Copiliţă fără minte

Dorintele se implinesc

2020-02-18T11:09:00.000+02:00

Pot spune ca am aproape tot ce mi-am dorit. Unele dorinte au durat mai mult sa ajunga la mine insa drumul lor mi-a confirmat un lucru in care am crezut tot timpul intr-un fel sau altul si anume, totul se intampla cu un motiv si acesta este pregatirea noastra vis-a-vis de acea dorinta.
Degeaba vrem sa se intample ceva ACUM ca nu se va intampla pana nu vom fi pregatiti pentru treaba aia. Si cel mai probabil pe parcurs, poteca va fi pavata cu balega insa chiar si balega este un ingrasamant.
(mama, ce metafora blana am tras=)))
Revenind, am pus pe repeat Everything I wanted de la Billie Eilish si zice asa:

I had a dream
I got everything I wanted
Not what you'd think
And if I'm being honest

It might've been a nightmare

Se intampla de multe ori ca ceea ce ne dorim sa vina la noi mai repede doar pentru a ne demonstra ca nu este ceea ce ne dorim si sa ne dea un semnal sa schimbam ceva. Si asta am simtit-o pe pielea mea.

Nu sunt vreo religioasa dar sunt cumva atrasa de ideea care sta la baza legii atractiei si a karmei. Afirm cu tarie ca atata timp cat suntem in viata, invatam ceva in fiecare moment. Inclusiv in timpul somnului, creierul lucreaza si aprofundeaza informatii esentiale.
Plecand de la teoria asta, ma repet, tot ceea ce se intampla in viata noastra este cu un scop. Faptul ca ai picat un examen, sau ca ti-a falimentat firma sau orice alt esec perceput are rolul de a te invata ceva si trebuie imbratisat.

Daca reusim sa alocam timpul necesar pentru a reflecta asupra actiunilor noastre, a dorintelor, si a evenimentelor care se petrec in jurul nostru vom reusi sa scoatem la iveala motivul din spatele tuturor lucrurilor.
Nu ar trebui sa fie necesar insa precizez ca pentru treaba asta, trebuie sa te duca putin capul pentru ca daca treci prin viata amboulea fara sa iti pese de nimic si fara sa intelegi informatiile care ti se adreseaza sub o forma sau alta, esti degeaba nsi nu vei reusi sa faci nimic.

Hai ca mi-a trecut momentul filosofic. Ajunge pentru astazi.

Peste tot CÂCAT!

2020-02-03T17:28:00.000+02:00

Scandal, can-can, știri false, bădărănisme și lista continuă. Da, vorbesc despre YouTube.

Motivul pentru care nu mă uit la TV de mai bine de 10 ani îl constituie în mare parte faptul că e plin de CÂCAT.

Scuzați expresia dar e de CÂCAT.

La știri câcat, la emisiuni câcat regizat și posturi de câcat care promovează câcat. Și ne mirăm apoi că suntem de câcat dacă asta vedem toată ziua!

Și acum, dacă am reușit să scap de constipație, voi detalia frustrarea mea.

O foarte mare parte dintre cei care stau pe YouTube sunt copii. Foarte mulți că suntem în epoca modernă și ne protejăm copiii de TV că așa e sănătos... dar le dăm tableta. Pentru că suntem super ocupați și nu avem timp de ei și trebuie să ne facem treaba.

Copilul ce face? Intră pe YouTube că deja la 3 ani are skill-uri de dat cu degetu pe ecran mai ceva ca noi. Sănătate!

Trending pe YouTube:

- scandal X și Y (nu dam nume ca să nu promovăm câcatul și mai mult)

- Dani Mocanu (un bădăran)

- Can-can (televiziunile de scandal au acum YouTube și își postează emisiunile)

- Manele (dovada vie că voi ăia care vă lăudați că nu ascultați manele, ”sunteți curioși”)

- Muzică nouă (piese noi apărute care oricum nu rezista mult pe top)

Cand a fost ultima dată ceva util în trending-ul ăla? Să mor dacă țin minte!

Vă dați cu curul de pământ că promovați binele și educația și că sunteți ”infuenceri” dar dacă apare un subiect ”picant” repede săriți pe el.

Băgați aia cu ”DISCLAIMER: Eu nu fac asta în mod normal dar...” Dar CE? Vrei vizualizări că intră cash-ul! TACI, 4 stai jos!

Nu spun că e greșit faptul că scoți bani din munca pe care o depui facând clipuri și editând și așa mai departe, dar păstrează-ți coloana vertebrală. Sau măcar nu te de drept pacifist iar apoi te bagi în scandaluri amboulea ca să ”îți dai și tu cu părerea”. NOT COOL!

Părerea ta promovează și mai mult acel câcat și nu generează nimic bun!

Uite că acum am promovat și eu CÂCATUL dar HEI! Este o nevoie fiziologică și constipația generează complicații la sănătate!

Noroc!

Piedicile din fata expunerii

2020-01-20T08:40:00.001+02:00

Anul acesta, dupa 8 luni de zile, in data de 10 ianuarie am postat un nou clip pe canal. Si a prins atat de bine incat nu ma asteptam la o astfel de reactie din partea vlogosferei.

Dupa prima postare, dupa primul impuls care mi-a dat curaj sa ma expun pentru prima data, m-am blocat. Incotro o iau, ce vreau sa fac, cum se face, de ce nu iese bine, de ce a iesit asa rau, de ce nu am avut reactii si asa mai departe.

Fiind consumator zilnic de YouTube pentru ca deh, nu ma uit la TV, am mai aflat una alta insa nu am gasit ceea ce speram sa gasesc si anume, o reteta pentru a face clipuri de succes. Sunt tot felul de trucuri, intr-adevar dar niciunul nu se ridica la nivelul meu. Si asta nu trebuie sa sune superior dar nu am de gand sa ma bag in scandalurile din trending si sa ma maimutaresc in fata camerei sa ma fac de ras pentru vizualizari. EXCLUS!

Vreau sa transmit un mesaj, vreau sa-i ajut pe altii si vreau sa fie ceva mai mult decat o simpla filmare.

Secretul este ca nu este niciun secret. Daca am un mesaj util, canalul va creste de la sine, curat si sanatos.

Trecand de toate aceste lucruri, am aflat intr-adevar lucruri care ajuta dar toate sunt legate de SEO si cum functioneaza internetul si platforma in sine, nu de cum sa faci un clip propriuzis.

Astfel, am stat si m-am gandit ce as putea sa transmit asa de inceput iar cea mai buna idee pe care am avut-o a si dat roade. M-am gandit la mine. Ce se intampla cu mine. Asa cum eu vreau sa ma apuc de YouTube, in fiecare zi vor si altii. Mai tineri sau mai copti.

Intrebarile de la care a pornit totul au fost: De ce m-am blocat? De ce nu m-am tinut de treaba? Ce m-a impiedicat sa continui in urma cu 8 luni.

Astfel, am scos in evidenta 6 blocaje cu care m-am confruntat si cu care sunt sigura ca se confrunta majoritatea la inceputul acestui drum:

1. Nu am aparatura performanta si specializata si nu vor arata bine primele mele clipuri;

2. Vorbesc singura in casa si ma simt aiurea facand asta;

3. Nu dau bine pe camera si am o voce naspa pe inregistrare;

4. Nu stiu sa editez;

5. Nu o sa se uite nimeni la clipurile mele;

6. O sa imi iau hate gratuit si fara motive intemeiate.

Am incercat sa acopar cat de bine pot fiecare punct si avand in vedere reactiile, cred ca am reusit.

Planuiesc sa merg in paralel si cu acest blog, chiar daca nu mai am aceeasi inclinatie la scris pe care am avut-o la inceput insa cred ca se pot completa frumos.

Daca si tu, cititorule, ai vreo tentativa sa faci YouTube, urmareste clipul:

2020

2020-01-20T08:25:00.000+02:00

Desi este un cliseu, este foarte sanatos sa iti trasezi cateva obiective la final sau inceput de an pentru anul care vine.

Asta am facut si eu insa la fel de benefic este sa le tii pentru tine.

Este mitul acela ca daca ai planuri si le spui cuiva, ai toate sansele sa nu le mai realizezi dar atata timp cat le tii pentru tine si te gandesti la ele, Universul va lucra cu tine si te va ajuta sa le indeplinesti.

Pe langa toate acestea, mai cred intr-un lucru si anume, faptul ca unele lucruri nu se vor intampla in cel mai scurt timp sau poate nici macar in acel an in care ti-ai propus doar pentru ca nu esti pregatit.

Am trecut prin multe rahaturi de-a lungul timpului si toate au venit cu un bagaj de invatatura care mi-au demontrat la momentul oportun ca eu pot sa trec peste acel lucru si ca de aceea mi s-a intamplat pentru ca eram suficient de pregatita sa invat lectia respectiva.

Nicio piedica nu este prea mare. Totul tine de autocontrol.

Un lucru care ma ajuta maxim in momente de cumpana este o mantra pe care mi-o repet. Este valabila si in cazul unei dureri sa spunem, "Cedeaza durerea inaintea mea." iar la situatii naspa "Va trece inainte sa cedez eu."

Ma ajuta enorm pentru ca eu cred cu tarie ca asa este. Nu e ca si cum mi-ar pune cineva cutitul la beregata si m-ar omori la propriu asa ca o situatie nu are cum sa ma faca sa cedez.

Lasand asta la o parte, am pornit in anul 2020 cu un vibe pozitiv si acest lucru ma va ajuta sa bifez cat mai multe lucruri din lista mea de dorinte pentru acest an. Daca nu voi reusi sa indeplinesc anumite lucruri va fi pentru ca nu este momentul potrivit, nu pentru ca am esuat eu.

