Cristina's world

Curry cu amestec de carnuri

noreply@blogger.com (Cristina) — Thu, 19 Jan 2012 13:36:00 +0000

Initial s-a vrut a fi o tochitura, insa lucrurile au luat o alta intorsatura si a iesit mancarea de fata, absolut delicioasa. Sosul ala a mers perfect cu mamaliguta pripita si cu muraturi. Chiar daca de data asta nu am cine stie ce poze frumoase, pun reteta deoarece nu vreau sa se piarda. Sigur o refac!

Curry, conform Wikipedia, este numele generic adoptat în Occident pentru a descrie o serie de mâncăruri elaborate cu un amestec de condimente, tipic bucătăriilor asiatice. Numele a fost popularizat de către coloniștii britanici din India și era utilizat pentru a descrie o serie de mâncăruri locale cu sos. Cuvântul curry deriva din “kari” însemnând “sos” în limba tamilă. De fapt, cuvântul este foarte puțin utilizat în India, unde se preferă denumiri locale, dintre care cea mai cunoscută este “massala” care înseamnă "amestec".

Ingredientele folosite nu au fost cantarite, prin urmare nu pot da canditati exacte. Sper ca din poze sa se observe cam cat si ce s-a folosi exact.
- 2 cepe
- 1 lingurita praf de curry
- o jumatate de carnat afumat de casa (aproximativ 250g)
- coaste de porc cu carne (aproximativ 1kg)
- maruntaie de pui (aproximativ 500g)
- bulion (aproximativ 200g)
- o lingura de faina
- sare si piper macinat
- ulei (aproximativ 5-6 linguri)

Ceapa am taiat-o marunt si am calit-o in ulei. Cand a devenit sticloasa, am adaugat praful de curry si am amestecat bine.

Carnatul afumat l-am taiat in rondele si l-am pus la calit peste ceapa.

Dupa un minut am adaugat coastele de porc cu carne si le-am lasat sa se perpeleasca alaturi de ceapa si carnati vreo 5 minute. Am avut grija sa amestec mereu si sa intorc bucatile de coaste cu carne pe toate partile. Dupa cele 5 minute am turnat o cana de apa peste toate si le-am lasat in pace, la foc mic, cam o jumatate de ora.

La urma am adaugat maruntaiele de pui. Ele nu au nevoie de prea mult timp sa fie gata, de aceea le-am lasat la urma.

Dupa vreo 15 minute am adaugat bulionul si inca o cana de apa deoarece noi suntem mari amatori de sos.

Dupa ce a dat un clocot, am ingrosat sosul cu o lingura de faina desfacuta in jumatate de cana de apa. Am potrivit gustul cu sare si piper macinat, am mai lasat 5 minute pe foc apoi am dat cratita la o parte de pe aragaz. Am facut repede o mamaliguta pripita si am mancat cu pofta.
Uite si o poza (ca naiba!) cu blit:

Mor de ciuda ca pozele astea nu arata cum trebuie bunaciunea de mancare. Lasa ca o mai fac o data, pe lumina, si atunci ii fac poze frumoase :)
Pofta buna!

Trufe de ciocolata

noreply@blogger.com (Cristina) — Tue, 17 Jan 2012 12:31:00 +0000

Aceste trufe sunt atat de bune si atat de usor de facut ca mai ca n-as fi credibila. Si mie mi-a fost greu sa cred ca din ingrediente simple si putine poate iesi ceva asa bun, insa am avut incedere in Laura Adamache si am ales acest desert pentru masa de Craciun, chiar daca este un dulce de post. In plus, nu se foloseste deloc cuptorul.
Ingredientele de mai jos sunt pentru 60 bucati trufe de ciocolata.
- 400g ciocolata neagra ( eu am folosit ciocolata Kandia cu 55% si cu 75% cacao)
- 200ml frisca lichida
- 150g migdale macinate bine (se pot inlocui cu nuci macinate)
- 4 linguri coniac/whisky (eu am pus visinata tare)
- pentru ornat: bastonase de ciocolata, migdale macinate, bombonele colorate, etc - dupa preferinta

Intr-o craticioara am turnat frisca lichida si am pus craticioara pe foc mititel. In frisca lichida am adaugat ciocolata rupta bucatele si am lasat-o sa se topeasca de tot. Am amestecat mereu.

Dupa ce s-a topit ciocolata, am oprit focul si am adaugat migdalele macinate.

Dupa ce am omogenizat compozitia, am lasat-o sa se raceasca pana cand a mai fost doar un pic calduta. Am adaugat alcoolul, visinata tare in cazul meu, am amestecat bine cu lingura, apoi am mixat compozitia timp de 4 minute, cu un mixer, la viteza mare.

Am bagat apoi graticioara in frigider pentru 5 minute. Dupa ce au trecut cele 5 minute, am mixat iar compozitia, cu mixerul, la viteza mare, timp de 4 minute si iar am bagat craticioara la frigider pentru 5 minute. Si dupa aceste minute am repetat inca o data procedeul descris mai sus, apoi am lasat craticioara la frigider timp de 15 minute.
Asa arata crema la final:

Cu ajutorul unei lingurite am portionat bucatele mici de crema (care se intareste foarte tare!) si le-am modelat in forma de bilute, in palme. Palmele trebuie mereu udate cu apa rece. Desi poate parea imposibil, operatiunea asta decurge destul de repede si fara dificultate. Crema este destul de maleabila si se lucreaza usor.
Bilutele gata formate le-am tavalit unele prin bastonase de ciocolata, iar celelalte prin migdale macinate. Le-am asezat apoi in hartiute de bomboane, intr-o cutie cu capac. Cutia am pastrat-o la frigider.
Trufele se pastreaza foarte bine foarte mult timp. La mine au tinut doua saptamani si apoi s-au terminat.

In sectiune arata asa:

Sunt foarte bune si spornice. Merg facute si cu ciocolata alba.
S-aveti pofta!

Nuci umplute cu crema caramel

noreply@blogger.com (Cristina) — Sun, 15 Jan 2012 08:45:00 +0000

Reteta de fata este rezultatul unei povesti ce a durat mai bine de un an. Mi-am dorit foarte mult sa detin si eu o matrita de fonta pentru nuci. Am cautat pe la toate neamurile si cunostintele sa vad daca cineva detine o astfel de matrita, insa nu am avut noroc. Am trecut la intrebari si rugaminti pe forumuri si am cautat aceasta matrita pe internet. Am gasit pe okazii, cu preturi intre 150 si 250 lei. Cat de mult mi-as fi dorit matrita asta, n-as fi dat atatia bani pe ea. Salvarea a venit vara trecuta din trei locuri: Bucuresti, Fetesti si Cernavoda. Cu uimire si bucurie am aflat ca matrita (noua!) nu costa mai mult de 30 lei, ba chiar la Fetesti pretul era de 25 lei.
In momentul de fata sunt mandra posesoare a doua matrite pentru coji de nuci si a doua matrite pentru faguri :D
Acum, daca aveam matritele mult visate, am inceput cautarile pentru retete. Am incercat multe retete pana sa ajung la cea prezentata azi. M-am gandit ca orice reteta de fursecuri ce contine multa grasime e buna pentru cojile de nuci si prima data am facut nuci cu coca de la Cornuletele fragede cu untura, a la Diana si le-am umplut cu crema de lamaie.

Au iesit foarte bune (pun reteta in viitorul apropiat), insa nu era ce cautam eu, asa ca am continuat cu experimentele.
Am gasit o alta reteta pe internet. Rezultatul a iesit bine, dar tot nu era ce cautam. Crema a fost de ciocolata, iar din coca respectiva am facut si faguri. Voi posta si aceasta reteta in viitorul apropiat.

Si uite asa am ajuns la reteta de azi. Este exact ce cautam si am gasit-o in revista Practic in bucatarie nr.4/2007. Din ingredientele de mai jos mi-au iesit 153 de nuci.
Ingrediente aluat:
- 200g margarina
- 200g untura
- 8 linguri de apa
- 7 linguri de zahar
- 2 oua
- 1 plic praf de copt
- 1kg faina
Ingrediente crema:
- 4 pahare zahar (800g)
- 400g unt
- 2 oua
- 100g nuci macinate
Intr-un bol incapator am pus margarina moale, untura si zaharul si am amestecat bine.

Apoi am adaugat ouale, apa si praful de copt si iar am amestecat.

La urma am adaugat faina lingura cu lingura.

Nu necesita framantat mult, doar cat sa inghita toata faina si sa se dezlipeasca de bol. In acest stadiu am scos coca pe masa si am chemat ajutoare.

