Decat mult si degeaba, mai bine putin si prost!

The Little Purse with two Half-pennies (Punguta cu doi bani)- Petre Ispirescu

2012-11-25T09:11:00.000+01:00

The Little Purse with two Half-pennies

Petre Ispirescu

There was once an old man and an old woman. The old woman had a hen
and the old man had a rooster; the old woman's hen laid two eggs a day
and she ate a great many, but she would not give the old man a single
one. One day the old man lost patience and said: "Listen, old crony, you
live as if you were in clover, give me a couple of eggs so that I can
at least have a taste of them."

"No indeed!" replied the old woman, who was very avaricious. "If you
want eggs, beat your rooster that he may lay eggs for you, and then eat
them; I flogged my hen, and just see how she lays now."

The old man, being stingy and greedy, listened to the old woman's
talk, angrily seized his rooster, gave him a sound thrashing and said:

"There, now, lay some eggs for me or else go out of the house, I won't feed you for nothing any longer."

As soon as the rooster escaped from the old man's hands it ran off
down the high-road. While thus pursuing its way, lo and behold! it found
a little purse with two half-pennies. Taking it in its beak, the bird
turned and went back toward the old man's house. On the road it met a
carriage containing a gentleman and several ladies. The gentleman looked
at the rooster, saw a purse in its bill, and said to the driver:

"Get down and see what this rooster has in its beak."

The driver hastily jumped from his box, took the little purse from
the rooster's bill, and gave it to his master. The gentleman put it in
his pocket and drove on. The rooster was very angry and ran after the
carriage, repeating continually:

"Kikeriki, sir, Kikerikak,
To me the little purse give back."

The enraged gentleman said to the coachman as they passed a well:

"Take that impudent rooster and throw it into the well."

The driver got down from his box again, seized the rooster, and flung
it down the well. When the rooster saw that its life was in such great
danger, what was it to do?

It began to swallow the water, and drank and drank till it had
swallowed all the water in the well. Then it flew out and again ran
after the carriage, calling:

"Kikeriki, sir, Kikerikak,
To me the little purse give back."

When the gentleman saw this, he was perfectly amazed and said:

"Hoho! This rooster is a perfect imp of Satan! Never mind! I'll wring
your neck, you saucy cockerel!" When he reached home he told the cook
to take the rooster, throw it on the coals burning upon the hearth, and
push a big stone in front of the opening in the chimney. The old woman
did what her master bade her.

When the rooster saw this new injustice, it began to spit out the
water it had swallowed till it had poured all the water from the well
upon the burning coals. This put out the fire, cooled the hearth, and
made such a flood on the kitchen floor that the cook fainted away from
pure rage. Then the rooster gave the stone a push, came out safe and
sound, ran to the gentleman's window, and began to knock on the panes
with its bill, screaming:

"Kikeriki, sir, Kikerikak,
To me the little purse give back."

"Heaven knows that I've got a torment in this monster of a
rooster," said the gentleman. "Driver, rid me of it, toss it into the
middle of the herds of cows and oxen; perhaps some bull will stick its
horns through it and relieve us." The coachman seized the rooster and
flung it among the herds. You ought to have seen the rooster's delight.
It swallowed bulls, oxen, cows, and calves, till it had devoured the
whole herd and its stomach had grown as big as a mountain. Then it went
to the window again, spread out its wings before the sun so that it
darkened the gentleman's room, and once more began:

"Kikeriki, sir, Kikerikak,
To me the little purse give back."

When the gentleman saw this he was ready to burst with rage and
did not know what to do to get rid of the rooster. He stood thinking
till at last an idea entered his head:

"I'll lock it up in the treasure-chamber. Perhaps if it tries to
swallow the ducats one will stick in its throat, and I shall get rid of
the bird." No sooner said than done. He grasped the rooster and flung it
into the treasure-chamber. The rooster swallowed all the money and left
the chests empty. Then it escaped from the room, went to the
gentleman's window, and again began:

"Kikeriki, sir, Kikerikak,
To me the little purse give back."

As the gentleman saw that there was nothing else to be done he
tossed the purse out. The rooster picked it up, went about its own
business, and left the gentleman in peace. All the poultry ran after the
rooster so that it really looked like a wedding; but the gentleman
turned green with rage as he watched, and said sighing:

"Let them all run off to the last chick, I'm glad to be rid of the torment; there was witchcraft in that rooster!"

But the puffed-up rooster stalked proudly along, followed by all the
fowls, and went merrily on and on till he reached the old man's house
and began to crow: "Kikeriki!"

When the old man heard the rooster's voice he ran out joyfully to
meet the bird, but looking through the door what did he see? His rooster
had become a terrible object. An elephant beside it would have seemed
like a flea; and following behind came countless flocks of birds, each
one more beautiful and brilliant than the other. When the old man saw
the rooster so huge and fat, he opened the gate for it. "Master," said
the bird, "spread a sheet here in the middle of the yard."
The old man, as nimble as a top, laid down the sheet. The rooster
took its stand upon it, spread its wings, and instantly the whole yard
was filled with birds and herds of cattle, but it shook out on the sheet
a pile of ducats that flashed in the sun till they dazzled the eyes.
When the old man beheld this vast treasure he did not know what to do in
his delight, and hugged and kissed the rooster.

But all at once the old woman appeared from somewhere, and when she
saw this marvelous spectacle her eyes glittered in her head, and she was
ready to burst with wrath.

"Dear old friend," she said, "give me a few ducats."

"Pine away with longing for them, old woman; when I begged you for
some eggs, you know what you answered. Now flog your hen, that it may
bring you ducats. I beat my rooster, and you see what it has fetched
me."

