Deliades

Yeah...

2012-03-01T18:22:00.000+02:00

PESIMISM:

Cancerul se răspândeşte în mine prea repede. Înfloreşte ca o floare. Şi nu rezistă nici măcar un an... 4 anotimpuri. Cancerul meu e ca un ghiocel... După iarna grea şi albă, el ridică albeţea la suprafaţă, îşi arată adevărata faţă. Ar trebui să îmi pară rău, căci nici acest ghiocel nu rezistă măcar un anotimp...doar o lună...prima lună a primăverii, cea vestitoare de frumuseţe şi viaţă.

Asta e primăvara...aduce viaţă. Cancerul meu, ghiocelul meu, moare după numai o luna, şi ia totul cu el. O luna de viaţă are. Toată frumuseţea o ia cu el. Moare. Mor.

Acum îmi doresc mai mult ca niciodată ca iarna asta grea să nu se mai sfârşească. Fără iarna aş muri.

Dar iarna este friguroasă... Mii de cuţite parcă îţi izbesc faţa. Dureros! Însă, aş păstra-o aşa cum e doar să îndepărtez primăvara.

Primăvara îmi spune DA, iar eu ei NU.

OPTIMISM:

Scurt şi la obiect (probabil aţi mai auzit asta) :

LOVE the best, FUCK te rest!

Un vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi

2012-02-05T20:02:00.000+02:00

"Tatăl nostru care eşti în ceruri
Am uitat numele tău
Am ucis împărăţia ta
Fără voia ta
Cerul negru
Aşa e şi pe pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Ne batem pe ea astăzi
Şi toţi profită de greşelile noastre
Şi nici noi nu iertăm greşiţilor noştrii
Şi ne ducem cu toţii în ispită
Căci din noi izvorăşte ce-i rău
Amin."

Deliric1 - Negru

Mic jurnal :

5 februarie 2011

Când mă gândesc la ce am suferit şi la cât am pătimit în viaţa mea, deşi scurtă, mi se pare că am trăit degeaba. Unii oameni trăiesc zeci de ani, şi totuşi, când închid ochii, pot spune că au trăit aievea, căci au fost doar nişte simpli trecători prin viaţă.

     În schimb, pe mine, viaţa m-a învăţat că iubirea adevărată nu moare niciodată din sufletul omului, ba chiar ne însoţeşte şi dincolo de ea. Niciodată tu nu ai dispărut din viaţa mea. Mă abăteam pe la câte-o inimă singuratică, întocmai ca a mea, din ce în ce mai speriată deoarece mă gândeam că voi uita cum se iubeşte. Iar când nu găseam ceea ce îmi doream, simţeam cum deodată în sufletul meu se prăbuşesc toate clădirile monumentale, clădite de-a lungul relaţiei, cu zgomot înfiorător de cuvinte stoarse din adevăratul sens... În urmă nu rămâneau nici măcar ruinele. Doar tu ai putut să le laşi şi, probabil pentru altcineva nu mai era loc. Pentru a le putea reclădi, am avut nevoie de tine, iar acum sufletul meu e reîntregit că îmi eşti din nou aproape.
     Acum stau în pat, iar când încerc să închid ochii îmi apari tu. E minunat să te ştiu lângă mine, dar îi deschid repede, căci un vis e o amăgire. Nu gândi greşit. Ador să te văd chiar şi când nu eşti lângă mine, dar eu vreau totul real. Te iubesc!

14 februarie 2011
     Acum e altfel, ştiu ce este...ştiu... Acum ştiu ce îmi doresc, iar acel ceva eşti tu.
     Mi-am dat seama că cel mai dureros lucru e să te pierd. Am auzit că iubirea e doar un vis fără de rost, dar tu ai dovedit contrariul.
    Singurătatea ar începe să mă doară...şi aş începe să sper. Ar putea să treacă zile, săptămâni, luni... Nu aş avea decât urmele tăcerii tale, dacă te-aş pierde, pe care timpul s-ar încăpăţâna să le şteargă. M-aş lupta cu timpul, dar degeaba... Tu vei rămâne; prezenţa ta m-ar urmări peste tot.
     Am crezut în tristeţe, dar niciodată în fericire, până acum... Tu eşti fericirea mea. Ai reapărut pentru a-mi reda speranţa de care sufletul meu avea nevoie să poată simţi că sentimentul de bucurie şi iubire este, defapt, nemuritor.
    Dragostea, frumosul, fericirea...le-am descoperit prin tine. Le iubesc mai sus de sus şi le răsar de la apus.
    Te iubesc doar pe tine!

15 februarie 2011
    Când nu eşti lângă mine timpul se scurge anevoia, cu picătura. Acum te iubesc numai pe tine; niciodată nu am mai iubit aşa, iar altul nu va putea sa-ţi ia locul niciodată şi cu niciun preţ.
     La urma urmei, tu eşti cel care mi-a tulburat sufletul de nu mă mai regăsesc. O putere neînţeleasă, dar pe care o simţim cum pluteşte în jurul nostru ne reglementeză viaţa dincolo de cea conştientă. Această forţă a dragostei porunceşte ca tu să fi al meu, iar eu a ta pentru a nu tulbura cerul iubirii.

21 februarie 2011
     Eşti cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat vreodată. La tine nu aş putea renunţa niciodată şi nici nu aş vrea nimic în schimbul tău. Doar pe tine te iubesc...şi te iubesc foarte mult.

1 martie 2011
     Fără tine nimic nu e. Indiferent că e miez de zi sau miez de noapte, eu te aştept...te aştept să vi printre şoapte, te aştept mişcată de mândrie şi simţind cum creşte în inimă iubirea stăpânitoare, iubirea ce pecetluieşte soarta oamenilor. De câte ori evoc opririle în loc în ochii tăi, simt o neînţeleasă emoţie, aproape că mă desprinde de realitate. Iubirea mea faţă de tine nu încape într-o definiţie sau în nişte cuvinte simple. Trebuie să o simţi pentru că ceea ce spun, chiar dacă nu e destul şi exprimat cum trebuie, este adevărat... Defapt, e mai mult decât adevărat, e ceva...mai mult nu pot să zic decât că te iubesc mai mult ca orice.

5 martie 2011
     Poate temperatura prea ridicată care nu a scăzut nici acum m-a făcut să văd unele lucruri pe care probabil le-am observat, dar nu mi-am dat seama de ele. Stau şi analizez fiecare secunda petrecută cu tine şi îmi dau seama că traiul meu nu este degeaba.

19 martie 2011
     Dacă el m-ar suna şi mi-ar spune că nu mai există nicio şansă la tot ceea ce a fost, atunci eu aş înceta să mai exist, căci aş crede că în aceşti ani am aşteptat degeaba...că am aşteptat să văd cu proprii mei ochi că după se află doar dureri îngrozitoare, nemărginite şi chinuri nemaiîntâlnite. Fără el nimic nu e, nimic nu există şi nimic nu mai are rost.

