De vorba cu mine însumi

Piatra Secuiului

2023-08-30T22:30:00.001+03:00

Accesul in Piatra Secuiului se face din localitatea Rimetea, la 28 de km de Turda. Localitatea medievală este menționată pentru prima dată în 1257 cu numele de Toroczcko (Trascău) și devine în curând cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier din zonă. In perioada 1996-1997, ce au fost accesate fonduri europene prin implicarea unor ONG-uri iar â localitatea si-a valorificat si păstrat vechea arhitectura, mai mult punând in valoare patrimoniul arhitectural (în principal casele construite in secolele XVII-XIX), ajungând să-și dorească renovarea patrimoniului în defavoarea înlocuirii vechilor edificii cu altele noi, să se mândrească cu el și să învețe cum să-l păstreze nesufocat de noile intervenții urbanistice. În octombrie 2000, Oficiului Național al Monumentelor Istorice a desemnat localitatea Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

Masivul Piatra Secuiului este un masiv calcaros, golaș și alungit, împărțit în două părți de o „râpă” (ceea ce face ca, din mai până în septembrie, soarele să răsară de două ori pentru acei oameni care trăiesc în partea de nord a localității). Partea nordică a masivului, mai scundă, poartă și numele de „Colții Trascăului” și adăpostește ruinele unei fortărețe medievale. Relieful de tip carstic al masivului este caracterizat de o prezență intensivă a liniilor de fisurare și de existența a peste 15 peșteri de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului. Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor - conform wikipedia.

Părăsim satul și mergem spre est, încercând sa mai prindem umbra la urcare

Urcușul este susținut după prima treime, pe grohotiș calcaros

Foto : Titus

Rimetea a rămas in vale

In fundal Cetatea Colțești

Noi mergem pe Colții Trascăului 1113 m altitudine - aici marele V prin care am urcat

Foto : Titus

Băieții pe Colți

Arătându-ne Colții

Trupa toata pe Vf Pietrei Secuiului 1128 m

După ce am trecut de Vf. Pietrei Secuiului am ales varianta Cruce albastra cu o coborâre mai lungă dar mult mai domestică

In fundal Cetatea Colțeștilor - următorul obiectiv

Cheile Geogelului - Cheile Râmețului

2023-08-30T07:00:00.001+03:00

Dupa ce am trecut prin satul compus din doua case si dependinte Cheia, am lasat fetele la hămăcit și noi am mers până în Cheile Geogelului. Se merge in amonte, se trec cateva case - majoritatea parasite - si se ajunge la bifurcația cu Valea Brădieșilor, valea Geogelului fiind spre stanga (N)

Unii cu munca lui Sisif, alții cu hămăceală păzită

Trecem din nou prin Cheia, apoi intăm în Cheile Râmețului pe care le vom face prin albie cu costume de baie si papuci de apă

Pe mine m-a lasat acumulatorul, continuarea este cu fotografiile lui Titus

Portalul

Dacă nu a plouat recent, cheile se pot face la pas, doar anumite zone fiind de trecut pe scoabe.

Nu impun pregătire deosebita, trebuie doar atentie, Traseul este marcat pe portiunea Cheilor Râmețului cu cruce albastra.

Consultati prognoza meteo inaite si nu va aventurati dacă se preconizeaza ploi, valea Râmețului este ca o pâlnie si nivelul poate creste rapid, au fost cazuti cand turisti au fost surpriși si a fost nevoie de intervenția Salvamont

Brâna Caprei - Munții Trascău

2023-08-29T19:47:00.004+03:00

Am mers cu masina pana in poiana de la intrarea in chei. Un mosulica hatru, ne-a cerut bani de parcare, cred ca nu avea bani de rachie... cand ne-am intors nici urma de proprietar
După un sfert de oră de la intrarea în Cheile Râmețului, marcajele se despart.

Triunghiul albastru continuă spre dreapta, pe Brâna Caprei, iar crucea albastră pe firul apei. Am ales triunghiul albastru care începe cu o prima porțiune destul de abrupta, prevăzută cu lanțuri si scoabe. De fapt toata brâna are porțiuni pentru care trebuie un minim de cunoștințe de cățărare si echipament adecvat - mai ales încălțăminte cu talpa aderenta ! Fiind calcar, când este ud este destul de periculos de făcut !

Hornuri

Fetele

Deschideri largi

Jos se vede raul pe care il vom parcurge prin albie la intos Ramet (Geoagiu)

Apare un turn ! Hai pe el 😀

Doamne Ajuta !

Echipa : Lucia, Lenus, Amalia, Titus si Paul

După ce ne-am bucurat de priveliști care ne-au tăiat respirația, și multe ședințe foto, traseul a coborât la râu, de unde am continuat pe cruce albastră până la Casa Paraschiva din satul Cheia.

Cheile Borzeștilor - Colții Corbului

2023-08-29T15:15:00.002+03:00

Am ajuns la după ora 14 la Cabana Buru, ne-am cazat si am zis sa umplem restul de zi cu ceva, asa incat am ales un traseu din apropiere, la îndemâna

Suntem impreuna cu Luci si Titus, Lenus si Paul si Amalia.

Traseul pleaca chiar de langa cabana

Urcam o portiune cu cablu, la prima cascada

Pereții se strâng

Ne oglindim

Mici cascade

Zvon de toamna

Sor-cu-frate (Melampyrum Bihariense)

Coltii Corbului si Valea Ariesului cu Cabana Buru

Este si doboratura pe traseu*

Alte oglindii *

Pe Coltii Corbului*

* Foto: Titus Hen

Traseul este usor, are aproape 6 km si o diferenta de nivel de circa 300 m.

Atentie la coborare, este sustinuta si poate sa provoace probleme daca este dupa ploaie !!!

Salamandra

2023-03-26T22:14:00.009+03:00

O întâlneam în copilărie destul de des, acum văd doua trei exemplare pe an... Azi am găsit 4 femele care depuneau larve in apa

Salamandra comună sau Salamandra de foc (Salamandra salamandra) a fost aleasă reptila anului 2016, este cea mai des întâlnită specie de salamandre din Europa.

Salamandra a încins imaginația oamenilor. Se spune despre ea că resiztă la cele mai mari geruri, scapă de foc și trăiește sute de ani.
Salamandra (Salamandra salamandra) poate atinge o lungime de până la 24 de centimetri. Corpul este negru-lucios cu pete galbene, care, uneori, pot fi contopite în șiruri longitudinale.

Salamandrele trăiesc în păduri umede, în special în apropierea izvoarelor și a pâraielor. De cele mai multe ori, activă în timpul nopții, salamandra este considerată a fi fidelă teritoriului ales. Se hrănește cu viermi, melci și insecte. Se împerechează vara pe uscat; în primăvara anului următor, femela depune în apă până la 70 de larve de aproximativ 3 cm. Ele au branhii externe, au deja patru picioare, iar în decursul a 2-3 luni se dezvoltă într-o salamandră care trăiește pe uscat.

