YAHOO SE INCHIDE! sau “Cum sa fii exagerat de idiot in trei pasi simpli”

Ti se pare cunoscut ? Hai sa o luam pe rand:

1. In fiecare zi mor sute de copii pe intreg globul, iar daca cei de la Yahoo! ar lansa o campanie pentru ajutorarea lor, fii sigur ca o vor face prin intermediul paginii principale (asa cum au facut-o si cand CEREAU DONATII pentru victimele uraganului Kathrina sau cele ale cutremurului din Asia din Decembrie 2004) care nu are “decat” vreo 3.400.000.000 (da, TREI MILIARDE) de accesari pe zi. Nu trebuie sa fii doctor in fizica cuantica pentru a-ti da seama ca ar trebui sa ai 68 milioane de prieteni cu cate 50 de persoane in lista pentru a ajunge la acelasi numar de accesari. Pe zi.

2. Yahoo! Inc., o companie fondata acum 11 ani, este cotata la New York Stock Exchange si Nasdaq si avea peste 3.500 de angajati inca din Octombrie 2002. Oferta lor insumeaza peste 35 de servicii traduse in 15 limbi si folosite de peste 411 milioane de utilizatori unici in fiecare luna. Printre altele, recent a fost semnat un contract cu Microsoft, prin care se doreste conectarea userilor de pe Yahoo! Messenger cu cei de pe MSN Messenger. Deci au toate motivele sa-l inchida, nu ?

3. Nu stiu despre tine, dar singura chestie nasoala pe care am patit-o EU pentru ca nu am dat mesajul mai departe, a fost sa dau de idioti care continua sa-mi trimita mesaje de acest gen. Nu mi-a cazut nasul, nu mi-au explodat ochii si nici nu m-am cacat pe mine (lucru care chiar ar fi nasol rau !). Daca trimiti “ca sa fie”, nu am cuvinte sa-ti explic cat de prost esti si iti sugerez sa mergi aici, iar daca trimiti doar din superstitie, pune mouse-ul aici.

4. Ca fapt divers, ProTV a prezentat (nu demult) intr-una din emisiunile lor de stiri un reportaj despre mass/chain messages. Am sa redau pe scurt: Nene X trimite un mesaj despre fetite aparent muribunde tuturor cunostintelor din lista lui. Acestia trimit la randul lor mai departe si astfel se creeaza o lista de adrese de eMail pe care anumite persoane LE VAND (DA, se fac bani pe seama TA) unor companii care incep sa iti trimita in eMail reclame (nesolicitate, bineinteles) la fel si fel de porcarii – de la Viagra pana la castraveti murati. Deci, daca nu ai altceva mai bun de facut decat sa stergi 100 de eMail-uri in fiecare zi, continua sa trimiti mesaje cretine. Tu iti faci de lucru, iar eu te scot de pe lista si iti dau ignore. Simplu.

5. Daca nu obisnuiesti sa trimiti mass messages, fa o exceptie macar de data asta iar daca obisnuiesti sa trimiti mass messages, ar fi frumos din partea ta ca acesta sa fie ultimul.

Daca te-am jignit cumva, ma bucur. Inseamna ca te simti si mesajul meu a ajuns la cine trebuia.

UPDATE: “Textul nu imi apartine dar il pot accepta ca fiind al meu in speranta”… ca de miine nu o sa mai primesc astfel de E-mailuri

Au aparut deja 4 episoade. Pentru update:
http://creativemonkeyz.com/

cat cinism si cata matematica…

http://cablesearch.org/cable/view.php?id=07BUCHAREST1286&hl=peter+origin%3ABucharest

Nu exista cuvinte sa descriu ce s-a petrecut acolo, a fost pur si simplu minunat! Daca va place, trebuie sa mergeti sa-l vedeti live, nu se compara cu nici un alt concert la care am mai fost!