Si, legat de treaba asta cu esecul, mi-am amintit de o replica geniala si plina de adevar (nu e mot-a-mot, dar e ceva de genul): Esecurile sunt in sinea lor tot o reusita. Cu cat esuezi de mai multe ori, elimini defapt niste variante care nu functioneaza si incet incet ajungi la varianta care functioneaza si te impinge spre succes.

Ca o concluzie, acest post nu are neaparat un scop, dar am simtit nevoia sa mentionez toate aceste lucruri pentru ca sunt cel mai bun lucru la care te poti gandi la un inceput de an.

Unele lucruri s-ar putea sa sune ca si cum eu nu fac nimic, si astept sa imi arunce Universul cu noroc in cap. NU. Nici vorba. Fiecare actiune are o reactiune. Fara actiune nu este acea reactiune care poate fi pozitiva doar daca actionezi pozitiv.

Pozitivitate inaintea negativitatii. Incredere ca se poate mai bine si tot ceea ce trebuie sa se intample, bun sau rau, se va intampla in momentul potrivit; iar daca vine un necaz, este ca sa inveti ceva nu ca sa te doboare. Necazul cedeaza inaintea TA! 100%

Poveste intr-o cutie... luminoasa

2019-12-07T10:53:00.001+02:00

Paper-cut Lightbox sau Paper-cut Shadowbox.

Navigand hipnotizata pe Pinterest, am dat peste o poza superba cu o cutie luminoasa. Link-ul pozei ducea pe youtube la un artizan care arata cum se creaza asa ceva. O cutie de lemn, o banda led, niste cartoane decupate si ceva despartitoare. O sticla deasupra si gata rama.

Ideea

Am ramas efectiv nebuna de cat de frumos arata si cat de simplu este de facut.

Acela a fost momentul cand am aprofundat cautarile. Am ajuns, bineinteles, pe Etsy unde nenumarati artisti aveau la vanzare modele nenumarate.
Urmatorul pas a fost sa vad ce preturi se practica in Romania pentru asa ceva si ce fel de modele se cauta, se fac, se vand etc.
Spre surprinderea mea, NIMENI nu comercializeaza lightbox in tara asta. Exceptie o gagica pe Breslo care avea expusa o poza cu un model si care scria acolo ca face la comanda si altele. Dar nu avea activitate la acea poza asa ca nu facea mare lucru.
Mi s-a aprins instand beculetul si fara sa zic la nimeni, am deschis Corel si am desenat cateva layere cu elemente din Oradea. Am conturat astfel, statuia lui Ferdinand, Biserica cu Luna, Vulturul si cetatea in 3 straturi.
Totul a mers foarte repede si am fugit la un atelier din apropiere sa imprim liniile pe hartie, sa ma apuc de treaba. Am luat si spuma PVC pentru a face cutia si aia e...

Prima cutie

Am ajuns acasa cu toate materialele, m-am apucat sa decupez detaliile cu cutterul si sa pun totul cap la cap.
Alesesem sa folosesc hartie normala de 80gr, lipiciul pe care l-am avut nu lipea plastic si astfel, nu avea nici stablitate nici nimic.
Cu toate astea, chiar si asa jalnic cum a iesit arata mult peste asteptari.

Planuri

Am inceput sa caut, sa ma informez, sa cercetez cum as putea face sa fie bine toata treaba asta.

Am avut multe piedici...

Banda led pe care o folosesc "asta de dincolo" este de 12V. Asta presupune un transformator asta
inseamna minim 30 de lei pentru iluminare. Am sapat internetul cap coada pana am gasit banda led flexibila direct pe 220V.
Cutile de lemn cum mi le-am imaginat in prima faza, ieseau foarte scump asa ca am gasit pe cineva care se ocupa de mobila si din ce ii ramane lui, imi face cutiile... La un pret rezonabil.
Despartitoarele dintre layere au fost alta buba... lemnul scump, plasticul nu se lipeste calumea, buretele prea moale, si am ramas la polistiren.
Sticla este dintr-un plastic foarte dur, compozit de polistiren dur... nu stiu mai multe dar e ce trebuie.

Pentru modele a fost show mare. Daca le decupez la mana, ia extrem de mult timp. Am gasit dupa 2 saptamani o firma care sa mi le decupeze la laser. Victory!

Ultima problema, rama din fata. Am ramas la bagete in forma L pe care le-am decupat si le-am infoliat in autocolant care imita lemnul Wenge. La fel am infoliat si cutiile pentru ca arata mult mai elegant pe aceasta culoare.

Lansare de produs

Eu mi-am dorit ca pe mijlocul lui Nooiembrie sa fac lansarea, sa am timp sa atrag oamenii pana in Decembrie dupa care sa bombardez cu promovare platita sa ajunga la oameni pana de sarbatori.
Din cauza faptului ca a trebuit sa depind de prea multi factori si oameni, abia saptamana asta am reusit sa finalizez proiectul.

Mai am de facut cateva poze ca sa am activitate pe pagina si Instagram dar de asta ma ocup astazi.

Poveste intr-o cutie

Acesta este motto-ul proiectului si descrie perfect ceea ce fac pentru voi.
Am in acest moment 9 modele: Scena Nasterii, 2 peisaje de iarna/Craciun, Game of Thrones, Alice in Wonderland, Fortnite, Bufnita, peisaj de padure cu o fata ce alearga cu lupii si un cal cu relfexie intr-un lac.

Check out

Instagram: @cadouromania
Facebook: Cadouri Romania

Este un cadou inedit, nu se gaseste in tara si chiar daca nu pare modestie, arata genial. Pozele nu reflecta 100% cat de bine arata, dar bag mana in foc pentru ele. Sunt superbe. M-am autodepasit cu priectul asta. E cel mai reusit lucru pe care l-am realizat si chiar sunt foarte mandra de el <3 p="">

Lia - persoana fizica vs. SRL

2019-11-27T10:00:00.000+02:00

Inceputuri

Stiti sau nu, prenumele meu este Anamaria dar de cand ma stiu, familia si apropiatii m-au strigat Lia.
La nastere, trebuia sa fiu si Lia pe certificat. Ana e bunica din partea mamei si Lia o striga pe bunica din partea tatalui. Dar au fost unii din familie care nu au fost de acord cu Lia pentru ca nu e un nume ci doar o prescurtare de la alt prenume precum Cornelia. Datorita acestui incident, Cornelia nu exista in vocabularul alor mei si am ramas doar Anamaria.
Mi-a placut intotdeauna prenumele asta si in scoala generala ma prezentam drept Lia.
La facultate deja eram Ana iar in prezent sunt mai mult Lia, din nou.

2011

Desenez si fac lucru manual dintotdeauna.

Tata lucra la incaltaminte si imi aducea acasa resturi de bucati de piele. Intr-o seara, stand la cafea cu niste prieteni din vremea aceea, mi-a venit o idee stralucita. Sa confectionez ceva din acele bucati de piele. Am inceput cu un Mickey Mouse, mai apoi o bufnita, si m-am trezit apoi ca fac si alte personaje, flori, etc.

2013

Dupa incheierea facultatii, m-am angajat casiera la un hypermarket. Pentru ca lucram in ture, ba dimineata, ba de dupamasa, cu zile libere mai mult in cursul saptamanii, aveam timp liber suficient sa fac si altceva.

M-am apucat sa confectionez o poseta din piele. Schite pe hartie, masuratori, asamblare prin cusutura manuala si a iesit ceva foarte dragut, Am purtat-o cam 1 an de zile.

Al doilea proiect a fost o alta poseta similara, pe care am facut-o cadou unei prietene, foste colege de facultate.

2014

In anul urmator, am avut ideea stralucita sa fac martisoare din piele. Am facut o gramada de fluturi si flori si am reusit sa vand o parte din ele colegilor de lucru.

Dupa aceea am facut o pauza pentru ca m-am aglomerat si nu mai aveam acelasi timp liber.

2015

Am plecat de la caserie pentru ca am gasit loc de munca in domeniul artei, mai exact, un atelier de personalizari. De la grafica digitala la productia de tricouri personalizate si a altor articole (gravura lemn, imprimare cani etc)

2016

In vara, am facut experimente cu margele si m-am apucat de confectionat
bijuterii/gablonturi. Am facut zeci de modele dintre care am purtat si eu si o parte am dat la prieteni sa faca cadou.

Am inceput sa ma gandesc la o afacere si la modalitati de a le vinde dar nimic nu s-a concretizat.

2017

Stateam cu Dan sa dezbatem ce si cum sa facem ca sa le pot vinde si a avut ideea cu eMag. Singura problema era necesitatea de a avea o firma pentru a putea face acest lucru.

In iulie am avut amandoi concediu 2 saptamani si am umblat cu actele pentru a deschide firma. Am ramas administrator si Dan asociat.

Am investit putin intr-un stoc minimal si ne-am apucat de treaba.
In august aveam deja zeci de produse listate pe eMag. Am avut putin rulaj pana prin toamna dar am realizat ca nu este suficient pentru mine si mi s-a taiat avantul. Nu a fost ceea ce imi doream sa fac. Era prea putin si eu imi doresc mai mult de la mine!

Prezent

Desenez in continuare si nu ma voi opri niciodata pentru ca asta e armonia sufletului meu.
Pe langa asta, lucrez la un proiect mare. Ideea a pornit tot de pe internet unde am descoperit faptul ca acest produs, se vinde bine in afara, arata extraordinar dar in Romania nu face nimeni asa ceva.
EVRIKA! Asta este. Am deja 3/4 din materiale pregatite, saptamana asta obtin si restul necesarului, si urmeaza cea mai grea parte. Promovare si vanzare.

