Cris Inna

Ride away

2012-12-09T17:40:00.001+02:00

Ce simt?!.. un val de durere si dezamagire.. de ce tu?! ..

Chiar daca ne mintim singuri, pentru ca realitatea pare mult prea dura .. ne este mai greu sa iubim decat sa lovim.. Avem atate arme pe langa noi de a distruge si tot atatea de construi, dar ce alegem?!..
..cand drumul spre iad este pavat cu intentii bune?!

Ne este mult mai usor sa parem si in final sa devenim indiferenti la problemele celor din jur, la durerea din ochii celui pe care-l privim, la zambetul care ascunde atata tristete.. la sufletul care te-a sprijinit si a crezut in tine..
Cu un suflet gol.. nu vreau sa accept scuze si acest ego al oamenilor..
Cum pot sa accept cand simt lovitura din spate?!

Cum, de ce, pentru ce?!.. am atatea intrebari si nici un raspuns care sa-mi linisteasca sufletul..
Perfectiunea nu este cea care ne-a fost indusa..
Ce nu te omoara te face mai ciudat!...

Blank tears

2012-11-21T17:38:00.003+02:00

Nu iti trebuie o varsta anume ca sa-ti doresti prieteni adevarati, persoane care sa te asculte si sa se bucure pentru binele tau, sa planga pentru suferinta ta si sa te admire pentru calitatile tale.
Din pacate oamenii sunt prea egoisti si superficiali ca sa-si invinga amaraciunea din sufletul si sa se bucure sincer pentru cei de langa ei.. sunt putini cei carora le mai pasa si de altii.
Am ascultat multe povesti si n-am putut ramane niciodata nepasatoare, mi-a placut si-mi place tare mult sa ajut oamenii, numai ca exista momente cand imi doresc atat de mult sa fiu ascultata ...
De ceva timp nu ma regasesc, nu-mi gasesc acel ceva pentru care sa ma trezesc in fiecare dimineata cu chef de a trai din plin..
Am vazut multi oameni care au iesit din viata mea desi contau foarte mult pentru mine.. poate asta inca doare, poate ca anumite locuri inca imi aduc aminte de trecut. Ceva n-am putut ierta si de aceea inca conteaza pentru mine.
Ceva in sufletul meu s-a rupt si oricat de mult am incercat sa lipesc la loc..tot a ramas acel ceva crâpit..
Hmmm.. este atat de usor pentru o persoana care cunoaste multe despre latura umana, dar atat de greu de a pune in aplicare pe propria persoana.

Cand nu acceptam usor un lucru, suferinta se prelungeste!..

Iar pentru a merge mai departe am nevoie de o provocare, de un motiv anume, de o tinta in care sa sper, pe care sa mi-o doresc!

Hall of..

Scrisoarea sufletului

2012-08-09T03:05:00.002+03:00

Stau si privesc un tablou al sufletului si al mintii.. incerc sa vad dincolo de umbre si culori, dincolo de temeri si emotii..

ma opresc si-mi ascult bataia inimii- sunt aici si acum.. sunt acasa inca.
Imi aduc aminte de trecut si imi dau seama de faptul ca natura umana este atat de perfecta- acum ceva timp imi doream sa plec cat mai repede de acasa, spre tinuturi noi de cucerit- acum insa nu ma mai pot satura sa traiesc sentimentul unic al caminului sufletului meu.

Acasa pentru mine este iubirea.. si daruirea..este tot ce conteaza pe acest pamant..

O viata profunda, deloc usoara, dar plina de implinire.. venim pe aceasta lume cu un rol, pe care-l cunoastem mult prea bine in sinea noastra, dar ne temem si ne desconsideram, nascocim extraterestrii si construim limite..

Ne este greu sa ne ascultam pe noi insine..
cum de mai avem pretentii sa ne asculte cei din jur?!..

cum sa ascultam si sa credem in ceva ce nu putem atinge?!..

dar care reprezinta viata si sufletul ce se ascunde in noi!?...

Aceasta este cheia.. dincolo de ea e lumina, iubirea - bine ai venit acasa!

Distanta si timpul sunt propriile noastre limite.. daca-ti doresti ceva totu-i la tine!..iar la mine sunteti voi, dragii mei...
sunteti tot ce iubesc mai mult pe lumea asta!

Cantec de vioara

2012-03-29T00:29:00.000+03:00

Mi-e frig si e tarziu.. ploaia a trecut, dar amprenta ei rece s-a uscat pe obrajii mei, pe buzele mele, pe intreg sufletul meu.
Ceva mai devreme priveam intr-un loc indepartat..ma usca atata caldura, atatea sentimente.. pamantul era tare si crapat, pustiu de atata seceta.. Ridicandu-mi ochii am vazut cerul inundat de-o mare furioasa. Intreg peisajul m-a coplesit si am stiut ca in curand furtuna va veni. Imi auzeam propriile tunete, iar in ochi mi se conturau fulgerele.
Cand te nasti cu un astfel de dar nu-ti ramane decat sa astepti fiecare ploaie si furtuna si intr-un final si curcubeul..
Sufletul meu este precum o vioara..se inalta si coboara.. penduleaza..
E o liniste apasatoare..
Gandu-mi zboara..sufletu-mi fuge..eu stau..
Acum pamantul s-a hranit.. trebuia sa inceapa o noua etapa.. o noua primavara..
Au trecut multe primaveri de cand s-a pus praful pe amintiri!...
Sa privim spre cer.. curcubeul!...