   Coloritul cu pete contrastante ale salamandrei pare să aibă două roluri: primul este acela de a conduce la dezagregarea conturului animalului, astfel acesta putând să nu fie observat în mediile cu culori variate (covor de frunze etc.); al doilea este acela de a semnaliza prădătorilor potențiali toxicitatea salamandrei, pentru a-i descuraja.    Salamandra salamandra este o specie timidă, care petrece mult timp ascunsă în crăpături umbroase, sub bușteni sau alte locuri asemănătoare care îi oferă protecție și umezeală.
   Perioadele principale de activitate sunt în nopțile blânde; este inactivă în sezoanele cu temperaturi extreme precum iarna în Europa și vara în Orientul Mijlociu.
   Folclorul tradițional susține că salamandrele pot să supraviețuiască focului; termenul - salamandră - vine de fapt din termenul arab - trăiește în foc. Salamandra de foc și-a primit numele după miturile apărute despre ea. Aceste povești au apărut probabil din cauza că salamandrele au fost văzute frecvent târându-se afară din buștenii aruncați în focurile de tabără. Bineînțeles că pielea lor subțire și permeabilă nu le oferă protecție împotriva focului. (Lanza, et al., 1998).
Informații preluate de pe pagina de Facebook a Ministerului Mediului si furnizate de Administrația Parcului Național Retezat, biolog Claudia Dănău.

Femeile sunt adesea putin mai mari decat masculii. Salamandra are membre puternice si glande parotide proeminente, iar pielea este lucioasa si la atingere ofera senzatia de cauciuc. Capul este usor aplatizat, iar botul rotunjit. Coada cilindrica si lunga poate avea o lungime de pana la o treime din cea totala a corpului.

MOD DE VIAȚĂ
Salamandra trăiește de obicei in zone deluroase, in păduri de foioase, intr-un mediu in care acces la ape stătătoare curate. Este unica intre vertebrate prin abilitatea sa de a dezvolta din nou un membru pierdut. Regenerarea membrelor pierdute este cel mai interesant aspect al salamandrei, dar acest proces poate fi traumatizant, iar salamandra necesita o dieta mai bogata in perioada de regenerare. Dupa ce au finalizat metamorfoza si au devenit terestre, salamandrele trec prin numeroase momente de naparlire, in care stratul superior de piele este eliminat complet si apoi mancat de amfibian.

REPRODUCȚIE Chiar daca au la dispoziție un vas cu apa, salamandrele nu-l vor utiliza si pentru reproducere. Larvele de salamandra sunt complet acvatice, astfel ca va fi necesar si un spațiu acvatic pentru reproducere, zona care poate ocupa pana la jumătate din suprafața unui terariu mai mare. Amfibienii se împerechează de obicei la începutul toamnei, iar larvele apar începând cu luna februarie a anului următor. Condițiile ideale pentru depunerea larvelor vizează o apa ușor mișcătoare si nu prea adânca. Salamandra poate depune intre 15 si 70 de larve in apa, care pot fi apoi separate de mama. Metamorfoza durează minim o luna, iar petele colorate ale salamandrelor apar la câteva zile dupa ce s-au dezvoltat in forma finala. Unele salamandre ating maturitatea sexuala dupa doar doi ani de viata, dar cele mai multe sunt gata de reproducere la varsta de 3 sau 4 ani. Sursa : http://ruralroute.org/razvad/flora-si-fauna/salamandra

Florile întâiului de mai

2022-05-03T17:01:00.002+03:00

Încerc, sa aduc, pe cat posibil, blogul la zi, sa il actualizez - daca e posibil săptămânal, cu una, doua postări.

Sper sa regăsiți lucruri frumoase, celor ce îmi vizionați postările

O primăvară ciudata s-a întâmplat anul asta, cu multe întretăieri de zile calde si reci... iar natura a reacționat ca atare, așa încât, la 1 mai, am găsit in Munticel si Piatra Șugăului flori amestecate, din decade diferite de primăvară timpurie si de primăvară târzie

Voi merge mai departe

2022-05-02T23:11:00.002+03:00

Voi merge mai departe

gândurile se vor așeza la margine

de piatră, de apă, de vânt

îmi vei dărui o clipă

pe care eu o voi înmulți

adăugând lumină,

amestecând

lumină

și

cuvânt,

până când lumina mă va umple

pe dinăuntru

iar cuvântul va țâșni și se va pierde

și toți mă vor arăta cu degetul

și mai toți mă vor alunga

că le-am tulburat liniștea întunericului

Voi merge mai departe ...

02 mai 2022

Foto și cuvinte amestecate Ion Simion

Mânăstirea rupestră Șinca Veche

2021-09-06T22:03:00.001+03:00

Cunoscut mai mult sub denumirea de "Templul Ursitelor", locașul de cult din Șinca Veche se bănuiește ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani si se presupune ca ar fi aparținut aceleiași civilizații care a întemeiat "Templul Alb" din Insula Șerpilor.

Șinca Veche apare in acte începând cu secolul al XII-lea si este cunoscuta, pe lângă numeroasele vestigii arheologice încă nevalorificate, gratie istoricului si filologului roman Gheorghe Șincai, a cărui familie își are rădăcinile aici.

Dat fiind faptul ca Șinca a fost o localitate la granița intre Romania si Imperiul Habsburgic, aceasta a avut o istorie mai năpăstuită, influențată de comunitățile care s-au perindat in timp pe aici.

Mânăstirea rupestra nu a putut fi datata cu precizie, versiunea mai des întâlnită accepta ca an al apariției 1742, moment când bisericile ortodoxe sunt interzise. Sunt păreri care spun ca mânăstirea exista de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.

In anul 1789 pastorul reformat din Făgăraș scria despre mănăstire: "Mânăstirea este tăiata in întregime in piatra de cariera si deci nu are acoperiș. Este săpată cu pricepere, cu o munca uriașă, demna de mirare. Ferestrele sunt tăiate lateral, atât de înguste încât călugării când slujesc se plimba cu cărțile după razele soarelui".

Controversele asupra lăcașului sunt legate nu numai de imposibilitatea datării si a stabilirii originilor sale, a autorilor însemnelor de pe pereți, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe mulți sa susțină ca nu are o origine creștină. Alții sunt de părere ca in timp pereții s-au surpat si au fost unite cele doua biserici, care au existat atunci când comunitatea de monahi si-a mărit numărul.

Istoricii spun ca templul este unic in lume, însă locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. A fost folosit ca loc de refugiu si rugăciune de către călugării ardeleni hăituiți de Maria Tereza in anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, in nici una din încăperi nu exista vreun semn al crucii.

Deci, toata lumea e de acord ca avem de-a face cu ceva unic. Ascunsa privirilor de un pâlc de pădure, descoperi o adevărată biserica subterana. Pângărită si parțial distrusa, de-a lungul timpului, din cauza prostiei si a lăcomiei.

In prima camera a așezământului aflam o încăpere relativ mare, cu bolta, al cărei tavan a fost scobit, astfel încât, razele soarelui sa pătrundă si sa lumineze întregul loc. Asemănarea cu o biserica, a cărei clopotniță se deschide spre cer, este foarte mare.

Mânăstirea Săpată in Stanca are astăzi un aspect mai trist si asta datorita "strădaniei" vizitatorilor de a scrijeli pereții si de a lăsa urma trecerii lor pe acolo prin mult gunoi. Tot vizitatorii s-au ocupat si de modificarea configurației, lărgind deschiderile si ferestrele.

Turla bisericii a fost ridicata din interior, in gresia moale, iar vârful e ca un fel de fereastra, de unde o raza de lumina răzbate exact in altar. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este înalt de 10 metri si seamănă cu o turla fără acoperiș. Tradiția populara spune ca pe acolo coboară energiile si ca dedesubt, in pământ, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Râșnovului.

Locașul de cult este compus din încăperi de cult si altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost săpate noua încăperi, unite intre ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp in urma, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat in stanca, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereți întregi, in căutarea unor ipotetice comori.

A doua încăpere, de dimensiuni mai mici, adăpostește si altarul acestui lăcaș. Simbolul asemănător lui Yin-Yang (o clepsidra) precum si Steaua lui David dau de gândit arheologilor si celor care studiază istoricul locului.

