D'ale Lu' Cosmin...

I'm going back to the start!

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 11 Jun 2011 18:09:00 +0000

Rasfoiam blogul, nu stiu daca exista expresia asta in general atribuita unei carti, atribuita si unui blog, probabil ca e, dar in fine, citeam asa printre articole, treceam de la unul la altul si ma gandeam. De fapt nu ma gandeam, ci imi aminteam de mine in perioada aceea, in ziua, ora si clipa in care scriam articolul respectiv. Imi amintesc de mine, cel care scriam des, uneori foarte des, dar imi mai amintesc cat de mult imi placea sa scriu. Nu ca acuma nu mi-ar mai placea, dar parca ceva s-a schimbat.

Tin minte cum nu trebuia sa ma gandesc inainte, ci doar sa ma pun in fata calculatorului, sa deschid blogger-ul si sa ma las purtat de ganduri. Nu scriam mare lucru, nici acuma nu sunt mai deosebit, de fapt niciodata n-am fost demn de lucruri marete, dar daca atunci, ceea ce scriam imi parea deosebit, acuma mi se par de o mie de ori mai valoros. Sunt articole care ma fac sa ma intorc inapoi, ma fac sa-mi revad imaginea de atunci, iar asta zic eu este foarte important.

"Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp" Garabet Ibrăileanu

Noi nu observam schimbarile foarte bine, atunci cand vine vorba de propria noastra persoana, decat atunci, cand desigur, schimbarile sunt semnificative. Dar luand la caz general, ne trezim de multe ori de la persoane cu care nu ne-am intalnit o buna perioada de timp, sa aiba o vorba la care noi ramanem un pic cu un semn de intrebare. "Te-ai schimbat!" Iar in gandul tau intervine o nelamurire de genul: chiar, cum adica, mie nu mi se pare, cum adica m-am schimbat. Ni se pare ciudat sa auzim o asemenea afirmatie, cand noi nu observam acest lucru, cand noi credem ca totul este la fel.

Ei bine acele schimbari sunt cele semnificative. Schimbarile pe care noi nu le sesizam, dar pe care le sesizeaza cei din jurul tau. Chiar daca pare absurd, schimbarile mici influenteaza cel mai mult. Schimbarile majore pot avea aduce mai mult rau decat beneficiu. Generalizez, asa ca este discutabil. Oricum, ce vreau sa spun este ca daca apar schimbari mici sesizabile de altii, in bine evident, atunci inseamna ca esti pe drumul cel bun. Se spune ca atunci cand cei cu care nu te-ai mai vazut demult iti remarca ca te-ai schimbat, inseamna ca ai inceput sa nu te mai lasi influentat de altii.

Revenind la cititul vechilor articole, schimbarea imi este mult mai vizibila. Vechile articole sunt ca o masina a timpului, insa chiar daca se spune ca trecutul e trecut si de aia e bine sa-l lasi in urma, uneori trebuie sa te intorci in timp pentru a-ti da seama daca ai avansat sau nu. Sunt comparatie la prezent, ce era atunci si cum este acum, simplu.

Totusi, toata treaba asta m-a pus pe ganduri. Citeam articolele, rasfoiam arhiva si ma gandeam, de ce oare am incetat sa mai scriu, cand e clar: e asa de bine sa scrii blog!

Ceva muzica...

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 11 Jun 2011 15:53:00 +0000

Pentru ca ultimul mix pe care l-am facut pe blog, mi-a prins foarte bine, exact cand aveam nevoie sa ascult ceva care imi place fara intrerupere, am zis sa mai fac inca un playlist. Nu e nu stiu ce, doar niste melodii care imi plac foarte mult, pe care le ascult ori de cate ori am ocazia. Asta inseamna destul de des, credeti-ma.

Ca sa-l descriu asa, pot spune ca am selectat doar ce e mai bun, sau cel putin ce-am crezut eu ca este mai potrivit pentru tema playlist-ului. Dar care este tema playlist-ului, oare? N-as putea spune exact, dar muzica variata in general, totusi se intalnesc multe acorduri acustice de chitara, melodii vechi, noi, ciudate, normale, auzite si nemai-auzite, de unii probabil. Melodiile sunt mai mult sau mai putin sentimentale, dar imi place sa le numesc profunde, pentru ca reusesc sa fie mai mult decat ce ar parea la prima ascultare.

Ca artisti, sa va fac asa o idee, ar fi: Leighton Meester, Dan Black, Keith Urban, Ben Harper, Coldplay, Nirvana, Christina Perri si altii. Fara alte cuvinte, auditie placuta!

Festivalul Luminii la Cluj

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 11 Jun 2011 14:22:00 +0000

Chiar vroiam sa scriu despre acest eveniment atunci, cand a fost, dar dintr-o coincidenta negativa, tot in perioada aia nu era internet in camin. De fapt, a fost cam "groasa" treaba asta cu internetul, serios. Sa nu ai internet in Cluj, chiar in Cluj, e ceva. Adica, am acasa la sat, in Rohia, dar in Cluj nu. Toata faza asta cu asa-zisul switch stricat a durat cam vreo luna, de nu si mai bine. S-a gandit cineva in cele din urma sa ne dea acces, nu ca ar fi reparat in sfarsit aparatura. Desigur, ca problema a fost mai mult asa, de impresie decat de caz.

Revenind la Festivalul Luminilor, care de altfel, trebuie mentionat a ajuns la editia a 7-a, va pot spune ca am fost super incantat de ce-am gasit acolo. Pentru mine acest eveniment a fost ceva nou, ceva ce n-am mai vazut pana atunci. Inainte de acest festival al Luminii, in urma cu o saptamana, in Parcul Central din Cluj, a avut loc o campanie umanitara organizata de catre studentii de la Universitatea de Medicina si Farmacie, prin care au aprins mai multe lumanari rosii in anumite forme. Si atunci a fost deosebit, dar nu chiar de amploarea festivalului Luminii.

Stiam ca o sa fie multe lumanarii aprinse, dar nu stiam ca o sa fie chiar asa de multe si chiar asa de frumos aranjate. Lucrul asta m-a impresionat, de altfel si faptul ca toata hartia folosita pentru creearea acelor cubulete in care erau puse lumanarile, era recilata. Astfel am gasit facturi, articole, pagini din carti, acte oficiale si tot felul de documente. O chestie pe cat de amuzanta, pe atat de practica gandita de organizatori.

Se precizeaza ca au fost aprinse circa 17000 de lumanari, iar pentru amplasarea lor, s-a cerut ajutorul pe Facebook, unde doritorii se puteau alatura prin voluntariat. De aveam net, sincer ca ma bagam si eu, dar asta e, se vor mai gasi oportunitati. Oricum, voluntari au fost destui, pentru ca intreg parcul Babes, a fost impanzit de luminite in forme care mai de care mai deosebite.

Cateva imagini:

Festivalul n-a constat doar lumanari aprinse prin tot parcul, nu. Festivalul a oferit si jocuri de umbre si jonglerii cu focul. Daca n-am fost chiar foarte impresionat de jocul de umbre, am fost de-a dreptul impresionat de jongleriile pe care le-au facut acei acrobati cu focul. Cel mai mult mi-a placut jongleria de la final, care de altfel a reusit sa lumineze intreg parcul, desi afara era intuneric bezna. A, si inca o chestie care mi-a placut, a fost ca s-a servit ceai cald gratis. O idee geniala si un ceai foarte bun, trebuie mentionat.

Am facut ceva poze si cu acele jonglerii si cum era dragut din partea mea, am si filmat o parte din aceste jonglerii si jocuri de umbre. (Asa-i cand iti lasa fratele tau aparatul si uita de el, haha)

Ce-mi place efectul pe care l-am obtinut la poze, e chiar deosebit. Iar acum filmuletul de care ziceam mainainte:

Ei bine, a fost un eveniment frumos, iar in momentul acela, era exact ce aveam nevoie. Acuma ca ma gandesc, s-ar putea sa-mi dea idei festivalul asta...

Once - un film deosebit

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Thu, 09 Jun 2011 20:53:00 +0000

Cred ca muzica este mai mult decat sunete si versuri in asa fel potrivite incat sa se auda frumos, cred ca este ceva mult mai presus, ceva fara de care viata ar fi mult mai banala si lipsita de sentiment. Are puterea de a ne schimba atitudinea, stare de spirit, de a ne face o zi teribila intr-una mai buna, de a ne schimba viziunea asupra lucrurilor si de a ne face sa intelegem intr-alt mod lucrurile ce ne inconjoara.

Spun lucrurile astea pentru cei care simt la fel cand vine vorba de muzica. Chiar in momentul acesta, cand scriu aceste randuri ascult muzica si e bine. E doar bine si nimic mai mult de atat. De altfel ma ajuta sa apreciez mai mult ce nu pot aprecia in mod normal, ma ajuta sa fiu mai tolerant si sa gandesc mai putin rational, vazand astfel mai frumos lucrurile. E un efect deosebit, mai ales atunci cand ii duci lipsa.

Probabil ca m-am aprofundat eu prea mult in ceea ce priveste subiectul asta, dar am fost impresionat de adevaratul subiect al acestui articol si anume un film deosebit, pe care l-am vazut cam de o saptamana si se numeste "Once".

Este un film aparut in 2006, avand, cel putin pentru mine, o distributie cu nume nu prea mari. Probabil ca sunt cunoscuti actorii din rolurile principale, probabil ca si in domeniul muzical dupa cum am remarcat eu din film, dar eu nu mai auzisem de ei pana la vizionarea filmului. Oricum cel mai mult m-a impresionat coloana sonora a filmului, impecabila de altfel. Sincer, nu urmarisem inainte nici un trailer, doar asa din auzite am hotarat sa ma uit la el, dar ce-am vazut m-a incantat deplin. Mi-au placut la nebunie cele doua melodii din film, care de altfel le-am share-uit de numa pe Facebook, asa sa asculte si altii.

Glen Hansard and Marketa Irglova - Falling Slowly

	Glen Hansard & Marketa Irglova - When Your Mind's Made Up .mp3

	Found at bee mp3 search engine

N-am sa va spun povestea filmului, atat vreau sa va spun doar ca este despre puterea si influenta pe care o poate avea muzica in viata noastra. Uneori nu observam, dar alteori ne schimba viata radical. Mai jos aveti si trailer-ul sa va faceti o idee asupra filmului.

Eu...

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Wed, 18 May 2011 11:57:00 +0000

Nu vreau sa va mai amagesc cu scuze de tot felul, de fapt nici macar nu e corect fata de voi si fata de mine sa tot ascund ce e evident. Este evident, dupa cum probabil a-ti si observat, blogul nu prea isi mai are timp in viata mea si chiar daca, sa zic asa, am trecut peste aceasta "faza", nu-mi place aceasta trecere chiar atat de mult.

Pornisem interesant si chiar parea ca toate lucrurile vor urma un anumit curs, dar anumite bariere au impiedicat de fiecare data acest curs. Este ciudat cum constientizez de fiecare data aceste bariere, dar uit de fiecare data sa iau masuri, probabil ca aici este principala problema. Aici se intampla ca partea reala si banala a lucrurilor sa-si faca numarul si urasc treaba asta.

Urasc ca toate se bazeaza pe realitate, urasc ca realitatea pune piedici atunci cand ea nici macar n-ar trebui pomenita, dar asta e, vorba unora, asa e viata. Cel mai mult urasc ca-mi pierd valorile. Simt valoarea timpului, dar tot asa vad cum trece pe langa mine fara ceva important, trece si eu stau, asta urasc cel mai mult. As vrea sa fac atatea, dar ajung sa nu fac nimic. Barierele astea...

Un lucru stiu clar, nu mai sunt cine eram ieri, insa nu-mi pot da seama daca e de bine sau daca e de rau. Si totusi parca balanta inclina mai mult inspre rau...

Cum te ajuta confesarea?

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 19 Apr 2011 07:27:00 +0000

Cine ma cunoaste stie ca nu sunt o persoana prea religioasa, dar nici nu ma dau inapoi atunci cand vine vorba de credinta. Personal, am propriile mele principii care cred eu, constituie esenta crestinismului in adevaratul sens al cuvantului.

Citeam ieri un articol, nu mai stiu pe ce blog, legat de credinta, unde, autorul spunea ca in saptamana mare, ar fi bine sa iertam si sa fim mai buni cu cei din jurul nostru si ca el nu va tine post in aceasta saptamana, ci va face doar ce a mentionat mai inainte. Considera el, ca ar trebui sa fie suficient pentru aceasta iertare a pacatelor.

Articol la care primeste un comentariu, in care i se raspunde astfel: Daca intradevar iertarea pacatelor presupune doar iertarea celor din jurul nostru si bunatatea sufleteasca, atunci ar fi suficient, pentru ca in general, in asta consta crestinusmul. Nu stiu, nu ma pricep, dar tind sa cred ca asa este. I se mai adauga inca o afirmatie acestuia, si anume, daca crestinismul consta doar in aceste insusiri, atunci de ce mai avem nevoie de, citez: "acesti barbosi insetati de bani" pentru a face acest lucru, cand in mod evident, fiecare poate sa-si impuna aceste calitati si fara ajutorul lor. Sunt sigur ca v-ati dat seama la cine se refera atunci cand zice "barbosi insetati de bani".

Recunosc, ca nici eu nu am o parere foarte buna despre biserica si despre parintii ei, dar nu in sensul asta. Mai degraba in sensul societatii, unde biserica isi cam baga nasul pe unde nu le fierbe oala, iar interesele teoretice sunt altele decat cele practice. Interesele religioase de propavaduire a cuvantului Domnului se axeaza tot mai mult pe o parte materiala, total diferita de ce n-i se spune in Sfanta Scriptura, dar in fine, nu despre asta vreau sa vorbesc.

