Dar cu Popel nu tine vrajeala. Trebuie sa fly like a butterfly si sa sting like a bee ca altfel te iau pe sus te mototoleste si apoi rade. Si Doamne, cum rade. Vecinii mei sunt probabil fascinati de accesele de ras de la 3 dimineata. Ma rog, ideea este ca de 2 nopti ii rup capul. Il umilesc, il las sa-si revina si cand crede ca ma va dovedi il pisdesc frumos cum numai eu stiu. Ieri a venit la mine si mi-a zis ca toata ziua la serviciu s-a gandit la faptul ca l-am batut si ca noaptea cand s-a pus la somn visa cartile de la domnion. SuperDog-ul este cantitate neglijabila in ecuatia ultimelor 2 sesiuni de joc pentru ca ori ne bate ori e gasca grupului. Dar are si el partea lui in umilinta lui Popel.

Pe de alta parte Popelul este un great player. Cu mine in echipa suntem imbatabil. Am pierdut un singur campionat din vreo duzina jucate. La DOTA iar e campion. La NFS si-o lua si la poker e dubios pentru ca n-am jucat pe bani deci niciodata pe bune sa ne dam interesul.

Astept in weekend sa vedem ce se intampla!

Nu e nici macar 2.3.5 care a adus si o imbunatatire a eficientei bateriei. Acum totusi trebuie sa recunosc ca diferenta e sesizabila. La modul ca nu stiu daca se misca mai repede sau mai bine dar am vazut cateva diferente notabile. De altfel sper (SPER) ca vine si cu o imbunatatire a softului de la LG sa nu ma mai trezesc de exemplu ca homescreenul imi da force close cand ma suna cineva, sau ca imi da camera force close. Am vazut ca au bagat nativ si aplicatii pentru g+ si G messenger. Acum asta e complet idiot din punctul meu de vedere, si va rog sa ma contrazica cineva. Dar google n-are acelasi messenger pentru Gtalk, Gmail si G+? Aceleasi contacte, aceeasi platforma, same bullshit? De ce dracu imi trebuie 2 aplicatii care vin cu telefonul pt acelasi lucru? Gtalk vine cu androidul ca si gmail, google search, youtube. Iar acum intrebarea mea este daca messengerul pentru G+ vine cu Androidul sau mi l-au bagat astia de la LG pe gat. Also, stiu ca G+ messenger vine unu la mana ca un competetitor pentru facebook messenger, care intre noi fie vorba cel putin pt mine inlocuieste incet yahoo messenger si doi la mana aduce functii in plus ca share-ul de imagini si alte briz briz-uri. Dar de ce imi trebuie 2 aplicatii cu 2 push-uri active (ca doar gtalk-ul nu pot sa-l dezinstalez ca e nativ in cacat) pentru aceleasi contacte, care in cazul meu nici nu-s multe? Puck, cand citesti asta poate-mi raspunzi.

Problema mea este cat ma va tine pe mine bateria acum. Cum fac 2 ore pe drum dus-intors pana la lucru si pt ca-s o persoana “sociala” conectat la enshpe mii de contacte si site-uri si aplicatii, bateria ABIA ma tine pana ajung acasa seara. Adicalea, abia ajung cu 10-15% baterie. Uneori si mai putin. Rareori fara. Ascult muzica, citesc stiri pe facebook, raspund la comentarii, scriu statusuri, urc poze, stau pe messenger, citesc mailuri, trimit mailuri, trollez 2-3 persoane si da uneori mai folosesc telefonul si ca telefon aka apeluri + SMS. Uneori mai tot timpul. So, it sucks.

Plus ca update-ul asa mi-a deschis calea catre o multime de aplicatii care cereau 2.3.x si m-am  apucat si-am instalat o gramada de cacaturi!! Printre care si lightbox, ca-i trendy. Sau era trendy si eu ma apuc de el ca de obicei cand iese din mainstreem. Si cu ocazia asta, pentru ca nu reusesc sa dau de puck in alta parte, mi-am reinstalat in chrome tweetdeck. Bine, am descoperit intre timp ca a fost cumparat de twitter si ca au scos foursquare-ul. Ceea ce a fost trist pt mine. Pe mobil nu l-am mai deschis. Tin minte cat de mult ma stresa. Mi-era super dificil sa urmaresc toate rahaturile.

