In lume cu 'The Pasnics'

Pastile Anti Malarie Lariam si Malarone

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Mon, 17 Aug 2015 05:14:00 +0000

Acum ca tot ne-am intors si nu vom mai avea nevoie de pastile anti-malarie, va pot spune ca avem urmatoarele medicamente disponibile:

-> MALARONE: administrare 1 pastila pe zi; recomand citirea prospectului inainte de administrarea acestor pastile; avem 12 pastile
Nota: cumparat din Austria

-> LARIAM - 24 pastile, utilizat in profilaxia malariei, expira 01/2016
Nota: administrare 1 pastila pe saptamana; recomand citirea prospectului inainte de administrarea acestor pastile
Nota: cumparat din Austria

-> LONART - 6 x 8 pastile, utilizat in tratamentul malariei, expira 06/2016
Nota: cumparat din Zambia
Din prospect:

"Prescribed for the treatment of malaria caused by all forms of PLASMODIUM, these tablets are widely used in hospitals and clinics. These Lonart Tablets are safe to consume and are highly appreciated among our clients for their effectiveness and purity.

Specifications:

AVAILABLE IN :

EACH CARTON CONTAINS BLISTERS OF 2 X 8 TABLETS & 3 X 8 TABLETS.

Composition :

Each film coated tablet contains :

Artemether	20 mg
Lumefantrine	120 mg
Excipients	Q.S

Am avut cu noi aceste pastile pentru intreaga perioada a calatoriei noastre - 6 luni - pentru a fi pregatiti in cazul zonelor cu risc mare pentru malaria. Am evaluat situatia de la tara la tara si am decis pana la urma sa nu utilizam aceste pastile. Insa simplu fapt ca aveam aceste pastile la noi ne dadea un confort psihic foarte important.

Daca aveti nevoie de aceste pastile si sunteti interesat, va rog sa ne scrieti pe adresele:

cosmin.pasnicu@gmail.com

raluca.pasnicu@gmail.com

Va doresc calatorii aventuroase si frumoase!

Cand GPS - ul e util in Africa de Sud

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 05 Aug 2015 20:13:00 +0000

Povestea cu GPS-ul, mai bine zis lipsa GPS-ului, e prima experienta din calatoria noastra.

Se intampla in urma cu 6 luni in Africa de Sud, Johannesburg. Tocmai ce am aterizat si ne-am dus la biroul de închiriat masini pentru a lua in primire masina pe care o rezervasem on line.

Rezervarea am facut-o pentru masina fara GPS ..... era extrem de scump sa închiriezi si GPS-ul.

La biroul de rezervare ne-au intrebat inca o data: vreți GPS? Iar noi, perfect convinsi de decizia luată: Nu, multumim! E prea scump GPS-ul vostru. Dar daca ne puteti ajuta, ne trebuie indicatiile pentru a ajunge de la aeroport la prietenul nostru (Stephen, gazda noastra de pe couch surfing).

Foarte amabili, ne-au imprimat indicatiile din google maps si am pornit încrezători spre Stephen.

Toate bune si frumoase, intram pe autostrada si din neatentie pierd firul indicațiilor, astfel ca ratam ieșirea de pe autostrada. Incercam sa facem cale întoarsă, insa nu e chiar atat de usor.

Ajungem la concluzia ca ne trebuie un GPS si ne-am zis ca cel mai usor este sa cumparam unul din magazin/mall si apoi sa il vindem cand plecam din tara. Cel mai simplu parea a fi sa mergem in centrul orasului, sa intram in primul magazin si ne cumparam un GPS.

Zis si facut, gasim indicatoarele de Johannesburg City Center si eram deja in grafic. Ajungem noi in ceea ce parea centru si observam ca totul era pustiu. Putinele magazine erau mici si închise, nici vorba de mall sau ceva de unde sa putem cumpara un GPS. Străzile erau pustii si totusi era ora 17:00, ora la care oamenii ies de la birou si merg, poate, la o poveste cu prietenii.

Ei.... se pare ca Johannesburg nu e orasul pentru asa ceva; cu atat mai mult centrul orasului - nu te plimbi pe străzi, nu stai la terase, nu faci mai nimic decat daca ai biroul in oras si atunci te duci cu masina, pleci cu masina si nimic mai mult.

Fara nici o sansa de a ne cumpara un GPS, am identificat planul C: oprim pe strada sau intr-o parcare si întrebam pe cineva cum se ajunge la adresa lui Stephen. Eram suficient de naivi sa credem ca intr-un oras mare, atat de mare cat este Johannesburg-ul, toti stiu zonele si cartierele si străzile:)))))

Ajungem in centrul orasului, oprim masina, eu ramân in masina si Cosmin merge sa vorbească cu paznicul parcării. Fix in acelasi moment iese o masina din parcare si văzând ca suntem putin rătăciți, tipul din masina se ofera sa ne duca pana la un punct de unde ar fi "simplu" sa ne descurcam mai departe.