Pornind de la prima parte unde acea afirmatie spunea ca in general crestinismul consta in savarsirea de fapte bune si iertarea greselilor celor de langa noi si nu numai, eu cred ca aceste lucruri intradevar ajuta, nu neaparat la o iertare a pacatelor, ci la gasirea linistii sufletesti, la imbunatatirea starii de spirit si la trecerea de la un moment la altul fara repercusiuni. Adica, ce inseamna acestea? Nu inseamna nimic altceva decat energie pozitiva impusa. Faptul ca faci fapte bune, ca ierti, nu fac nimic altceva decat sa-ti aduca incredere si acea stare de bine pe care o simtim de multe ori dupa ce am ajutat pe cineva si stim ca fara ajutorul nostru nu s-ar fi descurca acea persoana. Desigur ca pentru a induce o energie pozitiva, trebuie sa scapam de cea negativa. Un mod de a face acest lucru este confesarea. Confesarea de orice fel ajuta si acest lucru este ireprosabil. Cel mai important este ca cel care asculta sa fie capabil de o solutie, de un sfat care sa schimbe situatia. De multe ori nu ne dam seama pe moment de acest lucru, dar realizam ca o vorba buna spusa la momentul potrivit poate schimba destine.

Pe acest principiu am fost saptamana trecuta, sambata mai exact, sa ma spovedesc. Fiind acasa, pentru ca am dat vacanta mai devreme, decat se credea (prietenii stiu de ce), am zis sa nu mai aman, asa ca am mers sambata dimineata la biserica, acolo unde parintele Ioan isi facea datoria. Fara a da alte detalii, pot sa spun ca a fost cel mai profund spovedit de pana acum. Cum adica profund, nu? Prin profund vreau sa zic ca intradevar am simtit o eliberare de, sa le zicem "pacate", dar totodata am primit si cuvintele potrivite pentru aceasta dezlegare. Cum spuneam adineauri, e important sa primesti aceste cuvinte la o confesare, atat pentru indreptare cat si pentru redresarea gandurilor, care in mod sigur sunt bulversate de ce ai tu pe suflet.

Oare, daca stau bine sa ma gandesc, nu asta inseamna credinta pana la urma? Faptul ca tu crezi ca poti fi iertat daca crezi ca poti fi ascultat, nu? Iar de la acesta afirmatie se divid celelalte principii ale credintei.

In fine, sfatul meu este sa crezi in ce crezi tu ca te calauzeste si te face sa te simti mai bine, in ce crezi tu ca te ajuta, ca e o zi mai buna, ca e fericire, ca e iertare, trebuie sa crezi in ceva.

Traieste clipa !

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 12 Apr 2011 14:56:00 +0000

Am observat la o multime de persoane o neglijenta a ceea ce inseamna clipa traita. Adica persoane, care nu neaparat ca nu apreciaza anumite momente, doar ca nu le apreciaza indeajuns, au intodeauna pretentia de mai mult. Da chiar si atunci, cand acel mai mult se produce pastreaza o anumita aroganta, spunand ca daca ar mai fi fost si altceva, cineva, undeva, etc, altfel era. Aroganta, care banuiesc eu, ca isi are originile din ego-ul lor personal, ego, impenetrabil de normalitatea si banalitatea anumitor evenimente. In fine, aceste persoane reusesc sa transmita multor aceasta aroganta facandu-i nemultumiti de orice si intodeauna cu o parere modesta, comparand cu ce ar fi putut fi mai interesant.

Aceste persoane ar trebui sa invete mai mult sa aprecieze simplitatea lucrurilor si sa-si aminteasca ca istoria se scrie acum, iar cei care au scris istorie mai demult, nu s-au gandit la ce ar fi putut fi in acel moment, mai grozav decat se intampla atunci, nu, ci au facut totul posibil pentru ca acel moment sa apara in manualele de istorie, oricat de simplu si de banal a fost, a ramas in memoria multora.

Ar putea parea cam deplasata fraza de mai sus si cam superlativa, insa nu m-am referit chiar la o istorie propriu-zisa, dar in principiu momentele memorabile se nasc din lucruri simple, neasteptate si neplanificate. Spun asta, pentru ca mi s-a intamplat de multe ori ca astfel de chestii neplanificate sa fie iesit din comun de interesante si de memorabile. Nu pot nici sa spun, ca gata, eu sunt ala care face din nimic ceva superlativ, nu, dar imi place sa ma bucur pe cat pot de ce am, ce fac si ce sunt. Si da, sunt momente in care si eu imi doresc mai mult si chiar sunt constient ca s-ar putea mai mult, dar nu se cuvine in unele momente sa pretinzi mai mult cand te poti folosi in modul cel mai bun de ce ai atunci. In fond, doar asa ne putem petrece timpul la maxim scotand ce e mai bun din orice facem.

Scriind aceste randuri, mi-am adus aminte cat de mult apreciez sa ies la o bere si sa ma bucur de fiecare inghititura avand alaturi compania potrivita si atmosfera ideala. Si normal ca melodia lui Billy Currington mi-a venit prima data in gand, mai ales refrenul memorabil.

Si aceasta melodie a lui Horia Brenciu, pune in evidenta lucrurile simple...

Asadar, ce-ati invatat voi azi, dar mai ales eu in ultima vreme? Exact.

Long time, no see...

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 12 Apr 2011 13:36:00 +0000

Mi-e asa rusine, nu alta. N-am mai scris din 8 martie nimic, nimic. Nu pot sa va dau un motiv concret, pentru ca nici eu nu-mi dau seama cat de repede a trecut vremea si cum am ajuns sa ignor blogul. O scuza penibila, dar cat se poate de adevarata ar fi lipsa de dispozitie pentru scris. Stiu ca era mai demult leapsa aia, in caz de lipsa de inspiratie sa faci niste pasi in spate, sa te uiti pe fereastra si sa incepi un articol cu ceea ce vezi, dar sincer acum, chiar asa n-am sa ajung. Mi-am propus sa scriu cand am intradevar ceva de zis.

Despre cate s-au petrecut in ultima vreme, o luna, de fapt mai bine de o luna, s-ar putea scrie romane intregi, dar ca sa nu par atat de ignorant fata de ceea ce se cheama blog, aflati ca nu mi-au stat doar dispozitiile in cale, ci si factori care nu mai depind de mine. Bunaoara, lipsa de internet din camin, sau, ia uite unul tare, un laptop virusat. Ar mai fi si ceilalti factori sociali, inevitabili, care trebuie parcursi cu bune cu rele, iar daca iti mai si ocupi timpul asa, te afli presat de-a dreptul, iar normal, ultimul lucru la care iti sta capul, e sa scrii pe blog.

Stiu ca acum incerc sa ma scot, tot amagindu-ma, dar in mare, asa a fost. Ba chiar, m-am distantat mult de lumea virtuala, ca sa-i zic asa. Lipsa de internet si compensarea celorlator lucruri, m-au facut sa-mi pierd interesul pentru ceea ce inseamna online. Aici includ si blogul, pe langa celelalte, Facebook, Twitter, Gmail, etc. Totusi asta nu m-a facut sa ma debarasez total de online. De blog imi pare cel mai rau, pentru ca de multe ori simteam nevoia sa scriu ceva, sau imi venea o idee care o si vedeam articol, dar factorii de mai sus au impiedicat fructificarea acestoara. Sper ca de acuma sa fiu mai responsabil si sa ma ocup mai des de acest blog.

Pentru cei cativa, daca mai sunteti si aceia, sa ne recitim ca pe vremuri...

8 Martie

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 08 Mar 2011 18:47:00 +0000

Ce repede trece timpul anul asta. Nici n-a fost bine Revelionul si deja e luna Martie, dar ce sa mai zic ca e si data de 8 deja, nu? Oricum o zi foarte frumoasa, insorita si placuta, as putea spune la fel de frumoasa pe cat este insemnatatea acestei zile, asa cum o stiu eu de mic.

Desigur, ca ziua de 8 Martie este considerata ziua internationala a femeii, pe plan mondial, dar eu de cand reusesc sa gandesc si cel putin de cand imi amintesc eu ca am inceput sa constientizez ce se intampla in jurul meu, stiu ca ziua de 8 Martie este dedicata Mamei. Practic, pentru mine aceasta zi este de fapt Ziua mamei, ziua dedicata persoanei care m-a livrat pe lumea asta, care a negociat cu o anume barza pentru mine si care m-a crescut ca sa ajung la ce sunt azi. Asta nu inseamna ca nu consider deloc aceasta zi ca fiind si ziua femeii, ba din cotra, chiar de aceea va urez un sincer La Multi Ani, voua, publicului feminin si tuturor femeilor din lumea aceasta si nu doar cu aceasta ocazie, ci pur si simplu ca sunteti deosebite in felul vostru. Iar ca tacamul sa fie complet si o dedicatie muzicala pentru voi:

İzleyin:

Azi a fost o zi, care vorba aia, se putea si mai bine. Singurele lucruri care mi-au amintit de 8 Martie, au fost cei pe care ii vedeam pe strada dimineata cand mergeam la facultate, cu cate un buchet de flori, sau cu cate o garoafa si florile pe care le-am dat la profesoare azi. In rest same old shit.

Oricum, n-a fost precum in anii petrecuti. Era interesant cand eram mai mic, prin primara si pe la gradinita. Tin minte cum pregateam in fiecare an program de 8 Martie, faceam poze din alea modificate pentru mamici si niste felicitari hand made, facute de noi, dupa mintea noastra. Erau lucruri facute de niste pitici pentru mamicile lor si chiar daca aparent nu pareau mare lucru, ce facea diferenta era dragostea de mama a fiecaruia care se evidentia prin emotiile avute in timpul programului, sau atunci cand le dadeam felicitarile alea la care lucram de o saptamana sau prin zambetul pe care ni-l transmiteau parintii din public atunci cand ii priveam si chicoteam usor la vazul zambetului lor.

Anii au trecut, ne-am maturizat, ne-am schimbat, dar sentimentele chiar daca nu par a fi cele de odinioara, ele inca exista si probabil au o putere mult mai mare decat ar parea. In speranta ca si voi simtiti la fel, o dedicatie pentru mamicile voastre si pentru mamica mea:).

Lista Castigatorilor Premiilor Oscar 2011

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Mon, 28 Feb 2011 06:57:00 +0000

In aceasta dimineata au fost decernarile Premiilor Oscar, sau Premiilor Academiei, cum vreti. Este distinctia suprema adusa in industria filmului, celor care impresioneaza la categoriile nominalizate si care prin munca depusa realizeaza adevarate capodopere.

Tin sa marturisesc ca am vrut sa vad live decernariile, dar internetul m-a lasat chiar cu o ora inainte de inceperea galei, iar in semn de protest, m-am pus la somn (haha). Am reusit totusi sa vad cate ceva de pe covorul rosu si momentul ala cand fac fotografia de grup, asta inainte de gala.

In ciuda pronosticurilor si a "blestemului" filmelor despre regi si regine din Anglia, cum ca au fost marile esecuri la Oscar, (mereu primesc o multime de nominalizari, dar nu reusesc sa castige) The King's Speech, cel despre care scriam si eu nu demult a reusit sa ia 4 Oscaruri, inclusiv cel pentru cel mai bun film. Inception, a fost pe val, in schimb Black Swan, n-a luat decat un Oscar, prin Natalie Portman, pentru rolul principal. Mi-as fi dorit sa ia mai multe, cel putin mie mi s-a parut mai deosebit filmul, dar in fine.Oricum, am o gramada de filme bune de vazut. Aveti mai jos lista cu toti castigatorii prestigioasei statuete.