Anyway, azi plec cu incarcatorul dupa mine. Am o vaga presimtire ca pe la ora 17 o sa am 20% baterie…si din Baneasa e drum lung pana in Titan si daca tin la sanatatea mea mintala e bine sa ascult muzica nu conversatiile altora.

Bafta!

Si conferintele imi cam fac cu ochiul. Pe de-o parte cele mai bune practici si campanii din 2011, chiar sunt curios daca vorbim iarasi 3 ore despre Redescopera Romania sau mai dam si alte exemple relevante de campanii; pe de alta parte in a doua conferinta, Strategii si implementare, vom auzi ceva si despre nettiquette, etica sociala si cum sa (nu) superi in social media. Partea cu suparatul e usoara, social media fiind podul direct in comunicarea dintre client si brand, e normal sa nu ii poti multumi pe toti, carcotasi sunt la toate colturile. Cu adevarat interesant va fi sa aud ce au de spus despre cum sa NU superi.

Should be fun! Ne vedem acolo pe 28!

Si nu ca m-ar deranja foarte tare sa arat ca Burebista, ca nu stiu cum sa va spun dar Burebista era un nene foarte cool. Asta cu Burebista mi se trage de la tatal meu, care atunci cand ma vede cu o barba de 2 saptamani imi zice ca i resemble the mighty leader, Burebista. De fapt nu ma deranjeaza decat in momentul cand am o senzatie acuta de disconfort, care de obicei apare abia dupa 4 saptamani si dupa a 5-a o uiti pentru ca te obisnuiesti.

Mai este si argumentul social. Societatea ne-a ars pe creierase ideea ca barbatul serios e proaspat barbierit in fiecare zi, poarta obligatoriu camasa, obligatoriu bagata in pantaloni. Poate ni se trage si de la filmele americane care mereu cand povestea e despre o familie, apare musai o scena in care barbatul se barbiereste dimineata inainte de a lua micul dejun.

Si te intrebi, ca femeie, de ce e o corvoada. Doar industria duduie. Ai aparate cu doua lame, trei lame, cinci lame, cu banda de aloe ca sa nu te iriti, electrice sau daca esti Rambo ori Bear Grylls folosesti o piatra neteda de rau; plus o gama larga de produse cosmetice: spuma de ras, gel pe care cand il freci se transforma in spuma, after-shave-uri bine mirositoare si in diverse stari de agregare. Si totusi un barbat fericit, e un barbat nebarbierit. Bine, excludem uscaturile carora le place ritualul asta pagan, si zic uscaturi cu cea mai mare afectiune si admiratie, si pe Silviu, pentru care barbieritul este un ceremonial anual atunci cand planetele se alinieaza si are mai mult de trei fire de par in barba. Iar asta, o spun cu invidie.

Restul barbatilor, ne uitam cu jind la reclamele de la Gillette si ne intrebam necajiti cum pisici reuseste papuselul ala sa-si spoiasca pe fata un strat perfect si neted de spuma. Ne trezim dimineata, ne uitam in oglinda, injuram in gand si de aici fiecare face ce stie mai bine. Se preface ca n-a vazut ca e momentul sa se barbiereasca, decide sa-si lase barba, decizie pe care o retrage subit la urmatorul eveniment important, sa zicem ziua iubitei, se minte ca a dormit prea mult si nu are timp sa se barbiereasca saaaaaau daca pozitia profesionala sau sociala nu-i permite luxul de a lasa natura sa-si faca treaba, pune mana pe flaconul de spuma de ras si-l agita frenetic.

Maine am event, mi-am propus de-o saptamana sa ma barbieresc, dar maine chiar n-o mai pot da la intors. Pe 22 e ziua mea, poate cand suflu in lumanari mi se indeplineste dorinta arzatoare de a ma trezi in fiecare dimineata perfect barbierit si cu obrazul moale ca fundul un bebelush. Poate…

Primul meu job e o carte, ce face parte din colectia Prima data aparuta la editura ART si coordonata de noul meu coleg Florin Dumitrescu. Pe langa el in carte isi mai descriu primele experienta profesionala inca 25 de autori printre care si oameni pe care fie ii apreciez, fie ii apreciez si mai mult pentru ca am avut ocazia sa invat de la ei cate ceva. Dintre cei 25 ii mentionez pe: Iulian Comanescu, Marius Cosmeanu, Zoltán András, Artan sau Gianina Corondan.

