Cutiuta cu iluzii

Piticul nazdravan

2025-02-01T18:27:00.002+02:00

Azi am dezlegat un mister!!! Yeeeesss!!!am aflat cine-i piticul nazdravan! Mor de tine piticule! cata imaginatie debordanta ai! Vreau sa-ti spun ca recitand cele scrise de tine mi-ai dat o stare de mult bine. n-am cuvinte sa-ti multumesc!

O intamplare nostima!

2023-02-24T00:13:00.003+02:00

Ma gandisem la un moment dat sa-mi sterg toate conturile, de pe Facebook, whatsapp, blog si alte stiu si eu site-ri de socializare, sa dispar cumva din lumea virtuala, motivul? cat se poate de simplu! as vedea la modul sincer cui lipsesc si daca tot ce imi apare in virtual e adevarat, adica, cum ca lumea e buna si nu prefacuta...dar, azi am descoperit pe Facebook un mesaj care cumva m-a dat peste cap...cineva imi scria asa frumos pe messengerul FB, iar eu aiurita nici macar nu m-am invrednicit sa-i raspund ( mesajul e de acum 4 ani, adica din 2014...) ca lumea, nu? pai daca toti ar proceda ca mine, ar descoperi abia dupa 4 ani mesaje care vin cumva din suflet unde s-ar ajunge?
....una peste alta tot eu mi-am oferit cumva si doza de scuza, la cata lume imi scrie in timpul emisiunilor mai se pierde cate un mesaj ...doua...dar de la respectiva persoana imi aparuse mai multe, aici era problema, primul suna asa:
Curaj ! Hotaraste-te !
Semaforul din iarna aceasta ramane verde . Daca vei dori sa ai Piticul tau , vei trece mai usor prin toate ... Nu te ingrijora - nu o sa ma observe nimeni . Voi sta in bradutul pe care o sa-l impodobesti tu si o sa ma invart fericit . Voi ingana cantecele si colinde de alta data iar cand vei trece tu prin faţa braduţului , am sa ma stramb la tine si o sa-ti fac cu ochiul . Uite asa ! Tu vei rade iar ceilalti nu vor intelege motivul veseliei tale ... dar noi doi vom sti ! Vezi , este tare bine sa ai Piticul tau . Sa mai stii ca m-am incurcat pe aici , pana sa ajung la tine si am lasat un mesaj si pe cealalta adresa : " Cutiuta cu iluzii " . Le descurci tu ! Doar sa nu crezi ca santem mai multi pitici care s-au decis sa vina pe capul tau odata cu prima ninsoare ... sunt doar eu , Piticul somnoros , dar fac cat sapte . Asa sa stii ! Nu crede ca o sa dorm toata ziua ! Nu crede ca sunt imbufnat - acela este piticul morocanos. Eu sunt chiar dragalas - tare-mi sunt drag - Pitic ca mine nu mai gasesc eu ... O sa-ti plac si te vei intelege bine cu mine - vei vedea ! Asa ca prezentarile fiind facute , te intreb in mod serios si hotarat : Vrei sa fii PRIETENA MEA ?

respectiva persoana continua apoi asa:

Uite - asta este fotografia mea de pe Cartea identitate . Stiu ca nu prea ies in evidenţa , asa ca-mi voi face hainute noi . Le lucreaza elful acela de treaba numit Catalin Botezatu . O sa am pantalonasi verzi , hainuţa rosie si camasuţa galbena . Ba nu ! O sa am pantalonasi rosii , hainuţa galbena si camasuţa verde ... Na , ca m-am incurcat ! Cert este ca voi avea cei mai faini pantofiori - din aceia cu varfurile ridicate , ca la manelisti ... Daca-i privesc cu atentie si dintr-o parte , pantofiorii mei au varfurile ridicate precum urechile elfilor - ha , ha , ha ! Sant in trend si-ti vor place - pantofiorii si implicit eu . Tu ai grija doar sa-ti aduci un bradut din piata , sa-l impodobesti , sa faci lumina si caldura in casa - asa cum este datina si cum se cuvine . Doar nu vei sta si sarbatorile acestea tot pe la prieteni ... Măi , măi , măi - ce ma fac eu cu tine ?! Nu tragi de loc la casa ta ... Da' acum , daca ma ai pe mine , poate te mai linistesti si te mai strangi pe acasa , ca destul ai copilarit pana acum ... Na , credeai ca sunt un pitic mereu adormit pe care-l trantesti in bradut , stingi luminile , incui usa si pleci de acasa ... S-o crezi tu ! Nu stau fara tine ! Ai inteles ?!

Candva

2022-11-26T02:46:00.002+02:00

Uneori simt ca vidul din interiorul meu, tumultul zilelor mai proaste imi dau o stare ciudata, aproape ca devin nefunctionala, nu-mi vine sa fac nimic si nimic parca nu-mi surade......noroc ca iubirea de viata nu-mi dispare, sanatatea o tin sub control si cumva satisfactiile raportate la familia mea imi aduc calmul necesar mersului mai departe.

Trag tare de mine sa schimb ce simt ca nu imi face bine...sunt o persoana care poate face mult chiar din nimic, chiar ma incurajez mereu" hai ca poti Olga!" refuz sa cred ca imi pierd autonomia, chiar si fetele mele cand ma suna si ma intreaba daca am nevoie de ceva , le raspund ca am de toate...dar apoi ma sucesc si le spun ca am nevoie de ceva stiind ca asa vin si le vad mai des...

Mi-am spus mereu candva va fi bine si pentru mine...candva-ul asta insa nu s-a mai aratat si aici ma refer la faptul ca imi doream totusi pe cineva alaturi, e grea singuratatea si mai ales acum, vin sarbatorile de iarna ...2- 3 ore stau cu familia de Craciun dar apoi raman tot singura si poate nu e in firea mea sa traiesc asa ...

Dar, ce fac eu acum? imi sabotez binele pe care il am? ca asa imi spun si prietenele, "ce bine de tine! nu trebuie sa gatesti...nu trebuie sa dai socoteala nimanui!"nu stiu daca gatitul e o problema la mine...chiar gatesc zilnic si ma bucur cand ce fac este apreciat de cei din familie si nu numai... iar cu socoteala? daca eu nu cer socoteala cuiva, de ce mi-ar cere altii mie?

Am vulnerabilitatile mele...dar, muncesc la dezvoltarea inteligentei mele emotionale, fug cat pot de tot ce este toxic pentru mine, tin prea mult la mine sa ma abandonez cu una cu doua...nu bag sub pres nicio traire mai putin laudabila, fac si ele parte din mine dar vreau in continuare sa explorez viata asta asa cum e ea, cu bune si cu rele!

Home sweet home!!

2021-08-01T09:39:00.003+03:00

Home sweet home!!