Din întregul complex, doar in altar au supraviețuit aceste doua urme ale trecutului. Mai sunt si unele semne despre care unii susțin ca ar însemnă Iahve. Preotul de la Șinca Veche spune ca aceste însemne nu au mai mult de câteva decenii, dar ca atunci când a intrat in slujba aici (acum mai bine de 30 de ani) aceste simboluri existau deja.

Localnicii vorbesc despre "Templul ursitelor", pentru ca in acest loc s-ar împlini dorințele celor care vin sa se roage. Mai era si alta credință, păstrată si azi, dar in mica măsură, însă urmata cu strășnicie in vremuri imemoriale.

Oamenii din zona erau convinși de puterea extraordinara care se ascunde sub piatra, așa ca intrau in galerii si lăsau acolo icoane, haine, apa si mâncare. Credeau ca lucrurile acelea se încarcă astfel cu o energie deosebita, pentru ca apoi veneau, recuperau totul si consumau mâncarea, purtând si hainele, iar icoanele erau duse acasă, in speranța ca vor transfera măcar o mica parte din "sufletul" pământului in căminul si in viată lor.

Sursa : https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-rupestra-sinca-veche-67910.html

Legendele şi tradițiile locului spun că aici au avut loc fenomene paranormale, vise premonitorii şi tot felul de viziuni. Localnicii şi alții care l-au vizitat susțin că în acest loc visele se îndeplinesc, dacă ai inima curată şi plină de dorință şi musai trebuie să fiți așezați în turnul de unde se vede cerul. Aici iarba crește altfel și face minuni, vacile care pasc dau lapte mai mult şi mai bun, iar expresiile „energii ciudate” şi „stare deosebită” sunt frecvent întâlnite pe buzele celor care au călcat pragul mănăstirii.

Unii localnici spun că aici se aud, în preajma unor sărbători mari, coruri parcă venite din cer, care le încântă auzul, şi, cu toate că se auzeau vocile foarte clar şi muzica era bisericească, nu au putut distinge cuvintele. Sătenii din Șinca Veche sunt convinși că templul are puteri miraculoase. Spre întărirea misterului, se spune că pe fotografiile care se fac aici apar sfere albe, invizibile în momentul fotografierii.

Faptul că aici s-ar petrece fenomene bizare este întărit şi de oameni care nu aparțin locului. Exemplul cel mai elocvent a fost relatat de către un reporter a ziarului „Monitorul de Brașov”, care venit, în 1996, la Templul Ursitelor pentru a realiza un material jurnalistic. El a avut surpriză să constate că aparatul său de filmat se oprea şi pornea înregistrarea după „bunul său plac”. La vizionarea materialului, au putut fi observate imagini pe care la momentul filmării cei prezenți în peșteră nu le văzuseră. Imaginile filmate înfățișau sfere de lumină şi o siluetă îmbrăcată în vestmânt de culoare închisă.

Până la urmă, cu toate controversele şi speculațiile, Templul Ursitelor de la Șinca Veche este un loc interesant ce se află pe teritoriul țării noastre şi completează bogăția spirituală a poporului român, un loc cu totul aparte, şi plin de mister, care merită vizitat. Șinca Veche este şi locul de unde se trage familia marelui istoric şi filolog Gheorghe Șincai, reprezentant al Școlii Ardelene.

Sursa: http://www.financiarul.ro/2013/07/25/templul-ursitelor-de-la-sinca-veche-locul-unde-dorintele-se-implinesc/

Râpa Roşie

2020-08-18T22:49:00.031+03:00

Frânturi de concediu

Încerc sa popularizez locuri mai puțin cunoscute dar de o frumusețe deosebită. Unul din ele este Râpa Roșie. Se ajunge relativ simplu, si orice telefon cu GPS va duce pe drumul de țară paralel cu autostrada, la numai 3 km de centru Sebeșului

”Râpa Roșie este rezervație naturala oferind un monument peisagistic superb de lângă orașul Sebeș ce sa format cu ajutorul apei, ce a săpat șanțuri, formând forme ciudate de coloane, turnuri si piramide.

Pe timp de ploaie, apa formează șiroaie de apa printre șanțurile de stâncă, având o culoare roșiatică, asemănătoare cu sângele venind în contrast cu verdele aprins al ierburilor ce înconjoară aceste forme ciudate.

Peisajul este unul ciudat, un amalgam de forme bizare, coloane, turnuri, piramide, toate de o culoare roșiatică nenaturală, în contrast cu împrejurimile pline de verdeață. Pietrișurile, nisipurile cuarţoase şi gresiile de aici sunt bogate în oxizi de fier, aceasta fiind cauza cromaticii deosebite a locurilor.

Râpa are forma unei pante abrupte ce se întinde pe o lungime de aproximativ 800 metri, înfățișându-se ca un perete vertical imens, cu înălțimi cuprinse intre 50 si 125 metri, situata pe malul stâng al Secașului, ea putând fi vizibila de la mare depărtare.

Râpa Rosie a surprins prin suprafața sa modelată în forme ciudate.

Dacă de la departe pereții ti se pare accesibili cățărării odată ajuns la baza acestor structuri totul se schimba si vei observa ca ei sunt foarte abrupți, așadar trebuie sa va deplasați cu grija si nicidecum sa nu încercați sa escaladați acești pereți pentru ca exista pericolul de accidentare.” (text preluat și adaptat de pe : https://infoturism.net/rapa-rosie-sebes/)

Gura Hoților este o alta atracție a Rezervației Râpa Rosie. O grota săpată în stânca stacojie, pe pereții căreia au fost scrijelite tot felul de nume. Bătrânii locurilor spun ca aceste meleaguri ascund tot felul de povesti cu hoți si haiduci.

Prin bogăția peisagistică și prim farmecul apare careîl are. Râpa Roșie merită fi trecută in lista voastră de : ”Vreu și eu acolo”

Sângele voinicului

2020-06-29T22:14:00.001+03:00

Sângele voinicului (Nigritella rubra) este o plantă ce aparține familiei Orchidaceae.

Este este una dintre cele 58 de specii de orhidee sălbatice din România și una din cele mai frumoase și, din păcate, una din cele mai rare flori sălbatice ale Munților Carpați.

Această specie de orhidee se găsește pe pajiștile subalpine și alpine din Europa, fiind o raritate floristică a țării noastre. Florile sunt mici, roșii-purpuriu-negricioase, dispuse la capătul unei tulpini de 8 - 20 cm. Frunzele sunt înguste, de formă alungită.

Crește în condiții uscate până la ușor umede în poziții însorite deschise doar pe substratele calcaroase. Poate fi găsit în pajiști scurte și pajiști alpine cuprinse între 1.600-3.000 de metri deasupra nivelului mării

Sângele voinicului este o inflorescență conică ce parte rubine strălucitoare în bătaia Soarelui.

Mirosul lor seamănă cu cel al vaniliei, este extrem de puternic și se simte de la distanță. Sângele voinicului înflorește in iulie-august, dar sunt zone unde poate să apară înflorit încă din mai-iunie.

Legenda spune că o picătură din sângele voinicului ce luptă cu balaurul-cu-șapte-capete a căzut pe o floare albă, iar floarea a devenit purpurie. Sângele voinicului este întâlnit pe pajiștile alpine, pe brânele abrupte și acoperite cu iarbă, ori printre stâncării însorite sau în fânețele înalte.

L-am găsit în mai multe zone ale Masivului Ceahlău, m-am îmbătat cu mirosul lui, iar vouă vă ofer câteva fotografii de duminica 28 iunie 2020

Sângele voinicului este o plantă monument al naturii și este ocrotită prin lege. Este un sacrilegiu ruperea sau smulgerea lor!