Mirror...

2012-02-01T00:30:00.001+02:00

Viata inseamna imagini adunate in fiecare colt din fiinta noastra..
inseamna un vis intr-un cosmar..
inseamna un soare pe cer in mijlocul furtunii..

reprezinta acel ceva, pe care nu-l poti atinge, dar el este esentialul..
viata= suflet si suflet=viata!..

Cand sufletul te doare, toate acele imagini adunate ard, dispar; visele se sparg..
si te trezesti intr-o camera goala, candva plina de viata...
Te mai vezi, cand nu mai ai nimic?!! .. ai disparut o data cu sufletul tau..
Ce mai conteaza trupul asta gol, cand ce era mai bun din tine a murit?!..
Dar a fost alegerea mea, ca toate celelalte... nu exista vinovati si nici "asa a fost sa fie".. planul divin depinde de tine.. esti responsabil de fiecare actiune din viata ta, dupa fapta si rasplata!..
Ce este cel mai valoros lucru intr-o camera?!..
Cu propriile maini voi zgaria in perete sa-mi construiesc din nou fereastra..
am nevoie de aer, de viata, de sufletul meu inapoi! ...
am nevoie de Tine- oli!

Nu te poti folosi de ceva ca sa intelegi ce inseamna sa-ti lipseasca ceva!

WildHeart

2011-11-22T02:39:00.001+02:00

Hrana sufletului meu izvoraste din intunericul oceanului si se inalta spre culmile cerului..
Are aripi, vesnic tinere!..
Intr-o zi, cand incerca sa se arunce in golul acela fara de suflare, aripile sale au fost frante..
Si a cazut.. S-a ridicat..
dar de teama, nu a mai incercat sa zboare, a ramas captiva pe acest pamant.
Si-a impus sa uite de aripile sale, de adierea vantului, de transparenta apei si asa si-a incuiat libertatea sa. A inramat-o in limite, si a acoperit-o cu un val negru. Si-a dorit sa faca alegerile corecte, sa fie perfecta..
Dar tarziu a aflat ca era perfecta, la fel ca noi toti! Singura a vrut sa infrunte acest univers, de fapt sa se infrunte, si sa se invinga.. si asa si-a pricinuit si mai multa durere, pentru ca scopul nostru este sa ne impacam cu noi insine, nu sa castigam impotriva noastra.
Departe de toata aceasta nebunie, avea un loc al sau,
mic,
unde-si amintea si spera sa revada, sa simta acea vibratie a sufletului plin de fericire.
O casa, nu poate fi un pod!..
Si ceea ce a construit pe acesta trecere, in toata aceasta minciuna a disparut cand aripile s-au inaltat din nou.

Are nevoie de un suflet liber pentru a ajunge dincolo de acest pamant...
Asta-si doreste ea!

The storm

2011-10-28T00:17:00.001+03:00

Picaturile mi-au inundat privirea blanda..
In a mea oglinda se reflecta imaginile clipelor trecute, ce se sting ca un fulger in vazduh...
Acum au ramas doar tablouri mute, dar pline de emotii.. Le privesti si parca simti din nou cum penita le urmareste conturul; culoare e calda si vie..
Respiri adanc!
... si totul in jurul tau se deruleaza rapid ...

Creem lucruri pentru a dainui'n lumina, dar nu ne dam seama ca si soarele are umbra sa..
si ca doar dupa noapte va urma ziua..
Trebuie sa impachetez.. si sa plec..
bagaje nu-mi iau..
sunt doar eu cu mine..
acest tablou il las in locul, pentru care a fost marcat.
Am privit mult timp la el..
are frumusetea lui aparte, dar si tristetea lui profunda..
doar a fost creat de oameni!

Inima omului e plina de picturi!
"Fa lucrurile la timpul lor, nu regreta apoi!"

Like a bird

2011-09-16T13:52:00.003+03:00

Stau si te privesc uimita!..
Imi este foarte greu sa-mi iau ramas bun.
Chipul tau imi aduce aminte de copilarie, si de zilele in care visam cu ochii deschisi si credeam ca existi;
Existai! ...
Dar de azi inainte in amintirea clipelor inocente; acum, insa drumul s-a rupt in doua parti..
Ma bucur ca te-am putut strange in brate cerandu-ti "iertare"; asta a fost dorinta mea cea mai mare..
Am privit in urma pentru o ultima data, si m-am bucurat cu adevarat de acea imbratisare si acea completare a noastra.
Inima mea bate, si pentru fiecare bataie a ei, voi privi in fata, indiferent de cate amintiri si alte suflete voi lasa in urma. Fiecare persoana este in viata noastra cu un anumit scop, pentru o anumita lectie, sau ajutor, pentru o lacrima sau un zambet, dar nimeni nu este pentru totdeauna!
Nu pe acest pamant...
de aceea avem aripi!
Fara oameni ar fi un pustiu adanc, si viata noastra nu ar mai avea magie!
Melodia se apropie de final, dupa sunetele sale triste, incepe a vibra zambetul..
Ma bucur ca ai existat!

Azi iti spun: "La revedere!".. Iar maine ii spun:" Bine ai venit!"..