Am lasat-o sa framante coca vreo 10 minute dar nu pentru ca era necesar ci pentru ca am vazut ca-i place :D Asta se numeste exploatare? :D
Asa arata coca la final:

Acum trebuiau forrmate bilute mici de coca ce apoi se coc pe ochiul de la aragaz in matrita speciala. Pentru operatiunea asta am chemat in ajutor si capul familiei. La trei perechi de maini, am transformat in bilute mici cat o cireasa bucata de coca obtinuta, in aproximativ 30 minute.

O data ce bilutele au fost gata, am trecut la copt. Prima data am incalzit bine formele, apoi treaba a mers unsa.

Cojile de nuca nu trebuie coapte foarte mult timp. Prind culoare frumoasa, foarte asemanatoare cu nucile reale.
Crema de caramel cu nuci este cea mai buna crema din lume! M-am indragostit de ea! Se face foarte usor.
Am fost curioasa cat cantareste un pahar cu zahar (bineinteles ca am cantarit prima data paharul gol, am pus cantarul pe zero si apoi am pus zaharul).

Untul moale l-am frecat cu doua pahare de zahar (400g) si ouale cu ajutorul mixerului. Zaharul ramas l-am topit intr-o craticioara, la foc mic.

Dupa ce zaharul s-a topit, am dat craticioara la o parte de pe foc si am turnat compozitia de unt, zahar si oua peste zaharul topit si am amestecat repede si energic.

Am pus crema obtinuta iar pe foc mic si am lasat-o sa fiarba, amaestecand mereu, pana cand s-a ingrosat . Am adaugat nucile macinate, am amestecat si am lasat crema sa se raceasca.

Cu crema racita am umplut cojile de nuca si le-am lipit doua cate doua.
Nucile astea nu le-am pudrat cu zahar pentru ca sunt destul de dulci.
Din pacate poze cu "productia la hectar" nu am din cauza ca am omis acest lucru. Am doar poze cu sectiune:

Acum urmeaza cateva concluzii si sfaturi:
- incepeti pregatirea nucilor cu cateva zile, chiar o saptamana inaintea evenimentului la care vreti sa le serviti. Desi nu sunt greu de facut, sunt foarte migaloase.
- cojile de nuci se pastreaza foarte bine intr-un bol cu capac si pot astepta cateva zile pana la umplere
- nucile umplute tin foarte multa vreme daca sunt pastrate in camara, la rece, intr-un bol acoperit cu capac sau intr-o punga de hartie. La mine au rezistat foarte bine, fara sa se altereze si fara sa se inmoaie sau sa-si schimbe gustul, doua saptamani pana s-au mancat toate.
- este un desert foarte apreciat si sigur va avea succes

S-aveti pofta!

Recapitulare alte luni de ianuarie

noreply@blogger.com (Cristina) — Fri, 13 Jan 2012 08:25:00 +0000

Eram curioasa ce-am facut de mancare in alte luni de ianuarie si am cautat retetele postate pe blog la acele date. Am gasit urmatoarele:
15.01.2010 - Macrou marinat

10.01.2010 - Cea mai simpla placinta cu mere

05.01.2011 - Turta dulce

18.01.2011 - Varza murata calita, cu coaste de porc

27.01.2011 - Mini-snitele de pui cu seminte

Colectia este destul de restransa, poate pentru ca luna ianuarie nu prea imbie la stat in bucatarie si experimentat retete. Totusi mi-a readus in minte vreo doua retete care sa-mi diversifice meniul din ianuarie 2012.
Voi mai stiti ce-ati gatit in alte luni de ianuarie? Mai dati-mi si mie idei! :D

PS Chiar daca blogul de fata functioneaza din 2008, cred ca numai in 2010 mi-am dat seama ce vreau de fapt sa fac cu el :D

Budinca de macaroane cu branza

noreply@blogger.com (Cristina) — Tue, 10 Jan 2012 14:11:00 +0000

Macaroanele cu branza erau preferatele mele in copilarie, mai ales daca ma lasa mama sa le presar cu zahar. Si fetitei mele ii plac, insa sotul meu stramba din nas cand aude de ele (din vremea armatei i se trage). Pentru a-l pacali macar sa guste, am transformat macaroanele cu branza intr-o budinca, cu gust si aspect de placinta buna. De pacalit nu l-am pacalit insa tot a gustat o bucatica :)

Ingrediente:
- 500g paste fainoase
- 500g branza (telemea, branza de burduf, branza de vaci - combinate sau nu, dupa preferinta )
- 200g smantana
- 4 oua
Pastele le-am fiert in apa cu sare si doua linguri de ulei respectand indicatiile de pe cutie, apoi le-am scurs bine si le-am racorit cu un jet de apa rece. Branzeturile le-am faramitat si le-am amestecat cu pastele, apoi am turnat totul intr-o tava cu pereti inalti captusita cu hartie de copt.
Ouale le-am batut bine cu un tel si apoi le-am amestecat cu smantana. Compozitia rezultata am turnat-o peste pastele cu branza.

Tava am bagat-o in cuptor, unde am lasat-o pe raftul cel mai de sus si la foc moderat timp de 50 minute. Cand face crusta deasupra si prinde culoare aurie, iar mirosul te imbata, inseamna ca e gata.
Dupa ce am scos-o din cuptor, am lasat-o sa-si traga sufletul cam un sfert de ceas, apoi am taiat-o bucati si am servit imediat. E buna si rece, insa fierbinte e fenomenala.
I-am facut cateva poze in sectiune:

Pofta buna!

P.S. Daca folositi branza de vaci, adaugati si ceva stafide rehidratate in rom si sa vedeti ce bunatate iese :)

Sarbatori fericite!

noreply@blogger.com (Cristina) — Sat, 24 Dec 2011 12:38:00 +0000

Va urez din tot sufletul sarbatori fericite si frumoase, cadouri multe, masa bogata si casa plina de veselie!
Daca ati fost cuminti, Mos Craciun sigur nu o sa ocoleasca casa voastra. Nu uitati insa si adevaratul motiv pentru care sarbatorim Craciunul: nasterea lui Isus. Fiti buni si darnici, alungati supararea si gandurile negre, incercati sa faceti pace cu voi si cu cei cu care v-ati certat.
Craciun fericit!

Primiti-ma si pe mine cu colinda!

Placinta cu carne si bere

noreply@blogger.com (Cristina) — Fri, 23 Dec 2011 12:40:00 +0000

Placinta de fata se vrea a fi in cazul meu o cina, insa poate fi si un aperitiv foarte apreciat. Este foarte usor de facut si nu necesita diplome in bucatareala, arata minunat si e foarte gustoasa si satioasa. Poate fi servita si copiilor, deoare alcoolul din bere se evapora in timpul coacerii.
Ingrediente:
- 1kg carne tocata, de preferat amestec porc si vita
- 1 pachet foi de placinta (recomand Bella)
- 6 oua
- 2 cepe marisoare
- 5 catei de usturoi
- sare si piper negru macinat
- cimbru uscat si macinat si orice alte condimente care va plac si credeti ca se potrivesc
- 500 ml bere de care va place, eu va recomand o bere mai amaruie - Newmarkt
- 5 linguri ulei

Lasam foile de placinta sa se decongeleze.
Tocam ceapa si usturoiul marunt si le calim in ulei.

Adaugam carnea tocata si o lasam pe foc pana isi schimba culoarea si scade un pic zeama ce si-o lasa.

Amestecati periodic pentru a evita lipirea compozitiei de fundul cratitei. Condimentati dupa gust. Cand este gata, opriti focul lasati carnea sa se raceasca.
Pregatiti o tava incapatoare si cu peretii inalti. Nu este nevoie ca tava sa fie unsa.
Intr-un bol incapator bateti bine ouale. Adaugati berea si amestecati bine. In reteta originala, data de o vecina, scria ca trebuie sa separ ouale si sa bat spuma albusurile apoi sa adaug galbenusurile si berea. Prima data asa am facut insa a doua oara cand am facut placinta asta am batut ouale intregi si apoi am amestecat cu bere. Nu a fost nici o diferenta notabila in rezultatul final, deci linistite puteti alege "scurtatura".