Ocrotiți natura și nu rupeți florile!

Culese din mediul lor natural ele nu vor rezista mai mult de câteva ore.

Trebuie să ne bucurăm de ele acolo unde le găsim, iar acasă putem lua o fotografiile frumoase care să ne amintească de momentul petrecut în habitatul lor.

Curcubeul

2020-05-06T13:07:00.002+03:00

Printre nori cenușii s-a ivit curcubeul,

Fantasmă cuminte, amintire de vis,

Stăruind ireal,
Precum ultima clipă
Într-un creier ucis.

Peste cerul pios
Printre nori cenuşii s-a ivit curcubeul.

Ismail Kadare traducere Marius Dobrescu

05.05.2020

"În spatele fiecărui curcubeu e zâmbetul lui Dumnezeu."

Viorel Vintila

Mai aproape de dor

2020-01-28T21:37:00.000+02:00

Ceahlăul, pentru mine, este un dor perpetuu.

Îmi place sa ii descopăr, sa îl cotrobăiesc, dar mai ales, îmi place să îl privesc cu respect și admirație de la distanță.

Ceahlăul are masivitate, țâșnire spre albastru, este maiestos.

Duminică 26 ianuarie, am făcut circuitul Negrelor (Neagra Mica - Neagra Mare), ziua a fost frumoasă, iar noi am respirat Ceahlău.

harta traseului

Adăugați o legendă

Apare Ceahlăul - vedere din Neagra Mica - partea de sud cu Turnu lui Butu si Ana, Turnul Staincai, Căciula lui Ciupercă - puțin in ceață, și, sub ea Treptele Berbecului și Anezătoarea Oilor

Ocolașul Mic

Umerii, Vârful Ascuțit, sub el Polița lui Calistru, și Vf. Afiniș separat de J. Armenilor

Toaca și Panaghia se ghicesc în dreapta

Peste Creasta Ruptă : Piatra Detunatelor cu Camera Pătrată

In stânga se vad Clăile lui Miron, sub Vânturiș, Ocolașul Mare înecat de ceață, Umerii, Vf. Ascuțit și un pic dn Polița lui Calistru (colțul dreapta jos)

Ocolașil Mic de S-E, Toaca, Panaghia

Vedere din Neagra Mare

Imnurile Sacre pitagoreice

2020-01-24T20:24:00.000+02:00

”Pitagora sau Pythagoras (în greacă: Πυθαγόρας; n. circa. 580 î.Hr. - d. circa. 495 î.Hr.)[2] a fost un filosof și matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. A fost și conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat.” Wikipedia

Cugetă înainte de a făptui, ca să nu te porţi nesăbuit, că numai omul păcătos spune sau face lucruri nesocotite. Nicicând deci să nu faci ceva de care apoi ai să regreţi. Nu face nimic din ceea ce nu ştii; ci învaţă tot ceea ce trebuie să ştii, şi viaţa fericită îţi va fi.

Nu trebuie să neglijezi sănătatea trupului tău, dar dă-i cu măsură băutura, mâncarea şi mişcarea, şi numesc măsură ceea ce nicicând nu te va stânjeni.

Biserica din Fundata

Deprinde-te cu o viaţă curată şi simplă; şi păzeşte-te să faci ceea ce trezeşte invidia.

Nu cheltui fără rost, ca cei ce nu ştiu în ce constă binele.

Dar nici nu fii zgârcit; dreapta măsură este cea mai bună în toate.

Nu-ţi lua drept obligaţii ceva ce ţi-ar putea dăuna şi cugetă înainte de a face.

Nu lăsa ca dulcele somn să-ţi închidă pleoapele, mai înainte de a te-ntreba astfel de faptele tale de peste zi: „Cu ce-am greșit? Ce am făcut bun? Ce n-am făcut din ce trebuia să fac?”

Începe cu prima şi meditează apoi asupra celorlalte.

Şi apoi, dacă socoți că ai greșit, necăjește-te; iar dacă ai făcut bine, bucură-te.

Străduiește-te să pui în practică aceste precepte, meditează asupra lor; acordă-le toată dragostea ta, şi ele te vor pune pe calea virtuții divine.

Când toate aceste precepte îţi vor fi bine cunoscute, vei cunoaște alcătuirea Zeilor Nemuritori şi a oamenilor muritori, vei afla până la ce punct lucrurile se separă şi până la un punct ele se unesc.

Vei cunoaşte, de asemenea, după Dreptate, că Natura este în totul asemănătoare sieși, încât nu vei mai nădăjdui ce nu este de nădăjduit, şi nimic nu îţi va fi ascuns.

Vei mai putea şti că oamenii îşi atrag relele prin propria şi libera lor alegere, nefericiţii; ei nu ştiu nici să vadă nici să audă adevăratele bunuri ce lângă ei se află.

Puţini sunt cei ce-au învăţat să scape de necazurile lor. Asta este soarta care tulbură mintea muritorilor.

Ca nişte cilindri, ei se rostogolesc încoace şi încolo, copleşiţi de rele fără număr.

Căci, sădită în ei, necruţătoarea Vrajbă îi urmăreşte şi-n somn, fără ca ei să-şi dea seama; şi n-ar trebui s-o stârnească, ci mai degrabă ar trebui să o alunge.

Extras din Imnurile Sacre pitagoreice

Între Crai și Bucegi la început de an

2020-01-13T22:45:00.000+02:00

2 ianuarie 2020
Am pus început bun anul asta, și sper sa avem lumina bună
Dacă 31 decembrie și 1 ianuarie nu au fost darnice in lumina, 2 ianuarie - cel putin dimineață - nu ne-a lăsat să plecăm direct acasă. Așa încât, înainte de plecare, am urcat puțin pe Drumul Carelor pentru a bucura încă odată,
Împărtășesc și vouă bucuria ”începutului bun”

Vederi de pe Bardos

2020-01-12T22:38:00.000+02:00

Bardosul străjuiește cu pereții săi impunători partea de N - N-V a Cheilor Bicazului.
Este delimitat la vest de cursul Lapoșului care face frumoase cascade, la sud de DN 12C, la est de valea pârâului Cascadei, iar la nord de satul Bârnadu,
Duminică 12 ianuarie, într-o trupa destul de numeroasa (18 persoane) am făcut circuitul Muntelui Bardos - partea superioară, care ne oferă peisaje încântătoare

Piesa centrală a Bardosului : Turnul Bardosului sau Piatra Altarului 1147 m

Din păcate deși suntem aproape la jumătatea lunii ianuarie, pământul era aproape uscat, Lapoșul era secat, doar sus un pic de zăpadă.
Harta cu zona și punctat traseul. Atenție !!! Zonă frecventată de urs !
Traseul este doar parțial marcat, este prin pădure, dificultate medie !

Ceahlăul în fundal (Vf. Toaca până la Ocolașul Mare), Vf. Criminiș și Piatra Șugăului

Creasta Munticelu

Piatra Vitoș

Turnul Bardosului sau Piatra Altarului - cealaltă față

Piatra Rotundă, Valea Bicăjelului, in planul II - Piatra Poienii și in prim plan Piatra Altarului

O fotografie cu legendă

Serpentinele și tunelul din Cheile Bicazului

In fundal Suhardul Mare li M. Licaș, in prim plan Piatra Altarului - fața estică

Munticelu - Șugău

Cariera de calcar, Șaua și Piatra Surducului, în planuk II : Piatra Luciului și Piatra Rotunda, in fundal M-ții Tarcăului

Piatra Șugău

2 pilde cu frizeri

2020-01-06T21:16:00.000+02:00

Intre doua postările de pe munte adaug acum și doua pilde citite și adunare de pe net

Într-o bună zi un vânzător de flori a mers la o frizerie. După ce acesta a terminat tunsoarea a spus: „Nu voi lua bani de la tine pentru că până la sfârșitul săptămânii voi lucra gratis, am decis să fac un fel de voluntariat, dacă pot să-l numesc așa”.

