Bucuresti / aprilie 2013

Nu am scris de mult timp pe blog, recunosc, dar a fost o perioada destul de aglomerata. Sesiuni foto, a inviat Hristos, am avut cateva zile de filmari caci lucrez la un pilot de emisiune TV, despre care nu dau deocamdata amanunte si multe, multe altele. In plus, parca zilele trec in zbor, nimeni nu le mai tine numarul.

Nu am sa fac o retrospectiva a zilelor trecute ci am sa prezint, din cand in cand, la ce am mai lucrat. Azi am sa va arat cateva fotografii din sesiunea foto cu o tanara speranta a baletului, Niki, un copil frumos si cuminte. S-a nascut in Romania dar locuieste in Italia, invata la una din cele mai celebre scoli de balet de acolo, tocmai a participat la un mare concurs de balet la New York si munceste enorm. Ti se umple sufletul de drag vazand cu cata daruire si pasiune se avanta in lumea asta atat de complexa si concurentiala a dansului profesionist, cata eleganta si frumusete naste trupul uman. Ii tin pumnii si sper sa ii foloseasca fotografiile de portofoliu pe care le-am realizat impreuna.

In ceea ce priveste echipamentul, bineinteles ca am folosit tot camera mea, Canon 5D mark II, dar in ceea ce priveste setul de lumini am colaborat din nou cu cei de la Photosetup, care mi-au fost alaturi ca de obicei si mi-au pus la dispozitie kitul Hensel Integra Plus 500Ws FM1 .

Ca tot am vorbit despre Photosetup nu ar fi rau sa le vizitati site-ul care a suferit un face lift si va prezinta pester 1500 de produse care se afla in stoc, in plus puteti afla de concursul aniversar Hensel un de puteti castiga un premiu in valoare de 5.000 de euro!

Deunazi am fost invitat de amicul Galatescu la o plimbare pe bulevard, insotiti de o multime de fotografi sau pseudo-fotografi sprea a imortaliza cateva june frumusele imbracate in traditionala ie romanesca. Ia combinata cu pantaloni mulati sau jeans dadea bine, asa cum ii sade frumos uneit tinute stramosesti, fetele erau vesele si soarele stralucea in ochii lor. Nu am inteles exact cine era organizatorul, care era scopul plimbarii, dar un demers de relansare a unui frumos element vestimentar romanesc e demn de lauda.

Nu imi place ingramadeala care se naste la evenimente de genul asta, ca de altfel si la workshop-uri sau seminarii, prefer sa lucrez linistit cu modelul asa ca nu va voi prezenta foarte multe fotografii. Dar sper ca ceea ce veti vedea sa va placa. Eu unul cel putin, m-am bucurat sa vad pentru o clipa un simbol romanesc prin orasul coplesit de primavara.

A sosit clipa sa va prezint si muza care l-a inspirat pe Boccaccio (1313 – 1375), Maria d’Aquino. Se pare ca Maria a fost iubita lui Boccaccio si i-a inspirat acestuia personajul Fiametta, care apare nu doar in arhicunoscuta sa lucrare, Decameronul, ci si in alte scrieri, de exempluFilocolo si L’elegia di Madonna Fiammetta. Este singurul care a avut o legatura reala cu muza sa, spre deosebire de Dante si Petrarca. Dealtfel, tot spre deosebire de cei doi, Boccaccio prezinta viata eliberata de valori morale de tip ascetic, studiaza pasiunile omenesti nu doar la suprafata ci coboara spre pasiunea instinctuala, reala si profund umana. Este practic unul din intemeietorii umanismului in literatura, opera sa inspirandu-i pe multi scriitori europeni.

Decameronul a fost o lucrare curajoasa pentru perioada respectiva, plina de umor si galanterie, uneori cu note picante si senzuale, ceea ce a socat profund societatea naiva si ipocrita. La fiecare pas descoperi frumusetea si placerea vietii, samburele de adevar ce nu exista in scrierile perioadei.

Istoria spune ca Boccaccio a fost parasit de Maria (Fiametta) iar dragostea lui a fost tradata. In lucrarea L’elegia di Madonna Fiammetta, Boccaccio rastoarna situatia, facand din Fiametta partenerul ranit din dragoste, parasit si abandonat,  lacrimile curg de data aceasta din ochii celei care, in viata adevarata, il facuse pe autor sa planga.