Azi noapte m-am intors acasa cu sufletul facut zdrente pentru ca asa vin de fiecare data din Italia, s-a legat o prietenie greu de imaginat intre mine si Camelia, dupa o luna si jumatate de Italia am insa
" tamponul" acasa...fetele mele care m-au asteptat cu dor si drag dar si nepotii pe care azi abia astept sa-i revad azi!

Drmul spre casa nu a fost chiar usor (nu pentru ca nu am avut confort in microbuz sau pentru ca soferul nu a fost bun, dimpotriva! ) pentru ca ne astepta un rand de 5 km la Vama cu Petea, urata treaba! Covidul asta a dat lumea peste cap rau de tot!

Singura de sarbatori

2020-12-26T02:23:00.001+02:00

Cred ca nimic nu este mai trist decat sa petreci singur sarbatorile de iarna, sa ai sufletul creponat si sa te gandesti la bucuria altora, unde stii ca e casa plina...simti o nevoie acuta de alinare, de strangere in brate, si chiar nu-i cred pe cei care se lovesc cu caramida-n piept si spun ca e bine si singur.

Ma simt norocoasa ca am prieteni care ma suna si incearca sa-mi faca ziua mai frumoasa, viata e imprevizibila si oamenii sunt schimbatori, uneori te poti baza pe prieteni, dar cel mai bine e sa gasesti in tine motive sa te simti bine in astfel de momente, sa-ti oferi singur rasfat sufletului facand ceea ce te face multumit....si nu accepta compromisuri! bucura-te de ceea ce ai!

E placut sa te simti valoroasa, sa fii invitata la prieteni in astfel de zile, si chiar m-au invitat si in tara si peste hotare, dar pandemia asta parca ne permite acest lucru? categoric nu! ne obliga sa stam acasa... vrem nu vrem! asadar am stat si am meditat la lucrurile bune pe care le am de la viata, am cautat in cotloanele mintii si sufletului motive sa ma bucur, motive care m-au inseninat!

Acum ca tot am dat-o pe sinceritate ar trebui sa recunosc ceva, sarbatorile sunt si o oportunitate de traire libera a patimelor, am mancat peste masura! m-am certat dupa, dar vorba unei prietene, mai bine ma certam inainte! si uite asa m-am intalnit cu mine, cu sufletul meu care m-a linistit si jmi-a spus cand l-am certat - " pai? chiar nicio placere? nu se poate !"

Indrazniti asadar voi cei singuri sa va intalniti cu voi insiva ! traiti sarbatorile cu speranta, iubire si bucurie pentru ca asta inseamna Nasterea Lui!

Soacra

2020-08-30T20:29:00.000+03:00

Chiar daca societatea a evoluat nu s-au produs schimbari spectaculoase legat de ralatia soacrei cu ginerii sau de la caz la caz cu nurorile ...nu e vorba de implicatii emotionale pentru ca acestea oricum nu prea exista ci pur si simplu de respect.
In ce ma priveste poate ca varsta imi da acel fler de a-mi asuma un rol mai rezervat vis-a-vis de ginerii mei, nu sunt posesiva, agresiva si nici nu ma dau" desteapta pamantului" nici macar atunci cand ar fi cazul sa ma implic, deci reputatia de" bagareata" nu o am....nu fac nici vizite neasteptate, prefer sa ma caute fetele cand vor sa ma vada....cu alte cuvinte nu sunt o amenintare pentru ginerii mei.
Pentru mine fetele sunt totul, iar alegerile pe care le-au facut le apartin si fericirea lor este si fericirea mea. Poate ca nu sunt soacra ideala, nu am veleitati de babysitting, sentimentul de responsabilitate probabil ma opreste, las cresele sa-si faca datoria, pentru ca acolo au copiii posibilitatea sa se obisnuiasca cu socializarea, sunt insa mereu dreapta cand se pune problema de ajutor pecuniar, incerc sa fiu echitabila.
Le-am cerut ginerilor sa-mi spuna pe nume( din pacate nu o fac...) pentru ca urasc cuvantul "soacra" drept apelativ, de ce spun asta? pentru ca acest cuvant din start are o conotatie negativa, rece...mai ales ca stiti cate bancuri cu soacre circula.
Va intreb pe voi dragele mele surate, ce apelativ folosesc ginerii vostri atunci cand vi se adreseaza?
Care este cea mai fericita varianta?

Fii barbat!

2020-08-19T10:38:00.001+03:00

Fiecare persoana a avut parte in viata de intamplari care care cumva nu au coincis cu scenariul pe care ni l-am facut in minte legat de o anume tipologie de barbat sau ma rog, de femeie.
Pana aici toate bune si frumoase, dar, cand dam nas in nas cu realitatea realizam ca lumea nu se invarte in jurul nostru, nu suntem noi cei care putem stabili reguli, doar pareri, care de la caz la caz pot fi acceptate sau nu.
Dragi barbati, atunci cand doriti sa intrati intr-o relatie obligatoriu e sa aveti o relatie buna cu voi insiva, apoi mare grija cu interactiunea cu femeia cu care doresti sa fii....sa fii barbat nu doar cand castigi ci si cand pierzi.
Daca femeia si-a pierdut interesul fata de tine, nu insista, vezi de viata ta mai departe, nu s-a terminat "samanta" femeilor, nu poti continua din mila o relatie, fiti demni si stati drept!
Foarte adevarat faptul ca suntem cu totii produsul mediului in care traim, nu lasati ambitiile penibile sa va ghideze viata, un barbat nu este mai adevarat daca are la activ mai multe femei...ci dimpotriva adevarat este cel care stie sa faca fericita femeia iubita....sigur asta nu te opreste sa ai alegeri bizare daca asta consideri ca te implineste, dar in acest caz asuma-ti responsabilitatea.
Fii barbat adevarat!

Edit later: Femeile nu vor sa fie legate la maini intr-o relatie ci vor sa fie legate la suflet, sufletul nu cunoaste incepuri stabilite, vor simtire, nu obligatie!
Dragi femei, fiti libere, nu ieftine! onorati-va corpul si pretuiti-l!

Libera si fericita!