Zis si facut, ne urcam in masina si plecam dupa el. Ajungem la punctul de la care urma sa ne despărțim, isi cere scuze ca nu ne poate duce mai departe, dar trebuie sa isi ia copilul de la grădiniță. Am apreciat mult ca ne-a ajutat desi era grăbit si ne-am zis: uite cat de faini sunt sud africanii!

Continuam noi de capul nostru pana ajungem in alt punct si întrebam din nou. Gasim oameni pe strada, toti foarte amabili, primim informatii si continuam; oprim din nou si tot asa.....

Se intampla sa o luam pe contra sens ca deh.... in Africa de Sud se conduce pe partea stanga. Insa nu ne primim nici un claxon, oamenii sunt foarte amabili, simpatici si calmi. Surprinzător!

Si am tot facut asta timp de vreo cateva ore bune cand, intr-un final, am ajuns la destinație: un drum care trebuia sa ne ia 30 minute, ne-a luat 4 ore.

Stephen deja era putin îngrijorat. Ajunsi la el, începem si ii povestim despre toata experienta noastra. Ca sa aflam apoi de la el ca am fost extrem de norocosi pentru ca nu am patit nimic.

Se pare ca noi am facut fix ceea ce nu trebuia sa facem. In Johannesburg nu se face sa opresti in strada, sa ceri indicații, sa areti ca esti pierdut. No way! Daca faci asta, șansele sunt sa te bată, sa te fure si sa te lase cu buza umflata. Noi, cumva, nu stiu cum, am scăpat bine.

Am stat apoi la povesti despre cat de nesigur e orasul. Si cu un nod in gât ne-am pus dus la culcare. In mintea mea încolțise un sâmbure de teama care avea sa fie cu mine pentru intreaga perioada cat am stat in Johannesburg. Stiam ca Johannesburg nu e un oras in care sa te simti sigur, citisem/auzisem despre cate se pot intampla insa noi am fost norocosi!

Ce e drept e ca am fost mereu in garda. Nu am lasat garda jos pentru nici un moment si asta s-a dovedit a fi soluția pentru a te bucura de oras fara sa ti se întâmple ceva neplăcut.

Si ca sa revin la GPS: nu ne-am mai cumparat nici un GPS pentru ca am folosit tableta cu un sim de date si google maps a fost suficient. Nu ne-am mai rătăcit a doua oara;)

V-am spus că am văzut balene ?

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Tue, 04 Aug 2015 21:08:00 +0000

La o aruncătură de băț de Sydney

Scufundari - Papua - Avioane japoneze din al Doilea Razboi Mondial

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 30 Jul 2015 19:35:00 +0000

Doua avioane de recunoastere japoneze din al Doilea Razboi Mondial. Avioanele puteau ateriza pe apa (hidroavioane) si aveau aripile rabatabile sa poata fi urcate pe vasele de transport.

Insulele Noua Britanie si mai ales Noua Irlanda au fost baze militare foarte importante al japonezilor in al Doilea Razboi Mondial.

De când sunt iaurtul bulgăresc și cârnații ungurești celebri in Africa in Asia ?

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 30 Jul 2015 13:51:00 +0000

Într-un magazin din Namibia. Și nu este importat, este produs local !

Într-un 7/11 din Chiang Mai. Mă depășește !

Ziarul de promoții al unui magazin din Kapiri Mposhi, un orășel de provincie din Zambia

Svastica

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 30 Jul 2015 12:46:00 +0000

Cum altfel s-ar putea numi un salon de coafura intr-o fosta colonie germana ?

Pe stradă, in Windhoek (Namibia)

Parcarea de la primăria din Windhoek

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 30 Jul 2015 12:44:00 +0000

Locurile de parcare pentru pentru primar, viceprimar, CEO (da, exista si primar si CEO al orasului), consilieri. Sa fie clar pentru toata lumea !

Zoom in pentru a vedea mai bine.

Mergem să ne rugăm pentru români

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 29 Jul 2015 11:16:00 +0000

[în Papua, la sosirea pe insula Noua Britanie]
- We are you from ?
- Din România.
- Ah, România. Mă duc și eu în România luna viitoare.
- Nu „Armenia”, „Ro-ma-nia” (ni se întâmplă des confuzia asta).
- Da, știu diferența. Am zis bine, Romania.
- Sunteți sigur ? Lumea din Pacific nu prea merge în România. Și, mai exact unde mergeți în România ? întreb eu, necredincios.
- Hmmmm. Stai...... Ti.... Tima... Timi... Timosoala.
- Timișoara ?!
- Yes.
- Cu ce treabă ?
- La o conferință ?
- O conferință ? Lumea din Europa nu prea vine la conferințe în România. La ce fel de conferință mergeți ?
- Mergem să ne rugăm pentru români.
- ??!!!
- Da, să ne rugăm pentru români. Am înțeles că e rău la voi în țară și aveți nevoie de ajutor. Dacă putem să ajutăm, o facem. Ne vom ruga pentru voi !
- .....(fără replică)...

