Cuviosul Paisie Aghioritul

Despre Cuviosul Paisie Aghioritul

2020-05-11T18:56:00.003+03:00

Cuviosul Paisie Aghioritul – o mare comoara a Greciei

Dumnezeu a randuit ca pe 25 iulie 1924 sa rasara in binecuvantatul pamant al Capadociei (cel care a odraslit cei mai mari Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe¹) o floare preafrumoasa si mult inmiresmata: Cuviosul Paisie Aghioritul.

Cuviosul Paisie Aghioritul este un Mare Sfant grec contemporan al Bisericii Ortodoxe si cel mai iubit monah de la Sfantul Munte Athos.

Cuviosul Paisie Aghioritul este o stea care lumineaza pe cerul Bisericii, un dar al lui Dumnezeu si al Maicii Domnului pentru Ortodoxie, monahism si pentru oamenii epocii noastre.

Parintele Paisie Aghioritul a fost un mare ascet care a trecut pe pamant, un monah ortodox care sprijinea intreaga lume cu rugaciunile sale. Prin viata lui sfanta si prin puterea sa facatoare de minuni, Cuviosul Paisie Aghioritul a descoperit in ochii oamenilor lumina lui Hristos si puterea lui Dumnezeu.

“Astfel de Sfinti ca Parintele Paisie trimite Dumnezeu pe pamant o data la patru sute de ani!” - a spus Staretul Porfirie Kafsokalivitul².

“Monahul care strabatea cerurile”

Smeritul Parinte Paisie Aghioritul dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, care a trecut dincolo de hotarele Greciei si s-a raspandit in toata lumea, fara radio, fara televizor, fara ziar sau alte mijloace de informare in masa care sa spuna ceva despre el cata vreme a trait. Toata aceasta faima a Cuviosului Paisie Aghioritul s-a transmis din gura in gura de catre oameni care au ramas uimiti de binefacerile si minunile lui.

Veneau sa-l vada si sa-i ceara sfatul oameni din America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Australia, Africa si de pretutindeni.

Cu fiecare zi care trece lumea afla ce fel de om a trecut pe pamant si il cinsteste tot mai mult. Cauta sa afle tot ce s-a scris referitor la el, sa intrebe pe oamenii care l-au cunoscut. Multi citesc cartile lui, folosesc cuvintele lui in predici, in cicluri de catehizare si-l au ca model pe acest smerit monah, care avea doar clasele primare. Iar aceasta inseamna ca Harul lui Dumnezeu a dat deja binecuvantarea sa fie popularizat, lucru pe care Cuviosul Paisie Aghioritul nu l-a urmarit niciodata.

Intr-o zi obisnuita il vizitau la chilie o suta - doua sute de oameni, pentru a-i primi sfatul. Atunci cand iesea din Sfantul Munte pentru a vedea pe femeile si pe bolnavii neputinciosi care nu puteau veni in Sfantul Munte, mii de persoane asteptau la rand pana in zori, pentru a lua binecuvantare si a vorbi un minut-doua cu Parintele Paisie. In acest foarte scurt rastimp, multi primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori acest lucru se petrecea mai tarziu, prin rugaciunile Cuviosului Paisie Aghioritul. Masinile parcate pe marginile drumului depaseau distanta de un kilometru. La Sfanta Manastire de maici a Sfantului Ioan Teologul de la Suroti – Tesalonic (care a fost intemeiata de Cuviosul Paisie Aghioritul), masinile veneau si plecau continuu. Parintele Paisie Aghioritul le-a fost calauzitor multora, mari si mici, insemnati si neinsemnati. Pe smeritul monah Paisie Aghioritul il cercetau oameni din toate paturile sociale: eruditi si neinvatati, persoane politice, deputati, ministri, senatori din Statele Unite, profesori universitari, medici, teologi, episcopi si oameni de alte religii.

Cu miile erau scrisorile pe care oamenii i le trimiteau. Problemele psihologice, cancerul, familia despartita – cel putin una din acestea trei era cuprinsa in scrisori. Durerea curgea la Parintele Paisie fie personal, fie prin scrisori. Durerea altuia o facea a sa; nu voia si nu putea ramane indiferent, atunci cand ceilalti sufereau. Daca se putea, ridica toata greutatea crucii pe umerii sai, pentru a-l usura pe aproapele. Parintele Paisie Aghioritul aduna durerea, nelinistea si problemele lumii si dadea inapoi solutii, bucurie si pace. Cand trebuia si unde anume era nevoie, Cuviosul Paisie Aghioritul intervenea in mod minunat cu stapanire dumnezeiasca si dezlega cele de nedezlegat.

Chiar si dupa adormirea sa, Cuviosul Paisie Aghioritul ii ajuta pe oameni prin scrierile sale. Cartile sale au un rasunet nemaiintalnit, sunt citite cu nesat, sunt traduse in multe limbi straine, deoarece vorbesc direct inimii, ii misca sufleteste si pe cei simpli, si pe cei culti. Prin invatatura pe care a lasat-o, Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul s-a dovedit a fi un mare dascal contemporan al vietii duhovnicesti.

Harismele Cuviosului Paisie Aghioritul³

Cuviosul Paisie Aghioritul a unit in persoana sa pe apostolul, pe proorocul, pe evanghelistul, pe dascalul si, mai ales, pe parintele. Toata viata sa a fost o marturie a Invierii. El insusi a fost o marturie vie a Invierii, care ii intraripa cu aripile nadejdii pe toti oamenii care veneau la el. Fiecaruia ii dadea “vitamina” care ii lipsea.

Datorita nevointei si a jertfei sale peste putere (priveghere, post, metanii, zavorare in pesteri, sedere in scorburi de stejar, rugaciune indurerata pentru toata lumea, metanii), Dumnezeu l-a impodobit pe Cuviosul Paisie Aghioritul cu numeroase harisme:

1. Harisma tamaduirilor

Cuviosul Paisie Aghioritul i-a vindecat pe multi oameni care sufereau de boli incurabile: cancer, leucemie, paralizie, orbire, boli de inima, a dezlegat sterpiciunea multor femei etc. Parintele Paisie ii vindeca uneori doar prin cuvintele: “Nu ai nimic, esti bine.”, alteori ii insemna pe bolnavi cu Sfintele Moaste si ii ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului in Semnul Sfintei Cruci, alteori se ruga indelung.

2. Harisma scoaterii si a biruirii diavolilor

Cuviosul Paisie Aghioritul a vindecat multi demonizati, scotand diavolii din ei, si s-a luptat adesea in coliba sa cu diavolii in persoana, biruindu-i cu desavarsire.

3. Harisma inainte-vederii (a proorociei)

Cuviosul Paisie Aghioritul a spus multor oameni lucruri care li se vor intampla in viitor si a profetit evolutii viitoare in istoria Greciei.

4. Harisma stravederii (era “vazator cu duhul”)

Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea uneori, cu Harul lui Dumnezeu, cine erau oamenii care veneau la el sa-l viziteze, cum ii cheama pe fiecare, dispozitia lor, starea lor duhovniceasca, locul de obarsie, trecutul lor, ce gandeau, ce servici aveau, ce probleme ii preocupau, inainte ca acestia sa ii spuna vreo ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie Aghioritul cunostea inima fiecarui om mult mai adanc si mult mai curat decat cunostea omul despre sine insusi. Cuviosul Paisie Aghioritul avea propriul sau "televizor duhovnicesc" si vedea chiar si o persoana care era departe de el: ce face, ce gandeste si cum se simte. Cunostea de asemenea ce scrie intr-o scrisoare pe care i-o trimiteau si dadea raspunsul fara sa o citeasca, precum cunostea si ce contine un pachet fara sa-l deschida.

5. Harisma discernamantului

Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea in fiecare situatie care era voia lui Dumnezeu, precum si daca trebuia sa o arate sau nu; cunostea care era solutia cea mai buna si mai corecta in fiecare situatie, chiar si pentru subiecte stiintifice, cu toate ca nu terminase decat primele patru clase primare.

6. Harisma mangaierii

Asa cum soarele alunga ceata si incalzeste, tot astfel si Cuviosul Paisie, prin harisma mangaierii, alunga mahnirea si mangaia pe orice suflet chinuit care se apropia de el. Multi veneau la Parintele Paisie mahniti si plecau usurati sufleteste. Chiar si numai daca il vedea cineva, primea putere si bucurie. Cuviosul Paisie Aghioritul lua toata durerea si mahnirea oamenilor si punea in loc bucurie si mangaiere. Mergeau la smeritul Parinte Paisie multi monahi chinuiti de ganduri si ispite, dar dupa o scurta discutie cu el se simteau usurati, parca le-ar fi crescut aripi, si plecau zburand. Schimbarea tuturor celor care mergeau la Parintele Paisie Aghioritul era atat de vadita, incat toti observau lucrul acesta si ii intrebau: “Nu cumva ai mers la Parintele Paisie?”

7. Harisma deosebirii duhurilor

Cuviosul Paisie Aghioritul cunostea cu exactitate daca un gand sau o intamplare duhovniceasca era de la Dumnezeu sau de la cel viclean, care cauta sa insele si sa indemne la rau.

8. Harisma cuvantului si a teologiei – cea mai inalta dintre toate harismele Duhului Sfant

Cuvantul Cuviosului Paisie Aghioritul era simplu, ca cel al pescarilor-Apostoli, practic, viu, expresiv, atragator, bland, dulce si cadea ca o roua peste sufletele insetate. Vorbea adeseori in pilde, dadea exemple din natura si viata. Exprimarea sa era limpede, poetica si plina de apoftegme. Putea vorbi liber toata ziua fara sa se pregateasca, dar cu toate acestea ascultatorii nu-si puteau dezlipi privirile de la el. Cuvantul sau mergea direct la sufletele oamenilor. Sunt uimitoare cunostintele sale din toate domeniile, intelepciunea sa si memoria sa nemaiintalnita. Povatuia duhovniceste monahi si manastiri, rezolva problemele mirenilor casatoriti si necasatoriti, se intretinea cu oameni de stiinta care se minunau de cunostintele si agerimea sa. Smeritul Parinte Paisie Aghioritul cobora sau urca la nivelul cultural si la starea duhovniceasca a oamenilor, tinand cont de caracterul, meseria, obarsia, preocuparile lor. Din multele experiente duhovnicesti pe care le-a avut cu Sfintii, cu Ingerii, cu Maica Domnului, dar si cu vederi ale luminii necreate, devenise un adevarat teolog si cunostea in profunzime tainele lui Dumnezeu. Solutiona in cateva minute neclaritatile teologice adunate in ani de zile ale profesorilor universitari de la Facultatea de Teologie.