Actor in a Leading Role

Javier Bardem in “Biutiful”
Jeff Bridges in “True Grit”
Jesse Eisenberg in “The Social Network”
Colin Firth in “The King's Speech”
James Franco in “127 Hours”

Actor in a Supporting Role

Christian Bale in “The Fighter”
John Hawkes in “Winter's Bone”
Jeremy Renner in “The Town”
Mark Ruffalo in “The Kids Are All Right”
Geoffrey Rush in “The King's Speech”

Actress in a Leading Role

Annette Bening in “The Kids Are All Right”
Nicole Kidman in “Rabbit Hole”
Jennifer Lawrence in “Winter's Bone”
Natalie Portman in “Black Swan”
Michelle Williams in “Blue Valentine”

Actress in a Supporting Role

Amy Adams in “The Fighter”
Helena Bonham Carter in “The King's Speech”
Melissa Leo in “The Fighter”
Hailee Steinfeld in “True Grit”
Jacki Weaver in “Animal Kingdom”

Animated Feature Film

“How to Train Your Dragon” Chris Sanders and Dean DeBlois
“The Illusionist” Sylvain Chomet
“Toy Story 3” Lee Unkrich

Art Direction

“Alice in Wonderland”
Production Design: Robert Stromberg; Set Decoration: Karen O'Hara
“Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1”
Production Design: Stuart Craig; Set Decoration: Stephenie McMillan
“Inception”
Production Design: Guy Hendrix Dyas; Set Decoration: Larry Dias and Doug Mowat
“The King's Speech”
Production Design: Eve Stewart; Set Decoration: Judy Farr
“True Grit”
Production Design: Jess Gonchor; Set Decoration: Nancy Haigh

Cinematography

“Black Swan” Matthew Libatique
“Inception” Wally Pfister
“The King's Speech” Danny Cohen
“The Social Network” Jeff Cronenweth
“True Grit” Roger Deakins

Costume Design

“Alice in Wonderland” Colleen Atwood
“I Am Love” Antonella Cannarozzi
“The King's Speech” Jenny Beavan
“The Tempest” Sandy Powell
“True Grit” Mary Zophres

Directing

“Black Swan” Darren Aronofsky
“The Fighter” David O. Russell
“The King's Speech” Tom Hooper
“The Social Network” David Fincher
“True Grit” Joel Coen and Ethan Coen

Documentary (Feature)

“Exit through the Gift Shop” Banksy and Jaimie D'Cruz
“Gasland” Josh Fox and Trish Adlesic
“Inside Job” Charles Ferguson and Audrey Marrs
“Restrepo” Tim Hetherington and Sebastian Junger
“Waste Land” Lucy Walker and Angus Aynsley

Documentary (Short Subject)

“Killing in the Name” Jed Rothstein
“Poster Girl” Sara Nesson and Mitchell W. Block
“Strangers No More” Karen Goodman and Kirk Simon
“Sun Come Up” Jennifer Redfearn and Tim Metzger
“The Warriors of Qiugang” Ruby Yang and Thomas Lennon

Film Editing

“Black Swan” Andrew Weisblum
“The Fighter” Pamela Martin
“The King's Speech” Tariq Anwar
“127 Hours” Jon Harris
“The Social Network” Angus Wall and Kirk Baxter

Foreign Language Film

“Biutiful” Mexico
“Dogtooth” Greece
“In a Better World” Denmark
“Incendies” Canada
“Outside the Law (Hors-la-loi)” Algeria

Makeup

“Barney's Version” Adrien Morot
“The Way Back” Edouard F. Henriques, Gregory Funk and Yolanda Toussieng
“The Wolfman” Rick Baker and Dave Elsey

Music (Original Score)

“How to Train Your Dragon” John Powell
“Inception” Hans Zimmer
“The King's Speech” Alexandre Desplat
“127 Hours” A.R. Rahman
“The Social Network” Trent Reznor and Atticus Ross

Music (Original Song)

“Coming Home” from “Country Strong” Music and Lyric by Tom Douglas, Troy Verges and Hillary Lindsey
“I See the Light” from “Tangled” Music by Alan Menken Lyric by Glenn Slater
“If I Rise” from “127 Hours” Music by A.R. Rahman Lyric by Dido and Rollo Armstrong
“We Belong Together” from “Toy Story 3" Music and Lyric by Randy Newman

Best Picture

“Black Swan” Mike Medavoy, Brian Oliver and Scott Franklin, Producers
“The Fighter” David Hoberman, Todd Lieberman and Mark Wahlberg, Producers
“Inception” Emma Thomas and Christopher Nolan, Producers
“The Kids Are All Right” Gary Gilbert, Jeffrey Levy-Hinte and Celine Rattray, Producers
“The King's Speech” Iain Canning, Emile Sherman and Gareth Unwin, Producers
“127 Hours” Christian Colson, Danny Boyle and John Smithson, Producers
“The Social Network” Scott Rudin, Dana Brunetti, Michael De Luca and Ceán Chaffin, Producers
“Toy Story 3” Darla K. Anderson, Producer
“True Grit” Scott Rudin, Ethan Coen and Joel Coen, Producers
“Winter's Bone" Anne Rosellini and Alix Madigan-Yorkin, Producers

Short Film (Animated)

“Day & Night” Teddy Newton
“The Gruffalo” Jakob Schuh and Max Lang
“Let's Pollute” Geefwee Boedoe
“The Lost Thing” Shaun Tan and Andrew Ruhemann
“Madagascar, carnet de voyage (Madagascar, a Journey Diary)” Bastien Dubois

Short Film (Live Action)

“The Confession” Tanel Toom
“The Crush” Michael Creagh
“God of Love” Luke Matheny
“Na Wewe” Ivan Goldschmidt
“Wish 143” Ian Barnes and Samantha Waite

Sound Editing

“Inception” Richard King
“Toy Story 3” Tom Myers and Michael Silvers
“Tron: Legacy” Gwendolyn Yates Whittle and Addison Teague
“True Grit” Skip Lievsay and Craig Berkey
“Unstoppable” Mark P. Stoeckinger

Sound Mixing

“Inception” Lora Hirschberg, Gary A. Rizzo and Ed Novick
“The King's Speech” Paul Hamblin, Martin Jensen and John Midgley
“Salt” Jeffrey J. Haboush, Greg P. Russell, Scott Millan and William Sarokin
“The Social Network” Ren Klyce, David Parker, Michael Semanick and Mark Weingarten
“True Grit” Skip Lievsay, Craig Berkey, Greg Orloff and Peter F. Kurland

Visual Effects

“Alice in Wonderland” Ken Ralston, David Schaub, Carey Villegas and Sean Phillips
“Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1” Tim Burke, John Richardson, Christian Manz and Nicolas Aithadi
“Hereafter” Michael Owens, Bryan Grill, Stephan Trojansky and Joe Farrell
“Inception” Paul Franklin, Chris Corbould, Andrew Lockley and Peter Bebb
“Iron Man 2” Janek Sirrs, Ben Snow, Ged Wright and Daniel Sudick

Writing (Adapted Screenplay)

“127 Hours” Screenplay by Danny Boyle & Simon Beaufoy
“The Social Network” Screenplay by Aaron Sorkin
“Toy Story 3” Screenplay by Michael Arndt; Story by John Lasseter, Andrew Stanton and Lee Unkrich
“True Grit” Written for the screen by Joel Coen & Ethan Coen
“Winter's Bone” Adapted for the screen by Debra Granik & Anne Rosellini

Writing (Original Screenplay)

“Another Year” Written by Mike Leigh
“The Fighter” Screenplay by Scott Silver and Paul Tamasy & Eric Johnson;
Story by Keith Dorrington & Paul Tamasy & Eric Johnson
“Inception” Written by Christopher Nolan
“The Kids Are All Right” Written by Lisa Cholodenko & Stuart Blumberg
“The King's Speech” Screenplay by David Seidler

Te astepti, dar nu te asteptai.

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Mon, 28 Feb 2011 06:40:00 +0000

Cat de irascibila poate fi viata. Aveam recent niste discutii cu un coleg despre treaba asta, iar asa cum se intampla de obicei cu orice subiect interesant, eu raman profund impresionat de orizontul larg pe care subiectul il ia. Relativitatea consta in faptul ca in clipa asta, exact in clipa aceasta, ai o stare, ai proprietati, ai o conditie, iar exact in clipa urmatoare, starea are o alta perspectiva, proprietatiile sunt altele si conditia este schimbata. Ma refer aici la relativitatea momentului, la efectul timpului asupra starii de existenta.

In general asa ceva ni se pare firesc, insa uneori firescul este inlocuit de "iesit din comun". Lucrurile care ne par firesti, le consideram asa, pentru ca urmeaza un anumit curs previzibil, curs fie impus sau fie preluat constant. Cursul este atat de irascibil incat si atunci cand capata o anumita directie, acea directie se poate schimba de la o clipa la alta fara avertisment, fara cunostinta, ci doar asa. Mi se pare absolut infricosator, ca azi sa fi perfect ok, super, sa n-ai nimic rau, sa fi sanatos tun, iar intr-o clipa sa mori nevinovat, fara asteptare, lovit de o masina, dau exemplu. Mi se pare infricosator ca acum sa te simti bine, iar imediat, sau intr-o clipa sa te simti prost, sa zicem. Exemplele sunt infinite, insa chestia e ca este infricosator sa sti ca totul se poate schimba intr-o clipita.

Cel putin, asta cred eu, iar acest lucru ma face sa-mi limitez gandurile pe un plan indelungat. Imi vine sa nu ma mai gandesc la ce va fi peste cativa ani, ci imi vine sa ma limitez doar la ce va fi maine, sau ce o sa fie in clipele urmatoare. Viitorul capata o nuanta sumbra cand stai sa te gandesti ca totul se poate duce pe apa sambetei intr-o secunda. Ce e si mai frustrant, este ca trebuie totusi sa fi pregatit la tot pasul de imprevizibil, sa poti manevra o situatie la care nu te asteptai, altfel, situatia te va invinge pe tine, iar efectele se vor vedea. Mi-e frica de un neprevazut sumbru, de care sunt constient ca odata si odata tot va veni.

E un subiect larg, insa pana la urma, n-are rost sa ne lasam apasati de o astfel de problema. In fond, aceasta irascibilitate a lucrurilor face viata atat de frumoasa, iar neprevazutul uneori aduce cele mai frumoase bucurii din viata noastra.

N-am mai citit reviste demult

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sun, 27 Feb 2011 18:14:00 +0000

N-am mai citit o revista de secole, dar daca suplimentele acelea pe care le gasesti prin magazinele mari, in special prin supermarketuri se pot numi reviste, atunci nu vorbim chiar de secole. Insa a trecut ceva vreme de cand cumparam si eu reviste de la chioscul de ziare, reviste consistente. Si nu, nu ma refer la genul ala de reviste, la care sunt sigur ca va ganditi, ci ma refer la anumite reviste de profil, reviste de calculatoare mai ales, sau mai pe domneste reviste din domeniul IT.

Fiind un mare pasionat de tehinca de calcul a acelei perioade, vroiam normal sa fiu la curent cu tot ce e nou, cu ultimele jocuri aparute, cu ultimele componente hardware si software dezvoltate. Eram un geek, in ceea ce priveste gaming-ul, asa ca faceam ce face fiecare pasionat, ma dedicam oarecum acelei pasiuni.

Jucam tot felul de jocuri, incepand de la seria NFS, GTA, Fifa si altele, nu mi le mai amintesc. In orice caz, Fifa imi era moartea. Era fain, ca jucam in doi, unul juca de la tastatura, iar celalalt, acela fiind eu, de pe gamepad. Erau niste seri senzationale cand ne adunam la cate unul si jucam Fifa pana tarziu. Faceam campionate si tot felul. Si acum imi amintesc o mare parte din meciurile memorabile pe care le aveam. Nu vreau sa ma laud, dar eram destul de bun la vremea mea. Mai ales atunci cand jucam cu gamepad-ul cel negru, aducator de ghinion adversarului.(oare pe unde mi-o fi?). Dar lucrurile s-au schimbat cand ceilalti mi-au descoperit tehnicile de atac, atunci cand au gasit antidotul castigurilor mele. Au fost niste vremuri faine oricum si dupa cum va puteti da seama revistele de jocuri predomina teancul de reviste de acasa.

Le-am pastrat pe toate, inclusiv cele care n-au legatura cu domeniul IT. De altfel in liceu, la sugestia profesoarei de geografie, mi-am facut abonament la revista Terra Magazin. O revista foarte buna, interesanta si pe care o asteptam impreuna cu documentarul cu care venea insotita, luna de luna. Pe langa Terra, colectia mea mai contine reviste de genul PC Magazine, PC Games, Audio-Video, My Computer si altele, trebuie sa verific cutia respectiva data viitoare cand ma duc acasa.

Sincer, imi parea interesant sa citesc reviste. Articolele mi se pareau ceva foarte elaborat si interesant si chiar de accea ma orientam mult dupa articole cu lucruri care ma priveau direct, care ma atrageau la prima vedere. Probabil ca intr-o mica masura, asta mi-a starnit si mie apetitul de scriere, cine stie. Am ajuns sa trec peste faza cu reviste, dar, cu sechele, normal. Chiar daca nu-mi mai cumpar cate-o revista, imi place cand trec pe langa un chiosc de ziare sa vad titluri, aparitii, sa privesc revistele in mod special. Trec pe langa in cele din urma, dar cu o curiozitate la o anume revista, cu un gand usor nostalgic ca n-am achizitionat-o. Asta se intampla pentru ca in ordinea gandirii mele, intervine partea financiara, care imi spune sa nu iau aia, sa nu cumpar aia, sa nu dau bani acolo, etc. E un stil conservator care mi s-a impus de cand sunt la Cluj.

Totusi, o revista tot imi mai cumpar eu, doar asa, de dragul vremurilor apuse.

The Swan's Speech to a Black King

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Wed, 23 Feb 2011 11:40:00 +0000

Daca am cam omis pentru o vreme sa mai scriu despre filme, asta nu inseamna ca nu am mai urmarit cate ceva. Recunosc, ca totusi fata de alte perioade, in ultima vreme filmele mi-au cam lipsit din peisaj, dar a compensat calitatea in schimb. Nu vreau sa scriu decat despre doua filme. Doua filme, dintre care unul l-am simtit pe deplin.

Black Swan

Sa incep mai intai cu cel vazut mai inainte, dupa ordinea vizionarii, filmul Black Swan. Tot auzisem ca e o capodopera si mai auzisem ca a depasit Inception la nominalizari la Globurile de Aur. Faceam o analiza in gandul meu, raportand efectul pe care mi l-a produs Inception si ce ar putea avea acest film mai bun si mai captivant incat sa depaseasca asa o productie. N-am urmarit trailerul, atat cat mi-a zis cineva care l-a vazut si ca este vorba despre o balerina, aleasa sa joace in baletul Lacul Lebedelor, un dublu rol de lebada alba si totodata lebada neagra. Mi s-a mai spus ca e psihologic, iar eu de altfel mare amator de astfel de filme, n-aveam cum sa refuz o astfel de productie.