The old woman went to the hen-coop, shook the hen, took it by the
tail, and gave it such a drubbing that it was enough to make one weep
for pity. When the poor hen escaped from the old woman's hands it fled
to the highway. While walking along it found a bead, swallowed it,
hurried back home as fast as possible, and began to cackle at the gate.
The old woman welcomed it joyfully. The hen ran quickly in at the gate,
passed its mistress, and went to its nest—at the end of an hour it
jumped off, cackling loudly. The old woman hastened to see what the hen
had laid. But when she glanced into the nest what did she perceive? A
little glass bead. The hen had laid a glass bead! When the old woman saw
that the hen had fooled her, she began to beat it, and beat till she
flogged it to death. So the stupid old soul remained as poor as a
church-mouse. From that time she might live on roast nothing and golden
wait a while, instead of eggs, for she had abused and killed the poor
hen, though it was not at all to blame.

But the old man was very rich; he built great houses, laid out
beautiful gardens, and lived luxuriously. He made the old woman his
poultry-maid, the rooster he took about with him everywhere, dressed in a
gold collar, yellow boots, and spurs on its heels, so that one might
have thought it was one of the Three Kings from the Christmas play
instead of a mere ordinary rooster.
English version: J.M. Percival and Mite Kremnitz

Punguta cu doi bani, petre ispirescu, poveste, povesti, Mite Kremnitz, J.M. Percival, The Little Purse with two Half-pennies

Warum wiegst du dich ...

2012-11-24T10:45:00.000+01:00

Zamislire a aceluiasi ghes, sa-i facem si pe altii sa cunoasca, sa profite, sa iubeasca frumusetea poeziei romanesti.

"Ce te legeni"- Mihai Eminescu varianta in Germana.

Warum wiegst du dich ...

Mihai Eminescu

"Warum wiegst du dich, o Wald,
Ohne Regen, ohne Wind,
Am Boden deine Zweige sind ?"

"Warum sollte ich's nicht tun,
Wenn die Zeit mir endet nun !
Tag wird wen'ger, die Nacht wächst,
Ohne Laub bald mein Geäst.
Blätter, die im Winde stieben -
Die kleinen Sänger mir vertrieben;
Es braust der Wind her von der Seit -
Der Winter nah, der Sommer weit.
Warum sollt ich mich nicht wiegen,
Wenn die Vögel mir entfliegen !
Über meine Wipfel hin
Seh Schwalben ich in Scharen ziehn,
Gedanken auch aus meinem Sinn
Und mein Glück mit ihnen fliehn.
Endlos hin zieht ihre Front,
Dunkelnd weit den Horizont,
Ziehn dahin wie flücht'ger Tag,
Rauschend geht ihr Flügelschlag,
Und sie lassen mich allein,
Fühllos und zerstört und klein -
Im Herzen einsam-traurig Lieb
Ist nun alles, was mir blieb !"

(Aus dem Rumänischen übertr. v. Alfred W. Tüting
2008 © All rights reserved)

Miért remegsz, rengeteg ...

2012-11-24T10:37:00.002+01:00

Zamislire a aceluiasi ghes, sa-i facem si pe altii sa cunoasca, sa profite, sa iubeasca frumusetea poeziei romanesti.

"Ce te legeni"- Mihai Eminescu varianta in Maghiara.

Miért remegsz, rengeteg ...

Mihai Eminescu

Miért remegsz, rengeteg ?
Esõ se hull, szél se zeng,
ágad mégis földre leng ?

- Ugyan mért ne lengene,
száll az idõm elfele !
Nõ az éjjel s fogyó napom
egyre gyérül lombozatom;
leveleimet zord szél szeli, -
énekesim elkergeti;
reám ront a vihar szele,
rajtam a tél s a nyár messze.
És miért ne hajladozzam,
ha búcsúzik sok madaram ?
Elvonuló vándorsereg -
ágam felett fecske fecseg;
gondolatom közöttük jár,
boldog álmuk szárnyukra száll.
És vonulnak rendre, szépen -
sötétedõ messzeségben
tûnnek, mint a pillanat,
lebbentgetve szárnyukat,
s engem itt hagynak kietlen,
megfonnyadtan, dermedetten,
s árva vágyam melegén
velük zúgok, zengek én!

(Kibédi Sándor ford.)

Why do you wail o forest trees ...

2012-11-24T10:22:00.003+01:00

Zamislire a aceluiasi ghes, sa-i facem si pe altii sa cunoasca, sa profite, sa iubeasca frumusetea poeziei romanesti.

"Ce te legeni"- Mihai Eminescu varianta in Engleza.

Why do you wail o forest trees ...

Mihai Eminescu

"Why do you wail o forest trees,
Forest, without rain or breeze,
Your branches ill at ease ?"

"How indeed should I not wail
When the hours of summer fail !
Nights grow longer, days get short,
On my branches few leaves caught,
And the winds with bitter sword
Drive my choristers abroad;
Autumn winds that forests flay,
Winter near, spring far away.
How indeed should I not groan
When my singing birds have flown,
And across the frozen sky
Flocks of swallows hurry by,
And with them my fancies fly
Leaving me alone to sigh;
Hurly on as time in flight
Turning day half into night,
Time that o'er the forest rings
With a fluttering of wings...
And they pass and leave me cold,
Nude and shivering and old;
For my thoughts with them have flown,
And with them my gladness gone !"

(Translated by Corneliu M. Popescu)
Graphics Serghiescu Adriana, clasa a V-a

O bitte bleibe...

2012-11-23T23:48:00.000+01:00

"O,ramai" varianta in Germana. E pacat sa nu profite si altii de frumusetea poeziei romanesti.

O bitte bleibe...