9. Harisma depasirii legilor firii

Inaintea Parintelui Paisie Aghioritul uneori stihiile naturii se plecau, dar si el insusi actiona depasind si anuland legile naturale.

uneori Cuviosul Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie; desi in jurul sau ploua, pe el nu il atingea nicio picatura;
cand Cuviosul Paisie Aghioritul vroia, se facea nevazut: desi se aflau oameni in jurul sau, nu il vedeau;
de multe ori, Parintele Paisie Aghioritul, in vremea rugaciunii, se ridica in vazduh si cu trupul; chiar si atunci cand lucra sau mergea, a fost vazut ca nu calca pe pamant (era ridicat de la pamant cam la vreo treizeci de centimetri);
oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul raspandea peste tot har dumnezeiesc, prin care ii ajuta pe oameni sa depaseasca legile firii in diferite situatii; printr-o simpla binecuvantare, ii umplea pe oameni de har si ii facea sa simta prezenta lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, chiar prin simpla sa prezenta, smeritul monah Paisie Aghioritul ii adapa pe oameni cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca.
desi era un om firav (datorita vietii sale ascetice), Parintele Paisie Aghioritul, dupa ce isi facea Semnul Sfintei Cruci si se ruga putin, ridica doar cu mainile sale chiar si stancile peste masura de grele, stanci care nu au putut fi ridicate de mai multi oameni;
Parintele Paisie Aghioritul nu era “prins” in fotografii sau pe casete audio; datorita smereniei sale, Cuviosul Paisie Aghioritul evita sa fie fotografiat, filmat sau inregistrat; ceda doar in fata oamenilor sensibili si smeriti, ca sa nu fie raniti de refuzul sau – din dragoste isi jertfea chiar si smerenia. Multi oameni l-au fotografiat in ascuns pe Parintele Paisie, insa fotografiile ieseau complet negre, ca si cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protectie, alteori se ardea filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia iesea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu aparea in poza. Atunci cand unii il inregistrau pe Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul in ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu inregistra nimic, sau se inregistrau toate celelalte sunete (discutii ale altor persoane care erau de fata, ciripitul pasarilor, alte zgomote), dar vocea Parintelui Paisie lipsea; alteori casetofoanele inregistrau numai inainte si dupa discutia cu Parintele Paisie. In toate situatiile in care oamenii incercau sa-l inregistreze pe ascuns, desi ii rugase la inceput sa inchida aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul stia ca este inregistrat, si uneori le spunea: “chiar daca nu le veti inchide, nu vor inregistra”, lucru care se si intampla.

10. Harisma comunicarii in limbi pe care nu le-a invatat niciodata

Desi Cuviosul Paisie Aghioritul nu cunostea alta limba decat greaca, in multe randuri (atunci cand a existat un motiv serios) a discutat si s-a inteles in chip minunat cu turistii care vorbeau alta limba – se intelegea cu ei in limba Cincizecimii!!!

11. Harisma anularii distantelor

Cuviosul Paisie Aghioritul uneori se deplasa cu trupul sau material, intr-o fractiune de secunda, din Sfantul Munte Athos la Tesalonic, sau in Epir sau in Macedonia. De nenumarate ori, Parintele Paisie Aghioritul a salvat de la moarte diferite persoane care se aflau la mii de kilometri distanta fata de el. Desi nu pleca de la Coliba sa din Sfantul Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa adeseori foarte departe pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. In timp ce se ruga in chilia sa, de multe ori Duhul Sfant il ducea pe Parintele Paisie in spitale, in casele oamenilor indurerati, la oamenii care erau gata sa se sinucida. Uneori Cuviosul Paisie Aghioritul se arata si oamenii il vedeau si il auzeau (in vis sau aievea). Alteori urmarea fara sa fie vazut ce se intampla unei oarecare persoane, unei familii sau intr-o manastire.

12. Cuviosul Paisie aude atunci cand este chemat prin rugaciune

Parintele Paisie Aghioritul auzea, in chip duhovnicesc, invocarile si rugaciunile unor crestini, care il chemau in ajutor de la sute de kilometri departare. Iar smeritul monah Paisie Aghioritul ii ajuta nevazut prin rugaciunea sa sau trimitea raspuns in alt mod.

13. Harisma cunoasterii starii celor adormiti

Datorita curateniei sale sufletesti, Cuviosul Paisie Aghioritul a primit de la Dumnezeu puterea de a vedea sufletele anumitor persoane in clipa in care paraseau pamantul si urcau la cer. De asemenea, cunostea si starea in care se aflau sufletele altor persoane adormite in Domnul. Mai mult decat atat, smeritul Parinte Paisie Aghioritul a calatorit in lumea de dincolo impreuna cu unii oamenii aflati in pragul mortii (infatisandu-se ca o faclie aprinsa), apoi s-a intors impreuna cu acestia inapoi pe pamant, salvandu-i de la moarte.

14. Harisma aratarilor ceresti

Cuviosul Paisie Aghioritul a vazut cu ochii sufletului multi Sfinti (Sfintii Trei Ierarhi, Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Sfantul Isaac Sirul, Sfanta Mucenita Eufimia, Sfantul Arsenie Capadocianul, Sfantul Luchilian, Sfantul Vlasie din Sclavena), pe Ingerul lui Pazitor, pe Maica Domnului de mai multe ori si pe Insusi Domnul Iisus Hristos. Nu i-a vazut in vis, ci aievea, uneori chiar ziua in amiaza mare. Acestia vorbeau cu el, il sarutau, ii aduceau mancare, il tamaduiau, ii faceau fagaduinte, ii descopereau taine.

15. Harisma radierii luminii necreate

De multe ori, Cuviosul Paisie Aghioritul a vazut lumina necreata, dar in repetate randuri a fost vazut cum el insusi radia lumina necreata. Uneori, fata sa stralucea ca soarele; chipul sau radia o lumina alba, dar nu orbitoare. Alteori, Cuviosul Paisie Aghioritul era invaluit in intregime intr-o lumina care cobora de sus, diferita de cea a soarelui: era mai puternica decat ea si era mai stravezie, mai curata, aurie si totodata putin albastrie. In alte momente, chipul smeritului Parinte Paisie Aghioritul stralucea de o lumina puternica, lina, si totusi trasaturile fetei sale se distingeau. Unii inchinatori s-au invrednicit sa vada o aureola in jurul capului Cuviosului Paisie Aghioritul, mai luminoasa decat soarele. In fata acestor privelisti neobisnuite, inchinatorii primeau in sufletul lor dulceata acelei lumini dumnezeiesti, iar inima li se umplea de multa dragoste, bucurie si pace. Desi vedea slava lui Dumnezeu si contempla lumina necreata si de multe ori stralucea si el la exterior, smeritul Parinte Paisie Aghioritul se straduia, pe cat ii statea cu putinta, sa se ascunda si nu deschidea discutia despre aceste stari dumnezeiesti.

16. Harisma miresmei dumnezeiesti

De multe ori Cuviosul Paisie Aghioritul simtea o mireasma foarte puternica atunci cand trecea pe langa chilia unui Cuvios, cand se afla in preajma unor Sfinte Moaste sau cand pregatea editarea cartii sale despre Sfantul Arsenie Capadocianul – ca semn al bunavointei Cuviosului Arsenie pentru editarea vietii lui. Cuviosul Paisie Aghioritul nu numai ca simtea buna mireasma, ci si el insusi devenise “mireasma lui Hristos”: de multe ori il trada harul dumnezeiesc si dovedea sfintenia lui cu miresma puternica care, ca si “mirul varsat”, iesea din el, din gura sa, din obiectele sale personale, din obiectele daruite de el altor persoane si din locurile unde traia. Mireasma nespusa pe care o raspandea smeritul Parinte Paisie Aghioritul era atat de puternica si intensa, incat umplea intreaga curte si toate miroseau: si aerul, si pietrele, si copacii. Aceasta mireasma deosebita ii insotea uneori pe inchinatorii care plecau de la Coliba sa (care se numea Panaguda) pana departe. O data cu aceasta mireasma nespusa pe care o simteau mult timp dupa ce se desparteau de Fericitul Parinte Paisie Aghioritul, inchinatorii primeau si multa bucurie si pace in suflet.

17. Harisma imprietenirii cu animalele salbatice

Cuviosul Paisie Aghioritul a primit de la Dumnezeu harisma de a petrece cu animalele salbatice, fara ca acestea sa-l vatame, asa cum s-a intamplat cu Adam inainte de cadere si cu multi alti Sfinti. Fiarele salbatice simteau marea lui dragoste si vedeau in el curatia omului de dinainte de cadere. Ii hranea din mana lui pe ursii salbatici, pe iepuri, poruncea serpilor, pasarelelor, ursilor, furnicilor si acestia i se supuneau.

18. Harisma rugaciunii pentru intreaga lume

Harisma rar intalnita a rugaciunii pentru intreaga lume a primit-o Cuviosul Paisie Aghioritul dupa mari nevointe. Rugaciunea sa era neincetata, din inima, curata, rodnica; aceasta era impartita in trei parti: una pentru sine, una pentru vii si una pentru adormiti. Isi generaliza rugaciunea pentru a-i cuprinde pe toti oamenii. Rugaciunea pe care o facea smeritul monah Paisie Aghioritul il istovea, deoarece participa la durerea omeneasca. Multa durere omeneasca pe care o vedea in jurul sau il facea ca sa se roage mai mult, in ciuda marii sale nevointe si a bolilor care il chinuiau. Rugaciunea sa era insotita de post, osteneala, metanii si mai ales de smerenie. Cuviosul Paisie Aghioritul se considera raspunzator pentru suferintele tuturor oamenilor, deoarece i se parea – datorita adancii sale smerenii – ca nu ajuta suficient de mult lumea indurerata. El insusi se ruga mult, dar voia ca si alii sa participe si sa se osteneasca cu el in rugaciune.

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: “Daca as putea, as face o fabrica de rugaciune care sa nu se opreasca niciodata. Lumea are nevoie de multa rugaciune.”. Parintele Paisie Aghioritul afla, cu ajutorul “televizorului sau duhovnicesc”, cand se petreceau lucruri grave in intreaga lume si se ruga fierbinte, participand cu durere la incercarea prin care treceau oamenii respectivi. Cuviosul Paisie Aghioritul se ruga pentru intreaga lume cu Rugaciunea lui Iisus si facea metanii, dar odata cu el, psalmodiau si puterile ceresti, care il ajutau in rugaciuni si i le duceau la Dumnezeu (asa dupa cum marturiseste staretul unei chilii invecinate, care a auzit cateva nopti la rand psalmodii in Coliba Parintelui Paisie, in timp ce Cuviosul Paisie se ruga).