Foile de placinta le desfaceti cu grija si le impartiti in trei.
Intindem in tava prima parte de foi. Peste ele punem jumatate din carnea calita. Acoperim cu a doua parte de foi, care la randul lor vor fi acoperite de a doua jumatate de carne calita. Intindem si ultimul rand de foi de placinta, apoi cu un cutit bine ascutit taiem placinta in bucati (patrate sau romburi, dupa imaginatia si preferinta fiecaruia). Turnam peste placinta compozitia de oua si bere si lasam tava pe masa cel putin 20 minute si cel mult 30 pentru a da timp foilor sa se inmoaie si sa absoarba din lichid. In acest timp incingem cuptorul.

Dupa ce a trecut timpul de odihna si imprietenire, bagam tava la cuptor, pe raftul de sus, la foc moderat. Este gata cand deasupra s-a format o pojghita aurie. Timp aproximativ: 50 minute.

Lasam placinta sa-si traga sufletul cam un sfart de ceas, apoi taiem bucati, pe urma lasata de cutit cand am taiat placinta cruda.
Este foarte buna atat calda cat si rece.

Pofta buna!

PS. Se pot adauga in carne si ciuperci, pentru cine are, doreste sau pofteste.

Pui pe sticla

noreply@blogger.com (Cristina) — Mon, 19 Dec 2011 14:46:00 +0000

Am primit un pui mic cu piept mare si pentru ca nu prea alegeam nimic de el daca-l taiam in bucati, mi-a venit ideea de a-l face pe sticla. Mi-a trebuit ceva vreme pana am gasit o sticla potrivita pentru trebusoara asta.
Reteta asta nu e de fapt o reteta ci mai de graba un mod de lucru.
Am folosit:
- un pui fara piele (pentru ca asa l-am primit)
- red chilli chutney (dulceata de ardei iute)
- sos de rosii
- ulei
- bere

Puiul l-am uns bine in interior si la exterior cu red chilli chutney si l-am infipt intr-o sticla (de sticla!) plina cu bere. Intr-un vas cu peretii inalti am turnat sos de rosii, cateva linguri de ulei si o cana de apa, apoi am pus (in picioare!) si puiul pregatit.

Am bagat totul la cuptor pana cand a prins culoare frumoasa si carnea a fost facuta. Bineinteles ca am avut grija ca din timp in timp sa stropesc puiul cu sosul din vas.

A iesit foarte bun si in mod sigur voi repeta experienta.
Pofta buna!

Gulas

noreply@blogger.com (Cristina) — Wed, 14 Dec 2011 11:00:00 +0000

Initial s-a vrut a fi gulas la ceaun, insa vremea nu a tinut cu noi si ne-a obligat sa facem gulas la wok.

Mancare buna, satioasa, grea, perfecta pentru intalniri de familie sau adunari de prieteni, gulasul este cunoscut de toata lumea. Chiar daca mai exista oameni care nu au mancat nicodata gulas, sunt sigura ca nu exista om care sa nu fi auzit de gulas.

Felul asta de mancare cunoaste foarte multe variante. Vorba aia: cate bordeie, atatea obiceie. Concluzia? Reteta de fata este o varianta ce poate sau nu semana cu alta. Nu voi da cantitati exacte pentru ca nu am cantarit nimic. Am facut totul la ochi si cat m-a lasat sa ma "intind" capacitatea wok-ului.

Am strans urmatoarele ingrediente:

- coaste si ceva oase cu carnita, de porc

- un carnat proaspat si afumat

- sunculita taraneasca

- ulei sau untura

- vreo 4 cepe

- boia de ardei dulce

- pasta de tomate

- o cutie de cubulete de rosii in bulion

- cartofi

- ciuperci

- sare si piper macinat

Pentru galuste:

- un ou

- faina - cat este necesara pentru a obtine o compozitie legata

Prima data am taiat tot ce era de taiat in bucatele, fasiute, cubulete, si alte forme geometrice.

Uleiul l-am pus la incins in wok si am prajit pe rand coastele si oasele, carnatul si sunculita taraneasca.

Carnea prajita am scos-o intr-un castron si am pastrat-o la cald.

Dupa ce am prajit toate carnurile, in uleiul ramas am calit ceapa taiata marunt pana a devenit sticloasa. In acel moment am adaugat o lingura de boia dulce si am amestecat repede. Boiaua se arde repede si da un gust amar mancarii, deci nu trebuie lasata mai mult de cateva secunde in uleiul fierbinte. Eu am stins rapid cu pasta de tomate amestecata cu rosiile in bulion.

Am turnat in wok doua cani de apa si dupa ce s-a infierbantat bine am adaugat carnurile prajite. Am acoperit wok-ul cu un capac si am lasat sa fiarba carnea la foc mic, pana a fost gata.

Cartofii nu au nevoie de mult timp sa fiarba. Vreo 15-20 minute le sunt de ajuns, de aceea i-am adaugat spre sfarsitul mancarii, impreuna cu ciupercile.

Am acoperit iar wok-ul cu capac si le-am lasat pe toate sa se imprieteneasca.

Intre timp am pregatit compozitia pentru galuscute: intr-un castronel am batut bine un ou cu putina sare, apoi am amestecat in el faina, putin cate putin, pana am ajuns la consistenta dorita.

Din aceasta compozitie am luat cu o lingurita si pus in zeama ce bolborosea in wok, formand astfel galuscutele.

Mancarea a mai stat pe foc pana cand galuscutele au fost patrunse. Am potrivit gustul mancarii cu sare si piper macinat, apoi am servit-o fierbinte mesenilor.

Pentru ca era prea fierbinte, am tot pozat mancarea pana s-a mai racorit si a putut fi mancata :)

Mergea si niscaiva verdeata, dar am uitat de ea.

Pofta buna!

Pizza cu blat din paine

noreply@blogger.com (Cristina) — Tue, 29 Nov 2011 10:11:00 +0000

De foarte multe ori painea ramane nemancata la noi acasa. Desi cumpar o paine mica, deoarece nu suntem mari consumatori de paine, mereu raman cateva felii de paine. Nu stiu ce fac altii cu painea veche de o zi - doua, dar eu prefer sa o transform in pizza. Puritanii vor stramba din nas si vor spune ca o asa mare tampenie n-ar manca in vecii vecilor, dar mie mi se pare ca este un pacat mare sa arunci painea sau sa o lasi sa mucegaiasca, iar pseudo - pizza asta este foarte gustoasa.
Pentru tava mare din dotarea standard a aragazului, folosesc:
- felii de paine veche de cel putin o zi
- 300ml lapte rece
- 5 oua potrivit de mari
- o jumatate de cana de sos de rosii (cam 150ml)
- mezeluri taiate feliute sau cubulete (ce am prin frigider)
- ciuperci taiate feliute (vreo 6 ciuperci maricele sunt de ajuns)
- cascaval, telemea sau chiar branza de burduf
- optional: fasii de ardei sau gogosar, porumb boabe din conserva, masline, ceapa rosie taiata pestisori, ceapa verde
Toppingul difera de la caz la caz si depinde foarte mult de ceea ce am in frigider/camara la acel moment. Ceea ce nu lipseste niciodata sunt ciupercile si cascavalul/telemeaua/branza de burduf.
Prima data imi pregatesc toate ingredientele necesare pentru topping. Tai la dimensiunea dorita mezelurile, ciupercile, ardeii si celelalte chestii ce vreau sa la folosesc. Dau pe razatoare cascavalul/telemeaua sau faramitez cu mana branza de burduf (daca asta folosesc). Ouale le bat bine intr-un castronel impreuna cu 100ml lapte rece.
Aprind focul la cuptor sa se incalzeasca si captusesc tava cu hartie de copt.
Peste hartie asez cat mai strans felii de paine, iar locurile ramase goale le umplu cu bucatele de paine. Cu ajutorul unei linguri umezesc feliile de paine cu laptele rece ramas, apoi torn peste ele ouale batute cu lapte.
Imprastii uniform peste paine bucatelele de mezeluri si celelalte chestii ce le folosesc (in afara de cascaval/telemea/branza de burduf) si stropesc totul cu sosul de rosii.

La urma pun razatura de cascaval/telemea sau bucatele mici de branza de burduf si bag tava la cuptor, la foc potriv spre mare, pe raftul cel mai de sus al cuptorului.

Va sta la cuptor pana cand se va inchega oul si pizza va prinde un pic de culoare pe margini (la mine dureaza cam 40 - 45 minute).

Se taie felii foarte frumos daca ii dati timp de respiro vreo 10 minute dupa ce ati scos tava din cuptor.

Este foarte buna calda, dar si rece si poate costitui o cina, un mic-dejun sau un pachetel pentru serviciu/scoala foarte gustos si satios.

Pofta buna!