Abia astept sa o devorez in weekend dupa ce ma mut.

Ah apropo de asta. In weekend ma mut cu 2 room-mates. Asta din seria Firsts. Sper sa iasa bine.

Cu toate schimbarile de theme-uri si domenii si nume de fapt si de drept motivul pentru care au existat perioade atat de lungi de seceta erau din simplul fapt ca viata mea era monotona si intrase pe un fagas de munca, acasa, munca, acasa, munca, bere, acasa, bere, bere, acasa, acasa, munca, bere, bere, bere, acasa la altcineva. Si nu prea aveam ce sa scriu.

De vreo 3 saptamani sunt in Bucuresti. Oras nou, casa noua, job nou, oameni noi, drogati noi, boschetari noi,  RATB+METROREX+Bogdan = LOVE! Asa ca am despre ce sa scriu si despre ce sa militez sau sa ma plang, si mai ales am pe cine, de ce, si prin prisma blogului si unde sa injur in caz de necesitate.

Azi de exemplu asteptam zglobiu la Charles de Gaulle 131 sa merg spre Baneasa. Si cu tigara intr-o mana, sticla de cola in alta, castile in urechi, soarele in cap, boschetarul la spate si ochelarii de distanta in buzunar, in loc sa ma urc in 131 m-am urcat in 331. Ca un dăştept de la tara, cum mi-a zis o baba de aici din capitala, nu m-am uitat la nr. masinii daca e 131 am vazut 31 in coada, am uitat ca pe acolo trece si 331 si-am presupus automat ca ala e.

Problema e urmatoarea, majoritatea autobuzelor care trec pe la charles de gaulles inspre baneasa trec prin aceleasi prime doua statii: Arcul de Triumf si Muzeul Satului. Problema si mai mare e ca mergand zilnic cu RATB-ul 5 statii dus-intors, dupa primele 2 statii te fura peisajul. Ba esti atent la cioroiul de langa tine sa nu te pipaie pe la buzunare, ba te indragostesti ca mine ieri de o tipa super draguta si 5 statii balesti la ea, ba te uiti pe geam si te gandesti la nemurirea sufletui ca nu esti atent afara.

331 asta de felul lui, la Casa Presei Libere nu mai merge pe acelasi fagas normal ca 131, 335 si restul autobuzelor dragute. O ia la stanga pe Poligrafiei si se duce la mama dracu in Dămăroaia. Acum, de la sensul giratoriu de la Casa Presei Libere unde trebuia sa-mi dau seama ca nu m-am urcat bine cand n-a oprit unde trebuia sa opreasca si pana unde m-am prins eu n-au fost decat 2 statii. Mai exact m-am prins pe la Hotel Parc.

Si-am pierdut asa vreo jumatate de ora pretioasa mergand prin caldura de la ora 11 fie cu masina fie pe jos in conditiile magnifice de sauna pe care RATB-ul le pune la dispozitie pentru suma modica de 30 de lei cat costa abonamentul lunar pe o linie.

Bucuresti 1 – Bogdan 0

Luni ti-am vazut ultima data expresia trista de basset. Erai chiar mai trista decat de obicei. De 2 zile te strigam si nu vroiai sa-mi raspunzi. Si luni te-am strigat. Erai in tarcul in care te-am izolat de Ecko si te uitai prin mine. Ma uitam in ochii tai si cautam prietena cu care ma jucam de fiecare data cand aveam ocazia. Mai tarziu, te-ai bagat inapoi in cusca si dupa ceva ore ai murit acolo singurica. Mi-ar fi placut sa pot face ceva pentru tine, tuturor ne-ar fi placut asta. Mi-ar fi placut sa fie ca in filmele alea stupide in care ajungi cu cainele in ultimul moment la veterinar si acela il salveaza. Cand am ajuns noi cu tine erai moarta. Vocea doctorului care ne-a spus ca esti moarta a spart ceva si-n mine si-n Cata. Stateam la 2 pasi de masa pe care te intinsesem si ne uitam cu ochi rugatori la doctorul care nu-ti facea nimic si nu intelegeam de ce nu incearca sa te salveze. Nu concepteam ca tu sa fi murit, nu vroiam sa intelegem ca e prea tarziu.

