De curand am turnat si primele sape. Pentru exterior am mers pe sape normale pe baza de ciment, comandate de la statie. E a doua oara cand comand sapa de la o statie de betoane si sunt foarte multumit de calitatea adusa. Nu despre acest tip de sape vreau sa va povestesc, ci despre sapa pe care am ales-o pentru interior, si anume sapa autonivelanta de la Knauf.

Stiam cate ceva despre acest gen de sape mai de mult, insa niciodata n-am intrat in detalii cu cineva. Foarte des, se confunda acest gen de sapa cu sapa de egalizare, care este de asemenea autonivelanta insa se aplica intr-un strat foarte subtire peste sapa pe baza de ciment avnd un rol strict de egalizare (dupa cum ii spune si numele).

Mai intai cateva date tehnice: se recomanda a se turna intr-un strat de maxim 5 cm (ideal 4 cm). Consumul specific este de 18 kg/mp/cm, de unde se observa ca este o sapa foarte densa. Timpul de uscare este de 1 saptamana/cm grosime, ceea ce inseamna ca in aproximativ o luna puteti monta parchetul. Timpul de turnare este foarte scurt, in cazul meu o ora si jumatate 100 mp.

Grosimea fiind mica de obicei se realizeaza mai intai o egalizare cu nisip (daca placa necesita acest lucru) dupa care se aseaza un pat de polistiren de grosimea necesara astfel incat sa va ramana sapa de aprox 4 cm. Peste polistiren se va aseza un strat de folie, care va face ca sapa sa fie flotanta, un alt avantaj major. La baza peretilor din camerele unde se va turna o astfel de sapa se va aseza si o banda perimetrala dintr-un material special care va permite sapei sa se dilate/contracte fara a risca aparitia de fisuri.

Rezultatul final este unul extrem de bun, fara abateri sau denivelari si cel mai important fara nici macar o fisura. 

Este o sapa “calda” care care se recomanda in special in cazul incalzirii in pardoseala al carei principal dezavantaj este pretul piperat.

La cateva luni de la tencuirea peretilor si dupa prima iarna trecuta peste pereti au aparut cateva semne care ma fac sa ma gandesc serios la cat de buna si sigura este tencuiala pe baza de ipsos, fie ea mecanizata sau manuala.

Am fost neplacut surprins sa vad ca peunele dintre profilele de ghidaj care mi s-a spus ca sunt inoxidabile pentru ca sunt din aluminiu a inceput sa apara rugina.

Mai mult decat atat, peretii sunt patati cu mici puncte de rugina din loc in loc. Mai intai am crezut ca este vorba de sarma de cofraj, care n-a fost taiata foarte scurt si scoate rugina prin tencuiala, insa am constatat ca si pe peretii din interior, ziditi din caramida, au aparut puncte de rugina. Razuind petele, am observat ca rugina este doar la suprafata si este cauzata de mici aschii metalice. Provenineta lor nu am reusit s-o descoperim, insa varianta cea mai probabila este aceea ca aschiile metalice provin din masina de tencuit (care era noua) pentru ca in material este imposibil sa fi existat.

Un alt minus al tencuielii pe baza de ipsos este acela ca in conditii de umezeala isi pierde duritatea, astfel ca daca este atinsa cu obiecte dure se degradeaza foarte repede.

Daca va necesita si doua maini de glet pentru un perete perfect, eu unul incep sa nu-i mai gasesc avantaje…

Va povesteam intr-unul dintre posturile mele anterioare de posibilitatea realizarii compartimentarilor interioare din blocuri compacte din gips. Acum, ca am si aplicat aceasta metoda, sunt in masura sa va spun si parerea mea sincera.

Nu vreau sa va povestesc despre toate avantajele folosirii acestui sistem, lucruri care pe mine m-au convins sa-l folosesc, pentru ca aceste detalii puteti sa le gasiti pe pagina producatorului, VG-Orth. Sunt insa cateva aspecte importante pe care merita sa le subliniez. Cel mai important este timpul castigat, pe de o parte datorita rapiditatii cu care se zidesc placile (In cazul meu aproximativ 700 mp de perete interior in 4 saptamani de lucru, cu o echipa care a alternat intre 3 si 4 oameni), iar pe de alta parte datorita faptului ca peretii nu mai necesita tencuire. Un alt avantaj este acela ca ar trebui sa fii foarte rau intentionat sa zidesti stramb placile, astfel ca peretii obtinuti sunt foarte drepti si in vinclu. Spatiul castigat nu este nici el de neglijat, tinand cont ca cele mai des folosite placi sunt cele de 8 cm, ceea ce inseamna ca se castiga cel putin cativa centimetri in fiecare camera.

