Azi vreau să vă adresez o altă rugăminte. Sunt multe zile până la Înviere. În vâltoarea vieţilor pe care le duceţi după cum vă ajută priceperea şi condiţia în care vă aflaţi, vă rog cu toată dragostea. Găsiţi măcar o clipă dintr-o zi oarecare şi întoarceţi-vă privirile către cei din jurul vostru. Cei apropiaţi, cei faţă de care vă e mai lesne să greşiţi pentru că-i cunoaşteţi, pentru că vă sunt alături şi pentru că, într-un fel sau altul, ştiţi că vă vor accepta aşa cum sunteţi, cu bune şi mai puţin bune.

Întoarceţi-vă către ei cu tot sufletul, strângeţi-le mâna cu sinceritate, îmbrăţişaţi-i ca şi cum sufletul vostru l-ar îmbrăţişa pe al celuilalt şi mărturisiţi-vă. Căinţa, nevoia de iertare, dragostea, preţuirea, nemulţumirea, tandreţea, mulţumirea… Daţi aproapelui şi vouă înşivă clipa de sinceritate autentică pentru care până acum n-aţi găsit vreme, dispoziţie, curaj poate… De va fi cu bucurie, mai multă bucurie va naşte. De va fi cu tristeţe, mai uşor vă va fi sufletul, mai uşor veţi reuşi să vă ridicaţi privirea către celălalt şi către voi înşivă.

Trăim vremuri de vrajbă şi degradare umană, în care minciuna şi înşelăciunea devin mod de viaţă, distrugând lent şi pentru vecie speţa umană în structura ei profundă. Nu vă invit la exerciţii naive, nu vă îndemn să speraţi că un astfel de gest va întârzia procesul autodistructiv prin care omul a decis să învingă creaţia. Vă propun doar să câştigaţi o clipă, una singură, pentru o eventuală încercare de reconciliere cu sinea.

Să vă fie Postul fără jinduire şi tentaţie. Şi dacă nu vă e, mai bine nu vă chinuiţi. Căci destulă ameninţare şi destul şantaj au adus popii şi strâmbii în locul dragostei de Bunul, pe care eu unul sunt convins că ar trebui să ne bazăm dramul de credinţă.

Scuze pentru întârziere. Ţineţi cont de faptul că, în funcţie de ceea ce va începe să ne ofere sezonul, parte din meniurile din a doua jumătate a lunii martie e posibil să suporte modificări pe care vi le vom anunţa în post-uri separate. Să aveţi o primăvară minunată! Noi vă aşteptăm tot pe Sirenelor, la numărul 87 ;)

Iubim femeia. Îi apreciem inteligența și nurii, priceperea și harurile. Ne lăsăm cuceriți de farmecele și dibăciile ei de tot felul. O răsfățăm, îi hrănim capriciile și orgoliile, îi stimulăm simțurile și o tratăm cu respect. Pentru că ea ne dă naștere și, uneori, renaștere. Ne reinventăm și ne modificăm codurile de bază pentru ea şi, mai ales, pentru noi în existenţa lor.

Celebrăm femeia. Am furat de la Cristian Şuţu zece dintre lucrările seriei “Portret de femeie”, Realizate împreună cu Radu Bădoiu, şi le-am urcat pe pereţii de la Kopel’s (Sirenelor 87). În martie vă invit la locul ştiut inclusiv cu acest pretext vizual. Să-mi spuneţi apoi cum e să stai la masă sub privirile de toate felurile şi din toate registrele ale femeilor ce le-au fost inspiraţie, model şi muză celor doi fotografi.

Clic pe imagine pentru vizualizare optimă. Deja 1 februarie… Ne păstrăm obiceiul de care ne-am molipsit la începutul anului şi vă propunem spre studiu :) meniul de prânz al lunii februarie. În mare, sunt numai şapte note pe portativ, cu care încercăm să jonglăm cât mai graţios :) Dacă în cazul supelor/ciorbelor cu carne natura prânzului (ca ofertă specială permanentă) şi numărul ingredientelor pe care le avem la dispoziţie (dictat şi de preferinţele verificate până acum ale oaspeţilor noştri de la prânz) ne limitează destul de mult şi ne obligă să repetăm unele reţete săptămânal, altele - la zece zile sau două săptămâni, în cazul felului principal avem câteva propuneri pe care nu le-am pus pe masă luna trecută. În secţiunea meniului vegetarian sunt foarte puţine reţete repetate pe parcursul întregii luni, ceea ce sperăm să-i bucure pe aceia dintre voi care se bucură de mai multă diversitate. Dacă sunt preparate pe care le-aţi dori inserate în meniul lunilor viitoare, primim bucuroşi propunerile voastre atâta vreme cât întrunim două condiţii: oferta sezonieră şi adresabilitatea respectivelor preparate. Ne-am dori şi noi supă cremă de roşii în toiul iernii, însă decât să o facem din roşii de plastic, mai bine aşteptăm vara. Ne-am dori şi noi cremă de sparanghel măcar de două ori pe lună, dar decât să o facem din conserve sau la un preţ prohibitiv, mai bine rămânem cu picioarele pe pământ. Ne-am dori şi noi un borş sfânt de peşte, dar ce păcat că ar trebui s-o mâncăm noi, în bucătărie, din lipsă de cerere motivantă… Un februarie foarte bisect vă dorim. Şi poftă bună! ;)

