Daca poporul meu..

DUMNEZEU TE ASCULTĂ TOTDEAUNA

2012-01-31T16:00:00.001+02:00

Dumnezeul meu mă va asculta.
Mica 7.7
Prietenii ne pot fi necredincioşi, dar Domnul nu va părăsi niciodată sufletul sincer; din contra, El îi va asculta dorinţele. Prorocul ne spune: ”Nu crede niciodată pe prietenul tău cel mai intim şi păzeşte-te de a deschide gura înaintea aceluia care se odihneşte la sânul tău”. Vrăjmaşii omului sunt aceia din casa lui. Este un lucru trist; dar chiar dacă am fi în această situaţie, Prietenul nostru ceresc rămâne credincios şi îi putem spune toate greutăţile noastre. Înţelepciunea noastră este să ne îndreptăm spre Domnul, şi nu să ne luăm la certa cu oamenii. Dacă cei aproape dintre ai noştri nu iau seama la chemările noastre, să ne aşteptăm la Dumnezeul mântuirii noastre, care ne va asculta. El ne va asculta cu atât mai mult cu cât vom întâlni mai multă rea voinţă, şi în curând vom putea striga: ”Nu te bucura, duşmana mea, de mine”. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El poate să ne asculte; pentru că este Dumnezeul dragostei, El vrea să ne asculte; pentru că este Dumnezeul legământului, El se obligă să ne asculte. Dacă fiecare dintre noi îl putem numi ”Dumnezeul meu”, putem cu o siguranţă deplină să adăugam: ”Dumnezeul meu mă va asculta”. Deci, vino tu a cărui inimă sângerează astăzi, spune suferinţa ta Dumnezeului cel Veşnic, încredinţat că El te ascultă. Sa mergem să îngenunchem cu toţii înaintea Lui, repetând în adâncul inimii noastre: ”Dumnezeul meu mă va asculta”.

O GARDĂ CEREASCĂ

2012-01-30T09:15:00.001+02:00

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.
Geneza 28.15

Avem să plecăm la drum şi avem nevoie pentru aceasta de un har special? Iată unul foarte preţios: starea de faţă şi păzirea lui Dumnezeu. În tot locul avem nevoie şi de una şi de alta, şi le vom avea dacă suntem conduşi de datorie, şi nu doar de propria noastră fantezie. Pentru ce să privim plecarea noastră într-altă parte ca o tristă obligaţie, când voia lui Dumnezeu, este cea care ne cheamă acolo? În toate ţările, credinciosul este străin şi călător, şi în toate ţinuturile Domnul va fi adăpostul Sau, aşa cum El a fost pentru toţi sfinţii în toate timpurile. Putem fi lipsiţi de sprijinul conducătorilor noştri pământeşti, dar când Dumnezeu zice: ”te voi păzi”, n-avem de ce să ne temem de vreun pericol. Aceasta este cea mai sigură însoţire pentru un călător.
Până atunci Iacov nu părăsise casa părintească. Neavând spiritul aventuros al fratelui său, el rămăsese copilul mamei, răsfăţat. Când a trebuit să plece în străinătate, Dumnezeu l-a însoţit. El avea puţin bagaj şi nici un însoţitor; dar nici un prinţ n-a avut vreodată o aşa nobilă gardă. Chiar când dormea pe câmp, îngerii vegheau asupra lui şi Domnul Dumnezeu îi vorbea. Dacă Domnul ne spune să plecăm, să zicem cu Domnul Isus: ”Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!”

ASCULTAREA ADUCE BINECUVÂNTARE

2012-01-29T12:31:00.002+02:00

Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine pe vecie, făcând ce este bine şi ce este drept în ochii Domnului, Dumnezeului tău.
Deuteronom 12.28

Deşi mântuirea nu se capătă prin împlinirea legii, totuşi binecuvântările făgăduite sunt date credinciosului slujitor al lui Dumnezeu, care asculta. Blestemele au luat sfârşit, când El a fost făcut blestem pentru noi, dar nici o binecuvântare n-a fost retrasă.
Trebuie sa căutam voia lui Dumnezeu, luând seama nu numai la unele părţi ale Cuvântului Sau, ci la toate. Nu avem de ales între Cuvintele Sale, ci să păstrăm tot ce este scris. Aceasta e calea binecuvântării pentru Tatăl ca şi pentru copiii Săi. Binecuvântarea Domnului este peste aleşii Săi până la al treilea şi al patrulea neam. Dacă ei merg drept înaintea Lui, El va face pe toţi oamenii să ştie că ei sunt o sămânţă pe care Domnul a binecuvântat-o.
Nu vom găsi nici o binecuvântare într-o viaţa lumească şi împărţită. Căile preferate de lume şi nesfinţite nu ne pot aduce vreun bine, atunci când mergem înaintea lui Dumnezeu. Dacă integritatea nu ne face să prosperăm, înşelăciunea nici atât. Acele lucruri care sunt plăcerea lui Dumnezeu, trebuie să ne facă şi nouă plăcere.