Mihai Eminescu

"O bitte bleibe, bleib doch bei mir,
Knabe, o wie lieb ich dich !
Deiner Sehnsucht, deinen Träumen
Weiß zu lauschen doch nur ich;

In dem Dämmer meiner Schatten
Gleichst du einem Königskind,
Wenn dein Aug verständig-dunkel
Weit in Wassers Tiefen sinnt.

Und im Gleiten sanfter Wellen
Durch der hohen Gräser Wehn,
Lass im Geheimnis ich dich hören
Des edlen Hirschen sachtes Gehn;

Seh dich weltentrückt verzaubert,
Dunkel summend voll Genuss,
Wie du in des Wassers Gleißen
Eintauchst deinen nackten Fuß.

Schaust du unterm Rund des Mondes
Silberglast auf Teiches Weiten,
Werden Jahre dir Sekunden,
Ein Wimpernschlag dir Ewigkeiten."

Also raunt' der Wald beschwörend,
Wölbend über mich sein Grün;
Ich schlug in den Wind sein Flehen,
Sollt lachend in die Felder ziehn.

Selbst wenn heut ich wiederkehrte
- unverständig nun und alt ...
Wo bist, Kindheit, du geblieben,
All dein Zauber und dein Wald ?

(Aus dem Rumänischen übertr. v. Alfred W. Tüting
2008 © All rights reserved)

O, remain

2012-11-23T23:19:00.001+01:00

"O,ramai" varianta in Engleza. E pacat sa nu profite si altii de frumusetea poeziei romanesti.

O remain

Mihai Eminescu

"O remain, dear one, I love you,
Stay with me in my fair land,
For your dreamings and your longings
Only I can understand.

You, who like a prince reclining
Over the pool with heaven starred;
You who gaze up from the water
With such earnest deep regard.

Stay, for where the lapping wavelets
Shake the tall and tasseled grass,
I will make you hear in secret
How the furtive chamois pass.

Oh, I see you wrapped in magic,
Hear your murmur low and sweet,
As you break the shallow water
With your slender naked feet;

See you thus amidst the ripples
Which the moon´s pale beams engage,
And your years seem but an instant,
And each instant seems an age."

Thus spoke the woods in soft entreaty;
Arching boughs above me bent,
But I whistled high, and laughing
Out into the open went.

Now though even I roamed that country
How could I its charm recall ...
Where has boyhood gone, I wonder,
With its pool and woods and all ?

(Translated from
Romanian by Corneliu M. Popescu)

"o, remain", "o ramai", mihai eminescu, poezie

Somnoroase pasarele/ Drowsy birds/Szálldos egyre

2012-11-23T06:42:00.001+01:00

Mihai Eminescu

Drowsy birds

Drowsy birds at even gliding,
Round about their nests alight,
In among the branches hiding...
Dear, good night!

Silence through the forest creeping,
Lullaby the river sighs;
In the garden flowers sleeping...
Shut your eyes!

Glides the swan among the rushes
To its rest where moonlight gleams,
And the angels' whisper hushes...
Peaceful dreams!

O'er the sky stars without number,
On the earth a silver light;
All is harmony and slumber...
Dear, good night!

(trad. de Corneliu M. Popescu)

Szálldos egyre ...

Szálldos egyre a fészkére,
Álmos már a kis madárka,
Rejlik bizton lomb ölére -
Jó éjt, drága!

Forrás mély sóhaja hallszik,
Ám a komor erdõ hallgat,
Kertben a virág is alszik -
Nyugodalmat!

Tó vizén a hattyú indul
Nád közé, hol elpihenjen -
Védve az ég angyalitul
Aludj csendben!

Szédítõ tündériségben
Kél a hold az éjszakába.
Minden álom s béke minden -
Jó éjt drága!

(Finta Gerõ ford.,1939)

Somnoroase pasarele

Somnoroase pãsãrele
Pe la cuiburi se adunã,
Se ascund în rãmurele -
Noapte bunã!

Doar izvoarele suspinã,
Pe când codrul negru tace;
Dorm si florile-n grãdinã -
Dormi în pace!

Trece lebeda pe ape
între trestii sã se culce -
Fie-ti ângerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a noptii feerie
Se ridicã mândra lunã,
Totu-i vis si armonie -
Noapte bunã!

(1883, în vol. poesii)

poem, poezie, poezii, mihai eminescu, somnoroase pasarele, drowsy birds, Szálldos egyre

Colindul celui fara de tara - Tudor Gheorghe

2012-11-17T13:34:00.001+01:00

E perioada colindelor (nu inca, dar incepe)...oricum ar trebui repetat de pe acum :).
Stiu ca nu e tocmai un colind de ler, stiu ca unora li se va parea abstract dar mai

stiu ca multi sunt si cei care vor opri o lacrima sa curga ascultandu-l. 
Credinta? Traditie? Poate amandoua, poate nici una...
Si astfel "sparg gheata" cu unul dintre muzicienii mei preferati:

Tudor Gheorghe.


Em              B7            Em
Orice-ai fi şi unde te-ai tot duce

 G                       Am
Cât ai fi de rău şi cât de bun
                                 G
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
    B7               Em
Cel mai greu îţi este de Crăciun

Când se strâng străinii pe la case
Şi lumini s-aprind în pomii lor
Ţi se face frigul frig în oase
Şi de-acasă ţi se face dor

Refren:

 D     G      D            G
Bate vântul, bate dinspre ţară

Am                       G
Suflă-n răni cu sare şi pelin

Am     B      Am           B
Bate vântul, şi te-nchide-afară

B7                 Em
Rudele în vizită nu vin (bis)

Mori aici şi nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ti e pe plac,
Că te bărbieresti si pleci la rude
Si găsesti pe masă cozonac.

Din puţinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiţi,
Să trăiască-n linişte si pace
Să mai râdă, să mai bea un sprit.