Probleme pot aparea insa foarte usor din cauza zidirii incorecte, fie din neglijenta, fie din rea vointa sau pur si simplu din necunosterea procedurilor. Eu am apelat la o echipa cu experienta in domeniu si sper ca acest lucru sa fie dovedit in timp.  Problema cea mai des intalnita este aparitia fisurilor la buiandrugii de deasupra usilor si la imbinarea placilor cu tavanul, tocmai acolo unde se pune accentul cel mai mare atunci cand se dau instructiuni de zidire. Oricum la inceperea lucrarilor cu acest material, firma pune la dispozitie o persoana specializata care sa-i asiste pe muncitori cu explicatii si demonstatii in primele zile de munca.

Timpul va demonstra daca am facut o alegere buna sau daca m-am inselat. Pana acum in santier s-au pus cateva pariuri care au fost pierdute de cei ce si-au imaginat ca se poate dobori un astfel de zid cum o lovitura de pumn sau de picior .

Chiar daca acest post este oarecum pozitiv la adresa acestui produs, nu voi ezita sa public fiecare inconvenient pe care Multigips il va oferi in timp. Sper totusi sa fie foarte putine spre deloc.

Dupa realizarea instalatiei electrice am trecut la partea de tencuieli. Auzisem destul de multe despre tencuiala mecanizata si despre avantajul ca se realizeaza mult mai repede decat o tencuiala normala. Si mai interesanta mi s-a parut tencuiala mecanizata pe baza de ipsos, deoarece nu mai este necesara aplicarea de glet, ci doar o slefuire fina si direct var. Cum sunt adeptul materialelor noi care duc la scutire de timp si energie, nu m-am ferit nici de aceasta data.

Odata venita echipa, s-a trecut la aseazarea de montanti metalici si la aplicarea materialului pe perete. Calitatea peretelui la final, dupa ce trece prin cateva operatii care se intind pe parcursul a cateva ore, este una foarte buna in opinia mea. Atat de buna incat nu inteleg de ce nu toti constructorii adopta aceasta modalitate de lucru. Cele cateva mii de euro pe care trebuie sa le cheltuiasca pe o masina de tencuit nu cred ca sunt un impediment atat de mare, tinand cont de preturile actuale din piata constructiilor. Mai ales ca beneficiul cel mai mare il au chiar ei, realizand o finisare de perete de interior mult mai repede decat prin metoda clasica. Normal ca exista sceptici care merg pe ideea ca tot mai buna este tencuiala clasica. Este parerea lor si trebuie respectata.

Grosimea aplicata pe perete este in medie intre 1,5 – 2 cm (adica in medie 1 sac / 1 mp de tencuiala) si depinde foarte mult de cat de bine a fost realizata cladirea la rosu. In aceasta etapa se va vedea cel mai bine importanta unui perete bine zidit, a unui stalp sau a unei diafragme bine turnate. Prin aplicarea de montanti pe perete veti fi siguri ca acel perete este drept, insa pentru a scoate o camera in vinclu perfect va fi nevoie de o cantitate mai mare de material. Depinde de pretentiile fiecaruia.

De mentionat ca in bai nu se recomanda tencuiala pe baza de ipsos, ci cea pe baza de ciment. Acest lucru nu inseamna ca va trebui realizata manual, deoarece exista tencuiala pe baza de ciment care se poate aplica mecanizat cu aceeasi masina de tencuit. Doar materialul difera.

Ca si pret nu este nimic de speriat. Materialul este undeva intre 150 si 180 Euro/tona, depinzand de cantitatea de material cumparata, iar manopera intre 4 si 10 Euro/mp tencuit. Acestea sunt intervalele de pret in care eu am primit cotatii. Facand un calcul si tinand cont de cate etape de manopera se scapa, eu cred ca este mai avantajos chiar si din punct de vedere al costului.

In concluzie, pana in acest moment eu sunt net in favoarea unei tencuieli mecanizate. Daca pe parcurs voi avea si experiente negative cu aceasta, nu voi ezita se le postez.

In imagine vedeti un exemplu clar de ceea ce se intampla atunci cand constructorul trateaza cu lejeritate problema rumegusului, pe principiul “daca nu este aici beneficiarul merge si asa”. Altfel nu pot sa-mi imaginez cum sa ignori atat sfatul dirigintelui de santier cat si rugamintea beneficiarului de a avea grija la acest aspect. Acum imi pare rau ca n-am tratat problema cu mult mai mare strictete insa nu-mi imaginam ca rumegusul poate sectiona in acest fel un stalp.