21 martie 2011
     Nu voi trăi până la nesfârşit. Vreau să profit de viaţă şi vreau să am parte de tot ce e mai bun şi frumos , iar prin faptul că tu eşti în viaţa mea, asta o face perfectă.

31 martie 2011
     Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nicio limită. E preferinţă sinceră. Nu voi putea să te iubesc cu sila. Te iubesc pentru că singura care-mi poate impune asta este inima mea. Nu pot spune ca voi avea zile îndeajuns de multe încât să văd că dragostea nu are limite, dar mă va urma şi apoi, căci ştiu că ceea ce simt eu pentru tine are orizonturile nemărginite. Ca stelele ce fac noaptea mai minunată, aşa străluceşti tu asupra mea. De fiecare dată când simt iubirea faţă de tine îmi dau seama că e o iubire pură. Sunt atât de mândră că te am lângă mine..e ca şi cum Raiul e pe pământ cu sentimentele ce s-au născut în mine. Simt cum pe lume suntem doar eu şi tu...noi. Nu pot să-mi iau gândul de la tine. Tot ce contează e că te am şi te iubesc!

2 aprilie 2011
     Îmi pare rău, dar eu nu pot să fiu cu cineva căruia nu îi pasă de mine. Nu e vorba că eu nu mai simt nimic pentru tine, dar tu eşti mai fericit alături de prietenii tăi, aşa că nu vreau să te mai deranjez. Firea mea e una dintre acelea care şi-ai afla bucuria şi în cele mai nemărginite suferinţi dacă ar ştii că din ele ar fi stors o cât de mică mulţumire pe seama fiinţei iubite. Tu nu apreciezi asta. Şi, nu în ultimul rând, iar pleci şi nu mai vreau să trăiesc aceleaşi întâmplări ca acum câţiva ani. Tu ai ocupaţiile tale, iar eu am o anumită vârstă la care îmi doresc să-mi am iubitul aproape de mine....tu nu eşti. Crede-mă, nu m-am plictisit de tine şi niciodată nu aş putea.

14 aprilie 2011
     Ţi-am zis de la început că îmi dau seama prea uşor când cineva mă minte, iar dacă nu sunt sigură de asta, mai devreme sau mai târziu tot aflu. Nu mă iubeşti, iar eu te urăsc! Te rog, uită că noi am fost împreună, uită tot ce am făcut, uită tot. Absolut tot! Mai simplu : Uită că măcar exist!

Altă zi, alte gânduri....2011
     Uneori mă întreb ce se petrece acum în mintea ta sau ce gândeşti tu acum. Poate te gândeşti la mine, poate te gândeşti la cât de rău îţi pare sau poate nu e nimic în mintea ta pentru că pur şi simplu nu îţi pasă!!!
     De câteva zile, continuu, mi se derulează tot în minte. De când am fost împreună şi până când totul s-a sfârşit, fiecare detaliu, fiecare gest, când m-ai sărutat prima oară...chiar şi când mi-ai zis pe facebook prima oară "nasol...sau ba nu că poţi să intri pe net". Practic, am puterea să resimt fiecare emoţie trăită alături de tine. Acum am puterea să-mi reamintesc chiar şi de acum 4 ani, exact tot ce s-a petrecut, când şi cum mă gândeam la tine. Ştiu când ne-am certat prima oara, îmi amintesc chiar şi reacţia celorlalte când m-au văzut alături de tine. Clar, mă urau. Însă, nu am vrut să cred că tu m-ai minţit în halul acela...chiar nu vreau să cred cât şi cum m-ai înşelat. Nici nu vreau să-mi amitesc. E singura chestie pentru care te urăsc. Dar te urăsc atât de mult cum nu te-am iubit mereu!
     De fiecare dată când închid ochii, îmi imaginez cum stau în faţa unui ecran enorm...şi privesc atât de îndurerată acele momente, şi încep să plâng, să tremur şi să regret... Iar în acel moment iau o bâtă şi zdrobesc ecranul. Cioburile care le văd căzând parcă îmi dau o satisfacţie sufletească... Dar apoi privirea mi se îndreaptă înapoi şi văd că amintirile rămân, chiar mai vi ca niciodată.
     Înăuntrul meu se dă o bătălie....între conştiinţa mea şi între realul care mă înconjoară. Uneori, vreau să câştige conştiinţa pentru că ea e singura care te vrea înapoi. Dar,uneori, îmi doresc din tot sufletul meu să câştige realul pentru că numai el ştie că tu m-ai minţit. Iar asta doare... Şi ce doare cel mai tare e că tu nu faci nimic, deşi ai spus că nu vei sta degeaba... Dar nu îţi pasă!
     Nici nu ştiu dacă tot ce mi-ai spus pe parcurs e adevărat...

5 mai 2011
     Nici nu am avut timp să sufăr... Nici nu aş avea de ce. Tot ce mai ştiu în ziua de azi e că te urăsc şi ÎMI DORESC ca tu să nu fi existat niciodată. Nu mă mai regăsesc.
     Sunt pustie.

21 mai 2011
   Încep să mă urăsc din ce în ce mai mult. O dorinţă arzătoare am avut de curând... Şi a fost singura care s-a îndeplinit. Nu mai vreau nimic din ce a fost şi nimic din ce este.

august 2011
     Am uitat tot. Am băgat totul într-un sertăraş, dar nu am cheia.... Întotdeauna se va putea deschide oricând doreşte. Iar asta mă sperie.
     Vreau să găsesc absolutul.

Fără frică, fără milă, fără suflet...

2012-02-05T16:23:00.001+02:00

"Şi el e emirul, şi toate le are...
E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu,
Dar zilnic se simte furat de-o visare...
Spre Meka se duce cu gândul mereu,
Şi-n faţa dorinţei -ce este- dispare-
Iar el e emirul, şi toate le are."

