Ma uit in Wikipedia franceza cu O., care are 9 ani jumatate si are nevoie de date suplimentare pentru scoala. Vedem articolele despre Oceanul Antarctic, Marea Ross, apoi ne uitam la articole despre exploratorii ce au descoperit, atins (Nansen, Amundsen) sau ratat (Scott) poli si munti si locuri neatins de om inaintea lor. In articole sunt prezentate poze vechi, alb negru, barbati tineri cu mustati si barbi in furculita sau foarte mari (Nansen), apoi poze cu ei mai in virsta, detalii despre viata lor.

O.: – Oare nu este si un articol despre tine, cum erai tinar si cum erai batrin? 

Dupa citeva zile de la discutia despre calculatoare si imprimante de pe vremuri, atingem din nou subiectul, de data aceasta cu O.

O.: – Si chiar nu aveati calculatoare pe vremuri?

Eu: – Nu.

O.: – Si pozele erau in alb si negru, asa-i? 

Eu: – Da.

O.: – Si hainele pe vremuri erau alb si negru, nu? 

Buni ii povesteste lui C. despre vremurile cind era si ea mica, despre curentul electric care venea si pleca, despre sobele cu lemne etc.

C.: – Da’ nu aveati nici televizor?

Buni: – Nu!

C.: – Nici calculator?

Buni: – Nu, nici calculator!

C. (neincrezatoare): – Da’ imprimanta aveati?

Buni (ride): Nu, nici imprimanta!

C. (uluita, socata): Nici imprimanta … 

Seara, stam la masa pe veranda. C. maninca a doua portie de vinete cu cirnacior.

Eu: – Maninca mai incet, te rog, si nu prea mult ca o sa te doara burtica la noapte.

C. (pune minutza pe burtica): -  Nuuuuuu…

Eu: – Ba da, stii foarte bine ca asa se intimpla. Ce o sa faci daca te doare burtica dupa ce te pui in pat?

C.: – O sa incerc sa nu zic nimica

Ne uitam la niste desene, cind C. isi aminteste ceva:

C. – Familia A. are trop de chance (sunt foarte norocosi)!

Eu: – De ce?

C. – Pentru ca sunt in vacanta la Stra, Stra, Strasbourg!

Eu: – Si ce e asa de fain sa fii in vacanta la Strasbourg? Ce fac ei acolo?

C. –  Pai is multe chestii, foarte faine, este si un togoban...

C.: – Tatiiiiiiiiiii (plingind)! Tatiiiiiiiiiiiii! O. mi-o facut papusa chinoise

Eu: – Si ce daca? Nu ii sta bine?

C.: – Nuuuuuu, da e françaiiiiiiiiise!

C. se pregateste sa mearga in gradina. Isi ia niste papuci pe care nu ii recunosc.

Eu: – C., de unde ai papucii astia?

C.: – Nu stiu, mama i-o gasit! 

Mami: – C., vrei sa mai mergi la cursul de engleza?

C.: – Nu!

Mami: – De ce?

C.: -  Ca nu inteleg nimica!

Miercurea fetele se dau mai nou cu bicicletele prin oraselul unde ne-am mutat, impreuna cu doi prieteni. In grupul de biciclisti sunt doi copii de aproape 9 ani si doi de aproape 5 ani. C., cea mai micutza din grup (cu 4 zile), se chinuie din greu sa ii urmareasca pe restul. Se opreste gifiind in fata casei:

C.: – Tati, trebuie sa ne mutam in alt oras!

Eu: – Dar de ce?! Nu iti place aici?

C.: – Ba da, foarte mult. Dar trebuie sa ne ducem in alt oras, mai lung!

Eu: – Mai lung? De ce mai lung?

C.: – Pai ca sa ii pot prinde pe ceilalti cu bicicleta!

Fetele se uita la Tarzan. Desenul ajunge la punctul in care Tarzan isi descopera descendenta umana.

C.: – Tati, stii, mama lui Tarzan era bruneta!

Eu: – Da? Nu stiam.

C.: – Da, era bruneta. Nu era maimuta!