Atentie insa ca dupa decofrare, prezenta rumegusului in acea portiune era aproape insesizabila fiind foarte presat si imbracat in beton din cauza vibrarii. Doar insistenta mea de a scobi cu o cheie intr-un loc unde parea ca ar fi o mica bucata de lemn uitata in stalp m-a facut sa descopar ceea ce vedeti.

Solutii de indreptare exista, si dupa o consultare cu structuristul si cu dirigintele am aflat ca locul trebuie largit putin pentru a fi siguri ca nu mai exista rumegus, spalat foarte bine si umplut cu o marca de beton superioara celei care s-a turnat in stalp. In nici un caz sa nu faceti greseala de a umple locul cu mortar de zidarie sau tencuieli, mai ales pe baza de ipsos. Evitati de asemenea orice material care contine var!

Solutii exista… dar de ce sa cautam solutii cand prevenirea este atat de simpla?

Update

Sectionarea stalpului a avut loc in partea superioara a lui, acolo unde a avut loc imbinarea intre betonul turnat in stalp si betonul turnat ulterior in grinzi si placa. Dupa ce s-au cofrat placa si grinzile acestea au fost curatate de rumegus prin spalare sau maturare. Normal ca singurul refugiu pentru acel rumegus a fost in stalpi. Stalpii ar trebui spalati ultimii, lasandu-se cofragul desfacut pe o parte pentru a permite scurgerea completa a apei cu corpuri straine. Aceste etape sunt migaloase si consumatoare de timp, astfel ca un constructor nu foarte responsabil le sare, pe principiul “daca ati sti cum se faceau casele inainte… si rezista si acum…”. Aceeasi lipsa de responsabilitate este afisata si cand se toarna beton peste pamant in fundatii, numai ca acolo eroarea nu se poate descoperi asa usor.

Oricum, structuristul ne-a dat detalii despre materialul cu care trebuie corectate astfel de lucruri si va prezint o poza a sacului mai jos. Se foloseste oriunde o parte din armatura este vizibila. Sper sa nu aveti prea mare nevoie de el.

As vrea sa vorbesc putin despre saparea fundatiei, mai precis despre cele doua modalitati pe care eu le-am testat pana acum, “cu santuri” sau “sapatura generala”.

Dupa cum observati si in imaginile de mai jos, exista diferente destul de mari si normal ca fiecare dintre cele doua metode are avantaje si dezavantaje. In functie de marimea si complexitatea sapaturii necesare realizarii unei fundatii se poate opta pentru una din cele doua variante.

“Sapatura generala”

Avantajele in acest caz sunt destul de multe. Se va lucra mult mai curat, pentru ca frontul de lucru va fi mult mai mare, muncitorii nefiind incomodati de santuri. Cofragul pentru talpa fundatiei va iesi mult mai drept, deoarece va avea panouri/scandura pe doua laturi. Se va realiza mult mai usor si armatura, muncitorii putand lucra jos, fara a sta sprijiniti pe santuri, riscand astfel sa le darame. Riscul surparii malurilor, cauzate de uscare sau de ploi abundente aproape dispare, maluri din pamant neexistand decat pe lateral, acestea putand fi usor si ieftin protejate cu folie.

Exista insa si dezavantaje. Unul dintre ele fiind necesitatea unei catitati mai mare de material pentru realizarea cofragului. Un altul este scoaterea unei cantitati mult mai mare de pamant (care e adevarat ca se va introduce la loc, insa daca spatiul nu permite depozitarea lui pe parcursul realizariui fundatiei exista o problema). Trebuie acordata si o atentie sporita compactarii cu utilaje specializate a pamantului reintrodus. Daca nu va fi foarte bine realizata compactarea, in timp pot aparea probleme la placa de la parter.

“Sapatura cu santuri”

Principalul ei dezavantaj este ca daca echipa care construieste nu se va misca repede, riscul surparii malurilor sau a unor parti din maluri va fi din ce in ce mai mare odata cu trecerea timpului. Ploile pot avea un efect amplificator foarte mare. Va spun din propria experienta ca odata cazut pamantul, acesta nu mai poate fi scos in totalitate si orice incercare de a curata/spala betonul va avea efecte mai mult inverse. Astfel, daca alegeti aceasta metoda insistati ca primele turnari de beton sa se realizeze imediat dupa sapatura. Daca vrea constructorul  sa traga de timp s-o faca mai bine dupa

Avantajul major este acela ca peretii sapaturii pot fi folositi drept cofrag pentru talpa fundatiei, o economisire de material si un motiv in plus ca turnarea betonului sa se realizeze cat mai repede. Si in acest caz, pentru mai multa siguranta, se poate apela la protectia cu folie a malurilor.