Refren:

Unde-ai fi si orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul salele ti-a frânt,
şi atât din tot îti mai rămâne
Să te-asezi cu fata la pământ

şi să plângi când alţii-n sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
şi să-ţi plângi durerea ta ce-a mare
şi să plângi de dor de tara ta.

Tudor Gheorghe -Colindul celui fara de tara

colind, colinde, colindul celui fara de tara, tudor gheorghe, chitara, acorduri, tab, tabulaturi

Fairytale Of New York -The Pogues

2012-11-01T13:32:00.000+01:00

Nu stiu cat e de cunoscut...dar mie imi place. Mult. E unul dintre cantecele mele preferate de Craciun. A nu se citi colinde, ok? :)

Pe acelasi sistem "Let's keep it simple" iata acorduri care merg foarte bine cu orice nivel. Pentru a canta cu originalul punem capodastrul pe fretul 2. ;)

Fairytale Of New York

                          C                      F
It was Christmas eve babe, In the drunk tank
                 C                              G
An old man said to me: won't see another one
                      C                                   F
And then they sang a song, The rare old mountain dew
                  C                                G       C
I turned my face away and dreamed about you

              C                             F
Got on a lucky one Came in eighteen to one
                C                              G
I´ve got a feeling This year´s for me and you
               C                           F
So happy Christmas I love you baby
                 C                                   G                C
I can see a better time Where all our dreams come true.

               C              G
They got cars big as bars
              Am         F
They got rivers of gold
             C
But the wind goes right through you
                               G
It´s no place for the old
                C                 Am           C                   F
When you first took my hand on a cold Christmas eve
       C                                      G              C
You promised me Broadway was waiting for me
               C
You were handsome you were pretty
                              G                 C                  F                G                  C
Queen of New York City when the band finished playing they yelled out for more
C                                                               G
Sinatra was swinging all the drunks they were singing
C                      F
We kissed on a corner
         G                          C
Then danced through the night.

             F                            G             C                   Am
And the boys from the NYPD choir were singing Galway Bay
             C             F         G                       C
And the bells were ringing out for Christmas day.

Instrumental: C F/ C G/ C F/ C G C

C                                 G
You´re a bum you´re a punk
                Am             F
You´re an old slut on junk
         C                                                G
Lying there almost dead on a drip in that bed
       C
You scumbag you maggot
                        G
You cheap lousy faggot
           C                    F               G                C
Happy Christmas your arse I pray god it´s our last.

             F                            G             C                   Am
And the boys from the NYPD choir's still singing Galway Bay
             C           F         G                       C
And the bells are ringing out for Christmas day.

                  C                                        F
I could have been someone Well so could anyone
                    C                                       G
You took my dreams from me When I first found you
                  C                                  F
I kept them with me babe I put them with my own
                     C                                          G         C
Can´t make it out alone I´ve built my dreams around you

           F                        G           C                   Am
The boys from the NYPD choir still singing Galway Bay
             C          F         G                       C
And the bells are ringing out for Christmas day.

Scuzati si corectati eventualele greseli.

The Pogues and Kirsty MacColl - Fairytale of New York

Fairytale of new york, the pogues, kirsty maccoll, chitara, acorduri, partituri, chords, tab, tabulaturi

Dragoste la prima vedere-Ilie Micolov

2012-11-01T12:41:00.000+01:00

Ca sa fie clar despre care "Dragoste la prima vedere" e vorba, am pus interpretul in titlu.
Deci, nu e nici Pepe, nici Guta nici Connect-r, ok?

Buuuun....acum sa trecem la treburi serioase. :)
Cum s-au facut niste ani decand n-am mai pus mana pe chitara si cum mi-am mai pierdut din dexteritate am zis: "hai sa-mi simplific viata". Si asa am facut. :)

Am adaptat acordurile ca sa nu-i fie greu nici incepatorului, dar nici avansatului. Din Am(la minor) merge foarte bine.
Ca sa cantati impreuna cu originalul ori transpuneti in Cm(do minor) ori puneti capodastru pe al trei-lea fret.
Spor!

Am
Pe cararea veche
E
Trec cate o data
Cu speranta vaga
Am
De-a te intalni
Dm                 G
Ne cunoastem parca
C                  Am
De o viata intreaga
Dm             E
Neavand puterea
              Am
De a ne vorbi.

Prin albastrul moale,
Linistea se aduna
Si prin diafanul
De apus vegheat
Ochii tai de aur,
Ochi de zana buna
Cand aprind in mine
Un ecou ciudat.

Ref.
F                Am
Dragoste la prima vedere,
E            Am
Cine-ar fi crezut?
F                   Am
Sa iubesc cu atata putere,
E          Am
Ca la inceput. (bis)

Ca mi-a fost tarzie
Intalnirea in vreme
Si tarzie clipa
De-a ne fi vazut,
Pe cararea veche
La rascruci de vanturi
Numai timpul stie
Ce e de facut.

Amintirea vie
Mai traieste inca
As da ani din viata sa te regasesc
Ne cunoastem parca
De o vesnicie,
De o vesnicie
Parca te iubesc.

Ref bis.
N-o sa afle nimeni
Poate niciodata
Poate niciodata
N-am sa te-ntalnesc.

As da ani din viata
Sa te am alaturi,
Sa iti simt faptura,
Sa-ti spun te iubesc.
(bis ultimile 4 versurï)
Fluierat.....:)

Ilie Micolov-Dragoste la prima vedere

dragoste la prima vedere, ilie micolov, chitara, acorduri, partituri, tabulaturi

Sway

2012-10-27T08:48:00.001+02:00

Sub balcon eu ti-am cantat o serenada

2012-10-27T08:41:00.001+02:00

                                                                                                                       Titi Botez

Dm               Dm
Dorul meu nebun, tot ce-aveam mai bun,
A                     Dm
Vream ca sa se spuna tie.
Dm                 Dm
Tainic sa soptesc, ce mult te iubesc,
A                Dm
Si sa ma robesc, tie.
C                          F
Intr-o nopate cu argint de luna,
A                        Dm
Asteptind ca sa apari la geam,
Dm                         A
Am lasat chitara mea sa-ti spuna,
A#                        A
Tot ce eu a spune nu-ndrazneam.