Cea mai buna placinta cu mere

noreply@blogger.com (Cristina) — Sun, 27 Nov 2011 12:26:00 +0000

Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, facea cea mai buna placinta cu mere din lume. Placinta mai buna ca cea facuta de ea nu am mancat nicaieri in alta parte. De cate ori mancam placinta de la ea ii spuneam " Neaparat sa ma inveti si pe mine sa fac placinta asta!" si ea imi raspundea " Hai tu, copila, sa te invat, ca n-o sa traiesc o mie de ani.". Am tot amanat momentul, gasind tot felul de scuze si sigura fiind ca bunica chiar o sa traiasca o mie de ani. Din pacate, intr-o zi m-am trezit ca bunica nu mai e si ca secretul si reteta celei mai bune placinte cu mere din lume s-a pierdut o data cu plecarea bunicii intro lume in care nu exista telefon, internet, nici macar posta. Atunci, in momentul ala, am hotarat ca este momentul sa fac ceva pentru a nu pierde o amintire atat de draga mie, cea mai vie si mai dulce amintire ce ma leaga de bunicuta mea. Am cautat ceva caiete ale bunicii in care sa se afle reteta, am intrebat-o pe mama daca are scris ea pe undeva sau daca macar isi aduce aminte, am intrebat matusile... Degeaba. Cu tristete ma gandeam ca este o cauza pierduta.
Intr-o zi, Lia ( Povesti culinare ) mi-a lasat un comentariu la o reteta postata de mine si pentru care ma inspirasem de la ea ( Cornulete fragede cu untura a la Lia ), in care ma invita sa verific si reteta ei de placinta cu mere, poate era ce cautam. Stiu ca atunci am vizitat blogul ei si am citit reteta, propunandu-mi sa o incerc cat de curand, apoi insa am avut altele de facut si am uitat de ea. Pana intr-o zi, cand mi-am adus aminte de ea . Am recitit reteta, mi-am adunat toate ingredientele sa le am la indemana si m-am apucat de treaba.

** Aluat:
- 500 g faina
- 200 g unt
- 1 ou
- 100 zahar
- 3 linguri smantana 20% grasime
- 1 plic praf de copt
** Umplutura:
- 100 g unt
- 2 kg de mere curatate de coaja si rase
- 100 g zahar
- praf de scortisoara
** In plus:
- 100g zahar pudra pentru presarat peste placinta fierbinte

Ingredientele sunt pentru tava mare din dotarea standard a aragazului.
Prima data am pus intr-o cratita toate ingredientele pentru umplutura si le-am calit la foc mic pana cand s-a evaporat toata zeama ce si-au lasat-o merele. Am avut grija sa amestec compozitia aproape continuu, pentru a evita lipirea ei de fundul cratitei. Dupa ce zeama s-a evaporat, am oprit focul si am pus cratita in camara, la rece, deoarece se intinde rece pe foile de aluat.
Intr-un bol am amestecat toate ingredientele pentru aluat si am obtinut un aluat fraged, ce nu se lipeste de maini. I-am dat forma de bila, l-am acoperit cu o punga si l-am bagat la frigider pentru o jumatate de ora.

Dupa ce au trecut cele 30 de minute, cat trebuia sa stea aluatul la rece, am scos bila de aluat si am taiat-o in doua, apoi mi-am pregatit doua foi de hartie de copt mari cat tava in care urma sa coc placinta minunata.
Fiecare jumatate de aluat am intins-o bine cu sucitorul pe cate o foaie de hartie de copt si astfel am scapat de stresul ruperii foii la transferul ei in tava.

O foaie de aluat am pus-o cu tot cu hartia de copt in tava. peste ea am intins in strat uniform umplutura racita bine, apoi am acoperit cu cealalta foaie de aluat si am indepartat hartia de copt de pe aceasta din urma. Am facut cateva gaurele cu o furculita, ca sa nu se bombeze placinta la copt, apoi am bagat tava in cuptorul fierbinte, pe raftul cel mai de sus si am lasat-o la bronzat, la foc potrivit de tare, pana a prins o culoare frumoasa. La mine a durat cam 45 de minute. Coca nu trebuie sa se bronzeze tare, vorbim totusi de un aluat fraged. Trebuie numai sa se coaca si sa prinda un pic de culoare pe margini.

Dupa ce am scos-o din cuptor, am pudrat-o din belsug cu zahar pudra si am servit imediat pentru ca nu mai puteam de pofta. La ce mirosuri ne-au invadat casa in timpul coacerii, cine mai putea sa zica " Eu astept sa se raceasca." ?

Ma credeti sau nu, eu va spun ca atat de repede s-a "topit" placinta din tava, ca nici n-a apucat sa se raceasca de tot saraca. Prin urmare, am fost obligata sa mai fac una, la nici 24 de ore de la prima incercare .
Lia, sarut mana pentru reteta! Era exact ce cautam!

Budinca de ciuperci

noreply@blogger.com (Cristina) — Fri, 25 Nov 2011 12:07:00 +0000

Am zile in care nu vreau sa aud de carne. Sotul si fetita mea, spre deosebire de mine, sunt carnivori convinsi. Cum impac si capra si varza, adica cum impac si mofturile mele si mofturile lor? Trisez . Ciupercile mereu mi-au fost de ajutor in astfel de cazuri, iar mofturosii mei niciodata nu au comentat prea tare cand le-am schimbat "leguma" preferata cu ciuperci.
Ciuperci aveam, chef de bucatareala aveam, nu mai lipsea decat o reteta ce nu am mai incercat-o pana acum. Si cum imi bateam eu capul ce anume sa fac de mancare, mi-am adus aminte de o reteta ce am citit-o cu ceva vreme in urma pe Diva in bucatarie: Budinca cu ciuperci. Suna tare bine, nu? Am cautat reteta si am pregatit ingredientele:

- 500g ciuperci
- 50 g cascaval ras
- 3 cepe
- 4-5 linguri ulei
- 3 felii franzela inmuiate in lapte
- sare si piper
- patrujel verde
- 6 oua
Am taiat ceapa marunt si am calit-o in ulei pana a devenit sticloasa. Am adaugat ciupercile curatate si taiate bucatele si am mai tinut pe foc cateva minute pana s-au patruns si ele.
Am separat albusurile de galbenusuri. Albusurile le-am batut spuma cu un praf de sare, apoi am adaugat galbenusurile, putin cate putin, amestecand cu grija sa nu se lase spuma.
Feliile de paine le-am stors bine de lapte si le-am faramitat. Le-am amestecat apoi cu ceapa calita, ciupercile, cascavalul si verdeata taiata marunt. In acest amestec am incorporat cu grija spuma de oua.

Compozitia rezultata am turnat-o intr-o tavita cu peretii mai inalti, unsa din timp cu ulei si tapetata cu faina.

Tavita astfel pregatita am bagat-o in cuptorul fierbinte, pe raftul cel mai de sus si la foc mediu, unde am lasat-o prada caldurii pana a prins deasupra o crusta rumena si frumoasa. Gata! Toata lumea la masa!

Este buna si calda si rece, insa frumos nu se taie decat dupa ce s-a racit.
Pofta buna!

P.S. Taiata in patratele mici, apoi asezata pe un platou frumos alaturi de alte gustarele, pote constitui un aperitiv minunat la o petrecere.

Particip la Medias Blog Awards

noreply@blogger.com (Cristina) — Mon, 14 Nov 2011 08:46:00 +0000

Ei bine, iata ca Medias Blog Awards a ajuns la a 3-a editie. Ce este Medias Blog Awards? Este un eveniment la care pot participa persoane fizice si juridice din orasul Medias ( care au resedinta in orasul Medias sau isi desfasoara activitatea aici) care au un blog on-line , activ in ultimele 2 luni si care-si exprima interesul de participa prin completarea formularului de participare pus la dispozitie de catre organizatori.
Desi inscrierile au inceput din 24 octombrie, din diferite motive am tot amanat inscrierea blogului meu la acest eveniment. Ei bine, astazi (in penultima zi de inscriere) m-am inscris in sfarsit.
Anul acesta am inteles ca s-au inscris mai multe bloguri fata de anii precedenti si asta nu poate decat sa ma bucure. Inseamna ca medesenii au ceva de zis si nu se dau la o parte sa arate asta lumii intregi. Sa mai zica cineva ca in Medias nu se intampla nimic niciodata :)

Medias Blog Awards 2011 este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro, Mediaslive.ro, Big Pizza, Contrast Publicitate si Feri Teglas Blog.