Sunt foarte entuziasmata deoarece se apropie luna decembrie si este cea mai puternica piata de cumparare din an iar produsul meu este potrivit perfect pentru aceasta ocazie.

Mi-am propus sa imi concentrez toate eforturile pentru acest proiect ca sa fiu sigura ca fac tot ce e uman posibil ca sa functioneze.

Veti mai citi despre asta de indata ce ii fac lansarea pe piata.

Pana atunci, ne citim data viitoare!

Organizare si Bullet Journal (BuJo)

2019-11-26T19:00:00.000+02:00

Organizarea pentru mine este utopie si SF. Time management, ordine, task-uri, liste, planuri duse la bun sfarsit... NEAH!

Se spune ca artistii sunt dezordonati, atat fizic cat si psihic. Si ii cred pe aia care spun asta pentru ca au dreptate. Si da, ma consider o artista, dar despre asta voi reveni cu alta ocazie.

Speranta

Cu toate ca sunt asa cum am spus mai sus si este dificil sa ma tin de un lucru si sa nu uit sa il fac, pentru ca , exista o metoda eficienta si pentru cei ca mine.

Am subliniat faptul ultima parte pentru ca nu va functiona pentru toata lumea dar daca esti ca mine, vei avea de castigat!

Ce este BuJo?

Prescurtarea de la Bullet Journal.

Acest sistem este descoerit recent de catre mine si de cand am inceput sa il folosesc, It's working! For real!

Este un sistem de liste, tabele si grafice care te incurajeaza sa bifezi cat mai multe task-uri zilnice, saptamanale, lunare sau chiar anuale. De asemenea, te ajuta sa iti propui teluri pe termen scurt si lung, sa iti setezi prioritatile si iti acorda flexibilitatea necesara pentru a nu te simti suprimat.

Bullet Journal imbina armonios utilitatea unei agende organizatorice cu un jurnal propriuzis decorate dupa bunul plac.

Cum am inceput?

In data de 5 noiembrie 2019. Uitandu-ma pe Youtube, ca in fiecare zi, mi-a aparut la recomandate un clip cu Bullet Journal. Cum si-a decorat o tipa pe care o urmaresc, agenda. De acolo, au aparut alte recomandate cu Bullet Journal efectiv si am inceput apoi sa caut mai multe.

A fost dragoste la prima vedere deoarece dupa jumatate de ora, am inceput sa caut eu specific ca sa vad de ce am nevoie. Am facut repede o lista si am mers la Jumbo.

Agenda, carioci, creiane colorate, linere, pixuri cu gel, washy tape, stickere, sticky notes, agrafe de birou si asa mai departe.

Am venit acasa si am cautat pe pinterest mai multe detalii, mai exact insipratie, idei, tipuri de organizare a paginilor si m-am apucat pe desenat.

Primul Bullet Journal

Am ales o agenda de tip B5 pentru ca A5 e prea mica si A4 prea mare. As fi preferat foi veline sau liniatura punctata dar nu am avut noroc asa ca am luat ce am gasit, cu foi dictando normale. Am avut grija doar sa nu fie datata.

Dupa cum se vede din poze, este foarte incarcata si colorata si fara o structura anume, dar a fost conceputa pentru experimente. Sa vad ce functioneaza, ce trebuie schimbat si asa mai departe.

Personal, imi place cum a iesit chiar daca e asa incarcata.

Dar hey! Copilita fara minte... v-ati prins?

In orice caz, pentru 2020 am pregatit deja un plan cu ce voi dori sa pun in plus, ce voi scoate, si cam ce structura decorativa sa ii ofer... Va fi la fel de colorata dar sper eu, mai reusita decat acest experiment.

Sistemul functioneaza

Nu credeam la inceput ca va functiona, dar de cand am inceput, zilnic, dimineata la cafea, mi-a intrat in rutina sa deschid agenda sa vad ce trebuie facut, sa completez trackere, sa bifez ceea ce am rezolvat, sa notez rezumatul zilei precedente si sa completez alte sectiuni de care ma ocup zilnic.

Pe langa asta, rasfoind-o zilnic, vad concret ce trebuie facut, cand, cat e de urgent. In plus, imi este mult mai usor sa imi impart timpul pe parcursul zilei astfel incat sa fac cat mai multe si mai ales sa termin ceea ce trebuie.

Ma incurajeaza sa bifez zilnic cat mai multe task-uri si ma frustrez cand vad ca nu am reusit sa termin ceva anume si din cauza asta, a doua zi devine prioritate si astfel va fi facuta.

Jurnal

Partea asta este o preferinta personala si anume. La fiecare saptamana am lasat 2 pagini libere pentru a face rezumatul pe zilele acelei saptamani. Asta pentru ca imi place sa scriu, si ma simt bine cand citesc din urma si vad ce s-a intamplat intr-o anume zi... Pentru ca UITUCA, dupa cum am mai mentionat.

Trackers

Acestea sunt lucruri pe care vreau sa le imbunatatesc (program de somn, activitate pe social media), activitati pe care trebuie sa le introduc intr-o rutina automata si astfel fac in asa fel incat sa le fac zilnic pentru a nintra in normalitate (curatenie zilnica, vorbit sau vizitat parintii), sau alte obiceiuri de care vreau sa tin cont periodic fie ca e zilnic, saptamanal sau lunar.

Mood tracker este cea mai importanta parte pentru mine. Fiecare zi trebuie marcata cu codul ales pentru o anumita stare. Poate fi simpul cu happy, sad si meh... sau mai complex, cum am ales eu pentru ca am prea multe stari posibile pentru a le incadra doar la cele 3 mentionate.

Pot fi si productiva, si creativa dar si obosita in acelasi timp sau atat suparata at si bolnava sau mai stiu eu ce alte combinatii.

Pe 2020 vreau sa fac un astfel de grafi si pe tot anul sa vad la final ce curcubeu zace in mine.

Tot aici pot include un grafic al bugetului pe care nu il am momentan dar va fi pus pentru 2020. Cati bani sunt disponibili, cat se cheltuie si cat am pus deoparte. De asemenea, acesta va fi impartit in 2: Personal si Firma (chestuieli, profit).

Daily/weekly spread

Asta se refera la planurile saptamanale care includ de asemenea si planurile zilnice.

Asta inseamna ca aloc 2 pagini pentru o organizare saptamanala, impartita pe zilele saptamanii respective.

Cuprinde o lista de task-uri care trebuie savarsite saptamana aceea si mai apoi, plnificarea acestora pe zile.

Astfel rezulta prioritatile, lucrurile minore de care trebuie sa tin cont zilnic si cheltuielile casnice.

Sunt mult mai multe de spus si voi reveni pe subiectul acesta. Ma bate gandul sa fac o serie pe tema asta, lunara, sa va prezint ce si cum, evolutia mea cu bullet journal si poate va place si voua ideea si o adoptati.

Atat deocamdata.

Ne citim data viitoare!

Athos

2019-11-26T10:27:00.001+02:00

Intr-o casa in care are loc o pisica, au loc si alte pisici si un caine.

Sunt foarte mandra de faptul ca am reusit sa imi cresc pisicile la un nivel cum nu credeam ca se poate. Se zice ca animalele de companie reflecta stapanii si tin sa mentionez ca este 100% adevarat. In casa asta este armonie, nimeni nu striga si ne iubim. Si acest lucru se reflecta in comportamentul animalelor. Cel mai tare se vede acest lucru la pisici deoarece sunt deja adulte si formate. Adevarat, fiecare e diferita in felul ei si au personalitati individuale dar ca trasaturi generale, sunt foarte sociabile si dragastoase. Daca intra cineva la noi in casa, ele sunt primele care intampina si iti arata ca este bine primit.
De fiecare data cand a aparut o pisica noua, nu a durat mai mult de o saptamana sa se accepte la nivel de joaca. A fost exclus orice comportament agresiv. Este normal sa se evite si sa fie precaute cu privire la noul membru datorita firii lor teritoriale, dar spre deosebire de ceea ce citesti pe net despre perioada de tatonare, si ca trebuie sa le tii separat si sa le lasi timp sa se cunoasca prin usa sau alte dinastea, ori am avut noroc, ori le-am crescut asa cum trebuia.

Athos - metis labrador

Nu o sa uit niciodata, data de 26 septembrie 2019. Am crezut ca imi sare inima din loc.

Persoana mentionata in articolul trecut, care mi-a spus de puii de pisica din podul casei din Santandrei, mi-a trimis un mesaj pe Whatsapp cu o poza cu 3 puii de caine si intrebarea daca vreau un labrador. Am inlemnit.
Ca sa intelegeti mai bine, toata viata mi-am dorit un caine. Am visat de cand ma stiu sa am caine de talie mare, iar Labradorul si Golden Retrieverul erau in preferintele mele. Sunt rasele mele de suflet cand vine vorba de caini.

Asadar, cand am vazut mesajul, am inlemnit efectiv. Am inceput sa tremur si am pus mana pe telefon sa il sun pe Dan (el, fiind la lucru). I-am trimis si lui screenshot si am inceput. Cum adica sa ma intrebe cineva daca vreau labrador... WTF. Tremuram toata. Cred ca ma repet dar inca sunt foarte entuziasmata, chiar daca au trecut 2 luni.

Am turuit vreo 10 minute incoerent la care se lasa linistea si Dan incepe sa rada si zice: "Pai luam un pui!"
AM INCREMENIT... in timp ce tremuram. Nu stiam daca sa rad sau sa plang in momentul ala.
M-am asigurat ca vorbeste serios inca 10 minute si l-am intrebat intr-una daca e sigur.
Am inchis si am anuntat repede ca vreau un pui. CLAR!