Am gasit un fragment sa se bucure si altii:

Yann Tiersen Live Wien

1 Dezember – Viena, iuhhuuu!

Pentru altii e important de stiut ca nu fac linkexchange, ca nu pun comentarii doar de dragul de a apasa pe “approve it” si nu vreau ca blogul asta sa devina afacere – cred ca sunt destule deja. Daca vreti sa comentati, ma bucur sa vad ca cineva citeste, desi trebe sa recunosc ca personal nu am fost niciodata genul care sa comentez la blogurile altora…

Ce s-a mai intamplat intre timp? Buna intrebare! In mai Wörthersee – Intalnire Volkswagen, o excursie de o zi in Trieste si Ljublijana, inca o vizita la Zotter. O vizita de weekend in Budapesta, cateva vizite scurte in .ro si cateva zile in Bruxelles. Era sa uit de iPad, ohhh da!!!! iPad for Life!

Cam asta a fost:

Dragut articolul

Poate are cineva chef sa-l traduca…

*Articol aparut in ziarul “Heute” (distribuit gratuit), 28. Mai 2009, Viena, Austria

Vacanta, ziua mea si surpriza mult asteptata, maine plecam la Paris… Super surpriza, super, super, super!!! Hihihihi! Iupppi! Am fost cand eram copil si de atunci nu imi doresc decat sa ma intorc acolo Si da, visele se implinesc!!!

In 4 luni am facut 3 nivele si mai am 3, dar na… alea vor fi mai consistente. Dupa fiecare nivel a fost un examen, treci sau nu. Iar dupa ultimul a fost si examen oral si scris, foarte serios. La cel oral a mai venit inca o profesoara, ca sa fie totul perfect corect si mai greoi. Il recomand si altora care vor intr-adevar sa invete si nu sa iroseasca banii. Am avut destui colegi care veneau acolo asa mult din inertie, fara sa stie de ce vor sa invete germana sau de ce sunt in Viena si de ce vor sa studieze aici; cred ca asta e cel mai mare paradox: sa studiezi, sa platesti ca sa faci asta si sa nu inveti, sa nu intereseze de fapt…

Profa a fost super, nu a fost un singur lucru pe care sa-l explice si sa nu-l intelegi. Ma bucur ca am avut parte de asa ceva si ca o sa am si in continuare, in cel de-al doilea semestru.

A fost oarecum obositor, mai ales ultimele 3 saptamani, dupa vacanta, cand nu prea mai ai chef si ritmul e la fel de alert ca inainte. Dar am o luna vacanta, sa uit de invatatul sistematic si sa ma relxez. Mai ales ca vine si ziua superba cand se mai aduna un an la varsta mea magnifica

Dar in tot timpul asta am adunat o gramada de povesti despre oameni, despre invatat, despre cat de important e sa ai o motivatie serioasa si despre cum fiecare informatie conteaza la un moment dat. Desigur ca cel mai mult ‘m-au imbogatit’ povestile de la bere: despre cum sunt oamenii in Australia, despre plaja de 27 de mile din Slovenia, despre chinezi si originalitate, despre Londra, Japonia, Turcia… Totul a meritat si am un singur regret ca nu le-am facut mai repede! Dar asta e alta chestie care ar trebui inceputa cu ‘pe vremea mea’ …

Tocmai am trimis filmuletul asta unui coleg din Australia. Sunt curioasa ce poate sa creada un strain despre o tara prezentata asa!

Fac un curs de germana cateva luni si colegii mei sunt din toate colturile lumii, asa ca schimbam mereu pareri si “fapte” despre tarile din care venim. Filmuletul asta poate fi o prezentare “optimista” a tarisoarei noastre, dar imi place ideea de la care pleaca.

Am ajuns la fabrica de pe o culme de deal, intre sate. Prima impresie a fost uauu, cate autocare si cata lume. La intrare vad caricaturiile astea si e cam greu sa nu zambesti.

Fabrica e pur si simplu de poveste, totul e o poveste si multa imaginatie, de la ingredientele folosite in ciocolata, ca de exemplu jumeri la tablourile ce le intalnesti pe culoarul pentru vizitatori, statui, ciocolata ce se invarte pe scripeti, metri intregi, candelabre din hartie… Totul are umor! Plus ciocolata, helloo ciocolata! Ei aduc cacao de la mama ei d-acasa, din America Latina. Primul stop al turului e la CocoaCinema – Teatrul de ciocolata, unde vedem un film despre cum se produce cacao si asta pentru ca produsele lor sunt bio si fairtrade.  E adevarat, filmuletul e in germana, dar e filmat in mare parte in America Latina, asa ca se intelege. In circuitul ce il faci dupa teatru, pe drumul ciocolatii, ai si un ghid audio, care e tot in germana, dar am inteles ca e pe drum si varianta in engleza.