Prăjitura albă cu cremă de lamâie

noreply@blogger.com (Cristina) — Sun, 13 Nov 2011 10:05:00 +0000

Uneori iti dai seama ca ai mancat prea multa ciocolata si vrei sa o scoti din peisaj o vreme. Te tot gandesti si-ti tot bati capul cum sa faci si cum sa dregi sa scapi de dulcea ispita. Iti spun eu: cu o prajitura care nu contine ciocolata . Din cauza cremei de lamaie si a foilor care se fragezesc tare tare, te vei putea bucura de ceva dulce, aromat si bun oricand simti nevoia. Ia insa in considerare si timpul care trebuie sa-l aloci prajiturii pentru a se fragezii, o zi si o noapte, sau macar o noapte daca e urgenta mare.
Intinsul de foi subtiri si coacerea lor pe fundul tavii nu trebuie sa sperie pe nimeni. Chiar daca pare dificil, nu e deloc asa. Trebuie doar putina atentie si rabdare.

Ingrediente pentru 3 foi (25x35cm):
- 80 g unt
- 1 ou
- 3 linguri de zahar
- 5 linguri de lapte
- 300g faina
- 1 lingura amoniac

Ingrediente crema:
- 800 ml lapte
- 5 linguri faina (sau amidon)
- 1ou
- 250g zahar
- 1 lingura esenta de vanilie
- 250 g unt la temperatura camerei
- o lamaie

Pentru foi, untul trebuie frecat bine cu zaharul. Peste ele am pus oul, laptele si amoniacul si am avut grija sa amestec bine totul. Ultima a fost adaugata faina si am framantat bine. A rezultat o coca numai buna de intins pe care am impartit-o in trei bile egale. Bilele le-am acoperit cu folie si le-am lasat sa-si traga sufletul vreo jumatate de ora.
Intre timp am incins cuptorul.
Pentru a simplifica un pic lucrurile, am intins fiecare bila de coca direct pe hartie de copt. Astfel este posibile intinderea de foi subtiri fara a mai risca ruperea lor la transferul pe tava.

Foile astfel pregatite le-am copt pe fundul unei tavi, timp de 10 minute, pe raftul cel mai de sus al cuptorului. Foile trebuie sa ramana albe, deci nu au voie sa prinda culoare. Timpul de coacere este suficient deoarece foile sunt subtiri.

Dupa coacere se lasa la racit pe o suprafata dreapta.
Crema: intr-un castronel am amestecat bine faina, oul, vanilia si 100 ml lapte. Restul de lapte l-am pus la fiert, iar cand a inceput sa clocoteasca am micsorat focul si am adaugat in el amestecul din castronel. Cu un tel am amestecat bine si continuu pentru a evita formarea de cocoloase. Compozitia trebuie sa ajunga la consistenta unei budinci. Cand a ajuns la aceasta consistenta, am oprit focul si am lasat-o sa se raceasca bine de tot.
Intre timp am razuit si stors lamaia si am frecat untul spuma. Peste untul frecat am adaugat lingura cu lingura budinca rece, iar la sfarsit am adaugat coaja si zeama de lamaie.
Toate fiind astfel pregatite, am cladit prajitura.

Peste ultima foaie am pus o foaie de copt si un fund de lemn gros ca sa preseze. Prajitura am lasat-o pana a doua zi, pentru a lasa timp foilor sa se inmoaie.
A doua zi am pudrat prajitura cu zahar pudra, am taiat-o, am pozat-o si am mancat-o :)

Sursa de inspiratie: Dimineti insorite

Porc cu legume si taitei de orez

noreply@blogger.com (Cristina) — Sun, 06 Nov 2011 07:30:00 +0000

Cu bucataria chinezeasca am facut cunostinta in urma cu doi ani si de atunci i-am devenit fan adevarat. Cu toata ca pana acum nu am publicat nimic pe blog care sa arate lucrul asta, ori de cate ori am ocazia fac ceva de mancare in stil asiatic. Nu voi pretinde nici un moment ca mancarea facuta de mine este autentica, pentru ca nu este. Folosesc ingrediente locale si ma joc de-a bucatarul chinez. Mancarea este foarte buna, chiar daca nu este facuta de un chinez si nici nu contine toate ingredientele pe care le-ar folosi un chinez.
Daca cineva vrea sa manance mancare chinezeasca buna, autentica si facuta de un chinez (de fapt sunt doi ) il sfatuiesc sa faca cumva si sa ajunga la Restaurantul Zen din Medias. Sigur va fi multumit!
Dar sa revenim la mancarea noastra si sa adunam urmatoarele ingrediente:
- 400 g carne macra de porc (sau vita, sau pui - ce va place)
- un morcov potrivit de mare
- un castravete potrivit de mare
- un ardei gras mic
- doua pungute de taitei de orez Vifon (alea de supa)
- 2 linguri sos de soia
- 5 linguri ulei
- o lingura condiment de tip delikat
- 3 catei de usturoi
- o bucatica de vreo 5cm de ghimbir
- doua fire de ceapa verde

Carnea o tai fasiute, ghimbirul il curat de coaja si il razui pe razuitoarea cu ochiuri mici, usturoiul il curat si il tai feliute subtiri, iar ardeiul, castravetele si morcovul le tai bastonase.
Mancarea chinezeasca nu se fierbe mult, iar focul de sub wok este mare, de aceea inainte de a te apuca de gatit este recomandat sa ai toate ingredientele la indemana, gata taiate si pregatite.

In doua cani de apa fiarta puse intr-un castron pun taiteii Vifon la umflat.
Pun wok-ul pe foc, torn uleiul si calesc in el ghimbirul si usturoiul cateva secunde. Pentru ca focul este mare si uleiul incins exista pericolul ca usturoiul si ghimbirul sa se arda daca nu sunt supravegheate.

Adaug bastonasele de morcov, castravete si ardei si le calesc si pe ele vreo trei minute.

Peste legume pun condimentul de tip delikat si dupa cateva secunde adaug sosul de soia. Dupa ce am amestecat bine, adaug fasiile de carne si amestec iar.

Las pe foc, amestecand din cand in cand, pana cand carnea se patrunde si e buna de mancat. Pentru ca bucatile de carne sunt mici, nu au nevoie de mult timp sa se faca, prin urmare wok-ul nu trebuie lasat nesupravegheat.
Cand carnea este gata, opresc focul si adaug taiteii de orez scursi bine de apa in care au stat si ceapa verde taiata mic. Amestec usor, las mancarea 5 minute sa isi traga sufletul si taiteii sa imprumute din sosul mancarii, apoi impart in farfurii si servesc la masa.

Concluzie: e buna joaca asta de-a bucatarul chinez Toti au mancat cu pofta si nimeni nu a lasat nimic in farfurie.
Pofta buna!

PS Mancarea asta am refacut-o cu carne de pui o data si cu carne de vita alta data. Au fost la fel de bune ca si cea prezentata mai sus. Dovada? Intr-o alta postare

Caserola mexicana cu oua coapte

noreply@blogger.com (Cristina) — Fri, 04 Nov 2011 07:30:00 +0000

E bine din cand in cand sa-ti lasi imaginatia sa zboare. La fel de bine este sa incerci lucruri noi, retete noi, alaturari de ingrediente care la prima vedere nu sunt compatibile dar care pot fi o revelatie buna.

Cu ceva vreme in urma am descoperit blogul Kalyn's kitchen si mi-a placut mult cum autoarea blogului exeperimenteaza tot felul de retete, care mai de care mai spectaculoasa si mai inedita. Intr-o zi, pe cand navigam pe blogul ei, am dat peste o reteta al carei titlu mi-a captat atentia: Recipe for Mexican Baked Eggs with Black Beans, Tomatoes, Green Chiles, and Cilantro. Reteta in sine, foarte usoara si fara mofturi, precum si ingredientele putine si ieftine m-au determinat sa incerc si eu sa reproduc in bucataria mea felul asta de mancare. Si bine am facut :) Ne-a placut foarte mult! Mancarea a fost buna si satioasa, unde mai pui ca se prezinta la final ca o mica surpriza.

Nu stii ce ai in farfurie pana nu "deschizi" pachetul :)

Ingrediente:

- o ceapa nu prea mare
- 2 linguri ulei de masline
- 1/2 lingurita chimen macinat
- 1/4 lingurita praf de ardei iute
- o conserva rosii cubulete in bulion
- o conserva fasole rosie
- 6 oua
- cascaval pentru crusta
- coriandru proaspat (optional)
Am incins cuptorul si am pregatit o tava cu peretii inalti. Fasolea rosie am scurs-o de zeama din conserva si am clatit-o bine cu apa rece, apoi am lasat-o intr-o strecuratoare sa se scurga bine de apa.
Intr-o craticioara am calit in ulei de masline ceapa taiata mic, apoi am adaugat chimenul macinat si praful de ardei iute si am mai lasat pe foc vreo doua minute.