Normal ca pentru o casa mica nu se justifica o sapatura generala, deoarece adancimea fundatiei este mica, la fel ca si cantitatea de beton, ceea ce conduce la o executie rapida si de complexitate redusa. Problema alegerii uneia din cele doua metode se pune in momentul in care exista o adancime mai mare a fundatiei (de exemplu >1.5m), cu armare in talpa etc.

Sfatul meu: mergeti pe varianta “cu santuri” daca sunteti siguri ca lucrarea va evolua repede si ca vremea se anunta favorabila in acea perioada. Altfel cred stresul va fi mai mic cu o sapatura generala cu maluri protejate, caz in care poa’ sa ninga, poa’ sa ploua!

Am reusit sa ajung cu casa la “rosu”. N-am facut hidroizolatia terasei insa in rest e gata. Sunt cateva aspecte pe care m-am gandit sa le scriu, poate vor fi de folos celor mai putin experimentati.

Cele mai delicate probleme pe care eu le-am identificat sunt la armatura. Asta pentru ca odata ce aceasta se astupa cu beton nu prea mai stii cum este executata. Si ideal ar fi ca dupa ce este astupata cu beton chiar sa nu se mai vada De aceea va sfatuiesc sa insistati cat de mult trebuie asupra distantierilor, atat pentru placa cat si pentru grinzi si stalpi. De multe ori constructorul incearca sa scape cat mai repede de aceasta etapa pentru ca este migaloasa si cateodata chiar greu de realizat (atunci cand distantierii nu s-au asezat la timp). As sugerea chiar sa-l amenintati ca daca armatura se vede din beton in anumite portiuni il veti penaliza la banii de manopera. Armatura trebuie sa aiba carnea de beton specificata in proiect.

Nu acceptati ca dupa decofrarea stalpilor sau a grinzilor sa aveti portiuni unde betonul este tencuit sub diverse motive. De cele mai multe ori acele portini de tencuiala ascund defecte mai mici sau mai mari de turnare. Avertizati constructorul ca daca gasiti asa ceva veti da jos tencuiala pana ajungeti la betonul turnat initial. Va spun asta pentru ca este foarte probabil ca decofrarea sa aiba loc atunci cand nu sunteti de fata iar primul impuls al muncitorului este sa ascunda defectele de beneficiar. Vedeti mai jos cum stalpul este tencuit pe lateral imediat sub grinda.

O mare atentie trebuie acordata si vibrarii betonului. O parte din statiile de betoane chiar ofera gratuit un vibrator la turnare. Asigurati-va ca vibrarea betonului s-a facut in fiecare stalp in parte pe toata adancimea lui. Pentru grinzi si placa asemenea. Chiar daca un stalp vibrat necorespunzator se poate observa dupa decofrare, nu se mai poate face nimic. De multe ori, pentru a-si usura munca muncitorii solicita apa in beton, motivand ca e mai bine. Calitatea maxima a betonului e asa cum s-a trimis din statie. E adevarat ca un beton mai moale se toarna mai usor, insa apa care se va scurge din el odata ce este turnat va spala si cimentul, stricand calitatea betonului. Sfatul meu este sa turnati betonul asa cum este in cifa si sa il vibrati bine, pentru ca se aseaza mai greu. Daca totusi se va baga apa, asigurati-va ca este o cantitate mica. Mai jos se poate observa lipsa vibrarii in partea inferioara a unei diafragme. Cu 30 de secunde de vibrare la adancimea necesara s-ar fi evitat acest lucru.

Un alt sfat ar fi sa incercati sa lucrati cu panouri, de orice fel. Calitatea este mult mai mare iar tinand cont ca acestea se pot refolosi de mai multe ori decat scandura s-ar putea sa nu iesiti chiar rau la bani. Oricum, un stalp si o grinda turnate drept si bine va vor scuti atat timp cat si bani pe partea de finisaje. Mai jos puteti vedea diferenta dintre o diafragma turnata cu cofrag de scandura si una turnata cu cofrag din panouri.

In urma cu un an am inceput un proiect imobiliar de mici dimensiuni – o vila cu opt apartamente. N-a fost usor, dar am avut ambitia de a nu face rabat de la calitate, chiar daca trecem acum printr-o criza pe piata constructiilor/imobiliara. Proiectul se afla la doua case distanta de vila mea (despre care va vorbesc in mod constant pe acest blog).