Vânzătorul de flori i-a spus „mulțumesc” și a plecat. A doua zi frizerul a găsit pe ușa frizeriei un bilețel de mulțumire și un buchet frumos de trandafiri pe care i l-a lăsat lângă ușă.

În altă zi a venit și un cofetar la acest frizer. După ce i-a tuns părul, frizerul i-a spus: „Nu voi lua bani de la tine pentru că până la sfârșitul săptămânii lucrez gratis”. Cofetarul a zâmbit și a plecat.

A doua zi frizerul a găsit un alt bilețel de mulțumire și un pachet cu prăjituri aromate.

După cofetar a venit un senator. Frizerul i-a spus și lui același lucru ca și celorlalți clienți: „Nu voi lua bani pentru că până la sfârșitul săptămânii lucrez gratis, fac voluntariat”. Senatorul s-a bucurat, a mulțumit și a plecat.

În ziua următoare, când a venit la lucru, frizerul a observat lângă ușă 3 senatori, o duzină de deputați, primarul orașului, câțiva funcționari publici, secretarul primarului, soția primarului și cinci copii de ai lor care îl așteptau acolo pentru o tunsoare gratis.

Aceasta este principala diferență dintre noi, oamenii obișnuiți, și cei „mari” care ne conduc pe toți.

Un creștin a mers la o frizerie ca să-şi rundă părul şi să-şi taie barba. În timp ce frizerul îşi servea clientul, între cei doi s-a pornit o conversație interesantă. Au vorbit despre multe lucruri şi au abordat diverse subiecte. În cele din urmă au început să vorbească despre Dumnezeu. La acest subiect frizerul a declarat:

- Eu cred că Dumnezeu nu exista.

- De ce spuneți asta? a întrebat clientul.

- Trebuie doar să ieşiţi pe stradă şi veți realiza că Dumnezeu nu există. Spuneţi-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi atâţia copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar fi nici suferinţă şi nici durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu iubitor care să îngăduie astfel de lucruri.

Clientul s-a gândit un moment, dar nu i-a răspuns deoarece nu a vrut să stârnească o ceartă. Frizerul şi-a terminat treaba, iar clientul a părăsit frizeria.

Chiar când a ieşit din frizerie, creştinul nostru a văzut pe stradă un om cu părul mare, încâlcit şi murdar şi cu o barbă mare, neglijentă. Era murdar şi neîngrijit. Clientul s-a întors la frizerie şi i-a spus frizerului:

- Ştiţi ce? Frizerii nu există.

- Cum puteţi spune asta? a întrebat frizerul surprins. Sunt aici, sunt frizer şi tocmai te-am aranjat!

- Nu! a exclamat clientul. Frizerii nu există, căci dacă ar exista atunci nu ar mai fi oameni cu părul lung şi murdar şi cu barbă netăiata, cum e omul acela de afară.

- Ah, dar frizerii există! Însă asta se întâmplă când oamenii nu vin la mine.

- Exact! a afirmat clientul. Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Însă necazurile şi suferinţa se întâmplă atunci când oamenii nu vin la El şi nu-L caută pentru a-i ajuta. De aceea este atâta suferinţă şi durere în lume

Vf. Bucșa

2020-01-04T23:18:00.000+02:00

În momentul când am ajuns la golul alpin, ne-a luat în primire vântul în rafale.
Zăpada era mai întărită, soarele își făcea din plin datoria.

La fel și Titus

În spatele nostru Piatra Craiului ni se arata în toată splendoarea

Îar in dreapta Dudele

În față stânga Colții Țapului; Vf. Bătrâna și Vf. Lancia

In stânga apare Vf. Iezerul Mic, Vf. Roșu, Vf. Bătrâna, Vf. Păpușa din Munții Iezăr Păpușa și se continuă cu Vf. Pietrei până la Vf. Turnu din Piatra Craiului

Nu după mult timp, am fost nevoiți să apelam la cagule și la mersul putin aplecat în față, pentru a rezista vântului din ce în ce mai puternic. Înaintăm spre vf, Bucsa

In față stânga : Vf Lancia, Vf. Bătrâna, Colții Țapului, Strunjile Mari

Dinspre Crai încep să vine fuioare de neguri

Apar și Strunjile mici și negura care urcă rapid adusă de vânt

Suntem sus : Vf Bucsa 1848 m (foto Titus)

Spre Vf. Bucșa

2020-01-03T20:33:00.000+02:00

30 decembrie 2019

Am plecat să sărbătorim trecerea dintre ani în Moeciu de Sus, iar ziua completă am avut-o pe 30 decembrie, în celelalte zile fiind oarecum ”mărginiți” de evenimentul trecerii dintre ani, și -ca un făcut - și de vreme.

Pe la 08:30 am ieșit de la vila spre Valea Băngăleasa în formația : Luci, Amalia, Titus, Em și eu, mergând cu mașina până la Mistral Resort - barieră.

De aici, pe drumul forestier parțial cu urme până la cantonul părăsit, după care Titus a fost deschizător de drum. Am plecat de la un strat de zăpadă de 15 cm, care pe măsură ce înaintam se mărea.

Mergem pe triunghiul roșu, și după încă 700-800 m începem urcușul. Destul de abrupt la început, apoi mai domol. Ninsoarea de noaptea trecută făcuse minuni prin pădure, iar cele 5 ore de soare prognozate încă nu debutaseră.

În față, doar urme de animale, nu trecuse nimeni, așa ca Titus și-a asumat misiunea de înainte-mergător.
Urcăm Culmea Bucşa printr-o pădure glazurată, ninsoarea și vântul împodobind totul

Ajunși în prima poiană, de fapt o defrișare, se văd primele semne de început ale celor 5 ore de soare prognozate de Meteo Blue.

Panta se mai domolește și apar salbe de poieni, nu foarte largi, dar frumoase prin priveliștea oferită.

Încă nu ieșisem în golul alpin când, întorcând privirea înapoi, Creasta Pietrei Craiului ni se arată întoată splendoarea

Chica Baicului

2019-12-06T22:12:00.000+02:00

Accesibila oricui, oferă o panoramă asupra versantului sud-estic al Masivului Ceahlău, fiind practic unul din cel mai apropiat punct de belvedere față de abrupt.

Se merge pe Valea Izvorului Muntelui, se trece de Cabana Izvorul Muntelui si se continua pe Axial (în curs de reabilitare în noiembrie 2019) pana se ajunge în Curmătura Lutu Roșu. Drumul poate fi făcut cu orice mașina în momentul actual. Se parchează chiar in șa, apoi se se urmează traseul marcat pentru Bate Toaca spre Est pe un drum forestier si o potecă destul de bătătorită.