Am adaugat cubuletele de rosii in bulion si fasolea rosie scursa de apa. Am lasat pe foc vreo 30 de minute, amestecand din cand in cand.

Sosul a inceput sa se ingroase si mirosea atat de bine, ca mai ca m-as fi oprit aici si as fi servit mancarica asta cu ceva muraturi asortate. Nu m-am abatut insa de la planul initial si am continuat.
Am uns tava cu putin ulei si am turnat in ea amestecul cu fasole. Deasupra am spart cu grija ouale si le-am asezat astfel incat sa acopar cat mai mult din suprafata mancarii, apoi am bagat tava la cuptor pentru 10 minute, la foc moderat si pe raftul cel mai de sus, pana cand ouale au inceput sa se inchege dar nu erau inchegate de tot.

Deasupra oualor am pus un strat generos de cascaval si am bagat iar tava la cuptor pana cand cascavalul s-a transformat intr-o prea-minunata si apetisanta crusta aurie.

Am lasat vre-un sfert de ceas sa-si traga sufletul, apoi am servit mancaciosilor si pofticiosilor. Am avut grija sa portionez mancarea astfel incat fiecare portie sa contina un ou copt.

Concluzie: de refacut neaparat si cat mai repede! :)
Pofta buna!

PS Daca renuntam la oua si acoperim mancarea cu cascaval de post, obtinem o minunata si satioasa mancare de post.

Prajitura insiropata

noreply@blogger.com (Cristina) — Wed, 02 Nov 2011 08:30:00 +0000

Cine vrea ceva bun si dulce?

Daca vrea cineva ceva bun, dar nu are timp sau chef sa migaleasca, recomand cu incredere urmatoara prajitura insiropata, care nu numai ca este foarte usor de facut, are putine ingrediente si mod de lucru deloc complicat, ci este si foarte gustoasa.

Ingrediente:

- 1 cana ulei
- 1 cana zahar
- 1 cana iaurt
- 1 plic praf de copt
- 1 plic zahar vanilinat
- o lingura zeama de lamaie sau otet
- 4 oua
- 1 esenta de rom
- 1 pachet foi de placinta - recomand Bella
- sirop: - o cana zahar
- 2 cani apa

Mod de preparare:
Ouale, zaharul, uleiul, iaurtul, zaharul vanilinat, praful de copt stins cu zeama de lamaie (sau cu otet) si esenta de rom se amesteca bine cu ajutorul unui mixer.

Foile de placinta, decongelate in prealabil la temperatura camerei, se rup bucati si se amesteca cu compozitia de mai sus.

Ceea ce rezulta, se toarna intro tava de sticla termorezistenta (nu este necesar sa ungeti tava cu grasime) si se baga la cuptor, incins in prealabil, pe raftul cela mai de sus, la foc moderat, pana cand prinde o culoare aurie (la mine a durat cam 50 de minute).

Cand prajitura este gata, pregatiti siropul. Intr-o craticioara topiti zaharul fara a-l arde (culoarea trebuie sa fie maronie, nu neagra!) si apoi adaugati cele doua cani de apa. Lasati pe foc pana cand caramelul s-a topit complet si siropul da in clocot. Opriti focul si apoi turnati siropul asa fierbinte cum e, peste prajitura din tava.

Nu va speriati de cantitatea mare de lichid. Va promit ca prajitura o va absorbi pe toata in mai putin de 30 de minute

Se poate servi imediat dupa ce s-a tras tot siropul in prajitura, insa eu va recomand sa o lasati vreo doua trei ore la frigider inainte de servire. Este foarte buna, si intr-un caz si in celalalt

S-aveti pofta!

Prajitura Rigo Jancsi

noreply@blogger.com (Cristina) — Mon, 31 Oct 2011 10:17:00 +0000

Exista prajitura perfecta? Da, exista! Dupa umila mea parere Rigo Jancsi este prajitura perfecta. Alune de padure, ciocolata, blat pufos... Isi poate dori cineva mai mult de atat?

Am admirat-o din umbra multa vreme, i-am privit cu gura cascata miile de poze facute de gospodine pricepute, o visam uneori si-mi imaginam gustul ei, insa mi-a trebuit mult pana sa prind curaj si sa o reproduc in bucatarioara mea.

Prima data am facut cunostinta cu minunatia asta de prajitura, face to face daca pot spune asa, anul trecut, cand am avut placerea si onoarea sa o cunosc personal si pe Andi Tudor (Dimineti insorite), o bucatareasa priceputa tare, din ale carei maini ies numai minunatii. Nu ma credeti? Vizitati blogul ei, Dimineti insorite, si-mi veti da dreptate.

Inainte de a trece la altele, va avertizez ca prajitura asta da dependenta! :)

Ingrediente:

**Blatul:
- 7 oua
- 120g faina
- 70g cacao
- 75ml lapte
- o lingurita praf de copt (nu un plic)
- 250g zahar
- 50g alune de padure macinate (hazelnuts)
- 1 plic de zahar vanilinat

**Crema:
- 1l frisca
- 500g ciocolata de care va place

**Glazura:
- 150g ciocolata
- 2 linguri zahar pudra
- 100g unt
- o fiola esenta de rom

Albusurile le-am batut spuma tare. Galbenusurile le-am mixat bine cu zaharul pana au crescut in volum si s-au transformat in spuma fina, apoi le-am incorporat in spuma de albus cu ajutorul unui tel si cu miscari usoare, de jos in sus.

Am adaugat faina amestecata cu praful de copt, cacao, laptele si alunele macinate si am obtinut un aluat omogen, de consistenta unei creme aerate si batoase.

Am turnat aluatul intr-o tava cu peretii inalti, pe fundul careia am pus in prealabil hartie de copt.

In cuptorul incins dinainte, am bagat tava astfel pregatita si am lasa-to, la foc potrivit si pe raftul din mijloc, pana a trecut testul scobitorii. A crescut frumos si nu a facut nazuri.

Blatul l-am lasat sa se raceasca in tava pana a doua zi. De ce asa mult? Zic imediat.
Ciocolata si 200ml frisca lichida le-am pus la incalzit pe baie de aburi. Am lasat doar pana s-a topit ciocolata. Nu are voie sa fiarba!

Compozitia obtinuta am turnat-o peste restul de frisca, am amestecat bine si apoi am bagat totul la frigider. Pentru ca era tarziu, am lasat frisca ciocolatoasa in frigider peste noapte, dar nu este necesar sa fie lasata atat de mult. Doua - trei ore sunt suficiente.
A doua zi am batut ciocolatoasa cu mixerul pana s-a intarit. Nu trebuie batut-a prea mult pentru ca se branzeste. Crema se va mai intari la frigider dupa asamblarea brajiturii.
Blatul l-am taiat in doua, am intins toata crema (in strat gros) si am pus deasupra ei cealalta bucata de blat.

Am topit pe foc mic ingredientele pentru glazura si am turnat glazura pe prajitura. Ca sa fie totul ca la carte, am lasat prajitura in frigider pana a doua zi.

Bucati frumos taiate obtinem daca taiem prajitura cu ajutorul unui cutit inmuiat in apa fierbinte.

Buna rau!

Prajitura asta a surclasat toate prajiturile preferate de mine si este pe locul I.

S-aveti pofta!

Rosii mititele transformate...

noreply@blogger.com (Cristina) — Sat, 29 Oct 2011 07:34:00 +0000

... in sos de rosii si in muratruri :)

Povesteam cu o alta ocazie ca in gradina parintilor mei au crescut cateva tufe ce au rodit niste rosii mici mici mici. Ca sa intelegeti cat de mici, iaca o poza edificatoare:

Au pielita foarte subtire si se sparg foarte repede, insa sunt delicioase.
Cu ocazia curateniei de toamna in gradina, sotul meu a avut rabdarea sa culeaga toate mini-rosiutele si toate mini-gogonelele, aducandu-mi-le apoi acasa ca pe o comoara de pret.
Mini-gogonelele le-am spalat bine si le-am asezat cu grija in borcane alaturi de frunze si felii de telina, marar, cimbru si boabe de mustar. Peste ele am turnat saramura (o lingura de sare la un litru de apa). La iarna vom manca gogonele cu lingura :)

Mini-rosiutele le-am transformat in suc in robotul de bucatarie.