2020-08-15T10:39:00.000+03:00

Se spune ca fericirea se gaseste usor daca stii unde s-o cauti....in oameni, in natura, in lucruri simple, dar ma intreb cati o savureaza asa cum merita?
Imi hranesc creierul si-l antrenez cu doza de optimism in fiecare dimineata, descopar "raiul de pe pamant" in gustul cafelei de dimineata, in gustul mancarii in care pun pasiune cand o gatesc, in zambetele nepoteilor mei, ei ma fac sa-mi conectez mintea cu inima, imi dau emotii la fiecare intalnire.
Lumea mea cum spuneam in articolele precedente e plina de bunatate si bun simt, intrusii nu au loc de gazduire, se elimina singuri prin lipsa de respect si umanitate, in lumea mea gasesti magie, divinitate, iubire, evolutie.
Cei care pasesc in sufletul meu descopera calea prin atitudinea lor...cararea e misterioasa, dar merita cautata! Dau o cheie tuturor celor care au ajuns acolo...asta insa cere multa responsabilitate, comunicarea joaca un rol esential...apreciez oamenii care stiu sa vorbeasca pe "limba mea", elegant si fara prefacatorii si minciuni. Exista o linie subtire intre cuvintele creatoare si cele distructive, asadar nu las nimanui placerea de a-mi strivi sufletul...lupt pentru valorile in care cred chiar daca realitatea dura mai da cu mine de pamant...am taria si curajul sa merg mai departe si dupa un esec.
Nu iau drept scuza faptul ca exista un destin, dar poate nu-mi asum nici eu suficienta responsabilitate pentru actiunile mele, mai calc in strachini cum se spune, imi plang putin de mila, dar consider ca este o binecuvantare ca Cel de sus imi da un semnal la timp si pot sa inchid in nas o usa atunci cand cel care incearca sa o deschida nu corespunde asteptarilor mele.
Doamne, chiar daca stiu ca fericirea in doi e absoluta, multumesc Tie ca m-ai invatat sa fiu fericita si singura! Chiar daca pierd ma regasesc mereu...Tu m-ai invatat ca nu suntem facuti sa fim singuri dar nici cu oricine...asadar inca o data multumesc!

Lumea mea frumoasa

2020-07-28T00:51:00.001+03:00

Lumea frumoasa in conceptia mea este lumea care te copleseste cu iubirea de semeni, cu mangaieri si aprecieri, sunt acei oameni cu care legi prietenii pe viata, care nu doar declarativ te fac sa intelegi ca iti sunt alaturi ci si faptic, poate sunt o priveligiata, ma bucur de OAMENI frumosi si poate eforturile mele sa rasplatesc bunatatea lor e prea mic..... imi vin in minte flash-ri, momente memorabile si trebuie sa declar ca ma simt in siguranta alaturi de acele persoane, destinul manevreaza totul iar eu ma las pe mana Lui.
Toate sufletele vor sa se simte alintate, iubite, cu toate ca uneori acceptam si jigniri si iertam inainte sa ni se ceara iertare legat de anumite gesturi reprobabile, tocmai pentru ca pretuim maxim acele persoane, dorim astfel sa le aratam cat de importante sunt in viata noastra. Din pacate odata cu varsta vin si neputintele, bolile, ii pierdem pe cei dragi, ne simtim debusolati, simtim cum lumea noastra frumoasa, se stinge usor....e ca o operatie fara anestezic, doare al naibii!
Nu-mi plac umilirile, n-am umilit pe nimeni in viata mea, iar daca cineva a incercat s-o faca cu mine, am ripostat elegant, facand cumva sa se inteleaga ca mai sunt si vinovati fara vina...nu sunt perfecta, Doamne fereste! am destule defecte ...dar timpul are alta cadenta cand gasesti persoanele care te accepta asa cum esti.
Iubirea nu are nevoie de aplauze, nu este un cadou cu care te falesti, nu-l pui in vitrina, ea are nevoie de traire, sentimente adevarate, multumesc cerului pentru oportunitatile pe care le-am avut de-a lungul anilor, multumesc Lui ca mi-a scos in cale lumea frumoasa in care sa ma simt un OM intre OAMENI..

Consecventa sau inconsecventa?

2020-06-08T23:23:00.002+03:00

Mi-a fost dat de-a lungul timpului sa cunosc multe persoane, am avut chiar starea aceea in care nu am vrut pur si simplu sa fug rupand pamantul de cei foarte fixisti...mi s-au parut prea duri, prea reci si prea intransigenti...cu toate ca au o mare calitate cei consecventi, nu te abandoneaza niciodata la greu, au coloana dreapta....in pofida faptului ca uneori ideile tale sunt rizibile.
Oscar Wilde spunea despre consecventa ca este refugiul oamenilor fara imaginatie...carevasazica, eu sunt o inconsecventa?
Sa fie deci o mare calitate consecventa dar nu folosita in exces, frica mi-e ca devine defect... nu-mi plac oamenii incapatanati, inflexibili, eu ma adaptez si situatiilor limita, am incredere in mine si in cei din jur...nu cad insa dintr-o extrema in alta cum vad ca fac unii...imi asum hotararile, considerand ca asta tine cumva de responsabilitatile noastre ca oameni...nu mi-am incalcat cuvantul dat si promisiunea data am considerat-o datorie curata.
Cert este un lucru, sunt consecventa fata de mine...si clar asa va fi mereu - cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu! Poate o sa zici draga cititorule, ca am ajuns cam tarziu la concluzia asta, ca am trait viata celor dragi mie si mai putin pe a mea...poate ca da! poate a trebuit sa trec prin multe dezamagiri, tristeti, suferinte ca sa ma cred o invingatoare, sa realizez ca pot si chiar sunt importanta, asta nu inseamna ca am devenit o nepasatoare...o egoista, nu!!..doar ca imi acord mai mult timp mie.
Pot sa va intreb acum cine este cea mai importanta persoana din viata voastra?

Azi e despre mine!

2020-05-08T08:43:00.000+03:00

Azi e doar pentru mine!

Dar cum e sa fie o zi doar pentru mine?? cand obisnuinta de impreuna cu multa bucurie era la ordinea zilei?
Va spun eu cum e...ai posibilitatea sa dai zoom asupra propriei vieti si sa-ti faci o parere despre tot ce ai realizat, sa reflecti asupra inzestrarilor tale, talentelor tale, sa te bucuri cu alte cuvinte de toate fructele care au rodit in copacul vietii tale...
Energia pe care o primesti la nastere de la Bunul Dumnezeu parca de fiecare data de ziua ta de nastere creste, scopul divin parca e mai viu in mintea ta, poate nu ai reusit sa faci tot ce ti-ai propus, poate resursele pe care Universul ti le-a pus la dispozitie nu au fost suficient consumate, nu e tarziu niciodata s-o faci...ideea unui nou inceput ar trebui sa te urmareasca mereu!
Luna Mai pentru mine este mereu renastere, recunostinta pentru Cel de sus pentru tot ce-mi ofera, ziua de azi capata o alta dimensiune si datorita urarilor pe care le primesc non stop de la prietenii de pe FB dar si telefonic...un simplu - la multi ani, inseamna mult pentru mine!
Azi astept sa ma surprindeti in continuare, sa ma iubiti sau sa ma ignorati daca asa simtiti, sau sa fiti fericiti pentru voi pentru ca asta ma bucura si pe mine, pot sa spun insa ca nu anii din viata mea conteaza ci viata din anii mei, iar datorita celor din jurul meu pot sa spun ca e mai mult decat buna.
Multumesc celor care de-a lungul timpului au aparut in viata mea si mai ales celor care au dorit sa ramana facandu-ma sa ma simt iubita si pretuita, multumesc si celor care nu au facut-o dar care poate s-au gandit la mine intr-un mod frumos, conteaza atat de mult! Chiar daca suntem fir de praf in infinitatea Universului..azi ma simt MARE datorita voua celor care mi-ati urat de bine si v-ati gandit la mine, MULTUMIRI cu plecaciuni!