LACRIMILE VOR ÎNCETA

2012-01-28T00:24:00.004+02:00

Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Apocalipsa 21.4

Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.
Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!

POCĂINŢA E PREŢIOASĂ

2012-01-27T00:25:00.002+02:00

Acolo vă veţi aduce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădelegilor pe care le-aţi făcut.
Ezechiel 20.43

Când Domnul ne-a primit şi ne-a dat pace şi siguranţă, tot El ne-a adus la pocăinţă de toată vinovăţia purtării noastre rele faţă de El. Atât de preţioasă e pocăinţa, încât o putem asemăna cu un diamant cu cele mai frumoase reflexe, şi ea este înfăţişată ca una din urmările cele mai sfinţitoare ale mântuirii. Acela care primeşte pocăinţa este Acelaşi care o produce în noi. Această pocăinţă lucrată de El, nu are gustul ”de ierburi amare” ci acela al ”prăjiturilor cu miere”, cu care îşi hrănea poporul Său. Cunoaşterea iertării prin vărsarea sângelui şi a harului nemeritat este cea mai bună înţelegere care să topească o inimă de piatra.
Ne simţim cu inima împietrită? Să ne gândim la legământul de dragoste şi vom ajunge să părăsim păcatul, ba chiar să-l urâm; mai mult încă, vom ajunge să ne urâm pe noi înşine că am putut să păcătuim împotriva unei astfel de dragoste. Să venim la Dumnezeu cu făgăduinţa pocăinţei şi să-I cerem să ne ajute să ne aducem aminte şi să ne pocăim. Atunci ne-am putea bucura de întristarea sfântă. Ce uşurare ar fi revărsarea lacrimilor! Doamne, loveşte stânca sau vorbeşte stâncii, ca să poată să curgă apele!

ODIHNĂ ÎN LINIŞTE

2012-01-26T01:39:00.003+02:00

Îi voi face să locuiască în linişte.
Osea 2.18

Da, Dumnezeu dă pace poporului Său. Versetul acesta ne vorbeşte de un ”legământ cu fiarele câmpurilor, păsările cerului şi târâtoarele pământului”. Aceasta înseamnă pacea în mijlocul vrăjmaşilor pământeşti, încercărilor ascunse ca mici necazuri, lucruri, care pot, dar nu trebuie să tulbure odihna noastră. Domnul vrea să nimicească tot ceea ce ameninţă poporul Său. ”El va zdrobi în ţară arcul, sabia şi războiul”. Pacea este asigurată, deoarece elementele potrivite s-o tulbure, au fost nimicite.
Această pace va fi urmată de odihnă. ”El dă odihnă celui pe care-l iubeşte”. Sprijinit mereu de acest adevăr dumnezeiesc, credinciosul poate să rămână într-o siguranţă liniştită care-i dă odihnă. Una este să te odihneşti, şi alta este să te odihneşti în siguranţă. Iată-ne aduşi în ţara făgăduită, în casa Tatălui, în camera ospăţului, şi chiar la pieptul lui Cristos. Numai acolo ne putem ”odihni în siguranţă”. Şi în această stare liniştită suntem la adăpost de oboseala pe care o produce frământarea. ”El ne dă odihnă în păşuni verzi şi ne conduce la ape de odihnă”. Acolo vrea să-l ducă Mângâietorul pe orice suflet care se lasă în voia Lui.

"O parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o." - Matei 13:4

2011-06-20T19:26:00.002+03:00

De ce se întamplă ca anumiţi oameni ascultă cu bucurie Cuvântul Domnului în timp ce alţii îngaduie păsărilor - adică duhurilor rele - să mănânce aceasta sământă bună?
Lui Iosif, cel din Vechiul Testament, i s-a povestit visul pitarului lui Faraon, cu care era în închisoare: "Se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prăjituri coapte în cuptor; păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot pe capul meu" ( Genesa 40:16-17 ). Iosif a interpretat visul ca însemnand că pitarul va fi spânzurat.
Faimosul rabin din Dubna a fost întrebat cum a putut Iosif cunoaşte aceasta. El a răspuns: " Un pictor a pictat odată un om purtând un coş de pâine pe cap. Păsările au venit să mănânce din tablou crezând că pâinea era reală. Cineva a exclamat: "Ce pictor bun! A făcut pâinea să arate atât de reală." De fapt pictorul nu era atât de bun. El nu l-a făcut pe om atât de real încat să sperie păsările, ca acestea să nu se apropie de tablou. În acelaşi fel, Iosif a înţeles că dacă păsările au îndrăznit să vină la pitar, acesta trebuie să fi fost un om mort."
Duhurile rele nu pot lua sămânţa Cuvantului lui Dumnezeu de la un creştin viu, ci doar de la unul care arată ca o sperietoare. Dar sperietoarele nu sperie duhurile rele. Vezi dacă credinţa ta este o credinţa vie.