Black Swan, avand in rolul principal pe minunata Natalie Portman, care tin sa mentionez, ca e foarte slaba (fizic), cel putin asa era in film, dar totusi, de speriat de slaba, face un rol impecabil. Filmul incepe cu tanara Nina, talentata si dedicata baletului isi doreste foarte mult sa fie aleasa lebada alba si lebada neagra in spectacolul Lacul Lebedelor, rol ce ar fi insemnat recunoasterea talentului si care ar promova drept o mare vedeta. Este aleasa, dar cu promisiunea unei interpretari mai bune a lebedei negre. Lucru destul de greu, atunci cand ai de redat prin balet, doua personalitati, una blanda si suava, iar cealalta malefica si seducatoare. Din acel moment incepe drama Ninei, cand mult prea interesata de atingerea perfectiunii se pierde treptat, ajungand sa aiba halucinatii, vedenii, fantezii sexuale, toate acestea reprezentand practic sacrificiul in timp real al lebedei albe in detrimentul celei negre. Dubla personalitate ajunge sa o copleseasca, iar dorinta de perfectiune o distruge treptat. Ajunge sa-si sacrifice relatia cu mama ei, ajunge sa-si piarda latura blanda si delicata, dar construieste astfel lebada neagra care l-a sedus pe print si care a facut-o pe lebada alba sa se sinucida. Finalul poate fi luat surprinzator, dar daca ai inteles ce s-a intamplat cu Nina pe tot parcursul filmului ajungi sa constati ca gestul ei a fost de fapt o eliberare...

Este un film superb din cap pana in coada, pe care neaparat trebuie sa-l vezi.

The King's Speech

Celalalt film este o productie, care tot asa din auzite, am aflat ca are deja luate o gramada de premii si are alte nominalizari la alte premii. Din nou, n-am urmarit trailer-ul, dar am avut parte de un cliseu inainte, pe blogul lui Tudor Chirila. El scria, ca n-a mai vazut demult un discurs pentru tara asta, asa cum a vazut in film. Un discurs spus cu atata profunzime, incat sa moralizeze o tara intreaga. El a plans la finalul filmului si a avut si de ce. Am inteles de ce a plans si chiar daca pe mine nu m-a lasat cu lacrimi, m-a sensibilizat procesul prin care s-a ajuns la acel discurs. M-a sensibilizat, pentru ca si eu am trecut printr-o astfel de terapie si am simtit ce inseamna sa nu fi inteles, pe deplin de cei din jur. N-am sa va dau date concrete din film, atat doar ca este vorba despre fiul regelui George al 15-lea parca, care este pus in situatia de a trece la conducerea tarii, in urma abdicarii fratelui sau care era in ordinea fireasca la tron. Insa acesta are o problema cu discursurile. Un fel de trac, care i se transpune printr-o vorbire sacadata, sau balbaiala in alt termen. Fiind rege, este automat pus in postura de a le vorbi supusilor sai, iar pentru a corecta defectul, sotia lui, apeleaza la un doctor logoped, fara diploma, dar cu rezultate remarcabile, pentru a-l scapa de problema.

Filmul i-a turnuri personale, dovedindu-se ca de fapt regele era lipsit de un prieten cu caruia sa i se poata confesa, astfel doctorul ii devine un prieten de nadejde, care il ajuta in cele din urma sa-l faca sa tina un discurs puternic ca inteles si ca dictie. Este o drama prin suferinta regelui, care aflat intr-o imposibilitate de exprimare isi limiteaza potentialul de conducator mult superior fratelui sau si chiar tatalui sau. Asa cum aflam la final, discursul lui a mobilizat intreaga tara in razboiul cu germanii. Este o drama care ajunge sa fie invinsa, un esec care ajunge sa fie castigat sau un defect care ajunge sa fie corectat. In cazul regelui principala problema a fost lipsa increderii. De fapt, ce incredere sa mai ai cand tatal tau, fratele tau si multi alti te fac incapabil si mediocru, nu? Finalul pune capat tuturor acestor probleme si ii descopera regelui adevarata fata.

Recomand din suflet acest film si sincer nu m-am asteptat ca un astfel de film sa fie primit atat de bine de critici. Totusi, este impresionant efortul depus de rege si procesul de logopedie. Lucruri care ni se par copilaresti, dar au o asa mare importanta. El a avut de sarit in sus, eu aveam de umflat baloane la un moment dat, asta e, perseverezi ca sa evoluezi, nu?

Ce replica mi-a placut cel mai mult din film? Asta: Why should I waste my time listening to you? Because I have a right to be heard. I have a voice! Yes, you do.

P.S. Titlul e o nascocire de-a mea, un joc de cuvinte din titlurile celor 2 filme, dar sigur te-ai prins (haha)

Life is a climb, but the view is great!

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Mon, 14 Feb 2011 11:23:00 +0000

Cosmin, de ce esti atat de increzator?

Pentru a intelege raspunsul la aceasta intrebare, trebuie sa va povestesc ceva mai intai. Ziceam mai demult, ca eu nu am fost tot timpul asa. In mare, blogul a avut cel mai important impact asupra mea. Totusi si aparitia blogului a fost chiar intr-un moment de cumpina, a fost chiar dupa experienta care m-a trezit la realitate.

In toamna lui 2009 am fost operat in Cluj, de o problema mai veche de-a mea, anume o deviatie de sept. Septul, pentru cei care nu stiu, este osciorul acela din nas, care sustine piramida nazala. Dupa cativa ani de umblete si drumuri umblate in vederea gasiri unei solutii care sa poata fi suportata si financiar s-a ajuns la Dr. Lucaciu de la Spitalul CFR din Cluj. Acesta era "vechi in bransa", avea experienta si vazuse sute, poate chiar mii de cazuri de genul la viata lui. Asadar, am decis sa vedem ce-o fi.

M-am internat, iar in doua zile urma operatia. Nu eram stresat, eram chiar nerabdator. Asteptam momentul schimbarii demult. Chiar daca problema parea sa fie doar de suprafata, adica aspectual, problema era mult mai grava prin ce se intampla in interior. Se pare, asta doctorul mi-a spus-o, ca daca mai asteptam inca un an, puteam sa ma asfixiez in somn, sau puteam sa-mi inghit limba, deoarece, nu puteam respira pe caile nazale, ci doar pe gura.

Tot de la aceasta problema se credea ca provine si defectul de vorbire. Am ajuns sa aflu ca nu a fost asa, ci de fapt, defectul de vorbire isi are origine de la o operatie de polipi suferita la 7 ani. Atunci, se pare ca doctorul mi-a extirpat polipii, dar a mai facut o chestie care nu era prevazuta in fisa de externare si nici ai mei n-au stiut treaba aia pana acu' vreo 3 ani, anume, ca mi-a scos si amigdalele. N-ar fi nici o problema pana aici, dar, se pare ca doctorul, a extirpat un pic mai mult decat trebuia, el luand o mare parte din peretii bucali, afectand in cele din urma dezvoltarea vorbirii.

Treaba asta cu defectul de vorbire mi-a fost lamurita de o doamna logoped, la care am apelat in vara anului trecut si care mi-a explicat cum sta treaba cu producerea sunetului corect si cum fiecare componenta a partii bucale, isi are rolul ei in vorbirea corecta. La mine problemele erau la cateva sunete, deoarece, eu imi formasem un mod gresit de exprimare nazal, iar sunetele erau "fonaite", cum s-ar zice. Apeland la doamna logoped, am reusit sa-mi corectez defectul aproape in totalitate, mai fiind inca probleme la vorbirea fluenta. Sunetele le pot exprima corect, dar, imi vine foarte greu uneori sa vorbesc la viteza normala corect. Treaba asta necesita timp, sarguinta si exersare zilnica. Ma descurc din ce in ce mai bine, iar asta ma motiveaza sa continui.

Revenind la operatie, in timpul acela de doua zile inainte de operatie, a fost internat un alt tanar, de 22 de ani, Bogdan, pe nume, care si el avea o problema similara. El era de fapt la a doua operatie de gen, prima fiind cu doi ani in urma. Cauza lui a fost un concurs de karate, parca, unde s-a trezit cu un picior drept in fata, care ia lasat niste urme. Partea ironica e ca arbitrul nu oprise lupta, chiar daca el abia se tinea pe picioare si sangerand abundent din nas. In fine, isi facuse curaj si pentru a doua operatie, pentru ca dupa aceea intra la politie si nu mai avea timp. Am ajuns sa ne cunoastem foarte bine, vorbeam mult, stateam noaptea si vorbeam despre tot felul, despre o emisiune "A Haunting" la care ne uitam amandoi, amintiri. In fine, ne intelegeam foarte bine.

A urmat operatia, care trebuie sa recunosc, a fost ce-a mai al naibii experienta pe care am trait-o. Stiu ca mi-au dat inainte sa intru in sala de operatii, ceva calmant, in special pentru a incetini bataile inimii, pentru a preveni un eventual infarct. Insa avea un efect ciudat, precum cel al drogurilor, nu ca as sti ce efecte au drogurile, dar calmantul ala te facea sa visezi cu ochii deschisi. Adica daca itit imaginai ceva, il si vedeai in fata ta. Te gandeai la o mie de chestii, toate ti se afisau fie pe pereti , fie inaintea ta. Era ceva ciudat, dar placut in acelasi timp. Mi s-a spus dupa, pe cand mi-am revenit dupa operatie, ca eram foarte chill, foarte happy...nu ma enervam in legatura cu nimic, aveam asa o stare de whatever..Oare unde mai gasesc din ala?..

A urmat operatia. Am fost dus de o asistenta pana pe masa de operatie, unde m-au incatusat bine, iar pe urma mi s-au facut anestezice, prin nari. Restul e film de groaza, in care s-au regasit dalta, ciocanul si forta fizica . Iar pentru ca eram treaz, avand doar anestezie locala am simtit totul, insa nu ma durea. A fost ceva interesant, insa n-as vrea sa mai trec printr-o astfel de experienta. Si acum imi amintesc cum m-a dus asistenta aia de umar, proaspat iesit din operatie, direct in salon, pentru ca spitatlul era foatre sarac, nici macar medicamente nu aveau, trebuia sa mi le cumpar eu din oras, ce sa mai vorbim de sala de recuperari. Eram aproape lesinat, aveam o masca pe fata, masca care ma ingreuna la mancare, fiindu-mi prinsa de mandibula, nu stiu cum. In fine, partea cu mancatul a urmat doar dupa ce m-am trezit, cam dupa vreo 5 ore parca. Si atunci, nu puteam vorbi deloc, aveam caile nazale infundate cu niste tifoane care aparent imi ajungeau pana in gat, iar gura abia mi-o deschideam.

Zilele treceau, iar eu ma simteam tot mai bine, reuseam sa mananc supe si chestii solubile, incepeam sa vorbesc din nou, iar partea faina era, ca puteam iesi in parcul spitalului cand vroiam. Intre timp s-a mai internat inca un tip, cam de vreo 30 de ani, glumet, povestitor, cu simtul umorului, care te facea sa mai uiti de griji. Tot dupa tipul asta s-a internat si Mihai, cel despre care v-am povestit aici. El era glumetul care te tinea dintr-un banc intr-altul cu orele. El avea ceva la o ureche si facea tratament doar. Ajunsesem sa ne intelegem foarte bine toti trei si chiar ne faceam planuri ca la anu' ne intalnim toti in Cluj si mai iesim la o bere, la una alta. Din pacate Mihai a murit la inceputul lui septembrie anul trecut. Cu Bogdan m-am mai intalnit si tin legatura destul de des, insa totusi vestea mortii lui Mihai a cazut ca un soc. Atsa e viata, pana la urma. Neprevazutul e iminent.

Zilele acelea cat am stat internat, am cunoscut oameni noi, am vazut niste cazuri care ma faceau sa ma simt norocos, am vazut afectiune, dar cel mai important am vazut speranta. Dupa acea experienta am realizat ca viata trebuie pretuita clipa cu clipa. Incercarile trebuie luate ca avantaje, ca un fel de poratl spre un alt nivel, nivel in care sti mai multe, intelegi mai multe si in care ajungi sa cunosti pentru a sti cum sa actionezi pe viitor.

Ar putea parea ciudat si de fapt chiar pare ciudat ca doar o operatie a ajuns sa-mi schimbe atitudinea. Ei bine, eu unul ma simteam diferit dupa operatie, in orice caz, chiar daca schimbarile n-au fost vizibile celorlalti, eu ma simteam mai bine si simteam cum lucrurile capatau o alta perspectiva. Am ajuns sa vad mai multe, sa vad mai in detaliu lucrurile pe care inainte le luam ca atare. Nu vreau sa par nu stiu ce revelatie, dar asa a fost, oricat de ciudat ar fi.

Inainte de operatie eram foarte abatut, ma simteam inferior in orice, ajunsesem sa ma urasc pe mine incat nu mai aveam nici o atitudine, nu eram mai deloc increzator ca voi putea schimba ceva. Am avut o perioada in care ma copleseau ganduri negre, de genul foarte negre. Pe urma a urmat acea saptamana de schimbare, dupa care am stiut ca nimic nu e intamplator, am stiut si am simtit ca am un rol in viata asta. Am inceput sa-mi descopar mai bine caracterul, sa incerc sa il valorific. Incepeam sa vad ca nu sunt chiar asa de inferior pe cat credeam, imi descopeream latura unica, cea care ne diferentiaza de restul lumii si de fapt care face caracterul uman sa fie atat de diferit de la un individ la altul. Practic eram alt om.

Si acum revin la intrebarea de mai sus. De ce sunt atat de increzator? Am raspuns persoanei care m-a intrebat, ca de ce n-as fi? Am trait aproape 18 ani din viata cu gandul ca sunt slab, inferior si ca nu sunt bun de nimic si de fapt in tot acest timp eu eram probabil chiar inversul cuvintelor acestora. Ce-mi lipsea mie era increderea de sine, increderea ca sunt perfect exact asa cum sunt. Urmaream mult sa dau dupa societate, sa ma contopesc in normalitatea ei, cand de fapt trebuia sa ma axez pe propriile-mi principii. Gresala era ca nu ma consideram niciodata suficient de bun, tot timpul vedeam lucrurile ca fiind imposibile. Crezand intr-o astfel de mentalitate, ajungi sa iti limitezi fortele proprii si sa te inchizi intr-o carapace crezand ca ai rezolvat problema.