[am rămas în contact cu pastorul David, iar la două zile mi-a dat contactul său din România - poate ne vedem la o cafea dacă are escală prin București]

La graniță cu Zambia

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 29 Jul 2015 11:06:00 +0000

Am luat autocarul din Windhoek (capitala Namibiei) cu destinația Livingstone (Zambia), cel mai apropiat oraș de celebra cascadă Victoria. După vreo 20 de ore de autocar, ne oprim la granița cu Zambia, imediat înainte să trecem maiestuosul Zambezi.

Ne încolonăm la graniță, cu pașapoartele în mână și câte 50 de dolari (taxa pentru viza „on arrival”). Intrasem în vorbă cu ceilalți doi „albi” din autocar, un italian si un norvegian (care, întâmplător, vizitase Romania) si ne-am așezat la coadă exact în spatele lor.

Ajunge italianul la ghișeu, dă pașaportul, banii și primește viză. Ajunge norvegianul, dă pașaportul, banii și primește viză. Ajung și eu. Dau pașaportul, banii și ... mi se restituie banii. Contrariat, aștept, fără să spun nimic. Primesc viză. Îi spun Ralucăi să nu mai dea banii. Primește și ea viză, tot fără bani.

Contrariați, facem debriefing cu vecinii din continent:
- Voi ați plătit pentru viză ?
- Bineînțeles, 50 de dolari. Am primit și chitanță. Voi nu ?
- Nu. Ne-au refuzat banii.

Da, e adevărat: România se află în lista de onoare a țărilor care nu necesită viză pentru Zambia. Suntem într-o companie foarte selectă, alături de celebrele Belize, Bermuda, Kiribati, Insulele Cayman, Isle of Man, Nauru, Niue, Samoa de Vest, Tuvalu, Tokelau, Zimbabwe și alte stele economice. Țări în curs de dezvoltare, precum Austria, Australia, Belgia, Marea Britanie, Italia și Norvegia au nevoie de viză pentru a intra în Zambia.

Multumim Ceaușescu !

Update la libraria de fotografii din calatorie

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Tue, 28 Jul 2015 10:42:00 +0000

Acum ca am dat de Internet (rapid), am mai pus fotografii din Myanmar, Vanuatu, Papua Noua Guinee si am mai completat din zonele de tranzit (Singapore, Sydney, Dubai). Acum avem fotografii din toate cele 15 tari. Din unele inca lipsesc fotografii, din altele sunt prea multe, mai trebuie filtrate, din unele trebuie neaparat sa punem si filme. Vom continua sa rafinam libraria si sa scriem din amintiri cat sunt inca proaspete.

Site-ul cu fotografii din calatorie se gaseste aici.

Prieteni din calatorie

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 22 Jul 2015 06:38:00 +0000

Din nou in Singapore, de data asta doar pentru o noapte. Urmează sa ne întâlnim cu Jane si Satya.

Ne simtim ca acasă:) si chiar asa e!

E atata de fain sa calatoresti intr-un loc si sa te intalnesti cu prietenii tai de acolo!

Ne-am revăzut cu ei la o cina delicioasa cu mancare chinezeasca (Doamne, ce buna e mancarea chinezeasca!) si la multe povesti din calatoria noastra.

La ore târzii in noapte ne luam la revedere de la ei doar pentru a mai sta inca o juma de ora in strada la alte povesti. Nee sunt dragi si parca nu ne vine sa ne luam la revedere de la ei.

Si totusi ..... E tarziu si pentru ei si pentru noi; a doua zi avem avion devreme tare.

Ora 12:30 am in Singapore, orasul e inca activ, unii pleacă la culcare.... Altii, noi, la facut bagaje si ....

Timpul merge inainte. Timpul nu sta in loc doar pentru noi.... Nu sta in loc pentru a prelungi momentul acela dulce de final de calatorie. Timpul curge.... Revederea cu ei era ultima chestie de facut in calatoria noastra si iata ca si asta s-a terminat.

Ufffff a fost frumos....

Pe data viitoare!

Jane si eu

Din nou impreuna facand ce ne place noua mai mult - sa mancam!!!!

O poza de final cu toata gasca: Cosmin, Jane, Satya, Arundhathi si eu.

Cosmin, in plina desfășurare spunând povesti din calatoria noastra

Si eu, savurand mancarea chinezeasca

Din Papua

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 22 Jul 2015 06:26:00 +0000

Pana apuc sa urc câteva fotografii din Papua, va las cu cea de mai jos. Un tânăr Tolai din peninsula Gazelle, din insula New Britain, demonstrând o etapa o unui proces de inițiere (este bătut cu nuiele si nu trebuie nici măcar sa schițeze durerea).

Călătorește

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 22 Jul 2015 06:18:00 +0000

Tocmai ne-am întors, iar in prima dimineata in Bucuresti, in parc, am văzut banca aceasta

O fi vreun mesaj ?

Un "apercu" din Vanuatu

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Mon, 29 Jun 2015 18:01:00 +0000

Cateva fotografii aici

Winefully yours, Raluki

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 04 Jun 2015 10:34:00 +0000

Dupa o zi minunata de vizita la 6 podgorii din jurul Cape Town cu cate 6 vinuri degustate la fiecare podgorie, Raluki se simtea foarte bine...