Asemeni Sfintilor Parinti din vechime, Cuviosul Paisie a intarit lumea intreaga cu rugaciunile sale, a sprijinit nenumarate suflete, a vindecat bolnavi, a izbavit indraciti si L-a descoperit in inimile multora pe Dumnezeu, ajutandu-i sa se mantuiasca. In toata viata sa, Cuviosul Paisie Aghioritul “s-a topit ca o lumanare” rugandu-se neincetat, insa acum lumanarea nestinsa a rugaciunii sale arde neincetat inaintea Preasfintei Treimi si mijloceste pentru noi toti. Minunile si aparitiile sale de dupa adormirea sa dovedesc aceasta.

19. Harisma dragostei

Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca.

Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.

Oamenii simteau aceasta dragoste mare si dezinteresata a Cuviosului Paisie Aghioritul. Fiecare inchinator care il vizita ii simtea dragostea care il cuprindea cu totul. Cei care il vedeau pentru prima oara se simteau ca si cand l-ar fi cunoscut de ani de zile. Cand plecau de la Parintele Paisie se simteau legati de el; dragostea lui ii urma pretutindeni. Multi oameni credeau ca sunt cei mai iubiti de Parintele Paisie, credeau ca erau mai legati de el decat altii; fiecare il simtea ca fiind al sau si aveau o deosebita dragoste fata de el. Dar Cuviosul Paisie Aghioritul avea o dragoste aparte pentru fiecare; se daruia fiecarui suflet si il iubea asa cum era el, cu patimile si neputintele lui; simtea pentru toti oamenii aceeasi dragoste pe care a avut-o fata de rudele sale; ii simtea pe toti oamenii ca pe niste frati.

Parintele Paisie Aghioritul impartea dragoste tuturor, dar inima lui nu seca, deoarece se legase de izvorul nesecat, de Dragostea cea vesnica, de Hristos. Dragostea era o virtute fireasca la Cuviosul Paisie Aghioritul. “De mic am avut-o in sange”, spunea el. Dar mai tarziu a stralucit si mai mult in cuptorul nevointei si al neincetatei Rugaciuni a mintii si a ajuns la dragostea dumnezeiasca.

Aceasta dragoste au simtit-o si fiarele padurii, si beduinii, si tot ea ii misca sufleteste pe tinerii chinuiti din vremea noastra. In persoana Cuviosului Paisie Aghioritul ei gasesc pe parintele iubitor si dragostea de care au fost lipsiti. Multi dintre ei, desi nu l-au cunoscut, merg la mormantul lui si uda pamantul cu lacrimile lor, deoarece simt cum ii imbratiseaza cu dragostea sa nobila de acolo de unde se afla.

20. Harisma jertfirii de sine

Harisma care il facea sa fie si mai iubit de oameni si care dadea putere rugaciunilor sale era jertfirea de sine, harisma pe care smeritul monah Paisie Aghioritul o avea din belsug. Cand vedea ca cineva are o nevoie deosebita, Cuviosul Paisie ii dadea inima lui si negresit si un mic dar. Iar atunci cand nu avea ce sa dea, daruia metania sau vesta sa. Nemasurata sa dragoste il facea sa isi jertfeasca chiar si evlavia! Obiectele sfinte, pentru care avea o evlavie deosebita, nu ezita sa le daruiasca altora. Odata a daruit crucea pe care o purta la gat si care avea o particica din Lemnul Sfintei Cruci. Altadata a daruit o cutiuta ce-o purta la gat si care avea in ea un dinte al Sfantului Arsenie Capadocianul. Cu ea ii insemna in chipul Sfintei Cruci pe cei bolnavi sau demonizati. A daruit de asemenea toate partile pe care le avea din Sfintele Moaste ale Sfintei Mucenite Eufimia, pentru care avea o evlavie nespus de mare. La fel a facut si cu icoanele facatoare de minuni.

Cuviosul Paisie Aghioritul voia si ridica cu bucurie durerea si bolile miilor de oameni care il vizitau. Viata lui a fost o jertfa pentru aproapele. Rugaciunile sale facute cu lacrimi si cu durere erau insotite de posturi si osteneli nenumarate. Postea luni de zile pentru a ajuta un suflet. Odata, cand a aflat ca un oarecare tanar trecea printr-o primejdie sufleteasca si trupeasca, Cuviosul Paisie Aghioritul nu a mancat nimic zile intregi si nici nu a incetat sa se roage pentru el pana cand nu a aflat ca a trecut acea primejdie. Atunci cand se ruga pentru cei bolnavi, spunea: “Dumnezeul meu, ajuta-l pe acest bolnav si ia de la mine sanatatea” si primea cu bucurie toate bolile pe care i le trimitea Dumnezeu. Odata, cand Parintele Paisie Aghioritul a aflat ca o fetita s-a imbolnavit de cancer la intestine, a insemnat-o in Semnul Sfintei Cruci si s-a rugat spunand: “Hristoase al meu, da-mi mie cancerul, eu sa-l am!” Si Bunul Dumnezeu nu a trecut cu vederea cererea lui; la sfarsit, potrivit dorintei lui, a primit cumplita boala a cancerului, prin care s-a si savarsit. Cu toate acestea, toata viata lui a patimit impreuna cu cei bolnavi si mai ales cu cei suferinzi de cancer.

Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: “Cand aud durerea celuilalt, pe cioburi de sticla de as sta sau pe spini de as pasi, nu simt (aceasta). Cand celalalt sufera cu adevarat, pot sa-mi dau chiar si viata ca sa-l ajut.” Atunci cand participa la durerea celuilalt, uita de sine insusi, de nevointa sa duhovniceasca, de bolile sale si se ruga din inima, spunand: “Hristoase al meu, lasa-ma pe mine, nu ma lua in seama, ci ia aminte la oamenii care sufera.” Chiar si in ultimii ani ai vietii sale, cand era cu totul istovit din pricina deselor hemoragii, atunci cand vedea ca este nevoie, uita de starea sa critica si, fie sprijinit de gardul Chiliei sale, fie cazut pe scandura pe care o avea in loc de banca, ii sprijinea pe cei indurerati.

Nemasurata dragoste a Parintelui Paisie Aghioritul il facea sa-si jertfeasca chiar si mantuirea! Cuviosul Paisie Aghioritul, asemeni Sfantului Apostol Pavel, se ruga lui Dumnezeu sa mearga el in iad, numai sa guste putin din Rai si oamenii care traiesc departe de Dumnezeu.

Pentru toate acestea, Dumnezeu i-a dat din belsug harul Sau, de vreme ce Parintele Paisie Aghioritul le-a dat pe toate pentru El si pentru om. Hristos ii asculta rugaciunile si ii raspundea cu minuni, intrucat era un fiu iubit al lui Dumnezeu.

Parintele Paisie Aghioritul a imbinat intru sine harismele proorocilor Vechiului Testament cu cele ale barbatilor sfinti ai Noului Testament. Nu vom gasi un sfarsit daca vom incerca sa enumeram harismele si puterile Cuviosului Paisie Aghioritul. Aceasta nu este o exagerare, ci este realitatea. Dumnezeu este Cel Care l-a impodobit si l-a cinstit pe Parintele Paisie Aghioritul cu atatea harisme. Iar darurile lui Dumnezeu pot fi precum Insusi Dumnezeu, nesfarsite si nemarginite.

Adormirea Cuviosului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul a murit la 12 iulie 1994 si a fost ingropat in curtea Sihastriei de maici a Sfantului Ioan Teologul, intemeiata de el la Suroti, langa Tesalonic. Mormantul sau a devenit loc de inchinaciune si izvor de tamaduiri. Chiar si dupa adormirea sa, Cuviosul Paisie Aghioritul continua sa faca minuni atat la mormantul lui, cat si in alte parti.

Desi nu este inca canonizat, constiinta soborniceasca a plinatatii Bisericii deja il cinsteste ca Sfant pe Cuviosul Paisie Aghioritul. Iar aceasta cinstire vine din toate straturile societatii si este unul din elementele de baza care contribuie la inceperea formalitatilor canonice pentru trecerea in randul Sfintilor a Cuviosului Paisie Aghioritul.

¹ Cei mai renumiti Sfinti Capadocieni sunt: Sfintii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur), Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Arsenie Capadocianul.

² Staretul Porfirie a adormit intru Domnul pe 2 decembrie 1991.

³ Harisma reprezinta un dar special (duhovnicesc) al Duhului Sfant, care este insotit de anumite puteri minunate (iesite din comun) atunci cand este exercitat exterior. Harismele sunt daruite de Dumnezeu oamenilor care se află pe calea desăvârşirii şi care au fost înzestrati natural cu anumite aptitudini; totusi, harismele nu sunt rodul muncii unei persoane, ci sunt un dar exclusiv al Duhului Sfant. Harismele se deosebesc de talente prin aceea ca primele vizează mădularele trupului lui Hristos, iar cele din urmă pot să fie folosite chiar contra Bisericii.

Inregistrare VIDEO extrem de rara a Cuviosului Paisie Aghioritul

2011-05-26T19:47:00.001+03:00

Cuviosul Paisie Aghioritul vorbind cu inchinatorii in curtea chiliei sale - Panaguda

Cartile Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

2010-05-18T05:26:00.004+03:00

Cartile scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul

	"Semnele vremurilor - 666", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti
	"Sfantul Arsenie Capadocianul", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006
	"Parinti aghioriti. Flori din gradina Maicii Domnului", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti
	"Stareţul Hagi Gheorghe Athonitul", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti
	"Epistole", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti

Cartile ce cuprind sfaturile Cuviosului Paisie Aghioritul

	"Mica Filocalie", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Egumenita si Editura Cartea Ortodoxa, Galati, 2009
	"Parintele Paisie mi-a spus...", de Atanasie Rakovalis, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002 si 2007
Colectia "Cuvinte duhovnicesti", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti (volumele I - V):
	volumul I: "Cu durere si dragoste pentru omul contemporan", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
	volumul al II-lea: "Trezire duhovniceasca", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
	volumul al III-lea: "Nevointa duhovniceasca", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
	volumul al IV-lea: "Viata de familie", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
	volumul al V-lea: "Patimi si virtuti", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2007

Cartile scrise despre Cuviosul Paisie Aghioritul

	"Marii initiati ai Indiei si Cuviosul Paisie Aghioritul", de Dionysios Farasiotis, Editura Egumenita si Editura Cartea Ortodoxa, Galati
	"Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor", de Nicolae Zurnazoglu, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006
	"Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", de Ieromonahul Isaac, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005

Directoare Web: 1 Director web Adauga siteul tau intr-un director web gratuit unde fiecare link este verificat de un editor

Apoftegmele Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

2010-05-17T15:23:00.002+03:00

Apoftegme despre GANDURI

"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului."

"Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are."

""Inapoia Mea, satano!" De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin gandurile cele de-a stanga?"

"Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii - cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in spate."

"Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa."

"Fiecare trebuie sa ajunga la punctul sa le vada pe toate curate. Pe toate trebuie sa le justifice in sensul cel bun."

"Din calitatea gandurilor unui om se vede starea lui duhovniceasca. Oamenii judeca lucrurile potrivit cu continutul pe care il au inlauntrul lor. Daca nu au continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si-l nedreptatesc pe aproapele lor."

"Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. "

"Cea mai buna intreprindere (actiune) a omului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune. Atunci chiar si pe cele rele mintea sa le va face bune."

"Cat timp traieste omul are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Examinare dupa nu exista. Asadar, sa ne nevoim sa luam fie si numai nota de trecere duhovniceasca asa fel ca sa intram in rai."

"Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea etc."

"Cea mai mare boala a epocii noastre o aduc gandurile desarte ale oamenilor mireni, care aduc nelinistea. Vindecarea o da numai Hristos prin pacea sufleteasca impreuna cu vesnicia, numai omul sa se pocaiasca si sa se intoarca la Hristos."

"Nimeni sa nu se increada in gandul lui, pentru ca daca este om duhovnicesc se va rataci, iar daca este lumesc isi va pierde mintile."

Apoftegme despre SIMPLITATE

"Cu cat oamenii resping viata cea fireasca, simpla, si inainteaza spre lux, se mareste nelinistea omeneasca. Si cu cat inainteaza in politetea lumeasca, cu atat se pierde simplitatea, bucuria si zambetul firesc al omului."

Apoftegme despre RUGACIUNE

"Vrei ca rugaciunea ta sa se faca din inima si sa fie bine primita de Dumnezeu? Fa durerea semenului tau a ta. Chiar si numai un suspin din inima pentru aproapele tau aduce rezultate minunate. Vestirea dumnezeiasca a rugaciunii bine primite este mangaierea dumnezeiasca ce o simte omul dupa acea rugaciune."

"Rugaciunea linistita de noapte ajuta mult cu tihna ei si este mai eficace si pentru sporirea noastra duhovniceasca, precum si ploaia linistita de noapte ajuta mult la dezvoltarea plantelor."

Apoftegme despre IISUS

"Iisus este dulce si cine isi aduce amaraciunea durerii sale la Hristos, amaraciunea i se preface in sirop dulce."

NOTA:
Termenul APOFTEGMA provine din frantuzescul "apophtegme" si din grecescul "apophtegma" , care inseamna "sentinta"; apoftegma reprezinta o formulare aforistica memorabila, de obicei antica ori asemuindu-se maretiei celor vechi, a unui personaj celebru; gandire adanca, exprimata simplu si lapidar. In antichitate, autori ilustri (Plutarh, Diogenes Laertios etc.) au colectionat apoftegme ale regilor sau ale filozofilor. "Apoftegmele sunt intelepciunea trecutului condensata pentru educarea si calauzirea prezentului." (Tryon Edwards)

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

2010-05-15T09:27:00.001+03:00

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Aceasta postare va fi completa in curand.

Viata Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

2010-05-15T09:24:00.002+03:00

Nasterea in Farasa Capadociei

Fericitul monah Paisie Aghioritul, cu numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a nascut pe 25 iulie 1924, in comuna Farasa din Capadocia¹ (Asia Mica).

Farasa era, inaintea Schimbului de populatie², o comuna bine gospodarita, cuprinzand sase sate, ce se aflau la aproape doua sute de kilometri sud de Cezareea. Locuitorii Farasei erau renumiti pentru vitejia lor, datorita careia comuna lor a ramas necucerita de catre teti (turci razvratiti), devenind o insula de pamant grecesc liber la marginile Capadociei.

Desi erau prigoniti de catre turci, farasiotii, ca niste adevarati "macabei"³, au reusit sa-si pastreze curata ortodoxia, constiinta nationala si limba.

In comuna Farasa - o adevarata oaza ortodoxa din Asia Mica - existau cincizeci de biserici si multe agheasme (izvoare iesite prin minune), cunoscute in toata Capadocia pentru minunile savarsite prin ele.

Farasiotii erau evlaviosi, iubeau Biserica si aveau duh de nevointa (in zilele de post, cei mai multi dintre farasioti mancau o data in zi), continuand astfel traditia ascetica inceputa de marii Parinti capadocieni.

Ultimul mare ascet capadocian a fost preotul comunei Farasa, Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, Mare Facator de minuni (1841-1924). Datorita minunilor uimitoare pe care le savarsea, alergau la el crestini, dar si musulmani din toata Capadocia.

Familia Cuviosului Paisie Aghioritul

Traind in acest mediu binecuvantat, stramosii Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul se distingeau prin deosebita lor evlavie.

Tatal Parintelui Paisie Aghioritul se numea Prodromu Eznepidis si a fost primar al Farasei timp de cateva decenii, deoarece avea darul bunei ocarmuiri; era credincios si evlavios; avea o deosebita evlavie la Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul si il asculta in toate. Prodromu era un bun mestesugar (se pricepea la toate); era mai ales un barbat curajos, un foarte bun patriot, un luptator viteaz, un foarte bun tragator si un neinfricat granicer; a salvat de multe ori satul de teti. Era drept, iubitor de oameni si milostiv.

Mama Cuviosului Paisie Aghioritul se numea Evloghia (mai tarziu, in Konita, o strigau Evlampia) si era ruda cu Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul. Era inteleapta, harnica, foarte evlavioasa si fusese crescuta sub povatuirea Sfantului Arsenie Capadocianul.

Aceste suflete binecuvantate - Prodromu si Evloghia - au dobandit zece copii. Primii doi, Ecaterina si Sotiria, au murit de mici. Atunci cand Sfantul Arsenie Capadocianul l-a botezat pe cel de-al treilea copil, a spus sa-l numeasca Zoe (adica viata) si de atunci toti copiii au ramas in viata. Numele lor, in ordinea descrescatoare a varstei, sunt: Zoe, Maria, Rafail, Amalia, Haralambie, Arsenie (Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul), Hristina si Luca. Doi dintre ei - Rafail si Hristina - inca mai traiau in 2004.

Botezul si exilarea

Asadar, in Farasa din Capadocia cea nascatoare de Sfinti, pe 25 iulie 1924, in ziua pomenirii Sfintei si Dreptei Ana (mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria), s-a nascut Arsenie Eznepidis - cel care avea sa devina Marele Sfant Ortodox contemporan: Cuviosul Paisie Aghioritul.

In Farasa, la 7 august 1924, cu putina vreme inainte de plecarea lor in Grecia, odata cu Schimbul de populatie², Parintele Paisie Aghioritul a fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care i-a daruit numele sau si a profetit ca pruncul va deveni calugar.

In anul in care s-a nascut Cuviosul Paisie Aghioritul a avut loc Schimbul de populatie² si a fost dezradacinat elenismul din Asia Mica. Atunci si familia Cuviosului Paisie, impreuna cu ceilalti farasioti si cu Sfantul Arsenie Capadocianul, a luat drumul amarei pribegii. In corabia care ii ducea in Grecia, in mijlocul imbulzelii, cineva a calcat din neatentie pe pruncul Arsenie. Parintii lui au crezut ca a murit, dar Dumnezeu l-a tinut in viata pe alesul Sau, deoarece acesta urma sa devina povatuitor al multor suflete catre Imparatia Cerurilor.

Atunci era necunoscut printre multimile de refugiati pruncul Arsenie, care, dupa ani de zile, urma sa devina cunoscut in toata lumea si sa povatuiasca multimi de oameni pe calea credintei. Chiar din primele zile a cunoscut durerea si chinurile oamenilor. Mai tarziu el insusi urma sa devina liman de mangaiere pentru miile de suflete chinuite.

Pe 14 septembrie 1924, de sarbatoarea Sfintei Cruci, dupa multe primejdii, refugiatii au ajuns cu vaporul in portul Pireu, si de acolo s-au stabilit la inceput in Kerkira. Acolo, dupa 40 de zile - conform propriei proorocii ("Eu voi trai patruzeci de zile in Grecia si voi muri intr-o insula") - a adormit in chip sfant si a fost inmormantat Sfantul Cuvios Arsenie Capadocianul, lasand urmas vrednic al mostenirii sale duhovnicesti pe micul Arsenie, devenit Parintele Paisie Aghioritul dupa aceea. Dupa putin timp, familia Cuviosului Paisie Aghioritul a plecat din Kerkira si s-a stabilit in Konita din Epir, unde Parintele Paisie Aghioritul si-a petrecut anii copilariei.

Copilaria in Konita

Micul Arsenie, inca de la varsta copilariei, si-a aratat marea sa iubire fata de Domnul Iisus Hristos si fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, aratandu-si chemarea speciala pentru viata monahala.

Binecuvantatul Arsenie a invatat de la parintii sai evlavia fata de Dumnezeu. In loc de basme si povesti, acestia ii spuneau istorioare despre viata si minunile Sfantului Cuvios Arsenie Capadocianul. Dragostea si admiratia micutului Arsenie fata de acest Mare Sfant Facator de minuni au nascut in el dorinta de a deveni monah, pentru a se asemana cu Sfantul Arsenie Capadocianul.

Persoana care l-a influentat cel mai mult pe Cuviosul Paisie Aghioritul, dupa Sfantul Arsenie Capadocianul, a fost mama sa, care l-a invatat de mic smerita cugetare (il sfatuia sa nu doreasca sa-si invinga colegii la jocuri, ca sa nu se mandreasca), infranarea (il sfatuia sa nu manance inainte de ora mesei, iar calcarea acestei reguli o considera mama sa ca fiind desfranare), simplitatea, harnicia, spiritul gospodaresc, comportarea deosebita fata de altii.

Micutul Arsenie a invatat de la parintii sai sa fie evlavios (atat de mare era evlavia parintilor sai, incat, atunci cand mergeau la munca campului, nu luau cu ei decat anafura), sa posteasca, sa se roage (toata familia se ruga de doua ori pe zi in fata iconostasului, iar mama sa continua sa se roage spunand mereu Rugaciunea lui Iisus in timp ce facea treburile casei), sa mearga la biserica. Copilul Arsenie era cel mai iubit dintre toti copiii familiei: tatal sau il iubea deoarece avea inclinatie catre mestesuguri si era indemanatic, iar mama sa pentru ca era evlavios.