Fara intrebari...

2011-09-01T16:55:00.010+03:00

Intind bratele ..si simt cum aerul ma cuprinde, si alearga prin intreaga mea fiinta.. se joaca, danseaza cu mine in vant..

Zbor!..

As vrea sa-mi desenez aripile pe noua panza alba.. dar asez culoarea verde, arunc galben, si picur rosu. Un mozaic al starilor mele de speranta si de sentimente colorate. In centru pun o inima care bate tare, si aripi care o inconjoara. Conturez buze de un rosu aprins pe un roz pal, dar si un munte strabatut de un ocean..
Portocaliu!.. e un apus, dar si un rasarit acolo la orizont, unde totul este lin.. Linistea vine din vibratia pianului sustinut de o vioara..

Pas cu pas se asterne o poveste noua, un peisaj perfect, cu coloana sonora a sufletului meu.
Se pare ca am ajuns in varf, dar zaresc un loc mult mai sus..

Vreau sa urc..Voi urca!.. si de acolo tot mai sus..
Pamantul meu nu-i rotund, e un romb.. sus si jos...ca sa ajungi pe culmile florilor, ale muzicii, ale rasaritului, ale aripilor, trebuie sa misti fiecare piatra pe pamantul negru, sa simti fiecare pas obosit al picioarelor tale, sa mergi prin furtuna rece din cer, ca apoi sa te ridici, precum o picatura de apa de acolo de unde ai sarit..
Pensula isi urmareste propria semnatura..creatia are acum o rama, un sens, o poveste..
Este basmul realitatii mele! ...

No place that far..

2011-08-30T12:21:00.022+03:00

Am aprins o stea in esenta noptii, sunt mii, dar doar una este a ta!...

-Iti aduci aminte?!..
Eram tot singura, dar tu mereu acolo; ma priveai cu ochii aceia ca de cristal si cu zambetul tau plin de viata inca.
In continuare iti aud glasul ce-mi fredona la ureche melodia ta si a mea.. Mi-ai promis ca ai sa te intorci, si ai sa ma ti in brate pana cand pe cer vor fi doua stele, nu una.
- Sti?! Inca astept! .. nu te-am uitat.. si detin promisiunea ta, te voi avea.
In fiecare noapte iti simt parfumul si curajul de a da savoare vietii indiferent de vreme.. Cand ma trezesc alerg spre tine, si ma izbesc de dorul ala nebun de strabatut pana la capat. Dar e doar un drum, ne vom regasi in fiecare calatorie.
Si daca maine as uitat tot ... un sigur lucru m-ar aduce mereu la tine.. tu.. si aripile tale..
Maine o iau de la capat, si asa in fiecare zi, voi visa, suferi, rade, plange, cadea, ridica..toate ca sa ajung acolo unde este locul meu si de unde ne-am despartit ca sa ne cautam..
Ne vedem acolo!.. este timp suficient pentru asta!..

Cu mult drag.. tie!

Cealalta eu..

2011-08-28T01:24:00.008+03:00

Se pare ca este tot mai des vorba despre "cealalta eu".
Durerea vine din neimpacare, din faptul ca ancora este prea prinsa in trecut. Nu cunoaste soarele zilelor prezente. Poarta cu ea suflete uitate pe fundul inca tulbure al apei colorate.
Devine o stanca plina de cuvinte nerostite..
Dar a dorit sa coboare, sa simta raceala intunericului si al imaginilor alb negru, s-a incapatanat sa o cunoasca pe cea de care inca se teme, pe cealalta..
Zarul cade... lupta incepe.. timpul se scurge.. si trece.. trece.. dar ele sunt fata in fata.. se vad, dar totusi se ignora, se tem una de cealalta, si de faptul ca nu exista reguli si nici limite. Toate sunt create de propria constiinta. Si daca nimic nu a fost cum a spus ea, si nici cum a planuit cealalta.. ce exista cu adevarat?.. sunt tot atatea eu si mai mult ele..
Un moment de ezitare si jocul se pierde..si ea mai coboara o treapta in infernul ala alb atat de evident, dar totusi orbitor..
Si pica intr-un somn adanc, zambeste!.. i se umple sufletul ca are ceea ce si-a dorit mereu, au disparut atat ea cat si cealalta, e liniste si soare.. se face zi.. si prea tarziu.. se trezeste..dar nu acolo.. ci AICI!..
Buna dimineata voua!

Extaz..

2011-06-10T18:56:00.000+03:00

Legile jocului sunt stricte, si totusi accepti sa joci...
Placerea de a castiga, gustul privirii pierdute al celui din fata ta, iti hraneste egoul, orgoliul acela al invingatorului.. Dar, cum intotdeauna exista un "dar", vine momentul cand in fata ta, exista un nou jucator, misterios, poarta o masca, frumoasa, care te face sa mizezi totul doar ca sa-i vezi chipul celui din spatele ei..
Jocul are o alta tinta acum, un nou gust, care te-a acaparat, masca aceea te-a facut sa te uiti, sa nu-ti dai seama cat de bun esti, pentru ca ai ajuns sa te minti chiar si pe tine. Joci impotriva ta, a propriei tale persoane, dar omul poate crea orice-si doreste..personalitati, vise, idealuri, oameni, si mai presus de toate viata asta. Pentru ca ea, este proiectia gandurilor noastre.. este un decor la fel ca si masca pe care alegem sa o purtam!
Si daca joci impotriva ta, ce carte vei arunca?...
Vreau pace in infern!