Tocmai asta am decis eu sa schimb. Schimbarea insa, continua tot timpul, doar daca este intretinuta. Astfel ca am inceput sa fac lucruri care ma binedispun, care imi fac placere, am inceput sa ma uit la foarte multe filme de comedie, tocmai cu acest scop, de a-mi imbunatatii dispozitia, incepusem sa-i urmaresc tot mai des pe ShayTards, aceasta familie minunata care te invata cum sa te bucuri de fiecare clipa de viata, sa apreciezi simplitatea lucrurilor si sa traiesti viata cu zambetul pe buze, incepusem sa fiu mai noncomformist, sa fiu o prezenta mai placuta, sa glumesc mai des, sa rad mai mult, sa cant cand vreau, sa ies mai des, etc. Lucruri marunte, dar de efect.

De ce am scris articolul asta? L-am scris in special pentru mine, pentru ca e un moment crucial din viata mea si vreau sa il am aici, in spatiul meu virtual. L-am scris pentru cei care ajung la acel punct in care cred ca nimic nu mai are rost si ca nu sunt in stare de nimic. L-am scris pentru cei care nu mai cred in ei, care nu cred ca mai exista speranta si care se desconsidera pe zi ce trece. Lor vreau sa le adresez ca nu trebuie sa fie asa. De cele mai multe ori se ajunge la astfel de conceptii si gandiri din cauza societatii stricate in care traim. Societate care se bazeaza pe bani, coruptie si un anumit demers social, insa nicidecum pe originalitate. Exista vorba aia "fi in rand cu lumea", sau "vezi cum merge lumea", sau "ce-o sa zica lumea"...si multe altele de genul. Ei bine, expresiile astea trebuie sa-ti iasa din cap, trebuie sa vezi ca poti fi deosebit, si daca nu esti in rand cu lumea.

E important sa crezi in tine si sa ai acea incredere de sine. Insa totusi, sa nu te astepti la miracole,ci sa creezi miracole, sa nu fi mai bun, ci sa fi cel mai bun. Inconjoara-te de atitudine pozitiva, de lucruri frumoase si de oameni adevarati. Vei incepe sa vezi din nou, sa cunosti din nou si sa gandesti din nou.

Imi place cum mai nou, se transmit astfel de mesaje prin muzica. Artisti precum Pink, Katy Perry, Jessie J, Lady Gaga si multi alti, au niste melodii cu versuri foarte puternice. Niste cuvinte, care daca sunt spuse la momentul potrivit, pot schimba destine.

O melodie incredibila. Observati ce voce puternica si frumoasa are Jessie J. Iar versurile, so true.

Chiar asa de mult a ajuns ca conteze banii? E chiar trist ca sunt o multime de oameni care isi pun job-ul pe primul loc si familia, in cel mai bun caz pe al doilea, daca nu pe al 3-lea.

You're f*****g perfect!

Nu credeam, dar chiar imi place!

Si nu uita: "Life is a climb, but the view is great!" P.S. I'm awesome ! (haha)

Si a fost Sesiunea

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sun, 13 Feb 2011 19:18:00 +0000

Nu, nu, n-am murit, stati linistiti. Am absentat cu un motiv intemeiat totusi. Se face ca a venit momentul ala in viata studentului, pentru ca da, mai nou sunt student, cam de vreo juma de an, dar in fine, momentul acela inevitabil al examenelor, cunoscut in popor sub numele de "sesiune". Pentru cei din anul 1, adica cei ca mine, sesiunea este un fel de botez studentesc. Spun asta, pentru ca doar dupa ce-ai trecut printr-o astfel de experienta ajungi sa vezi si partea nasoala a studentiei, adica chestia aia cu invatatul, barfele ce le auzeai ca trebuie sa inveti carti intregi, se confirma, sau ca mananci cursurile si ca transpiri abundent atunci cand te intreaba profa la oral exact ceea ce n-ai invatat, etc. Nu trebuie sa fie asa, neaparat. Poate fi si mai rau, (hahaha).

Eu, tipul cu chestiile "d'ale mele", am incheiat vineri, 11 februarie, o sesiune ce a inceput in 26 ianuarie. In timpul asta am avut 4 examene, insa am mai dat un examen inainte de perioada asta, un examen al carui nota a fost calculata din media a doua partiale, un colocviu si o nota pe caiet. Deci am avut 5 examene in total. Ce s-a intamplat, aflati in episodul urmator...

Bine v-am gasit la ce-l de-al 2-lea episod al povestii noastre. In acest episod (si scriu hahaha, pentru ca nu mai am emoticoane care sa exprime rasul), am sa va prezint ce-am facut la aceste examene. Nu e motiv de lauda, de fapt nici nu stiu de ce scriu ce-am facut la examene, a, da, acuma stiu: va datorez o explicatie pentru absenta mea nemotivata, de aia. Bine, atunci, aflati de la bun inceput ca nu sunt integralist, adica nu mi-am luat toate examenele. Din pacate, vorba aia, "m-am inecat ca si tiganul la mal", se aplica foarte bine aici. Iar in contextul dat, malul fiind chiar ultimul examen, cel din 11.

Toate bune si frumoase pana la acel examen. Incepusem sa cred ca sunt facut pentru asta, ca , de fapt, poate facultatea asta chiar imi prinde bine. Nu mi-am schimbat decizia asta, stati linistiti. Adica, nu e chiar ce mi-am dorit, dar nu pot spune ca nu ma incanta ce fac acuma. Revenind la oile noastre, notele sunt urmatoarele: 6,9,7,10 si.....wait for it....wait for it....4 ! {hahaha [ras penibil (e chiar trist)]}

Materile, sa vi le spun si astea, sa nu zice-ti ca-s misterios, sunt, in ordinea notelor: Biofizica, Matematica, Botanica, Baza Energetica (un fel de mecanica) si Biochimie.

Si da, va mai datorez o explicatie. De ce l-am picat pe ultimul, nu? Sa va spun totul sincer, nu am invatat suficient. Timpul de la penultimul examen, pana la cel de vineri a fost de doua zile. Marti, dadusem penultimul examen, asadar aveam ziua de marti, dupa ora 16 incolo, miercuri si joi. Marti, n-am invatat nimic, zau. Eram fericit de 10-le ala de la Baza si am zis ca stau, ma mai relaxez si ma apuc de invatat de maine, adica de miercuri. Asa am si facut, doar ca, am realizat ca mi-e imposibil sa invat 100 si ceva de pagini de chimie, atat cat era suportul de curs, in doar doua zile. Unora li s-ar putea parea ceva posibil si eu cred asta, dar nu cand e la o materie pe care n-ai inteles-o niciodata, nu ti-a placut niciodata si cel mai probabil ai sa ajungi sa o urasti de moarte daca te mai bati mult de ea (haha).

Ce-am facut, la constatarea ca mi-e imposibil? Am facut o schita. De fapt, o schita mai detaliata a cursurilor. Am luat de la inceput exact notiunile care imi trebuiau. Le-am scris asa frumos, structurat, organizat, doar ca toata treaba asta a durat pana joi seara. Am pornit pe principiul ca scriindu-le, mai si retin cate ceva si da asa a fost, dar nu indeajuns. M-am apucat pe urma sa le invat, cam pana pe la vreo 11, nu mai stiu. Stiu ca am facut o pauza pentru a iesi la o bere cu mai multi (justificat si de nerefuzat), insa n-a durat decat pana pe la vreo 12 si ceva. Pe urma m-am reapucat de invatat, cam pana pe la vreo 1 jumatate.

Conform stilului meu, am decis sa ma trezesc dimineata pe la 6 sa mai invat. Chestia asta am facut-o la toate examenele si parea ca intradevar, le prind mai bine atunci. Asta am facut, am citit, am memorat, iar de la 8:30 a inceput examenul. Se intra pe rand, fiind si examen oral, iar eu am intrat cam pe la vreo 9 jumate, parca. Mi-au picat 2 subiecte, dintre care la primul n-am stiut mare branza, iar la al doilea chiar am scris. Era despre vitaminele liposolubile si am scris despre fiecare in parte cate ceva. Cand sa ma verifice, ii sare in ochi o chestie eronata. Am scris ca vitamina D are rol in reactiile intestinale, cand ea de fapt are rol in favorizarea absortiilor intestinale.Mi-a si zis direct, "Cosmine, dute si mai invata!" M-a bufnit rasul cand am iesit pe hol. Si totusi, daca eram inspirat si aveam o fituica, probabil il treceam. Oricum reusisem sa trec peste examenele anterioare, doar cu ce invatasem, iar la ultimul sa trisez? E mai bine asa. Se mai intampla, asa e cand le repezi toate pe ultima suta de metri (hahaha{chiar penibil de tot rasul asta}).

Asta e, am si eu o restanta, prima din viata mea, restanta pe care o s-o pot da in luna Mai. Bine ca nu-i in toamna (ras patetic de consolare). Si totusi, nu ma pot abtine sa n-o zic, chiar daca am sa sparg teorii cu aceasta replica, aflati ca "Nu esti student, daca n-ai RE-STAN-TE !!!!!" (plang in valuri).(hahaha, la paranteza anterioara)(seriously, get a life!)

Katie Costello - How Do We Know? (Muzica de Joi seara)

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Fri, 04 Feb 2011 20:22:00 +0000

Piesa care nu se aude la radio

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 01 Feb 2011 10:15:00 +0000

Smiley a lansat recent, pe Facebook, o noua melodie, special creata, dupa cum spune el, pentru faptul ca a atins peste 100k de fani pe pagina artistului. "Piesa care nu se aude la radio" se numeste melodia, insa in ciuda numelui sugestiv, cred ca piesa aceasta SE va auzi la radio pana la urma. E o chestie de marketing, insa una facuta original, zic eu.

Am avut o discutie interesanta cu Orlando, incepand de la aceasta melodie. Am ajuns sa vorbim de Elvis la un moment dat, dar mai bine vedeti voi mai jos. Am facut un print screen al comentariilor la aceasta piesa .

Greu cu gradele astea...

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 29 Jan 2011 23:15:00 +0000

Si pentru ca vremea ne cam joaca feste zilele astea, o intamplare amuzanta i s-a petrecut lu' tati, cu privire la temperatura de afara, intr-o dimineata, in timp ce mergea inspre Targu Lapus. Ca sa vedeti cat difera opinia de la om la om. :)

Se face dimineata, iar tati merge in statie sa prinda ceva ocazie inspre Tg. Lapus, avand ca scop ceva acte de ridicat. Ajuns in statie, da de un vecin, care si el facea autostopu'. Vecinul, vizibil infrigurat, incepe o conversatie cu privire la temperatura de afara:

Vecinul: Mai vecine, tare frig ii acum. Io cred ca's vreo minus 20 de grade acuma.
Tati: Nu stiu, nu cred.
Vecinul: Iti zic eu, sigur is minus 20. Si ieri o fo frig, dar nu ca azi. Ieri o fost mai frig pe la vreo 9 decat pe la vreo 7, iti zic eu.

In fine, intre timp apare o masina care ii ia pe amandoi din statie. Pe drum inca o discutie interesanta.

Soferul: Ce faceti domnilor, mergeti la oras?
Vecinul: Mai merem. Da mai vecine, tare frig ii afara! Io cred ca is vreo minus 20 de grade. (Insista ;)
Soferul: Da di unde! Is numa minus 7 grade, am termometru la masina.
Vecinul: N-are cum. Iti zic eu ca asa-i :))
Soferul: No, daca-mi spui tu mie ca tu ai dreptate si nu termometru' meu de la masina, imi zici ca mai bine sti tu decat un termometru? ;)).....
Vecinul: Io nu ma insel la temperatura, iti zic io (chiar convins)

Discutia a continuat tot asa pana in oras. Acolo, tati isi rezolva treburile, iar la un moment dat merge pe la farmacie. Acolo, cand da sa iasa afara un tip intr-un maieu, fuma o tigara. Isi aprinde si tati o tigara si-l intreaba pe domn:

Tati: S-a stricat tremometrul?
Tipul in maieu: A, nu. Nu mi-e frig deloc. Cred ca-s vreo 5 grade afara.
Tati: Nu cred. Era cam frig dimineata.

Terminandu-si tigara, tati se retrage incet si observa plecand crucea aia verde cu leduri specifica farmaciilor. Unele dintre ele indica data si temperatura inregistrata afara. Intamplarea face ca aceea cruce avea acel afisaj al datei si al temperaturii. Ei bine cat credeti ca arata termometrul? Minus 5 grade :)). Ca sa vedeti variatii de opinii radicale. :D. E ceva si cu treaba asta. Adica ce s-o intamplat cu termometrele oamenilor de difera asa de mult intre ele:))?

Vorba unui prieten: "Se intampla ceva....." :))

Cinema "Florin Piersic" din Cluj

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 29 Jan 2011 19:22:00 +0000

Am auzit si eu recent de noul cinematograf din Cluj, cel numit sugestiv "Florin Piersic". Este de fapt vechiul cinematograf Republica, acolo unde am vazut si eu primul film la cinematograf din viata mea :D. Atunci cand am fost eu, adica prin decembrie, sau la finalul lui noiembrie, nu mai stiu, cinematograful se vedea ca are o varsta. Scaunele erau, cat de cat confortabile, dar totusi te durea posteriorul de la o vreme. Ce m-a dezamagit cel mai tare a fost ecranul si reproducerea filmului deplorabila. Se vedea ok, dar totusi calitatea era slabuta.