Richard Wurmbrand

Dacă Dumnezeu l-ar asculta pe preşedintele Băsescu - Vladimir Pustan

2011-06-18T18:21:00.002+03:00

Domnul preşedinte Băsescu s-a rugat de Rusalii să vină Duhul Sfânt peste români, rugăciune care dacă e ascultată va face inutilă Constituţia, va distruge economia subterană, va falimenta uzinele de distracţii, fabricile de tutun şi alcool, va închide tribunalele, va goli puşcăriile, vor rămâne fără serviciu medicii care fac avorturi ca pe bandă rulantă.

De asemenea vor dispărea ştirile rele, ziarele cu femei goale, evenimentele de can-can, antenele şi realităţile. Vor supravieţui Trinitas, Alfa şi Omega, Credo şi Speranţa TV care, presate de noile condiţii spirituale, vor trebui să-şi revizuiască grilele de programe.

Nu se vor mai auzi înjurături pe stradă, mizeria va fi în pubele, nu se va mai scuipa pe trotuar. Maneliştii se vor readapta la noile trenduri şi nu le va fi greu pentru că de câţiva ani de zile le-am însuşit stilul prin biserici şi corturi.

Pe lângă cei 10000 poliţişti ce trebuie daţi afară zilele acestea, se vor mai adăuga câteva zeci de mii de apărători ai libertăţii cu bastoane, fluiere, caschete şi cagule ce vor rămânea fără obiectul muncii.

Avocaţii şi judecătorii se vor reprofila şi vor face agricultură bio. Catedrala Mântuirii neamului nu va mai primi nici un ban de la stat pentru că drept credincioşilor le vor sări banii din buzunar ca şi greierii pe care-i prindeam din găurile lor cu apă din flacon.

Casele de modă vor da faliment. China va face un efort suplimentar în a trimite câteva milioane de metri de pânză pentru a putea acoperi mai generos poporul de gen feminin.

Duminica dimineaţa toată România va fi în biserică rămânând pe stradă doar câinii comunitari. După masa, toţi vor fi în parcuri cu familiile şi prietenii.

Sigur că toate aceste schimbări vor afecta profund ţara. Dispărând mita, mitocănia şi minciuna, schimbările pot fi uluitoare şi repezi.

Sunt convins că domnul preşedinte Băsescu nu a luat în calcul toate ramificaţiile nebănuite ale acestei rugăciuni. O trezire spirituală poate afecta profund un neam. De la opincari şi fiţoşi la parlamentari şi preoţi. Şi ei s-ar putea să nu-şi dorească o asemenea frumoasă zguduire.

Dar merită încercat…

Doamne, ascultă-l pe domnul preşedinte…

V l a d i m i r _ P u s t a n www.ciresarii.ro

Are rost rugaciunea?

2011-06-18T17:57:00.002+03:00

"Tu asculti rugaciunea, de aceea toti oamenii vor veni la Tine. De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vremea potrivita!" Psalm 65:2; 32:6

Rugaciunea, adica vorbirea cu vesnicul si atotputernicul Dumnezeu, este o realitate si un lucru indispensabil pentru omul credincios. El trebuie sa vorbeasca cu Dumnezeul sau si poate vorbi cu El, pentru ca Dumnezeu asculta rugaciunile. Dar un lucru Il doreste Dumnezeu de la noi: sa ne rugam cu incredere in dragostea si atotputernicia Sa, dar sa lasam in seama SA modul in care ne va raspunde.

Pe langa rugaciunea care este de multe ori o cerere pentru noi, Dumnezeu ne-a daruit si mijlocirea. Aceasta este rugaciunea pentru altii. Nu ne vine greu sa ne rugam pentru apropiatii nostri, pe care ii iubim si apreciem. Dar Domnul Isus ne cere sa extindem mijlocirea si pentru cei care ne doresc raul. Daca ne lasam miscati de dragostea lui Dumnezeu, vom fi capabili sa mijlocim si pentru astfel de oameni.

Mai exista un fel de vorbire cu Dumnezeu: multumirea, de exemplu pentru ceea ce ne-a daruit in Domnul Isus si pentru tot binele pe care il primim zi de zi de la El. In stransa legatura cu multumirea este lauda. Noi il putem leuda si ii putem canta lui Dumnezeu pentru ceea ce este El. Care este rezultatul unei rugaciuni care devine multumire si lauda? Inimile noastre vor fi vesele si fericite.