Spre deosebire de Beatrice si Laura, Fiametta este vie, plina de viata, calda, iubitoare, plina de dorinta si de pasiune. Boccaccio e scriitorul realitatii imediate, a trairilor intense si fierbinti, dealtfel el dedica Decameronul femeilor care vor sa iubeasca: „n-am uitat că am închinat această carte femeilor deprinse să vieţuiască în huzur, şi nicidecum celor cu treburi; pentru aceia care citesc doar ca să-şi treacă vremea, nicio lectură nu-i prea lungă, dacă îşi atinge scopul pe care-l caută cititorul. Lecturile mai scurte se potrivesc cu mult mai bine şcolarilor, care trudesc spre a-şi trece vremea cu folos, şi nu ca să petreacă, decât vouă, femeilor, cărora vă rămâne liber tot timpul neîntrebuinţat în desfătările iubirii.”

Boccaccio este omul care traieste clipa, care incearca sa nu piarda nici o ocazie, viata e scurta si trebuie sa ne bucuram de tot ceea ce ne ofera: „să nu uiţi niciodată că soarta nu ne îmbie cu zâmbetul pe faţă şi braţele deschise decât o dată în viaţă; iar dacă atunci omul nu ştie să-i primească darul şi ajunge pân la urmă sărac lipit şi cerşetor, se cade să arunce vina şi pe sine însuşi, nu pe soartă.”

For a little while now I’ve been interested in finding out more about muses… as in our proudly individualistic culture the relationship between the artist and his muse, once standard and then legendary, is no longer part of our common vocabulary.
Who are the muses? Gracious goddesses – daughters of the titaness of memory, platonic ideals, models for the Holly mother portraits, virtuous or harlot women, feminine paragons, mysterious unreachable lovers, feminine valets to someone else’s imagination, complementary concepts, great understanders, poetic inventions,  much desired ghosts that sometimes come uninvited, queens of the superficial, self-muse, inner muses?
In its earliest conception in classical Greek writings, the relationship between the artist and the muse was one of reciprocity; the woman acting as intermediary for the Gods offered the man access to memory and knowledge that he lacked. The artist would subsequently produce an autonomous text that was not about the female muse, but which celebrated her involvement in the act of creativity. Such an exchange implied a lack on the part of the man that could only be filled by a momentary loss of self-possession as he was inhabited by the power and the insight of the muse.
During the middle ages, romantic narrative’s landscape of kings and queens, knights and ladies, heroism, bravery, destiny and magic became established in the western imagination, so the idea of romantic love has penetrated so deep into our culture that few people escape its influence before leaving the nursery.

The romantic themes of idealisations and forbidden (or non-consumated) love were taken to new extremes in Renaissance Italy.
Poets such as Dante and Petrarch placed their muses on elevated pedestals. Dante’s Beatrice and Petrach’s Laura are portrayed as models of perfection and purity, while later Boccaccio’s interest in his muse, Maria (Fiametta), is the perfect blend of mind, body and spiritual love.

The idealisation of Beatrice and Laura is partly attributable to Marianism, because during the 13th century Mary became increasingly important as mediator between human beeings and God. It was to Mary that the majority prayed for divine intercession. She was more „human” and therefore approachable than all three personifications of the Holy Trinity. Moreover her position as the mother of God gave her considerable authority.
For some time, the river of romantic literature was swollen by the tributary of Marianism. Women were worshipped with religious fervour and sexual desire was holly sublimated.

By the Romantic age, however, the muse helped the creator to express feelings, ideas, and emotions, rather than religious and political ideas. this period, brought the idea of the freelance artist, the idea of art for art’s sake, comes about, and this signifies a major change in the conception of art, the essence of art, and what constituted art.

The muse in her purest aspect is the feminine part of the male artist, with which he must have or not have intercourse if he is to bring into being a new work. She is the anima to his animus, except that, in a reversal of gender roles, she penetrates or inspires him and he gestates and brings forth, from the womb of the mind. Painters don’t claim muses until painting begins to take itself as seriously as poetry.
Nowadays when our attention is assaulted by a dynamic loud media mixture, we began  unexpectedly to forget to read. We’ve starded to neglect the words writen on paper. We’re anxious and in a constant hurry, loosing the patience to read a page in a book. And with all these we began to alienate poetry out of our lives. We do not have rhyme or joining crossover exercise, we forgot the ancient hexameter or the romance lyrical note. We forgot to be dreamers and to lose ourselves in dreaming…

Schopenhauer said poetry is the art that put in motion our imagination by the help of words. My artistic endeavor adds image to words.

Continui azi cu prezentarea lucrarilor din proiectul Muse Descompuse. De data aceasta este vorba de Laura de Noves, cea care i-a inaripat gandurile si mai mult ca sigur,  simturile lui Petrarca. Intruchipare a perfectiunii si a puritatii, Laura este un personaj de a carei existenta nu e nimeni convins. Petrarca a stiut sa stearga atat de bine urmele ce o pot dezvalui incat uneori putem crede ca e doar rodul imaginatiei acestuia. Ori poate ca e o incercare de materializare a insusi spiritului poetic. O personificare a unui gand o intruchipare a unei stari umane: Poezia. Poate Laura e doar simbolul Laurilor poetici, ce Petrarca, ca si Dante, ii purtau mangaindu-le tamplele.