Nevointe ascetice

Inca din copilarie, Cuviosul Paisie Aghioritul visa sa devina monah, asa cum profetise Sfantul Arsenie Capadocianul atunci cand l-a botezat. Atunci cand era intrebat ce va deveni cand va fi mare, micul Arsenie raspundea hotarat: "Calugar". Si-a trait perioada copilariei in rugaciuni, posturi si dorinta pentru viata ascetica.

Din clasa a doua primara, micul Arsenie citea din Vietile Sfintilor, din Biblie si din Sinaxare, si se straduia sa puna in practica tot ceea ce citea. Nu se juca cu ceilalti copii, ci se retragea sa se roage: pleca dimineata de acasa cu putina apa, se catara pe o stanca pe muntele de langa sat si se ruga ca stalpnicii; cand pe la amiaza il apuca lesinul din pricina foamei, pleca acasa si manca putin.

Micul Arsenie incerca sa se obisnuiasca cu greutatile vietii monahale. Prefera mancarurile mai putin gustoase. Nu punea sare in mancare ca sa nu bea multa apa. Isi spala singur hainele, nelasandu-le pe mama sau surorile lui sa i le spele.

Copilul Arsenie postea aspru si, pentru a nu manca mult, isi strangea cureaua tare. Odata a postit atat de mult, incat a cazut la pat istovit. Intrucat organismul sau fusese lipsit de alimentele de baza, mainile sale erau subtiri ca cele ale copiilor mici din Africa; gatul ii devenise subtire ca o coada de cireasa, incat copiii ii spuneau adesea micului Arsenie: "O sa-ti cada capul."

Odata, cand lucra cu fratii sai la camp, micul Arsenie a ramas in urma fratilor sai, si-a scos incaltamintea si a alergat descult pe un camp cu trifoi proaspat cosit. Era ca si cum ar fi alergat pe niste cuie subtiri; tulpinile trifoiului ii gaureau talpile si ii intrau in carne. Desi talpile ii sangerau, rabda cu bucurie durerea, deoarece isi dorea sa se asemene Mucenicilor si sa devina partas la patimile lor. O astfel de cugetare muceniceasca si dragoste de Dumnezeu ii inflacara sufletul sau de copil.

Atat de multa evlavie si ravna avea pentru cele sfinte, incat nu manca mancarea pe care mama sa o fierbea in oalele in care facea mancare cu carne, desi aceasta era foarte curata si spala bine oalele cu lesie.

La biserica, micul Arsenie mergea dimineata devreme, inainte de a suna clopotul si de multe ori astepta preotul sa deschida biserica.

Cand era tanar, pentru a nu fi ispitit din partea fetelor, Cuviosul Paisie Aghioritul se uita tot timpul in jos, atunci cand mergea pe drum; astfel, nu vedea cine trecea pe langa el. Uneori treceau chiar si cunoscuti, rude si se suparau pentru ca nu ii saluta. Odata, o vara de-a tanarului Arsenie s-a plans mamei sale ca nu o saluta, la care tanarul Arsenie i-a raspuns mamei sale: "Mama, alta treaba nu am decat sa casc gura la fete pe drum?"

Copilul Arsenie simtea o mare dragoste catre Dumnezeu, iar rugaciunea lui era o manifestare a acesteia. La marile sarbatori priveghea, aprindea candela si se ruga in picioare toata noaptea. In fiecare noapte se scula ca sa citeasca Psaltirea.Intr-una din zilele saptamanii, urca pe munte si petrecea in post, rugaciune, studiu duhovnicesc si metanii. Dorea sa traiasca ca pustnicii. Purta la el intotdeauna o Cruce de mana. Avea o asa de mare credinta, incat urca pe munte cu Crucea si nu se temea de nimic.

Vazandu-l pe micul Arsenie ca face nevointe prea mari, fratele sau mai mare - Rafail - incerca sa-l impiedice, pana la varsta de cincisprezece ani, cand i-a inteles chemarea catre viata monahala. Parintii tanarului Arsenie, fiind evlaviosi, intelegeau scopul nevointelor si nu se nelinisteau, ba chiar se bucurau si il laudau pe micul Arsenie.

Insa Arsenie nu se nevoia numai cu entuziasm tineresc, ci si cu prudenta de om batran; se cerceta pe sine in fiecare zi - cum a vorbit, ce a facut, daca a ranit pe cineva cu purtarea sa.

Copil binecuvantat

De mic copil, rugaciunea Cuviosului Paisie Aghioritul era ascultata. Odata parintii sai erau la munca campului si a inceput sa ploua; micul Arsenie s-a gandit la acestia ca vor fi udati si de aceea a luat pe cei doi frati ai sai mai mici, au ingenuncheat in fata iconostasului, s-au rugat si imediat ploaia a incetat.

Dupa marturiile colegilor sai, atunci cand era la scoala primara, era foarte atent, cuminte, cu o deosebita sensibilitate in comportament si evlavie pentru lectiile de religie. era un elev bun, ager la minte si marinimos. Avea ochi vioi si expresivi si atat de luminosi incat il numeau "Gumbisia", care, in limba farasiota, inseamna licurici.

Maretia sufleteasca a micului Arsenie a fost descoperita si de copiii cu care se juca, deoarece, in neinsemnatele lor confruntari copilaresti, Arsenie era singurul care prefera sa fie nedreptatit decat sa nedreptateasca.

Dupa terminarea scolii primare, micul Arsenie nu a vrut sa-si continue studiile pentru ca dorea sa devina tamplar, fiindca iubea mestesugul Domnului Iisus Hristos. Inca de cand era doar ucenic de tamplar, se distingea prin sprinteneala, bunavointa si mai ales omenie. Mesterul sau spunea mai tarziu: "Unul a fost Arsenie!" Cand mergea cu mesterul sau sa lucreze la consateni, nu manca la acestia, ci mergea acasa sa manance si apoi se intorcea iarasi la lucru; facea aceasta pentru a nu-si strica postul.

Dupa ce a invatat bine mestesugul tamplariei, copil fiind, si-a deschis atelierul sau de tamplarie, astfel isi agonisea cele necesare traiului, isi ajuta familia si putea da si milostenie. Micul Arsenie era un mestesugar "cu mana de aur". Oamenii din Konita erau multumiti de felul cum lucra, il preferau pe el si spuneau: "Ce copil are matusa Evlampia! Mester bun, constiincios si iute. Este un om drept si sincer."

Locuitorii din Konita isi dadeau seama ca este un copil binecuvantat, inzestrat de Dumnezeu cu un har deosebit si era respectat atat de compatriotii sai, cat si de musulmani. O turcoaica din sat il lua pe micul Arsenie la ea acasa pe data de intai a fiecarei luni, ca sa-i mearga bine toata luna. Arsenie mergea la scoala cu copiii ei, iar unii dintre ei s-au botezet crestini. Respectul pe care turcoaica il avea pentru el si l-a exprimat si atunci cand l-a vazut monah, spunandu-i: "Sunt gata sa ma jertfesc pentru tine." Si, plina de emotie, lua praf de pe incaltamintea Cuviosului Paisie Aghioritul si isi ungea cu credinta mana paralizata.

Il vede pe Domnul Iisus Hristos

Fratele cel mai mare al Cuviosului Paisie Aghioritul cauta pe orice cale sa-l determine pe micul Arsenie sa renunte la aspra lui nevointa (post, priveghere, cititul Vietilor Sfintilor) si, pentru ca nu a reusit, a apelat la un prieten de-al lui, Kostas, care a inceput sa-i spuna mult-nevoitorului Arsenie despre teoria lui Darwin. Atunci Parintele Paisie, copil fiind, a inceput sa se clatine in credinta si s-a rugat Domnului Iisus Hristos ca sa i Se arate, daca intr-adevar El este Dumnezeu. S-a rugat foarte mult, a facut nenumarate metanii, timp de ore intregi, asteptand sa i se arate macar o umbra, un glas. Dar nimic, nici un semn. In cele din urma, fiind istovit, a incetat.

Atunci si-a amintit ceva ce ii spusese Kostas: "Sunt de acord, Hristos a fost un om important, drept, virtuos, pe Care L-au urat din pizma pentru virtutile Lui si L-au osandit cei din neamul Lui." Atunci nevinovatul Arsenie si-a spus: "De vreme ce este asa, si om sa fi fost, merita sa-L iubesc, sa-L ascult si sa ma jertfesc pentru El. Nu doresc nici Rai, nici altceva. Pentru sfintenia si bunatatea Lui se merita orice jertfa." De aceea nu i Se aratase Dumnezeu, intrucat asteptase sa vada cum infrunta micul Arsenie aceasta situatie.

Dar vazand gandul lui cel bun si marimea sa de suflet, Insusi Iisus Hristos i S-a aratat intr-o lumina negraita, de la mijloc in sus, l-a privit cu multa dragoste si i-a spus: "Eu sunt Invierea si Viata; cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi." Aceste cuvinte erau scrise si in Evanghelia pe care o tinea Domnul Iisus deschisa in mana Lui stanga.

Acest fapt dumenzeiesc i-a alungat lui Arsenie, tanarul de cincisprezece ani, toate gandurile de indoiala care ii tulburau sufletul sau de copil. Astfel, prin harul dumnezeiesc, L-a cunoscuit pe Hristos ca fiind Dumnezeu adevarat si Mantuitor al lumii. S-a incredintat nu de la om sau din carti, ci de la Insusi Domnul Iisus Hristoas, Care i S-a aratat, ca Hristos este Dumnezeu si Om.

Grija tanarului Arsenie pentru altii

Prin exemplul vietii sale si prin sfaturle pe care le dadea copilul Arsenie, ajuta duhovniceste si pe alti tineri. De obicei se imprietenea cu copiii mici, ii aduna la Bisericuta Sfintei Varvara, unde citeau Vietile Sfintilor si ii indemna sa faca metanii si sa posteasca.

Tanarul Arsenie isi dorea foarte mult ca oamenii sa-L cunoasca pe Dumnezeu. A adus la Hristos un cioban batran care traia singur in munti si care mersese la biserica doar de doua-trei ori in toata viata lui. De asemenea a ajutat un tanar sa devina preot. Pe un cleric, originar din Konita, l-a ajutat sa-si descopere chemarea pentru viata monahala.

Micul Arsenie era deosebit de milostiv si, asemeni Domnului Iisus Hristos, ii ajuta pe oameni, indiferent de credinta pe care o aveau. Astfel, mergea noaptea si o ajuta pe mama bolnava a unui musulman din Konita; vazand daruirea si jertfirea de sine a tanarului Arsenie, musulmanul s-a facut crestin.

