Adrian Sârbu e momit de ceilalţi moguli, împotriva voinţei lui, să-l lucreze pe Traian Băsescu. Şi el, micuţul, într-un text de largă respiraţie parcă scris de Tapalagă de la Hotnews (sau de Ioana Ene, mă rog, e acelaşi lucru), nu se lasă, că are (aproape) de toate. Zic aproape fiindcă au uitat la enumerare femeia tânără şi mişto. Pupatul duios în cur al Tiranului omite micul şi nesemnificativul amănunt că, în ultimele două săptămâni, Jucătorul s-a manifestat la Pro Motor, la După 20 de ani, la Divetis şi a grăit despre Mutu pe sport.ro. În semn de disidenţă şi în pofida persecuţiei media, probabil…

Azi a murit Ovidiu Mușetescu. S-a stins discret, la fel cum a și trăit. Nu și-a dorit deloc lumina reflectoarelor și, până la un moment dat, nici n-a avut parte de ea. Mi-e greu să scriu la trecut despre el. Am lucrat trei ani împreună, dar n-am avut o relație de prietenie. Pot spune doar că era un tip de treabă și avea cuvânt. În, poate, cel mai greu moment al vieții mele, mi-a întins (benevol sau împins de la spate, n-are importanță) o imensă mînă de ajutor. Deși el era cel care avea ceva de oferit, iar eu eram disperat că fusesem lăsat pe stradă, condițiile au venit de la mine: fără semnături, fără participare-n comisii de privatizare, fără să intru-n PSD. Fără să anunțe, a mai pus ceva de la el: “Victor a venit cu mine și, dacă vrea, stă până plec eu”. Am demisionat la o lună după ce a fost eliberat din funcție.

A fost șef peste un minister unde s-a împărțit țara, dar puterea lui a fost extrem de limitată. Cine a dat cu nasul măcar 5 minute de guvernarea Năstase știe câtă forță de decizie asupra privatizărilor strategice a avut, în realitate, acest om. Nu am de gând să-l declar postmortem un erou al reformei și economiei de piață. Nu i-am spus așa ceva nici când era-n funcție și puteam să-ncerc să trag ceva profit din asta, acum chiar că n-aș mai avea nimic de câștigat. Dar, pe de altă parte, legendele țesute-n jurul lui au fost mai mult decât disproporționate. Dovada cea mai elocventă e că s-a stins departe de orice standard al bogățiri afișate și uitat de majoritatea ticăloșilor pe care (împins de interese partinice ori benevol) i-a făcut oameni. Iar un alt ticălos, cel mai mare dintre toți, deși fusese informat că mai are de trăit doar câteva săptămâni, a dat verde urmării sale penale. Fiindcă trebuia ca, odată cu mortul, să fie îngropat și dosarul privatizării Alro.

Ultima lui apariție live la tv a avut loc în campania electorală pentru alegerile parlamentare, într-o emisiune din care mănâncă și-n prezent un ciugulitor de cadavre. Avea nevoie să apară, m-a sunat, a venit la mine, a prestat și am plecat împreună să bem un șpriț. Deși nu cred că ne mai văzusem de la părăsirea incintei APAPS, ni s-a părut firesc ambilor. Habar n-aveam că-i măcinat de boală. Nu a arătat-o deloc. Am aflat mult mai târziu, când Codruța Kovesi făcea primele valuri. Odată cu mine, dacă nu cumva mai devreme, fusese informat și cel care i-a lăsat moștenire politică Programul PSAL (din care făcea și privatizarea Alro). Și care, când miza se mutase definitiv de la el la mine și i-a venit pe voleu, l-a executat.

A fost o onoare și-un privilegiu să lucrăm împreună. Odihnește-te-n pace, Ovidiu!

Vrem să trăim în linște și cu decență. Vrem să redevenim încrezători și senini. Vrem privim în ochii oamenilor cu care stăm de vorbă fără teama că am putea fi înregistrați pe ascuns. Vrem să nu ne mai uităm cu coada ochiului în spatele nostru pe stradă. Vrem ca logica să bată psihoza. Vrem ca majoritatea să redevină mai tare decât minoritatea. Vrem ca legea să nu mai fie negociabilă. Vrem o Românie normală la cap. Noi, cei care nu mai vrem și vrem, suntem mai mulți decât ei, cei care mai vor și nu vor. Putem să ne recâștigăm țara. Fiindcă nu mai vrem și vrem.

UPDATE: Adrian Năstase a preluat, ca de la arogant la arogant, leapșa cu numele celor care s-ar bate-n 2014 pentru Președinția României. Și scrie că i-ar plăcea să mă vadă independent în cursă. Am răspuns acolo provocării, o fac și aici. “Interesantă opțiune de final, dar n-are independentul Ciutacu logistica independentului Oprescu; nici veleități de vizionar, nici gândire strategică si nici închipuiri de salvator al neamului”.