Dincolo de noi...

2011-03-23T12:24:00.003+02:00

Un ultim gand vreau sa-mi astern inainte de a inchide acest capitol..

Fiecare lucru se intampla la momentul potrivit si cu un scop anume. Acum ceva timp, cand am inceput a-mi scrie, public, pe acest site a fost atunci cand am trecut prin momente triste, dar mai ales pline de singuratate. Insa frumusetea acelei perioade, m-a invatat ca viata asta nu am primit-o pentru a o irosi, si mai ales pentru a ne plange de ea. Este atat de frumoasa, daca putem trece peste orgoliul propriu, peste mandria aceea care ne pica in depresii si mai ales daca realizam ca puterea este in noi. Teama ne ingroapa in propriul mormant si ne incatuseaza cu fiecare speranta doborata de propriile idei. Dincolo de toate acestea se afla adevaratul "tu", fiinta aceea care nu moare nici o clipa si care traieste pururea in tine.

Vad oameni care si-au acoperit ferestrele, care s-au izolat de lumina iubirii si de transparenta sufletului. Vina este doar a voastra, a noastra oameni dragi! Doar voi insiva aveti cheile, puterea de a sparge zidul si de a fugi spre fericire. Nu va temeti de voi si descoperiti-va, nu cautati brate de alinare, pentru ca singurele si adevaratele brate vesnic alaturi, sunt doar ale voastre. Nu va incredintati sperantele in mainile altora, aveti curajul de a vi le fagadui singuri.

Iertati-va si Zburati, si fi-ti una cu aripa voastra ca timpul sa nu va stearga fiinta, sa va indeparteze de fericire!

P.S: O dedic cu mare drag sufletelor de pe acest pamant si va multumesc de, devotamentul cu care m-ati citit, dar este timpul sa urc o alta treapta!

Ramas Bun!...

Perfect nightmare...

2010-12-21T23:51:00.001+02:00

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin!" O. Paler

Asteptarea ...

Dulcea noastra scuza, cand nu ne este clar ceea ce ne dorim cu adevarat, si pe cine. Ne amagim privirea cu un singur gand... Acela al sperantei!

Dar oare merita cineva acest lucru din partea ta?! Consider ca doar acel cineva care pus in locul tau ar lua aceeasi decizie, ar merita. Dar este atat de usor sa aruncam cuvinte, cuvinte pe care si tu le'ai aruncat candva, doar de dragul de a convinge pe cineva ca ceea ce face este corect.

Este doar sentinta ta, pentru ca doar tu esti pus la acest ceas, in aceasta situatie, nimeni altcineva...

Dezamagirea este tot a ta, si doar a ta, pentru ca in fond tu ai dorit sa te minti, si sa nu vezi ca fericirea este doar la un pas de mirajul asteptari.

Timpul se scurge, iar o data cu el, si noi... dar ceea ce se ascunde in suflet ramane etern, fie ca e vorba de o rana sau de o implinire.

Si daca maine rolul tau se va sfarsi?! Tu cum vei ramane?

Viata asta merita traita din plin, clipa de clipa, fara nici un moment de ezitare, si de asteptare, pentru ca niciodata nu vei sti cand vei parasi scena asta.

Asteptarea nu vine din iubire, ci din nesiguranta sentimentelor noastre. O apelam doar atunci cand ne dorim a fi mintiti fara a asculta adevarul.

" Asteptarea se transforma in nerabdare, iar nerabdarea in dezamagire!"

Umbre colorate...

2010-11-25T23:51:00.003+02:00

Natura ne asterne covoare brun-roscat; copacii asemenea unor lampadare goale se clatina la adierea rece a vantului. Totul este asemenea unui joc plin de culori si umbre, tristete si veselie, moarte si viata, mereu aceeasi dualitate.
Aceleasi pete se gasesc si pe sufletul nostru, si aceleasi culori le poarta si chipul nostru. Umbrele?! si ele se afla tot acolo, pleaca din suflet si se reflecta pe chip.

Ce este frumusetea?! Dar uratenia?! Cu totii cautam sa fim cat mai frumosi in ochii celor dragi, ne temem atat de tare sa fim urati, dar niciodata nu ne'am raspuns la aceasta intrebare..
Este de asemenea o lama cu doua taisuri, iar ranile sale sunt foarte adanci.
Acum ceva timp, am cunoscut o fiinta speciala si deosebita in felul ei, dar umbra neincrederi in sine ii acaparase sufletul, infatisarea. Multa vreme nu si'a dat seama ca frumusetea vine din interior, si dintr'o anumita atitudine. A luptat, si a facut tot ce i'a stat in putinta sa se incadreze in acei parametri ai frumusetii. Era doar o masca, oricand gata sa pice, iar lupta sa fiind inutila; o vreme mult prea importanta pentru ea, un timp in care a uitat ce inseamna a trai cu adevarat, a se bucura de fiecare dorinta pe care o avea, de a fi ea. Si anume de a renunta la acel control, la acel regulament, la acele legi impuse de propria persoana.
Si dupa atata munca, tot nu se simtea implinita, nu se simtea frumoasa, nu era ea, cu toate ca arata exact cum isi propusese. Si de ce nu era frumoasa, de ce nu era iubita?!
Pentru ca suferea...