Putinii bani pe care ii castiga Arsenie ca ucenic de tamplar, ii dadea milostenie copiilor saraci de la orfelinat. Aducea si la el acasa copii saraci ca sa le dea sa manance.

Singura straduinta a tanarului Arsenie era sa-L marturiseasca pe Dumnezeu. Avea intotdeauna in buzunar o carte religioasa, din care citea adeseori. Auditoriul sau era format numai din copii, carora le facea toate treburile (le pazea animalele, le cara apa), numai ca ei sa-l asculte cand le citea din Sfanta Scriptura. Vorbea cu atata inflacarare despre Jertfa de pe Cruce a Mantuitorului Iisus Hristos si era atat de convingator, incat atragea atentia si celor mai zburdalnici copii. Se vedea foarte limpede pe chipul sau tineresc satisfactia si veselia pe care le avea pentru ca putea sa invete cuvantul Domnului pe niste fiinte atat de curate. A propovaduit astfel patru-cinci ani, pana cand a mers in armata.

Milostenia si jertfirea de sine era caracteristica intregii familii binecuvantate de Dumnezeu a Cuviosului Paisie Aghioritul. Aceasta s-a dovedit mai ales in anii ocupatiei germane, cand multi saraci veneau la mama tanarului Arsenie pentru a schimba obiecte de mare pret pe doua maini de faina. Mama lui le dadea si faina, si paine, fara se le ia nici un ban si nici podoabele lor. Fratele sau mai mare, Rafail, le dadea porumb fara sa ia bani sau il schimba pe untdelemn pe care il daruia la biserica. Cuviosul Paisie Aghioritul se mahnea mai tarziu pentru ca, datorita varstei sale, nu putuse sa-i ajute mai mult pe oamenii saraci in anii grei de foamete din timpul ocupatiei germane.

Primejdii si incercari

In timpul razboiului civil, Cuviosul Paisie Aghioritul a fost luat ostatic si inchis; in temnita a suferit din cauza paduchilor si a inghesuielii. La ancheta, a dat dovada de sinceritate si curaj, fapt pentru care a fost eliberat.

Timp de cateva luni, casa lui parinteasca a fost ocupata de opt razvratiti, iar tanarul Arsenie s-a ascuns doua luni intr-o casa turceasca. Altadata, in timpul iernii, cand era multa zapada, a stat ascuns prin padure.

Odata, razvratitii l-au luat ostatic si l-au dus pana in Macedonia. In timpul luptei din Konita a ajutat ca voluntar la ingrijirea ranitilor si la ingroparea mortilor.

Intrucat familia sa avea nevoie de ajutorul sau (deoarece fratii lui erau in razboi), tanarul Arsenie si-a amanat plecarea la manastire, ramanand acasa sa o ajute pe mama sa in aceasta perioada grea. Cu toate acestea, ravna lui pentru viata monahala nu i s-a racit, chiar se nevoia mai mult decat inainte, deoarece vedea ca starea generala a tarii sale era foarte grea.

Tanarul Arsenie si-a dat seama ca urma sa fie chemat curand la razboi, de aceea s-a rugat Maicii Domnului astfel: "Maica Domnului, prmesc sa fiu chinuit, sa ma primejduiesc, numai sa nu omor vreun om, ca sa ma invrednicesc sa devin monah." I-a promis Maici Domnului ca, daca-l va pazi in timpul razboiului, va sluji trei ani la Manastirea ei - Stomiu - pe care nemtii o arsesera, si va ajuta sa fie zidita din nou.

Bibliografie:
"Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", de Ieromonahul Isaac, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2005
"Sfantul Arsenie Capadocianul", de Cuviosul Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2006

¹Regiunea Capadocia din Asia Mica, actualmente situata in Turcia, facea parte din Grecia inca de acum aproape 2000 de ani inainte de Iisus Hristos si a fost patria primilor crestini si a celor mai vestiti Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe: Sfintii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. Printre cei mai populari Sfinti greci, numerosi sunt cei legati de Asia Mica: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Mare Mucenic Haralambie.

²Dupa razboiul cu turcii din 1922, Tratatul de la Lausanne din 1923, ca urmare a infrangerii grecilor in Asia Mica, prevedea schimbul de populatii: grecii care locuiau in Asia Mica au trebuit sa mearga in Grecia, in vreme ce turcii care locuiau in Grecia au trebuit sa plece in Turcia. Astfel, populatiile grecesti (doua milioane de greci), dupa aproape doua mii cinci sute de ani de prezenta continua in Asia Mica, au fost nevoite sa-si paraseasca caminele stramosesti si sa se refugieze in Grecia, pentru a scapa de prigonirile si de macelurile turcilor.

³Familie preoteasca iudaica care a condus lupta impotriva lui Antioh al IV-lea cel vestit (175-164 i.Hr.). Metaforic, termenul "macabeu" simbolizeaza luptatorul zelos pentru credinta si patrie.

Mormantul Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

2010-05-15T06:56:00.034+03:00

Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul

Parintele Paisie Aghioritul a adormit intru Domnul la 12 iulie 1994 (intr-o zi de marti) si a fost inmormantat in spatele Bisericii Sfantului Arsenie Capadocianul, din cadrul Manastirii "Sfantul Ioan Teologul" de la Suroti, Tesalonic (manastire care a fost intemeiata de insusi Cuviosul Paisie Aghioritul).

Dorinta Parintelui Paisie a fost ca inmormantarea lui sa se faca in taina, fara ca sa afle cineva si fara sa cheme pe cineva la inmormantarea sa, iar maicutele de la Sfanta Manastire “Ioan Teologul” de la Suroti i-au respectat dorinta.

Dar, dupa 3 zile, cand adormirea Cuviosului Paisie s-a facut cunoscuta, din toate partile a venit puhoi de lume pentru a se inchina la mormantul lui. Se puteau vedea manifestari spontane de iubire si de evlavie. Unii il chemau in rugaciune ca pe un Sfant, altii, din evlavie, luau pamant de la mormantul lui. Cei care aveau un obiect personal de-al Cuviosului Paisie considerau aceasta o mare binecuvantare.

Coliba sa (Panaguda) din Sfantul Munte Athos a fost vizitata de foarte multi inchinatori care au intrat pe sub gardul de sarma, s-au catarat chiar si pe balcon si au luat tot ce gaseau: cani, cutite, lemne, covorase, funii, hartii, pana si buturugi pe care Parintele Paisie Aghioritul le folosea ca scaunele. Aceasta o faceau fara sa fie indemnati de nimeni, era o manifestare de evlavie fata de Cuviosul Paisie Aghioritul; ei luau aceste lucruri ca sa le aiba ca binecuvantare de la el.

Tanguirile si lacrimile ii inecau pe multi, mai ales pe cei care fusesera ajutati de Parintele Paisie. Ii simteau lipsa, se simteau orfani. Dar dupa aceea a incoltit in inimile lor nadejdea plina de mangaiere ca aflandu-se acum mai aproape de Sfanta Treime, Cuviosul Paisie Aghioritul se roaga mai usor pentru toti. Deasupra mormantului sau simplu, pe o placa de marmura, a fost incrustat poemul care a fost scris de el insusi:

Aici s-a terminat viata mea,

aici si rasuflarea mea.

Aici trupul mi se va ingropa,

Iar sufletul mi se va bucura.

Sfantul meu aici locuieste,

Iar aceasta ma cinsteste.

Si cred ca el se va milostivi

si pe Izbavitorul Il va imblanzi,

ca sufletul meu cel ticalos

sa aiba alaturi pe Maica

Domnului Hristos.

Monahul Paisie Aghioritul

Nota:
Acest text este preluat din cartea: “Viata Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisa de Ieromonahul Isaac, aparuta la Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005 (vizitati pagina "Cartile Cuviosului Paisie Aghioritul").

Manastirea Sfantului Ioan Teologul de la Souroti

Imagini de la Manastirea Sf. Ioan Teologul de la Souroti si de la Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul

Inregistrare video de la Manastirea de la Souroti - 12 iulie 2009

Comemorarea a 15 ani de la adormirea Cuviosului Paisie Aghioritul

Vocea Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

2010-05-15T06:27:00.146+03:00

Inregistrare audio foarte rara a vocii Cuviosului Paisie Aghioritul (partile 1, 2 si 3)

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea I-a

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea a II-a

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea a III-a

Fotografii ale Cuviosului Paisie Aghioritul

2010-05-12T22:39:00.002+03:00

Infatisarea exterioara a Cuviosului Paisie Aghioritul era cea a unui monah obisnuit. Era de talie mijlocie, aproximativ de 1,60 metri inaltime. Era foarte slab, din pricina ascezei de multi ani, avand trasaturile fetei frumoase, armonioase si fine. Toata infatisarea lui inspira bunatate si simpatie.

Privirea sa era vioaie, foarte expresiva, patrunzatoare si scanteietoare. Miscarile lui erau insotite de pace, siguranta si nolete.

Barba lui era potrivit de mare, deasa si aproape cu totul alba inainte de adormirea sa. Parul sau, care era carunt si foarte des, ii ajungea pana la umeri. De obicei purta un fes impletit din lana, destul de gros, ca sa-l protejeze de frig. Iar atunci cand iesea afara din Sfantul Munte il purta pe cel aghiorit.

Palmele mainilor lui, mai mari decat masura obisnuita, erau viguroase si aratau un om care se ocupase cu lucrari manuale. Talpile picioarelor lui erau mari, neproportionale cu inaltimea lui. Dintii ii lipseau aproape toti, in afara de doi din maxilarul de sus, si de cativa din cel de jos. Nu a vrut sa-si puna dinti, desi fiii sai duhovnicesti i-au propus aceasta. A consimtit insa sa-si puna doua proteze. atunci cand radea, se vedeau destul de bine. Desi ii lipseau dintii, vorbea clar si nu se vedea aceasta ca o meteahna trupeasca. Dumnezeiescul har, care era vadit la Cuviosul Paisie Aghioritul, acoperea aceasta lipsa, si il facea sa arate si mai frumos. Chipul sau era luminos si plin de har.

Simturile sale au ramas foarte dezvoltate pana la adormirea sa. Cu mirosul sau putea simti pe cineva care fuma de la un kilometru. Auzul sau era foarte sensibil. Vederea sa era uimitoare, caci putea vedea lucruri mici de foarte departe. Desi nu vedea aproape, cu ochelari a facut sculptura cu detalii marunte pana la sfarsitul vietii sale.

