Despre puncte-puncte pentru zâmbete cu subînțeles!

Nu e întotdeauna simplu să știi să trăiești!

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 19 Aug 2014 14:19:00 +0000

Ieși din tine și privește-te! Înțelege-te! Împlinește-te!...și apoi bucură-te!
E chiar atât de simplu...trebuie doar să-ți dorești. Din tot sufletul!
:)

De fapt, nimic nu s-a schimbat.

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 27 Jul 2014 17:37:00 +0000

”Vreau ca lucrurile să aibă iarăși sens. Și l-au pierdut de mult” - Hadley Hemingway, Soția din Paris - Paula McLain

De multe ori m-am trezit zicând că m-am născut în epoca greșită. Că locul meu era în Parisul anilor 1920. Da, exact ca în Minight in Paris! Acolo, cu Papa Hem, cu Scott și Zelda, cu toate cercurile și întâlnirile lor delirante. Îmi imaginam că viața avea alt sens. Și dragostea la fel. Acum îmi dau seama, încă o dată, că aparențele nu sunt singurele care înșală și că atunci, oamenii erau triști, goi, prefăcuți. Interesați și haotici. Ca și acum. Este, de atunci, aproape un secol...și am rămas la fel. La fel de nenorociți, de falși și de egoiști. La fel de dormici să gustăm din viața asta cât putem, să întindem mâna și să luăm tot ce credem că ni se cuvine.
La fel de fataliști și de hotărâți să părem mai veseli și mai puțin chinuiți decât ceilalți.

”Hai să bem un pahar cu oamenii ăștia minunat de prefăcuți. Au caviar. Ce durerea mea ne-am face fără caviar?” - (F. Scott Fitzgerald, Soția din Paris).

Au evoluat atât de mult lucrurile în jurul nostru. S-au consumat atât de multe vieți, atâtea povești, s-au scris atât de multe poezii și tot atâtea minciuni, s-au inventat atâtea lucruri, s-a construit atâta frumos și s-au pierdut atâtea vise. Și noi? Noi am rămas niște rătăciți...
Iar cât despre dragoste în 1920...era și ea o minciună ca oricare alta. Puternică, intensă, pasională, de ajuns până la...următoarea. Da știu, noi n-am evoluat deloc.

Soția din Paris este povestea dramatică de dragoste dintre Hemingway și Hadley, prima lui soție. Despre doi oameni care și-au schimbat decisiv viețile, unul altuia. Despre ea, el și ei. Despre despărțire și iubire. Mereu alta. Despre durere, amintiri și despre lucruri care nu se schimbă. Și nu se uită. Sper s-o citiți și voi cândva și să vedeți ”că nu e întotdeauna ușor să știi să trăiești!” :)

(Ernest și Hadley Hemingway)

Tu ce faci când ți-e dor?

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sat, 26 Jul 2014 18:30:00 +0000

De câte ori îmi e dor simt nevoia să scriu. Nu, nu îmi trece dorul, dar îmi alege cuvintele și gândurile frumoase. Azi e una dintre acele zile în care mi-e dor. De acasă, de ei, de el…de el? De el din mintea mea. Pentru că în mintea mea există întotdeauna un el. Proiectat, imaginat, dorit…o imagine perfectă a poveștii. A acelei povești…care încă mai cred că există, doar că…nu ne dăm voie s-o trăim. Sau nu ne lasă alții s-o trăim. Sau credem că nu mai avem cu cine s-o trăim.

Azi, când mi-e dor, mă doare în piept. Mă…gol în piept. Și în suflet. La ce-o fi bună drama și care o fi scopul ei final? Oare e bucuria cauzată de povestea aia în care cred eu? Sau toate bucuriile vieții, adunate la un loc, care la final fac tot atât cât povestea în care cred eu? Și care, tot la final, ajunge la un final? Oare de ce o căutam atât? Oare de ce azi? Oare…?!