Da!.. sufeream... si acea fiinta eram eu. Nu ma simteam a fi eu, pentru ca mi'am reprimat toate dorintele si acumulasem o intreaga armata de resentimente in mine.. Si la ce folos? pe cine interesa ce razboi port eu in suflet?
Nimanui, aceasta era raspunsul!...
Iubirea?!.. nici ea nu'si mai gasea locul in sufletul meu.
Am renuntat la control si m'am lasat purtata pe bratele fine ale vantului, pe aripile vietii, si am observat ca am uitat a trai, a simti fiecare atingere a razelor blande ale marelui astru, a iubi si a suferi, a rade si a plange, a ma bucura de mine.
Frumusetea vine din interior, de acolo izvoraste intreg universul!
Este o stare de liniste, o stralucire a ceea ce este acolo pe strafundul tau. Asa cum apare si curcubeul pe cerul senin, asa si frumusetea iti contureaza zambetul, iti lumineaza stralucirea din privire, iti ofera un suflu a viata, a bucurie, a culoare.
La polul opus se afla umbra, iar aparitia ei se datoreaza neincrederii in sine si a resentimentelor acumulate.
Foarte usor se pica in extreme daca nu sti ce vrei!
P.S: Eu va sfatuiesc sa va descoperiti pe voi si sa va formati echilibrul, ca cel pe care il intalnim si in natura!

Portretul unui dulce amarui....

2010-11-09T00:13:00.001+02:00

Privind ansamblul unei ancore indestructibile vei escalada in dulcea sa privire. Cu cat te vei afunda in misterul sau vei observa eleganta si rafinamentul ce-i reda parfumul.. Acela pururea senzual.. Cu cat il vei aprinde cu atat va degaja pasiune, dorinta, asemenea unui vin rosu sub clar de luna.
In toata nebunia sa, te va avea... O singura buza de a sa pe pielea ta te va delimita. Vei fi a sa, pentru ca personalitatea lui te va servi mereu, intre bine si rau, intre lumina si intuneric, intre pasiune si agasare, undeva intre dualitate. El este asa cum s-a dorit, timid- aparent, perfectionist pana la a fi un maniac, acelasi simt practic dintotdeauna, acel critic pe care l'ai admirat pana in egoismul sau. Acesta este el...un semn al animalelor.. un semn ce va dori sa stinga mereu focul ce mocneste in libertatea fostei, celei prezente si cu siguranta viitoarei.
Doreste a detine tot ce se vehiculeaza intre extreme, el este mijlocul si cu siguranta caminul.
Doreste pace, dar si razboi, doreste victorie dar si declin, doreste a invata mereu!
Puterea sa se identifica cu puterea focului izvorata din pamant..
"Doreste a detine controlul focului, pasiunii necontrolate, doreste a te detine in toata salbaticia ta...pe tine viata!"

Dedicata cu mult drag unei "urme de nisip" din trecut!

The ghost of you...

2010-10-17T00:38:00.003+03:00

Dezamagirea...

Este ca un fulger pe cerul senin, ca un foc in interiorul marii, precum abandonarea intr'un pustiu. Aceasta durere va veni intotdeauna de la persoanele dragi tie, acei oameni care iti sunt apropiati, iti sunt in intreaga ta fiinta, nu oameni pe care doresti a'i impresiona.
Nu exista persoana in aceasta lume pe care sa mizezi totul si sa castigi, pentru ca nici tu insuti nu'ti cunosti pretul. Valoarea omului se schimba o data cu trecerea ireversibila a timpului, insa niciodata nu cunosti valoarea absoluta, aceasta se ofera in functie de cei de langa tine. Unii te plac, altii te adora, iar pentru cei mai multi esti un simplu strain cu interese.
Deci cat valorezi?! Si care este pretul tau?!..
Doar in clipa si la momentul respectiv ii cunosti valoarea. Azi mai mult, maine mai putin, peste un timp la fel de mult sau mai putin.
Daca nu te poti baza in totalitate pe tine, de ce ne agatam de false iluzii? De ce ne oprim in loc pentru un nimic? De ce ne lipseste adevarata determinare, pe care o vom gasi doar in noi,si nu in cei de langa noi?!..
Ne place sa ne pierdem pe drum si sa invinovatim pe acela pentru care am facut'o. Dar nu ne'a rugat nimeni, el doar si'a urmat cararea, noi ne'am pierdut in zare, in zarea lui si nu in a noastra.
Stai o clipa si uita'te in tine... Aduti aminte harta, scopul si determinarea Ta! Intinde'i mana si multumeste'i, nu purta pica pierzaniei, ca tu esti singurul vinovat, si acum e vremea sa mergi pe cararea ta. Iar daca pe aceasta se mai afla cineva, acela te va insoti in calatoria vietii, iar hartile voastre se aseamana, aveti aceeasi destinatie.
Nu creati harti si personaje false.
Pierdeti'va pe drum, dar mereu intoarceti'va la pasii pe care ii aveti de urmat, la realitate!

Trecut sub tacere...

2010-10-04T00:20:00.003+03:00

O a doua sansa?!...