Am primit numar de contact de la persoana care avea puii si dupamasa la 5 am mers dupa catel.
Erau 3 pui, 2 albi si 1 ca untul. Ne-am lasat in jos, si am chemat cateii. Si cel ca unutul a fost primul care a venit la noi in fuga si s-a urcat pe genunchi la noi. "ASTA E!"

Rasa comuna, Metis de Labrador in varsta de 7 saptamani.

Primul lucru, petshop, mancare, ham si jucarii.
A doua zi a venit veterinarul, a facut deparazitare, primul vaccin si microcip. Mi-a mentionat ca dupa 3 saptamani trebuie facut rapel la vaccin si pana atunci nu trebuie scos din casa pentru ca nu este protejat impotriva parvovirozei si a jigodiei.

PARANTEZA

Decizia adoptiei cainelui avenit in urma faptului ca avem pisici sociabile, cum am spus si nu era risc de probleme de comportament sau agresivitate din partea niciunei parti. Cainele e mic si nu are treaba iar pisicile nu au reactionat absolut deloc. L-au evitat si au stat suspendate pe gemuri pana s-au convins ca Athos nu prezinta pericol iar dupa 2-3 saptamani, deja se jucau impreuna.

Rutina

Tranzitie

Cu aceasta ocazie, rutina mea de dimineata s-a dus naibii (dar nu in sens negativ).

Inainte, ma trezeam linistita la 7, puneam sa se faca cafeaua, mergeam la baie, stateam 10 minute in liniste, dupa care cele obisnuite la baie. La 7 si un sfert il trezeam pe Dan si apoi mai departe cafea, si ce mai urma in ziua respectiva.

Prezent

Dupa venirea lui Athos, rutina s-a transformat asa:

Suna alarma, se trezeste cainele, incepe sa se agite si se ridica cu labele din fata pe pat sa isi ceara drepturile.
Ma ridic din pat, merg sa ii dau mancare, strang treaba mare din casa, sterg cu mopul treaba mica si apoi pun cafeaua, merg la baie si il trezesc pe Dan.

Acum ca e mai marisor (3 luni jumate) se ridica cu labele din fata pe pat si ma impinge cu botul sa ma cheme sa ii dau mancare, si cand il trezesc pe Dan, este momentul lui de dragoste. Dan se apropie de el cand se urca pe marginea patului si il lasa sa il linga si sa il alinte.

Facem plimbari pe malul Crisului, l-am mai scos si prin oras dar inca e mic si entuziasmat de orice fir de praf de pe drum asa ca e dificil putin pana va invata sa mearga frumos si sa nu bage in seama orice.

Probleme minore

Mancarea pe care o primea cand a venit era de la Petkult, hipoalergenica, speciala pentru pui. Ulterior, am comandat un sac de 3kg de Brit Premium cu pui. Toate bune si frumoase dar a inceput sa aiba scaunul moale. In cateva zile a ajuns sa aiba diaree si m-am panicat si am ajuns cu el la veterinar.

A avut tratament pentru diaree dar degeaba.
Dupa inca o vizita la veterinar, i-a dat Brit Premium Lamb & Rice si s-a ajuns la concluzia ca nu tolereaza carnea de pui. Am aflat apoi din diferite surse ca multi caini in ziua de astazi sunt sensibili la carnea de pui si asta se manifesta ca reactie alergica cu diaree si iritatii la nivelul labelor.

De indata ce am schimbat hrana cu miel si orez, diareea a incetat si acuma este in stare perfecta.
Diferenta este ca nu ii dau Brit Premium ci Brit Care. Are in proportie de 90% aceleeasi compozitie si este tot cu miel si orez. Diferenta consta in ceva minerale suplimentare in hrana de la Brit Premium. dar la Athos nu este nicio schimbare in rau.
Creste frumos, mananca foarte bine, si devine tot mai "caine".
Am spus asa deoarece cand l-am adus, pana i-am dat al doilea vaccin si am inceput sa il scot afara a fost atat de cuminte de parca nici nu aveam caine in casa. Dormea foarte mult, nu se juca foarte mult si era liniste.
Acuma, deja se alearga cu pisicile, roade jucarii, pereti si orice prinde (lucru ce este atentionat de fiecare data pentru a invata ca nu este voie) si a inceput sa latre asa subtire cand se joaca, doar ca forma de comunicare, nu sa latre agresiv sau ceva. E absolut adorabil. Deci, incepe sa semene a caine.

Era o mogaldeata de 2 kg jumatate cand l-am adus si acuma are peste 7kg.

Nu va fi talie mare ca un Labrador pur, dar dupa labe, va fi de talie medie, undeva la 20kg adult.

Concluzii finale

Ne lumineaza fiecare zi.

Bucuria pe care o manifesta cand venim acasa, faptul ca tremura de fericire cand ne jucam cu el sau cand obtine ceea ce vrea el mai mult si anume atentia noastra; efectiv nu te poti simti rau. Scoate toata negativitatea din noi si o inlocuieste cu liniste si bucurie.

Asadar, 3 pisici si un caine. Fericire maxima!

Viata cu 5 pisici... si un caine

2019-11-25T13:34:00.002+02:00

Da, ati citit bine, 5 pisici dar din pacate doar 3 sunt alaturi de mine, si da, am si un catel.
Ca sa incep cu inceputul.
Dupa ce l-am cunoscut pe Dan, am aflat ca este "amator" de animale de companie. Adica a avut la viata lui si caini si pisici.
Avand in vedere ca vorbim de un apartament cu o camera, nu intra in discutie foarte mult spatiu. Cu toate acestea, pisica nu este deranjata in general de aspectul asta. Pisica nu este torturata daca sta inchisa in casa si nici nu ramane sechelata daca o privezi de mediul extern. Din contra, in ziua de astazi nu ii poti oferi mai multa protectie decat atat.

Pisica nr. 1 - Tzutzi

Intr-o zi normala de lucru, a aparut in curtea locului lui de munca, un motan superb, galben tigrat. Avea in jur de 8 luni la acea vreme si era relativ marisor. L-a adus acasa, fericire maxima pentru mine mai ales. Veterinar, vaccin, zgarda cu medalion cu numar de telefon si tot tacamul. Am uitat sa precizez ca apartamanetul este situat la demisol intr-una din cladirile istorice ale orasului si ca are curte comuna cu celelalte spatii (apartamente si spatii comerciale) din cladire.
Avand in vedere aspectul asta, ii dadeam drumul in curte. Faza a fost in asa fel incat motanul, fiind obisnuit cu exteriorul, nu avea probleme sa exploreze si iesea din curte, lucru pe care nu il stiam pentru ca nu lipsea niciodata mult si venea cand era chemat.
Langa cladirea noastra, este o terasa cu restaurant unde tarziu am aflat ca mergea la cersit.
Ghinion! Intr-o zi nu a mai fost de gasit nicaieri. Era frumos, curat, prietenos si avea zgarda cu medalion si nr de telefon. Avand in vedere ca nu i-am gasit trupul mort niciunde, am constatat ca a fost luat de cineva. Si acuma sper ca este bine acolo unde este. Sa aiba cineva mai multa grija decat am avut noi.

Pisica nr. 2 - Tzutzi

La scurt timp dupa ce a disparut, am vazut pe unul din grupurile de adoptii ca se cautra stapan pentru un pui de pisica de 3 luni de zile si am mers sa o preluam. O fetita tigrisor, superba, putin sperioasa ne-a incantat cu prezenta. Fetita a preluat numele si a ramas Tzutzi. Din nou, veterinar, vaccin.
Este o pisica speciala de felul ei, foarte rezervata si in timp, s-a accentuat frica ei de oameni.
Vazand ca nu este lipicioasa si iubareata si nu raspunde cand este chemata de straini, dupa ce a mai crescut, i-am dat liber sa iasa in curte. Am stat cu ochii pe ea sa nu iasa din curte si nici nu a facut asta niciodata.

Pisica nr. 3 - Johnny (Tzilu)

Trecem mai departe la Johnny.

La ceva timp dupa Tzutzi nr 2, am adoptat inca un motanel tigrat. Mic si pricajit, dar extrem de atasat. Nu puteam sa merg nicaieri fara sa ma urmeze. Momentul acela confortabil de seara, cand se termina ziua si vrei sa te pui in pat la film sa te relaxezi; niciodata nu rata momentul ca atunci sa apara din fundul pamantului sa vina la mine in brate. Nu misti, nu respiri sa nu deranjezi pisica.
A fost un motan cu adevarat special si spun ca a fost pentru ca in vara lui 2017 a inceput sa nu se simta bine. Dupa 2 luni de zile de vizite regulate la un veterinar incompetent, am decis sa mergem la cea mai buna sa vedem de ce nu se face bine pisica, in ciuda tratamentelor si analizelor.
Vestea a fost sfasietoare pentru noi. Peritonita infectioasa uscata. Am stat o saptamana pe perfuzii zilnice de hidratare dupa care am facut testul care sa confirme diagnosticul si durerea cea mai mare a fost ca a trebuit sa alegem sa il eutanasiem deoarece nu merita chinul prelungit nici pentru el nici pentru noi. Era deja foarte rau si nu avea rost sa insist sa il tin pe perfuzii pentru ca oricum se prapadea.

Pisica nr. 4 - Lucy

A trecut cam jumatate de an pana am hotarat ca mai vrem o pisicuta pe langa Tzutzi.
Tot pe grup, a postat o fata anunt de cautare stapan pentru pui de pisica salvat din trafic dintre masini.

