In vara anului 2004, Politehnica Iasi revenea, dupa opt ani, in prima liga a Romaniei si, de atunci pina acum, a ramas acolo, chiar daca in cea mai mare parte a intervalului, in stare de subzistenta. In tot acest timp primarul Iasului a fost Gheorghe Nichita, iar presedintele tarii (exceptind citeva luni de la inceput) a fost Traian Basescu. Din tabere politice diferite. Meritul renasterii fotbalului iesean apartine, aproape in exclusivitate, lui Nichita, si deloc lui Basescu

Nu am amintit aceste lucruri pentru cei care leaga, cu curmeie prefabricate, alegerile prezidentiale de destinul Politehnicii. Ne gindim doar ca, in ciuda privatizarii clubului, soarta acestei echipe depinde in continuare de primarul Nichita. Pentru ca noi nu avem sansa unui investitor de calibrul lui Adrian Porumboiu sau Marian Iancu, pentru a dezlega fotbalul de politica. Si, de aici, se naste o intrebare.

Ce se va intimpla daca, peste trei, sapte, unsprezece sau 15 ani, Nichita nu va mai fi primarul Iasului, fie si din cauza ca acorda prea multa importanta Politehnicii? Va insemna distrugerea echipei de fotbal? Sau, poate, peste “n plus 3 ani”, clubul din Copou va fi suficient de solid pentru a nu mai depinde de factorii “putere si opozitie” ? Este o intrebare care trebuie sa si-o puna, in primul rind, actualul primar, Gheorghe Nichita!

1969: Politehnica Iasi – Dinamo 3-0; 1970: Dinamo – Politehnica Iasi 1-1; Dinamo – Politehnica Iasi 1-3. Poli Iasi, o echipa care se zbatea in zona retrogradarii  nu prea avea vedete. Romila juca inca juca la juniori, Simionas de-abia isi incepea cariera, iar Coco Deleanu, de-abia plecase. La Dinamo.  Nu avea vedete, dar avea antrenor de rasa: Gil Mardarescu. Iar doi dintre anonimii din Copou au realizat meciul vietii tocmai cu Dinamo. La victoria din Copou, Mario Contardo, un mijlocas cu sut naprasnic adus de la Neamt. La victoria din “Groapa”, un alt mijlocas venit din Valea Jiului, Costel Goleac. O data, o singura data in viata, cei doi au fost mai buni decit Dinu si Nunweiller la un loc.

Dinamo, chiar departe de trupa din 1970, este favorita. Dar daca macar doi dintre anonimii din Copou vor face duminica  seara meciul vietii, Dinamo va pleca invinsa de la Iasi.

Pare-se ca in acest sezon, odata cu venirea lui Grig la cirma, s-a schimbat putin obiectivul echipei Politehnica Iasi. Pare-se ca nu mai luptam pentru evitarea retrogradarii, ci pentru evitarea zonei retrogradarii. Un singur cuvint in plus, dar care conteaza enorm. Cu lotul din vestiar, cu banii din conturi, de acum, nu poate fi vorba de un obiectiv mai indraznet. Insa mult hulita conducere din Copou, are un argument extrem de important, comparativ cu ceea ce se intimpla in fotbalul romanesc. Atuul stabilitatii. Intr-o perioada in care antrenorii se schimba precum ciorapii in vreme de canicula, Ionut Popa a stat cinci ani la Iasi, desi Poli n-a valsat niciodata pe trandafiri. Bergodi a reprezentat o scurta perioada de tranzitie, dupa care a venit Grigoras, un antrenor care nu a condus decit trei echipe de Liga I intr-o cariera care depaseste un deceniu. Spre deosebire de Bucuresti sau Craiova, Vaslui, Cluj, Timisoara sau chiar Galati, tehnicianul este RESPECTAT in Copou. Aceasta, plus stabilitatea antrenorului insusi, poate conta enorm in nisipurile miscatoare ale Ligii I!

Pauza meciului Politehnica Iasi – Universitatea Craiova. La Digi Sport, “Fanatik Show” editie speciala, “probabil cel mai bun talk show din Romania”, asa cum se lauda jurnalistul care l-a facut odata terci IN FATA TUTUROR pe ex-arbitrul Toni Helesteanu, pentru a-si cere scuze ulterior, INTRE PATRU OCHI!

Ce a spus marele realizator (la propriu!): 10 minute de mirare, uimire si crucire vizavi de incredibila, neasteptata si naucitoarea varza din apararea oltenilor, in opinia domniei sale, marea favorita a intilnirii din Copou. Restul de cinci minute? Analiza pe toate partile a fazei din care Florin Costea a inscris pentru olteni, golul fiind anulat pe motiv de ofsaid. Ce-i drept, primele imagini pareau sa confirme parerea preconceputa de “lancea lui Horia”, insa pina la urma s-a vazut ca, Florin Costea era, totusi in ofsaid. Si totusi, “lancea inteapa”: la limita, domnilor, instructiunile FIFA zic ca, in  situatii de acest gen se da credit atacantului, etc…  NIMIC despre dominatia absoluta a Politehnicii Iasi in aceasta repriza!