Oglinda sufletului

2020-04-05T02:39:00.002+03:00

E tarziu in noapte, dar m-a lovit o insomnie si nu-mi aduce somnul sub nicio forma.

Ce faci atunci cand n-ai somn? te uiti in oglinda sufletului....uneori iti place ce vezi, alteori, ramai blocat... de ce? simplu! nu am incercat sa fac pe nimeni vinovat atunci cand a plecat din viata mea... dimpotriva mi-am facut mea culpa si mi-am spus asa" Olga, poate nu mai are nimic de invatat de la tine, poate te-ai straduit prea mult sa dai tot ce cauta...si a plecat!" sau poate nici nu cauta nimic acea persoana, ca se mai intampla si asa sa gasesti fara sa cauti ( cazul fericit pentru unii...) mai grav e cand cauti si nu gasesti...

Imi amintesc ca mama, Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca-n pace imi spunea de multe ori:

- Nu iubi vorbele, iubeste faptele! avea dreptate... o imbratisare face mai multe decat toate vorbele!

Imi amintesc ca in iarna buna mea prietena Camelia Andrei mi-a spus la o tacla mai prelungita asa:

- Olga, esti singura careia as avea curajul sa-i dau mana sa ma treaca strada la o adica....nu s-a inselat deloc...asa as gandi si eu legat de ea...dar nu asta voiam sa scot in evidenta ci faptul ca anumite vorbe intr-o anume etapa a vietii cantaresc extrem de mult! Deci au si vorbele rostul lor.... Ce mi-a spus ea a avut un impact grozav in sufletul meu..

Vorbesc din nou de suflet....imi place sa vorbesc despre acest lucru acum, la mine in Oas se spune asa" haina te face domn, sufletul de face OM", toti vrem schimbari in viata noastra, dar nimeni nu vrea sa se schimbe, mergem mai departe cu aceleasi apucaturi si daca ceva nu ne merge bine apoi musai sa gasim vinovatul in jur, niciodata in persoana noastra...si daca ceva ni se pare ca e mai frumos in alta parte ne schimbam automat locul in loc sa facem "locul" in care suntem sa fie mai frumos...

Oricum ar fi, vocea interiorului meu mi-a dat mereu puterea sa merg mai departe si in zilele urate m-a invatat sa supravietuiesc, iar Dumnezeu mi-a dat mereu o cheie pentru toate problemele si am mers mai departe si atunci cand poate am simtit ca nu mai pot. O nereusita de azi nu trebuie sa-mi anuleze viitoarele reusite....geamantanul din sufletul meu e plin de speranta, incredere si optimism, oamenii pe care ii pot tine de mana ii voi pastra si in suflet mereu...iar cei care aleg sa plece - drum bun!

Atentie la neatentie!

2020-02-16T02:38:00.005+02:00

Ieri am facut o glumita pe FB, am scris la status" intr-o relatie deschisa" ...evident ca a pornit o avalansa de like-ri fara sa se ia in considerare adevaratul sens... adica ce inseamna aceasta relatie deschisa cu alte cuvinte...un fel de swing, unde ambii parteneri se bucura de multa libertate, incearca experiente noi cu mai multi parteneri sexuali.

Apreciez comentariul venit de la Rodica Ichim din Brasov care mi-a replicat intr-un comentariu
"eventual intr-o relatie deschisa la minte"...am ras si i-am multumit! Avea mare dreptate, ma citeste zilnic si imi cunoaste "mintea" vorba ei! Apreciez si comentariul bunei mele prietene din America, Aurica Pascu, ea ma stie foarte bine si a scris "nu te califici la asa ceva", Doamne Aurica ce dor imi este de tine...nu poti tu sa muti cumva America aia mai aproape de Romanica? ne-am mai pune si noi la o poveste, am rade putin de toate alea lumesti si uite asa ca doua bune prietene ne-am destainui in continuare cum o faceam in tinerete.Nu uit nici acum cum ai vrut tu sa ma mariti cu un coleg de facultate de al tau, parca Zoli il chema...rad si acum cand imi amintesc!

Colegul meu de radio Vasy intreba cica pentru un prieten, despre cate persoane ar fi vorba? am ras copios!😃😃 am vrut sa raspund "fara numar, fara numar" ca la manelisti... dar, m-am abtinut!

Simpatic a fost si comentariul facut de Doina Ursulete, ea mi-a scris cam asa" as vrea si eu sa intru intr-o astfel de relatie deschisa ca sa am de unde sa ies...."✌😝😝, buna idee!!!

Gluma, negluma, dar am bagat seama ca multi si-au pus pe FB la status astfel de optiune, acum eu cred asa, ori nu inteleg sensul, ori deja exista in Ro foarte multi familiarizati cu astfel de relatii...

Intreb acum spre final ce parere aveti despre acest stil de viata?o viata amoroasa suculenta salveaza casatoria? a devenit o moda cumva? atat timp cat se noteaza cu atata dezinvoltura" intr-o relatie deschisa".????????

Oricum o etichetez drept o indrazneata optiune, n-am nimic cu cei care savureaza gustul libertatii erotice lipsite de prejudecati dar, vreau sa spun ca nimic nu se compara cu viata unui cuplu monogam care face totul impreuna, dedicandu-se activitatilor zilnice, gatit, citit, plimbari prin parc, tinut in brate, oricat de nebuneasca ar fi viata, dar cea in care nimeni nu mai are loc in afara celor doi mi se pare ideala!..dar suntem diferiti si fiecare are dreptul sa fie exact asa cum isi doreste!

Frontiera

2019-12-13T06:55:00.000+02:00

Nu am in minte granitele statale, in mintea mea se plimba ganduri putin mai sumbre, in preajma sarbatorilor ma gandesc mereu la cei care nu mai sunt langa mine, cei cu care am impartasit atatea sarbatori magice si cu care am simtit cu adevarat magia Nasterii Lui...acum frontiera dintre lumi ma doare cumplit..
Am un nod in gat cand vorbesc despre acest lucru, simt cumva prezenta lor, proximitatea...
Mama draga, apari atunci cand simti ca sunt singura, ma incurajezi in visele mele, ma inspiri si ma faci sa cred ca nu ai plecat de tot... dar fara tine e greu. Am fost unica ta fiica, dar tu ai fost UNICA pentru mine! ai fost si mama si tata si sora si prietena, pe toate le-ai acoperit, nimic nu mi-a lipsit... prin credinta in El si optimismul tau m-ai invatat sa trec peste toate obstacolele vietii si nu au au fost putine...acum esti ingerul meu pazitor.
Ai fost un exemplu pentru mine, pentru vecini si cunoscuti, te pomeneste lumea cu drag si acum...te bucurai sa ajuti oamenii, fapt pentru care lumea te-a pretuit si te-a iubit....
Acum ai stranepoti mama mea draga, sunt buni si frumosi la suflet ca tine, impart cu drag din bucatica lor si celor din jur, te-au mostenit la generozitate, poate si pe bunicul lor, pe ginerele tau Vasile, bunicul lor, avea si el un suflet mare...acum sunteti impreuna departe dar foarte aproape totusi, in inima noastra, a celor care am ramas aici pe pamant si care in astfel de momente marturisim ca ne lipsiti extrem de mult!