Refren:
      D                          A
Sub balcon eu ti-am cintat o serenada,
      Em        A           D
Ca pe vremuri visatorii trubaduri.
       D                        A
Sus pe cer se-oprise luna sa ma vada,
     Em       A                  D
Cum cintam de dragul dulcii tale guri.
Dm                             A
Toate florile-ascultau a mea tirada,
      A#                        A
Numai tu n-ai inteles ce dor mi-era.
        D                         A
Sub balcon eu ti-am cintat o serenada,
    Em       A                D
Ce dintii si cea din urma-n viata mea.

In zadar priveam, sa apari la geam
Si-n zadar speram poate,
Stelele paleau si cum ma priveau,
Pare ca-mi spuneau, pleaca!

Nicio floare n-a picat pe strune,
Si-n zadar sarmanele vibrau.
Singure doar visele nebune,
Prefacute-n lacrimi, picurau.

Refren:
Transpunerea imi apartine. Enjoy:)

Titi Botez- Sub balcon eu ti-am cantat o serenada

chitara, sub balcon, serenada, titi botez, interbelic, acorduri

Killing me Softly

2012-10-26T14:47:00.001+02:00

Chitara

2012-10-26T13:50:00.001+02:00

Poate ca ati observat deja ca in stanga sus a aparut o noua pagina Chitara pe numele ei de fata mare.

Pe aceasta pagina o sa imi permit sa postez tot ce tine de chitara. Acorduri, melodii, transpuneri, tabulaturi, pareri, partituri si lista poate ramane deschisa.

In prima faza o sa "public" (din) caietele cu cantece pe care le toceam pe munti cu chitara-n spate in frageda-mi pruncie. In cazul in care cunosc autorul o sa il mentionez. In cazul in care nu, nu. E clar?

Daca am postat ceva ce iti apartine (fara sa te mentionez) nu ezita sa ma contactezi ca sa culegi laurii pe care-i meriti.

Pagina nu se vrea o enciclopedie; pentru asta aveti o gramada de situri de profil. Ci va fi mai degraba o mica biblioteca personala cu piese pe care le-am cantat, le cant sau pe care intentionez sa le invat.

Acestea fiind spuse considerati acest post Disclaimer si hai sa zdranganim!

chitara, acorduri, tabulaturi, melodii, partituri

Lelita Saftita

2012-10-26T08:15:00.000+02:00

Dm        F                                                 Anton Pann
-Leliţă Săftiţă!                                    
 C        Dm
-Auz,neiculiţă!
 F        Gm
-Dar,dacă auzi,
 C         Dm
De ce nu răspunzi?

Că e mult d'aseară
De când şed pe-afară,
Poarta-nconjurând
Şi tot aşteptând.

Vremea vremuieşte,
Cămaşa-mi răceşte
Luna s-a ascuns,
Ploaia m-a ajuns.

Streşioara-mi pică
Jubeluşa-mi strică
Nu mi-i de jubea
Ca de fremenea.

Că întâiaş' dată
Azi e îmbrăcată
Şi,de nu mă crezi
Deschide ş-o vezi!

-Du-te,du-te,neică
Du-te de te culcă!
Nu mai sta în drum,
Că nu poci acum.

Nu-ţi mai pierde somnul
Că mi-a venit omul!
Nu mă mai 'nlesnesc
Nici ca să-ţi vorbesc,

Du-te că e noapte,
Să n-auză şoapte,
Că e vai de noi,
De noi amândoi.

 Varianta  simplificata

PS Transpunerea imi apartine ;)

Din caietul meu cu cantece

2012-10-12T02:37:00.001+02:00

Mădălina Amon - Amintire de fum - YouTube

caiet, amintire, cantece, madalina amon

Proaspat

2012-10-07T08:44:00.001+02:00

Paine Proaspata + Rufe Proaspat Spalate = Proaspat(paine+rufe spalate)

paine, proaspat, spalate, rufe

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar

2012-07-08T09:02:00.000+02:00

Fragment

Dragul meu Amarel,

Am observat si eu, fireste, ca razboiul european - pe care cu naivitate oamenii il numesc "marele razboi" - trece printr-o faza de acalmie si nu ma surprinde faptul ca ingrijorarile pacientului s-au mai potolit si ele, prin reflex. Intrebarea e daca vrem sa-l incurajam pe linia asta sau daca e cazul sa-i nutrim in continuare temerile. Frica obsedanta si increderea oabla sunt, amandoua, stari de spirit profitabile. Alegerea pe care o avem noi de facut aici ridica un numar de chestiuni importante.

Oamenii traiesc in timp, dar Dusmanul ii sorteste eternitatii. Ceea ce inseamna, cred, ca dorinta Lui e ca ei sa se concentreze cu precadere asupra a doua lucruri: eternitatea ca atare si acel moment al timpului pe care ei il numesc prezent. Asta pentru ca prezentul este punctul anume in care timpul intalneste eternitatea. Experienta umana a momentului prezent, si numai ea, este analoga modului in care Dusmanul imbratiseaza realitatea in intregul ei; ea singura le ofera libertate si manifestare in act.

Gandul Lui, asadar, e sa-i tina permanent preocupati ori de eternitate (adica de El insusi), ori de prezent - fie meditand la unirea eterna cu El sau la perpetua despartire de El, fie ascultand de vocea prezenta a constiintei, purtandu-si crucea din momentul prezent, primind in prezent harul, inaltand laude pentru multumirea prezenta.