Al. Macedonski

   E atât de simplu, atât de firesc... Pentru a exista cu adevărat acel sentiment de iubire şi să fie şi puternic, nu trebuie ca doar el să o întrepătrundă pe ea sau, de asemenea, ea să îl întrepătrundă pe el. E nevoie de o întrepătrundere reciprocă astfel încât, atunci când se unesc cei doi să formeze un tot unitar, o singură persoană...el şi ea ce se topesc într-un înger. Pentru un raţionament perfect trebuie să fie un echilibru între trup şi suflet. Ceea ce ar trebui să se nască între cei doi ar trebui să se numească "Iubirea Luminilor"...iubirea, care pune accent pe idealul uman şi lumina deoarece semnifică raţiunea şi cunoaşterea adevărului.
     "Ce simţi când trăieşti?". O întrebare la care toţi ar răspunde diferit. Dar "Ce simţi când iubeşti?" ... O altă întrebare cu răspunsuri la fel de diferite, dar cu acelaşi sentiment. Tocmai de aceea dragostea e frumoasă, nu are limite.
     La prima întâlnire,ne-am spus multe, nu încape îndoială. Dar câte ne-am spus sunt greu de povestit. Ce este fapt e că înainte ca eu să-ţi fi zis ceva, privirea mi se încărcă de sufletul tău...căzuse în el ca un porumbel în ghearele uliului, ca un soare ce scapă din osil şi alunecă în nemărginire. Şi când buzele ţi s-au mişcat să îmi vorbeşti, graiul ţi se făcu de miere şi vin. De miere pentru că se asemăna cu dulceaţa florilor, şi de vin pentru că mă îmbăta ca un must stors din struguri. Cuvintele pe care mi le aruncai păreau că sunt ale soarelui şi că se auresc ca grânele în vremea secerişului. Împrejurimile ce îmi pieiră în aceeaşi vreme din ochi, m-a făcut să cred că pe pământ nu mai este nimeni decât noi doi. Cât despre deosebirile lumeşti în care ne născuserăm şi ce ar fi trebuit să ne despartă pe veci, ele se şterseseră.
    Zilele ce s-au scurs de atunci se deşirară, îşi sporeau miresmele şi îşi spuneau, cu ajutorul văzutelor şi nevăzutelor, cuvinte pe care oamenii nu le aud, dar ce sunt însuşi glasul florilor de mai. Când mă uitam în ochii tăi simţeam că străbat un necunoscut care avea să devină din ce în ce mai cunoscut, parcă străbăteam în adâncimile mării ceva ce ar fi trebuit să am demult, dar care tot întârzia să apară.
     Începusem să mă uit, să uit de mine, iar asta îmi cladea o dorinţă şi mai mare de a te simţi în fiecare secundă lângă mine, să vi să mă încâlzeşti şi să mă iubeşti.
     Lucrul de care mă feream cel mai mult era tocmai cel de a mă lăsa în voia mişcărilor ce mă tulburau, şi, cu toate astea, cu tine nu mi-a păsat ce şi cum făceam. Mi-era teamă ca nu cumva să fi şi tu vreun trecător pe care aveam să îl pierd îndată ce iubirea e în floare. Te-ai aşezat atât de adânc în sufletul meu încât nimeni nu va putea să mi te smulgă de acolo.
     Zi de zi vreau să mă trezesc lângă tine, să fi acolo când deschid prima dată ochii, să fi prima persoană pe care o văd odată cu răsăritul. Vreau să stau lângă tine, să stăm îmbrăţişaţi, să-ţi simt bătăile inimii. Pot să-ţi împărtăşesc iubirea pe care am păstrat-o atâţia ani. Eşti muzica ce-mi face inima să danseze de bucurie. Fără tine ar fi totul un nimic.
    Dacă fericirea se caracterizează prin echilibru, proporţie şi armonie, tu porneşti dintr-un sentiment mult mai profund, iar stările produse de tine mă induc în visare, trăire în extaz şi amor.
     Când te văd...când te simt...ceva în mine trezeşte un fior care se tot aprofundeză, de parcă hormonii mei au luat-o razna, iar atunci îmi doresc mult mai mult. Ce frumos e când îmi apari şi în vis!
    Nu m-am gândit niciodată că mă voi lăsa sedusă de ochii tăi de o culoare izbitoare. E un auriu remarcabil amestecat cu un strop de maro şi care sunt plini de viaţă şi dragoste. De câte ori privesc la ei, acolo, în adâncul viselor tale, văd o altă viaţă, de parcă tu ai da naştere la tot... În ei mă regăsesc, ei îmi oferă căldura şi dragostea de care am nevoie şi de care m-am ferit până acum de frică să nu fiu rănită în vreun fel sau altul. Am încredere în ei. Ştiu că vor putea să îmi lumineze calea în întunericul în care m-am ascuns. Nu i-aş da pentru nimic în lume.
     Aş vrea să te asemăn cu primăvara când totul reînvie, cum tu ai reînviat ceva în mine...primăvara când totul e minunat şi totul prinde viaţă, şi cerul este mai senin şi albastru, un albastru atât de fermecător.... Dar nu aş face asta deoarece primăvara e trecătoare şi cu timpul se pierde.
     Poate ar trebui să te asemăn cu un ghiocel ce răsare gingaş şi vitez printre zăpada rece...atât de imaculat, perfect... Dar fiind doar o floare, se va veşteji şi se va duce, iar eu nu vreau să te pierd.
     Un animăluţ sau un fluturaş să fi care să zboare în preajma mea şi să mă înnebunească de iubirea lui, dar odată cu iarna îngheaţă.
     Mai bine să fi un trandafir cu un roşu ce datează încă din vechi timpuri şi a fost pe entuziasmul tuturor...trandafirul, cu un parfum extraordinar care te induce în cele mai exotice şi neimaginate vise... Dar mă vei răni, căci spinii tăi dor...
     Totuşi, ştiu că de vei fi doar tu, vei putea să mă faci fericită...atât de fericită cum nu sunt toate la un loc.
     Nu există lucruri care să se întâmple dintr-o dată, ci numai lucruri pe care le faci să se întâmple.
     Aş putea sta ore întregi doar gândindu-mă că suntem aproape unul de altul...că fiecare particulă din mine te absoarbe şi îţi simte atingerea ta caldă. Nu vreau să am nisip în mână care să se strecoare printre degetele mele puţin câte puţin, iar mai apoi să te pierd de tot.
     Înainteză, suferă, cucereşte, rabdă... Noi doi am putea fi un întreg, un complet căruia nu îi va putea lipsi nimic.
    Dar când te-am întâlnit....nu erai rece, nici în clocot. O, de ai fi fost rece sau în clocot... Iar când nu te uitai la mine te analizam. Erau secunde preţioase în care te observam... Nu mă mai săturam de tine.
     Şi când a venit vremea să ne luăm rămas bun, minutele în care eram departe de tine nu se asemănau cu nicio singurătate; erau parcă o oază într-un deşert de pasiune, de plăcută oboseală şi zadarnică ardere. Ce facem în timpul vieţii are ecou în eternitate.
    Fără frică, fără milă, fără suflet...
    Sfârşitul nu mai există. Eternitatea s-a născut. Infinitul e aproape doar pentru cei care nu ştiu să iubească...Pentru mine e departe.
    Tu eşti iubirea faţă de care mi-am deschis sufletul, iar tu vei rămâne în sufletul meu pentru totdeauna.

Caterincă!!