Si cata ciocolata am mancat… Personal, nu-mi place ciocolata ce sare de 60% cacao e prea amara pentru viata mea, dar tot nu am reusit sa gust tot ce era pe traseul de vis, dulce si bun! Normal ca la sfarsit cand am tabarat pe rafturile din magazin, nu mai stiam ce sa iau, ca erau atatea care mi-au placut Au fost destul de multe, ca la casa ni le-a pus tanti d-acolo intr-o cutiuta. Super dragut!

Si tot in magazin am gasit si asta, hahaaha

Punct ochit, punct lovit: am vazut fabrica lui Zotter!

Dupa multi nervi am ajuns saptamana trecuta in aeroportul din Kiev si am reusit sa ne tiram d-acolo. Un tablou imens domnea langa gate-ul nostru: pictura cu un pahar de Stella Artois.

Am ajuns acasa pentru o zi si dupa am plecat in Romania. A fost stres ca intotdeauna, multe de facut si din pacate putin timp. O sa detaliez intr-un post viitor, important e ca am mancat salata de vinete si ardei copti! N-am prea avut timp pe net si din Piata Unirii se pare ca nu mai merge netul…   Oricum am apucat sa savurez o limonada acolo si un cocktail.

Maine plecam in concediu in Austria, o saptamana de relaxare, liniste, mai multa liniste si mai ales no stres!

Sa ne intoarcem la Kiev, oras minunat cu o gramada de locuri de vizitat. Nu am apucat sa vedem tot, in cele 2 luni. Dar am apucat sa ne bucuram de varenyky/vareniki (wiki click!), o mancare traditionala ucraineana, un fel de coltunasi cu carne, branza dulce, fructe. Superrr buni! Cristi s-a bucurat si de cvas (wiki click!) o bautura populara aici, pe care o gasesti cam la fiecare colt de strada si la magazine de cumparat. Gustul e asemanator cu berea, doar ca nu are alcool sau nu suficient incat sa conteze. Nu prea era pe gustul meu…

Am vizitat Pecherskaya Lavra (Manastirea Pesterilor), dar despre asta am povestit deja. Am mai fost la Muzeul satului, din pacate asta se intampla exact intr-o zi in care umiditatea abia iti permitea sa respiri. E un loc minunat sa-ti petreci ziua, nu stiu exact cat e de mare dar noi cred ca am vazut doar o particica din el. Ne-am suit pe colina si cat vedeam in jur era doar muzeul. Aer curat, mestesugari cu produse la vanzare, liniste… Am fost la Golden Gate, o mica – hai sa-i spun – fortareata, in mijlocul Kievului. Am vizitat Monumentul Patriei Mama si Muzeul Celui De-al Doilea Razboi Mondial; din pacate in muzeu nu erau deloc explicatii in limba engleza. Dar tot ti se facea pielea de gaina la anumite imagini… Si Monumentul Patriei Mama e ceva imens, odios de mare - 102 metri inaltime, 530 tone - cand m-am pus langa el m-am simtit ca o furnica. Din pacate nu am inca pozele pe comp, dar cand o sa fie toate pe net o sa pun link. Am incercat sa vedem muzeul figurilor de ceara, dar am gasit pe net ca a fost inchis din lipsa de spatiu. Muzeul Cernobyl nu este la adresa pe care am gasit-o pe net, cladirea respectiva era in renovare, asa ca n-am putut sa-l vedem. Nu o sa incep sa insir cele peste 5 catedrale/biserici absolut impresionante… Si la toate astea se mai adauga o gramada de locuri in care sa-ti petreci timpul liber, la iarba verde. Piata Independentei si strada Kreschatik, care in fiecare weekend este inchisa traficului de masini. Am fost intr-o seara si e absolut superb: cantareti, dansatori, scamatorii cu foc. Si la astea toate se adauga inca o gramada de chestii pe care nu le-am vazut…

Oare asa o fi si in Bucuresti?! Ne-am propus un weekend si acolo, sa afcem o comparatie. Sa vedem cand om avea timp…