Sucul de rosii l-am pus la fiert pe foc mic si l-am lasat sa fiarba pana a ajuns la consistenta dorita de mine, apoi i-am potrivit gustul cu sare si piper.

Sfat: puneti sucul de rosii la fiert intr-o oala mare deoarece face spuma multa la inceput si poate da in foc daca n-are loc sa se infoaie. Eu am aflat pe pielea si pe aragazul meu lucrul asta :)

Sosul fierbinte l-am turnat in sticle de sticla, am turnat deasupra un strat de un deget de ulei apoi am pus dopurile. Cred ca nu mai este cazul sa mai scriu la ce se poate folosi, nu?

Si uite asa camara mea s-a imbogatit cu doua borcane de mini-gogonele in saramura si cu doua sticle mari de sos de rosii :) Poate sa vina iarna acum :)

Red chilli chutney

noreply@blogger.com (Cristina) — Thu, 27 Oct 2011 07:28:00 +0000

Sau dulceata de ardei iute :)

Sub denumirea de dulceata de ardei iute am facut cunostinta cu reteta asta de sos acru-dulce-picant. Fetele de pe forumul Fabs.ro mi-au spus insa ca de fapt minunatia asta se numeste chutney. Oricum s-ar numi, gemo-sosul asta este exceptional atat alaturi de legume cat si alaturi de carne.

Ingrediente? Doar trei : otet, zahar si ardei iute curatat de seminte si nervuri, in cantitati egale. Mie din 500g de ardei iute, 500g de zahar si 500 ml otet mi-au iesit doua borcanele (400g) si jumatate de sos.

Ardeiul iute l-am spalat si l-am curatat de seminte si nervuri, apoi l-am tocat marunt cu ajutorul robotului de bucatarie.

Am fiert otetul cu zaharul pana s-a ingrosat, ca si un sirop de dulceata, apoi am adaugat ardeiul iute tocat si am mai fiert pana a ajuns la consistenta dorita.

L-am turnat fierbinte in borcane, am inchis bine capacul, apoi am intors borcanele cu gura in jos pentru cateva minute. Borcanele le-am invelit apoi intr-o paturica si le-am lasat la racit pana a doua zi.
Daca o consumati imediat, veti constata ca este foarte iute dar mancabila. Daca o lasati cateva zile, iuteala se estompeaza si va predomina mai mult gustul acru-dulce.
La anu' sigur fac o cantitate mai mare, pentru ca a avut mare succes la noi in familie si deja productia s-a injumatatit :)

Vita cu cartofi si galbiori

noreply@blogger.com (Cristina) — Tue, 25 Oct 2011 11:06:00 +0000

Nu stiu daca ma crede cineva, insa este prima oara cand mananc galbiori. I-am vazut de foarte multe ori de-a lungul timpului in piete sau la margine de drum, insa niciodata nu m-au ademenit atat de tare incat sa cumpar. Voi fi sincera pana la capat si voi recunoaste ca nu prea imi inspirau incredere.

Intr-o seara, fiind la cumparaturi cu sotul meu intr-un supermarket, am vazut la raionul de legume, in cosulete simpatice de lemn, acesti galbiori dragalasi. Am luat un cosulet in mana si ma tot uitam la ciupercute, intorcand cosuletul pe toate partile. Dupa cateva minute insa, l-am pus inapoi pe raft. Sotul meu m-a vazut si a inceput sa rada. A luat cosuletul cu galbiori si l-a pus in cosul nostru de cumparaturi, spunandu-mi : " Ce te tot codesti atata? Hai sa incercam!".

Pana aici toate bune. La raionul de reviste si ziare am vazut revista Bucataria pentru toti. Ce credeti ca avea pe coperta? Ei bine, o prea-frumoasa mancare ce continea galbiori. Era clar ca soarta hotarase deja meniul pentru ziua urmatoare :)

A doua zi am adunat ingredientele necesare, exact cum scria in revista:

- 500g carne de vita

- 500g cartofi

- 500g galbiori

- 4 linguri de ulei

- 2 catei de usturoi

- 1 legatura de patrunjel proaspat

- 100 ml vin alb

- 1 lingura de miere

- 1 lamaie

- sare si piper

Cartofii i-am spalat bine si i-am pus la fiert, cu tot cu coaja, in apa cu sare.

Carnea am taiat-o in feliute, iar galbiorii i-am spalat si i-am lasat sa se scurga bine de apa intr-o strecuratoare.

Cartofii fierti i-am curatat de coaja, i-am lasat sa se raceasca si apoi i-am taiat in sferturi. Usturoiul l-am curatat de coaja si l-am taiat in feliute subtiri.

Am pus uleiul la incins si am prajit in el feliutele de usturoi pana si-au schimbat un pic culoarea.

Am scos usturoiul si am prajit in uleiul aromat feliutele de carne, la foc iute, avand grija sa le intorc pe toate partile.

Cand carnea a fost gata, am scos-o intr-un castron si am prajit in acelasi ulei galbiorii.

Galbiorii si-au lasat multa zeama.

Cand galbiorii au fost gata, am adaugat carnea si cartofii.

Intr-un castronel am amestecat vinul cu mierea si o lingura de zeama de lamaie. Compozitia aceasta am turnat-o in wok, peste restul ingredientelor. Am astamparat focul, am acoperit wok-ul cu un capac si le-am lasat pe toate 10 minute sa se imprieteneasca.

La sfarsit am potrivit gustul mancarii cu sare si piper macinat si apoi am adaugat patrunjelul taiat marunt.

Mancarea am servit-o imediat, dar nu inainte de a-i face cateva poze.

Impresii? Mancarea a fost foooooooarte buna si in mod sigur si fara pareri de rau mi-am invins teama de galbiori. Prin urmare nu ma voi mai feri de ei pe viitor.

Sarut mana pentru masa!

Gogosi clasice

noreply@blogger.com (Cristina) — Tue, 11 Oct 2011 10:30:00 +0000

Dupa multe zile in care am lasat pe ultimul loc postarea pe blog, iata ca azi a venit si momentul liber in care pot publica o noua reteta. Noua nu prea e ea, pentru ca e veche de cand lumea, dar e mereu in actualitate.
Cui ii plac gogosile, sa ridice mana sus!
Cui nu-i plac gogosile, il invit sa-si revizuiasca parerea si apoi sa-si schimbe declaratia.
Simple de facut, bune rau,spornice, ieftine. Si cu asta cred ca am elogiat destul dodolutele astea, asa ca sa ne suflecam manecile si sa trecem la treaba.
Avem nevoie de:
- 250 gr faina
- 3 linguri zahar
- 1 ou
- 100 ml lapte caldut
- 1 plic drojdie uscata sau un cubulet de drojdie proaspata (25g)
- un praf sare
- coaja rasa de lamaie sau portocala
- zahar pudra pentru tavalit

Incalzim putin laptele.
Intr-un pahar amestecam drojdia cu o lingura de zahar si doua linguri de lapte caldut si o lasam 10 minute sa faca spume si sa se umfle in pene. Intre timp cantarim faina necesara si o punem intr-un castron incapator, iar oul il batem bine cu restul de zahar si cu coaja rasa de lamaie/portocala in alt castronel.
Drojdia dospita o turnam in mijlocul fainii.

Cu ajutorul unei furculite incepem sa incorporam faina in lichid, adaugand pe rand si celelalte ingrediente.

Aluatul rezultat trebuie sa fie elastic si nelipicios. Daca considerati ca este nevoie, mai adaugati un pic de faina ca sa ajungeti la consistenta perfecta.

Acoperim castronul cu un stergar curat si-l lasam sa se odihneasca si sa creasca vreo 30 de minute intr-un loc caldut si ferit de curent (in cuptorul cu microunde de exemplu). Dupa acest ragaz, rupem bucati de aluat si le intindem cu sucitorul in foi nu prea subtiri, din care apoi decupam cerculete cu un pahar intors cu gura in jos.

Intr-o craticioara cu peretii inalti punem ulei la incins. Uleiul trebuie sa fie mai multisor, cam de trei, patru degete. Dupa ce uleiul s-a incins, moderam focul si trecem la prajit gogosi. Sa nu puneti in ulei mai mult de doua - trei gogosele, pentru ca se umfla tare si repede si nu vor avea loc de desfasurare. Se prajesc foarte repede, deci atentie marita! Aveti grija sa le intoarceti pe toate partile.

Dupa ce au prins culoare frumoasa pe toate partile, le scoatem cu o paleta pe un servetel absorbant, pentru a scapa de surplusul de ulei.