La exterior parea un om normal, dar in "omul cel tainic al inimii", zidit dupa chipul lui Dumnezeu, ascundea harul dumnezeiesc, care era cu neputinta sa fie ascuns.

Desi era batran, cu parul alb, bolnav si fara dinti, cu toate acestea era ca un leu. Avea in el o putere, o ravna, ceva dumnezeiesc. In acest trup bolnavicios si mic, se ascundea un suflet plin de barabatie, care avea multa putere si iutime. Iutimea, Sfintii Parinti o numesc "nervul sufletului". Aceasta putere (iutimea), Cuviosul Paisie Aghioritul a intors-o spre bine si o folosea pentru a dobandi virtutile.

Era din fire deschis si placut, iubitor de straini si milostiv, era un capadocian autentic. Ii placea sa povesteasca istorioare pline de har, cu continut duhovnicesc. Adesori, voind sa inveseleasca inimile oamenilor, impodobea aceste istorioare cu umorul sau caracteristic. "Din nefericire, astazi, spunea Cuviosul Paisie Aghioritul, a disparut de la multi oameni rasul firesc." Uneori izbucnea in plans atunci cand compatimea pe cineva, sau il saruta ca pe fratele sau pe un om indurerat, desi il vedea pentru prima data, si se jertfea pentru el ca sa-l odihneasca s sa-l ajute. Iar toate acestea le facea din inima, in mod firesc si spontan.

Smeritul Cuvios Parinte Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul impletind metanii

Cuviosul Paisie Aghioritul - de fata la calugaria unei surori

Cuviosul Paisie Aghioritul la varsta de cinci ani cu parintii lui

Cuviosul Paisie Aghioritul ca tanar monah

Cuviosul Paisie Aghioritul dupa calugaria sa

Cuviosul Paisie Aghioritul la Sfanta Manastire Stomio din Konita

Cuviosul Paisie Aghioritul asezat langa sihastria sa

Cuviosul Paisie Aghioritul la Coliba (Chilia) "Cinstitei Cruci" din Sfantul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul in curtea Colibei "Panaguda" (5 iunie 1983)

Cuviosul Paisie Aghioritul in mijocul inchinatorilor

Cuviosul Paisie Aghioritul sfatuind pe inchinatori

Cuviosul Paisie Aghioritul (primul din stanga) la ultima Slujba de Paste facuta impreuna cu ucenicii lui (anul 1992)

Cuviosul Paisie Aghioritul lucrand ca tamplar la restaurarea icoanelor de la Sinai

"Carnurile sale si le-a jertfit din marime de suflet pentru dragostea lui Hristos"

Cuviosul Paisie Aghioritul la Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator de la Metamorfosi din Halkidiki

Cuviosul Paisie Aghioritul sfatuind un inchinator

Cuviosul Paisie Aghioritul participand la litania facuta cu Icoana Maicii Domnului (1992)

Descrierea infatisarii si a caracterului Cuviosului Paisie Aghioritul a fost luata din cartea "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac si aparuta in 2005 la Editura Evanghelismos din Bucuresti (pag. 673-678).

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul

2010-05-12T03:45:00.001+03:00

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul

(autor anonim; acatistul e luat de pe site-ul: http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/ac-cuv.paisie.htm )

Dupa obisnuitul inceput, se zic:

CONDACELE SI ICOASELE

Condacul 1:

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră, şi să-i cântăm cu mulţumire zicând:

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Icosul 1:

Dumnezeu a rânduit ca să te naşti, Părinte, în binecuvântatul pământ al Capadociei, cel ce a odrăslit mulţime nenumărată de Sfinţi. Cărora şi tu te-ai adăugat, întru deplină vrednicie, luminând alături de ei şi neobosit povăţuindu-ne spre pocăinţă. Pentru care te şi lăudăm, cu întreagă bucurie, aşa:

Sfinţilor capadocieni

floare preafrumoasă şi mult înmiresmată, care ai răsărit spre luminarea noastră

izvor de har dumnezeiesc, care răcoreşti lumea întreagă

hrană preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreaptă învăţătură

stâlp de foc, care eşti reazem neclintit pentru cei ce vor să câştige mântuirea

stea care luminezi pe cerul Bisericii, călăuzindu-ne spre veşnicele lăcaşuri

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca să te dăruieşti lui Dumnezeu cu totul şi astfel să ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea şi povăţuirea tuturor celor ce au nădăjduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântăm cu toţii, Celui ce a lucrat prin tine minuni şi îndurări mari, cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Părinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Că acesta văzând cu duhul darurile tale cele multe, încă din fragedă pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmaş şi a-i purta numele. Te fericim, aşadar, cu nevrednicie, zicând:

te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul

Părintele

minunată

Sfântul

Moaştele

vindecări

Suroti

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 3-lea:

După ce părinţii tăi au ajuns în pământul Koniţei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiască a desăvârşirii. Că încă din copilărie te-ai dovedit a fi o lumină pentru toţi cei din jur, care văzând darurile tale cele alese, slăveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Povăţuit de pilda părinţilor tăi, te-ai nevoit de mic cu râvnă aprinsă spre dragostea lui Hristos, arătând fapte de om desăvârşit. Că urmând mamei tale celei binecuvântate, îndată ai început să posteşti cu asprime şi să te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trăirea, însă copil cu vârsta. Minunându-ne noi de bărbăţia sufletului tău, îţi cântăm cu bucurie, aşa:

Sfinţii

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 4-lea:

În război fiind chemat pentru a-ţi apăra ţara de cei fără de Dumnezeu, Părinte, ai strălucit prin vitejia ta cea fără margini. Că întru totul lepădându-te de iubirea de sine, căutai mereu să fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scăpa pe cei ce luptau împreună cu tine. Iar ei văzând aceasta, Îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru aşa un sprijin, zicând cu toţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ai folosit războiul, Cuvioase, ca prilej de sfinţire, că neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patimă, punându-ţi sufletul pentru prietenii tăi. Şi astfel ai câştigat cununi nepieritoare de la Cel ce Se face răsplată însutită a toată jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta înţelegând-o şi noi, ne grăbim a-ţi aduce, spre laudă, unele ca acestea:

nu ai lepădat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplită a primejdiilor

sfinţire

ai biruit desăvârşit frica cea omenească înarmându-te cu bărbăţie de fier

deşi vroiai să mori tu în locul prietenilor tăi, Dumnezeu te-a păzit ca pe un preaiubit al Său

şi nouă ne arăţi, prin tăria cea minunată a sufletului tău, calea spre desăvârşire

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 5-lea:

Cu râvnă aprinsă ai lepădat lumea, Părinte, şi te-ai închinat lui Hristos în întregime, alăturându-te obştii monahilor, care pururea se luptă pentru a-şi birui firea. Şi în scurtă vreme te-ai făcut înger în trup, întru toate îmbrăcându-te în Cel Căruia şi noi Îi cântăm cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Te-ai retras în pustia cea minunată a Sinaiului pentru a-I sluji Stăpânului Hristos, Cuvioase, şi biruind poftele lumii, ai ajuns bărbat desăvârşit, strălucind în toată virtutea şi arzând de dragoste adevărată pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastră mila Sa cea bogată. Pentru aceasta şi noi, cu slabe puteri, îţi mulţumim zicând:

prin smerenia ta cea adâncă, ai biruit desăvârşit pe dracii cei vicleni

văzând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 6-lea:

După ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Părinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Grădina ei cea pământească, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea şi lumina Ortodoxiei. Şi înainte-văzând tu că acela va fi locul desăvârşirii tale, i-ai mulţumit Preasfintei Împărătese pentru acoperământul ei cel minunat, cu care pururea păzeşte întreaga lume de răutatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ajungând în Sfântul Munte şi fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinţeniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albină înţeleaptă, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Părintelui Tihon, stareţ purtător-de-Duh şi plin de toată virtutea, pe care l-ai urmat în deplină ascultare. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi, cu glasuri neputincioase, aşa:

Muntele

Athosului

Munte

Părinţi

sfântă

Cuviosului Părinte Tihon

sfinţenie

Părintele

Cuviosul Tihon

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 7-lea:

Întru deplină dragoste desăvârşindu-te, te-ai făcut unealtă a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multă. Că te-a făcut un mângâietor al tuturor celor necăjiţi şi un povăţuitor al celor întunecaţi de păcate. Îi mulţumim lui Dumnezeu, Părinte, pentru că te-a dăruit nouă pe tine spre mântuirea noastră, cântându-I cu toţii: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri", a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Că şi întru tine, Părinte, cuvântul Lui s-a împlinit cu întreagă putere. Iar pentru aceasta te lăudăm şi noi, zicând:

cel ce ai învăţat lumea prin cărţi luminate de Duhul Sfânt

cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit neştiinţa vremurilor noastre

trâmbiţă a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocăinţei

proorocule minunat, care ne-ai arătat că trăim vremurile sfârşitului

tămăduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinţă de vindecat

pace de sus, care ai împăcat nenumărate familii destrămate

povăţuitorule iscusit, că ai îndepărtat de la oameni toate cursele diavolului

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 8-lea:

Văzând lupta cea înfricoşătoare pe care o duce vrăjmaşul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învăţându-i pe soţi că pentru a putea câştiga liniştea caselor lor, trebuie să aibă răbdare şi îndelungă-răbdare, şi jertfire de sine cu dragoste. Îl slăvim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru că te-a trimis să ne arăţi calea cea dreaptă, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

"Daţi-mi mame creştine şi vă voi da Sfinţi care să schimbe lumea", a spus dumnezeiescul Gură de Aur. Iar tu, pătruns fiind de acest adevăr, te-ai ostenit cu timp şi fără timp, prin rugăciuni şi îndemnuri, să le arăţi soţilor celor credincioşi că pacea familiei este roadă a Duhului Sfânt, şi că trebuie să lupte pentru ea cu străduinţă şi înţelepciune. Pentru că te-ai nevoit ca să aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îţi mulţumim cu toţii, zicând:

mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaînţelegere a celor căsătoriţi

pe soţii cei binecredincioşi i-ai povăţuit să trăiască în înfrânare şi sfinţenie

pe aceştia i-ai învăţat să-şi poarte neputinţele unul altuia, cu dragoste şi cu mărime de suflet

părinţilor le-ai arătat că prin rugăciune harul lui Dumnezeu se pogoară asupra întregii familii, aducând bucurie şi pace

ai luptat împotriva tuturor păcatelor, văzând că prin ele vine destrămarea căsniciei

mustrător aprig al înspăimântătoarei ucideri de prunci

mamelor celor credincioase le-ai spus că prin pilda vieţii lor îşi pot face copiii Sfinţi