Fotografii din calatorie

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 04 Jun 2015 09:15:00 +0000

Pentru ca suntem lenesi/nu facem fata sa scriem suficient pe blog/nu suntem suficient de disciplinati/preferam sa ne bucuram de calatorie decat sa scriem, ne-am gandit sa punem macar din poze, in speranta ca vor spune o parte din calatorie.
Motiv pentru care am luat-o de la inceput, din Africa de Sud, si am inceput sa postam o parte din poze. Albumele sunt inca in lucru si variaza cu timpul pe care-l alocam si internetul pe care-l gasim.

Am inceput sa urcam fotografii aici.
Albumele au nevoie de o selectie mai serioasa, insa nu am reusit sa o facem pana acum. Unele au prea multe poze cu un subiect, altele au lipsuri serioase (i.e. Zambia, pentru moment). Preferam sa urcam un prim set, selectat brutal, si apoi sa revenim, decat sa nu urcam deloc poze.

Scuba in laguna insulei Ouvea (Noua Caledonie)

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Mon, 01 Jun 2015 08:37:00 +0000

Prima parte a zilei de ieri

Jos palaria pentru Tiger Air

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 28 May 2015 10:14:00 +0000

Tiger Air este o companie aeriana de Low cost din Asia. Am facut cateva zboruri cu ei prin Asia si am fost impresionati de calitatea serviciilor. Fiind low cost, ne-asteptam la servicii similare celor de la Blue Air sau Wizz air ..... Insa spre bucuria noastra a fost incomparabil mai bine!

Nu am simtit pentru nici un moment faptul ca am calatorit cu Low cost, exceptand faptul ca nu am primit mancare/sucuri pe gratis in avion. Insa pe zboruri scurte chiar nu conteaza!

Dar de ce e Tiger Air-ul atat de fain?

1. Te lasa cu 2 bagaje la mana de 10 kg max fara sa platesti ( super rezonabil).

2. Nu iti cantaresc bagajele de mana - se merge pe incredere ( la noi, low cost-urile stau la panda si cum te prind ca ai depasit cum te taxeaza)

3. Avioanele lor au spatiu decent intre randurile de scaune ( nu ca la noi unde stai cu genunchii in gat)

4. La check in iti este alocat locul in avion ( nu ca la noi unde trebuie sa te bagi ca vita in fata pentru a prinde un loc bun sau loc langa partenerul de zbor)

5. Am primit un voucher de la ei pentru a fi folosit in unul din aeroporturile de pe care zboara. Initial am zis ca sigur e o farsa si ajungem sa platim mult mai mult decat voucherul daca vrem sa il utilizam. Insa s-a dovedit a fi un voucher chiar maricel 20 dolari singaporezi si de care am mancat super bine! Vedeti poza:

Cu asa Low costuri sa tot zbori!

Cu cele din Romania am mereu un gust amar si regret experienta de fiecare data! Mai au multe de invatat cei de la noi!

Pana una alta, cand sunteti in Asia puteti sa alegeti Low cost fara nici o grija!

Paradisul de la capatul pamantului

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 28 May 2015 09:38:00 +0000

De trei zile traim in paradis! In fiecare dimineata ne trezim si parca nu ne vine a crede: chiar suntem in paradis!

Si ca sa elucidez misterul - suntem in Noua Caledonie, mai precis suntem pe insula Ouvea din Noua Caledonie!

Nu am crezut vreodata ca exista un astfel de loc cu nisip atat de fin si apa atat de curata! Nu imi pot desprinde ochii de la apa asta, de la culorile astea atat de frumoase si parca ireale!

Oamenii de aici sunt frumosi, veseli, relaxati si parca ti-e mai mare dragul sa le dai Buna ziua/seara: Bonjour/Bonne soiree! Paradisul de aici e atat de mic incat totul functioneaza dupa regula simpla: Tranquile! Sau cum ar zice ardeleanu: ce atata graba? Toti se cunosc ( ar fi cazul pentru ca sunt aprox 3500 de locuitori), toti se saluta si te saluta .... ca la noi la tara! La fiecare salut ma simt de parca sunt parte din comunitatea lor; e tare fain!

Reteta paradisului nostru: un bilet de avion pana in Noua Caledonie, un cort pentru camping si un zambet larg afisat de dimineata pana seara! Ta da!

Sunt mult de povestit si vom incerca sa scriem aici despre ele, insa pana atunci va las cu cateva poze.

Mi-au blocat cardul

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Thu, 21 May 2015 13:33:00 +0000

Ma trezesc la supermarket cu mesajul "Card Denied". Platesc cash. La urmatorul comerciant, POS-ul imi spune "Contact Supplier". Sun la ING cand ajung acasa:
- Buna ziua, am sunat sa deblochez cardul, in eventualitatea in care este intr-adevar blocat;
- Buna ziua, domnule Pasnicu. Ati depasit limita cardului dumneavoastra.
- Sigur nu am depasit-o, pentru ca nu am platit sume mari azi si am verificat in HomeBank, nu par a lipsi bani, iar tranzactiile sunt cele pe care le cunosc.
- Va rog sa-mi acordati cateva minute.
......... dupa cateva minute.....
- Domnule Pasnicu, ati depasit numarul de tranzactii zilnice.