Cand au fost toate gata, eu mi-am chemat in ajutor trei prichindei sa ma ajute sa tavalim dodolutele prin zahar pudra. Toate au fost tavalite prin zahar, insa putine au mai ajuns pe tava inapoi :)

Sfat: lasati toate ingredientele pe masa din bucatarie cel putin doua ore, pentru a ajunge la temperatura camerei. Astfel nu riscati un esec.

Pentru ca la prajit in interiorul gogosilor se formeaza un gol, cu ajutorul unei seringi puteti umple gogosile cu crema, gem, budinca sau orice altceva va place.

S-aveti pofta!

Salata satioasa si gustoasa de cartofi

noreply@blogger.com (Cristina) — Mon, 26 Sep 2011 10:52:00 +0000

Probabil ca exista pe lumea asta si altfel de salate de cartofi la fel de satioase si gustoase ca si salata asta a mea si probabil ca simplitatea ei n-ar recomanda-o ca un fel de mancare de sine statator, ci mai degraba ca o garnitura. Eu salata de cartofi foarte rar o folosesc pe langa altceva, eventual ii fac tovaras de farfurie o salata de legume proaspete. Mi se pare foarte buna, satioasa si dupa parerea mea nu duce lipsa de carnuri.

In gradina tatalui meu au crecut cateva plante de rosii ce au rodit niste rosioare atat de miculute, cum nu am mai vazut. Sunt mai mici ca o cireasa, si un pic mai mari decat o agrisa. Pe cat sunt ele de micute si gingase, pe atat sunt de bune si parfumate. Parca au strans in pantecul lor mic tot ce a fost mai bun din oferta naturii. Culegerea lor nu a fost deloc usoara, deoarece au pielita foarte subtirica si pleznea la orice apasare un pic mai ferma. Cu chiu cu vai si cu ajutorul unor manute de copilas harnic, rabdator si frumos, am reusit sa adun un castronel. Dupa ce le-am adunat mi-am dat seama ca nu stiam ce sa fac cu ele. Am gustat cateva si in timp ce gustul lor dulceag si parfumat imi mangaia limba si cerul gurii, mi-a venit mareata idee de a face o salata de cartofi. De aici lucrurile au decurs normal, adica am adunat ingredientele necesare:

- 1kg de cartofi albi

- 5 oua

- rosiutele dragutele

- 1 ceapa mare

- 1 lingura vegeta

- 5 linguri ulei

- piper negru macinat

- sare

- cateva fire de patrunjel proaspat

Cartofii i-am spalat bine si i-am pus la fiert cu tot cu coaja. Ouale le-am fiert tari.

Cartofii fierti i-am curatat de coaja fara sa astept sa se raceasca si i-am taiat in cuburi mai maricele. Ouale fierte bine le-am taiat in feliute. Toate le-am pus intr-un bol incapator si rezistent la caldura.

Ceapa am taiat-o matunt si am calit-o in ulei pana a devenit sticloasa, apoi am adaugat vegeta si piper negru macinat. Am mai lasat pe foc inca un minut si apoi am turnat totul in bol peste cartofi si oua. Am amestecat usor, am gustat de sare si apoi am adaugat rosiutele si patrunjel proaspat. Gata! Toata lumea la masaaaaa!

Pofta buna!

PS Salata asta a fost minunata si a doua zi, pusa intr-o caserola cu capac si luata la serviciu.

Ardei iute in otet cu zahar

noreply@blogger.com (Cristina) — Thu, 15 Sep 2011 07:59:00 +0000

Titlul si poza descriu mai mult decat perfect ceea ce urmeaza sa descriu mai jos. Ma batea un gand chiar sa nu mai scriu nimic altceva, insa m-am razgandit. Motivul? Pai conserva asta iute merita mai mult decat un titlu si o poza.

Am incercat sa pun ardei iute pentru iarna in tot felul de feluri, dar niciunul nu avea un rezultat satisfacator. Metoda asta insa e minunata. Ardeii isi mai pierd din iuteala, sunt foarte gustosi, se pastreaza foarte bine timp indelungat fara sa se inmoaie si fara sa-si piarda gustul. Reteta am "furat-o" de la tata si planuiesc sa o folosesc de acum inainte in fiecare an.

Gramaje exacte nu voi da, pentru ca la conserve lucrez mai mult la ochi.

Ingrediente:

- ardei iute iute iute

- otet alb de 9 grade

- zahar

Ardeiul iute l-am spalat bine si l-am asezat in borcane curate. Am incercat sa profit de fiecare locusor liber si astfel sa nu existe goluri prea mari in borcan. La fiecare borcan de 800g umplut cu ardei iute, am pus 4 linguri de zahar, apoi am umplut borcanul cu otet. Dupa ce am pus capacul, am agitat bine borcanul pana s-a topit tot zaharul. Gata! Asta e tot.

Se poate consuma dupa doua saptamani si se poate pastra chiar si doi ani (probabil si mai mult, insa la noi s-a terminat).

Multumesc inca o data tatalui meu pentru reteta asta!

Gogosi cu sunca si cascaval

noreply@blogger.com (Cristina) — Fri, 09 Sep 2011 05:54:00 +0000

Datorita soacrei mele am invatat sa fac gogosi simple, delicioase, pufoase si geniale :) Am povestit despre ele mai pe larg si cu poze multe, aici: http://cristina-cristinasworld.blogspot.com/2010/11/gogosi-delicioase-si-pufoase-de-post.html. Chiar daca la origine sunt de post, asta nu m-a impiedicat sa le "imbunatatesc" intr-o zi cu niscaiva sunculita si o lecuta de cascaval. Alaturi de o cana de iaurt gros, au constituit un mic-dejun satios si gustos. Merg "imbunatatite" si cu alte chestii, deci numai imaginatie sa ai.
Din cantitatile de mai jos au rezultat 10 gogosi mari.
Ingrediente:
- 500g faina(cantitatea este aproximativa deoarece e posibil sa mai fie nevoie de 3-4 linguri faina in plus)
- 200 ml apa calda
- 12g drojdie proaspata (o jumatate de cubulet)
- 1 lingura zahar
- 1/2 lingurita sare
- 1 lingura margarina
- sunca presata feliata
- cascaval feliat
- ulei pentru prajit

Modul de lucru in imagini il puteti vedea la reteta Gogosi delicioase si pufoase de post. Aici voi copia doar textul, pentru a nu incepe reteta de fata de la jumatate.

Intr-un castron incapator punem faina si formam in mijlocul ei o adancitura. In adancitura faramitam drojdia si o amestecam cu zaharul si cu 50ml apa calda (nu fierbinte!). Lasam maiaua sa creasca 10 minute.
Dupa ce maiaua a facut bule si timpul alocat cresterii a trecut, cu ajutorul unei furculite incorporam in maia faina, turnand din cand in cand si apa calda ramasa.
Cand coca incepe sa se formeze, adaugam sarea si margarina.
Framantam bine cu mana si incorporam toata faina din castron. Coca trebuie sa se dezlipeasca singura de pe maini si de pe peretii castronului, de aceea, daca mai credem de cuvinta si coca e prea moale, mai putem adauga cate un pic de faina pana obtinem rezultatul dorit. Acoperim castronul cu un servet curat si lasam coca la crescut 20 minute in loc caldut si fara curenti de aer rece. Nu se lasa mai mult la crescut, pentru ca aluatul se acreste - asa zice soacra mea si eu nu indraznesc sa zic altfel :)
Este momentul sa punem uleiul la incins intr-o tigaie adanca si incapatoare. Este foarte important ca uleiul sa fie bine incins inainte de a ne apuca de prajit gogosile. Focul se pastreaza moderat.
Ungem o tava cu ulei si ne ungem si palmele tot cu ulei. Rupem din aluat bucati de marimea unui ou mare si le dam forma de bile. Le punem toate pe tava unsa.
Fiecare bila o intindem intr-o foaie nu foarte subtire. Pe jumatate din ea asezam o felie de sunca presata si o felie de cascaval. Acoperim totul cu cealalta jumatate de foaie si unim bine marginile pentru a nu pierde incarcatura pretioasa.

Gogosile le prajim in uleiul incins, avand grija sa le intoarcem si pe partea cealalta. Sunt gata cand au o culoare aurie.

Cand sunt gata le scoatem pe servetele de hartie pentru ca surplusul de ulei sa fie absorbit.
Se servesc fierbinti.
Sunt moi, pufoase, gustoase si geniale :)

Pofta buna!