Intotdeauna trecutul ne marcheaza, lasa urme adanci in intreaga fiinta, si asta dintr-un orgoliu al omului...
Cel care da viata culorilor este focul, pe care oamenii l-au cautat dintotdeauna; au dorit a se juca cu el, a-l aprinde, pentru a arde o data cu el. Singurul care purifica tot, singurul care iti raspunde la toate intrebarile si care da pace inimii.
O data ce ai oferit o a doua sansa, fa- o pentru tine si observa omul caruia i- ai oferit-o, acum ai oportunitatea de a- ti corecta privirea si observa detaliile.
Traieste clipa la intensitate maxima si nu regreta nici o secunda pierduta, pentru ca ai castigat tot ce aveai nevoie pentru a strabate mii de secunde in viata ta, dar de data aceasta pentru ceva nou.
Ceea ce-ai placut cu adevarat va face parte mereu dintr-un trecut al viitorului. Iti vei intoarce privirea pentru a savura un trecut sters, si pentru a-ti amagi dorintele.
Cand oferi si ti se ofera o a doua sansa, nu trisa, si nu-ti bate joc de ea, ci joac- o ca pe o ultima carte, ca poate va fi singura data cand veti mai juca impreuna, iar dorul va existat mereu, dar lucrurile nu se vor mai aseza la fel.
Pansamentul va vindeca rana, dar nu o va sterge, semnul va ramane acolo unde ii este locul...
Nu rata sansa!

Pasiune, dorinta, iubire...

2010-09-25T01:06:00.004+03:00

In suflet...Mocneste o dorinta vie a unui gand malefic, de animal. Dar dulcea ta privire ma face pururea zeita.
Cand te'am atins, te'am simtit al meu, dar nu ca sa te joc asa cum eu doream, ci ca sa'ti ofer ce eu detineam, intreaga mea putere, intreaga mea menire, intregul meu declin.
Simtindu'ti pielea, am mirosit parfum, privindu'te in dezmierdari mi'am deslusit chemarea. Cu fiecare clipa ne izolam in abis, eram doar doua suflete ce s'au atins. Durerea ta a devenit si a mea, fericirea mea era acum a ta, teama ta se asemana cu a mea, dar acum eram un tot comun.
Cand m'ai atins s'au adunat pe cer norii, iar buzele tale au chemat stropii. Unirea noastra a spintecat cerul, si focul se aprinse, iar noi eram doar unul.
Te'am vrut, m'ai vrut, nu mai eram copii, ci flacara iubirii dintre doi zei. Nu se numea satisfactie si nici necesitate, ci implinire si unitate. Dansam in ploaia calda- rece a gandurilor noastre, jucam acum o scena de neuitat.
Nu ne'am jurat iubire ci doar ne'am insemnat, pentru eternitate.
Teama ta te va purta departe, dar mereu vei purta in gand acea privire a propriului tau trup!
"Libertatea mea nu este decat absenta fricii, ignorarea sau uitarea ei!"

Incertitudinea Parfumului...

2010-09-17T13:45:00.008+03:00

"Primii oameni n- au descoperit dragostea intamplator; s- au apropiat unul de altul deoarece in atata singuratate, dragostea este unica solutie"

Octavian Paler

E timpul...

Sa riscam pentru fericire si iubire la fel de mult sau chiar mai mult,

decat pentru intretinere si existenta!

Cu dezamagire observ o realitate plina de incertitudine, de suspiciuni, de griji.

Consider ca viata asta trebuie traita asa cum este si firea sa: necontrolata! Scopul marilor puteri a fost sa inabuseasca victoria omenerii si a cautat legi pentru a controla emotiile sangelui nostru.

In fiecare dintre noi se naste o razbunare proprie, pentru ca constientizam lipsa curajului nostru. In loc sa luam atitudinea potrivita ne reprimam sentimentele si ne intoarcem la greseli, ne ofilim intr- un trecut, ne acceptam infrangerea.

Si secundele trec, vin minutele, apar orele, se nasc zilele, devin ani si in final se sfarsec in eternitati regretele. Niciodata nu privim mai departe, la acest sfarsit, cand ne- am fi dorit sa lasam mandria deoparte, si sa indraznim a miza pentru un suflet linistit.

Ma uit la macheta mea carunta, femeia caruia am fost micul ei "trunchiulet"; priveste in zare cu ochii pierduti. Ingana ceva... Ii este teama a da viata unor papusi abandonate intr- un decor fraged:
"- Eram doi copii, priveam amandoi in aceeasi directie si zambeam!"
Si se opri.. apoi m-a privit si mi-a zis:
" -Nu lasa niciodata propriu orgoliu sa-ti rapeasca sansa de a suferi de dragul atingerii lui!"...
"- Si tataia?!"
"- Tataia..., un alt om. Nu era aceeasi atingere... nu!.... In noaptea in care el a murit, eu l-am visat, ma striga, ma chema...Si nu a fost doar o data, de fiecare data in noaptea mortii sale!" Trista se indrepta spre sarcinile cotidiene.
"- Suflete pereche!?, mi-am spus atunci."

Trist??!

Poat fi si poveste ta...

Si s-a facut lumina!

2010-09-01T14:13:00.004+03:00

Bau!..

Am creat o asezare noua a cuvintelor mele, una banala, prozoica, clasica.