Mâine, când durerea va dispărea, va rămâne dorul. E cuvântul meu preferat din limba română. E singurul care nu se poate traduce în altă limbă printr-un singur cuvânt. Poate pentru că pe cât e de mic, pe atât e de complicat. Mâine o să-mi fie dor. Dar mâine o să mă bucur. Cu dorul de gât, o să mă bucur până o să-mi vină să plâng.

Și după mâine? După mâine, nu mai știu…după mâine, El scrie! :)

Fericirea de la ora 3

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 10 Apr 2014 14:42:00 +0000

Nu știu să explic emoții, dar ce bine că sunt. Ce bine că sunt oameni capabili să producă vibrații puternice și să elibereze frumosul din noi. Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile cu esență și cu puterea de a produce o schimbare. Plăcerea lucrurilor mici tinde să devină azi un clișeu, dar... ador când îmi zâmbește sufletul și când mi se schimbă dispoziția după ce aud o voce. Când imediat după, ma înec în amintiri…tot mici, aparent. Dar tot mică sunt și eu…cum ar putea să mă bucure lucrurile mari? :)) Știu că sunt momente sau circumstanțe care-ți întunecă orizontul și care te fac să nu-mi dai dreptate, dar cred că ne-am obișnuit să subestimăm puterea unui zâmbet, a unui telefon, a unei vorbe bune, a oricărui gest mic și frumos. Și ne-am obișnuit prost.

Am deviat, putin…am auzit că nu-i frumos sa dai nume. Si totusi…multumesc, my lord! :)

Curat murdar.

noreply@blogger.com (Anonymous) — Wed, 11 Sep 2013 13:44:00 +0000

Citesc o carte care mă inspiră și mă invită prin întrebările ei la...scris. Sunt întrebări frumoase, de suflet, pentru alte suflete...întrebări pentru care o să-mi fac timp cât de curând.

Azi, în schimb, mă inspiră România. În sens negativ. Stau țintuită în fața calculatorului de azi dimineață și citesc tot felul de articole și rapoarte să înțeleg odată ce se întâmplă cu țara asta. Și încă o dată realizez că e mai bine să rămâi prost și să nu înțelegi nimic. Roșia Montană și problema câinilor comunitari sunt cele două teme care rulează și furnizează conținut de câteva zile. Pe lângă ele, exploatarea de la Certej, violări în mijlocul zilei, furturi și crime. Clasa politică, jocuri și creiere spălate...dezinteresate...sau poate doar ignorante.
Sunt mulți cei care spun că am făcut pact cu diavolul în iarna lui '89 și că de acolo ni se trag toate. De acolo, poate, ni se trage și deprinderea de a continua în același registru. Omorâm emoții, sentimente, animale și oameni, ne vindem sufletele și mamele, îngropăm economii și sisteme și încă avem curaj să spunem că Dumnezeu nu există și nu ne iubește!

Baby steps

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 14 Mar 2013 15:46:00 +0000

Pentru o viață sănătoasă:

1. Nu vă mai dați like la propriile postări pe Facebook!
2. Nu mai purtați dresuri cu fir lycra!
3. Nu mai folosiți ojă sidefată!
4. Nu vă mai încărcați cu accesorii sclipicioase, roz și învelite în puf!
5. Spalați-vă pe cap!
6. Țineți paharul de vin/șampanie de picior! Pentru asta a fost creat.
7. Scrieți corect! În caz de rătăcire, dexonline e cel mai aproape.
8. Nu trebuie să mergeți pe tocuri dacă nu știți. Puteți învăța, însă.
9. Nu mai grohăiți, behăiți sau horcăiți! Măcar în public.
10. ”Ridurile” creierului sunt mai estetice decât vă imaginați! Îngijiți-le, nu le vindecați!

Nu vă fie teamă! Aveți încredere în schimbări și noi începuturi!