Dimineti posomorate

2019-11-08T08:52:00.002+02:00

Cineva spunea ca omul este o pasare cu aripi interioare, dar pe care din pacate nu prea le foloseste... in dimineata asta functionez fara semne de intrebare incerc sa ma mobilizez si imi spun: - Olga, se poate si mai bine! incearca! daca nu reusesti tot bine dar daca reusesti o sa fii mai "avuta "in fericire... si apoi de ce mi-as pune in fata nspemii de asteptari care vorba baietilor de la Taxi mi-ar freca Zen-ul Karma si Feng shuiul...?
La fel ca pasarea "cant" si la radio...lumea imi spune Voce...nu toti au timp sa asculte pasarile, poate am devenit mai insensibili datorita grijilor cotidiene, dar pe langa faptul ca pasarea canta si fara laude, eu am confirmari, deci? de ce m-as declara nemultumita? si mai e ceva...la mine totul porneste din interior spre exterior...interiorul meu e senin, e luminos, pot chiar oferi si celor din jur lumina lui...
Constat ca unii oameni revendica dragostea , respectul dar nu sunt capabili sa le primeasa in viata lor, altii le primesc si nu le merita sau pur si simplu nu stiu sa le gestioneze, si asta ma intristeaza uneori...
Azi insa vreau sa vreau sa ma simt frumoasa si cand spun frumos eu ma gandesc la valoarea umana nu la aspectul exterior pentru ca el in timp isi pierde din frumusete
Fiti frumosi, fiti autentici, fiti cum va place voua si cum simtiti ca va implineste!

Ce inseamna sa fii colectionar?

2019-09-30T01:21:00.000+03:00

M-am intrebat pe mine si va intreb si pe voi, ce tintiti atunci cand va propuneti sa faceti o colectie, de ce am curiozitatea asta? pentru ca de cand ma stiu am avut multe tentatii, unele s-au concretizat in colectii mai mari sau mai mici, ( colectii de obiecte din cupru, colectii de papusi cu cap de portelan...colectie de vase de portelan, colectie de cristale...si cate si mai cate...)altele s-au pierdut pentru ca probabil eu nu am fost suficient de insistenta ... unele colectii le-am oferit cadou ( numismatica am dat-o unui fost iubit, cea de filatelie unei fetite si era pretioasa dadusem in tinerete o multime de bani pe timbre ca o exasperasem pur si simplu pe mama) vazand ca acele persoane poate isi doresc mai mult decat mine sa-si mareasca colectia chiar si azi am sentimentul ca au ajuns unde trebuie...
Am ramas la arta, pastrez tabourile unor pictori cu cota( dar aici stagnez...nu mai investesc de ceva ani buni) ador insa colectiile de obiecte din argint, aici sunt extrem de activa si incerc sa ma bucur cu piese mai rare si cumva care sa ma avantajeze...pentru ca imi place sa port ce cumpar...nu doar investitia in sine conteaza ...
Sa fii colectionar implica multa pasiune in ce faci si evident preocupare, unii m-au format de-a lungul timpului, pe altii i-am format eu...cand gasesc ceva vechi care imi fura ochii ma simt extrem de incantata, sunt cumva in resortul meu, munca la muzeu m-a format in acest sens...si parca imi da energie in plus orice achizitie noua. Fiecare obiect vine cu povestea lui...daca ar putea vorbi cred ca am afla atatea lucruri frumoase...dar eu mi le inchipui pur si simplu, cand cumpar un inel vechi spre exemplu, incerc sa ma gandesc cum arata doamna care si-a comandat o astfel de bijuterie? ce ocupatie a avut?ce iubire impartasita a avut ca deh! bijuteriile se ofera din drag pentru drag... si uite asa ma imprietenesc usor cu ele, pe unele insa le simt ostile si le dau mai departe...nu toate achizitiile mi se pliaza....si e mare lucru sa simti asta!
Participarea la licitatii imi da un avant aparte, cumva imi doresc sa salvez acea bijuterie la gandul ca voi fi o stapana buna si o sa ne intelegem perfect....insa nu toate pot ajunge la mine cum imi doresc...ma limitez si eu la o anumita suma si imi spun - " data viitoare Olga! "
Sotul meu Dumnezeul sa-l ierte ar fi vrut sa aiba o colectie de arme, nu orice fel ci cele din Primul razboi Mondial, am vandut sabia care era din timpul regelui Ferdinand mai lunile trecute... poate l-am suparat acolo sus la stele..dar si pentru ca sa pot sa imbogatesc colectia gandita de el mi-ar fi trebuit atestat, el avea..deci a fost una din motivatiile care m-au determinat sa vand ce adunase el....
Acum sa nu credeti ca-mi iau de la gura, adica maninc un iaurt cu un covrig ca sa pot sa-mi cumnpar musai o piesa pe care mi-o doresc foarte tare...pe piata e mare speculatie, oamenii cumpara sa revanda mai scump, uneori parca ma tenteaza si pe mine cand vad anunturi pe grupuri, caut cutare sau cutare...dar nu ma indur!!! Sunt colectionari cu o anumita tematica, pe acestia ii admir mult, mi-as fi dorit si eu sa fiu asa, dar resursele financiare m-au obstructionat. Dar ce fac acum? ma plang? nu! sunt sincera si spun ca ma bucur ca am reusit in viata sa apreciez frumosul, sa nu agreez chiciurile si sa am parte de bucurii implinitoare!
Si ca sa vedeti ca mai am si noroc prezint un colier din perioada interbelica castigat la o loterie cu 10 lei. ... ;) m-a vazut Cel de sus!!! Multumesc Lui pentru tot!