Sarcina noastra e sa le luam de sub ochi si eternul si prezentul. In acest scop, alegem uneori sa impingem pe unul sau pe altul (cum ar fi o vaduva ori un savant) sa traiasca in trecut. Doar ca aici resursele sunt limitate, fiindca un dram de cunoastere adevarata a trecutului tot au, iar el fiind incheiat si implinit, se aseamana cu eternitatea. E mult mai bine sa-i indemni sa traiasca in viitor.

Necesitatea biologica face ca toate pasiunile lor sa tinteasca deja in acea directie, asa incat gandul la viitor le hraneste speranta si frica. De asemenea, viitorul le este necunoscut si, prin urmare, determinandu-i sa gandeasca spre inainte, ii facem sa-si umple mintea cu iluzii. Intr-un cuvant, dintre toate lucrurile, viitorul este cel mai putin asemenea eternitatii. Este cea mai integral temporala parte a timpului - pentru ca trecutul a inghetat si nu mai curge, iar prezentul e straluminat tot de raze eterne. De aici incurajarile si sprijinul nostru pentru scoli de gandire precum evolutionismul, umanismul stiintific sau comunismul, care orienteaza afectele umane catre viitor si le imbiba astfel cu esenta de temporalitate.

Prin urmare, aproape toate viciile oamenilor isi trag seva din viitor. Recunostinta priveste inspre trecut, iar iubirea catre prezent; frica, avaritia, dorinta carnala si ambitia privesc inainte. Sa nu crezi ca dorinta carnala face exceptie. In momentul in care placerea se produce, pacatul (singurul care ne intereseaza) s-a consumat deja. Placerea este doar acea parte a procesului pe care noi, unii, o regretam si pe care am elimina-o daca prin asta nu am pierde cu totul si pacatul; ea este, de altfel, contributia Dusmanului si deci o experienta a prezentului.

Pacatul, care este contributia noastra, se naste in asteptarea a ce va sa vina. Cu siguranta ca si Dusmanul vrea ca oamenii sa se gandeasca la viitor - insa doar atat cat e nevoie pentru a planifica acum actele de dreptate sau de binefacere care le sunt, probabil, datoria de a doua zi. Datoria de a planifica lucrarea zilei de maine este o datorie a zilei de azi Desi materialul de baza e imprumutat din viitor, datoria, ca toate datoriile, exista in prezent.

Dar prea despicam firul in patru. Ce nu vrea El e ca oamenii sa mizeze sufleteste pe viitor, sa tinda catre el si sa i se daruie. Iar noi exact asta vrem. Ideal, pentru El, este omul care, dupa ce a muncit o zi intreaga pentru binele posteritatii (daca asta ii e vocatia), isi inlatura din minte orice gand legat de faptele lui, incredinteaza totul cerului si se intoarce pe data la rabdarea sau recunostinta cuvenite momentului de fata.

Dimpotriva, exemplar pentru noi este individul hartuit de viitor - bantuit de viziuni ale unui rai sau iad iminente pe pamant - gata oricand sa incalce in prezent poruncile Dusmanului daca, astfel facand, ii dam a-ntelege ca mai usor va pasi in primul sau se va feri de al doilea; un individ care depinde in credinta lui de reusita sau esecul unor proiecte al caror final ii va ramane pe veci necunoscut.

Visul nostru e o natie intreaga care sa goneasca neincetat dupa capatul curcubeului, niciodata onesta, buna sau fericita acum, ci gramadind tot darul real capatat in prezent la fundatia pentru altarul viitorului.

Cum contra-argumente specifice nu exista, rezulta ca, in general, e mai bine pentru pacient sa se umple de temeri sau sperante (nu prea conteaza care anume) legate de chestiunea razboiului, decat sa traiasca in prezent. Dar sintagma "a trai in prezent" e ambigua. Ea poate numi un proces care e de fapt la fel de tributar viitorului precum teama insasi. E posibil ca omul sa nu aiba grija viitorului nu pentru ca il preocupa prezentul, ci pentru ca si-a bagat in cap ca viitorul e roz. Atata vreme cat de-aici i se trage calmul, nu ne doare capul, pentru ca nu face decat sa adune motive de dezamagire, si astfel de neliniste, pentru momentul in care isi va vedea sperantele spulberate.

Daca, pe de alta parte, e constient ca s-ar putea ca viitorul sa-i rezerve orori si de aceea se roaga sa fie intarit in virtuti pentru a-i face fata, si astfel se apleaca asupra prezentului pentru ca acolo si numai acolo salasluiesc toata indatorirea, tot harul, toata cunoasterea si toate multumirile, atunci nu-i a buna deloc: atacul trebuie lansat imediat. E o situatie in care, iarasi, arma filologica face indeobste treaba buna: incearca sa vezi ce impact are asupra lui notiunea de "suficienta".

Dar, fireste, e mult mai probabil ca "traieste in prezent" nu pentru motivele insirate mai sus, ci pur si simplu pentru ca sta bine cu sanatatea si nu-i displace munca pe care o face. In cazul asta, fenomenul e pur natural. Dar chiar si asa, in locul tau i-as strica nitelus apele. De fenomene naturale trebuie in general sa ne ferim. Si-apoi, de ce sa apuce creatura sa fie fericita?

In ultima ta scrisoare mentionai in treacat ca, de cand s-a convertit, pacientul frecventeaza o anumita biserica, una singura, de care nu se simte pe de-a-ntregul multumit. Pot sa intreb la ce-ti sta mintea? De ce nu mi-au fost aduse la cunostinta cauzele legaturii sale cu biserica parohiala? Nu pricepi ca, doar daca nu cumva e vorba de un act de indiferenta, fidelitatea lui nu e buna deloc? Stii si tu foarte bine, sper, ca daca un om nu poate fi vindecat de mersul la biserica, cel mai bine e sa-l facem sa bata tot cartierul in cautarea bisericii care i se potriveste, pana cand ne alegem cu un bun degustator ori cunoscator de biserici.