2012-01-14T17:56:00.000+02:00

Asta e pentru toţi băieţii din lume...
Frate, cum putem să fim atât de nebune?
Cu un look mişto i-am înnebunit
Şi cu două, trei vorbe i-am vrăjit
Dintr-o privire sunteţi uzi leoarcă
Dar sunteţi doar nişte tipi care degeaba-ncearcă
Să ne seducă, să ne vrăjească
Cu limba scoasă prin noi să călătorească...
Şi ce nenorocire mare când văd că doar
Ei vor să ajungă la un fermoar
Sincer, aşteptaţi numai mură-n gură...
Bine că în versuri nu există cenzură.
Minune că mai există câţiva manieraţi
Iar aceia sunt cei mai adoraţi
E adevărat, ne plac băieţi cu maşină
Însă nu ne place când ei suspină
Ne place că ne plimbă, ne adoră
Chiar şi când facem o greşeală minoră
Ne plac băieţii eleganţi şi bine aranjaţi
Uneori închidem ochii să nu fie deocheaţi
Ne plac tot felul de băieţi :
Bucătari, romantici, duri, chiar şi cei cuminţi
Bine că nu toate avem aceleaşi gusturi
Îmi imaginez, ar fi ieşi nişte kung-fu-uri.....
Important dintre toate e să ne respecte
Că altfel, la prea multe să nu se aştepte.
Şi cum zice Maximilian, fiecare fată e sofisticată
Şi de fiecare dată o piţipoancă se simte abandonată.
Sunt prea preocupate de boticul lor tunat
Încât uită că pe ele 3 kile de fond de ten au turnat
Stai niţel...dă-i cu pudră, dă-i cu fard
Apoi vine la băieţel şi-i cere acel card
Dă-le dracu de vagaboante
Că vorbele lor sunt cam aberante
Nu uitaţi băieţi, ăstea sunt doar nişte stricate.
Sper că toţi avem de învăţat câte ceva
Iar asta e doar rima mea.

by Me and Larii ( cu doi de i )

Fashion and red hot lips

2012-01-13T00:33:00.003+02:00

Pe bune?

2012-01-12T22:58:00.001+02:00

Un ocean plin de stele
Să-mi alunge gândurile rele.
Un luceafăr pe cer;
Mi-e tare dor de el.

Rostogolindu-se o lacrimă,
Buzelor spune "Încearcă-mă!".
De uitat nu se poate.
Doar un cuvânt de tu vei scoate....

Dar, îţi spun eu:
Te am în gând mereu,mereu...
Te visez şi când nu dorm;
Iar dimineaţa, mă trezeşti din somn.

De durere vreau să zbier,
Apoi mă uit spre cer...
Amintire, dar a fost adevărat.
Cu acest gând nu m-am împăcat...

Şi, lăsând la o parte romantismul.... Ce dracu? Că doar nu am murit. Cred că abia acum îmi revin. De obicei nu folosesc un limbaj necorespunzător, da' ce pizda mă-sii ... ? O viaţă avem şi trebuie trăită din plin. Iar asta e pentru tot poporu care se simte descurajat, dezamăgit şi cu moralul la pământ: OPTIMISMUL face minuni! Minuni al dracului de tari. E de ajuns doar să te priveşti în oglindă şi să îţi spui: "Sunt tare!!!! Dă-le dracu pe toate. E vremea mea.". Apoi să ieşi încrezător pe uşă şi să asculţi muzică, una care te pune pe picioare.
P.S. Prima strofă e scrisă prin iulie 2010.

CITEŞTE-MĂ

2012-01-11T20:07:00.000+02:00

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu aş fi povestit acum... Era o fată, nu singuratică, ci doar mai retrasă deoarece îi era frică să cunoască alţi oameni. De ce? Ea ştia că oricine poate să îi facă rău, şi cum putea fi uşor rănită, a preferat să rămână la oamenii obişnuiţi, prietenii ei de-o viaţă.
     Era fericită, dar ştia că ceva îi lipseşte. Visa...visa într-una, dar nu putea trăi numai din asta. S-a hotărât să mai ofere încă o şansă sufletului ei. Atunci ea a cunoscut, da, un băiat. Nu ştia ce şi cum e de el, dar "De ce nu?", şi-a spus ea. Greşeala a fost că atunci când l-a întâlnit ea a văzut doar prezentul... Nu s-a gândit şi la consecinţele din viitor în ciuda faptului că era o visătoare.
     Au vorbit, şi au vorbit, şi iar au vorbit... Zi şi noapte. Luna le era astrul care îi împreuna, iar Soarele, steaua care le îndeplinea dorinţele. Era împlinită, atât de împlinită încât nu mai vedea nimic în jurul ei decât pe el.
     Băiatul era un frumos tânăr, pe gustul ei, impecabil şi manierat. Ea, însă, era surprinsă. Credea că este minţită sau că cineva îşi bate joc de ea. Dar, în cele din urmă, s-a convins că mai există cineva pe lumea asta care să fie decent.
     El o îmbuna şi o îndulcea cu vorbele lui... Dar şi ce vorbe! Erau minunate! Credea că vorbeşte cu un poet ascuns. Nimeni nu o mai putea distrage de la această minune. Era numai a ei...şi era atât de fericită cum nu a fost în viaţa ei.
     Şi cum toate femeile adoră acest lucru, era şi romantic. Avea atâta romanţă în el încât te pierdeai în propriile gânduri. Te pierdeai, iar cuvintele dispăreau... Fata era moleşită complet. Se ataşase de el... Ţinea la el mai mult decât ar fi crezut că ar fi putut să ţină la o persoană într-un timp atât de scurt.
     Ca într-un vals, simţea că plutea, că prinde aripi, şi în cele din urmă...era în al nouălea cer. Şi numai el a putut să o facă să se simtă aşa.
     Într-o zi, pe înserat, a început o discuţie nocturnă. După o glumă, două, el a început să-i destăinuiască dorinţele: "Mi-ar fi plăcut să fi lângă mine." Fata a rămas fără cuvinte. Era atât de emoţionată încât nimeni nu putea să o trezească la realitate... Atunci el a continuat: "Mi-ar plăcea ca să dormim împreună şi să mă trezesc cu tine în braţe. Sau să mă trezesc înaintea ta şi să te privesc cum dormi." Tremura din toate încheieturile şi îi era teama ca nu cumva din cauza tăcerii ei băiatul să creadă altceva. El, în continuare: "Mi-ar plăcea ca atunci când mă trezesc, să mă trezesc cu gândul la tine. Să ştiu că eşti acolo pentru mine." Se înmuiase toată. Din acea clipă a crezut că şi visele pot deveni realitate. Era al ei, iar ea a lui. Nimic nu ar fi fost mai perfect decât asta. Nu mai sunt doi, ci doar unul... El şi ea ce se topesc într-un înger. Orice vis de-al ei l-a îndepărtat. Acum avea unul nou, unul împlinit deja. Nu putea să îşi mai imagineze altceva decât momentul în care se vor vedea.
     Chiar dacă el era realist, iar ea o visătoare incurabilă, aveau multe în comun. Ea se simţea completată de el. Era în Rai cu el, chiar şi mai sus... Sorbea fiecare cuvinţel de-al lui, iar când el tăcea, stătea cu ochii închişi, relaxată, amintidu-şi fiecare vorbă....şi imaginându-şi-o. Altceva mai perfect de atât nu putea să ceară. Să se adune toate visele într-unul, toate dorinţele într-una, toţi poeţii, scriitorii într-unul... Nu-i vroia. Nu se compara nimic cu el.
     De acum înainte ceva obişnuit pentru amândoi era să vorbească non-stop... Au învins până şi noaptea. Nimic nu le mai stătea în cale... Asta până când ea a călcat strâmb, a greşit. Iar el a învinuit-o într-un cel mai josnic mod. Vroia să se simtă, ceea ce e specific, masculul Alfa. I-a crezut până şi pe alţii, care nu au spus un lucru prea frumos despre ea, l-au minţit. Şi cum toate au un sfârşit, şi poveste lor are. S-a ţinut tare ea la sfârşit, dar după ce totul s-a încheiat se simţea lipsită de viaţă şi se învinuia pentru tot. Pentru ceartă, pentru timpul pierdut, pentru credibilitate, pentru neatenţie, pentru....pentru ea. Stătea nopţi întregi nedormite, singură într-un colţ al uitării.
     Şi-a amintit de ceea ce se întâmplase înaintea lui. Era exact la fel. Şi,culmea, îşi promisese că nu se va mai întâmpla aşa ceva... Dar pentru el, doar pentru el, şi-a încălcat promisiunea. Nu mai avea încredere în nimeni. Nici măcar în ea. A fost ceva mult prea brusc pentru ea, nici măcar nu se aştepta la aşa ceva. Credea că va fi altfel, că va fi ceva.... Dezamăgirea îşi arăta adevărata faţă. Ce mai avea de făcut acum era să....să aştepte. Ce? Nici măcar ea nu ştia ce vroia mai exact. Tot ce avea erau visele ei....