Insomnii

2019-08-26T02:07:00.000+03:00

Cred ca cea mai cumplita teroare a noptii e insomnia, mi se intampla rar, dar trebuie sa recunosc ca toate tertipurile care le-am incercat sa adorm in aceasta noapte nu au functionat, mai sa fie mi-am spus, las' ca imi obosesc mintea cu scrisul pe blog... ;) si iata-ma in fata tastaturii...
Povestea Emil Cioran in eseurile sale ca insomniile de care a suferit au fost pentru el blestem dar si binecuvantare pentru cugetul sau...calatoriile in lumea cugetariilor, filosofiei i-au slefuit sensibilitatea...dar ma intreb oare mie ce beneficiu imi aduc? poate doar acest articol scris la ceas de noapte, cand poate altii viseaza, altii se odihnesc iar eu desi nu trec printr-o perioada solicitanta, dimpotriva, a fost final de saptamana care a decurs cum nu se poate mai bine, cu satisfactii pe plan sentimental, cu zile imbucuratoare, stau ca tuta in pat si nu pot adormi....foarte adevarat ca duminicile nu mai sunt pentru mine la fel de glamuroase ca odinioara, ba chiar nu-mi mai plac...dar nici asta nu mi se pare un motiv de insomnie...poate ca m-am pierdut prea mult in ganduri...crosetez idei si unele imi ies pe dos...
O sa fiti curiosi ce ganduri, mda...ma gandeam cat de usor apare dragostea in viata noastra, uite asa avem toti parte de iubiri mici, medii sau de durata...nu facem incantatii carevasazica ca nu e cazul, cand te loveste, te loveste si n-ai scapare, dar pentru ca maine am emisiune la radio stateam si ma gandeam ce provocare sa le trimit ascultatorilor si numai bine o formulez acum, asadar:
Cum e de preferat sa fie iubirea?
1.Scurta
2.Medie
3.Eterna
La cele scurte e consum de energie nu gluma! adevarata ploaie de emotii, gelozii, frici, meschinarii care se opresc brusc ducand la despartire, nu te angajezi in responsabilitati, traiesti momentul si atat. La cele medii ai parte de calatorii, experiente nebunesti care te tin cumva prins, te gandesti ca nu prea e de lepadat persoana de langa tine, dar nici de lungit prea mult....ca prea des ajunge sa te enerveze firea lui/ei.La cele lungi insa e mai complicat, iubirea iti toceste aripile sufletului si nu-ti mai poti lua zborul cand vrei....nu e usor sa te mentii la suprafata prin valmasagul problemelor cotidiene, oamenii de azi actioneaza conspirativ, trebuie sa fii mereu in garda....
Carevasazica nu faceti rabat la idei si haideti s-o lamurim...cum e mai bine? incercam sa formulam poveste preferata, ea se formeaza in mintea noastra si ce credeti? dupa aceea ea ne va cauta pe noi! Garantat! credeti-ma!
Inchideti ochii( asta voi face si eu in minutele urmatoare) cauta povestea in mintea ta pentru ca mai apoi ea te va cauta pe tine!

Sursa imagine: net

Superwoman

2019-08-04T08:25:00.000+03:00

Din cate stiu eu inca nu a reusit nimeni sa dea reteta cu secretul succesului pe piata ( ca mai apar carti cu sugestii asta e alta poveste...) si asta pentru ca nimeni nu e scutit in viata asta de suparare, esec, deznadejde, chiar daca persoana in cauza e inteligenta, poate chiar cumpatata, gestioneaza bine momentele, tot apar neajunsuri, pentru ca asa e viata cu bune si cu rele....mai devreme sau mai tarziu fiecare ajunge sa isi puna intrebarea analitica: ce mama zmeului am facut ca lucrurile nu-mi merg bine?
Am cunoscut insa femei care cu toate ca in viata reala sunt praf si pulbere pe site-rile de socializare se dau superwoman, ma intreb ce placere or fi avand, sa para ce nu sunt? doar de dragul de a epata? adica, cu alte cuvinte, sunt frumoasa, sunt desteapta, pe deasupra mai sunt si fericita!!!! ce paradigma, nu-i asa? si pe deasupra mai las si diamantul de acasa pe o mana de carbune de pe aceasta agora numita net...jalnic...dar nu ele sunt de vina, deh!!!sarpele....ca el a alungat-o pe frumoasa Eva din Rai, el e tapul ispasitor! ;)
Sincer? eu am dat-o in bara de multe ori, nu m-am jelit, ca oricum nu m-ar ajuta la nimic jelania dar nu m-am lasat batuta niciodata, am avut incredere in mine, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ma ridic, am realizat ca si dupa esec exista viata, recompensele daca pot sa le numesc asa, au aparut in timp...facand o retrospectiva am ajuns la concluzia ca desi in viata mea am pierdut mult ( oameni, valori materiale...etc) am castigat infinit mai mult fructificand oportunitatile pe care viata mi le-a scos in cale....n-am dorit luna de pe cer niciodata ...dar ridic ochii spre cer si multumesc Lui pentru tot ce mi-a dat....am doua fete realizate, am doi nepoti minunati ce poate fi mai frumos, mai implinitor decat asta? Nepotii mi-au sters cu veselia lor toate "zgarieturile" sufletului, mi-au deschis butonul ACTION, sunt dulcea provocare care nu te oboseste niciodata.
La final as vrea sa spun ca ma simt bine in papucii mei si nu am avut intentia niciodata sa ma incalt cu papucii altora...nu caut glorie prin a ma compara cu altele, am ingaduinta, erorile vietii au fost pentru mine revelatoare, m-au facut mai puternica, m-au indreptat spre taina vietii.

Gand de Iulie

2019-07-09T05:29:00.002+03:00

Sunt pusa pe calcule in dimineata asta....uneori imi da cu virgula, deh! asa e viata cu tot felul de operatii, adunari, scaderi, mai gresim, mai plusam...dar mergem victoriosi mai departe, cert este un lucru, am ajuns la concluzia ca am devenit suma oamenilor pe care i-am inteles ( si daca nu i-am inteles??? am incercat sa raman inteleapta si sa tac...ca oricum oamenii sunt ceea ce vor ei sa fie...).
Schimbarea in bine de regula se face cu propria ograda...daca cineva ar scoate pe piata si plasturi care ne-ar ajuta la aceasta schimbare ar fi perfect...am fi mai predispusi spre starile acelea de fericire care sunt atat de trecatoare...
Ma gandesc acum daca eu am fost zamislita sa fericesc pe altii sau sa ma fericesc pe mine? macar asa mici crochiuri din cand in cand sa imi ofer drept premiu pentru stradania mea cotidiana, pentru implinirile mele, pentru sperantele mele, pentru iluziile mele, pentru avatarul vietii modulat uneori cu grija, alteori cu nepasare ( buna si asta uneori...)hmmm!! toti suntem intr-o goana continua spre fericire, putini insa ajung s-o tina in brate....suntem diferiti dar poate asta e si marea noastra sansa!!!
Mai cred ca nu verbalizam suficient ceea ce simtim ...prea interiorizati am devenit ....uneori chiar si cuvintele spuse aiurea pot incalzi un suflet, dau apa la moara, pentru ca vorba - vorba aduce....altfel? ajungem epave emotionale... frangem destine cu voia noastra...prea multi oameni obositi de viata, prea multi care se indreapta spre declin...de ce? pentru ca uitam un lucru ... momentele pe care le traim nu ne apartin in totatalite ci le impartim cu altii, si atunci?? de ce refuzam sa muscam cu pofta din viata?
Pierderile dor...dar sa te pierzi pe tine e cel mai dureros lucru, crede in tine! increderea in altii nu te ajuta, dimpotriva! de la noi pornesc fericirile si nefericirile, din pacate acuzam pe altii de tot raul care ni se intampla...si? marii perdanti suntem tot noi...viata ne ofera atatea ocazii, de ce le colectionam si refuzam sa le dam viata???