Afara este soare, lumina, si pentru mine acesta este un lucru neobisnuit, pentru ca niciodata nu compuneam pe lumina. In sufletul meu era un mister malefic, dar acum este lumina, in suflet, pe chip, in privire, pe buze.

" Fi-ti rabdatori cu timpul!".. Aceasta povata mi-a atras atentia, iar mult timp i-am cautat principiul, puterea sa, intelesul.

In sfarsit am gasit-o!

Fiecare mutare se face la timpul sau, iar daca acest lucru nu este respectat ai omis sfatul, indemnul, ai ratat calea. Astfel pagina se va relua la un alt moment, pentru aceeasi miscare, iar fapta se va intampla pana cand tu vei invata puterea timpului si a rabdari.

Acest an pentru mine a fost ca si cand s-a oprit in loc! Vara aceasta am jucat-o cum ar fi trebuit sa o dansez pe cea trecuta. Urmeaza o noua fila, un nou capitol; am invatat sa traiesc, si sa apreciez momentul, viata asta, asa cum numai ea poate fi. Am invatat sa traiesc in om; zeitatea, dumnezeirea coboara pe pamant in om! M-am temut mult timp de ce am descoperit, m-am temut de necunoscut, dar acest necunoscut il stiam ca altfel nu ma mai temeam...

Am intrebat candva: "Cum arata Dumnezeu?".. si mi s-a raspuns: " Uita-te in jur..la floarea din vaza, la pasarea care-si hraneste puii, la iarba umeda, la cerul albastru, la copilul care te iubeste, la mine, dar cel mai mult uita-te la tine..descopera-te!" Dumnezeirea este in noi, asa cum am fost creati "Suntem facuti dupa chipul si asemanarea Sa", si doar prin personajul "omului", zeii pot trai, pot simti durerea, fericirea, suspansul, indoiala, lacrima, zambetul, doar prin faptul ca suntem oameni ne putem bucura de aceste daruri, aceasta este de fapt iubirea.

Ravniti la tot, si traiti fiecare clipa la intensitate maxima, nu reluati gustul ca nu va mai fi acelasi!

Yesterday...

2010-08-30T23:14:00.000+03:00

Prezentul este izolat de ce a fost ieri si ce va fi maine...

Intotdeauna importanta lucrurilor nu se afla la momentul dat, ci adevarata lor semnificatie va veni atunci, cand noi nu o vom mai dori. De am sti atunci sa apreciem ce avem, ce ne-am dorit, ce era prezis...Dar acesta este si pasul pe care trebuie sa-l dansam atunci cand ritmul se va auzi asa cum ni l-am dorit in apus.

Ceea ce astern pe hartie sunt amintirile existente, doresc sa descopar ceea ce mi-a umplut mereu curiozitatea...

De curand o fiinta draga mie a plecat... intr-un loc destul de indepartat, am dorit si tin sa-i multumesc pentru lectiile de viata pe care mi le-a oferit. Doar el m-a invatat sa pot face marea diferenta dintre prietenie si pasiune, dorinta. Am putut sa-mi infranez sentimentele mele fulgeratoare si astfel am creat un castel, nu este nici de nisip, nu este nici de marmura, ci este inaltat cu o mare rabdare, slefuit cu iubire si ancorat din prietenie, respect si maturitate. Pe cer ne intalnim privirea si sufletele, acolo este singurul si unicul nostru loc de a ne oferi o imbratisare!

Mi-a daruit transparenta sa, sa nu par nimic din ceea ce nu sunt, sa fiu eu! Si asa cum imi doresc, mereu voi urma aceasta cale, acest drum greu, dar sunt eu, si astfel nu ma voi teme de nimic, pentru ca stiu care imi sunt slabiciunile, dar si atuurile, sunt eu!

Pot spune ca imi lipseste cu desavarsire... Si pot spune ca da... Nu ne-am despartit, si nu o vom face niciodata...

Nimic nu este intamplator!

Nu ti-am spus "ramas bun", pentru ca niciodata nu o voi face... Eu iti spun doar ca te astept acasa si sa sti ca mereu eu voi fi aici, acolo sus pe cer, in fiecare zi, la fiecare moment al vieti noastre ma vei gasi acolo, printre astri, printre demoni, ingeri, acolo sus...

"Viata trebuie traita asa cum este,

pentru ca nu s-a dat fara sa o cerem si ni s-a luat fara sa fim intrebati!"

Rosu si negru...

2010-08-20T13:55:00.000+03:00

Buze fine, de un contur aparte, ascund un zambet strengar, si luciferic. Prin surasul sau se nasc doua perle verzi- caprui ce stralucesc de un deosebit aparte...

Gandurile sale sunt tot mai departe, pe zi ce trece....

Emotiile sale nasc noi idei si escapade, asa cum numai ea ti le poate oferi. Firea sa inventiva se ascunde in spatele fiecarui sarut al vietii, diferit in fiecare clipa.

Doreste a fi ceea ce a fost mereu... O visatoare, calatorind cat mai departe. Acolo printre astrii sai, printre zgomotul tunetelor si sclipirea fulgerelor, avand intreaga lume in fata sa.

Intunericul o atrage cel mai mult. Pericolul ii curge prin dorinta de a invinge. Teama este gustarea, care o face sa se piarda si mai mult in atractia necunoscutului.