O fetita alb cu negru care la inceput m-a panicat. Puiul avea deja 6 saptamani dar era atat de mica incat imi era frica sa nu stric pisica!
Toti ceilalti au fost mai maricei si mancau deja hrana uscata si tot... asta era de-o palma.

De asemenea, a avut o raceala si ii curgeau ochisorii dar a fost vindecata.
Ca un pui, mancare, joaca, somn. Joaca insemna inclusiv incepand cu ora 3 dimineata. Cateva zile nu am dormit de la ora aia pana suna ceasul pentru ca Lucy avea treaba cu mainile mele.

Cand a inceput sa aiba forta in coltisori, am inceput sa ma documentez, sa citesc cum sa educ pisica. Si am adoptat stilul mamei ei, bobarnace usoare peste botic cand musca prea tare. Nu va imaginati ca bateam pisica peste cap, asa usor sa inteleaga ca nu e ok. Asa face si mama pisicilor cand puii cresc. In 2 luni de zile, nu am mai avut treaba cu ea. E iubitoare, sociabila dar si dracoasa. Are un temperametn foarte vulcanic. Daca nu ii convine ceva, jap cu ghearele. Nu e nimic grav, dar a trebuit sa ne obisnuim sa ii acordam spatiu cand trebuie.

Pisica nr. 4 - Lucky

Lucky este special. A venit la 2 saptamani dupa Lucy. Un prieten mi-a zis de o pisica gestanta in Santandrei, intr-un pod care a fatat 4 pui. Proprietarii nu vroiau pisicile si i-am convins cu greu sa ii pastreze pana trebuie sa suga astfel incat sa fie ok si apoi ii preiau. Am postat pe grupuri de adoptii si am facut o lista cu doritori. Dupa aproape o saptamana, puiul pisicii mame, a fatat si ea tot acolo inca 3 pui. Din nou, aceeasi poveste, sa ii tina pana sug.
Dupa cele doua saptamani, prima serie avea 5 saptamani si a doua serie 4 saptamani. Proprietarii au insistat sa iau pisicile ca deja e prea mult. Si asta am facut.

A fost o vineri, am mers dupa ei si am adus acasa 6 pui pentru ca 1 era promis deja. Pana luni inclusiv, am dat 5 puiuti. erau 2 tricolore calico, 2 tigrisori si 2 alb cu galben. Cele 2 generatii in cele 3 tipuri de colorit.
Al 6lea pui am hotarat ca il pastram din prima clipa in care l-am vazut.
Mega speriat, cu o agresivitate iesita din comun, am zis clar ca ramane al nostru. Era un mic dracusor.
Mi-a luat o saptamana sa pot pune mana pe el fara riscul de a ma face franjuri. Scuipa, sasaia, dadea cu ghearele si musca ingrozitor.
Intr-o seara, mancam in pat ca de obicei, aripioare de pui si palma aia de pisica, s-a gandit sa se catere cu toate fortele in pat, sa vina in brate si sa miaune cat a putut de tare ca vrea carne. Acela a fost punctul 0 al relatiei noastre. Din acel moment, s-a transformat intr-o alta pisica.
In acest moment, este cel mai bland, cuminte si iubitor motan pe care l-am vazut vreodata. Poti sa ii faci orice si el toarce si e fericit. E extraordinar!

Atat deocamdata, Athos merita o poveste separata.
M-am lungit foarte tare dar imi este atat de drag de pufoseniile astea incat nu ma pot abtine si fiecare are o poveste frumoasa, chiar daca nu toti au avut un final fericit.

Asadar, stati pe aproape si dati Follow pentru a fi notificati cand apare partea a doua despre Athos - Metis Labrador!

Va las mai jos cu poze dragute cu ai mei si cu cei dati spre adoptie...

Si inca ceva dragut, asa fac ai mei cand le dau pliculete sau orice altceva inafara de bobite

Recapitulare, liste, planuri

2019-11-22T11:16:00.001+02:00

Evident este ca nu mai trebuie sa dezvolt partea in care eu nu am mai scris de naiba stie cand si motive si chestii de genul acesta pentru ca nu are sens... pana la urma este un blog personal si fac ce vreau.

Ceea ce vreau in schimb sa dezbat este o recapitulare a perioadei absente, ce se intampla in prezent si ce planuri am. Acuma, daca ma tin de planurile mele sau nu, ramane de vazut. Va fi o intrare destul de lunga, dar asta este, trebuie sa fac si asta.

Ultima intrare a fost anul acesta in aprilie cand am aflat cu mirare ca blogul asta are 10 ani de existenta. In acelasi registru, am intentionat sa fac ceva cu canalul de youtube care are si ala cativa ani de existenta, dar nu a avut activitate. Avand in vedere ca sunt consumatoare de Youtube, am ajuns la concluzia ca mi-ar placea si mie sa fac vlog si am postat in acel moment un clip de intrare in lumea asta. Stangaci si cringi cum trebuia sa si fie (ca doar nu sunt eu vreo experta), am facut o introducere si aia a fost. S-a dus naibii avantul meu. Motivul pentru care acolo nu am continuat, desi intre timp imi venisera cateva idei, a fost faptul ca m-am pierdut in detalii. Am filmat cateva chestii, am si editat dar nu le-am postat pentru ca aveam asteptari mai mari.
Lasand asta la o parte (momentan), in continuare voi face o lista cronologica si foarte concisa a ceea ce s-a intamplat din 2015 incoace.

2015

S-a intamplat ceva nasol care va ramane cu mine toata viata, ceea ce a dus inevitabil si la incheierea relatiei mele de aproape 4 ani.
Am cunoscut oameni noi, faini, care m-au ajutat sa depasesc momentul, in ciuda faptului ca o luasem razna si am facut numai tampenii.
S-a incheiat anul cu cea mai puternica si severa betie a mea, lucru care a pus punct unui capitol din viata mea si a dat startul unui nou inceput.

2016

L-am cunoscut pe Dan, un om cum nu mi-am imaginat ca voi intalni. El m-a ajutat cu adevarat sa depasesc faza naspa din anul precedent si mi-a aratat ca se poate si mai bine.
Iesiri, gratare, oameni noi si faini, pescuit, camping si numai bine.
Am inceput sa fac bijuterii handmade care mai apoi au ajuns la prieteni.
Am avut ceva colaborare cu 2 scriitoare din tara pentru care am facut ilustratii pentru capitolele cartilor lor.
Dan a primit in casa prima pisica, un motan galben superb care mai tarziu a hotarat ca isi doreste alt stapan.
A venit a doua pisica, Tzutzi, care este si astazi cu noi.
A urmat un alt motanel mic, tigrisor, special si extrem de iubitor care din pacate s-a imbolnavit incurabil si a murit la un anisor.
Anul s-a incheiat intr-o nota foarte relaxata la Dan acasa, inconjurati de prieteni

2017

In Iulie am creat firma impreuna cu Dan, LiaDesign ART.
Am listat bijuterii handmade pe eMag si a mers binisor pana in toamna.
In octombrie am inceput sa renovam apartamentul in care statea Dan si m-am mutat la el
Am incheiat anul tot intr-o atmosfera linistita, acasa la niste prieteni dragi noua.

2018

Am adoptat inca o pisicuta, o fetita frumoasa alb cu negru, Lucy
La scurt timp, a venit si Lucky, un baietel tigrisor cu o poveste interesanta. (= 3 pisici)
La sfarsitul anului am demisionat de la locul de munca.
Am incheiat acasa la ai mei, unde au venit si prietenii nostri si am petrecut frumos, in familie.

2019

Am stat acasa din Ianuarie pana in Mai
Am pus bazele planurilor noastre de mutare la Tileagd, unde Dan are casa care trebuie renovata.
Mi-am amintit de blog.
Am facut prima postare pe Youtube.
Am invatat sa gatesc mai bine, sa experimentez in bucatarie si am constatat ca imi place foarte mult
In Iunie m-am angajat. si in Septembrie am incheiat contractul (motivele sunt irelevante).
In septembrie l-am primit in casa noastra pe Athos, un catel superb de 2 luni, metis de Labrador.
In octombrie am avut o "revelatie" in ceea ce priveste un produs nou pe piata din Roamania.
A murit bunica mea si ne-a doborat putin.
La inceputul lui noiembrie am pus bazele noului produs, am dat comanda pentru materiale, si m-am apucat de treaba pentru a-i face lansarea inainte sa intram in decembrie.

Cam asta a fost pana in prezent. Momentan, ma agit ca un titirez sa fac rost de toate materialele necesare noului produs si avand in vedere ca trebuie sa depind de altii, dureaza si ma streseaza. Dar chill, va fi bine (trebuie sa cred asta).

Nu am pus pe lista, dar in 5 noiembrie mi-am facut un Bullet Journal (prescurtat BuJo). Probabil asta nu inseamna nimic pentru voi, dar daca dati un search, veti vedea despre ce este vorba. Voi scrie si eu despre el, dar daca nu aveti rabdare, cautati singuri.

Practic, BuJo m-a pus umpic pe linia de plutire in momentul acesta si mi-a oferit acel ceva de care aveam nevoie dar despre asta, alta data.

Am zis la inceput ca voi trece in revista planuri de viitor dar acest lucru nu va fi foarte detaliat pentru ca nu am de gand sa etalez toata lista facuta (2 pagini full).