Da, dragii mei, exista un numar de tranzactii, iar acesta este 10. Daca nu m-ar fi impiedicat ING-ul, ar fi trebuit sa fac 12 tranzactii pe ziua de azi, iar asta pentru ca in Australia totul se plateste contactless si este atat de simplu. Repet: atat de simplu.....

4 luni de calatorie prin Africa si S-E Asia ne-au adus acum in .......?

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 20 May 2015 05:17:00 +0000

Australia !!!!!

De ieri, cand am inceput calatoria spre Australia, ne tot minunam si nu ne putem opri din a ne minuna: Australia!!!!!

Australia cea atat de indepartata! Australia cea cu multe cafenele, Australia cea mare si frumoasa! Iata-ne aici, ajunsi in Sydney!

Nici nu am ajuns bine ca ne si gandim: poate totusi 5 zile sunt prea putin in Sydney!

Dar cum deja avem biletele de plecare din Sydney in Noua Caledonie, e cert ca vom sta doar 5 zile aici. Sunt atatea lucruri de facut aici, cafenele de vizitat si cafele de degustat, atatea strazi de luat la picior si plaje de vizitat..... mult prea multe!

Dar important e ca am spart gheata si am pus piciorul si pe acest continent! Ceva imi spune ca ne vom intoarce aici! Si nici nu ai cum sa nu te intorci mai ales acum cand stii la ce te intorci!

Sa inceapa aventura in Sydney!

Putin curaj si putina nebunie - Laos

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Wed, 13 May 2015 13:01:00 +0000

Mi-a ramas agatata o vorba de la Nadia, gazda noastra din Namibia: fiecare noua tara, fiecare nou oras pe care il vizitezi iti da sansa sa te reinventezi.

Astfel ca, pe nepusa masa, am hotarat sa ma "reinventez" si sa fac o "nefacuta", ceva ce nu m-as fi vazut facand in Romania. Nu va panicati: nu am furat, nu am facut ilegalitati;)

Era ultima noastra seara in Luang Prabang, Laos si am ales sa fie seara culturala: teatru, spectacol de dans si poate chiar cina la un restaurant. Restaurantul este un rasfat in aceasta calatorie pentru ca incercam sa ne incadram intr- un buget zilnic.

Regula in Asia este data de mancarea in strada. Nu prea ai cum sa dai gres cu asta, mai ales ca si localnicii merg si mananca la standurile din strada.

Adesea, ni s-a dovedit ca mancarea este mai gustoasa in strada decat la restaurant. Dar cand alegi un restaurant cochet ai parte de o ambianta speciala. Aceasta ambianta vine la pachet cu un sentiment de comfort, ca acasa. Ce sa-i faci cand asa m-a obisnuit Cosmin? Sunt o rasfatata!

Spectacolul de teatru deja era planificat, dar pentru restaurant nu am facut cercetari pe internet. Eram deschisi oricaror variante.

S-a intamplat ca, in drum spre teatru, sa gasim un restaurant/cafenea care ne oferea un spectacol de dans alaturi de o cina. Perfect! Localul arata bine, spectacolul era promitator!

De indata ce s-a terminat spectacolul de teatru. am venit fuga, fuguta la restaurant. Am avut norocul sa intarziem doar cateva minute fata de ora programata a spectacolului si cand am ajuns, dansul era deja in plina desfasurare.

Trebuia sa platim o taxa de intrare, aproximativ 4 USD/pers si apoi mai plateai consumatia. In Romania, as fi zis ca taxa de intrare e rezonabila. Aici insa, aceasta taxa se adauga la bugetul nostru zilnic si nu era chiar o suma mica. Asadar, la mancare, am zis sa luam o portie in doi. Zis si facut: am primit o portie maricica de curry verde, alaturi de orez. Numa buna pentru doua persoane. Si unde mai pui ca a fost foarte gustoasa!

In restaurant, in afara de noi, era un grup mare de turisti chinezi si japonezi, laolalta, veniti acolo, cel mai probabil, cu un pachet turistic. In stilul caracteristic cinelor organizate prin agentii, mancarea abunda, bautura curgea si veselia era la maxim. Spectacolul era si nu prea era interesant pentru ei, cel putin asta era impresia noastra privind din exterior.

Dansurile traditionale din cadrul spectacolului au fost foarte frumoase si ne-au dat ocazia sa vedem costume traditionale din Laos. Muzica a fost foarte buna si ea, muzica live la instrumente traditionale. Un spectacol bine realizat, nu prea lung, pentru a nu iti pierde rabdarea.

De indata ce s-a terminat spectacolul, grupul mare de turisti a si plecat. Si privind in urma lor am vazut ca au ramas pe masa mult farfurii cu prajituri alaturi de cafelele care le-au fost servite. Ma uitam la mesele lor si imi ziceam in gand: cata risipa!