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 9-lea:

Pe cel ce în chip minunat a tămăduit bolile noastre cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile lui cele făcute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, să-l lăudăm noi toţi cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime, să-I cântăm cu mulţumire, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Vindecător a toată boala te-ai făcut, Părinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Că arzând de dragoste şi de milă pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbăvirea lor, învăţându-i să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credincioşii, zicând:

armă preatare împotriva bolii celei înfricoşătoare a cancerului

neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite

izvor de vindecare în care se răcoresc toţi cei răniţi sufleteşte

izgonitorule de demoni, că ai zdrobit cu smerenia ta toată viclenia şi asuprirea diavolului

Părinte

toate scârbele şi bolile noastre le-ai luat asupra ta

ne-ai învăţat că toate necazurile vin prin depărtarea de Dumnezeu şi de poruncile Sale

ne-ai arătat că negrăită este răsplata celor ce-şi duc boala cu răbdare, aducând slavă lui Dumnezeu

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 10-lea:

Domnul şi Mântuitorul lumii a făgăduit mare răsplată celor ce se vor osteni în bun chip spre desăvârşirea altora. Iar tu, Cuvioase, deşi călugăr simplu şi neînvăţat în cele lumeşti, ai fost înţelepţit de Însuşi Duhul Domnului ca să povăţuieşti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru aceştia te rogi până acum lui Dumnezeu, Căruia şi noi Îi cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui şi spre folosul oamenilor. Că te-ai făcut părintele a mulţimi nenumărate de credincioşi, care luptaţi fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, căutau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugăm să ne primeşti şi pe noi în rândul fiilor tăi duhovniceşti, şi să ne îngădui să-ţi cântăm, cu mulţumire, aşa:

i-ai învăţat pe oameni să lupte cu gândurile cele rele sădite în minte de vrăjmaşul mântuirii noastre

având deplină înţelepciune, ai zădărnicit toate cursele cele meşteşugite ale celui viclean

pe mulţi i-ai întors la pocăinţă adevărată prin dragostea ta cea nefăţarnică

mângâiere blândă a celor deznădăjduiţi şi covârşiţi de ispite

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 11-lea:

Ajungând călugăr desăvârşit, Părinte, şi plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai făcut nădejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau să se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toţi vedeau în tine un îndrumător luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de păstori cu viaţă sfântă, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ai întemeiat la Suroti o mănăstire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau să se dăruiască Mirelui Hristos cu dragoste deplină. Iar mai apoi le-ai povăţuit spre desăvârşire, ca un părinte mult iubitor şi îndelung răbdător, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt şi nouă îndrumare nemincinoasă. Te binecuvântăm cu toţii pentru aceasta, zicând:

ctitorit Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti

călugăria cea adevărată, care înseamnă lepădare de lume şi de poftele ei

mănăstire

călugărilor

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 12-lea:

Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revărsat peste tine, Cuvioase, şi mari şi milele Lui, că pentru multa ta jertfă, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate şi de bucurii mai presus de fire. Ne bucurăm şi noi văzând răsplata pe care Dumnezeu o dă Sfinţilor Săi, şi rugându-L să ne facă şi pe noi părtaşi ei, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ai gustat, Părinte, încă de aici din bucuriile Raiului, cele gătite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Că deşi au fost mari luptele pe care vrăjmaşul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întărit în virtute. Pentru aceasta, întru smerită laudă, îţi cântăm:

flacără minunată, care ne aprinzi şi pe noi de dragostea lui Dumnezeu

sfinţeniei

ai trăit cu Sfinţii ca şi cu nişte prieteni apropiaţi

Maica Preabună a Domnului nostru ţi s-a arătat pentru a te întări în necazuri

minune

te-ai învrednicit a vorbi cu Însuşi Hristos, Stăpânul şi Dumnezeul nostru

Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Condacul al 13-lea:

"Mulţi Sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră, ca să se nevoiască", grăit-ai, Părinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Că ne-ai vestit nouă, celor întunecaţi, că vremurile sunt spre plinire şi că cei ce acum se luptă cu vitejie ca să-şi câştige mântuirea, au plată de mucenic. Pentru aceasta, Îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel ce cu milă Şi-a cercetat poporul, trimiţând pe Sfântul Său spre luminarea noastră, şi Îi cântăm Preabunului Stăpân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.
Şi iarăşi Icosul 1: Dumnezeu a rânduit... şi Condacul 1: Să-l lăudăm...

Apoi această

Rugăciune către Cuviosul Părintele nostru Paisie Aghioritul

Iubite Părinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinţeniei şi ai ajuns desăvârşit în virtute, şi pentru aceasta ai câştigat îndrăzneală deplină către Milostivul Dumnezeu, roagă-L pe Acela Căruia I-ai slujit neîncetat în viaţă, să nu ne piardă pentru păcatele noastre cele multe, ci să ne întoarcă la pocăinţa cea binecuvântată.

Tu, care cât ai fost pe pământ ai tămăduit cu atâta dragoste neputinţele noastre nenumărate, boli trupeşti şi sufleteşti, cu mult mai mult poţi acum să ne ajuţi şi să ne izbăveşti de toate greutăţile. Deci miluieşte-ne, Părinte, pentru dragostea ta cea nemăsurată, pentru bunătatea ta cea dumnezeiască, şi nu ne lăsa pe noi, cei plini de atâtea păcate.

Tu, care nu ai obosit a ne povăţui spre mântuire şi a ne purta neputinţele câtă vreme ai fost aici cu noi, înţelepţeşte-ne şi acum ca să putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le ţese neîncetat în jurul nostru, şi cu care vrea să ne piardă sufletele pentru veşnicie. Luminează-ne ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru noi, şi roagă-te Stăpânului ca să ne dea putere să o împlinim cu mulţumire.

Tu, care ne-ai fost o pildă nesmintită de vitejie şi de jertfire de sine, întăreşte-ne şi pe noi ca să putem să-ţi urmăm în virtute, pentru a câştiga cununa cea nepieritoare, de care şi tu te-ai învrednicit cu prisosinţă.

Aşa, Părinte, nu ne lepăda pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-Răbdătorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrăzneală înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu să ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Şi astfel, mulţumindu-ţi din adâncul inimii pentru toate câte le-ai făcut pentru noi, şi încă le mai faci, să-I mulţumim şi Dumnezeului nostru preabun, Cel închinat în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Despre Cuviosul Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul – o mare comoara a Greciei

“Monahul care strabatea cerurile”

Harismele Cuviosului Paisie Aghioritul3

1. Harisma tamaduirilor

2. Harisma scoaterii si a biruirii diavolilor

3. Harisma inainte-vederii (a proorociei)

4. Harisma stravederii (era “vazator cu duhul”)

5. Harisma discernamantului

6. Harisma mangaierii

7. Harisma deosebirii duhurilor

8. Harisma cuvantului si a teologiei – cea mai inalta dintre toate harismele Duhului Sfant

9. Harisma depasirii legilor firii

10. Harisma comunicarii in limbi pe care nu le-a invatat niciodata

11. Harisma anularii distantelor

12. Cuviosul Paisie aude atunci cand este chemat prin rugaciune

13. Harisma cunoasterii starii celor adormiti

14. Harisma aratarilor ceresti

15. Harisma radierii luminii necreate

16. Harisma miresmei dumnezeiesti

17. Harisma imprietenirii cu animalele salbatice

18. Harisma rugaciunii pentru intreaga lume

19. Harisma dragostei

20. Harisma jertfirii de sine

Adormirea Cuviosului Paisie Aghioritul

Inregistrare VIDEO extrem de rara a Cuviosului Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul vorbind cu inchinatorii in curtea chiliei sale - Panaguda

Cartile Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Cartile scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul

Cartile ce cuprind sfaturile Cuviosului Paisie Aghioritul

Cartile scrise despre Cuviosul Paisie Aghioritul

Apoftegmele Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Apoftegme despre GANDURI

Apoftegme despre SIMPLITATE

Apoftegme despre RUGACIUNE

Apoftegme despre IISUS

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Minunile Cuviosului Paisie Aghioritul

Viata Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Nasterea in Farasa Capadociei

Familia Cuviosului Paisie Aghioritul

Botezul si exilarea

Copilaria in Konita

Nevointe ascetice

Copil binecuvantat

Il vede pe Domnul Iisus Hristos

Grija tanarului Arsenie pentru altii

Primejdii si incercari

Mormantul Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul

Manastirea Sfantului Ioan Teologul de la Souroti

Imagini de la Manastirea Sf. Ioan Teologul de la Souroti si de la Mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul

Inregistrare video de la Manastirea de la Souroti - 12 iulie 2009

Vocea Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul

Inregistrare audio foarte rara a vocii Cuviosului Paisie Aghioritul (partile 1, 2 si 3)

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea I-a

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea a II-a

Vocea Cuviosului Paisie Aghioritul - partea a III-a

Fotografii ale Cuviosului Paisie Aghioritul

Smeritul Cuvios Parinte Paisie Aghioritul

Cuviosul Paisie Aghioritul impletind metanii

Cuviosul Paisie Aghioritul - de fata la calugaria unei surori

Cuviosul Paisie Aghioritul la varsta de cinci ani cu parintii lui

Cuviosul Paisie Aghioritul ca tanar monah

Cuviosul Paisie Aghioritul dupa calugaria sa

Cuviosul Paisie Aghioritul la Sfanta Manastire Stomio din Konita

Cuviosul Paisie Aghioritul asezat langa sihastria sa

Cuviosul Paisie Aghioritul la Coliba (Chilia) "Cinstitei Cruci" din Sfantul Munte Athos

Cuviosul Paisie Aghioritul in curtea Colibei "Panaguda" (5 iunie 1983)

Cuviosul Paisie Aghioritul in mijocul inchinatorilor

Cuviosul Paisie Aghioritul sfatuind pe inchinatori

Cuviosul Paisie Aghioritul (primul din stanga) la ultima Slujba de Paste facuta impreuna cu ucenicii lui (anul 1992)

Cuviosul Paisie Aghioritul lucrand ca tamplar la restaurarea icoanelor de la Sinai

"Carnurile sale si le-a jertfit din marime de suflet pentru dragostea lui Hristos"

Cuviosul Paisie Aghioritul la Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator de la Metamorfosi din Halkidiki

Cuviosul Paisie Aghioritul sfatuind un inchinator

Cuviosul Paisie Aghioritul participand la litania facuta cu Icoana Maicii Domnului (1992)

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul

Acatistul Cuviosului Paisie Aghioritul

Harismele Cuviosului Paisie Aghioritul³