Si azi, ne adunam bagajele: maine e ziua mult asteptata, ajungem acasa 2 ore de zbor pana la Viena si totul reintra pe fagas normal. Da, avem extrem de multe si nu hainele mele, cum va inchipuiti, nuuu, jumate din bagaje sunt cabluri, laptopurile, hardurile, aparatele de fotografiat, wii. Cand am sosit, Cris a trebuit sa-si arate talentele si s-o vrajeasca pe aia de la austrian airlines sa ne lase sa nu platim. Sa vedem cum plecam Sunt curioasa cate kg in plus avem, oare ajungem la 15 kg? Oricum urasc bagajele! Sa le fac, sa le desfac, sa le tarai dupa mine… In toate formele lor.

Dar sunt curioasa daca nu cumva sunt chiar eu cea mai talentata blogerita. Poate acum o sa ma descopere PCNews. Si atunci o sa fiu surprinsa, mult mai surprinsa decat daca as castiga la loto sau daca un fulger ar trazni in apropiere de mine

Nu cred ca o sa se dea 5000 de euro, dar ramane ca timpul si PCNews (click!) sa-mi dovedeasca ca am gresit.
Desigur o tara de publicitate nu strica, asa ca sa vedem ce o sa fie cu concursul in septembrie; se pare ca atunci se desemneaza castigatoarea

Povestea Internetului – It’s a Wonderful Internet (click!) Cum ar fi viata fara net? Cum nu ai putea sa faci mai nimic? Sau cum ai putea sa te re-incepi sa te bucuri de lucruri uitate: cd-uri, filme vechi… Super tare facut! Doar duma cu Al Gore nu o inteleg

7 orase abandonate – weburbanist (click!) Si asa m-am convins ca nu vreau sa merg la Cernobyl. Foarte multe informatii pe site, dar cele mai interesante post-uri mi s-au parut cele despre cladiri, orase abandonate. Are si link-uri cu filmulete de pe youtube, cu Pripyat, Ukraine (click!) asa cum arata azi (click!) Piele de gaina, instant. Plus filmuletele ce mai sunt pe youtube cu efectele dezastrului.

Ieri am fost artista, m-a lovit inspiratia Asta e o gluma desigur. Am avut chef de ceva tutoriale de Photoshop si cum sunt abonata la o gramada, m-am apucat sa-l fac pe asta cu sigiliul ca s-ar putea sa-mi foloseasca cand o sa ma apuc sa fac pagina aia de calatorii. Oricum pana atunci – cine stie cand va fi – tot fac chestii de genul asta, unele chiar pentru site-ul cu pricina.

Talent?! Sincer, nu cred ca este Cred ca o data am facut ceva de capul meu, mai calumea, in rest invat si eu de la cei care stiu. Si am luat tutorialul de la PSHERO (click!) si am bagat mare. Nu e tot ce a facut el acolo, adica fundalul e altul ca ar fi fost prea complicat sa mai fac si chestia aia. Numai cand am vazut ca incepe cu “tin o pagina de hartie in buzunar pentru cateva ore”, mi-am dat seama ca nu e de mine. Si sfoara nu arata ca cea din tutorial, mi-am bagat eu mana p-acolo sa arate a sfoara adevarata Daca chiar vrea cineva psd, e aici (click!)

1). Imi amintesc cum in urma cu – ma ridic sa iau pasaportul sa vad – 4 ani am stat la coada sa-mi fac pasaport nou, in Timisoara. Asta pentru ca am refuzat sa se vorbeasca cu Xulescu si ca sa-mi demonstrez ca lucrurile se pot rezolva si altfel. Si s-au rezolvat. Am stat ca o fraiera, vreo 3 ore, afara, in frig la vreo -10 grade celsius. Cand am intrat inauntru m-am lasat calcata in picioare, la figurat, de toti cei care erau cu Xulescu si intrau in fata. Am facut scandal… si nu s-a intamplat nimic. Rezultatul: eu cu o poza in pasaport de se sperie si mortii si bonus: o amintire de neuitat!