Intr-un moment de indrazneala.......imi vine o idee: cum ar fi daca ii cer chelnerului sa ne dea o farfurie cu prajitura, o farfurie din alea neatinse de pe masa? Arata mult prea bine pentru a sta nebagate in seama. Plus ca ...... o prajitura creme brule intr-un restaurant in care mancarea era delicioasa, nu avea cum sa fie altfel decat delicioasa!

Era cat pe ce sa imi scot ideea din cap spunandu-mi ca nu se face asa ceva! Daca vreau prajitura, trebuie doar sa comand si voi primi una. Insa m-am trezit spunandu-i lui Cosmin de ideea mea. Mi-era putin rusine ca am indraznit sa ma gandesc la asta, dar eram in familie! Cosmin a fost nesperat de deschis si atat mi-a trebuit.

L-am chemat pe chelner si cu un glas de copil timid care indrazneste sa ceara o prajitura, l-am intrebat daca poate sa ne dea o portie din cele ramase neatinse pe masa. Cosmin, in calitate de spectator mi-a zis ca m-am inrosit toata, insa am primit ce am cerut. Chelnerul a zambit si ne-a dat portia ceruta!

Eram super incantata de initiativa mea;), iar prajitura a fost incredibil de buna.

Putin mai incolo ..... Ce credeti? Chelnerul vine la noi cu inca 2 farfurii si ni le pune pe masa. Acum ce era sa facem, sa le refuzam? Ne-am bucurat ca doi copii si am savurat la maxim!

Cand vine nota de plata avem bucuria sa constatam ca nu ni le-au pus pe nota de plata. O alta surpriza a fost cand ne-au cerut bani mai putini pentru taxa de intrare. Motivul? Spectacolul a inceput mai devreme decat programat (noi habar nu aveam de asta), astfel ca atunci cand am ajuns noi deja am pierdut un dans din cinci.

Am fost super impresionata de reducerea acordata, nu atat pentru suma cat pentru initiativa lor.

La iesire, ne oprim sa mai povestim putin cu chelnerul nostru si Cosmin il intreaba:

-Cum de aveti creme brule in meniu alaturi de mancare traditionala laosiana? Sa fie oare mostenirea franceza?

Chelnerul raspunde:

- Nu e mostenire, ci mai degraba sunt sechelele ramase de la francezi.

Grau ? Nuuu ! Fara orez murim de foame !

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Mon, 11 May 2015 01:58:00 +0000

De vorba cu un Myanmarez, in drum spre satul lui natal, sus in dealurile de langa Lacul Inle:

- Ce se cultiva pe aici ?

- Cel mai mult, frunze de cheroot pentru tigari, iar apoi grau si porumb.

- Si cum preparati graul ? Faceti paine ?

- Nu, nu. Mancam orez.

- Dar orez nu cresteti aici, ca e deal, nu ?

- Asa e, nu crestem. Il cumparam.

- Pai si cu graul ce faceti ?

- il vindem. La fel si cu porumbul.

- Vindeti graul si porumbul pentru a cumpara orez ? Dar pierdeti bani de doua ori. De ce nu mancati grau si porumb ? Se pot face atatea lucruri de mancare hranitoare din ele.

- Nu se poate. Trebuie sa mancam orez. Daca nu mancam orez la fiecare masa, ni se face foame.

- Inteleg, insa si painea tine foarte bine de foame. Macar asa ati avea mai multa mancare sau mai multi bani. Nu mi te plangeai ca e scump orezul ?

- Asa,e foarte scump orezul, insa nu se poate, trebuie sa mancam orez.

- Bun, atunci cu graul si porumbul ce se intampla ? Cine-l cumpara ?

- Ah, se duce in China. Noi nu mancam.

Intro despre Myanmar

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Sun, 10 May 2015 16:39:00 +0000

Cum am primit de multe ori sprancene si intrebari despre Myanmar/Birmania, m-am gandit sa scriu un mic articol despre istoria acestei tari invaluita in mister.

Interesul meu pentru Myanmar a aparut prin ianuarie 2012, cand Franck, un fost coleg din Franta, mare calator, mi-a marturisit ca daca nu ar avea noul job, casa si copii pe cap, ar pleca imediat “en Birmanie", pentru ca tara tocmai s-a deschis si este o oportunitate unica de a vedea o tara inghetata in timp, inainte sa se modernizeze si sa ajunga precum restul tarilor din Asia de Sud-Est.

Unde e Myanmar ?

Myanmar se afla in Asia de Sud-Est, intre Banglades, India, China, Laos, Tailanda, Marea Andaman si Golful Bengalului.

Myanmar sau Birmania ?

Myanmar este denumirea originala a tarii, dinainte de ocupatia britanica (1826 - 1947). Britanicii au schimbat denumirea tarii in Birmania, dupa denumirea locuitorilor majoritari - birmanii. Desi dupa independenta (1947) tara a continuat sa fie denumita Birmania, generalii (ma voi intoarce la ei), intr-un puseu nationalist, au hotarat revenirea la vechea denumire, odata cu schimbarea si a unor denumiri de orase.