Adevărat....sau nu?

2012-01-08T19:43:00.002+02:00

Da.... Eu, personal, sunt de părere că amândoi au dreptate. Oarecum.
"Friends with benefits" - chiar merită văzut.

Tu....pe tine

2012-01-07T21:19:00.000+02:00

     Aş vrea să te asemăn cu primăvara când totul reînvie...aşa cum tu ai reînviat ceva în mine...primăvara când totul e minunat şi orice cuprinde viaţă şi cerul este senin,are acea culoare de un albastru fermecător. Dar nu aş face asta deoarece e trecătoare şi cu timpul se pierde.
     Poate ar fi bine să te asemăn cu un ghiocel gingaş ce răsare viteaz printre zăpada rece...cu o culoare de un alb imaculat,perfect. Dar fiind doar o floare, se veştejeşte şi se duce, iar eu nu vreau să te pierd.
     Mai bine să fi un trandafir cu un roşu ce datează încă din vechi timpuri şi a fost pe entuziasmul tuturor, şi mai ales cu un parfum extraordinar care îţi ăndrumă mintea la cele mai neimaginate vise... Dar, probabil, spinii tăi nu îmi vor face bine, ba chiar mă vor răni.
     Cu un animăluţ sau un fluturaş să fi care să zboare în preajma mea şi să mă delireze cu iubirea lui, dar odată cu iarna îngheaţă. Totuşi, ştiu că dacă vei fi tu însuţi mă vei putea face fericită. Doar prin simplul fapt că eşti TU... atâta vreau. Doar pe tine....

Scrisoare către Mihai Eminescu

2012-01-07T19:46:00.000+02:00

               Dragă, mare poet, Eminescu,

     Aş vrea din tot sufletul meu pustnic şi nefericit să te întorci înapoi... înapoi unde ţi-e locul. Vino şi învaţă-mă să iubesc din nou, chiar mai mult ca altădată... Reaprinde-mi flacăra iubirii! Învaţă-mă să dăruiesc iubirea şi să o primesc cu cea mai mare onoare, căci iubirea...ei bine, iubirea te face să pluteşti, să trăieşti într-o altă lume mai bună, mai colorată, te face să te simţi euforic şi atât de bine....Doamne, atât de bine!!
     Ce n-aş da să te pot aduce lângă mine.... Ascultă-mă! Coboară-ţi al tău Luceafăr blând asupra-mi şi lasă-l să mă învăluie cu strălucire, iubire, mirifica iubire, cu speranţă, încredere, cu parfumul afrodiziac... Lasă-l să mă reînvie, să mă aprindă, să mă primească lângă el, să mă-nveţe să zbor, să plutesc, să visez la cele mai mari nerealităţi, să iubesc, să zâmbesc şi să dăruiesc fericire.
     Luceafăr din ceruri, tu nu-ţi asculta creatorul, tu vino la mine! Promit să te preţuiesc cum nu ai fost niciodată preţuit, şi să te fac cunoscut în lumea-ntreagă chiar şi dincolo de ea. Ascultă-mă! Am nevoie de tine. Sunt derutată...nu ştiu ce să mai cred. Noapte de noapte visez la tine, noapte de noapte te vreau lângă mine. Vino....păzeşte-mă! Aruncă-ţi razele asupra mea şi ocroteşte-mă...luminează-mă. Fă-mă în aşa fel încât să pot să văd dincolo de realitate şi imaginaţie. Tu poţi face asta, eu de ce să nu o pot face ?
     Dragă, Mihai Eminescu, imploru-te, lasă-ţi Luceafărul să vină la mine...

O oarecare poezie şi nişte oarecare poze

2012-01-07T17:51:00.000+02:00

Cuvintele tale dor
Dar vorbele...mă omor.
Întoarce-te la mine,
Sufletul suspină după tine.

Vino mai repede!
Arată-mi aripi de lebede...
Rămân fără aer
Ca deasupra unui crater.

În spatele acestui întuneric
Eu te menţin energic.
Închide ochii, visează...
Haide şi colorează!

Te văd, eşti al meu.
Am visat la tine mereu.
Nu mă pot întoarce;
Te vreau! Hai încoace...

Taci! Lasă-mă să te simt.
Nu aş putea să te mint...
Ce? M-am trezit?
Iar m-am amăgit...

Run away from me

2012-01-04T16:47:00.001+02:00

Orele se scurg anevoia.... Întinsă în pat, arunc privirea spre geamul aspru îngheţat.Zăresc o luminiţă în îndepărtare. Este o stea. De ce am zărit-o exact pe ea? Oare şi tu te uiţi la ea? ... Aş vrea sa fie în acest fel, să ne împreunăm sufletul, inima, mintea şi buzele printr-un sărut nevinovat. Vreau să fim doar unul singur, să fim o dorinţă, una arzătoare şi plină de speranţă şi naturaleţe. Vreau....da,asta vreau!

Poate că nu ar mai trebui să fiu aşa dură cu mine, nici cu alţii...poate ar trebui să îi tratez pe oamenii iubiţi ca şi cum aş vrea să fu iubită...

"Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.", dar nimeni nu e perfect. Avem defecte... Nu contează dacă sunt minore sau majore,sunt doar....defecte. Nu se clasifică.

Ştiu că niciodată nu vei fi al meu...dar nici nu vrei. Te urăsc pentru asta! Ştii că te urăsc, dar ador că atunci când mă simt lipsită de speranţă vi la mine şi mă îndulceşti, mă fericeşti şi îmi redai speranţa.