2). Imi amintesc cum am fost la posta si am stat la coada jumate de ora ca sa intreb daca nu cumva e o recomandata trimisa de 3 saptamani, par avion din tari straine. Tipa d-acolo m-a facut instant nesimtita ca imi permit sa intreb asa ceva… Bineinteles ca am cerut sa fac reclamatie pe loc si mi s-a spus ca nu se poate asa ceva ca ea nu are superiori. De nervi am plecat, dar m-am intors; i-am citit numarul din piept si am facut reclamatie scrisa la Posta Romana. A durat mult pana sa aflu unde se inscriu reclamatiile. Intr-un final, in termenul de 30 de zile, am primit raspuns, tipa fusese sanctionata. Mai am raspunsul acasa, fiind singura mea victorie in .ro.

3). Mergeam cu troleul 17, ca intotdeauna. Controlorul vine, biletele, abonamentele. Ca de obicei, totul ok si vad pe unu ca scoate niste bani, da controlorului si gata, treaba rezolvata. Am fost sa fac reclamatie. Mi s-a spus in fata ca asta e practica si nu au ce sa faca, nu au cum sa opreasca “progresul” si nu isi permiteau sa dea afara pe cineva: “Cine vine pe-o leafa de ****?”

Nu cred ca exista prea multi oameni care sa se laude cu ce au reusit ei sa schimbe in .ro, dar stiu sigur ca sunt locuri unde e mai nasol. Pe unde ma duc spun ca sunt din Romania si mi se rade in nas, chiar acum cateva saptamani. Si se uita lumea ciudat la mine, si ce?!

Mr Piper commented: “I am hoping to sell my entire life and lifestyle to one buyer if they have the money. It is all there, the property, the brace of Bentleys, the paintings, the businesses and the books.”

Pai si atunci ce sens are?! Pentru ce nu ai trait tu ca un om normal?! Fara sa te agiti sa faci mai mult si mai mult? Si ca totul sa fie mai absurd: la sfarsit, vinzi tot. Pentru ca atunci iti dai seama ca nu conteaza cat de multe masini, hectare sau proprietati ai? Plus mai apare scris si asta, pe ebay:

CAN INCLUDE DAVID, THE EXISTING ECCENTRIC LORD OF THE MANOR physically as well to a suitable purchaser!!

Lumea in care traiesc e prea ciudata, mult prea ciudata…

Cred ca marti am avut iarasi net pentru cateva ore, iar dimineata ne-am dat seama ca suntem fara net, din nou, iarasi. Firmele de aici au o politica un pic ciudata in legatura cu netul si telefonia mobila, in sensul ca, de exemplu la net, ai o limita (si ha! firma la care suntem noi legati nici nu ofera internet cu trafic nelimitat…) daca treci peste trebuie sa mergi sa platesti ca sa-ti dea drumul la net, chestie ce dureaza cam 2 zile; am fost chiar mirata ca tipul cu apartamentul a reusit sa rezolve asa de repede. Si cu telefonul am inteles ca merge tot asa, chiar daca ai abonament, ai un cont la ei unde pui bani, ramai fara bani, ramai fara telefon pana pui iara bani. Adica banul jos sau sterge-o, nu conteaza cati bani ai sau cine esti, tot trebe sa astepti sa-ti mearga telefonul sau netul…

In timp ce scriu aud pe unu ca urla: ‘Dar tu chiar nu-ntelegi?!’ Cred ca am ceva vecini romani, hahah! Mai 8 zile si 6 ore si suntem acasa, uraaa!

Da… Si am descoperit si ce e in cladirea de vis-a-vis de casa noastra: Asociatia scriitorilor. In fiecare weekend cand zona e impanzita de grupulete de turisti, auzeai cum se oprea ghidul in fata casei sa explice uitandu-se la cladirea cu pricina. Am aflat, na!

Mai rar ceva atat de amuzant! Vai, ce am ras! Cat umor si cat sarcasm! Super tare!