Este o vila cu doua etaje si mansarda (imaginea 3D de mai sus), avand in total opt apartamente: trei cu 2 camere, patru cu 3 camere si unul cu 5 camere.  Pentru ca tot am capatat ceva experienta in “blogging”, am decis – de la bun inceput – ca forma principala de promovare sa fie un blog, pentru ca viitorii cumparatori sa poata urmari tot timpul – chiar daca nu au posibilitatea de a vizita personal santierul prea des – evolutia constructiei, sa puna intrebari, sa afle detalii intr-un mod mai “prietenos” si mai putin opac decat am observat ca se practica (am vizitat si eu targuri de imobiliare si m-am izbit de ridicari din umeri cand intrebam, de pilda, daca in suprafata totala a unui apartament sunt incluse si cotele indivize, balcoanele etc). Eu zic ca am reusit sa informam, pas cu pas, despre evolutia lucrarilor si ne mandrim ca, la finele lunii iulie (2009), primii locatari se vor muta in vila construita de noi!

Iata si imaginea vilei, dupa finisajele exterioare:

Daca aveti curiozitatea, il puteti accesa aici: Family Villa – Prelungirea Ghencea

Totul se misca foarte repede odata ce se iese din pamant cu constructia. Ma refer bineinteles doar la faza de “rosu” a constructiei. Armarea stalpilor si a placii precum si cofrarea lor nu pun probleme deosebite daca se lucreaza cu responsabilitate. Singura problema care a aparut la mine a fost ca a cedat cofragul unui stalp si s-a creat o burta pe o anumita portiune. S-a remediat insa pe loc si inainte ca betonul “sa traga”.

In cazul nostru, pentru cofrare s-au folosit atat scandura cat si panouri tego. Diferente semnificative nu am sesizat astfel ca nu as putea sa recomand sincer vreunul din materiale. Unde s-au asezat panouri normal ca betonul a iesit perfect drept pe o portiune mai mare. Depinde de pretentiile fiecaruia si de disponibilitatea pe care o ofera constructorul de a pune la dispozitie panouri, de orice fel.

Atentionati muncitorii sa ude in permanenta placa dupa turnare. Desi toti stiu traba asta, nu putine sunt cazurile cand apar fisuri cel putin la suprafata, cauzate de cateva ore de neatentie si de un soare putin mai puternic.

Intr-unul din posturile mele anterioare va spuneam ca mi s-a sugerat sa achizitionez fierul direct fasonat pentru a castiga timp. Cum sunt o persoana deschisa la incercari, am contractat fierul pentru urmatoarea cladire gata fasonat. Ca si pret, totul OK, adica un plus de 0,25 RON + TVA / kg ceea ce parerea mea se compenseaza cu timpul castigat pe santier. Primele semne de iritare le-am simtit cand am fost informat ca nu exista la fabrica o persoana care sa faca extrasul de fier din proiectul de rezistenta si ca va trebui sa gasesc singur pe cineva. O parte de responsabilitate in cazul unei greseli cazuse deja de pe umerii lor. Mi-au dat un tabel tip pe care l-am dat mai departe unui fierar cu experienta care mi-a facut extrasul pentru un prim transport. Totusi nu e chiar linistitor faptul ca o mica greseala in proiect sau o neatentie la extras poate arunca pe geam cateva mii de lei bune. Voi vedea asta cat de curand

Problema cea mai mare a aparut cand am primit fierul in santier. Dupa cum se poate vedea si in imagini, felul in care barele fasonate au fost asezate in camion este total lipsit de profesionalism si de respect fata de client. Barele lungi asezate peste cele scurte, cele scurte impreuna cu etrierii deloc bine legate intre ele si asezate parca haotic astfel ca s-au incurcat atat de tare ca era nevoie de o macara pentru a fi date jos… Cum macara nu exista s-a trecut la descarcarea manuala, deoarece buldo-excavatorul nu facea fata. S-au pierdut etichetele cu marcile de identificare, s-au strambat destul de multe bare, astfel ca vor trebui luate la mana pentru a fi indreptate si a fost nevoie de foarte mult spatiu.

Pentru proiecte medii sau mici parerea mea este ca nu se merita acest stres. Daca mai iau in considerare si faptul ca proiectul mai poate avea mici scapari, care nu sunt descoperite decat in momentul ajungerii la acea etapa si ca la fiecare vizita a dirigintelui de santier constructorul a fost pus sa mai adauge cel putin o bara doua pentru mai multa siguranta, balanta inclina si mai mult in acest sens.

Astept sa vand cum vor evolua lucrurile pentru a putea evalua si mai bine avantajele si dezavantajele unei astfel de alegeri.