Citind Canzonierele, mirat de fervoarea ascetica a poetului, incepi sa intelegi frumusetea unei iubiri platonice, a unei daruiri in gol, totala si definitiva. Daca este sa scormonim parerile ce au strabatut istoria, Petrarca a intalnit-o pe Laura la 24 de ani, clipa ce i-a marcat tot restul vietii. Laura devine punctul nodal in jurul careia se invarte viata sentimentala a poetului. Desi nu o mai intalneste niciodata este din plin lovit de vestea mortii frumoasei doamne in urma epidemiei de ciuma din 1348. Si totusi, Laura ii revine consolatoare din Ceruri, mangaiindu-i deznadejdea si inspirindu-l in continuare, femeie superioara, etalon al virtutii si frumusetii.

Quando io movo i sospiri a chiamar voi,
e ‘l nome che nel cor mi scrisse Amore,
LAUdando s’incomincia udir di fore
il suon de’ primi dolci accenti suoi.

Vostro stato REal, che ‘ncontro poi,
raddoppia a l’alta impresa il mio valore;
ma: TAci, grida il fin, ché farle honore
è d’altri homeri soma che da’ tuoi.

Cosí LAUdare et REverire insegna
la voce stessa, pur ch’altri vi chiami,
o d’ogni reverenza et d’onor degna:

se non che forse Apollo si disdegna
ch’a parlar de’ suoi sempre verdi rami
lingua mortal presumptüosa vegna.

Incep de astazi prezentarea lucrarilor din proiectul Muse Descompuse. Voi prezenta lucrarile care sunt expuse in cadrul expozitiei de la Sarroglia Art Lounge Gallery (str. Vasile Lascar nr. 59) pana la sfarsitul lunii martie. Daca ajungeti acolo, astept cu drag parerile voastre, aici pe blog.

Asa cum am mai spus, proiectul porneste de la ideea de muza, de sursa si suport al inspiratiei artistului. Am pornit de la fascinantele povesti ale muzelor ce i-au inspirat pe Dante, Petrarca si Boccaccio, iar azi va prezint muza ce l-a inspirat pe Dante Aligheri (1265-1321), Beatrice Portinari. Dante a intalnit-o pe Beatrice prima ora la varsta de 9 ani iar acea intalnire a nascut practic, asa cum spunea Dante, flacara visarii si a poeziei in el: „Mi-a apărut înveşmântată într-o culoare simplă şi demnă, încinsă şi împodobită în chipul în care-i şedea bine vârstei ei…”. Ea este cea care a inflacarat imaginatia viitorului poet, o lumina care a dainuit toata viata poetului. Dante a mai intalnit-o doar de doua ori in viata pe Beatrice, care a murit de tanara casatorita fiind cu un batran bancher. Aceasta iubire platonica a avut drept chezasie un legamant al poetului cu sine insusi, legământ de a scrie despre ea lucruri care n-au mai fost scrise vreodată despre o femeie. Frumusetea acestei relatii poet – muza sta chiar in faptul ca, in realitate, Beatrice nu l-a cunoscut pe Dante. Relatia Dante-Beatrice a existat doar in sufletul si imaginatia poetului. Practic, Dante a fost indragostit de dragoste. Beatrice a nascut in el un sentiment pur si inaltator si pana la urma, ii datoram Divina Comedie.

Sonetul XXVI

Atât de nobilă şi-atât de sfântă
apare doamna-mi când din mers salută
că limba, tremurând, rămâne mută
şi ochii, de vederea ei, se încântă.

Ea trece şi, simţindu-se plăcută,
tristeţi şi umilinţe o-nveşmânt
şi pare că din ceruri, pe pământ
spre-a-ntruchipa minuni ar fi căzut.

Aratăse-n cereasca ei lumină
atâtor ochi, şi-inimă strecoară
un dulce balsam neştiut simţirii;

şi parcă de chipu-i palid zboară
prea limpede spirit al iubirii
şoptind oricărei inimi : „Suspiră”.

„E quando ella fosse presso d’alcuno, tanta onestà giugnea nel cuore di quello, che non ardia di levare gli occhi, nè di rispondere al suo saluto” . (Şi când ea era aproape de cineva, atâta sfinţenie pătrundea în sufletul acestuia, că nu cuteza să ridice ochii, şi nici să-i răspundă la salut).