Finalul partidei, 1-0 pentru ieseni. Pe doua canale, intervine Adrian Mititelu, patronul oltean, unul dintre cei mai virulenti critici ai arbitrilor, atunci cind crede ca Stiinta sa a fost dezavantajata. Ce zice, marele mititel? Ca echipa a jucat slab, ca trebuie intarit lotul in iarna, ca Mihai Costea nu trebuie blamat pentru ratare, ca era mai echitabil un egal(?). NIMIC despre arbitraj, despre ne-ofsaid la Florin Costea. Semn ca lancea lui Horia s-a izbit  de un scut neasteptat: Adrian Mititelu.

Am fost de acord cu antrenorul Ionut Popa, dar nu mai sint. Meciurile Iasi – Vaslui nu au vechimea celor de genul Timisoara – Arad, dar incet-incet, incep sa miroase a derbiuri. Foarte multi ieseni cu pretentii metropolitane spun ca nu se poate face comparatii intre cele doua orase vecine. Intr-adevar, din multe puncte de vedere, orasul Vaslui nu se poate compara cu Iasul, dar la fotbal astfel de comparatii nu isi au rostul. Marile municipii ale tarii se cunosc prea bine, in frunte cu Bucurestiul, dar capitala fotbalistica a tarii este, volens-nolens, Urziceni. Iar capitala fotbalistica a Moldovei romanesti este – n-avem ce face – oraselul lui Adrian Porumboiu.

Pentru ca FC Vaslui – Politehnica Iasi sa fie un derby mai trebuie ceva: sa fie deschis oricarui rezultat, indiferent de pozitiile ocupate in clasament de cele doua echipe. Cu exceptia sezonului trecut, asa a si fost, “micul Iasi” avind palmares pozitiv in meciurile cu “marele Vaslui”. O victorie a echipei iesene in partida de duminica, ar grabi si mai mult transformarea acestei confruntari bilaterale intr-un derby autentic.

Desi venit recent in urbe, antrenorul Petre Grigoras stie bine lucrul acesta. Si ar trebui sa mai stie ca, daca se intimpla minunea ca Poli sa cistige, tehnicianul atit de contestat dupa esecul neasteptat de la Alba Iulia, ar deveni un idol al galeriei, la fel ca si neuitatul Ionut Popa. Se poate? In fotbal se poate orice!

Succes Vasluiului cu AEK Atena si insucces cu Politehnica Iasi!

Nu consider o utopie ca Poli Iasi sa cistige meciul cu Timisoara, chiar si dupa victoria acesteia cu Sahtar Donetk. Sau tocmai dupa remarcabilul succes al jucatorilor lui Sabau. Aproape intotdeauna, dupa un meci mare vine un recul in viata unei echipe. Iar Sabau este tipul de antrenor gen Dan Petrescu, care schimba echipa de la un meci la altul. Nu pentru a-si odihni titularii, ci pentru a rula tot lotul in vederea unor incercari mai grele ce vor urma. Va mai amintiti victoria Politehnicii din primul an de Divizia A, in Ghencea? Si atunci, Steaua venea dupa o performanta, nu atit de mare ca aceea a Timisoarei, dar, la vremea ei, o performanta-premiera: calificarea in grupele UEFA. Si totusi, Poli, cu un antrenor nou la cirma, a cistigat cu 1-0.

Este aproape un loc comun a spune ca, pentru a invinge duminica, Poli are nevoie de intreg sprijinul spectatorilor. Intreaga echipa, dar si antrenorul Grigoras. Fara fluieraturi la prima minge gresita, fara scandarea numelui lui Ionut Popa. Antrenorul de acum al Politehnicii se numeste Petre Grigoras si are nevoie de sustinere, si cu asta basta. Asemenea indemnuri sint inutile, fiindca adevaratii suporteri o stiu bine. Am insa o cerinta-rugaminte la galeria Politehnicii: s-ar putea ca, pe parcursul intilnirii jucatorii oaspeti sa fie huiduiti, fie pentru joc dur, fie pentru inscrierea unui gol nemeritat. S-ar putea ca asemenea reactii sa fie pe deplin justificate.

Stimati suporteri, un singur lucru va rog: la intrarea pe teren, aplaudati-i pe jucatorii de la FC Timisoara si pe antrenorul Ioan Ovidiu Sabau pentru calificarea in detrimentul detinatoarei Cupei UEFA. Sincer, chiar merita!