E neagră, dar îți colorează viața ♥

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 14 Feb 2013 18:54:00 +0000

Ieri am înțeles încă o dată cum e cu lucrurile de calitate. Radu Cristian, nr. 6 (Piața Rosetti) găzduiește un loc de poveste, unde îmi doream de mult timp să ajung: Delicatese Florescu.
Era aproape ora cinci și înainte să iau drumul casei m-am oprit la ”templu”. Mirosul cafelei proaspăt prăjite m-a luat în brațe de la colțul străzii și m-am trezit într-un alt univers. Un univers parfumat, presărat cu poze, cărți și ciocolată, delicatese și povești de altădată...
Gheorghe Florescu spune despre cafea că este ”neagră ca dracul, amară ca păcatul, dulce ca dragostea și fiebinte ca iadul". După ce în 2008 a publicat ”Confesiunile unui cafegiu”, în 2010 și-a împlinit un vis de-o viață: a deschis primul magazin de cafea gourmet din București.
Am avut norocul să-l găsesc la magazin. Mi-a împărtășit, printre mii de boabe aromate, secretul preparării cafelei la ibric. ”Trebuie să ai unul și bun, numai Napoleon avea 7”. Mi-a spus că trebuie să-mi găsesc un bărbat care să-mi prepare cafeaua în fiecare dimineață. :) Apoi mi-am băgat nasul în toate borcanele...și uite asa, m-am îndrăgostit iremediabil și pentru totdeauna!
I-am spus că vreau să mă surprindă și a reușit. M-a servit cu o cană de cafea Jamaica Blue Mountain, considerată regina cafelelor în lume și a fost pentru prima dată când mi-a plăcut o cafea fără zahăr și fără lapte. Un gust care mi-a răsfățat papilele mult timp după ce am terminat și m-a făcut să înțeleg diferența majoră dintre a bea o cafea și a bea o cafea bună.
Aș fi stat ore întregi să-i savurez licoarea și poveștile, dar a trebuit să plec. Am promis să mă întorc și să mă fac ucenic, deși ”nicăieri în lume femeile nu prăjesc cafeaua”. Câte boabe, atâtea ritualuri și secrete.
Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile cu substanță. Ieri, în buticul cu delicatese, dl Florescu m-a învățat cât e de important să pui pasiune în ceea ce faci. Mai departe, totul vine de la sine. Și am simțit.

Mulțumesc, maestre!

Un pluș, un mușchi și o emotie

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 12 Feb 2013 19:12:00 +0000

E 12 februarie și e plin de inimi...peste tot! Mai sunt două zile până la Valentine's Day.
Inima, roz sau roșie, e un simbol care-mi este tare drag. E locul unde se desenează fericirea adevărată, e sertarul cu cele mai frumoase amintiri, e izvorul celor mai sincere emoții și motorul celor mai interesante povești de viață.
Personal, nu cred nici în Valentine's Day, nici în Dragobete. Nu am nimic cu această sărbătoare "de plastic", așa cum este ea numită de un număr mare al populației. E un bun prilej, pentru cine îmbrățișează ideea, să se iubescă în liniște și pentru ceilalți să-și vadă de treabă. Un și mai bun prilej pentru comercianți să facă bani și pentru iubitorii de ciocolată să profite de oferte.
Nu e nici prima, nici ultima sarbatoare pe care am împrumutat-o. Marțișorul, de exemplu, e autohton și e la fel de comercial.
Valentine's Day e unul din evenimentele care ne atrage atenția de la rutina zilnică și ar trebui tratat ca atare. Ne place sau nu ne place...și există ambele categorii. E un simbol în care fiecare, după inima lui, pune sau nu pune substanță...♥

...dacă aveți întrebări la această postare, răspunsul este ciocolata! ;)

Mi-e dor.