Sunt atât de multe de învăţat, dar nu o poţi face, şi eşti atât de departe, dar cumva reuşesc să ajung la tine.

Nu sunt o sfântă, chiar nu sunt, dar sunt conştientă de ceea ce am făcut. Îţi promit că nu voi mai repeta greşelile făcute, şi nu-mi spune că nu mă ierţi pentru că nimeni nu e perfect. Îţi voi alunga durerea, mă voi împotrivii lumii....mă voi mişca repede şi încet... Trebuie să plec. Pentru cât timp nu ştiu. Doar.... Aşteaptă-mă! Şi dacă nu vrei, măcar prefă-te că mă aştepţi...

Sometimes I just can't shut the hell up

2012-01-03T14:50:00.000+02:00

   Mi-e scârbă de rataţi, împuţiţi, imbecili, idioţi, nenorociţi,de...de...toţi libidinoşii de căcat... Iar aici nu mă refer doar la partea masculină a omenirii, ci şi de cea feminină. Niciunul nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt.
   Vă spun sincer, mi s-a făcut SILĂ de voi! Nu meritaţi nimic! Vă urăsc! Vă rog, faceţi-mi o favoare şi dispăreţi din ochii mei....dispăreţi din raza mea de acoperire.
   Mi-am propus ca anul acesta să fiu "REA". Da! M-am convins... Eşti bun cu ei,eşti luat de prost....de fraier.
   Iar asta e doar o parte din tot ceea ce am să le transmit acestor prefăcuţi. Restul vine de la sine...şi va veni destul de curând.
   De data asta nu vă veţi mai bucura că mă vedeţi.
   Mi se face şi mai mare silă numai când vă pomenesc.... Al dracului de indivizi!!!
   Am zis-o şi pe asta. Nu m-am mai putut abţine!

Mai mult decât pe mine te iubesc pe tine

2011-12-21T20:41:00.000+02:00

     Fusese pentru prima dată când îl văzusem plângând. Și plângea în hohote. Nu credeam că e posibil așa ceva... Dar da...a plâns.. pe moment mă bufnise râsul,iar mai apoi am încetat. Nu juca teatru așa cum pretindeam eu. El se prăbușise. Lumea mea,căci el e lumea mea, se prăbușise... Era un dezastru absolut. Plânsul lui, rugămințile lui,acea stare...Vai...puteam să o asemăn cu o moarte spălată.
Atunci mi-am zis ”Nu trebuie să moară. Nu! Mai bine dispar eu. Cum să fac asta?! Doar într-un singur mod se poate : să mor eu. De tot,definitiv,de-adevăratelea.
     Vorbea cu mine și nu-l mai auzeam. Mă gândeam cum să fac asta. Îmi trebuie un plan... un interval scurt de timp care nu e ocupat cu vreo idioțenie.
     În drum spre magazinul de pastile gândurile mă năpădiseră. Erau atât de multe așezate pe raft... Fel de fel de stupizenii inventate de mediocrii pentru a se îmbogăți. Însă,niciun preț nu era afișat. Eu urmam. În momentul acela mi-a scos în evidență acel N. ”Ăla îl iau.” Vânzătoarea se uita la mine cam nedumerită. Tremuram,transpiram...Dacă își dă seama de ceea ce vreau să fac?
     ”34 de lei.” zise ea. ”34 de lei?...Atât costă efectiv...moartea mea? E prea putin.” Dar pe urmă m-am gândit la iubire...pe cine am iubit,pe cine iubesc și de ce. Și cel și cel mai mult decât pe mine și decât pe oricine altcineva îl iubesc pe el. De ce? Simplu! Pentru că el mi-a dat viață,ține cu mine,știe ce gândesc,mă cunoaște prea bine,mai bine ca mine,are încredere în mine,știe ce vreau fără să mă întrebe,mă ajută,îmi este alături și nu mă minte și...tot! Dar mai ales mă iubește. Merită să mor pentru el. Nu îmi este frică.
     Poate sunt egoistă. El cu cine mai rămâne? Cu umbra amintirii mele? Dar l-am făcut să sufere cum nu a suferit vreodată cineva. Nici cum Eminescu nu a suferit după al lui Luceafăr... Dar are poze. Dacă i se face dor de mine mai poate arunca un ochi pe ele...poate până când uită de propria existență...de propria trăire. Mă voi asigura că lacrima care îi va aluneca anevoioasă pe obrazul îmbătrânit de vreme se va transforma într-o perlă. Cea mai de preț perlă! Unică și de neînlocuit,asemenea lui. va fi cel mai bogat. Asta e răsplata mea,deşi... e atât de puţin și e un lucru atât de neînsemnat. Merită tot,orice există și ce nu. pentru că totul se rezumă la iubire. Îl iubesc! Și îmi pare atât de rău că nu am suficientă ambiție să îi demonstrez asta. Dar mă voi strădui și mă voi chinui să pot să îi demonstrez că e așa cum vrea el. Niciodată nu ma voi da bătuta. El mă motivează...îmi dă motive ca și eu să îmi doresc mai mult. Dacă nu ar fi existat m-aş fi lăsat bătută cu mult timp în urmă.
     N-ul s-a terminat...L-am luat pe tot. Deja amețesc...Începe. Nu te face să te simţi tocmai relaxat... Muşchi-mi sunt toți încordaţi,apoi mi se înmoaie deodată. Sucul meu gastric nu mai acționează. N-ul vrea să iasă cumva,dar nu îl las. Stai! Stai acolo! Du-mă departe să nu mă mai pot întoarce! Tremur din toate încheieturile,iar respirația mea parcă este mai greoaie ți...visez!
     Am ajuns în Iad. Trebuie să mă prefac că sunt asemenea lor ca să nu ma tortureze... Vai! Câtă răutate! țipete,alcool,sex...bătăi...Nu mai pot! Sunt în pragul disperării și cam începe să se observe chestia asta.
Mî eliberez. Fug...Nimeni nu ma primește. La o casă albă mă adăpostesc cu acordul proprietarului. Mă simt oarecum în siguranta,dar teama nu dispare.
     Mă plimb anevoioasă pe plaiul înverzit și văd un corcoduș...cu corcodușe galbene. Ramurile erau atât de mari și atât de grele încât acoperea o parte din acel plai...și mă las acoperită de umbra lui...
     Fructele usnt atât de zemoase și gustoase...Dar parcă ceva mă oprea să mai respir. Mă sufocam și se lăsase întuneric...foarte întuneric. Se mai vedea doar o luminiță albă, dar era prea departe pentru a mă mai salva.
     Lângă mine...da...era îngerul meu. Mă așez cu capul pe pieptul lui...eram întinși pe iarba întunecată feriți de razele soarelui,feriți de orice. ”Nu ai putut să stai departe de mine,nu-i așa?” Dar eram mult prea moleșită să mai răspund. Simțeam că mor...efectiv că mor în vis. Mă ia, mă rostogolește...se rostogolește împreuna cu mine...spre lumina și...aer.
     M-am trezit...în pat,speriată. De ce nu am murit? Sunt doar norocoasă...Dar puterile oricum mă părăsiseră demult,iar în mintea mea o singură propoziţie răsuna "Nu puteai să stai departe de mine,nu-i aşa?" ...