Instiintare

2011-06-17T13:10:00.002+03:00

"Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiut sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand." Isaia 55:7

Un cercetator al textelor biblice a facut afirmatia ca Dumnezeu instiinteaza pe om despre pedeapsa vesnica de 234 de ori in Noul Testament. Cat de multi oameni tineri si varstnici se supraestimeaza pentru a aparea in fata altora drepti si cinstiti. In ochii oamenilor poate ca si sunt. In fata lui Dumnezeu insa, nu exista nici un singur om fara vina. Nu trebuie sa fi stat la inchisoare sau sa fi omorat pe cineva. Parerea buna despre sine este un suficient pacat pentru a nu putea intra in cer.
Calea larga care duce la pierzare, are si ea un "trotuar". Acesta nu merge prin pacate mari, insa conduce spre pierzarea vesnica. Si cat de mare este numarul celor care merg intr-acolo, fara griji si siguri pe sine! Conceptia lor de viata este exact dupa placul lor si ei se afla intr-o societate numeroasa si foarta buna. Daca este cinstit, atunci trebuie sa recunosti ca si in viata ta nu sunt toate in ordine. Nu te ascunde dupa pretexte si nu te imbraca in mantaua fatarniciei! Nu ascunde nelinistea si greseala ta! Marturiseste-i Mantuitorului vina ta - El are mila de tine si nu oboseste iertand!

Pe mine m-a iubit

2011-06-16T15:25:00.005+03:00

"Unul din ucenici, acela pe care il iubea Isus, statea la masa culcat pe sanul lui Isus." Ioan 13:23

Pe vremea desrisa de Ioan, era obiciul ca oamenii sa stea la masa culcati, rezemandu-se pe cotul mainii stangi, ca sa manance cu mana dreapta. In felul acesta, capui unuia venea pe pieptul altuia. Faptul ca a stat la pieptul Domului Isus, a ramas neuitat pentru sufletul lui Ioan, ba inca se numeste pe sine "ucenicul pe care-l iubea Isus".Spune oare Ioan cu aceasta ca ceilalti nu erau iubiti? Nu! Fiecare ucenic putea sa spuna: "Pe mine m-a iubit mai mult".
In adevarul acesta putem s ane luam si noi la intrecere, daca, intr-adevar, suntem incredintati de dragostea Mantuitorului. Unul va putea spune: "Daca ai sti cine am fost eu, ai vedea ca pe mine ma iubeste mai mult." Altul poate sa spuna: "Daca ai sti cat de infasurat eram in sistemul religios din care faceam parte, ai zice ca pe mine m-a iubit mai mult." Fiecare poate spune: Tu pan' la capat ne-ai iubit, / Chiar pana la jertfire. / Isuse tu ne-ai daruit / O mare mantuire.

Un singur lucru necesar

2011-06-15T13:47:00.003+03:00

Isus S-a uitat tinta la el, l-a iubit si i-a zis: "Iti mai lipseste un lucru..." Marcu 10:21

Omului din zilele noastre i se ofera multe lucruri pentru a-i face viata mai usoara. Toti au acces la progresele culturale si tehnice. Dar toate acestea nu sunt numai trecatoare si inutile, ci sunt o piedica in calea obtinerii unui singur lucru necesar, despre care citim in versetul de mai sus.
Toate placerile vietii pamantesti nu pot satisface pe deplin inima omului. Nici sanatatea, nici fericirea, nici bogatia, nici o viata morala exemplara nu pot inlocui acel lucru necesar, despre care vorbeste Domnul Isus.
Acest singur lucru necesar consta in posedarea vietii vesnice, pe care Dumnezeu o daruieste fiecarui om care , prin credinta in Isus, recunoaste ca slava aparenta a lucrurilor pamantesti este o lucrare de orbire folosita de diavol. Acesta nu inseamna izolare de lume, ci este rezultatul schimbarii mentalitatii omului. Dorinta sincera de a poseda acest singur lucru necesar, si anume bucuria vesnica si cereasca a inimii, conduce la recunoasterea sentintei lui Dumnezeu cu privire la starea adevarata a actualului timp in care traim si a propriei vieti. Aceasta este singura cale corecta, prin care il putem accepta prin pocainta si credinta pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor personal.

Prietenia adevarata

2011-06-14T13:18:00.003+03:00

"Prietenul adevarat iubeste oricand, si in nenorocire ajunge ca un frate." Proverbe 17:17

Sa nu socotesti prieten pe cineva a carui nume ti-e rusine sa-l pomenesti si a carui soarta reusesti s-o imparti. Dar cand cineva merita sa-ti fie prieten cand te-ai legat de cineva pe care il iubesti pentru calitatile lui, cum a facut Ionatan cu David, lupti pentru el, chiar daca te-ar costa buna intelegere cu aceia care nu-l cunosc pe prietenul tau, asa cum il cunosti tu.
Este adevarat ca este mai usor sa duci in spate o piatra de moara, decat sa suporti privirile dispretuitoare ale celorlalti, dar este sfant si cinstit sa arati credinciosie fata de acela pe care il iubesti si ti-a ajuns ca un frate. Ca si David, el este poate nerecunoscut si discreditat, insa tu nu uita, nu ai dreptul sa-l lipsesti de prietenia ta, mai ales cand are nevoie de ea, intr-un moment din cele mai insemnate din viata lui.
Fapta lui Ionatan dezvaluie practic prietenia si iubirea statornicite intre el si David; el n-a sovait sa se ridice in apararea acestuia, chiar cand varful sulitei era indreptat inspre inima lui. "Cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat" (Iacov 4:17). Prietenia adevarata merita toata atentia. Ea poate fi invatata in scoala marelui Invatator Isus Hristos.