2019-05-19T06:49:00.000+03:00

Sunt ZEN de dimineata, vreau sa raman asa pe tot parcursul zilei, e Duminica si apoi, asta inseamna relaxare, privesc lucrurile fara impotrivire, le accept asa cum sunt... de altfel asta e arta ZEN.. sa accepti lucrurile asa cum sunt si sa fii in ritm cu fluxul de informatii care vine din exterior spre tine. A fost ciudata vremea de cateva zile incoace, azi insa parca si natura participa la starea mea, e soare la Satu Mare, sunt ZEN..a plouat destul, hmmm! cica atunci cand ploua isi bate dracu' nevasta, dar oare acum o fi invers? ;) o iubeste?? care tare as mai vrea sa stiu! dar pentru ca nu am interlocutori si nu sunt in emisie la radio...lol!! io, cea bolnava de intrebari cu rost sau fara rost, nu gasesc un raspuns diplomatic, ma las pagubasa, si-mi zic asa cum imi spunea un amic cand sunt mai" blonda" :
- Ioaneeeeeeeeee!! nu te stresa! lumea e faina si roz, iar de restu' acadele! ;)

Empatie

2019-05-14T07:40:00.000+03:00

Ma straduiesc sa gasesc o empatie cu cei din jurul meu, sa le inteleg alegerile, sa pot sa pot sa-i descopar mai bine, sa vad povara care o au in momentul in care reactioneaza destul de ciudat, dar din pacate observ ca sinceritatea si sentimentele bune au devenit un lux pe care putini si-l permit...se hranesc cu validari false, principiul asumarii si al responsabilitatii a apus demult...fiecare arunca vina pe celalalt, e mai simplu asa cand vrei sa te scoti dintr-o situatie in care nu te simti comod.
N-am o perfectiune inchipuita si nici nu pretind asa ceva, ma aliniez doar asa cum pot dupa principiul celor 7 ani de acasa, incerc sa nu supar, sa nu fiu necuviincioasa, mai cred inca in prietenie ( cu toate ca m-am ars de multe ori...! ) mai cred ca daruirea are si reciprocitate....am oferit sanse vietii in general, oamenilor si de cateva ori sentimentelor.
De-a lungul vietii am invatat sa cred in sentimente, dar sentimentele fac loc uneori dezamagirilor si atunci ma apuca o senzatie de revolta, ma cert pe mine ca nu gestionez prea bine creditele sentimentale, ca fundamentul relatiilor pe care le intreprind e prea subred, si fac introspectii peste introspectii, ma macin in cel mai stupid mod, realizand ca dau intr-o ciclicitate absurda. Viata imi ofera zilnic lectii noi si una peste alta asta cumva da farmec vietii, poate ar fi plictisitor sa fie totul ca la carte...tocmai de aceea incerc sa resuscitez ce se mai poate in speranta ca ceva bun tot imi ramane. Am incercat sa tin alaturi de mine oameni dragi, atat cat mi-a stat in putinta dar i-am lasat sa plece cand am simtit ca apropierea mea nu le face bine, unii mi-au dat sperante, bucurii, altii mi-au adus tristete, oricum colaborarile cu ei, m-au ajutat sa fiu mai chibzuita, si sa pricep ca, ceea ce nu merge la inceput nu va mai merge niciodata, vorba romanului "boala lunga, moarte sigura" astfel incat am taiat din primele incercari orice colaborare.
Lista invataturilor, mi-a dat cumva o doza de curaj pentru schimbarile pe care le am in perspectiva...ce vreau? putin...putin de tot! vreau liniste si caldura sufleteasca! Atat!

2019-05-11T08:58:00.000+03:00

Mi-am cam iesit din mana, n-am scris demult pe blog, asta pentru ca poate gandurile mele au fost prea personale si n-am vrut sa le fac publice, am dat "save" doar in mintea mea, dar, viata mea se incapataneaza sa incerce mereu drumuri noi, neplanificate, pentru ca planuri pe termen lung am incetat sa mai fac...iubesc cu indarjire tot ce ma inconjoara, sunt tributara ideii ca nimic in viata nu e intamplator, tot ce imi apare in cale are rostul lor.Nu m-am intrebat niciodata de ce mie poate mi-a dat Cel de sus oameni frumosi de la care am avut mereu de invatat cate ceva, poate i-am meritat sau poate ei m-au meritat pe mine, nu mai conteaza care a fost balanta, cert este ca ei m-au facut mai bogata sufleteste, si poate nu am suficienti genunchi sa-i multumesc Lui pentru acest lucru.
Nu toate lucrurile in viata mi-au iesit cum am vrut, dar nu datorez nimanui nicio justificare, am facut cum am simtit in acel moment, ma iert si ma accept, pentru ca altminteri as fi plina de frustari, care mi-ar dauna mie in primul rand si apoi celor din jur...n-am nici pareri de rau, pentru ca daca le-as avea ar incolti in sufletul meu si m-ar durea foarte tare cand le-as simti.
Sunt o incapatanata, dar incapatanarea mea nu e in detrimentul celor din jur, imi cunosc si limitele si slabiciunile, daca am cazut, stiu sa ma ridic, dar trebuie sa recunosc ca atunci depind de putina sustinere, am nevoie de cineva sa-mi ridice moralul, si ajung uneori chiar sa rad cu lacrimi alaturi de prietenii care reusesc sa ma remonteze prin sfaturile lor, prin cuvintele lor si-mi spun: Doamne, Olga! ce norocoasa esti cu asa oameni frumosi langa tine!
Viata mi-a dat suficiente provocari care sa-mi tina interesul la nivel optim si sa ma faca sa-mi doresc mereu mai mult si cu dorinta de implicare care m-a facut cumva sa tind spre cea mai buna varianta a mea.
Momenetele mele de introspectie ma ajuta sa ma descopar mereu, si mai e ceva, imi stochez cu grija fiecare lectie pe care mi-a dat-o viata, nu vreau sa recidivez, vreau sa invat din fiecare cate ceva...asta sporeste farmecul vietii, ma fericeste si ma tine in parametri...cu alte cuvinte simt placerile simple ale vietii, traiesc intens si liber si ma bucur de prezent!