Printre zecile de chestii pe care le cauta lumea pe net si ajung aici, ieri am descoperit o fraza care va ramane multa vreme cea mai tare: “daca dupa ce ajungi in pat el te cauta mai rar ce inseamna”. Adica cauti pe google orice informatie de care ai nevoie, dar sa cauti dupa asa ceva? Cat de incredibil de stupid e gestul asta? Si oare ce poti sa astepti ca o sa citesti pe net? Solutia salvatoare ca sa il aduci inapoi in pat si sa te sune des?!
Pai hai sa vedem ce inseamna daca el te cauta mai rar dupa ce ati ajuns in pat. Si-o fi pierdut omul interesul, ca doar a vazut cum e si ce e… sau poate e “subit” foarte ocupat si de aia nu te mai cauta. Poate el vrea sa te caute, dar nu mai are credit pe telefon, poate vodafone nu vrea sa ii faca conectia. Off, sau poate s-a referit (persoana care a cautat – evident ca femeie, din pacate ) la faptul ca o cauta mai rar seara, dupa ce a ajuns in pat… Hmm, probabil ca omul doarme, viseaza si e cam greu sa te sune toata noaptea… Sau poate…

6 People Who Just Fucking Disappeared – “If you want to achieve immortality, the easiest way is to first rise to prominence, and then just completely disappear off the face of the earth”. Oare asta si-a dorit si Elodia?!

My Wishlist – Daca nu sunteti hotarati ce sa-mi cumparati in urmatorii ani Inca mai lucrez la ea…

Quotes/Maxime si cugetari – Imi place ce spune Margaret Mead, asa ca am lasat link direct la maximele ei, dar colectia e impresionanta.

2008 Great Male Survey – O sa zic doar atat: “97% Think sex is important in a relationship, 71% Can’t tell if a woman fakes an orgasm, 93% Feel that American men are getting fatter”… Merita!

Denial of published information concerned alleged financial suport by Mr. Plácido Domingo and Fundación Hermosa to Mr. Josep Carreras

In relation to the information published in different websites referring to a supposed financing by a Hermosa Foundation and Mr. Plácido Domingo of Mr. José Carreras’ leukaemia treatment, the José Carreras International Leukaemia Foundation and Mr. José Carreras himself feel compelled to deny all these in formations, especially refuting that any relationship exists or has ever existed between the pretended Hermosa Foundation and Mr. Carreras. No financial assistance from Mr. Domingo nor from said Hermosa Foundation, whose existence is totally unknown to him, nor from any other source was ever requested, neither received.
(4 April 2007)

Sursa: jcarreras.org

Adica timp de 3 ani m-am lasat mintita?! Si oamenii au fost inspirati de o poveste, care nu are pic de adevar in ea? Auleuu! Dar cati oameni o sa mai fie inspirati de povestea asta, hoo hooo!

Pe strada, treaba sta cam asa: tipe pe tocuri imense (poza e facuta la o biserica, pe o colina, la care se ajunge dupa ce mergi o strada in panta, cu pavaj vechi ), care mai de care sa iasa in evidenta poate poate mai e vreun mos, bogat neluat inca; sincer, imi vine greu sa cred. De cate ori am fost la plaja, n-am putut sa nu observ perechile de genul asta. Inca nu au intrat intr-un “normal” pentru mine si sincer nici nu cred ca o sa se intample vreodata chestia asta: adica sa te uiti la unu de vreo hai sa zicem numai 50 si sa-ti placa, sa te atraga, la 20 si ceva de ani?! Nu se poate, pur si simplu, adica e imposibil! Poate nu chiar imposibil, dar in 99% din cazuri nu cred ca e vorba de 2 persoane care si-au cautat perechea si intr-un final au gasit-o intr-un amblaj cam vechi… In fond, fiecare stie cat il duce stomacul si credeti-ma, fetele astea au stomac nu gluma!!! Dar nu e treaba mea!

In rest, oamenii par cumsecade. Si daca pot sa te ajute cu ceva, o sa o faca! Din pacate, prea putini stiu engleza… Cautarea unui incarcator pt bateria de la camera digitala a fost un cosmar, cu tot cu foaia ajutatoare scrisa cu litere chirilice pentru ca si aici vanzatorii au micile caracteristici cu care ne-am obisnuit deja: de ce sa fie draguti, daca pot sa fie indiferenti?! Cel mai tare a fost cand am fost iarasi intrebati, la o farmacie, de unde suntem si cand am zis Romania, farmacista a inceput sa rada

O alta chestie tare e ca lumea bea bere, dar serios, nu ca pe la noi, poate chiar mai serios decat in Germania. Pe strada ii vezi cum trec cu sticla de bere in mana, femei si barbati, ca sa fim intelesi! Nu e nicio problema, nicio rusine. Si de ce ar fi?! Lumea se simte bine, e relaxata si ii place sa se distreze. Asta e clar!