Rugaciunea

2011-06-13T07:25:00.003+03:00

" Cel ce a sadit urechea, s-ar putea sa n-auda?... Domnul cunoaste gandurile omului: stie ca sunt desarte."

Pentru multi, rugaciunea se restrange la rostirea unor versete invatate pe de rost. A ne ruga inseamna a ne adresa lui Dumnezeu, asa cum se adreseaza un copil tatalui sau. Milioane de oameni de pe pamant se pot adresa lui Dumnezeu in acelasi timp, pentru ca nici un gand omenesc nu este ascuns Lui. Mai multi psalmi ai lui David confirma asta. "De departe imi patrunzi gandul. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul" (Psalm 139:2,4; a se vedea si Psalm 33:13,14).
A ne ruga inseamna a-i spune lui Dumnezeu nevoile si grijile noastre, dar inseamna si a-i multumi, inseamna a fi siguri ca El ne asculta si ne va raspudne, conform cunostintei Sale desavarsite, ceea ce este bun pentru noi. Dumnezeu ne vorbeste prin Cuvantul Sau, Biblia, dar El doreste ca si noi sa-i vorbim prin rugaciune. Dumnezeu este dragoste, si de aceea ne asculta.
Talharul de pe cruce si-a indreptat rugaciunea spre Isus: "Adu-ti aminte de mine, cand vei veni in imparatia Ta!" Domnul i-a raspuns: "Astazi vei fi cu Mine in rai!".
Si astazi, daca cineva striga la Domnul pentru salvare nu va ramanea fara raspuns.

Pacea cu Dumnezeu

2011-06-12T13:52:00.007+03:00

Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1

Cunoscutul misionar din India, Sundar Singh, a stat de vorba cu un savant care ii spunea ca pacea pe care pretinde ca o are, este rodul imaginatiei. Misionarul i-a povestit savantului ca a facut urmatoarea experienta cu un orb. Acel orb nu credea in existenta soarelui. Intr-o iarna l-a scos la soare si l-a intrebat: "Cum te simti?" - "Mi-e cald!" a raspuns orbul. Apoi i-a explicat ca ceea ce il incalzeste, este soarele. "Nu", a negat orbul, "aceasta caldura vine din corpul meu, din circulatia sangelui meu. Doar nu vreti sa spuneti ca pe cer se vede o minge mare de foc, care sta in aer si da caldura!"
"E bine, ce ganditi despre acel orb?" a intrebat misionarul. "Este nebun", a raspuns savantul.
Multi oameni gandesc cu privire la adevarurile credintei ca si acel orb din India. Pacea cu Dumnezeu nu este rezultatul stradaniilor proprii, al faptelor, al cunoasterii, ci este rezultatul datorat lucrarii Domnului Isus: "El a venit sa aduca vestea buna a pacii..." (Efeseni 2.17). Cand cineva il primeste pe Isus ca Mantuitor, este socotit neprihanit, iar rezultatul este aceasta pace sufleteasca cu Dumnezeu.

Ascultarea rugaciunilor " Tu asculti rugaciunea ... " Psalm 65:2

2011-06-11T12:56:00.006+03:00

Dumnezeu asculta rugaciunile. In incercarile tale cheama-L pe Dumnezeu, adreseaza-te Lui in descurajarea ta sau in remuscarile cugetului tau! El va raspunde in mod sigur. Vei experimenta atunci ca El este, intr-adevar un Dumnezeu care asculta rugaciunile.
Te-ai rugat lui Dumnezeu vreodata? Nu este vorba de a rosti o rugaciune invatat pe de rost, ci de a de adresa personal si direct Creatorului tau, acela care te cunoaste bine si Se intereseaza de tine, pentru a-I cere ajutorul intr-o problema deosebita, o boala grava sau o primejdie presanta.
Dar mai mult, crestinul adevarat stie ca poate sa-I vorbeasca lui Dumnezeu si despre micile sale greutati zilnice. Noi avem un Dumnezeu foarte mare, care face lucruri foarte mari, dar totusi nici o problema a celor credinciosi nu este prea mica pentru El. Nu-L vom obosi niciodata cu micile noastre probleme.
Cautati ajutorul si harul lui Dumnezeu rugandu-va, fiind sigur totdeauna ca El va asculta neconditionat. Vorbiti-I despre nevoile voastre, spuneti-I toate indoielile voastre! Nu asteptati ziua de maine, incepeti sa va rugati acum!