Motivele sunt evidente. Una la mana, organizatia parohiala nu trebuie pierduta din ochi nici un moment, de vreme ce, fiind o unitate de loc si nu de preferinte, aduce laolalta oameni de diferite clase si mentalitati intr-un soi de uniune care-i e pe plac Dusmanului. Pe de alta parte, insa, principiul congregational face din fiecare biserica un fel de club si, in cele din urma, daca totul merge bine, o coterie sau factiune.

Doi la mana, tot cautand biserica "potrivita" , omul nostru va deveni un critic in loc sa ramana un invatacel, cum si l-ar dori Dusmanul. Ce asteapta El de la orice laic din biserica este o atitudine care se poate, intr-adevar, numi critica in masura in care respinge orice e fals sau pernicios, dar care ramane radical necritica in ce priveste formularea unor criterii estimative - un laic care nu-si pierde vremea gandindu-se la ce anume respinge, ci se deda, deschis, umil si necercetator, hranei oferite. (Vezi bine cat de josnic, cat de nespiritual, cat de iremedial vulgar este El!)

Efectul acestei atitudini, mai ales in timpul predicilor, este sa creeze acea stare (suprem ostila planurilor noastre) in care sufletul omenesc devine acut sensibil la orice platitudine. Aproape ca nu exista predica sau carte de care sa nu ajungem sa ne temem daca omul le primeste in aceasta stare. Asa ca, rogu-te, nu mai pierde vremea si trimite-ti negresit nataraul sa faca turul bisericilor din cartier. Caci, dupa cum se vede din rapoarte, pana acum mare branza n-ai facut.

Pentru cele doua biserici din apropierea lui, am cercetat cataloagele. Potential au si una si alta. In prima dintre ele, preotul e un tip care se chinuie de atata vreme sa indoaie credinta cu apa chioara ca s-o dea pe gat unei congregatii, zice el, necredincioase si cam grele de cap, incat acum a ajuns sa-si uimeasca el enoriasii cu propria-i necredinta, si nu invers.

Multe suflete s-au clatinat in religia lor datorita individului. Admirabil e si felul in care oficiaza slujba. Grijuliu sa-si scuteasca turma de orice "dificultati", s-a dezis si de colectia de predici si de culegerea oficiala de psalmi, iar acum, fara sa-si mai dea seama, meliteaza la nesfarsit cei cincisprezece psalmi si cele douazeci de invataturi placute inimii lui. Afara de adevarurile pe care el si ale lui oite le stiu deja pe dinafara, nimic altceva nu le poate ajunge vreodata sub ochi prin mijlocirea Scripturii: e limpede ca aici nu ne paste nici un pericol. Dar poate pacientul tau nu e indeajuns de narod pentru biserica asta - sau nu inca?

La cealalta biserica il avem pe Fratele Spike. Oamenii se intreaba adesea cum face el sa jongleze cu tot soiul de opiniuni - de ce azi e aproape comunist, iar maine o da pe un fel de fascism teocratic - azi un scolastic, maine denuntator al ratiunii umane - azi afundat in politica, maine in stare sa declare ca toate ale lumii se afla in mod egal "sub judecata".

Pentru noi, desigur, elementul de legatura nu e un mister, si el se numeste ura. Omul nu se poate abtine sa nu predice lucruri care sa nu fie in mod voit socante, intristatoare, de neinteles sau umilitoare pentru parintii lui si generatia lor. O predica pe care oamenii astia ar putea-o incuviinta ar fi pentru el la fel de insipida ca un poem ce nu le-ar pune dificultati de lectura.

Individul promite si prin grauntele de nesinceritate care s-a aciuiat in el; il invatam sa spuna "Aceasta este invatatura Bisericii" atunci cand ce vrea sa zica de fapt e "Sunt aproape sigur ca am citit asta de curand in Maritain sau altcineva de genul asta". Trebuie sa te avertizez, insa, ca are un defect fatal: crede cu adevarat. Iar asta e inca de ajuns ca sa strice totul.

Cele doua biserici au totusi in comun un punct favorabil: sunt amandoua biserici partizane. Mi se pare ca asta te-am mai invatat: daca pacientul nu poate fi tinut departe de Biserica: macar sa se ataseze cu putere de vreo partida dinauntrul ei. Nu ma refer la chestiuni de natura pur doctrinala; in privinta asta, cu cat e mai caldut in opinii, cu atat mai bine. Si nu in doctrine ne punem noi speranta pentru a isca rautati respectabile. Toata distractia sta in a produce ura intre cei care zic "impartasanie" si cei care zic "sfanta cuminecatura", fara ca vreuna dintre partide sa poata arata diferenta dintre, sa zicem, doctrina lui Hooker si cea a lui Thoma din Aquino si s-o sustina coerent mai mult de cinci minute, in schimb, toate acele obiecte complet nesemnificative, precum luminarile, patrafirele si mai stiu eu ce, sunt un excelent teren de lucru pentru noi.

Am reusit sa stergem aproape in intregime din mintile oamenilor ceea ce spurcatul ala de Pavel ii invata odinioara despre hrana si alte fleacuri - anume ca omul ingaduitor trebuie sa cedeze mereu in fata rigoristului. Ai crede ca n-aveau cum sa nu vada folosul pildei. Te-ai astepta sa-l gasesti pe omul Bisericii Joase ingenunchind si facandu-si cruci pentru ca neintarita constiinta a fratelui lui, adept al Bisericii inalte, sa nu se-nvete la sfidare, iar pe cel din partea "inalta" abtinandu-se de la astfel de gesturi pentru a-l feri pe fratele lui din comunitatea "joasa" de pacatul idolatriei. Si asa s-ar fi intamplat daca nu ne-am fi ocupat noi indeaproape de problema. Fara eforturile noastre, varietatea practicilor din sanul Bisericii Angliei ar fi putut deveni ogor manos de caritate si smerenie.