Badea a fost extrem de bun aseară. Nu l-am mai văzut atât de revoltat-coerent din seara când mă făcea Băsescu tonomat. Și, dacă eu nu reușisem să găsesc un motiv care să mă facă să aleg contracandidatul de susținut, uite că mi l-a găsit el.

Dacă Mircea a anunțat că va merge la vot în cazul în care va găsi unul care să-i promită că-l va scuti de greața de a vedea în fiecare zi clanul și Băsescu și camarila aferentă, eu merg mai departe și promit că, în măsura în care se va întâmpla minunea asta, omul respectiv o să beneficieze de susținerea mea fățișă.

Pentru că ţara se sfăşie de dileme privind profilul preşedintelui ideal, mi se pare că, pentru a mulţumi pe toată lumea, trebuie optat pentru o unguroaică lesbiană. Măritată cu o evreică neagră şi alături de care a înfiat un chinez homosexual blond.

UPDATE: Am primit o leapşă de la Ancuţa şi, disciplinat cum mă ştiţi, mă conformez. Deci, în 2014, la cum evoluează demenţa, vor combate la preşedinţie cu şanse, după gustul meu, Marcel Hoară (PD-L), Ionel Manţog (revenit între timp la PSD), Marin Condescu (PNL) şi independentul Sorin Cârţu. Leapşa merge în pas de defilare la Duţuleasca, Anca, Blonda, Turmentatu’ şi Arogantu’.

Dat fiind că, de azi dimineaţă, tuturor portocaliilor care apar la tv le e ruşine să spună care a fost nominalizarea lor de finanţist post-Boc (respinsă de preşedintele Băsescu), fac eu această dezvăluire. Poporul suveran trebuie să fie informat…

O ţară în care preşedintele în exerciţiu îşi nominalizează - în dispreţul logicii, în detrimentul majorităţii parlamentare transparente (65%) pe care a cerut-o obsesiv şi chiar a propriului partid - un premier privat, pentru uz propriu, se prelinge pe un plan extrem de înclinat şi de alunecos către dictatură. Pot să scrie, fie şi-n versuri, apologeţii de garderobă ai Jucătorului hectare de justificări ale gestului public de azi, însă pornirile dictatoriale ale lui Băsescu nu mai pot fi nici măcar mascate.

Iar de oprit vizionarul de birt nu poate fi vorba decât (dacă şi după ce partidele nefasciste din Parlament se trezesc la realitate) de o acţiune politică de tip concertat, cu scopul comun de a fi ales un preşedinte care măcar să nu dea foc la local. Cu amendamentul de bun simţ că, pentru conservarea atât de încercatei sănătăţii psihice a naţiei, următorul pas logic ar trebui acela de a-l duce pe învins, imediat după validarea alegerilor, în clădirea cu faianţă albă pe pereţi ai cărei chiriaşi se prezintă Napoleon, Caligula, Regele Lear sau, după caz, Ceauşescu.

P.S. Ca să nu mai avem vorbe, am promis că ne vedem la tribunal şi o vom face

Nu mă topesc de dragul neamţului de la Sibiu, mi se pare umflat cu pompa şi nefiresc de bogat pentru un bugetar, ştiu şi care-s unele chestii dubioase din mandatele lui de primar (le găsiţi în arhiva JN, mi-e lene să le caut acum). Dar modul mizerabil în care se descoperă subit pete-n soare fiindcă n-are Băsescu chef să-l vadă premier demonstrează, încă o dată, ce hal de gloată de securistoizi infecţi a pus ghearele pe România. Iohannis nu era ciorditor şi dubios pe vremea când se poza cu Jucătorul prin capitala europeană şi-l făcea cetăţean de onoare?

A devenit acum, după ce pedeliştii l-au scăpat din mână în favoarea peneliştilor, subit nefrecventabil? N-are anvregură de om de stat că-i primar? Primarii în funcţie Băsescu şi Boc aveau înainte să ajungă-n funcţii şi s-a terminat raţia de anvergură din rezerva de stat fix în faţa lui Iohannis? Urlă retroactiv criteriile politice sacre?

Dacă tot devenirăm atât de riguroşi, aş vrea şi eu să primesc, de la inflexibilul domn Băsescu, răspunsuri la două întrebări extrem de aplicate.

1. Care au fost motivele concrete pentru care multinaţionala Unilever s-a despărţit de faimoasa tehnocrată de anvergură europeană Alexandr(in)a Gătej?

2. Soţul doamnei căreia-i cumpăra politicianul căsătorit Emil Boc căţeluşi de pluş în exerciţiul mandatului mai rămâne în funcţia de vicepreşedinte al ANAF?