Au aici alta chestie intresanta: daca faci cu mana sa opresti taxi, se poate intampla sa opreasca si un localnic sa te duca unde vrei, mai ales daca e in drum, pe o suma de bani. Mi se pare tare!
Dar si lucrul facut de mantuiala apare p-aici, la fel ca in .ro, ca doar sunt tari vecine! Cred ca asta este parte a mentalului colectiv de prin locurile astea, n-ai cum sa scapi, pur si simplu te urmareste.

Departe de mine gandul sa generalizez, oamenii este de multe feluri, ca peste tot…

Dintre toate restaurantele d-aici, asta a fost sigur primul la cea mai naspa mancare. Si invatatura de minte

Am fost in weekend si la muzeul satului, dar asta o sa vina intr-un alt post. Mai rar ceva atat de minunat…

Se cred mare post de tv, ca doar au audienta, atunci de ce nu se poarta ca atare?! Nu vreau sa comentez despre ce fel de public au sau ce fel de “emisiuni” fac, fiecare are dreptul sa produca orice *** si daca gasesc si cui sa-l bage pe gat, foarte bine! Dar sa ai tupeu sa te mai legi de altii??

Plus, cata meticulozitate… Te pui tu sa bagi in meta chestia aia, sa indexeze google. Unde era nesimtirea aia?

Am aflat ca a fost scandal mare prin presa ca statul roman i-ar fi dat 20.000$ ca sa prezinte “frumos” tara/peisajul sau ce o fi (informatia a aparut in “Cotidianul”). Ideea e ca emisiunea – asa cum apare scris in post-ul lui – nu a iesit prea grozav (desi parerile sunt impartite) si Romania s-a facut de cacao pe o suma modica. Ce e 20.000$ fata de astia 75 de milioane de euro ce o sa mearga acum la faza cu brandul de tara?!

Si mai haioase sunt comentariile de la post-ul respectiv! O americanca scria p-acolo ca s-a uitat la emisiune sa vada daca romanii au descoperit legumele Cred ca va inchipuiti de ce sunt amuzante comentariile, nu?

In fine, sa revin. Am cam deviat de la subiect. Ne-am mutat si nu mai am niciun discovery, dar am TVR International – doamne ajuta ca printre altele – post pe care nu credeam ca o sa-l urmaresc vreodata. Dar daca e, am zis sa vad care e treaba. Nu stiu de ce, emisiunile sunt vechi sau cel putin unele dintre ele, ca tot vorbeau de Paste, de ziua femeii si in general sunt emisiuni pe care “ar vrea” cineva plecat afara sa vada: muzica populara, mai multa muzica populara, muzica usoara romaneasca, sfaturi juridice in diverse chestiuni si… filme mai vechi, pe care s-ar putea sa le gust.

Sleuth (2007) – asta am facut ieri, printre altele. M-am uitat cu gura deschisa la filmul asta, uauu! De fapt, cred ca e mai aproape de teatru decat de film, 2 actori: Michael Caine si Jude Law, dar ce actori! Genul de film la care te uiti cu gura cascata, te intriga, e totul doar un joc sau realitate?! Mi-a amintit de un film alb negru ce l-am vazut cu ani in urma, dar inca nu stiu daca e vorba de filmul original aparut in 1972 sau o fi alt film si iara confund… Am citit mai multe pe wiki si e totul clar acum: am vazut filmul vechi, oricum trebuie sa fac rost de el, asa ca daca stiti ceva de Sleuth din 1972, dati un semn!

Nici nu-mi vine sa cred ca mi-am amintit atat de exact de un film ce l-am vazut acum vreo 3-4 ani Sunt foarte putine filmele ce mi le amintesc clar cap-coada, cam asa e circuitul: cred ca le-am vazut, dupa nu mai sunt asa sigura, dupa imi amintesc ceva si da, e clar ca l-am vazut sau nu-mi mai amintesc nimic si ma uit pana la sfarsit, fara sa recunosc ca am confundat iara filmul. E totul ceata Filmele ce imi plac, mi le amintesc!