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sat, 09 Feb 2013 05:00:00 +0000

M-am pierdut prin viata si am uitat sa ma mai joc aici, printre cuvinte, stari si amintiri.
Mi-am amintit azi.
Si tot azi, imi e dor.
Imi e dor de o mama, un tata si un frate, un nepotel si o mana de prieteni.
Imi e dor de oameni si emotii sincere, de zambete la fel, imi e dor de lumea pe care voit sau nu, o spulberam in fiecare zi.
Imi e dor sa fie frumos pe lumea asta, la televizor, in trafic, in biserica, pe strada si la coada.
Imi e dor probabil, de o lume pe care doar mi-o imaginez si dupa care tanjesc atat...

...si cred ca stiu un loc. Acolo ma gasiti. Noapte buna! ;)

Contrast

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 08 Feb 2013 19:11:00 +0000

Am gasit in postari draful de mai jos. E valabil la orice ora, asa ca o sa vi-l impartasesc.
Educatia si gramatica sunt doua ingrediente de baza si imi doresc sa fie "consumate" corespunzator.

Iubesc oamenii si comunicarea. Prin ei, ma reconectez la viata in fiecare zi. Mi se pare esential sa-ti construiesti existenta in jurul lor, prieteni sau simple cunostinte. Sa povestesti, sa zambesti, sa imparti si sa inveti. Pentru ca fiecare om e important, fie prin prezenta, fie prin absenta...:)
Ce urasc, insa, e lipsa educatiei si vulgaritatea. Indiferenta si raceala ma blocheaza si ma irita. Si ma lovesc de ele tot mai des. Contrastul despre care vorbesc aici se leaga direct de acest sector. Si nu vreau sa va repet lucruri pe care deja le stiti, vreau doar sa va amintesc ca cei 7 ani de acasa vor ramane piesa de rezistenta in fiecare sezon, in fiecare viata si in fiecare generatie.

Cam asta e...hai sa ne vedem de weekend!

23

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 05 Oct 2012 13:17:00 +0000

...sunt tentata sa cred ca nimic nu-mi sta azi in cale! E soareeee si senin, asa cum sper sa-mi fie tot anul, cat a mai ramas din el...si cei de dupa, la fel! E o zi minunata iar gandurile frumoase se indreapta catre mine din toate partile si prin toate mijloacele! Eu nu-mi pot sterge nicio secunda zambetul de pe buze si sper sa va pot intoarce, cumva, toata energia pozitiva pe care mi'ati activat'o!
Ma inclin...si va multumesc!!! ♥
LA MULTI ANI, oameni frumosi! :*

:)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 30 Aug 2012 20:15:00 +0000

Unele luni sunt mai bune, altele mai proaste...nu mă plâng nici acum, atât doar că sunt foarte împrăștiată emoțional...! Nu are rost să vă condamn la a-mi citi toate gândurile, dar următoarele cuvinte merită să ajungă la voi în loc de noapte bună.

”...maestrii de jujitsu își învață elevii să se îndoaie ca salcia, nu să reziste ca stejarii!”

Poate reușim și noi, fără cursuri de jujitsu.

Enjoy the silence!

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 08 Jul 2012 14:59:00 +0000

N-avem sunet să vă puteți concentra pe imagine! :)

Te Iubesc Festival de Film :)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 08 Jul 2012 11:50:00 +0000

TIFF a împlinit anul acesta 11 ani. În viața mea, împlinește doar 3. Și pentru că a trecut deja o lună și nu am apucat să scriu, o să las pozele să vorbească în locul meu.
Așa a început totul...Casa Tiff, hotspot 2012

Cu ei am început aventura...

Așa am continuat, din party în party! :D (HBO Party)

Departament? Guest. Activitate principală? Îngeraș. Al cui? Designerului Casei Regale, Alexandru Ciucu...plin de surprize și la fel de bine îmbrăcat și pe interior. :)

Cineconcert Georges Melies, Castelul Banffy-Bonțida. Perfect.

Cocktail Cazino, alături de preferata copilăriei mele...!

