Manipularea simturilor. Cum ne manipuleaza comerciantii

2011-01-18T16:52:00.001+03:00

Cu toată criza, românii au cheltuit peste 8 miliarde de euro în hipermarketuri în 2010. În al doilea an al crizei, vânzările marilor magazine au scăzut cu doar 0,4%.

Se întâmplă într-o epocă în care specialiştii în publicitate vorbesc despre manipularea simţurilor. Neuromarketingul este noua invenţie şi aduce spray-uri cu aromă de cheesburger şi bacon în fastfood-uri sau parfum de vanilie în magazinele cu haine pentru doamne!

O echipă de specialişti americani a făcut un experiment care a costat câteva milioane de dolari. Cercetarea le-a arătat comercianţilor ce butoane să apese pentru creşterea vânzărilor.

Specialiştii au folosit două tehnici medicale pentru a vedea cum reacţionează creierul în faţa rafturilor magazinelor din cinci ţări: Statele Unite, Germania, Anglia, Japonia şi China. Concluzia: activitatea cerebrală indusă de cele mai faimoase branduri este similară celei provocate de imagini religioase sau de cele care prezintă personalităţi din lumea sportului.

Sunt însă şi multe trucuri, spun specialiştii, care ne transformă în adevăraţi sclavi ai cumpărăturilor. Există un spray care conţine aromă de cheeseburger cu bacon. Dacă este pulverizat în conductele de aerisire ale localurilor de fast food, ar asigura creşterea vânzărilor de hamburgeri.

Un psiholog german a demonstrat că pulverizarea unui parfum de vanilie în magazinele pentru femei goleşte de două ori mai repede rafturile.

Iar inginerii dintr-o faimoasă companie producătoare de cafea solubilă au inventat cutiile capabile să elibereze cantitatea maximă de aromă la deschiderea capacului. Asta pentru că în realitate cafeaua solubilă şi-ar pierde din calităţile odată procesată.

Specialiştii susţin că există chiar şi o explicaţie pentru care raionul de panificaţie este, în 9 din 10 cazuri, la intrarea în hypermarketuri: mirosul de pâine proaspătă nu stimulează doar apetitul, ci şi induce percepţia că sunt proaspete chiar şi produsele care nu sunt. Aceleaşi specialiştii în marketing folosesc aceleaşi principii de marketing şi pentru vânzarea imaginii politicienilor.

Despre genialitate. Chiar dacă te naşti geniu poţi să nu ajungi niciodată

2011-01-14T19:06:00.006+03:00

Setul de gene cu care-ţi faci apariţia pe lume, la naştere, poate fi de excepţie, dar asta nu înseamnă că şi tu vei fi un personaj excepţional. Cartea britanicului David Shenk, "Geniul din noi", explică de ce vorba din popor "s-a născut talent şi a murit speranţă" e o vorbă mare.

Până acum vreun secol, informează bbc.co.uk, oamenii de ştiinţă priveau genele ca pe nişte roboţi, care trasează abilităţile fiecărui om cu o precizie de ceasornic elveţian. Astea-s genele, asta va fi viaţa, credeau ei, însă în anii din urmă oamenii de ştiinţă şi-au schimbat cu totul părerea.

Setul de gene, chiar şi excepţional, dacă nu e şlefuit în mediul potrivit poate să nu aibă nici o valoare sau o valoare de pluton, ca atâtea alte miliarde de pe planeta Pământ. Adică, aceleaşi gene dau rezultate diferite în medii diferite.

"Fiecare individ porneşte în viaţă cu capacitatea de a se dezvolta într-un număr distinct de feluri. Ca un tonomat, are potenţialul de a cânta un anumit număr şi gen de piese. Piesele respective sunt însă selectate de mediul în care creşte şi trăieşte", explică biologul Patrick Bateson de la Universitatea Cambridge.
Un exemplu potrivit e Cristiano Ronaldo, scrie bbc.co.uk.

Nu că genele nu ar conta, nu oricine are şansa să fie Cristiano Ronaldo, numai că micul Cristiano Ronaldo a avut "o" şansă să devină fotbalistul fabulos care e azi, dar, la fel de bine, dacă nu i-ar fi acordat atenţie sau importanţă, ar fi putut să o rateze.

Dar dacă indivizii au şansa să-şi cultive trăsătura specială pe care setul de gene le-o pune la dispoziţie, creierul lor reacţionează cu talent. În 1999, RMN-urile făcute pe creierele taximetriştilor londonezi, care au obligaţia de a şti pe dinafară oraşul la angajare, a arătat că hipocampul posterior al creierului lor e mărit, faţă de cel al unor oameni care n-au aceeaşi meserie cu ei.

Cu cât experienţa lor de taximetrişi era mai mare, cu atât şi hipocampul lor posterior era mai mare. Studiul acesta a dat rezultate similare cu cele făcute pe creierul violoniştilor, cititorilor de Braille sau practicanţilor de tehnici de meditaţie.

"Indivizii cu realizări academice de excepţie nu sunt născuţi neapărat mai deştepţi decât alţii, ci muncesc mai mult şi au mai multă autodisciplină", sunt de acord scotocitorii de talente Mihaly Csikszentmihalyi, Kevin Rathunde and Samuel Whalen.

Despre OM

Manipularea simturilor. Cum ne manipuleaza comerciantii

Despre genialitate. Chiar dacă te naşti geniu poţi să nu ajungi niciodată