De maine o sa ne invartim si noi in cerc, dupa ce am vazut zeci de situri cu firme de inchiriat masini, dupa ce am bagat de cateva zeci de ori datele (inca ma intreb de ce firme mari ca budget sau sixt nu au formulare calumea pe site), se pare ca am gasit masinuta!

Unele adrese le stiam din cap, altele le-am mai cautat pe google si le-am gasit; din pacate, unele nu am putut sa le recuperez. Dar m-am si gandit: de ce am nevoie de un blogroll?! Oarecum mi se pare enervanta ideea asta cu pe cine citesti si pe cine nu si de ce. Ajungi pe un blog, citesti ceva interesant mai dai un click, doua, ajungi pe alt blog… cam asa se intampla sa ajungi la grupul mic/mare de bloguri pe care le citesti. E totul intamplare! Plus mai e si grupul de cititori care te cunosc si iti citesc blogul cand au chef sa vada ce mai faci. Cred ca majoritatea celor pe care ii citesc, stiu asta, mai pun un comentariu scurt cateodata – e adevarat ca mai rar… Si cei care nu stiu ca ii citesc ce? Nu pot sa doarma noaptea? Sunt undeva in statistica si asta e important. Sau?!

In fine, citeam azi un blog elitebydesign (click!) si am vazut ca s-a inscris la un concurs Blogging Idol – din pacate, prea tarziu – dar oricum cred ca e interesant de urmarit: cine reuseste sa aiba cei mai multi subscriberi, in decurs de o luna. Om vedea!

Uite ca se poate…

Asa nervoasa eram pe la 4 si ceva cand m-am trezit. si destul de repede mi-am dat seama ca nu mai pot sa pun geana pe geana… am jucat o canasta si s-a luminat de ziua.

Cam asa aratam pe la 11 cand am aflat ca stam in Kiev pana in august! E clar ca o sa apucam sa vizitam tot ce ne-am propus!

Si ziua inca continua… Ce se mai poate intampla?! Sa ma opreasca politia (ca am inteles de pe net ca se poarta), sa zica ca ceva nu e in ordine cu actele mele si sa ma duca la vreo sectie sa ma verifice

Am fost sapatamana trecuta sa vizitam Pechersk Lavra (Manastirea Pesterilor), manastire construita in secolul 11 si a carei nume vine de la cuvantul pestera din ucraineana. E un ditamai spatiu plin de biserici, pesteri si iara biserici, mai un bancomat, ceva de baut, ceva suveniruri.

Si desigur baticuri, ca nu poti sa mergi mai departe daca nu ai batic. M-am conformat cu greu si n-am putut sa nu-mi amintesc ce chinuita eram de batic si in copilarie
Am citit pe net ca e “a place to lose yourself”, dar nu mi-am imaginat exact ce inseamna asta. Cu greu am reusit sa gasim unde e o faimoasa pestera din aia, ca semne erau peste tot, sageata spre stanga, sageata spre dreapta… Hmm, cam haotic. Dupa ce am urcat un fel de tunel pe deal am ajuns sus si am intrat in ceea ce arata a fi o bisericuta; stam la coada deja d-afara, ups! toti au lumanari. Ajungem inauntru, luam 2 lumanari si stam in continuare la coada, de fapt ce sa mai prelungesc finalul: stam la coada tot pelerinajul prin pestera. Un tunel asemanator cu ceva specific mineriilor si om dupa om, cu lumanariile in mana. Creepy! Plus, scari!!! Ce iubesc eu mai mult pe lumea asta!
Nu puteai sa-ti doresti altceva decat sa iesi odata, cat mai repede, dar cred ca nici daca iti dadeai duhul acolo, nu ai fi putut sa iesi mai repede; extrem de multa lume. Mi-a trecut prin cap si daca tunelul ala era facut pentru atata lume si brusc mi-am amintit de ceva biserica ce a inceput sa arda si oamenii nu au mai reusit sa iasa afara.
In fine, am facut toata ruta, am vazut moastele sfintilor si intr-un final am iesit afara. Si afara am si ramas