Se merge circa 500 m spre est si se ajunge la o stana părăsită. Peste ea apare o ”limbă” nîmpadurită : Chica Baicului care oferă dimineata o vedere de ansamblu a versantului sudic si sud-estic al Ceahlalui, de la Poiana Maicilor si până la Piatra cu Bani

Ocolașul Mare in fundal, Ocolașul Mic, Fundul Ghedeonului și Polițele cu Crini

Neguri în Fundu Ghedeonului

Urmându-mi

2019-12-02T22:23:00.000+02:00

cadențat

rupem tăcerea

atârnând nefiresc

ale verii amintiri

când iarna își

înfige tristețea

Eu merg spre nicăieri

Tu mă urmezi

precum vântul își
urmează șoapta

și nu iți pare rău

că liniștea se adâncește

cuibărindu-ni-se în suflet

așezând deasupra noastră

curcubeul speranței în mai bine

și credința în El

02-12-2019

NESAȚ DE DUMINICĂ

2019-11-24T20:02:00.000+02:00

NESAȚ DE DUMINICĂ

Mă albisem de atâta așteptare,
gândul meu veghea liniștea între morminte
Lumina își făcea loc stingheră
deși Dumnezeu poruncise ”Să fie lumină !”
și clipa zăcea uitată așteptând
un semn
de deasupra
iar tu râdeai și îmi citeai
litere înșirate ca niște cuvinte
sensul se pierdea în negura de dincolo de existență
uitând că duminica se termina repede
24-11-2019

Să învățam a primi

2019-04-19T10:46:00.002+03:00

Nu știm, de cele mai multe ori cum sa primim, ceea ce primim.

Am trecut printr-o "cumpănă", și mi-am adus aminte de aceasta pilda ...

Are mult "adânc" în ea, și chiar dacă nu sunt adeptul vorbelor multe, rog sa îmi îngăduiți să vă cer să o citiți în întregime!

"Un călugăr din pustia Schetica, mergând la Alexandria sa-si vadă lucrul mâinilor sale (ca lucra la coșnițe), a văzut o înmormântare. Murise ighemonul acelei cetăți, un mare păgân, care omorâse mii de creștini, ca era pe timpul marilor persecuții. Era o zi frumoasa și mergea tot orașul după el, îl ducea la groapa. Când a ajuns acasă, un pustnic mare, care viețuia în pustie de 60 de ani si trăia numai cu rădăcini si cu ce găsea prin pustie, a fost găsit mâncat de o hiena. Atunci s-a gândit călugărul: ighemonul care a omorât mii de creștini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani și a trăit numai în post si rugăciune, l-a mâncat hiena! Ce fel de judecați are Dumnezeu ? Mi se pare ca Dumnezeu, fiind prea bun, îngăduie și lucruri nedrepte. Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecățile Lui, ca și unii oameni judecă împotriva proniei, a purtării de grija a lui Dumnezeu. Altul este bun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iar el scapă de un necaz si da peste altul. Unul este rău si trăiește mult, iar altul este bun și moare devreme. Uite, un creștin este bun, se roagă lui Dumnezeu, postește, si numai de scârbe da, iar altu-i rău, înjură, bea, si pe acela nu-l pedepsește Dumnezeu. Si asa, călugărul a observat multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, căci calea celor răi sporește si calea celor drepți totdeauna este in necaz ? Si din ziua aceea a început sa se roage: “Doamne, arată-mi judecățile Tale, ca sa nu judec !” Si a început a se ruga călugărul acela lui Dumnezeu, sa-i arate judecățile lui; cum de unul, săracul, care-i sfânt si drept este bolnav, suferă, da de necazuri, de scârbe, iar altul păcătos își face de cap, este sănătos si bogat, are trecere, ajunge mare in dregătorii, in cinste, si in toate ii merge bine. Si s-a rugat călugărul mult timp lui Dumnezeu, sa-i arate cum sunt aceste nedreptăți, ca cei buni de multe ori dau de greu, si celor rai le merge bine. “Sa-mi arate Dumnezeu judecățile Lui, ca si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul acesta, ca am văzut multe nedreptati, pe care, mi se pare mie, ca Dumnezeu le-a ingaduit." Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie judecățile Lui, i-a arătat într-un chip ca acesta judecățile Sale, desi putea sa-l piardă pentru aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, având viata sfanta, a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.

INTALNIREA Odata, a plecat pustnicul singur la Alexandria sa-si vanda cosnitele, ca era cale de trei zile. Dar cum a pornit de la pestera lui, intr-o poiana frumoasa, i-a iesit in cale un alt calugar, tanar, foarte frumos. - Blagosloveste, parinte ! - Domnul, fiule, sa te blagosloveasca ! - Unde mergi, parinte ? - Ma duc pana in targ, sa-mi vand lucrul mainilor. Ei vindeau cosnitele si cumparau paine, faceau pesmeti, si se hraneau cu verdeturile care le mai gaseau prin pustie. - Parinte, eu tot la Alexandria merg. - Slava lui Dumnezeu, ca am tovaras de drum ! Dupa ce i-a luat sarcina batranului, calugarul cel tanar i-a spus : - Parinte, uite ce este. Stii ce trebuie sa faca calugarii cand merg la drum ! Sa se roage tot timpul si sa vorbeasca cu Dumnezeu. Asta este datoria calugarului si a crestinului, cand merg pe drum, sa se roage. - Asa, parinte, pana la Alexandria ne cautam de rugaciune ! - Sa nu vorbim un cuvant ! i-a zis cel tanar. Mergand noi pe drumul asta trei zile, ai sa vezi la mine niste lucruri infricosate. Sa nu vorbesti, sa nu ma judeci si sa nu-ti calci juramantul ! - Da, fiule ! Daca mi-o ajuta Dumnezeu, nu voi mai vorbi ! Si au pornit amandoi. Calugarul tanar ducea cosnitele si mergeau tacand.