Am primit setul ăsta (două pahare şi un shaker) de la foştii mei colegi din Buftea, cadou de “la revedere”. Au stat în cutie din toamna lui 2008 până acum două zile, când am decis să le adaug colecţiei de pahare de la Kopel’s (Sirenelor 87). Acum, că le am, puteţi să mă provocaţi la câte-un cocteil “off menu” măcar din când în când ;) Trebuie să recunoaşteţi, arată senzaţional!!!

What’s up, chocolate victims? :) Vă ştiu prea bine punctul sensibil şi viciul pentru ciocolată, aşa că în 2012 am decis să-l iau în serios şi să-l tratez cu mai multă atenţie. Unii dintre voi ştiu că am avut mai multe încercări cu “Mizz Brownie” anul trecut, prin vară. Problema atunci a fost că nu găsisem formula în care să reuşim s-o păstrăm cleioasă şi umedă la mijloc şi la o zi după ce o scoteam din cuptor. Acum am rezolvat problema şi vă punem în faţa faptului împlinit. Ciocolată şi unt, cacao şi zahăr, făină doar cât să nu zică haterii că nu e prăjitură şi ouă cât să-i fie ei confortabil. Coaptă mai mult la suprafaţă decât la mijloc, acea “brownie” pe care-ţi vine s-o mănânci cu toată faţa şi cu care nu-ţi pare rău să te mânjeşti până la urechi :) Cu o bilă de gelato de vanilie, de nuci sau de fructe de pădure lângă (sau pe) ea, distanţa dintre Rai şi teluric devine o glumă. Reţeta e în curs de perfecţionare, dar prietenii adevăraţi se vor putea mândri că au gustat din variantele create în drumul spre desăvârşire ;)

De azi până vineri inclusiv, “Mizz Brownie” e “speciala” de la Kopel’s (Sirenelor 87), la un preţ dedicat bolnavilor de ciocolată: 10 lei. Pe bune, chiar nu e o glumă :) Dar asta în limita putirinţei şi timpului pe care ni-l lăsaţi la dispoziţie ;)

Hei, umblăreţilor! Ceea ce vă spun eu aici nu ar trebui să fie o noutate pentru “Foursqaure heavy users”, dar îmi fac datoria să vă anunţăm şi pe strada asta că la Kopel’s (Sirenelor 87) am luat şi asta în serios.

Treaba e cam aşa: vii la Kopel’s (Sirenelor 87) pentru prânz, pentru cină, pentru o cafea etcetera. Dacă eşti pe Foursquare, bagi un “check-in“ când intri binişor pe uşă sau după ce te-ai aşezat la masă. Un simplu cechin de-ăsta îţi aduce pe loc un discount de 5% la nota de plată de la sfârşitul finalului şederii tale printre aromele şi vibraţiile vrăjitoreşti de la noi din bodeguţă. Da’ cu o condiţie: să ne spui că ai dat cu cechinu’! Mie sau Adinei, în funcţie de care dintre noi ţi se pare mai simpatic. Altfel, nu vom şti că ai marcat şi rişti să rămâi fără discountul reducerii :p

Partea a doua vine cu aplauze frenetice şi scandări la scenă deschisă. Dacă ajungi “maior” pe Sirenelor 87, îţi punem pe umeri povara unui voucher de 50 de lei (o singură dată pe durata mandatului) şi ditamai poza la loc de cinste, pe bar (pe toată durata mandatului. Ain’t that awesome??? :) La fel, anunţă-ne de îndată ce ai deveni ditamai primarele, ca să nu treacă momentul neobservat.

Te iubim, pă bune! :)