Acum mi-e si greu sa intru in spate in curte. Mi se pare un loc strain in care acum traieste un caine care nu-mi trezeste niciun sentiment. Undeva in adancul sufletului astept ca de fiecare data cand ma apropii de usa sa te vad pe tine in iarba mirosind ceva, sau undeva intinsa pe alee cu urechile uriase limite de cimentul rece si cu picioarele in sus de parca ai face plaja. Tot sper sa-ti aud latratul gros sau maraitul satisfacut cand te mangaiam pe burtica. Astept sa sari pe usa, sa intrii pe furis in firma si sa te bagi sub birou la picioarele mele. Sa incerci sa ma musti cand incerc sa te scot afara si sa schelalai de parca te-as tortura atunci cand te ridic sa te scot cu forta afara.

Imi doresc enorm de mult sa sterg urmele de labute de pe fotolii si canapea ca sa nu-si dea seama Cata ca ai intrat in firma si deja nu-mi mai doresc sa vina caldura pentru ca n-are cine sa-mi mai disloce umarul la plimbarica pe bulevard. Ai plecat cu o demnitate pe care n-am vazut-o la oameni. Nu te-ai plans, n-ai dat niciun semn, n-ai zacut, n-ai cersit mila. Acum in locul tau e doar o curte imensa si pustie. La fel ai lasat si in sufletul nostru. Un loc imens si gol si sentimentul de vinovatie ca poate reuseam sa te ajutam daca eram mai atenti.

Astept sa ne bantui….ar fi un lucru foarte frumos sa te mai aud latrand….

Jalnicele statistici cu care nu ma mandresc deloc sunt 291 de articole si vreo 362 de comentarii aprobate. Cu ce ma mandresc este faptul ca nu am postat in dorul pulii. Doar de dragul de a o face, din plictiseala sau pentru ca ma vor cititorii. Asta nu e doar un blog e un adevarat site personal, o experienta spirituala pentru mine si cei apropiati mie. Nu ma adresez publicului larg, nici macar in momentul de fata, n-am nici macar 10 vizitatori pe zi cateodata, dar asta nu e un business. As putea foarte bine sa-l fac privat si sa pun lumea sa-si faca cont ca sa-l vada. Dar e bataie de cap, lumea uita parole and shit si e prea mult de lucru pentru nimic.

Ma bucur insa de faptul ca atat eu cat si ceilalti oameni mai mult sau mai putin implicati in articolele scrise de mine trec printr-un curcubeu de stari atunci cand le citesc. De la isterie, nervi si la dorinta de a ma distruge la 10 minute de la citirea postului pana la nostalgie si hohote de ras dupa cateva luni de la articol.

Pe langa asta niste multumiri celor care au facut si poate in viitor vor mai face blogul asta sa existe:

Mie in primul rand pentru talent, devotament si simtul umorului.

Gastii cartus in special intr-o ordine total aleatoare lui: Marian, Razvan, Roxana, Doriana, Denisa, Dan, Sandu, Fane pentru inspiratia de zi cu zi.

Lui Vlad Motolea pentru comentarii si posturile lui mai rare decat perioadele de zapada in Senegal.

Lui Vlad Olteanu pentru recenziile la filme.

Milenei pentru stropul de literatura intr-un ocean de ura, sarcasm si misoginism. A fost ca zaharul pentru diabetic. Pacat ca a murit.

Lui Marian(sunburn) si Laviniei (ce naspa suna, lu’ Lavi mai pe scurt) pentru ca erau, sunt si vor fi cei mai fideli cititori.

Andreei (daca il articulez este cu 2 e sau cu un e) pentru guest posturi.

Valentinei pentru briza de copilarie feminina cu care mi-a impodobit la un moment dat blogul mult prea masculin.

Lui Puck si tuturor prietenilor care m-au adaugat la blogroll.

Nu in ultimul rand lui toolz pentru ca mi-a hostat balaria de site mai bine de un an de zile.

Tuturor celor care au blogul la bookmarks si tuturor celor pe care i-am uitat si care au dat cel putin odata enter la adresa blogului meu in browser.

Peace, i’m back!