CALATORIA Pe la amiaza, cand soarele ardea foarte tare, au dat de un sat si au iesit inaintea lor doi oameni tineri: - Parintilor, de acum nu mai puteti calatori, pentru ca soarele arde foarte tare. Haideti la noi ! Acei doi tineri i-au primit cu mare cinste, caci in Orient, in timpul zilei nu poti calatori, decat numai dimineata si seara. Si acolo asa-i traditia, cum te-a primit in casa, sa te spele pe picioare. Mantuitorul a spus lui Simon fariseul: Am intrat in casa ta, apa pe picioarele Mele n-ai turnat ! Pentru ca acolo nisipul este foarte fierbinte si cand ai ajuns in casa omului si-ti da oleaca de apa rece pe picioare, iti face un mare bine. Picioarele se infierbanta groaznic din cauza nisipului si a pietrelor. Acei tineri, cand au aflat ca sunt din pustia Schetica, unde erau numai calugari sfinti – Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Macarie cel Mare, Sfantul Sisoe cel Mare, Sfantul Onufrie cel Mare, si alti mari sihastri care-i avem in calendar -, i-au primit cu mai mare cinste, cu dragoste, le-au spalat picioarele, i-au odihnit si i-au pus la masa. Tinerii aceia aveau in casa un vas de argint, foarte scump, ce ramasese din neam in neam. In acel vas le-a pus mancare pustniceasca, din evlavie, dandu-le lor cuvenita cinste. Calugarii au mancat, au multumit, si s-au dus sa se odihneasca, ca erau obositi. Spre seara, cand sa plece la drum, calugarul cel tanar a furat vasul de argint. Calugarul cel batran a vazut si se gandea: “Ia uite! Ne-au primit oamenii cu atata cinste, ne-au spalat picioarele, ne-au dat mancare, si calugarul asta a furat blidul de argint”. Mergand ei mai incolo, au trecut peste o punte. Calugarul cel tanar, a facut cruce pe acel vas si l-a aruncat in apa. Batranul a văzut si se gandea: “Ce nedreptate ! De ce nu l-a lasat acolo ?” Dar a tacut, ca avea legamant ca pana la Alexandria sa nu vorbeasca. Seara au ajuns la alti doi tineri. Si aceia le-au iesit inainte, i-au primit cu dragoste, le-au spalat picioarele, cum este obiceiul, si le-au dat odihna. Aceia aveau un copilas de cateva luni. Dimineata, cand sa plece, calugarul ce tanar s-a dus la leaganul copilului, fara sa observe parintii lui, si l-a ucis. Batranul a vazut si zicea in mintea lui: “Cu ce criminal am pornit eu la drum ! Acolo a furat blidul de argint, aici a omorat copilul !” Dar el l-a prevenit: “Ai sa vezi multe la mine in drumul asta, sa nu cumva sa vorbesti, caci calci juramantul !” A doua zi pe la amiaza, trecand printr-un sat, le-a iesit in cale un gospodar: - Parintilor, nu mai puteti merge de-acum, ca este soare si este caldura mare. Haideti la noi sa va odihniti cateva ore si mai catre seara veti pleca iarasi ! Omul acela avea un caine rau legat, care pazea toata gospodaria. I-a primit omul, i-a ospatat, i-a odihnit. Mai catre seara, cand a inceput a se racori, au plecat ei. Calugarul cel tanar s-a intors inapoi si fara sa observe stapanul, a facut o cruce peste caine si cainele a sarit in sus si a murit. Atunci batranul vedea, dar tacea: “Ce treaba-i asta ? Acolo a furat blidul de argint, dincolo a gatuit copilul, aici a omorat cainele !” Mergand ei a doua zi, in drum au trecut pe langa o carciuma. Acolo nu mai vorbeau de Dumnezeu, vorbea alcoolul in capul lor: chiuiau, cantau, fluierau, injurau; si cand i-au vazut pe calugari, au inceput a striga: “Uite popa, mai!” – omul cand este beat, nu mai vorbeste el, vorbeste diavolul ! Calugarul cel batran n-a zis nimic, isi cauta de drum. Dar cel tanar, se intoarce la carciuma si face trei metanii. Dupa ce s-a inchinat la carciuma a plecat mai departe. In marginea padurii era un sat si o biserica pustie. Nu avea nici cruce, usile luate, geamuri sparte; biserica pustie, parasita de vreo 40 ani. Calugarul cel tanar a luat cateva pietricele, le-a insemnat cu Sfanta Cruce si a inceput a arunca in biserica. Dar calugarul cel batran zicea in mintea lui: “Ia uite, mai! Daca ar fi de la Dumnezeu, n-ar fi facut acestea. Dar este de la diavolul, ca la carciuma s-a inchinat, iar in biserica arunca cu pietre”. Dar nu avea voie sa vorbeasca. Mai era pana la Alexandria o zi. A treia zi dimineata, mergand ei in marginea unui sat, ajung la o casa acoperita cu paie si cu stuf. Pe prispa casei erau cinci copilasi, care plangeau. Calugarul cel batran a scos ceva din rucsac si le-a dat. Apoi i-a intrebat. - De ce plangeti ? - Ieri a ingropat-o pe mama ! - Dar tata aveti ? - Tata a murit anul trecut. Ei n-aveau, saracii, nici tata, nici mama. Dupa ce au plecat, calugarul cel tanar se intoarce inapoi si da foc casei. Copii au fugit, care incotro. Calugarul cel batran se gandea: “Acesta este om? A dat foc la casa! Doamne, cat am sa mai rabd eu pe ucigasul acesta? Acolo s-a inchinat la carciuma, dincolo a bulgarit biserica! Asta numai rele face!” Dar tacea din gura, ca seara ajungea la Alexandria in oras. Cand au ajuns la Alexandria, era seara. Acolo era o vila mare si proprietarul nu era acasa. Calugarul cel tanar s-a uitat oleaca la casa, si numai ce-l vede pe varful casei. Intr-un ceas a desfacut toata casa. A sfaramat acoperisul, usile, geamurile, tot ce era in casa a stricat. Cel batran s-a minunat, cum intr-un ceas a sfaramat toata casa, si s-a speriat cand a vazut. Dar acum, fiindca ajunsese la Alexandria, putea vorbi.

TALCUIREA Cand s-a dat jos acela, după ce a sfaramat toata casa omului, l-a luat deoparte si l-a intrebat: - Ia asculta, frate ! De acum nu mai pot tacea ! A fost juramant intre noi sa nu vorbim pana aici ? Sa-mi spui tu mie ce esti tu ! Drac esti, om esti, ori inger esti ! - Dar de ce, parinte ? Am facut ceva rau ? - Mai, dar de trei zile, de cand mergem impreuna, ai facut numai lucruri rele ! - Dar ce-am facut, parinte, rau ? - Pai bine, mai, oamenii aceia de acolo, cand ne-am coborat in munte, nu ne-au primit, nu ne-au ospatat si ce au avut ei mai scump au pus un blid de argint ! Nu l-ai furat de acolo si l-ai aruncat in apa ? - Si ce zici, parinte ? - Rau ai facut! Mare sminteala, ca oamenii aceia ne judeca ca am furat! - Parinte, trei lucruri mari si bune am facut acolo! Blidul acela de argint era litierul de la biserica din acel sat. Il furase strabunicul acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dansul cu slova bisericeasca veche: “Acesta este litierul bisericii Sfantul Nicolae, donat de familia cutare, si cine il va instraina de la biserica sa stea in iad, pana il va intoarce inapoi”. Asa scria pe blid. Si din cauza blidului aceluia, noua suflete care l-au folosit, se munceau in iad. Si acum aveau sa mearga si acestia in iad, fiindca il foloseau. Si mie mi-a fost mila de dansii si am furat blidul; dar mie nu mi-a trebuit, ca l-am aruncat in apa. A doua zi va veni paraclisierul bisericii sa se scalde in apa aceea, si va afla vasul. Acela de la biserica, cunoscand slova bisericii, o sa-l aduca la preot. Si cand va pune blidul in Sfantul Altar, cei noua vor iesi din iad, pentru ca este scris acolo: “Sa stea in iad pana il vor intoarce inapoi”. - Deci eu, parinte, trei lucruri bune am facut acolo: i-am scos si pe acei noua din iad, i-am pazit si pe acestia vii sa nu intre, si am dat si blidul bisericii inapoi, ca sa-l aiba, ca era de mare nevoie. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut! Atunci s-a minunat batranul. “Ia uite, frate, cum a fost si eu socoteam ca este hot, ca a furat blidul !” - Dar cand ai ucis copilul, tot bine ai facut ? - Buna treaba am facut si acolo. - Cum, ai omorat copilul si zici ca buna treaba ai facut ? - Stai si nu judeca dupa mintea ta ! Ai vazut copilasul ? Acela a fost zamislit in ziua de Pasti. Si avea pus canon de la Dumnezeu, pentru ca nu s-au infranat parintii in ziua invierii Domnului, copilul avea sa ajunga la 20 de ani comandant de talhari si avea sa omoare pe parintii lui. Acesta era canonul pentru neinfranarea lor; si multa lume avea sa omoare si mari tulburari avea sa faca in lume, pentru ca a fost zamislit intr-o zi asa de mare. Eu aici am facut trei mari lucruri bune: am trimis sufletul copilasului la cer curat, am scapat pe parintii lui de ucidere de mana propriului lor fiu, si ei, gasind copilul mort, vor plange foarte mult si, prin plansul acela, li se iarta si pacatul care l-au facut inspre ziua de Pasti. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut ! - Dar acolo, de ce ai omorat cainele omului ? - Si acolo am facut treaba buna ! Cainele acela pazea toata gospodaria, dar a doua zi avea sa turbe. Si cand trebuia sa vina stapana sa-i dea de mancare, avea s-o muste si mare scarba avea sa fie la casa omului aceluia ! Fiindca ne-a primit pe noi, mi-a fost mila de ei si am omorat cainele mai inainte, sa n-o muste pe stapana. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut ! - Dar la carciuma, de ce ai facut cruce si te-ai inchinat ? - Si acolo am facut treaba buna ! In carciuma aceea venisera cei mai mari gospodari din sat. Epitropul bisericii, primarul si un mare gospodar. Ei s-au sfatuit sa puna mana de la mana si sa faca biserica din sat care era parasita. Atunci cand am trecut noi, ei au zis: “Doamne ajuta sa facem biserica !”. Macar ca erau in carciuma, eu am vazut ca oamenii au vrut sa faca treaba buna, am facut si eu trei metanii si am zis: “Doamne, ajuta-le sa faca biserica !”. Si tu zici ca rau am facut, dar eu bine am facut. Eu nu m-am inchinat la carciuma, m-am inchinat lui Dumnezeu, sa le ajute celor ce au pus hotarare sa refaca biserica parasita. S-a minunat batranul, zicand: “Nici aici nu am avut dreptate !” - Dar acolo, cand am ajuns in marginea satului, de ce ai aruncat cu pietre in biserica ? - Aceea era biserica cea pustie ! Si biserica fiind pustie, dracii jucau pe Sfanta Masa, pe geamuri, pe biserica si radeau de pustiirea locasului lui Dumnezeu, si mi-a fost ciuda. Si ai văzut ca am facut cruce pe acele pietricele si am inceput a zvarli in biserica, iar diavolii au fugit de acolo ! Eu n-am bulgarit biserica, ci pe diavolii care erau acolo ! - Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor ? Ai vazut copilasii si nu ti-a fost mila de ei ? - Ba mi-a fost mai mila ca tie ! Si am facut foarte bine. Ai vazut ca acei copilasi nu aveau nici mama, nici tata, si au ramas cu cocioaba aceia de casa. Dar nu stiau ei ca in prispa casei este o comoara ascunsa de un strabunic de-al lor. Un vas cu bani de aur curat. Si eu am dat foc casei, ca ei traiau in saracie si nu stiau ca au comoara in prispa casei. Dupa câteva zile, copiii vor cauta pe-acolo sa vada ce-a mai ramas, si vor da de aceasta comoara si o sa cheme pe un mos de-al lor, care-i epitropul bisericii. Acela, fiind un om cu frica lui Dumnezeu, va lua in grija sa copiii aceia si cu banii gasiti le va face o casa mare cu tot ce le trebuie, o sa-i poarte prin scoli si o sa ajunga oameni mari si credinciosi. Si tu zici ca rau am facut, parinte, ca am dat foc casei, dar eu am făcut bine, ca daca nu dadeam foc casei, nu gaseau ei comoara ! - Dar aici, de ce-ai stricat casa ? - Părinte, casa asta frumoasa a fost făcută cu bani de furat. Si era poruncit de la Dumnezeu asa: “Fiindcă s-a făcut cu osteneala străină si cu bani de furat, aici bărbat cu femeie niciodată nu va trai ! Femeia trebuia sa moara la primul nascut. Numai barbatul vaduv avea sa traiască toată viata în casa aceasta.” Si am stricat casa, ca ei sunt dusi la o nunta, si cand vor veni si vor vedea ca totul este sfaramat, vor face inapoi o casa mai mica, cu osteneala lor proprie si nu va mai muri nevasta la primul copil. Si tu zici ca rau am facut, dar eu am facut bine, dupa voia lui Dumnezeu.