Bine acum si eu aveam asteptari de Bluray, de la un film al carui pret era de 10 lei, insa si ala l-am luat cu 5 fiind reducere cu Studcard. Ce sa-i faci asta-s eu, un nemultumit :)). Totusi a fost o experienta frumoasa, la care a contribuit desigur si filmul incantator pe care am avut ocazia sa-l vad: Due Date. O comedie mai mult decat spumoasa, care mi-a amintit atat prin calitatea fazelor comice de filmul The Hangover, si un pic din filmul Grown Ups. In mod clar comedia anului 2010, din punctul meu de vedere. :), dar daca ma gandesc mai bine parca si Grown Ups ar fi. Hmm, ma mai gandesc aici. :)

Mie unuia mi-a placut la vechiul Republica, filmul, ca in rest :)). Cred ca si lui Colorbliss, a.k.a. Iulia, a.k.a. Mnemosyne, i-a placut. Nu de alta, dar era sa nu-l mai prinda. Totusi, norocul ei ca paparazzi de la intrare nu au asaltat-o cu poze si intrebari aiurea, atunci cand a sosit cu limuzina in fata cinematografului. :D True story.

Oricum, revenind la cinematograf, povestea s-a schimbat. Vechiul cinematograf s-a imbract in haine noi, poarta numele unui om pe care il respect enorm, iar scaunele par a fi precum cele confortabile de la Cinema City, din Iulius Mall. Atsa dupa parerea lu' Voshpy, care a experimentat acele scaune.

Sper sa-i fac o vizita cat de curand noului cinematograf, mai ales ca sunt doua titluri pe care ard de nerabdare sa le vad. Tangled si Gnomeo and Juliet. Se pare ca al doilea ruleaza in cinematografe incepand chiar din ziua in care eu termin cu examenele. I mean, how cool is that, right? :) In fine, va las cu trailer-ele celor doua filme.

Nu rabda foame !

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sat, 29 Jan 2011 18:45:00 +0000

Mai, e naspa cand esti in sesiune. Nu ma refer doar la faptul ca ai de invatat o gramada de cursuri, pe care sigur ca ti-ai propus sa le mai studiezi si pe parcurs, dar fiind o persoana activa, normal ca le-ai lasat pe toate in sesiune, ci si la alimentatia pe care o avem in sesiune.

Nu stiu altii cum fac, dar eu era s-o dau in bara rau de tot cu treaba asta. Se face ca pe ziua urmatoare am examen. Sunt relativ pregatit, pentru ca in realitate datorita harababurii de date pe care trebuia sa le stiu si timpului scurt ramas, pana la extemporal, eram panicat. Panica, aia urata care iti induce tot felul de scenarii care mai de care mai dramatice si triste. In fine, sub influenta panicii, am tot citit si citit.....si Facebook.si citit si o poveste si citit...pana pe la vreo 2 A.M.(ziua examenului). Atunci fiind si obosit, zic ca fie ce-o fi, mai citesc maine dimineata inainte de examen ceva, ca acum oricum nu se mai leaga nimic, asa ca ma pun la somn. Si dorm, de fapt nu, inainte ii timpul ala cand stai cu ochii inchisi si te gandesti la cat de frumos ar fi sa adorm acum....ba acum...si tot asa pana vezi stelutele alea, iar pe urma pierzi firul si observi ca este dimineata si tu esti mai obosit decat erai inainte. Ei bine, pana sa vad stelutele imi tot induceam asa in gand sa ma trezesc la 6.

V-am mai spus de treaba asta, atunci cand a nins prima data, iar eu schimbam coordonatele;)). Ei bine, de data acesta a functionat si m-am trezit fain frumusel la ora 6 dimineata. De la vreo 8:30 urma sa am examenul, asa ca aveam ceva timp sa recapitulez. :). Iar ca sa vedeti ce om simtit sunt, aflati ca nu am aprins lumina in camera (la 6 totusi e inca intuneric bezna), ci ca sa nu-i deranjez pe ceilalti, adica pe colegii de camera, mi-am recitit cursurile cu lanterna de la telefon:D. Am Nokia din ala simplut cu lanterna, iar in acesta situatie si-a aratat valoarea. Imediat se face ora 8, astfel ca ma duc la facultate cu speranta, aia care nu moare decat foarte greu si atunci rar:)). Nu mai mancasem de ieri dintr-o vreme, pe seara, in rest cafele si carbogazoase din plin. Mi-era foame, dar no, am zis ca am sa manac dupa ce termin cu examenul.

La 10, termin cu examenul propriu-zis, iar fiindca rezultatele urmau sa apara la ora 11, am mers cu colegii la o cafea. Acolo, din nou, uit sa mananc. Prins in povesti cu privire la subicte, la ce-am stiut, la discutii despre profa de mate din generala, etc, am uitat sa-mi iau macar un sandwich. Da stiu, am actionat iresponsabil, dar nu se termina aici.

Mergem sa vedem de rezultate si aflu cu bucurie ca am luat 6:). Si tot cu bucurie aflu ca imi pot mari nota, daca dau un examen oral de la ora 12. Era deja 11 jumate, asa ca merg cu ceilalti sa vedem de-o marire. Aici e un punct crucial al povestii. Daca actionam normal, probabil ca pe seara eram in spital, insa asa am scapat. Sunt absolut sigur ca altfel era povestea daca stateam mai mult sa astept sa intru in sala pentru a da oralul. Dar m-am bagat printre primii si cam pe la vreo 13, eram alt om. Dadusem si oralul si incheiasem glorios cu matematica, finalizand cu o medie la fel de glorioasa: 9. Ies fericit si sunt asaltat de intrebari: Cum a fost, cat ai luat, ce ti-a picat, etc. Le-am raspuns la fiecare in parte, in detaliu si m-am retras incet ca sa pot pleca la camin sa mananc ceva. Deja incepea sa ma doara capul de la atatea chestii.

La camin, intru, toti erau in camera, unul dormea, altul juca Conquiztador, iar altul culegea recolta de pe Farmville. Sunt servit cu o cafea, normal, dupa relatarea vestilor cele bune, iar astfel le dau mai multe detalii savurand acea cafea . Tot asa, povestind ma suna un coleg cu care trebuia, de fapt caruia ii promisesem ca merg cu el la notar sa faca niste chemari, pentru 4 compatrioti de-ai lui din Moldova. Iar acum ma chema sa mergem. Ii raspund afirmativ, pentru ca in mod normal trebuia sa mergem cu o zi in urma, dar s-au complicat treburile pentru el cand a intervenit altceva. In fine, il convoc si pe Voshpy sa vina cu noi, pentru ca si el avea ceva activitate prin oras, iar eu ii promisesem si lui ca-l insotesc. Mergem la notar, dar nu la orice notar, ci la unu de pe lanaga Republicii, bine camuflat intr-o cladire veche. Acolo, datorita lipsei de ieri, am fost nevoiti sa asteptam mai mult azi, pana terminau cu cei programati. Terminam cam in jurul orei 15 si la notar, iar pe urma, mai avand timp pana la 16, merg cu Voshpy, la Raiffeisen Bank sa-si ridice un card facut asa de umplutura :)). Inca nu mancasem nimic, iar cu atata umblet si cu agitatia acelei zile, simteam ca ma lasa puterile. Acolo la banca, in timp ce Voshpy completa formularele, eu intindeam mana sa vad cat de tare tremura :)). Rezultatele ma socau. Simteam ca imi vine rau in orice clipa, iar daca nu bagam ceva in mine repede, simteam ca lesin.

Iesim si ii zic lu' asta sa mancam undeva ceva repede. Fiinda la fast-food-uri erau niste preturi mari, ii zic sa mergem la cantina UMF-ului (Universitatea de Medicina si Farmacie), ca poate mai e deschis. Dar, ghinion, era inchis :(. Era un nene, chiar afara, care ne-a spus ca daca veneam cu 10 minute mai devreme, apucam. Eram disperat, trebuia neaparat sa mananc. Ma consola Voshpy ca mancam in camin, ca si asa nu e departe, dar eu nu mai rezistam. Cine stie ce se intampla daca nu era fast-food-ul acela pe str. Hasdeu de unde mi-am luat un hot-dog la 3 lei si pe care l-am halit indata. Asa de bun era, dar cam mic. Oricum, acel hot-dog a schimbat situatia radical :). Pe urma, ajunsi in camin, ne-am facut niste sandwich-uri ca lumea, si am bagat in noi, de fomisti ce eram :)).

Sper sa-mi fi invatat lectia si sa nu mai repet faze de genul. Problema n-a fost doar lipsa alimentatiei, ci si abundenta de cofeina. De la cafea nu m-am abtinut deloc. De fiecare data cand prindeam ocazia, hop. Adevarul e ca nu-i de gluma cu alimentatia. Fac referire in special la studenti si la cei care au alte activitati care le-ar putea lua gandul de la mancare cu ideea ca ar fi mai productivi. Un mare fals. Trebuia sa-mi iau macar un covrig, dar eu nu,...eu batman, batman :)).

In fine, acum relatez de acasa, unde am o "mare grija" cu alimentatia. Chiar sunt "foarte implicat" in acest subiect si incerc sa profit cat pot de "continutul lui" :)). If you know what I mean :D.

Matilda si Sara Hesslind

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sun, 23 Jan 2011 23:03:00 +0000

O intamplare faina care mi s-a intamplat zilele trecute :). Stiti site-ul Chat Roulette? Daca nu-l stiti, e site-ul ala unde intri cu webcamul si te pune cu un strain random de oriunde din lumea asta, de asemenea si el cu webcam. Ei bine, intru intr-o zi, asa de curiozitate, pentru a vedea care-i chestia. Auzisem inainte ca pentru o vreme fusese inchis datorita pornografiei care se instala pe site. :)). Stiti, de la o vreme nu vedeai decat din aia care se masturbau si isi faceau meseria:)), asa ca site-ul a fost banat si nu s-a mai auzit de el o vreme. Inca de la inceput conceptul parea foarte interesant. Chiar se credea ca Chatroulette va fi the next big thing, insa s-a pierdut speranta odata cu aparitia meseriasilor de mai'nainte :P.

Matilda Hesslind

In fine, intru cu Viorel sa vedem cine sta pe astfel de site-uri. Sa zicem ca ce-am facut noi a fost doar un experiment si nu o ironizare a fiecarui individ ce se afisa in fata noastra:)). Si tot asa din webcam in webcam ajungem la o blonda care se uita cu niste ochi curiosi la noi. O intreb de unde este si imi raspunde ca din Suedia. Pentru ca l-a vazut pe Vio cu chitara in brate, ma intreba daca stiu sa cant la ea. Ii raspund ca actualmente invat si sunt doar la inceput. Dupa aceea vazand ca acolo cu ea in camera mai era inca o tipa, ii propun sa ne cante ceva. Parea incantata de idee, iar prietena ei i se alatura si ma intreaba ce as vrea sa aud. Stau, ma gandesc si ii spun Fireworks de la Katy Perry. Zambeste si aproba, insa doar sa astept pana cauta versurile pe net.

Pe urma, cu versurile in fata a inceput sa cante. Trebuie sa precizez ca ea avea ceva probleme cu microfonul, deoarece n-o auzeam tot timpul. Se tot intrerupea din 2 in 2 secunde. Dar ce am reusit sa ascult in momentele cand ii functiona microfonul m-a fascinat. De la o vreme incepusem sa cant si eu cu ea. Nu de alta dar melodia imi place enorm si imi place sa o fredonez aproape tot timul:D True story:P. Dupa ce a cantat am felicitat-o si i-am propus sa-mi mai cante inca una. A zis ca imi mai canta una, daca ii cant si eu o melodie pentru ca i-a placut cum am cantat Fireworks cu ea :D. Zic ok, doar ca sunt un pic racit si nu garantez nimic de ce va iesi;)).

Sara Hesslind

O intreb daca The Way You Are, de la Bruno Mars ii convine. Zambetul larg, mi-a dat raspunsul mai mult decat evident. Bun. Si incep cu prima strofa, dar nestiind mare lucru trec la refren imediat. In tot acest timp ea statea in fata camerei si ma urmarea, iar fiindca avea o camera destul de avansata, se vedea cum incepe sa se roseasca la fata ;)). Odata cu ea si eu, ca no...probabil ca si eu am rosit cand mi-a cantat ea. M-au aplaudat, ea impreuna cu prietena ei, care mai tarziu am aflat ca e sora ei de fapt, si mi-au spus ca am o voce frumoasa. Va dati seama ca eram mai emotionat decat ea cand m-a ascultat :)), dar cu toate acestea am reusit sa mai ascult o melodie live din partea lor. Matilda, cea cu vocea si Sara cea cu chitara si cu pianul, mi-au facut seara mai frumoasa atunci.

Am mai vorbit noi ce-am mai vorbit si in final am zis ca tinem legatura pe Facebook. Tot pe Facebook am gasit mai multe materiale cu Matilda si vocea ei extraordinara, iar de aceea va invit si pe voi sa o ascultati si sa va dati cu parerea. :) Sora ei mi-a dat un link catre profilul ei de MySpace, unde puteti asculta ceva piese. Eu am ramas foarte impresionant de ce-am ascultatat. Mai jos sunt cateva clipuri ale Matildei, luate de pe Facebook-ul ei.

Aici e un cover al piesei Use Somebody, a trupei Kings of Leon:

Un alt cover, dupa o melodie intitualta Get Ready.