Zbor

2019-04-05T10:47:00.000+03:00

Cum e sa zbori spre adancul sufletului tau? te-ai gandit macar o clipa sa faci un astfel de zbor? eu da!...n-ai nevoie de prea multe "bagaje", zborul e liber, trairile pe care le-ai avut, le pui in asteptare sau la adapost cu lacat... si te incarci doar cu o singura intrebare - incotro suflete? amalgamul de ganduri care ma insotesc azi sunt ca un curcubeu, vesele si conspirative cumva, vor sa imi faca zborul placut si evident aterizarea lina, fara fortari...respir adanc, ma simt degajata de rautatea unora si mereu ma gandesc ca viata e un talant incarcat cu credinta si iubire, o cruce purtata cu demnitate, cu infinite stari si sensuri, daca gasesti sensul bun, zborul e fara goluri, cu folos si mult frumos.
Ma asez pe scaunul regesc al sufletului si -l intreb ce framantari are?...imi raspunde putin cam in doi peri, ca am uitat cumva sa-i ofer ce-si dorea, ma indeamna sa iau un loc pe scaunul creativ, sa ma reinventez,...in final ajungem la o intelegere reciproca, promit sa nu nu-l incarc cu hainele ponosite ale rautatii lumii, sa-i aduc vesminte noi, primavaratece pentru ca doar asa voi face conexiunea cu lumea binelui si intelegerii dar si iubirii fata de semeni...ma degajez de dependete, pentru ca ele imi iau din puterea de a merge senina mai departe, asadar, suflete, n-am sa te mai zgudui, am sa te iubesc infinit mai mult pentru ca meriti!

Puterea obisnuitei

2019-03-16T02:46:00.000+02:00

Ma macina o vinovatie crunta uneori si acum in mod special, de ce? simplu! ca din puterea obisnuitei de a fi pe plac altora nu prea imi vine sa spun nu chiar si atunci cand ar trebui clar sa fie nu!...si uite asa imi obosesc mintea sa fie bine tuturor, poate mai putin mie, clar ca vina relelor care mi se intampla imi apartine...tocmai de aceea cred ca voi propune sa se infiinteze un ONG care sa promoveze relaxarea, odihna si linistea (hmmm!!! poate exista si asa ceva si nu am bagat eu de seama, la cate sunt nu-i de mirare...!!! )😄😄😄
E sambata deja, pot spune buna dimineata noapte, ascult muzica anilor fara griji, imi face bine si ma motiveaza, muzica de altadata plina de iubire si speranta, e singura care ma linisteste cumva si totul cu puterea obisnuitei de a crede ca imi ia parca cu mana tot ce ma apasa...o sa spuneti pai unde sunt prietenii in astfel de cazuri? unde? chiar asa... unde or fi? pot sa-i sun cand mi se face vreo nedreptate sau cand sunt insultata? clar ca nu! prietenii au si ei problemele lor...toata lumea are probleme, si atunci ma intreb de ce mama zmeului eu nu-mi vad de ale mele? de ce trebuie sa fiu mereu implicata sentimental in problemele altora? deci problema mea mare sunt eu...nu ei!!
Ieri am avut o satisfactie, o prietena virtuala ( inca n-am apucat s-o cunosc in realitate desi imi doresc foarte tare acest lucru) mi-a spus ca sunt singura cu care poate vorbi orice...dar absolut orice, cu certitudinea ca, ce se vorbeste ramane intre noi, tot ieri o alta prietena mi-a spus trebuie neaparat sa pastram prietenia asta, pentru ca ne intregeste din multe puncte de vedere ( categoric, asa simt si eu...) ne simtim mai "luminate" daca pot sa spun asa dupa cateva conversatii telefonice... asta inseamna ca poate sunt pe drumul dorit, ca n-a murit samanta prietenilor buni, mai trag nadejde ca astia putini cati au ramas o sa ma ajute sa-mi depasesc limitele, sa ne impartasim valorile, voi mai scadea si eu din normele mele, poate au fost prea ridicate, deh! puterea obisnuintei din nou...mereu am vrut mai mult...o sa ma limitez la putin dar bun si cantitatea de rezerve pozitive o s-o impart cu ei, o sa am incredere in ceea ce pot sa fac eu pentru binele meu, fara sa ma insinuez prea mult in vietile altora.
Voi ramane insa o ureche ascultatoare, din nou puterea obisnuitei dar, una peste alta asa ne cere si biblia "Orice om trebuie sa fie prompt la ascultare, incet la vorbire, incet la manie (Iacov 1:19)...iar in rest Dumnezeu cu mila!

Edit later.
Din puterea obisnuitei ma vopsesc de cativa ani buni blonda, eram roscata inainte, ma bate gandul sa revin la culoare, voi ce spuneti?Olga, cea de sus sau cea de jos?😇😇😇

Univers rulant

2019-03-09T12:49:00.001+02:00

Gandurile mele se disperseaza in aceasta dimineata, se duc aiurea in directii polarizate sub forma de triunghi, nu stiu exact ce le face sa se propage asa...stiu doar ca imi creaza o stare vadita de rumoare... si oricat as incerca sa le conving sa stea potolite, nu vor! refuza!
Incerc sa ascund anumite persoane din viata mea intr-o debara adanca a sufletului meu... sa nu poata iesi la suprafata decat cu voia mea, dar ele " infloresc"eroic in mintea mea ajutate ce-i drept si de persoane dragi mie... simt cum universul sufletului meu se darama, mi se pune gheata pe suflet si parca toate registrele exprimarii mele se inchid...
Am avut ( si o spun la modul trecut... de azi nu-i mai am) oameni model, pentru care as fi facut orice... oameni in care am crezut, de azi imi reconsider prioritatile, m-am bucurat de prezenta lor si de norocul de-ai cunoaste si ma intrebam de multe ori oare din ce galaxii au venit?!...azi din pacate am ajuns sa masor cu rigla simtirea lor...si parca a incremenit si primavara din sufletul meu, intreaga gama de trairi parca s-a sters cu buretele..e gol!
Ma simt dezarmata si fara curajul de care dadeam dovada de fiecare data cand cineva imi tulbura existenta, azi totul s-a dizolvat, s-a sters, s-a nimicit!Navodul amintirilor imi scot la suprafata momente placute, dar ma intreb am fost prada sau pradator?... intrebarea e retorica, acum nici asta nu mai conteaza..pragul timpului si spatiului propus prietenilor de suflet de azi ramane suspendat! orice neajuns inductiv imi apartine, nu invinovatesc pe nimeni, e culpa mea ca nu am stiut sa-mi gestionez prieteniile, viata are ritm, universul insasi are ritm, iar eu poate nu am pastrat cadenta .