CONCLUZIA Atunci a întrebat călugărul : - Sa-mi spui tu mie, mai frate, câte minuni mari ai facut, ce ești tu ? - Dar sa-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu ! - Eu ma rog de cativa ani, sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta. - Da ? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul ? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune ? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adnci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice ? Judecatile Domnului sunt adânc mult! Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici heruvimii nu le stiu ? Dar Dumnezeu n-a vrut sa te piarda, ca putea sa te piarda pentru iscodirea asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Vezi cate ai judecat tu de la mine ? Cate am facut, ti s-au parut ca sunt rele ; ca sunt ucigas, ca am furat vasul, ca am dat foc casei, si cate am facut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de mare folos s-au facut. Au fost bune dupa judecatile lui Dumnezeu, nu dupa judecatile oamenilor ! Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte ! Tu ai zis ca rau am facut si eu numai bine am facut. Deci, de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici : Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale! Deci, parinte sfinte, sa nu mai indrazneasca nimeni din oameni sa cerce judecatile lui Dumnezeu, ca nici ingerii nu pot sti judecatile Lui! Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri. Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam ! Ca nu cunoastem judecatile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse. Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin."

din Ne vorbeste Parintele Cleopa, Vol. 6

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare

2019-03-18T21:40:00.002+02:00

"Am învățat ca toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

...

Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești. De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință. Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp sa le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.

Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și ințelepciunea pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tai cât de importanți sunt pentru tine."

Gabriel García Márquez

Cascadele din Licas - 17 martie 2019

30 decembrie 2018

2019-01-02T20:14:00.000+02:00

"Am numărat anii mei și am constatat că am mai puțin timp să trăiesc de aici înainte decât am experimentat până acum.

Mă simt ca acel copil care a câștigat un pachet de dulciuri: primele le mănâncă cu plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, a început să le guste intens.

Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile în care sunt discutate statutele, regulile, procedurile și reglementările interne, știind că nimic nu va fi atins.

Nu mai am timp să sprijin persoane absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, nu au crescut.

Timpul meu este prea scurt: vreau esența, sufletul meu se grăbește. Nu mai am multe dulciuri în pachet.

Vreau să trăiesc alături de oamenii umani, foarte umani, care știu să râdă de greșelile lor și care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă responsabilitatea pentru ei înșiși. În acest fel, demnitatea umană este apărată și ne îndreptăm spre adevăr și onestitate.

Este esențial faptul că face viața utilă.

Vreau să mă înconjor cu oameni care știu cum să atingă inimile, de oameni care au învățat greutățile mari ale vieții, cu atingeri dulci ale sufletului.

Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da.

Nu intenționez să pierd niciunul din celelalte deserturi. Sunt sigur că vor fi rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum.

Scopul meu este să ajung la sfârșit, multumit și în pace cu cei dragi și cu conștiința mea.

Avem două vieți iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una."

Bel poema / Mario de Andrade (San Paolo 1893-1945)

Traseu : Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura - spre Vârful Piatra Mică - punctul de belvedere Șaua Crăpăturii (1660m) - Cabana Curmătura - Fântâna lui Botorog

Participanți : Luci, Amalia, Titus, Ionel si subsemnatul

Condiții meteo : vreme blândă, ninsoare slaba, fără vânt, ceata și plafon de nori destul de jos

Piatra Mica glazurata

Vf. Turnu învăluit în cețuri

Valea Crăpăturii

Alb pe alb

2018-11-18T22:54:00.000+02:00

Scriu cu alb pe alb

Deşi ştiu că nimeni

Nu va putea să citească,

Nici chiar eu,

După ce voi fi uitat ce am scris.

Binele este întotdeauna

Greu de înţeles –

E mai uşor să accepţi un eres

În paradis

Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpăţânez

Să scriu alb pe alb

Deşi mi se spune

Să folosesc cel puţin

Litere cu sclipici,

Când desenez ramuri de măslin

Sau fapte bune

Plictisitoare.

Dar,

Acum şi aici

Nu am decât o culoare

Care poate

Să le cuprindă pe toate

Şi scriu cu alb pe alb

În zadar.

Ana Blandiana - Alb pe alb