„ch’ogne lingua deven, tremando, muta / e li occhi no l’ardiscon di guardare” ( că limba, tremurând, rămâne mută / si ochii, de vederea ei, se-ncântă)

http://www.noutatifoto.ro/expozitie-de-fotografie-de-arta-muse-descompuse-dan-st-andrei/#comment-9

http://www.f64.ro/blog/2013/02/25/expozitie-de-fotografie-de-arta-muse-descompuse/

http://artindex.ro/2013/02/20/muse-decompuse-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei/

http://www.foto4all.ro/blog/2013/02/muse-descompuse-photography-exhibition/

http://danandreiblog.com/2013/02/21/pregatiri-pentru-expozitie-mvse-descompvse/

http://www.comunicatedepresa.ro/dan-andrei/vernisaj-expozitie-fine-art-photography-dan-st-andrei/

http://www.comunicatedepresa.ro/simus-trading/photosetup-alaturi-de-artistul-dan-andrei-la-expozitia-foto-muze-descompuse/

http://www.orasulm.eu/evenimente/Hotel_Sarroglia_24764/Mvse_Decompvse_-_Dan_St._Andrei_34277

http://www.clubulfoto.com/muse-descompuse/

http://photosetup.ro/blog/expozitie-de-arta-fotografica-muse-descompuse-artist-dan-st-andrei/

http://aiurart.ro/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse/

http://www.agentiadecarte.ro/2013/02/dan-st-andrei-expune-%E2%80%9Dmuse-descompuse%E2%80%9D/

http://www.print-magazin.ro/article/2013/02/27/de-martisor-dan-st-andrei-verniseaza-expozitia-de-fotografie-muse-descompuse.html

http://unica.ro/blogs/jurnal-de-timp-liber/2013/02/27/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse/

http://www.revistaaccente.com/#!noutati-16/cyzy

http://evenimente.artclue.net/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse/

http://www.artactmagazine.ro/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse.html

http://danandreiblog.com/2013/03/01/ziua-expozitiei-mvse-descompvse/

http://www.noutatifoto.ro/expozitie-de-fotografie-de-arta-muse-descompuse-dan-st-andrei/

http://www.sapteseri.ro/blog/2013/03/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse/

http://www.photomaniacs.ro/muse-decompuse-de-dan-st.-andrei-7-1_expozitii-foto.php

http://blog.academiadefotografie.ro/muse-descompuse-dan-st-andrei/

http://www.sensotv.ro/arte/Stiri-de-ultima-ora-4037/dan-st-andrei-mvse-descompvse

http://www.port.ro/pls/w/event.event_page?i_event_id=229670&i_event_area_id=24&i_city_id=-1&i_topic_id=&i_county_id=-1

http://www.hotcity.ro/cultura/expozitii/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse

http://www.galeriadearta.com/stiri/muse-descompuse-4563.htm#more-4563

http://evenimente.artclue.net/vernisaj-expozitie-de-fotografie-dan-st-andrei-mvse-descompvse/

http://www.modernism.ro/2013/02/27/dan-st-andrei-mvse-descompvse-sarroglia-lounge-art-gallery/

Si a fost si seara vernisajului. O seara frumoasa in care m-am bucurat inca o data de prieteni ce imi sunt intotdeauna aproape, de prieteni pe care nu am mai avut ocazia sa ii vad de mult si am avut ocazia sa descopar prieteni noi. Oameni buni si frumosi. O seara in care am avut emotii, o seara in care am dat la iveala noul meu proiect, Muse Descompuse. A fost prima oara cand cineva a putut vedea toate lucrarile, am vrut sa fie o surpriza pentru toata lumea. M-am bucurat sa imi vad lucrarile expuse pe peretii galerie Sarroglia, sa vad oameni privindu-le sa ma intrebe si sa ma destainuiesc.

Sunt si prieteni care nu au putut ajunge, din motive obiective, dar au ocazia sa vada lucrarile cand vor si cand vor avea timp, expozitia este deschisa pana la sfarsitul lunii, asa ca daca aveti timp liber si pofta sa petreceti timpul in compania lucrarilor mele va invit in strada Vasile Lascar la numarul 59, unde usile galeriei Sarroglia va sunt deschise. Si daca tot ajungeti acolo, nu uitati sa imi dati un semn. Parerea tutror conteaza enorm pentru mine.

Dar acest vernisaj nu reprezinta decat un prim pas. Lucrez la albumul de fotografie de arta Muse Descompuse si promit sa va rezerv inca multe surprize. Sunt sigur ca o sa va placa, asa ca stati pe aproape!

Fotografiile din acest articol sunt facute de Ioannis Stamatogianis, Photosetup si Diana.