Un cover al piesei Ill Be:

Am gasit ca si Matilda are MySpace, asa ca daca vreti sa mai ascultati ceva din partea ei, nu ezitati.

Ei bine, ce parere aveti? Nu-i asa ca sunt extraordinare amandoua. Si totusi, intamplarea asta m-a marcat intr-un fel. Adica, cat de des ai ocazia sa dai peste astfel de talente si mai ales pe un site de genul lui chatroulette, nu?

Adevarul e ca, atunci cand te astepti mai putin, ceva extraordinar se intampla. Chiar si atunci cand nimic nu pare a se intampla, ceva sau cineva lucreaza din greu la urmatoarea actiune. Actiune care s-ar putea sa fie ceva nemaipomenit. Acel ceva, cred ca e destinul, care probabil chiar in acest moment imi pregateste ceva mie, tie si noua tuturor :).

Este un lucru stiu, ca cele mai frumoase lucruri, ies din nimic practic. Apar spontan si te marcheaza o viata intreaga. Oricum, tocmai am cunoscut doua suedeze, care nu doar ca stiu canta extraordinar, dar sunt si foarte frumoase. O sa tin legatura cu ele, ca cine stie, poate facem un duet intr-o buna zi :D.

Era sa-l sterg

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Sun, 23 Jan 2011 21:16:00 +0000

Sincer, m-am gandit mult in ultima vreme sa sterg blogul asta. Chiar m-a batut un gand din asta negru si de la o vreme eram chiar hotarat sa fac acest lucru. Nu l-am sters, insa l-am inchis intr-o tema care zicea ca blogul se afla in constructie. De fapt, nu era constructie deloc, ci mai mult meditare daca va mai merge sau nu.

Am decis in cele din urma sa-l pastrez indiferent de ce-o fi. M-a convins Alexandra, care s-a aratat chiar dezamagita de ce vroiam sa fac. M-a ajutat sa ajung la concluzia care m-a facut de fapt initial sa scriu pe acest blog. Acea concluzie care de fapt mi-a fost un fel de motivare asupra continuitatii lui.

Mi-am propus mai demult, ca nu-l voi sterge indiferent de ce se va intampla. Totusi, chiar daca nu inseamna prea mult, eu stiu ca o parte din sufletul si conceptia mea se afla in fiecare fraza stalcita si incorect scrisa ;)) din articolele acestui blog. Cred ca ceea ce se intampla acum, este o "criza bloggeristica" :). Nu stiu daca exista un astfel de termen, dar cred ca e cel mai potrivit pentru aceasta situatie. De fapt, e cam mult spus termenul de "bloggeristica", eu nefiind in nici un fel blogger. Nici nu ma consider, dar nici nu demonstrez:)).

Dar totusi, intrebarea vostra este, de ce ai vrut sa stergi blogul, nu? Un raspuns direct mi-e greu si mie sa gasesc. Cred ca la baza deciziei au stat mai multe chestii acumulate si modul meu prin care ma pripesc asupra unor decizii. Sunt sigur ca a fost doar o stare de moment, iar daca intradevar ajungeam sa-l sterg, probabil regretam enorm gestul. Acuma mi-a trecut, iar cu acestea chiar imi sta gandul la mai mult.

Un prieten, la auzul ca vreau sa-mi sterg blogul, nu stiu daca a fost gluma sau nu, dar dupa cum il cunosc, sunt sigur ca a vorbit pe bune, mi-a propus ca-mi cumpara el un domeniu propriu, doar sa continui cu scrisul. Mi-a propus mai demult, dar nu l-am crezut pe cuvant, insa acum chiar parea serios. :D

Daca intradevar se va arata de un nou domeniu, nu stiu daca o sa continui pe acesta, adica pe "dalelucosmin", sau va fi un alt nume mai demn de nivelul maturitatii :)). In orice caz, voi veti afla din timp ce se va intampla :).

Si da, m-am dat cu sania !

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Mon, 10 Jan 2011 11:57:00 +0000

S-a terminat si prima vacanta de student din viata mea;)). Programata sa inceapa initial cu doua zile inainte de Craciun, ea normal ca si-a facut aparitia mult mai devreme. Sa zicem, mai mult din cauza chestilor firesti ale perioadei, cum ar fi: adusul bradului, impodobitul bradului, taiatul porcului (in unele cazuri) si altele. Oricum, si cadrele didactice au fost intelegatoare cu noi. Realizand si ei ca nu mai au cu cine in ultima saptamana, ne-au permis in cele din urma ragaz pentru inca o saptamana. Si pentru ca noi, iar prin noi ma refer la cei de la USAMV, am dat ultimii vacanta (asta in mod oficial pentru ca in relitate am ajuns acasa inaintea lu' fratemio, care in mod normal dadea mai repede vacanta :) I mean, how cool is that?:))), am mai avut inca o saptamana de vacanta acusi, in 2011.

Asta nu-i sania mea ;))

In data de 3 parca au inceput din nou cursurile celelalte facultati, insa noi, astia de la USAMV, am inceput doar azi cursurile, adica in data de 10. Daca initial am fost incantat de chestia asta cu statul acasa pentru inca o saptamna, am constat pe urma, adica trecand prin a acea saptamana, ca lucrurile se cam domilisera. Marea majoritate a gastii s-a imprastiat pe la facultati/ lucru/ etc, iar plictiseala isi facea simtita prezenta. Cei drept ca nici vremea nu tinea cu mine in nici o privinta;)). Adica, asa intr-o seara, ce-mi trece mie prin cap sa ne dam cu sania. Zapada era, dar vremea incepuse sa se incalzeasca pe parcursul zile, insa inghetul de cu seara imi dadea sperante. Incep prin a-mi pune la status o intrebare: "Cine are chef de o sanie in seara asta?". Asa, iar pe urma primesc intrebarile de rigoare cu privire la statusul meu. Stabilim, planificam si ne hotaram sa ne dam un pic cu sania, asa de inceput de an, ca cine stie cand mai avem ocazia. Happy, voios si cu o sanie dupa mine, ma duc pe la un prieten sa-l convoc si pe el. Cu ceilalti ne-am inteles ca ne intalnim "pe partie" (care este de fapt drumul principal, avand o inclinatie acceptabila, numai bun de senzatii tari;))), iar eu cu Ionut, ca asa il cheama, pornim cu saniile catre locul cu pricina.

Ajungem acolo, la partie, dar surpriza: nu era nimeni:)). Ii spun lu' asta, asa mai ironic, ca astia sigurat sunt la baza, poate ca s-au dat de cateva ori. Asa ca hai sa ne dam cu sania! Si pornim amandoi, aproape sincron, doar ca eu un pic mai rapid, avand in vedere faptul ca sania lui nu era folosita de aproape doi ani si faptul ca sania mea era frecata de fratemio al' mai mic, Rares, aproape zilnic. Avansam asa vreo 10 metri dupa care incetinim brusc, apoi iar avansam, apoi iar incetinim si totusi nu ne-a luat mult sa observam ca de fapt variatiile de viteza pe care le aveam erau datorate frecarii talpiilor saniilor cu asfalul. Ce parea promitator la inceput, se naruia cu fiecare metru parcurs cu sania;)).

Rares, facand Superman pe sanie :))

De ce spun promitator? Ei bine in 2010, a avut loc un eveniment istoric in istorie :)). A mai avut loc o seara de sanie, intre sarbatori, nu mai stiu ziua, dar a fost pe bune. Tot asa a inceput de la o mica initiativa si s-a ajuns la o actiune care a implicat aproape tot tineretul din Rohia. Sa zicem ca au fost in jur de 40 de persoane atunci:D. Practic s-au repetat o parte din amintirile pe care le scriam in articolul asta. A fost super. :)

Faceam clasicul "bob", doar ca de data aceasta din vreo 10-15 sanii:). Senzatia era uimitoare, mai ales pentru cei din capat. Ei duceau aproape tot greul cand venea vorba de manevre. Era interesant cum cel din fata, sau cel care conducea bobul, facea o miscare subtila la dreapta, iar acea miscare se amplifica de la o sanie la urmatoarea, ajungandu-se la ondulatii incontrolabile care in mod general rasturnau pe cei din capat:)).

La asa ceva ne-am asteptat si in 2011, insa n-a fost sa fie. Totusi pana la urma n-am fost singurii pe partie, niste fete si-au facut si ele prezenta, probabil tot la fel de entuziasmate de o sanie, insa in mod sigur la fel de dezamagite de rezultat. Ne-am decis totusi, pentru a nu strica o seara inceputa "perfect", sa mergem la un vin fiert si sa ne inecam amarul, cum s-ar zice. Clar ca nu asa s-a intamplat, ba chiar ne-am simtit foarte bine pe tot parcursul serii.

Desigur ca au mai fost Craciunul, Revelionul, aventura dupa brad si altele, dar despre acestea in articolele viitoare. Sania de mai sus a fost cam ce s-a intamplat in ultima saptamana, dar nu numai. V-am mintit un pic cand am zis ca am fost plictisit in ultima saptamana. N-am fost chiar asa. M-au ajutat o carte buna si un serial demential sa nu mor intr-un mod de-a dreptul ciudat: de plictiseala :))

La inceput de an

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Tue, 04 Jan 2011 19:18:00 +0000

Suntem in 2011, la inceput de drum. Aceiasi poveste in fiecare an, dupa incheierea precedentului, doar ca de fiecare data avem asteptari mari. Asteptari pe care fie le implinim, fie le incercam, dar nu le reusim, sau fie le abandonam pe parcurs.

Suntem la inceput de 2011 si asta ne face sa speram, sa visam frumos si sa ne propunem planuri si scopuri. Asta e frumos atunci cand incepi ceva, pentru ca inceputul este cel mai usor. Nu necesita prea mult efort si nu ai prea multe de facut. Trebuie doar sa te gandesti la ce vei face in viitor, iar daca mai esti si foarte visator, o sa-ti propui chestii chiar ambitioase. Nu e nici o problema pana aici, doar ca dupa aia, cand trebuie sa pui in practica realizezi anvergura ambitiilor tale. Odata ce realizezi acest lucru, in cele mai multe cazuri se abandoneaza ideea prematur si se continua cu clasicile consolari atat proprii, cat si din partea celorlalti. Am spus majoritatea, pentru ca nu toti sunt asa. Sunt si acele persoane care reusesc sa-si duca planurile la bun sfarsit si sa culeaga laurii pe final de an. Pana sa ajung sa ma mandresc si eu cu chestii din astea vreau sa fac o scurta paranteza la ce-a fost 2010 pentru mine.

Anul precedent, 2010, a inceput cu un Cosmin racit si bolnav, proaspat recuperat dupa o operatie urata, avuta in toamna anului precedent, dar care l-a marcat destul de mult, sau sa spun altfel, si-a facut rolul;)). Tot asa, un Cosmin plin de vise, care spera ca anul 2010 sa fie anul lui. Cu toate ca spera multe, se lovea intodeauna de zidul societatii, care il aducea cu picioarele pe pamant, sau chiar sub nivelul lui;)), totusi, el si-a gasit un mod prin care sa mai lupte in continuare: prin blog. Scria despre toate si despre ce credea el interesant. Ajunsese intr-o vreme sa scrie pana la 170 de articole intr-o singura luna. Incepand de la muzica, filme, jocuri si chiar pana la publicarea de biografii ale unor mari personalitati.

Era ocupat cu scoala, pentru ca avea bacu' in anul respectiv, dar reusea pe cat posibil sa-si ajute si parintii pe la treburi gospodaresti. Si chiar daca nu i-a multumit pe deplin cu acele treburi, a reusit sa-i multumeasca prin luarea examenelor si incheierea clasei a 12-a cu o medie destul de buna. Pe urma Cosmin s-a inscris la o facultate de care nici el nu prea avea habar ce este, dar important era ca a intrat la buget si ca a ajuns acolo unde isi dorea, la Cluj. Vara a venit cu o vacanta, care practic n-a existat. Si-a petrecut aproape toata vara fie pe drumuri, fie acasa, nefacand nimic deosebit sau iesit din comun, insa a trecut asa.

Si-a venit toamna si totodata cu ea a venit si plecarea la Cluj pentru facultate. Cosmin isi dorea demult aceasta plecare. Isi dorea demult sa schimbe decorul. Se saturase de niste oamenii si de anumite conceptii ale lor. Schimbarea asta a venit cum nu se putea mai bine. In Cluj a gasit in mare ce cauta, incepand de la oameni noi, asemanatori lui si pana la atmosfera ce o cauta mai demult. Asta l-a ajutat mult si inca il ajuta in continuare. Ba chiar spera ca acest lucru sa-l ajute sa se gaseasca pe el, sa se cunoasca mai bine. Si da, oricat de ciudat ar suna fraza precedenta, acest lucru se intampla multor persoane, care nu vor sa recunoasca.

Acum, ca sa fac un rezumat a ceea ce a insemnat 2010, pot spune ca a fost doar o rotire de 360 de grade. Un cerc anual repetat de multe ori. Sigur ca a fost si un an de tranzitie, pentru ca am trecut de la liceu la facultate, dar daca ma uit un pic mai bine, nu prea vad diferente intre inceputul lui 2010 si finalul lui. Sau probabil ca pe mine ma orbesc prea mult partile negative ale anului, incat incep sa ignor partile pozitive. Se spune ca a fost un an bun, daca ai mai multe realizari decat esecuri. Ei bine au am avut mai multe esecuri in 2010 decat realizari.

Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca aceste detalii vor fi de fapt tintele mele pentru acest an. Tinte pe care nu sper doar sa le ating, dar sper sa le si cuceresc:).