O amintire din iarna anului 2006. Otelul Galati `ncepe returul campionatului de pe locul XV (penultimul, la acea vreme), cu doar nou\ puncte culese `n 15 etape. La c`rm\, un nou tehnician, `nlocuitor pentru fierar-betonistul Sorin C`rtu. Ce sanse avea echipa galatean\, care, `n loc s\-si fortifice lotul la greu (c\ bani erau!), a adus jucatori din liga secund\. Cine a auzit de “faraonul” Ramses Gado, cine a auzit de Daniel Stan, cine a auzit de Gabi Paraschiv, juc\tor care a trecut `n “B” si pe la Iasi? Prima etap\: Dinamo – Otelul 0-3, `n “Stefan cel Mare”! Dinamo era liderul campionatului, la un punct `n fata Stelei. Otelul? Ciuca b\t\ilor afar\, sah etern acas\! Noul antrenor, venit de la Constan]a, a imaginat o nou\ arm\ de lupt\, arcul Gado `nzestrat cu sageata Daniel Stan. Scor final: 3-0 pentru Otelul, hat-trick Stan!

Bine`nteles, cititorii nostri, competenti `n ale fotbalului, si-au dat seama ca maestrul sportului la tir cu arcul era Petre Grigoras. Otelul a scos din tolba lui “Grig” 30 de puncte `ntr-un retur si s-a clasat pe locul IX. Dar, ambitiosul arcas nu s-a oprit aici. A mai adus doi clujeni de la “U”, echip\ `not`nd prin strafundurile ligii secunde. Gabi Giurgiu, ajuns `n Rusia [i Janos Szekely, pe care Gigi Becali l-a dorit si l-a obtinut la Steaua. Apoi, a mai ap\rut [i Bourceanu. “Cine naiba o mai fi [i (bou)rceanu’ asta?”, s-or fi `ntrebat lupt\torii de K1 de pe site-ul Otelului, P\i, asta a debutat cu succes la na]ional\ [i a umplut vistieria Otelului, cu un transfer la Timisoara, echipa care ataca grupele “Champions League”.

Antrenorul cel mai tare din Constanta [i Galati, a ajuns si la Iasi, cel mai tare din oras. Ca [i la Galati, internautii str`mb\ din nas, le pute Bujor, sau B`rladeanu, sau Costache. L-ar fi vrut, poate pe mofturosul Mansour, ori pe frustatul Liviu Ganea. Numai c\ Grig n-are nevoie de vedete ratate `nainte de a intra `n scena. Si nu numai politicos, dar si moral ar fi sa-i vedem pe anonimii astia la treaba, `nainte de a ne pronunta. Pentru ca, dac\ unii n-au ochi pentru ei, Grigoras a dovedit ca, `n materie de fotbalisti, are ochi c`t Constan]a, Galatiul [i Iasul la un loc.

Nicolae GRECU

Cind va reinvia tenisul adevarat, cel al lui Santana, Nastase sau Borg? Raspunsul este uimitor de simplu. Cind va disparea al doilea serviciu din tenis. Atunci cel care vrea sa cistige cu ghioaga, o va face pe propriul risc.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=60vwesLP4bE[/youtube]

1. Pentru ca, in ultima instanta, este vorba de raportul calitate -pret, sau mai exact calitate-pretentii. La ora actuala, cei mai rivniti antrenori sint cei care provin din fostii mari jucatori ai deceniului trecut. Nici Sabau, nici Dorinel, cu atit mai putin Hagi, nu au dovedit ca au valoarea la nivelul pretentiilor.

2. Grigoras este alchimistul care face bici din orice, pentru a folosi o expresie non-academica. Pe vremea lui, Farul era cea mai buna a provinciei desi doar portarul Curca si fundasul Pascovici erau vazuti ca jucatori de nationala. In primul sau  an la Galati, cu un lot innoit in mare proportie, echipa sa a inceput cu un 3-0 in “Stefan cel Mare” drumul salvarii de la o retrogradare ce parea iminenta.

3. In fine, pentru ca Grig e moldovean de-al nostru. Nascut la Bacau, adus de la Galati, este momentul sa-si dovedeasca vocatia de alchimist si la Iasi.

Daca Tribunalul de Arbitraj de la Lausanne nu face dreptate echipei din Timisoara, Unirea Urziceni este deja campioana. Daca dreptatea va invinge, are nevoie doar de un singur punct in meciul cu Steaua pe care nu va fi usor sa-l obtina. De ce echipa din Urziceni a ajuns campioana Romaniei? Din trei motive.

– Are cel mai serios finantator din Liga 1. In timp ce Becali, Borcea, Turcu, Iancu, Mititelu au ajuns vedete TV, citi dintre microbisti stiu cum arata Dumitru Bucsaru (vezi poza)?

– Are cel mai competent manager. E impulsiv, este uneori nesimtit si necontrolat. Insa degringolada Stelei a pornit odata cu plecarea lui Meme Stoica. Quod erat demonstrandum.

– Are cel mai bun tehnician din Liga I. Cinstit, format la scoala engleza, uneori impulsiv si nedrept, dar mare specialist in a face bici din orice. DAN PETRESCU.

Acestea sint, in opinie proprie secretele echipei pe care, odata, am numit-0 Uimirea Urziceni.