Doreste a detine cunostinta binelui si raului, dulcelui si amarului...

Doreste a invinge orice urma de faradelege, a face dreptate, a invinge minciuna, a desena pe chipul oamenilor zambetul si fericirea, a le darui senzatia iubirii in viata lor, a-i vindeca.

Ii plac lucrurile puternice, obiectele trecute, uscate si gustul duminicilor in familie; prietenii roind in caminul sau si tanjind mereu dupa momentele de provocare si suspans.

Lucrurile neobisnuite, trasnite ii creioneaza copilaria, si ii contureaza totodata personalitatea. Nimic nu a obtinut usor, pentru ca mereu a ales mireasma profunda si satisfactia luptei brutale.

A iubit semnele si cazaturile, jocurile copilariei, bradul familiei si micile vietuitoare. Si-a daruit sufletul fiecarei fiinte din almanahul sau si a pus la presat fiecare amintire ce a facut-o sa sufere, sa planga, sa rada...

Copii au fost slabiciunea sa, de fapt oamenii au fost cel mai mare atasament al sau, pentru ca mereu s-a temut de pierderea cuiva, oferindu-si sufletul in schimbul vietii lor.

Baietii au fost aromele sale preferate, dar din cele mai vechi timpuri a ales cea mai concentrata esenta, cea amara, neagra si plina de surprize.

Numai ea si drumul sau se definesc prin imprevizibil...

Doar ea este aceea!....

Mirajul umbrei mele...

2010-08-16T20:06:00.013+03:00

Cand esti foarte sigur de un lucru, mai gandeste-te o data!...

Fiinte pamantene.. asta suntem.. plini de frica.. plini de temeri.. plini de minciuna.. plini de suferinta.. plini de regrete.. si unde este acea parte de dumnezeire?!.. In privire.. in strafundul nostru.. trebuie doar sa avem curaj a ne descoperi, si a putea da cartile pe fata, pentru ca numai prin lumina poti invinge intunericul!

Ma privesc... si observ ca ma tem.. sa cer ceea ce-mi doresc cu adevarat!..

Absurd mi se pare ca desi stiam, care este pretul, si cat de scumpa este acea moneda, cand a sosit momentul mult asteptat am fost surprinsa..

Poti sa sti tot, sa ai toate diplomele existente, dar pana nu vei simti cu adevarat ceea ce credeai, nu vei acumula intelepciune..

Se pare ca ma pregatesc.. ma instruiesc.. pentru o mare lupta.. o lupta proprie.. o victorie interioara.. o iubire profunda.. Asta vreau sa simt... pasiunea e trecatoare, este partea salbatica a noastra, este acea teama, acea ademenire a celui vanat..

Doresc a ma afunda pana in inima adancului, pentru a simti golul inaltimii, curajul aripilor deschise in vant, a vedea tot, a auzi fiecare glas al cerului, a ma elibera in iubire, si nu in dragoste..

In oglinda albastra se proiecteaza soarele, puterea, viata; pe pamant se adaposteste durerea, hades- infernul.. Traind in durere vom aprecia raza iubirii, si imaginea curcubeului scaldata in valurile marii...

Ravnesc la o lupta cinstita, cu o miza mare si un sfarsit pe masura!

M-am saturat de atata lasitate, de fuga a unor Don Juan, care nu stiu ce-si doresc sau se tem a spune lucrurilor pe nume, doresc un joc cu adversari pe masura!..

"Invata a muri! Cine invata sa moara, nu stie sa mai fie rob!"

Seneca

TU si eu...

2010-08-15T23:40:00.001+03:00

"- Tzontzo!...

- Da tati!"...

Imi doresc de mult sa-i dedic celui mai important si curajos om din viata mea o pata de culoare pe acest jurnal. Se spune ca am ochii lui, aceia mari, veseli, dar si plini de durere. Curajul lui mi la daruit mie si pe bratele sale m-am inaltat.

Fiecare persoana este in viata noastra cu un scop anume, iar eu ma consider cea mai norocoasa persoana din univers datorita iubirii de parinte cu care am fost imprejmuita.

Dragul meu intelept,

Praful s-a depus de mult pe acele jucari, care mi le-ai daruit cu mare entuziastm, dar "doftorita de purcei" devine femeie! Se pare ca incet incet, pas cu pas ma ridic spre a-mi onora promisiunea si anume aceea de a "fii mereu copilul pe care vi l- ati dorit, iubindu-va la nesfarsit!"

Ma uit in oglinda si va vad, pentru ca fara voi vraja mea ar disparea, iar Cenusareasa n-ar mai exista! M-ai invatat sa plang, sa rad, sa merg, sa scriu, sa alerg, sa cad, sa ma ridic, sa fiu al tau copil, sa fiu EU!

"Nu m-a poci!"...Acum pot tati, acum ma pot ridica pentru ca ai construit o forta intreaga in mine, sunt ceea ce ti-ai dorit! Am crescut impreuna si fara mama si iubitul meu frate n- am fii ajuns niciodata a canta aceasta melodie sufleteasca. Impreuna formam comoara fericirii noastre, partitura retetei de succes.
Piesele o data mutate nu- si mai pot relua tronul si singurul lucru cu adevarat benefic ce ne ramane de facut este, sa urmam cursul jocului!....