Asadar incepem lista de goluri pentru anul asta:

1. Eu. Da, eu sunt cel mai important tel pe care vreau sa-l ating. Suna retardat, dar am ramas in urma cu mine;)). Ce vrea sa insemne asta? Ai simtit vreodata ca poti mai mult, dar nu indraznesti, sau tie frica? Sunt sigur ca da. Eu sunt constient de anumite lucruri, dar nu reusesc sa le controlez tocmai datorita lipsurilor datorate slabei cunoastere de sine. Trebuie nu doar sa constientizez, ci trebuie sa si actionez, iar exact asta am sa fac.

2. Chitara. Ignorata prea mult timp, sau pur si simplu lipsa initiativei asupra ei, au condus la nimic. Am tot zis ca o sa ma apuc de ea, dar fie am amanat sau mi-am gasit altceva de facut si n-am mai invatat nimic la capitolul chitara. Anul asta o sa incerc, chiar daca-s pe cont propriu sa-mi pun bazele in chitara. Am invatat ca daca nu iei tu initiativa, mai bine sa nu te astepti de la alti sa faca acest lucru pentru tine. Asa stau treburile si n-avem ce-i face. Si asa am sa fac si eu. O sa ma chinui, dar o sa merite fiecare suferinta:).

3. Cartile. Vreau sa ma reapuc de o mai veche pasiune de-a mea. Am cam abandonat-o o perioada, dar nu mi-a convenit, asa ca o sa ma reapuc de lecturi. E pacat pentru ca stiind citi inca de la 4 ani, n-am apreciat aceasta calitate pe deplin. Anul asta se vor schimba treburile. Revin la comorile din biblioteca. :)

4.Muzica. Una dintre cele mai mari pasiuni ale mele, daca nu cea mai mare;)). Nu pot spune ca am neglijat-o, dar pot spune ca n-am apreciat-o indeajuns. Nu vreau sa mai dau alte detalii pentru ca aici depinde doar de mine ce turnura iau lucrurile si nu vreau sa fiu foarte promitator, cum ar veni. Sper doar sa ma regasesc mai mult in muzica :).

5. Pe plan personal. Sper sa schimb situatia :)

6. Pe plan educational. Sper si aici sa trec cu brio peste ce inseamna sesiuni si examene. Totodata sper sa invat si alte lucruri, nu neaparat legate de ceea ce studiez eu, ci mai mult de pasiunile mele. Ca sa includ una, atunci zic teatru :)

7. Pe plan de divertisment. Aici doresc sa experimentez mai mult lucruri pe care n-am avut pana acum ocazia sa le experimentez. Sper sa pot calatori mai mult anul asta. Sper ca la vara sa plec in Germania, in practica, in cadrul facultatii. Sper sa ies mai mult cu cei pe care ii cunosc. Sper sa merg odata la o piesa de teatru. Sper sa merg odata, in sfarsit la un karaoke :)). Sper sa culeg mai multe amintiri anul acesta decat am cules in anii precedenti.:D

8. Pe plan de initiative. Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana spontana, un pic nebuna, care are si idei idioate cateodata. Cel putin asa am auzit in ultima vreme;)). Sper sa continui cu aceste initiative si anul acesta pentru ca am observat ca aduc multe plusuri pe mai multe domenii. Descoperi multe atat despre tine, cat si despre cei apropiati si cu toate acestea, inca mai ramane loc pentru neprevazut;)). Am o gramada de idei si proiecte pentru anul asta si abia astept sa le pun in practica :).

9. Defecte. Am anumite defecte "reparabile" ;)), pe care doresc sa le indrept. Nu ma astept la minuni, dar daca voi avea putere de vointa si ma voi stradui sunt sigur ca rezultatele nu vor inceta sa apara. Este o chestie inceputa din primavara lui 2010, dar care a fost abandonata in toamna anului trecut. Anul asta o sa ma dedic zilnic cate putin pentru a imbunatatii lucrurile.

10. Filozofia de viata. Sunt perfect de acord cu ce filozofie am acuma, dar sunt totalmente constient ca poate fi imbunatatita si perfectionata. Fata de anul 2009, lucrurile s-au schimbat mult, in bine. In mare datorita urmaririi lui ShayCarl pe Youtube. Am invatat multe de la omul asta si nu voi inceta sa-l urmaresc. Incerc sa-mi adaptez viata, intr-un mod bazat pe energie pozitiva. Omul asta imi demonstreaza zilnic cum buna dispozitie iti marcheaza viata facandu-ti posibil drumul inspre fericire. Sfaturile si indemnurile sale sunt aur curat si de aceea voi incerca cat mai mult sa adopt acest stil de viata:)

Astea sunt :). 10 tinte pe care am sa incerc sa le nimeresc in centru pe cat posibil. Daca reusesc sa le indeplinesc pe toate, atunci probabil ca viata mea va lua o intorsatura de 180 de grade de la situatia prezenta. Practic viata mea s-ar schimba radical. As privi la trecut ca la o amintire si nu m-as recunoaste probabil. Daca nu reusesc sa le indeplinesc, atunci voi fi tot eu, acelasi de an si an, poate cu ceva imbunatatiri de la an la an, dar cu aceleasi regrete majore. Daca voi indeplini doar o parte din ele, atunci voi fi multumit de progres, dar dezamagit de rezultat. Totusi acest lucru ma va schimba mai mult, iar astfel va avea loc o satisfactie interioara care ma va determina sa merg mai departe,

Acestea fiind spuse, vreau sa va doresc un sincer La Multi Ani de Anul Nou si sa va doresc toate cele bune, multa sanatate si fie ca toate planurile pe care o sa vi le propuneti pentru anul asta sa se indeplineasca si sa aveti parte de aceea satisfactie la finalul anului, pe care o meritati !

Joc Popular a doua zi de Craciun

noreply@blogger.com (Cosmin Oana) — Thu, 30 Dec 2010 17:21:00 +0000

Un obicei pe cat de frumos, pe atat de uitat in negura timpului de catre locuitorii minunatului sat in care am avut onoarea sa cresc si sa copilaresc. Da, da, este vorba de Rohia, iar obiceiul la care ma refer este "Jocul Popular". Chiar daca Rohia ar parea ca le are pe toate, ei bine nu e asa. Pe plan religios, turistic si administrativ sta destul de bine. Avem o manastire cunoscuta si pe plan international si anume Manastirea Sf. Ana, iar pe langa manastire mai sunt si inca doua biserici. Pe plan turistic, impecabil. Locul arata dupa spusele turistilor, rupt dintr-un colt de rai. Mie nu mi se pare chiar asa, insa e probabil din cauza ca am crescut aici si m-am cam obisnuit cu zona, dar in fine zona este superba. La capitolul turism contribuie si Pensiunea Maria, Manastirea, Scoala Generala "Nicolae Steinhardt" si multe alte puncte frumoase de vizitat. Pe plan administrativ nu stiu de ce am zis ca habar n-am cum ne merge;)).

Totusi, pe plan de "enterteiment" sau divertisment pot spune ca este jalnic;)). Cine vrea sa mearga la discoteca merge la un club dintr-un sat vecin. In sat nu exista decat crasme si un bufet:)). Exista si camin cultural, care veni vorba a fost renovat anul trecut, sau acu' doi ani, nu mai stiu sigur. Totusi e cam sarac in evenimente, singurele ocazii in care este folosit fiind la alegeri, intalniri cu consiliul sau intalniri electorale, normal si revelioane;)). In rest stagneaza. Denumirea de camin cultural este cam exagerata, parerea mea;)). Numai cultura nu se practica in el. Asta pana in a doua zi a Craciunului de anul asta, cand ceva frumos a avut loc acolo.

Ramanand la partea de divertisment, in Rohia s-a uitat de un obicei frumos de altadata. Un obicei care aduna atat tinerii, cat si batranii la un loc, facandu-i sa se simta bine si sa uite de diferentele de generatii si de diferentele sociale. Este vorba de Jocul Popular. Si cum orice lucru mare incepe de la o chestie marunta, in data de 19 decembrie am primit urmatorul e-mail:

Salutare!

In speranta ca oamenii din Rohia ar putea raspunde pozitiv la incercarea de a organiza ceva deosebit, am decis sa imi pun la bataie o parte din energie pentru a realiza aceasta MINUNE as putea spune, in cazul in care CHIAR ar avea loc!
Astfel ca, avem acum in prag de sarbatori ocazia sa lasam deoparte individualismul din noi si sa facem ceva frumos pentru suflet, sa readucem in actualitate o traditie pe cat de veche pe atat de frumoasa si anume jocul in sat, la caminul cultural, cu muzica live...cel mai probabil a doua zi de Craciun fiind si duminica!

Daca i-am intreba pe parintii si bunicii nostri despre acest gen de evenimente din cadrul sarbatorilor mari, sunt sigura ca am afla multe detalii interesante!
Indraznesc sa cred ca acesta initiativa va bucura toate generatiile din sat sau macar le va mai scoate din amorteala culturala pentru cateva momente. Asa ca, daca sunteti de parere ca este o idee buna, am rugamintea sa trimiteti mai departe acest mail...cu cat afla mai multa lume cu atat sunt mai mari sansele sa se si realizeze ceva!

O sa apara si un afis la un moment dat...in cateva locuri strategice din sat:), pana atunci puteti sa-l vedeti dand click AICI sau AICI.
Pentru intrebari, nelamuriri, propuneri nu ezitati sa ma contactati!

Cele bune,
Ali

Am stat, am citit mail-ul de vreo cateva ori si mi-a dat de gandit. Mi-a fost trimis de o fosta colega de liceu, care la randul ei l-a primit de la ce-a care poarta si semnatura acestui mesaj: Ali. Imi placea initiativa, asa ca l-am trimis si eu la randu-mi mai departe la toti rohienii pe care ii aveam in agenda. Pe urma am intrat in legatura cu Ali pentru mai multe informatii.

Am aflat ca e doar o idee si un vis frumos pus la cale de catre tatal ei si sora ei. Ana, care de altfel este si interpreta de muzica populara. I-am pus link catre contul ei de Youtube, nu stiu daca are site:D. Astfel s-a ajuns la ideea de a face in a doua zi de Craciun, Joc Popular la Caminul Cultural din Rohia.

I-am spus ca este extraordinar ceea ce face si ca era vremea pentru o astfel de initiativa pentru sat. Chiar mi-a placut initiativa, asa ca am incercat sa ma implic si eu. Nu pot sa spun ca am participat la organizare, dar am incercat sa distribui evenimentul la cat mai multa lume, atat din vorba in vorba, cat si pe ...ia ghiciti;)...da, da Facebook. Pe Facebook, unde am asa o experienta vasta in a organiza evenimente ;)). (Vezi Guitar Night si a mai fost si Snowball Fight Cluj, despre care n-am scris un articol, dar a fost:D). De asemenea am sugerat sa fie distribuit si prin firma de cablu, care are un canal de anunturi. Acel canal de anunturi este o cale foarte rapida de a transmite informatii la marea masa a locuitoriilor din Rohia si nu numai. Pana la urma cea mai buna metoda de inforamare s-a dovedit cea prin barfe. Iar evenimentul de pe Facebook a reusit sa aiba un impact aproape nesemnificativ. :))

Veni si ziua marelui eveniment. Incepu in jurul orei 16, teoretic, dar practic cam in jurul orei 17. Muzica era din belsug, atat live, prin instrumente si voce, cat si digital, asigurata de calculator. Mancare si bautura, doar cei care isi aduceau de acasa, ca asa e normal la Joc. In rest, joc si voie buna. Marea surpriza nu a fost dispozitia, pentru ca asta era din plin, marea surpriza a fost numarul mare de persoane care au onorat evenimentul.Chiar si asa, tot isi mai faceau aparitia cativa si seara tarziu. Probabil a intervenit curiozitatea in cazul multora, chiar si in cazul meu pot sa spun. Ma intrebam oare cum o sa fie, chiar daca nu ma asteptam sa merg acolo sa joc. Credeam ca o sa merg, sa vad asa cum este, iar dupa aia sa ma intorc inapoi acasa. Nu de alta, dar jocul, nu este chiar punctul meu forte. Chiar incerc sa evit o astfel de manifestare in public:)). Totusi in acea zi, am lasat la o parte inhibitiile si am jucat un pic. Cand te simti bine si ai dispozitie faptul ca dansezi prost pe muzica populara nu mai constituie un impediment in a te distra, nu? ;))

Pot spune ca un astfel de obicei nu este doar frumos, dar este si util. Daca nu era, probabil ca a doua zi de Craciun mi-o petreceam in casa, asteptand colindatori sau mergand la randu-mi cu colindul, dar in alta dispozitie fata de ce mi-a oferit acest eveniment comun. Nu cred ca a fost cineva care nu s-a distrat. Cine a vrut sa se petreaca, chiar s-a petrecut, cine nu, nu. Ca prim eveniment de acest fel, pot sa-l declar un real succes care a depasit probabil asteptarile multor sceptici. Consider ca prin aceasta initiativa s-a demonstrat ca daca exista multa ambitie si daruire, chiar si din partea catorva oameni se poate face ceva frumos si memorabil.

Sincere felicitari celor cu initiativa si celor care s-au trudit in organizarea primului "Joc Popular", de dupa multa vreme de absenta din Rohia. :) Ca prima editie a fost minunat si ce mi-a placut si mai mult a fost ca cei care nu s-au prezentat la Joc, regreta acest lucru si asteapta sa se mai organizeze ceva de genul cat mai curand. In speranta acestui lucru, trebuie sa recunosc, sunt si eu. :)