Geraldine Chaplin, fiica lui Charlie Chaplin, premiul pentru întreaga carieră. Cu cele câteva picături de sânge românesc care-i curg prin vene, și-a încheiat speech-ul spunând: "De câte ori mă tăiam şi-mi curgea sânge, mă rugam să nu pierd sângele românesc!" :)

Gala premiilor, Teatrul Național Cluj.

Party de închidere, Hotel Continental.

Muuuultă lume interesantă și frumoasă din toate punctele de vedere. Un festival care schimbă, 10 zile pe an, toată atmosfera Clujului.
Până la anul, mulțumesc și la revedere TIFF! ♥

FUNtastic life!

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 17 May 2012 10:12:00 +0000

La începutul lui 2012 mă rugam să am parte de un an excepţional şi cu fiecare zi care trece, văd cum mi se îndeplineşte dorinţa.
Luna aprilie a fost Mi-nu-na-tă! N-am avut parte de schimbări majore, doar de evenimente deosebite. 21 aprilie 2012 s-a tradus cu WHITE SENSATION, ultimul weekend din aprilie cu Sunwaves 10, Mamaia. Ce înseamnă asta, mai exact? Muzică bună, prieteni, nopţi albe, soareeeee, mare şi tot ce ştie viaţa asta să ne ofere mai frumos.
În fiecare zi cunosc lume nouă, oameni frumoşi şi care, printr-un firesc ieşit din comun, reuşesc să-mi coloreze zilele.
A fost o perioadă în care am strâns multe experienţe, am realizat multe în plan personal şi sunt abia la început. Wishlist-ul de la început de an mai are multe lucruri care trebuie bifate şi pentru care am destulă răbdare, dorinţă şi putere.
Sâmbătă semnăm condica la un maaare party la Funky Breeze-Herăstrău. Filmăm, ne distrăm cu cei mai tari dj autohtoni şi ne bem cafeaua la răsărit de soare. Aşa, pentru o primăvară FUNtastică! O să revin cu video săptămâna viitoare.
Bisous, bisous!

Jucării noi :)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Thu, 26 Apr 2012 18:54:00 +0000

Cam asta am făcut eu ieri...și pe lângă multe alte motive, am putut să adorm cu zâmbetul pe buze! :)

Orizonturi

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 03 Apr 2012 15:32:00 +0000

Tot circulă de câteva zile pe Facebook o imagine cu un citat aparținând lui Octavian Paler: ”Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”. Sau trăim, așa cum vedem zilnic la tv, dar experiențe scăldate în penibil.
Oare de ce nu suntem întotdeauna la fel de curajoși? De ce suntem experți în a da sfaturi și a judeca modul de viață al celor din jur și nu suntem în stare să umplem paharul vieții noastre cu experiențe care să nu ne dea regrete mai târziu? De ce avem tupeu în fața celorlalți și în fața noastră plecăm capul? De ce nu știm să îmbrățișăm viața asta cu tot ce are ea mai frumos și de dăm continuu șuturi în fund? De ce, fără o limită impusă, ne învârtim mereu în aceleași spații mici?

...pentru că am uitat semnificația lui ”a vrea” și ”a putea”. ”A avea” capătă prea mare importanță, când, de fapt, ”a fi” înseamnă totul...!!!

Apriluș

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 01 Apr 2012 16:42:00 +0000

Mi se pare incredibil cum trecem prin viață. Începe săptămâna, e luni, ma...vineri deja, martie parcă a fost mai scurtă decât februarie și uite-ne în aprilie.
Un 1 Aprilie cam jucăuș anul ăsta. La Cluj a nins, la București a plouat și peste tot în țară a bătut un vânt puternic. Să fi vrut oare, să ne zboare toate grijle înaintea unei primăveri efervescente sau să fi fost o simplă farsă a naturii? Indiferent de ce alegem să credem, tradiția păcălelilor durează doar o zi și primăvara este după colț.
M-am distrat și eu puțin azi, după ce anul trecut mi-am încheiat ziua destul de tristă...din cauza lipsei de idei! :)) Victimele au fost două prietene, cărora le mulțumesc că mi-au dat ocazia să-mi reafirm credibilitatea și m-au făcut să-mi încep această lună cu gura până la urechi.
La fel o să închei și postul și o să zic: Aprilie, te rog, fii fabuloasă! ;)