Cu afectiune, unchiul tau, Sfredelin !

de C.S. Lewis

Daca...

2011-03-21T10:08:00.000+01:00

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel , facand abstractie de durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu plictisesti altii cu problemele tale,
Daca zilniz poti manca aceleasi mancaruri si poti fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege , ca cei dragi tie sint cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Daca poti tolera ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Daca poti suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,

...atunci probabil esti cainele familiei !!
*Primit pe mail

daca, poti, caine

TOP 10 OBSESII ROMANESTI

2011-03-18T12:14:00.000+01:00

1. Obsesia cu "casa pe pamant". Toata lumea si-ar da 20 de
ani din viata ca sa aiba casa pe pamant. Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in
trafic!!! Nu conteaza nimic! Casa pe pamant sa fie!

2. Obsesia televizorului. Romanul e devorator de televiziune. S-au
facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica
ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta e geniala, avem cele mai multe
televiziuni!!! Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul"
cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva exceptii,
cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!

3. Obsesia Coelho. Daca n-ai citit Coelho… n-ai viitor frate!
"Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita
Stanescu…"

"Te pisi pe ei! Citeste Coelho!"

4. Obsesia sanilor.. Aproape toti producatorii TV au urmatoarea
obsesie:"Sanii aduc rating!" Si stiti ce e misto? Ca de cativa
ani incoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispozitie
internetul pentru l**a.. Dai un click si gata! Cine dracu' mai asteapta
emisiunea cu " Mama Natura" ca sa-i "de in cap lu' mutu".
(scuze Adriane dar asa e expresia! Daca vrei schimbam: "sa-i dea in cap
lu' Chivu")

5. Obsesia messenger... Asta e, totusi, un fenomen global. Pai daca a
ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible…

6. Obsesia haiduceasca. Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit
roman devine haiduc la orice nunta. Fura mireasa, cere rascumparari… Si dup-aia,
haiducia maxima. "....Pusca si cureaua lataaaaaa…". Apoi recunoaste
ca e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa…"

7. Obsesia auto. In Romania exista cea mai dinamica piata auto. Punct.
Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici
londonezii… Punct.

8. Obsesia carnii din congelator. Cu toate ca au trecut 20 de ani de
cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai
incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo… Cine stie…

9. Obsesia celulara. Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un
"statement". Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau
telefon de 3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai
mult. Asta e un mare mister. Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa
aiba un mobil de 20 de milioane? Si sa dea beep cu el!!!!!!!

10. Obsesia "daca ala nu face, de ce sa fac io?". Asta de
obicei e completata si cu o doza de mandrie: "Ce? Sunt mai prost?!"
DA! "

*Primit pe mail.

top, 10, obsesie, obsesia, obsesii, romani, roman, romanul

Un barbat romantic

2011-03-17T15:33:00.002+01:00

Chiar creadeati ca romantismul a murit? Muzica, dans, sampanie....

Poate ultimul barbat romantic...sper sa va placa :))

Viber pentru iPhone-apel gratuit

2011-03-14T08:35:00.002+01:00

Si ca tot m-am apucat sa vorbesc despre iPhone, o aplicatie foarte reusita este Viber. Cu Viber vorbesti gratis oriunde in lume cu toti care au instalat programul pe telefon.

Iti activezi numarul de telefon in reteaua Viber si toti cei care il folosesc vor fi anuntati ca te pot suna gratuit. Mai mult, in lista de contacte poti vedea cine foloseste programul sau nu...ca sa sti pe cine sa suni :))

Din punct de vedere calitativ nu pot sa zic nimic de rau; se aude mai bine ca o convorbire obisnuita. Gratis!

suna gratuit, vorbeste gratis, viber, iphone, apel gratuit

Need for Speed™ Hot Pursuit pentru iPhone

2011-03-14T08:25:00.000+01:00

Deci, ca tot omul am descarcat Need for Speed™ Hot Pursuit pentru iphone si am jucat. Mai am putin si-l termin.

Nu despre asta doream sa vorbesc;
grafica, efecte.....totul super. Dar la capitolul logica realizatorii stau foarte prost; bai frate, chiar nu e nicio diferenta de trafic intre zi si noapte?

Dar angoasa mea existentiala este: De unde atatea taxiuri in desert?!!! Nu vezi nici prin oras atatea...

Technorati Tags: need for speed, hot pursuit, iphone, taxi, desert

need for speed, hot pursuit, iphone, taxi, desert

Zmeul, personajul pozitiv din basme

2011-03-10T09:16:00.001+01:00

Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns îm! părat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de! jenante că nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.

Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici ! nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împă! ratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat ! cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.

Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.

Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata ! aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu ! atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.

Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două! degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

Genial :)). *Primit pe mail.

Technorati Tags: zmeu, zmeul, mama zmeilor, fat frumos, fat-frumos, imparat, cal

Rostul....

2011-03-04T01:25:00.001+01:00

Bradut Florescu, unul din "vechii" publicitatii romanesti, si-a incheiat contractul cu Realitatea Catavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, si a plecat in Thailanda.

IATA CE ARTICOL A SCRIS, DUPA CE A PLECAT :
Rostul

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica dr! ept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie îm! paturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la c-- pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti familia,

pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Sa traiesti.

Bradut Florescu

Technorati Tags: Rost, rostul, bradut florescu