Something new !!

2011-10-30T13:07:00.000+02:00

Yeah... I love Borgore !

Son: Dad, what's sex?
Dad: It's when you stick your dick into a girls vagina
Son: Dad, whats dubstep?
Dad: I'll tell you when you're older

Dimineaţă perfectă

2011-08-16T13:58:00.000+03:00

De ce anume ai nevoie pentru o dimineaţă perfectă?

1. Cafea

2. Poate nişte seminţe

3. Nimeni care să te streseze

3. Muzică înviorătoare (aici cam depinde de fiecare care cum şi ce ascultă)

Aştept să sune :)

2011-08-16T13:18:00.000+03:00

Tipul bun

2011-06-05T16:48:00.001+03:00

Doamne, atât de bun e tipu’...nu mă mai săturam de el. Stăteam şi îl priveam şi nişte fiori,nişte vibraţii porneau din stomac şi se răspândeau în tot corpul. Îmi înmuia genunchii,îmi făcea inima să îmi pompeze sângele inimaginabil de repede...mi se urca la cap şi respiram din ce în ce mai repede. Mi-am întredeschis gura... îl vroiam,îl doream atât de mult... Îmi plăcea tot: muşchii de bărbat adevărat,sudoarea care îi picura de pe frunte de la atâta muncă,ochii lui,surâsul lui,privirea lui,felul cum mă privea,cum trecea pe lângă mine...şi pe lângă toate astea,îmi plăcea,defapt asta mă atrăgea cel mai mult,că nu voi putea să îl am...niciodată?

Hai pe bune... Odată şi-odată tot o să-l am. Dar, oare conştiinţa lui îl va lăsa? Ar putea să trăiască cu gândul că şi-a înşelat demnitatea? Vreau să ştiu că e însetat de mine...de mine toată. Vreau ca eu să fiu acea „ea” a lui. E bun,arată bine...tot,din cap până-n picioare. Nu pot să îl displac,iar chestia asta îmi place.

E extraordinar,el,tipul bun...Da! Aşa va fi pseudonimul lui, „tipul bun”. E un tip de afiş,numai bun de pozat ca mai apoi să salivezi la el.

Acum,hai pe bune,nu poate să fie al meu? De ce? Când nu e în preajma-mi închid ochii şi...şi o să ce? Visez? Nu! Nu vreau asta. Tipu’ e demn de avut lângă tine,nu o să-l las eu aşa pentru că nu pot să-l am. Nu trebuie să respect şi nici nu vreau să respect vreo regulă stupidă. O zic şi promit: tipul va fi al meu. Fără îndoială.

Messenger

2011-06-05T02:16:00.000+03:00

El avea la status “I want you…in my bedroom”

Ea: bai,asta...pornograficule...ce-i cu statusu’ ala pe tine?

El: servus si tie : )) pornografic?

Ea: ce sa zic si eu...

Îl schimbă: „te vreau”

El: de asta ce zici?

Ea: mai...nu mai zic nimic de statusurile tale...sunt bune. esti tare

El: hai zi

Ea: cam bate la ochi,mna...foloseste ceva subtil,doar ce puii mei?

Alt status „I’m yours”

Ea: perfect scumpete

El: cand ne vedem si noi?

Ea: stii ca nu-s acasa...

El: cand te intorci

Ea: mai...

El: promite!

Ea: promit

El: „scumpete”?

Ea: preferi „scumpi”?

El: deci,suntem impreuna?

Ea: nu rata sansa

El: nu inteleg...

Ea: o sa intelegi

El: vreau sa te inteleg

Ea: o sa ai tot timpul din lume

El: sper sa nu il ratez

Ea: nu o sa permit asta

Adio

2011-05-26T21:33:00.000+03:00

Este pentru cineva special care a terminat clasa a XII-a. De acea persoană o să îmi fie cel mai dor. Păcat că timpul a fost prea scurt... Îmi doresc doar să te mai văd, măcar o dată...

E trist,e trist soarele în asfinţit,
Iar tu mâine vei pleca,
Timpul ne va despărţi
De ce trebuie să pleci acum?
Când ochii tăi m-au fermecat,
Dintre toţi cel mai mult...

Ref: La plecarea ta...
Aş vrea să-ţi spun:
Sunt sigură că ne vom revedea,
La plecarea ta...
N-aş vrea să-ţi spun:
Adio...adiooo,
Nici cuvintele,
Nu pot să facă
Mai uşoare,despărţirile,
Doar privirile,
Pătrund adânc în suflete,
În suflete.......

Lacrimi,lacrimi în ochii tăi vor apărea
Întâmplări vor încerca
Să-ţi aprindă dragostea,liniştea
Sau poate,poate mână-n mâna într-o zi
Pe drumul vieţii vom porni
Încărcaţi cu amintiri,amintiri....

Ref:...

Love

2011-05-21T15:15:00.000+03:00

Lasă-mă să-ţi vorbesc despre nopţile în care adorm cu ochii strâns închişi şi mâna încleştată lângă inimă, închipuindu-mi pentru o secundă că aud respiraţia lui lungă şi calmă lângă mine, şi deschid ochii şi privesc în gol şi ştiu că el a dispărut cu o secundă mai devreme. Dacă aş aprinde destul de repede lumina aş mai putea vedea încă urma trupului lui dispărând încet dintre cearceafuri. Însă din adâncimea acelei nopţi ce făcuse să îmi înceteze bătăile inimii,ceva care nu se putea desluşi,dar ce strălucea ca soarele, ceva care părea că ridică în mine o mişcare ca de aripi se ivea şi începea să răsucească o urcare şi o coborâre de spirală... era sufletul, acea lumină de soare cu aripi şi fără de aripi,urzitor al vieţii care te simţea aproape,deşi erai atât de departe.

Mi-am dat seama că cel mai dureros lucru ar fii să pierd acest sentiment de iubire. Am auzit că e doar un vis fără de rost,dar cineva va dovedi contrariul.

Lasă-mă să-ţi vorbesc de dimineţile în care mă trezesc căutând ceva nedefinit,dar atât de aproape,încât,dacă încerc să ating acel ceva voi reuşi atât de aproape şi totuşi niciodată acolo atât de departe. Seara simt cum mi se strecoară în braţe, fără să ştiu dacă e mort sau viu, ceva pe care îl ţin strâns la piept... Deschid ochii şi mă aflu în alt întuneric decât în cel din care ieşeam...iar apoi iluzia se risipeşte brusc,lăsând în urmă pumnii strânşi şi-o lacrimă în colţul ochiului stâng.