Planurile sunt asa:

Lansare de produs nou saptamana viitoare sper eu dar posibil la inceput de decembrie;
Blogul, la care am inceput deja sa lucrez si nu doar cu postarea asta;
BuJo 2020
Canal Youtube (2020 - pana atunci, liste, idei si scenarii la care deja lucrez)
Mai mult desenat si grafica digitala (2020 - alte planuri si idei)

Cam atat pentru voi deocamdata. Daca ati rezistat pana aici, inseamna ca nu e degeaba ceea ce intentionez. Stiu ca am oameni faini aici pe blog si stiu ca sunt cativa dintre voi care au ajuns aici cautand piesa aia misto de la Karma. Indiferent cine, cati sau din ce motiv, Copilita fara minte vrea sa se tina de ceea ce a scris in ultima lista si spera sa fie de bine.

Daca lucrurile vor merge asa cum imi doresc, veti observa lucruri noi si faine pe aici si nu numai.

Fara ceau, la revedere sau pa ca nu vreau, ne citim mai tarziu!

Instagram: @copilitafaraminte

A face sau nu vlog

2019-04-10T11:46:00.000+03:00

Cu intrebarea asta ma confrunt de o perioada relativ scurta de timp dar e din ce in ce mai mare atractia fata de partea asta a socializarii. Ma uit zilnic pe youtube, urmaresc vloggeri atat din romania cat si de peste granita si observ cata energie se distribuie prin acele filmulete. Oamenii aia stiu sa vorbeasca in fata camerei si cei mai multi dintre ei stiu sa o faca foarte bine.

Am dat un research pe aceasta tema si, mai exact, cum sa faci vlogging, cum sa iti faci un canal de youtube si asa mai departe. Totul tine de personalitate; cel putin asta e concluzia mea. Daca esti o persoana carismatica sau ai acel ceva care face lumea din jur sa te bage in seama cand deschizi gura, subiectul nu mai este pe primul loc. Cu toate acestea, daca vrei sa faci "cariera" din asta, cum se lauda unii, iti trebuie mai mult de atat.

Era o vreme cand era plin youtube-ul de vloggeri care tot ce faceau era sa se uite la niste filmulete amuzante si sa faca satira pe tema asta sau sa culeaga de pe retelele de socializare tot felul de personaje care nu stiu vorbi si sa creeze din ei un subiect de 5-10 minute de discutie despre cat de prost scrie/vorbeste/gandeste. Nu prea mai prinde treaba asta. Sau cel putin pe mine nu ma mai intereseaza (ha ha, am imbatranit).

Foarte multe canale sunt concepute pe tema asta de beauty, fashion, make-up. Am observat ca sunt viralizate pe retelele de socializare in special in randul utilizatorilor de sex feminin (sau/si drag queen).

Sunt numeroase subiecte care pot fi dezbatute in fata largului public de pe internet si sunt convinsa ca oricine poate face asta dar eu, inca nu am ajuns pana acolo. Sa scriu, mi usor si cand incep, trebuie sa imi impun sa inchei pentru ca o pot duce mult si bine. Dar cine are rabdare sa citeasca atata?

Am vorbit mai demult despre anumite schimbari de personalitate prin care am trecut si e normal sa ma schimb pana la urma dar cel mai important este cum fac asta si ce devin.

Asa cum in urma cu 10 ani mi-am propus sa renunt la timiditate si sa ma conving ca nu se intampla ABSOLUT NIMIC daca faci ceva si ceilalti reactioneaza gresit, asa imi propun si acuma sa fiu si mai si. Pot sa spun ca mi groaza sa postez ceva pe youtube, ceva personal dar imi doresc sa fac asta si asta este primul pas. Sa imi doresc sa fac ceva. Si de acolo, totul se rezolva.

Probabil este dubios ca aduc asta in discutie dar are un scop. Nu vreau sa ma filmez pe youtube de dragul de a ma vedea o lume intreaga iar motivul va fi dezbatut in urmatorul articol pe care il pregatesc.

Cu putin noroc, cineva nu a uitat de Copilita fara minte si inca primeste notificari cu articolele noi si ma va ajuta. Iti cer tie, cititorului care esti, sa imi lasi un comentariu sau un mesaj sau ce vrei tu sa imi spui ce parere ai despre ceea ce vreau sa fac si ce sfaturi imi dai. Poate imi dai o idee despre un prim videoclip sau poate imi spui sa ma las dracului de treaba asta :)) Indiferent, vreau un semn de la tine :)

Ne revedem la urmatorul articol. Cheers!

Salutare din nou! #10yearschallenge

2019-04-08T13:11:00.000+03:00

Salutare dragi rataciti. Se pare ca blogul asta e ca dependenta de tigari. Te antrenezi din rasputeri sa te lasi de fumat pentru ca nu iti aduce niciun beneficiu, esti ferm convins ca e degeaba, iti consma resurse, timp iar la final de zi cand tragi linie si esti pe minus. Te ambitionezi, pui tigara jos si zici ca aia e ultima; apoi, te trezesti dupa o perioada de timp si realizezi ca mai vrei o tigara si iar te apuci de fumat.

Am tot postat. Intr-o vreme am deschis subiecte regulat, lumea intra, interactiona, am cunoscut oameni faini, bloggeri mai experimentati sau nu decat mine si era placut. In aceeasi perioada de inceput era fun, si ma simteam foarte bine cand vedeam ca bloguri apare in primele rezultate google daca se tasta "copilita fara minte". Am ramas usor surprinsa sa vad ca si acuma, dupa atata timp si inactivitate, inca sunt pe prima pagina. Fiind titlu de cantec, tabulaturile au castigat teren dar si asa, sa vad ca a ramas pe prima pagina este surprinzator. Nu ca m-ar interesa in mod special faima si popularitatea, but it feels good!

Acuma intrebarea: ce caut aici dupa atata vreme? Simplu, imi era dor sa scriu.

Cand am creat "Copilita fara minte" mi-am spus asa: voi scrie ce imi trece prin cap, bine, rau. Nu voi filtra articolele, nu voi sterge ulterior din ele sau mai stiu eu ce si voi astepta sa treaca timpul dupa care ma voi uita in urma. Ce minte cretina aveam la varsta aia. Cat de aiurea gandeam si ce exprimare idioata aveam. Toate astea, in speranta ca ma voi amuza. Si asa este. Ma amuza si ma surprinde in acelasi timp deoarece credeam ca in timp imi va fi rusine de ceea ce am scris atunci.

Surpriza cea mai mare o face faptul ca au trecut 10 ani de la prima postare #10yearschallenge. Sincer, sunt mandra de mine.

S-au schimbat intr-adevar multe, as putea sa mai scriu mult si bine, ideile ma invadeaza, dar nu e momentul acum.

Cat de repede voi fi vizibila pe instagram, pagina de facebook e veche si in viitorul apropiat un canal de youtube unde inca trebuie sa ma decid pe ce domeniu sa merg.

See ya'll soon!

Provocarea prezervativului cu apa

2015-11-27T07:51:00.001+02:00

Uite un nou challenge pe youtube. daca ar fi reclama la rezistenta si siguranta prezervativelor sau daca ar promova cumva treaba asta sau daca ar lasa un mesaj poate nu ar fi CHIAR atat de stupid.

In alta ordine de idei este vorba despre tineri nebuni carora li se pare amuzanta reactia unui prezervativ umplut cu apa in momentul impactului cu capul lor. Miracolul se produce atunci cand "balonasul" nu se sparge din prima si le inconjoara capul asa plin cu apa cum e.

Acuma stau sa imi imaginez ce "superba" e senzatia loviturii acestuia, momentul spargerii pe fata si in final lipirea ramasitelor de prezervativ de fata, sa nu mai zic de gulerul balonului strans pe gat...

Prezervativul ala e lubrifiat pe ambele parti... minunata senzatia lub-ului pe fata.

Sau face bine la ten?

Thumbs up pentru prostie!

Cu toate acestea, nu e cea mai rea chestie. am dat intamplator peste alt challenge tot cu prezervative dar de data asta, le trag pe nas. (Search for: nose condom challenge)

Eu nu mai am alte cuvinte pentru asta.

P.S. Poate voi face un top al celor mai stupide challenge-uri pe Youtube, nu in scopul de a va da voua idei sa va tampiti de cap ci pentru a scoate in evidenta la ce riscuri se supun unii. Unele provocari au lasat arsuri de grad 2 pe pielea tampitilor (nu ii pot numi altfel)

Test de logica

2015-11-27T00:51:00.000+02:00

Se ofera audientei o problema de logica:

M-a intrebat lumea care e raspunsul corect (de parca eu sunt mosulica ala din imagine si stiu tot).

Am acceptat provocarea si va dau si eu alta la randul meu. Sunteti in stare sa gasiti rationamentul logic in ceea ce urmeaza? Mai presus de asta, sa fiti deschisi la cap si sa intelegeti ca toate au partea lor corecta dar niciuna nu e completa!

Hmm... acuma o sa imi iau lumea in cap, dar fie. In primul rand, rusine celor care nu vad ca raspuns corect decat pe al lor si atat.

Corect nu e niciunul pentru ca matematica ne f*te una peste ochi (logic). Rationamentul in schimb este corect la toate cele trei raspunsurile dar nu este complet niciunul (518, 519, 1218).

1. Daca ignoram total ce e in partea stanga si urmarim doar sirul logic al numerelor din dreapta ajungem la 519

     2, 3, 4 si punem 5

     10, 13, 16 si din 3 in 3 ajungem la 19

 Partial corect pentru ca trebuie sa folosm si partea stanga; nu degeaba e acolo

2. Daca luam strict adunarea din stanga, ajungem la 15+3=18 si punem in fata 5 pentru ca stim numara crescator.

Partial corect pentru ca nu putem explica de unde a aparut 2, 3, 4. Stim doar ca daca exista acolo, matematic si logc, urmeaza 5

3. Raspunsul 1218. E clar ca ultimele doua cifre ale rezultatelor reprezinta rezultatul adunarii din stanga.

De data asta se exlica si prima cifra a rezultatelor (2, 3, 4) prin transformarea adunarii din stanga in scadere.