Modul de a respira

2007-08-04T22:27:00.000+03:00

Noii prizonieri veniţi în închisoare ne întrebau: Cum să rezistăm torturii?
Printre alte sfaturi le spuneam: respiraţi adânc, ritmic
Pavel scrie: “să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” aceasta înseamna un mod de a respira.
Viaţa omenirii a început atunci când Dumnezeu a suflat duhul vieţii peste Adam.În ce ritm şi-n ce fel o fi suflat Dumnezeu? Biblia vorbeşte despre mai multe feluri de respiraţie: păcătosul este comparat cu o măgăriţa sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii. Şi Ieremia vorbeşte despre bărbati ca despre niste cai bine hrăniţi, care nechează după nevasta aproapelui său. Persecutorul Saul din Tars este descries ca suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. Isus însuşi avea o respiraţie aparte.
El a suflat peste ucenicii Săi şi ei au primit Duhul Sfânt.
Preoţii ortodocşi mai sulfă înca asupra oamenilor ca parte a ritualului baptismal. Oare ce fel respiraţi voi? Suflaţi mânie? Poftă? Sau aveţi o suflare linistită, maiestuoasă, senină, aceea a omului care nu are nici un ataşament sau repulsie fată de lume şi care nu este tulburat de ea. O astfel de respiraţie trebuie să practicăm. Exerciţiile yoga pot fi folositoare dar nu rezolvă problemele.poţi practica yoga dimineaţa şi să nechezi sau să sufli mânie după-amiaza. Trebuie să practicăm respiraţia spre slava lui Dumnezeu, în momentele celor mai mari ispite. Când alţii strigă la voi sau vă torturează, când sunteţi în pericol sau chemaţi spre păcat, liniştiţi-vă şi începeţi să respiraţi într-un mod sfânt, adânc, uniform, ritmic, aceasta vă va ajuta să fiţi victorioşi. Limbajul Bibliei ne învată să fim atenţi la modul nostru de a respira. În ebraica, chetsar af, respiraţie tăiată, este expresia pentru nerăbdător.Ereh avaim, respiraţie îndelungată înseamnă răbdător, senin.
stările sufletelor noastre sunt conectate cu respiraţia. Când respirăm profound, timp de 10 minute, în ritm egal, gândim tot timpul: acum inspir, acum expir Atunci mânia devine imposibilă. Cineva care doreste să devină mânios respiră în sens opus procedeului natural.
Faceţi totul spre slava lui Dumnezeu! Chiar felul în care respiraţi este cunoscut de Cel Atotputernic. Copacii respiră rar, trăiesc mult. Insectele, dimpotrivă.

Corabia lui Noe - Ce s-a intamplat cu ea?

2007-08-03T09:11:00.000+03:00

Un ostas...

2007-08-01T00:47:00.000+03:00

Într-o zi ....am auzit zanganitul armelor venind de departe...si mi-am zis in inima mea ca undeva se va da o lupta....o lupta crancena in care multi vor cadea..... mi-as fi dorit sa fiu acolo sa-i vad pe acei oameni care lupta asa inversunati pentru un anumit scop pe care nu-l cunosteam.... apoi.... intr-o zi am intalnit un ostas....zdrentuit de lupta, si totusi plin de bucuria unei biruinti.... il priveam cu atâta respect ºi mi se pãrea fantastic ceea ce fãcea el.....pentru o cauzã necunoscuta..... el privindu-ma ....mi-a aratat o cruce.....o cruce unde intre cer si pamant atarna un om.... de ce o cruce? putea sa-mi arate o sabie, un scut.... si m-am apropiat de acel loc.....al durerii..... am privit omul acela care murea.... si am inteles ca nici o arma nu e mai tare ca acea cruce....acea cruce unde Fiul lui Dumnezeu s-a jertfit.... fiecare picatura de sange care curgea ma facea mai pura, mai libera..... fiecare pacat trecuse asupra Lui... si atunci mi-am dorit sa devin si eu un ostas al crucii.... o luptatoare .... o faptura noua.... acum sunt gata sã lupt pentru El.... desi trebuie sa renunt la multe .... sunt gata s-o fac.... desi exista reguli care trebuie respectate..... sunt gata sa accept..... desi va trebui sa muncesc mult ca sa ajung cum va voi El.... merita efortul.....
Azi.... cand aud zanganitul armelor .... nu mai sunt departe... am hotarat sa lupt pana la moarte pentru El.... si sa salvez cat voi putea din fratii mei... o fac pentru El, El m-a condus pe drumul crucii.... si orice biruinta e în Numele Lui!

Elena Petrovan

Câte o zi

2007-07-11T11:42:00.000+03:00

Este greu de imaginat o competiţie fără linia de sosire. Cum se va sti dacă a câstigat cineva? La fel de greu de imaginat este un meci de fotbal fără ceas. Cum se va sti oare când meciul este gata? Jucatorii vor continua să joace până când mulţimea se va plictisi şi va pleca acasă.
Ţi-ai putea oare imagina o zi de lucru fără început şi fără sfârşit? Doar lucru şi numai lucru. Slavă Domnului că nu-i aşa.