Scurta cronologie selectiva a tarii

1044 - Anawratha uneste principalele teritorii ale Myanmarului de astazi, creand ceea ce este denumit "primul imperiu birman", cu capitala la Bagan. Acesta este si inceputul unei nebune campanii de constructii de pagode si temple in jurul capitalei. Pana in 1273 au fost construite peste 4000 de pagode si temple raspandite pe o suprafata de doar 60km2.

1273 —> un “mic" incident diplomatic (decapitarea emisarilor lui Kubilai Khan) conduce, cum altfel, la invazia mongolilor. Toata zona Baganului este depopulata si ramane in buna parte asa pana la sosirea britanicilor care infiinteaza o mica localitate.

Sunt doua teorii istorice legate de modul in care ia sfarsitul Baganului. Cea nationalista, in care birmanezii din Bagan au murit incercand sa apere orasul de mongoli si cea, mai realista, in care regele birman s-a speriat atat de tare de mongoli, incat atunci cand acestia au ajuns in Bagan, nu au mai gasit pe nimeni. Oricare ar fi, teritoriul Myanmarului s-a impartit in tot felul de regate, din care cele mai puternice erau cele ale etniilor Shan si Mon (etnii cu populatii semnificative in Myanmarul de astazi).

1550 —> a doua reunificare a Myamnarului, denumita “al doilea imperiu”, sub conducerea lui Bayinnaung (nu ma astept sa retineti numele regilor sau a localitatilor, insa le scriu pentru exotismul foneticii). Ce mi se pare interesant de retinut aici este ca prin 1569, birmanezii fac o plimbare prin Tailanda, cucerindu-le capitala (i.e. Ayuthaya).

1638 - 1680 —> ajung olandezii pe aici, fac ceva comert insa pleaca prin 1680.

1753 - 1826 —> "al treilea imperiu”. Apar si britanicii prin zona sa faca ceva comert. A ramas celebra descrierea regelui birman despre barbatii englezi - “femei cu pielea fina si fara tatuaje”.

1826, 1852, 1885 —> Cele trei razboaie “birmane”, in urma carora teritoriul Myanmarului devine colonie britanica, administrata ca parte a Indiei (mare greseala in gestiunea tarii, intrucat birmanezii sunt foarte mandri si se considera superiori indienilor).

1947 —> dupa ce au luptat de partea japonezilor in al Doilea Razboi Mondial, pentru a scapa de britanici, birmanezii au intors armele (suna familiar ?) dandu-si seama ca era mai bine cu europenii. "Parintele natiunii", Aung San, tatal celebrei Aung San Suu Kyi, este asasinat la comanda primului sau ministru, la putina vreme dupa ce negociaza cu britanicii independenta tarii. Avea putin peste 30 de ani.

1948 —> britanicii se tin de cuvant si acorda independenta tarii. Pana prin 1962 tara este destul de instabila politic si caracterizata de multe conflicte etnice armate. Birmania este o tara cu multe si numeroase etnii.

1962 —> lovitura de stat. Ajunge la putere Ne Win, cel ce va deveni cel mai longeviv dictator din istoria lumii. Nationalizare, partidele interzise, cenzura, economie planificata, in fine, reteta de succes a dictaturii ‘socialiste’ (ei folosesc termenul de socialism in loc de comunism). Tara o ia la vale economic (si nu numai) si ajunge una dintre cele mai sarace din lume.

1988 —> in urma unor manifestari de amploare, Ne Win abdica. Generalii (asa-zisa junta militara) raman in continuare la putere, ceea ce determina alte manifestatii, si mai ample, non-violente. Sunt reprimate in sange. Peste 3000 de morti. Generalii promit ca vor organiza alegeri.

1990 —> in urma alegerilor, Liga Nationala pentru Democratie (prescurcat NLD in engleza) , partidul condus de Aung San Suu Kyi (Kyi se citeste Ci, in romana), primeste 82% din voturi. Ce fac generalii, pur si simplu refuza sa puna in aplicare rezultatul alegerilor si baga in inchisoare (dupa ceva torturi in prealabil) tot leadership-ul NLD, incepand cu cei ce au fost alesi parlamentari. Aung San Suu Kyi, care va primi in 1991 premiul Nobel pentru pace, este arestata la domiciliu.

2005 —> generalii muta capitala in Nay Pyi Taw, un oras nou construit in secret, in mijlocul tarii (si al pustietatii). Toata administratia primeste informare ca in 3 luni se vor muta (familiile vor ramane in Yangon). Ambasadele si ONU refuza sa se mute si fac naveta pana in ziua de azi (sunt vreo 600km pana acolo). Singura care face fronda este ambasada Banglades-ului. Motivul oficial al mutarii: nu mai era spatiu pentru extindere in Yangon. Parerea diplomatilor din Yangon: teama de invazie a generalilor (Yangon este port la mare).