Este cel mai complex si complet rezultat DAR, unde e scaderea aia? E doar imaginara.

Rationament corect in toate, dar rezultatul corect il are poate doar persoana care a lansat treaba asta. Oare acel cineva ce raspuns a avut? Afost constient de toate cele 3 raspunsuri? Sau poate este un geniu si are un al 4-lea raspuns la care niciunul nu s-a gandit...

Sper ca m-am facut inteleasa in logica mea. Am incercat sa va explic cat de detaliat m-a dus capul!

Nebuna in ploaie

2015-11-22T14:54:00.001+02:00

O iesit nebuna noaptea la 11 pe ploaie cu bicicleta la plimbare! Ca sa faca o aparitie neasteptata la cantare! Nu ar fi prima data cand iese la plimbari neasteptate dar de data asta a fost constructiv.

A invatat sa conduca si mai bine cu o mana ca cealalta mana era ocupata sa tina gluga in cap. Ce conta ca ploua si oricum se uda... doamne feri sa se ude parul. Macar atata sa fie uscat!

A facut spectacol, ce mai... oamenii radeau ca spartii cand vedeau o nebuna pe bicicleta pe pietonala in plina ploaie aproape torentiala.

Masinile nu au fost mai prejos. Una chiar a avut grija sa prinda din plin balta pe langa care nebuna tocmai trecea. Si asa sa dus si parul uscat!

Ajunsa nebuna in parcul 1 dec, ce sa vezi... reteta e simpla. Bordura, groapa dincolo, frunze multe peste si adaugam balta care le acopera pe toate de le aseaza la nivel cu asfaltul. Bolunda o ia din plin si uite asa face baie! Cade ca o vedeta de pe podium in mijlocul baltii. Macar daca nu era noroi pe fundul baltii.

Asa din intunericul noptii, apare bunul samaritean care ii da nebunei sansa sa se usuce cat de cat inainte de a o lua catre casa. Unde sa mai mearga la cantare dupa ce s-a adapat in parc??!

Asadar in timp ce nebuna incearca sa se usuce cat decat in amabilitatea samariteanului care, de asemenea, se gandea la ce categorie patologica sa o introduca pe ratacita, a primit si o lectie utila. Din vorba in vorba, a primit si o lectie pe care nebuna o stia dar pe care nimeni nu i-a spus-o niciodata intr-o maniera atat de transanta! Poate asa, in sfarsit a bagat la cap si poate incepe sa ridice capul!

Asadar, a urcat nebuna inapoi in sa si a fugit acasa, de data asta fara incidente.

Toate gramada, a fost amuzant!

Evolutie?

2015-10-12T09:53:00.001+03:00

As zice mai degraba ca evolutia a avut loc pana intr-un anumit punct dupa care a inceput sa o ia inapoi la vale. Involutia nu exista ca termen; dar cum sa numesc decaderea asta a umanitatii?

Suntem cica cea mai inteligenta forma de viata de pe Terra. Oare? Ma uit la generatia de copii. Unii brilianti, vor ajunge departe dar unii atat de inapoiati incat imi blocheaza mintea.

Se da vina pe parintii prea ocupati, pe tehnologia prea avansata, pe facebook.

Asa cum zice un prieten, de-al meu, atunci cand nu gasim solutii, se gasesc scuze!

Poate evolutia asta nu e totusi evolutie. Evolutie spre ce? Spre distrugere. Suntem singura specie de pe glob care isi distruge habitatul. Mai sunt exceptii si in regnul animal, dar acele minoritati nu supravietuiesc mult. Culmea, intre oameni, cei care sunt mai distructivi si autodistructivi fac umbra pamantului mai mult; si cu asta, ne trag in jos si pe restul. Putini sunt aceia care reusesc sa se ridice deasupra gunoiului si sa nu se lase influentat de tot rahatul din jur.

Keep calm... ai cancer!

2015-10-03T09:26:00.000+03:00

De cate ori te simti mai ciudat, ai ceva simptome dubioase legate de sanatate, te doare pe undeva sau pur si simplu nu te simti "normal", dai un search pe google sa vezi ce poti avea.

Partea amuzanta este ca, indiferent ce simptome cauti, indiferent ce chestie minora ai, care poate e doar la nivel psihic, unul din rezultatele fiecarui site pe care intri e CANCERUL. Nu conteaza ca te doare degetul mic de la picior, ai cancer.

Culmea, pe langa cancer, mai sunt alte 100 de probleme care trec de la sine sau se trateaza poate cu o aspirina. Degeaba! Omu cand vede cancer, e ca taurul si culoarea rosie. Incepe sa trepideze si sa o ia razna!

Cancerul raspunde la orice intrebare medicala!

Suflet pierdut

2015-10-01T22:05:00.002+03:00

Unele probleme, desi si-au gasit rezolvarea, lasa in urma lor valuri inalte, rani adanci, ganduri negre si, in timp, cicatrici imposibil de ascuns. Atunci cand incep sa simt ca e mai bine, ca s-au linistit apele, mai cade un bolovan in apa si mai vin cateva valuri.
Oricat de sadic ar suna, e mai bine asa. Toate au un pret iar pentru unele greseli platim toata viata... dar mai bine asa, acuma, eu, decat mai tarziu un suflet nevinovat!
Nimic din ceea ce am facut pana acuma nu regret, nici bine nici rau cu exceptia asta.
Slabiciunea care m-a lasat goala!
Spatele drept, privirea in fata, viata merge inainte!... dar tot imi pare rau!

Paralizata

2015-09-25T08:33:00.000+03:00

Nu stiu o melodie mai perfecta. Descrie exact ce mi se intampla. Asa, cu dedicatie de la tine pentru mine. Incredibil!

Mi se cere sa spun acel lucru marunt, usor dar incredibil de important care ar putea rezolva totul. Si raman blocata. sunt infundata de acea clipa care ma bantuie. Acel ceva ce m-a adus aici. Sunt inerta, nu functionez la parametrii nici macar normali. Poate pica o bomba langa mine si eu voi ramane nemiscata savurandu-mi mai departe cafeaua si tigara! Un simplu gest, un simplu cuvant, un simplu "Hai!" si totul revine la normal iar eu nu sunt in stare sa zic nimic!Acele arsuri adanci inca sunt departe de a fi vindecate. Acele ganduri sunt ca o galagie continua in cap. Imagini ce se deruleaza iar si iar si iar.

Am visat la momente de genul asta... in care cineva sa lupte, sa se zbata, sa faca tot posibilul doar pentru ca sunt eu. Si uite, ca realitatea bate filmul. Sunt paralizata! Paralizata de ganduri, evenimente, toate acele momente cand eu am plans si tu nu erai. Imi pare rau ca de data asta s-a intors roata. Niciodata nu am dorit la nimeni acele momente dureroase.

Acele rani au inceput sa se usuce, dar mai este mult pana se va curata pielea de urme.

Cand eu am cerut, nu am primit. Acuma nu mai doresc...

Era tehnologiei

2015-09-24T00:49:00.000+03:00

Cadourile mele de cand eram copil se rezumau la plusuri (care imi plac si acuma). Copilul modern cere tableta cand el nu stie nici sa vorbeasca.

Traim in era tehnologiei. Vai cat mi-as dori o eruptie solara sa arda dracului tot ce e electronic. Nu trebuie sa se chinuie puterile lumii sa ne omoare. Selectia naturala in cazul eruptei ar face totul.

Unii nu sunt in stare nici sa se cace fara telefon langa ei.

Pentru ca suntem oameni

2015-09-23T22:23:00.001+03:00

Suntem oameni. Pretentiosi, mofturosi, vesnic nemultumiti. Cu cat avem mai mult, cu atat vrem si mai mult. Cel care are mai mult se plange ca ii lipsesc mai multe si are nevoie de mai mult. Orice am face, oriunde am ajunge, oricat am avea niciodata nu va fi bine, nu va fi suficient. ~Pentru ca suntem oameni.

Sa nu fim multumiti, este modul nostru de a evolua. Unii spun ca e bine sa te multumesti cu putin altii sa vrei tot timpul si mai mult ca sa nu te blochezi. Nu stiu ce sa zic. Toate au o limita la un moment dat si acuma ma refer la acei oameni multi mega hyper miliardari in nu stiu ce unitate monetara care nu au ce face cu banii aia nici in 10 vieti. Ce sa vrei mai mult? Ar trebui sa vrei o familie, o viata efectiva pentru ca aia garantat lipseste daca se sterge si la cur cu bani. Dar deja acolo e ca drogul. Nu mai conteaza nimic in lumea asta decat banii; cat mai multi bani si obiecte scumpe si vile si ce stiu eu ce alte chestii pe care poate nu le va folosi niciodata. ~Pentru ca suntem oameni.

Nici in relatii nu e mai diferit pentru unii. Intalnim persoana poate perfecta pentru noi, cel putin din punctul nostru de vedere si fix acea persoana nu ne vrea. Ajungem sa fim iubiti de persoane extraordinare pentru care nimic nu mai conteaza si fix pe acele persoane nu le vrem. Nu vom fi multumiti niciodata cu ce avem. Rare sunt iubirile acelea vesnice. Acele suflete pereche... Exista oare?

La final de zi ne dam seama ca defapt persoana care o iubim nici macar nu e buna pentru noi sau chiar ne face rau intr-un fel sau altul. Pe acea persoana o doare fix in cur de noi pe cand persoana care poate ar da orice sa o observam ramane o umbra in viata noastra si cam atat. Pentru ca suntem oameni.