Singurul lucru care face ca o competiţie să fie interesanta este linia de sosire. Singurul lucru care face ca un meci să fie interesant, este faptul că atunci când reprizele se termină, echipa care a înscris cele mai multe goluri castigă meciul. Ceea ce face ca ziua de lucru sau de studiu să treacă mai usor, este faptul că atunci când ceasul indică o anumită oră poţi merge acasă să te relaxezi, iar dimineaţa urmatoare poţi s-o iei din nou de la capăt.

Dumnezeu este conştient de nevoile omului şi din acest motiv, Dumnezeu cel omniprezent a destinat viaţa să se desfăşoare în fiecare zi , în 24 de ore, cu un început şi un sfârşit.
Dumnezeu a ştiut ceea ce pot face copiii Lui. A ştiut că ei nu vor putea rezista mai mult de-o zi lucrând, o zi de îngrijorari, o zi de bucurii, o zi de responsabilităţi, numai câte o zi, pe rând.

Dumnezeu a stiu că, copiii Săi nu vor putea face fată la o zi mai lunga de 24 de ore, aşa că, cu dragoste a împărţit timpul în ore şi minute, care la rândul lor formează zile.

Dumnezeu ar fi putut să facă o zi de 50 de ore; ar fi putut face ca soarele să rasară o dată la trei ore. Dar Dumnezeu a ştiut ce este mai bine pentru întreaga Lui creaţie.

Fiecare dimineata este un prilej de a aduce laudă Domnului, fiecare zi, este o nouă dovadă a dragostei Lui, o nouă ocazie de a face voia Lui.

Să trăim fiecare zi constienţi că timpul nu este al nostru, ci că ne este dat în administrare, pentru a-l valorifica spre slava lui Dumnezeu.

În locuri singuratice

2007-07-09T10:49:00.000+03:00

De multe ori problemele vieţii ne aduc la marginea disperării. De multe ori spinii şi durerile acestei vieti ne îndeamna la rugaciune. Cand în final în timpul disperării, noi oamenii de extenuăm toate puterile, numai atunci ne îndreptăm privirile în sus pentru a avea parte cu adevărat de puterea divină. Cand totul se prăbuşeşte în jurul nostru şi cand simtit că ne scufundăm, dacă vom căuta din toată inima, Faţa lui Dumnezeu în locuri singuratice, atunci îl vom găsi pe Tatăl şi vom afla ce înseamnă părtăsia adevărată.

De multe ori numai atunci cand cerul vieţii este plin de norii disperării şi ai neajutorării, numai atunci cei mai multi dintre noi întelegem că suntem lipsiţi de ajutor, că suntem despărţiţi de Dumnezeu. Numai atunci cand se pare că prietenii ne-au uitat, cand visele noastre de succes s-au spulberat, numai atunci, mulţi dintre noi işi fac timp să caute faţa lui Dumnezeu. Dar ce-i minunat este că atunci cand căutăm faţa lui Dumnezeu, El deschide inaintea noastră noi orizonturi spirituale, atunci El ni se relevează tot mai mult, astfel încat blestemul se transformă în binecuvantare şi plansetul în bucurie, atunci cand ne unim inimile cu El în locuri singuratice.

Această lecţie a zdrobirii are menirea de a ne îndrepta atenţia spre Dumnezeu, este o lecţie învatată de obicei în timpul de încercare, lecţie care adeseori este uitata în momentele de victorie. Cele mai minunate momente ale vieţii nu sunt întotdeauna experienţe de pe drumul Damascului. Aceste momente sunt înaltimi spirituale, care au rolul de cele mai multe ori de a ne capta atenţia atunci cand nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Locurile singuratice sunt de cele mai multe ori locuri pustii. Locurile singuratice sunt locurile în care Dumnezeu şi omul comunică în mod deosebit.

Jesus picture..

2007-07-07T10:26:00.000+03:00

Tot aşa să luminaţi şi voi

2007-07-05T18:37:00.000+03:00

Poate că abia ai auzit Evanghelia. Evanghelia este povestea luptei dramatice care se dă între lumina şi întuneric, între prinţul întunericului Satan, şi Lumina Vie care este Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest conflict a fost atat de intens încat însuăi Iisus a trebuit să părăsească cerul, să vină pe pămant şi să ia trup omenesc pentru ca orice faptură care Il acceptă ca Domn şi Mantuitor personal, să vină din intuneric la lumină

Lumina şi intunericul nu pot co-exista. Odată ce lumina işi face prezenta, întunericul începe şi trebuie să dispară!