Singurătatea ar începe să mă doară...şi aş începe să sper. Ar putea să treacă zile,săptămâni,luni... Nu aş avea decât urmele tăcerii lui pe care timpul s-ar încăpăţâna să le şteargă. M-aş lupta cu timpul, dar degeaba...el va rămâne...prezenţa lui m-ar urmării peste tot.

Am crezut în tristeţe,dar niciodată în fericire,până acum... El va fi fericirea mea. Va apărea pentru a-mi reda speranţa de care sufletul meu avea nevoie să poată simţi că sentimentul de bucurie şi iubire este,defapt,nemuritor.

Dragostea,frumosul,fericirea... Le voi descoperi prin el. Le iubesc mai sus de sus şi le răsar de la apus.

Sfârşitul nu mai există. Eternitatea s-a născut. Infinitul e aproape doar pentru cei care nu ştiu să iubească.

True and perfect nails

2011-05-07T21:31:00.000+03:00

Cuvinte despre...nimic

2011-05-03T18:00:00.000+03:00

Vreau să vă scriu despre ceva pe care probabil nu o să înţelegeţi… Sau poate da. Deci … nu e prea simplu, dar toate au un început. Începutul meu a fost undeva într-o zii de iarnă, nu ştiu exact dacă a fost friguroasă. Nu îmi place iarna! De ce m-am născut iarna? Eu aş fii vrut primăvara, în luna mai, dar asta e… Nu-ţi poţi alege începutul şi de asemenea nici sfârşitul. Să revin… A fost o zii de iarnă… După-masa. Probabil de aia dorm până aşa târziu. Asta e! Dacă mi-e somn, n-am ce face….

A doua chestie pe care vreau să o zic e că, undeva peste un an şi ceva mai vine şi surioara mea pe lume…. Mda….

Copilăria nu mi-a fost foarte fericită, dar am avut parte de un timp extraordinar şi de clipe minunate lângă cei pe care acum nu mai înseamnă nimic pentru mine. Ce să faci… Nu poţi să ştii niciodată ce se ascunde în spatele fiecărei feţe… Dar am cunoscut şi alte persoane care, în timp, mi-au devenit prieteni… Şi chiar sunt nişte prieteni extraordinari. Despre ei pot spune multe… În cele mai neuitate clipe au fost lângă mine.

Am făcut tot ce se putea face… Bine, aproape tot. Mai sunt unele “întâmplări” pe care urmează să le fac. Toate la timpul lor. Încă mai am timp. Sper doar ca mâine când o să fiu în drum spre şcoală să nu mă calce o maşină. Ar fii aiurea. Şi nici nu îmi doresc asta. Nu îmi doresc nimic din ce e rău sau nedrept.

Ce e drept e că de fiecare dată ajung să pic în locul nepotrivit la timpul nepotrivit. Asta face ca lucrurile să fie mai interesante. Ce e mai nedrept e că trebuie,ca noi fetele în general, să suferim după nişte tâmpiţi, care unele zic că nu au pic de sentimente sau suflet, dar eu spun că şi ei trebuie să simtă ceva,se admit excepţii (unii băieţi chiar sunt nesimţiţi). Ştiu cum e. Nu e prea frumos. Deloc… Şi acum mai regret ce i-am făcut, dar asta e! Dacă aş avea măcar o şansă să vorbesc cu el, i-aş explica tot ce s-a întâmplat defapt. Dar nu o să am această şansă niciodată, iar dacă aş încerca să îi spun cu forţa în cel mai probabil caz o să râdă de mine. Pentru asta îmi pare cel mai tare rău. În rest nu regret nimic…

Bun… Pot să vă mai spun că am fost cu cei mai nepotriviţi băieţi pe care i-aş fii putut alege. Mă gândesc…. Mnu… Deocamdată nimic nu îmi vine în minte ceva bun. Acum sunt la o fază în care trec la o “altă prăjitură”,vă explic. Băieţii sunt ca prăjiturile. Te uiţi la vitrine,nu ştii ce să alegi,dar ca să nu iei o decizie greşită, le cumperi pe toate. Obligatoriu nu e să le înfuleci aşa pe toate că apoi,nah… E necesar doar să guşti câte puţin până când dai de cea mai bună,delicioasă prăjitură. Apoi îţi dai seama că celelalte,dar nu toate, sunt expirate. Atenţie !!!! Am zis “nu toate”. Iar dacă se întâmplă să nu dai de gustul acru, adică să dai peste cel mai nesimţit băiat ever, trebuie de readus aminte ce zis MARILYN MONROE “Când îţi vezi fostul iubit cu o altă fată nu uita ce te-au învăţat părinţii: jucăriile vechi le dai copiilor celor mai puţin norocoşi.” Sunt mii şi sute de băieţi în lume. Valabil şi pentru băieţi. Nu se sfârşeşte totul când eşti părăsit.

Acum aştept…. Presimt că ce o să “gust” o să fie ceva mai bun ca ceilalţi. Mda… Aşa am zis şi la restul. Văd eu ce iese…

Pleasure

2011-04-11T20:38:00.000+03:00

"Pentru o singură plăcere,o mie de suferinţi." Nimic mai mult de zis. Şi dacă aş sta să mă gândesc mai bine, întotdeauna aşa e. Nu se poate să ţi se servească totul pe tavă ca la o petrecere cu un super lux când ţi se întinde în faţă n delicatese,iar tu nu trebuie decât să alegi....trebuie să alergi,să dai din coate,să suporţi câteva înjurături fără a riposta pentru că merită. Da! Merită ca pentru o clipă de maximă fericire să faci orice şi să înduri chiar orice chiar dacă de obicei le înfrunţi...acum trebuie să le laşi să te zdrobească.
Şi atunci când vine rândul acelui moment de plăcere,parcă uiţi şi prin câte ai trecut pentru....pentru ce? Că oricum e trecător... Trebuie făcute enşpe chestii doar pentru una singură. Este corect ? NU!
Eu aş face aşa doar dacă merită....Şi de cele mai multe ori nu se prea merită,într-un final.

EU

2011-04-02T18:17:00.001+03:00

Şi eu? Cu “eu” cum rămâne? Nu trebuie să exist şi eu ? Sălaşul trupului meu nu tânjeşte decât după viaţă şi amor.

Batjocura e pretutindeni, dar viaţa cu un amor pasional e mai mult decât imposibilă! Tânjeşti după ea cum deşertul tânjeşte după apă, o doreşti cum un copil doreşte o acadea, dar mai presus nu o poţi avea cum un fluture nu poate avea o viaţă lungă.

Am pierdut încrederea şi tot ce cuprindea ea. Iubirii nu i-am îngăduit să plece. Cu ea simt că trăiesc, dar mor când dispare. E şireată… Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la ea. Iubirea e singurul lucru care te joacă într-un mod dureros pe degete…

Şi totuşi nu pot să renunţ la EL! Oricât de mult aş vrea…. Îl iubesc cum îngerii iubesc trăirea lor în Rai.