Plangem si suferim din cauza idiotului sau idioatei pe care o vrem ca nu ne baga in seama dar noi defapt facem acelasi lucru pentru acel cineva care are sentimente reale.

Trist!

Pentru ca suntem oameni...

I wanna make the difference

2015-09-22T09:36:00.002+03:00

Tin minte de cand am fost copil ca cel mai tare mi-am dorit pe lumea asta sa pot sa schimb ceva in lumea asta, in special sa aduc schimbari in viata oamenilor. Sa imi las intr-un fel sau altul amprenta.

Cred ca reusesc. In ciuda a felului in care m-am schimbat eu in ultimii ani, din fericire nu sunt o influenta negativa, din contra, incerc sa ofer lumii o perspectiva mai buna asupra a ceea ce ne inconjoara. (fa ce zice popa, nu ce face ;) )

Persoanele care au intrat in viata mea, fie si pentru 5 minute, poate ca nu realizeaza dar eu am observat ca ceva e diferit. Poate erau inevitabile schmbarile, poate chiar erau datorate mie, nu voi stii niciodata. Dar tind sa cred ca eu am provocat acele schimbari pentru ca imi vad reflexia in ele. Nu am nevoie de confirmarea teoriei mele pentru ca probabil multi dintre voi nici nu vor intelege la ce ma refer. Am incercat sa explic treaba asta unor apropiati si degeaba. Unii nu au inteles la ce ma refer, altii neaga schimbarile prin care au trecut si spun ca au ramas la fel.

Dar, poate sunt eu aia nebuna care are halucinatii! Neah! Te-ai schimbat. Poate timpul, poate eu. Vreau sa cred ca eu am reusit asta.

Nu imi place tot ce ati devenit dar doar pentru ca nu imi convine mie, nu inseamna ca e de rau.

As vrea sa vedeti viata cum o vad eu. E mai luminoasa. Stiu ca traim intr-o tara de cacat in care oamenii care ne conduc sunt de cacat si ca cacatul asta poate nu se va termina niciodata... dar de ce sa nu fim noi cei care ne ridicam la suprafata?

Stiti povestea magarului? Cititi si fiti acel magar in viata asta!

“Intr-o zi magarul unui fermier a cazut in putul din gradina.

Magarul a inceput sa planga si sa zbiere din rasputeri, in timp ce fermierul cauta o metoda sa-l scoata de acolo.

Intr-un final, fermierul s-a gandit ca oricum magarul era batran si trebuia ingropat la un moment dat, iar putul trebuia acoperit de ceva vreme.

Asa ca a chemat in ajutor cativa vecini sa-l ajute. Fiecare a apucat o lopata si a inceput sa arunce pamant in put, peste magar.

La inceput magarul a inceput sa planga si mai tare, sa tipe si mai puternic, sa incerce sa inteleaga de ce i se intampla tocmai lui aceasta nenorocire. Dar mai tarziu, spre surprinderea tuturor el s-a linistit.

Dupa o perioada, fermierul s-a decis sa se uite in put sa vada ce se intampla cu magarul si sa estimeze cat mai e de lucru. Fermierul ramase socat de ceea ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant care cadea pe spatele magarului, acesta facea un lucru uimitor!

Se scutura si se ridica pe pamantul aruncat.Cu cat vecinii aruncau mai mult pamant, cu atat magarul se scutura mai zdravan si se ridica mai sus.

La un moment dat magarul atinse marginea putului si dintr-o saritura se elibera"

Nemuritoare

2015-09-22T08:44:00.001+03:00

Au trecut clipe, zile, perioade, ani. Vor mai trece de zeci de ori mai multe decat au trecut deja. Daca ar fi sa fac un grafic, ar semana cu un EKG al unui om cu aritmie. Indiferent de cate ori va cobori liniuta aia, va urca chiar mai sus decat a fost inainte.

Nemuritoare pentru ca oricat rahat a trebuit si va mai trebui sa inghit, tot nu voi face indigestie! Nu sunt o baba sa spun ca "la vremea mea" dar daca stau sa ma gandesc, loviturile primite pana la 24 de ani au fost destul de naspa! Evident ca sunt pe lumea asta persoane care au incasat-o si mai rau de la viata dar despre treaba asta cu cine cat cum si de ce este o alta poveste.

Nu pot sa concep faptul ca totul e scris undeva si ca orice ai face pe lumea asta nu conteaza pentru ca oricum se va intampla cum scrie "acolo". Daca ar fi asa, ce rost ar avea? Pentru ce sa ma mai chinui sa fac ceva daca oricum se intampla cum "trebuie". Nu contest faptul ca toate au un scop si ca indiferent ce apare, este doar o carte noua. O citesti, ii traiesti povestea din interior, sustragi si inveti din ea ceea ce ai nevoie, o pui jos si mergi mai departe. Acea poveste te pregateste pentru urmatoarea carte. Ei bine, eu am devenit dependenta de aceste carti. Am stat si am analizat ultimii ani. Mai exact, ultimii 5 ani de zile. Evenimente peste evenimente care au dus la o transformare aproape absurda. Atat in gandire cat si in atitudine, comportament. Pesimista a devenit optimista, usor revolutionara, Nesiguranta s-a transformat in "eu pot orice". Fata din ultimul rand a inaintat spre primele randuri.

Imi pare rau nu cand vad ca altii au probleme ci atunci cand vad cum o problema nesemnificativa ii doboara pe unii. In lumea asta, indiferent cat de grava ar fi situatia, tot timpul va exista altcineva cu o problema mult mai grava. Uite inca o treaba infinita: Problemele!

Nu imi lipsesc rahaturile astea pe care cica viata ni le rezerva dar stiu ca vor continua sa apara. Ei bine, acuma am ajuns sa spun ca le astept. Ele m-au scos din anonimat si ele ma vor duce acolo unde vreau sa ajung.

Uite inca o comparatie. Ca tot imi place muntele, partea grea e cand urci muntele cu rucsacul in spate. Picioarele obosesc, ramai fara aer si incepi sa gafai, mergi tot mai incet si greu, mai faci cate o pauza sa bei apa si mergi mai departe. Pana ajungi in varf si vezi privelistea care te face sa exclami ca a meritat tot chinul. Exact asa si problema. apare, te apasa, te pune la pamant si te lasa fara aer dar tot timpul duce la o satisfactie mai mare care acopera rahatul.

Cand imi mai spune cate o persoana ca e ingrijorata, ca vrea sa ma protejeze, imi vine sa ii spun sa se uite in oglinda sa se vada pe sine si sa aiba grija de sine pentru ca eu m-am descurcat oricum mai bine decat el/ea. Am si eu demonii mei carora nu le pot da drumul. Dar nici nu vreau. Fiecare demon este o fila de jurnal, o fotografie peste care o voi citi si privi peste ani si voi zambi. Ii voi spune, uite ce mi-ai facut? Iti multumesc ca mi-ai mai oferit o treapta de urcat!

Mai vreau trepte. Mai este mult pana sus!

Imi pare rau de persoanele care se impiedica de aceste trepte si renunta. Ori raman blocati acolo jos, ori sar in gol si renunta la tot. De ce? Soarele din varf merita toata viata!

Asadar, ce urmeaza? Stiu ca de obicei nu e bine sa pui intrebarea asta, dar sunt curioasa.

Hei, tot copilita fara minte raman, indiferent cat de sus voi ajunge!

Schimbari

2014-03-23T07:47:00.001+02:00

Imi vine greu sa cred ca nu sunt buna la un lucru pe care il fac de ceva vreme si a inceput sa imi intre in reflex, dar uite ca se poate.
Vorbesc despre munca pe care o am (casiera la Real 2 Episcopia). Imi place ce fac si nu e deloc greu dar cand ajungi sa bagi cel mai mare minus din istoria casierelor de acolo, ceva nu e in regula. De multe ori stau prost cu concentrarea si in ciuda faptului ca nu imi permit luxul de a fi aeriana, nu prea ii pot comanda capului gol, "fara minte" sa fie pe sistem ca... "n-am cu cine"... daca nu poate, nu poate.
Poate parea ciudat dar imi consider de multe ori creierul ca fiind o entitate independenta. Dar despre asta este o intreaga filosofie si nu despre asta e vorba.
Revenind, am ajuns la concluzia ca caseria nu e de mine avand in vedere ca am ceva minus la activ. Nu e neaparat tragedie, dar nu imi permit luxul de a scoate bani din buzunar ori de cate ori creierul meu da o tura prin lumea lui si ma ignora total.
In sfarsit, mi-am propus sa caut serios altceva si sa renunt. Mai stau luna aprilie ca sa nu ii incurc cu lipsa unui om, avand in vedere ce valuri urmeaza, dar mai mult de atat, slabe sanse.
Sunt mai hotarata ca niciodata si sper sa se si materializeze ceea ce am in cap.
Pana data viitoare, pusi :*

Hello world

2014-03-20T10:17:00.001+02:00

Buna dimineata, lume! cu fata mea de dimineata, asa sa radeti putin.
Tin sa va anunt ca de mai bine de jumatate de an nu mai am laptop, pc, implicit am dus lipsa de conexiune normala la internet. Cu toate astea, eram conectata pe vechiul facebook de pe telefon (Nokia c2-01). Era singura aplicatie care functiona in parametri normali, relativ.
Nici in prezent nu am unitate centrala dar am avansat si eu la un touch screen (in sfarsit) si m-am gandit sa fac o vizita pe blogger, macar in limita a 50 mb ai abonamentului.
Postarile probabil vor arata diferit, nu stiu mai nimic, cum sa fac postarile sa arate bine, dar sper sa imi revin.
Pana data viitoare, va pup, pa pa! ;)