2007 —> “Revolutia de sofran”

Desi detine cele mai mari rezerve de titei si gaz din Asia de Sud-Est, guvernul creste pretul la gaz cu 200% si cel al carburantului cu 500%, generand, evident, o monstruoasa inflatie. Desi nu exista un motiv oficial, se pare ca aceste cresteri au fost determinate de lipsa de bani generata de constructia aberanta a noii capitale. Rezultatul, se iese in strada. Insa de data asta, liderii manifestantilor sunt calugarii (Myanmar este o tara profund budista). Calugarii sunt fie batuti si aruncati in inchisoare, fie omorati. Initiativa este preluata de cetateni si manifestatiile iau si mai mare amploare. Desi cu presa la fata locului (exista chiar un film pe youtube in care se vede clar cum un jurnalist japonez este impuscat de catre un soldat birman), manifestatiile sunt inabusite din nou cu brutalitate. Guvernul promite ca va organiza un referendum pentru schimbarea Constitutiei si ulterior alegeri.

2008 —> guvernul profita de tragedia generata de un ciclon, estimarile variaza intre 140 000 si 300 000 de victime si milioane de oameni ramasi fara adapost, pentru a trece “pe sestache” noua Constitutie, care prevede, printre altele ca:

1. Pentru a fi ales sef al statului, nu trebuie sa fi fost casatorit cu vreun cetatean strain (guess what: Aung San Suu Kyi a fost casatorita cu un britanic);

2. Pentru ca o lege sa fie adoptata in Parlament este nevoie de 75% + 1 din voturi.

3. Doar 75% din locurile din Parlament vor fi ocupate prin alegeri. 25% sunt rezervate pentru generali si nu se pun la bataie in alegeri.

Puteti trage singuri concluziile.

2010 —> Aung San Suu Kyi eliberata din arest la domiciul (a mai fost eliberata si arestata de cateva ori inainte, in total a petrecut 15 ani din 21 in arest la domiciu). Au loc alegerile, se schimba presedintele (tot un general) iar generalii incep sa se prefaca ca se democratizeaza.

2011 —> inspirata probabil de modelul de succes al tarilor autocratiilor comuniste vecine (China, Vietnam, Laos), generalii incep sa “deschida” tara, relaxand o parte din restrictii (economice, politice si sociale). Sanctiunile marilor puteri sunt abandonate (oricum nu erau eficiente din moment ce marii vecini asiatici, precum China, Tailanda, Singapore sau Japonia nu le respectau) si investitorii se incoloneaza pentru a intra pe piata Myanmareza. Turismul explodeaza, ajungand la peste 1 milion de vizitatori in primele 3 luni ale a.c. Creste nivelul de trai.

Dragi calatori romani, va rog, nu mai faceti asta !

noreply@blogger.com (Cosmin Mihai Pasnicu) — Sun, 10 May 2015 15:09:00 +0000

Va scriam intr-un post anterior ca lumea nu prea stie in Myanmar de Romania. Unul din motive este ca nu prea sunt turisti straini. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, noi eram primii romani pe care oamenii (si ma refer aici la cei obisnuiti cu turistii) ii cunosteau. Au fost doua exceptii de care-mi aduc aminte, in care nu eram primii romani cunoscuti. Una a fost cea cu barba, din postul anterior ("Toti romanii au barba ?”). Cealalta este una care ne-a lasat un gust amar si pe care vreau s-o impartasesc.

Eram in Bagan, la unul din marele temple, din traseul clasic, cand ne agata unul din vanzatorii ambulanti de tablouri intrebandu-ne de unde suntem (in Myanmar, salutul catre turisti nu este “Hello” ci “Where you from ?”). “Romania”, raspundem, asteptand privirea confuza cu care ne obisnuiseram deja. “Puteti sa-mi schimbati banii acestia, va rog ?”, intinzandu-ne 60 de lei.

Nu ne-a venit a crede si l-am intrebat de unde pana unde are 60 de lei.

Ce se intamplase ? Cu ceva timp in urma, in sezonul turistic, a debarcat un microbuz de romani la templul la care vindea el. Unul din romanii din grup i-a spus ca nu are dolari sau kyat (moneda locala) si l-a convins sa accepte lei pentru tabloul vandut, cu argumentul ca-i poate schimba usor la banca. Evident ca toate bancile la care s-a dus l-au trimis la plimbare. Cine naiba sa schimbe in Myanmar lei ! Cred ca e greu sa schimbi lei in multe din tarile europene, daramite in Asia, unde am convingerea ca aproape nicio banca nu-ti va cumpara lei.

Daca romanul care i-a dat lei a fost bine intentionat, inseamna ca a dat dovada de o lipsa crasa de intelegere a realitatii Myanmarului si/sau a tarilor din zona. Sansele sa schimbi 60 de lei sunt infime iar pentru un localnic sunt foarte multi bani blocati (cine stie, poate chiar toti banii facuti in cateva zile). Cat de greu ar fi fost sa se imprumute sau sa schimbe niste bani la un coleg de calatorie (pentru ca era un intreg grup de romani) ?

Nu vreau sa-mi dau cu parerea pentru situatia in care romanul a fost rau intentionat.

Ne-a fost rusine de situatia de situatia asta. In mod evident, i-am schimbat banii.

Vanzatorul de tablouri cu lei romanesti