Gol de primăvară

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sat, 10 Mar 2012 20:12:00 +0000

Astenia de primăvară și-a încercat pe mine toată paleta de stări, de-a lungul timpului. În acest an, m-a prins departe de casă și de toți ai mei. :) Weekend-ul ăsta am stat cu mine la o discuție serioasă și...n-am reușit să trag prea multe concluzii. M-am pierdut printre stări, amintiri și m-am lăsat cuprinsă de melacolie. Prin prisma acestui sentiment simt astenia...îmi e dor de voi toți și de fiecare în parte!
Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă, îmi place cum mi se colorează viața în fiecare zi, dar câteodată, valoarea se pierde fără cei care sunt însăși valoarea.
Sunteți cei care știți să mă faceți să zâmbesc, chiar și așa, de la mare depărtare. Cei care ați scris cele mai frumoase pagini din viața mea și cei din cauza cărora râd când îmi vine să plâng!
Știu să cred că pot schimba asta. Melancolia e ca o haină care strânge și pe care mâine o voi pune deoparte pentru că voi nu știți să mă asociați cu tristețea.
Știu că mâine voi alerga într-o mie de părți și voi uita să fiu tristă. Știu că asta e amprenta unei căutări prea profunde în eu și că talerele balenței mele îmi vor crea tot timpul astfel de probleme.

...și mai știu că mi-ar plăcea să nu mai știu atâtea! Fericirea e mai simplă fără atâtea cunoștințe!

Classy

noreply@blogger.com (Anonymous) — Fri, 02 Mar 2012 12:35:00 +0000

Tot ce are valoare nu-și pierde niciodată farmecul!
După un 1 Martie cu mult soare, cu simboluri dulci și interesante acasă, la școală și pe stradă, a doua zi de primăvară mi-a adus o scrisoare! :) De departe, a ajuns în poștă o felicitare, un mărțișor și cele mai frumoase gânduri, semnate: ”Te iubesc, mama!”
Votez pentru o primăvară minunatăăă...voi??

New season

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 26 Feb 2012 21:51:00 +0000

Calendaristic, ne despart doar 3 zile de primăvară. Vestea cea bună e că a venit mai repede cu 3...a fost un weekend de vis în capitală. Soarele ne-a descrețit frunțile și ne-a încălzit zâmbetele. Sper să dureze și să nu mai avem parte de nicio surpriză.
It feels soooooooo damn good, I ♥ SPRING!

One choice

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 12 Feb 2012 13:22:00 +0000

Te-ai gândit vreodată...cu cine ți-ar plăcea să te îmbraci toată viața?! :)

De duminica.

noreply@blogger.com (Anonymous) — Sun, 12 Feb 2012 12:06:00 +0000

Loooovely time on a lazy Sunday! :)

Vegas autohton

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 07 Feb 2012 21:45:00 +0000

Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?? Ei bine, azi!
Întâlnirea cu o veche prietenă m-a dus unde nu mă gândeam vreodată să ajung: la Bingo! O ciocolată caldă, o pizza, o serie, încă 2 cartoane, linie câștigată și bingoooooo...la masa de lângă! Personaje tipice, cea mai veche sală de bingo din București, o nouă experiență și una chiar interesantă, aș zice.
Afară este îngrozitor, cod portocaliu de viscol și ger. Drumuri blocate, oameni morți, coduri peste coduri, școli închise și nicio veste bună pentru zilele care urmează.
După ”Waking up in Vegas” wanna be și după o așa porție de frig, e timpul să visăm!

Mâine oare ce răspuns mai primesc...?! :)

noreply@blogger.com (Anonymous) — Tue, 07 Feb 2012 12:17:00 +0000

...punct!