Biblia ne spune că într-o zi, pe o cruce romană pentru cateva momente se parea că întunericul a biruit lumina. Se părea că întunericul va triumfa pe pămant, iar Lumina va dispărea pentru totdeauna. Dar aşa cum soarele răsare în fiecare dimineată, şi risipeşte întunericul nopţii, tot aşa Fiul lui Dumnezeu: Lumina lumii, s-a ridicat triumfător din mormant, biruind moartea, indicand sfarşitul puterii întunericului. Iisus Hristos, Lumina care a biruit puterea întunericului, s-a dus la Tatăl unde va lumina cerul pentru o vesnicie întreagă. Acolo El a pregătit un loc pentur toti cei care vor să fie cu El în lumina veşniciei.

Dacă Domnul Iisus este şi Mantuitorul tău, atunci porţi cu tine lumina Lui, o lumină pe care însusi Dumnezeu a pus-o în tine!

Lasă dar ca lumina ta să lumineze într-o lume dominată de întueric.

Voi sunteţi lumina lumii. ( Matei 5:13 )

Omul nu va trai numai cu paine

2007-07-02T19:42:00.000+03:00

Ţi s-a întamplat vreodată să fii flămand şi să mergi prietenii la restaurant? Poate că acel restaurant a fost unul dintre acelea în care plătesti un pret fix şi mănanci cat doresti. Dupa ce ai intrat şi ai ocupat un loc la masa, ţi-ai pus in farfurie cat ai putut de mult din fiecare sortiment de mancare. Prea puţin te-a interesat ce zic prieteni tăi văzand ceea ce faci, iar dupa ce ai terminat ai luat un desert cat se poate de substantial. Pe drum spre casă poate că ai zis: n-am să mai mănanc o săptămana intreagă.

Dar ce-i interesant este că a doua zi dimineaţa te opreşti în bucătărie şi zici: oare ce-aş putea să mănanc? Numai cu zece sau unsprezece ore înainte ai mancat pe săturate şi acum din nou iţi este foame... De ce oare trebuie să mănanci din nou dupa ce ai mancat cu aşa o lăcomie în urmă cu numai cateva ore?

Toate acestea se intamplă pentru că poftele firii pămanteşti nu se satură niciodată. Trupul omenesc nu poate să înmagazineze hrana şi plăceri pe care mai tarziu să le elibereze şi să le folosească treptat pe masura ce ai nevoie de ele.

Duhul pe de altă parte este tocmai opusul firii pămanteşti. Duhul este acea parte din om care işi are izvorul în Dumnezeul cel vesnic. Lucrarea Duhului are o valoare vesnică.

Dumnezeu este dragoste şi dragostea lui Dumnezeu, o dată ce a pus stăpanire pe inima omului nu se mai îndepartează de la el. Cuvantul lui Dumnezeu rămane în inima celui ce-l iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi continuă să aducă roade.

Cu alte cuvinte este posibil să mănanci şi niciodata să nu-ţi mai fie foame. Trupul nu poate întelege acestea în termeni fizici. Dacă privim cu atentie la viaţa Domnului Isus pe acest pămant, vedem contrastul între ceea ce este născut din carne şi ceea ce este parte din Dumnezeu.

Drept răspuns Iisus i-a zis: " Este scris: Omnul nu va trăi numai cu paine ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu". ( Matei 4:4 )

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va mai fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va taşni în viaţa veşnică. ( ioan 4:10 ).

Caci a Ta este puterea

2007-07-02T16:39:00.000+03:00

Puterea lui Dumnezeu! Te cutremuri cand te gandeşti la ea. Este mai presus de orice înţelegere. Puterea Lui de creaţie este dincolo de orice imaginaţie. El spune, şi ce spune ia fiinţa. Puterea de a menţine ordine în univers este de asemenea incomprehensibilă. De asemenea puterea Lui Dumnezeu de a transforma nu poate fi cuprinsă de mintea omenească, pentru că numai prin atingerea Lui au fost deschişi ochii orbilor, şi au fost înviate trupurile moarte. Neprihănirea puterii Lui este de asemenea de necuprins. Numai la sunetul glasului Său oamenii se vor cutremura. La apariţia puterii Lui, împaraţiile şi domniile vor dispărea, iar domnitorii şi toate lucrurile de pe faţa pămantului vor pieri. Va veni o zi cand numai la auzul sunetului glasului Său pămantul se va cutremura, soarele se va întuneca, luna îsi va pierde strălucirea, stelele de pe cer vor cădea, iar puterile pămantului vor fi clătinate. În acea zi orice ochi omenesc va putea vedea strălucirea şi neprihănirea puterii Lui, o putere care depăşeşte capacitatea umană de înîelegere.

Dar cu toate acestea, Dumnezeu cel Atotputernic, necreat şi etern, din dragoste pentru om, a ales să-şi trimită singurul Fiu, pe Domnul Iisus Hristos să moară pentru noi. Manifestandu-şi înca o dată puterea, prin invierea lui din morti, absolvind astfel, vina întregii lumi.

Trebuie doar să crezi

Şi să-L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea lui. ( Filipeni 3:10 ).