Despre Septembrie....

2019-01-14T16:30:00.001+02:00

Nu ai ?!

Nu, nu am !

Cum se poate să nu ai ?

Păi.... ridic din umeri, negăsind niciun răspuns.
Se uită la mine cu ochi mari, ținând ceașca de cafea într-o mână
și telefonul în cealaltă, rămânând într-o poziție ce parcă se oprise în aer...

Nu se poate! Facem unul acum! Imediat!

Se apucă să butoneze febril telefonul, întrebându-mă scurt:

- Prenume, nume, data nașterii..a, nu ! Pe astea le știu!
Poftim, alege o adresă de e-mail și parola! Și îmi intinde telefonul..

Mă uit la telefon ca la a șaptea minune a lumii.
Ce îmi trebuie mie cont de Facebook?

Hai mai repede că ne apucă prânzul la micul dejun !

Adresă, parolă...bun! Și acum ? Am cont, sunt în trend...ce fac mai departe?

Ceașca de cafea aterizează cu un clinchet de porțelan pe măsuța de sticlă,
iar ea îmi ia telefonul și zice:

Pa, am plecat. Într-o zi, o să îmi mulțumești.

Era 28 octombrie 2011.

Draga Mos Craciun ....

2018-12-14T16:12:00.001+02:00

Linistea camereri era tulburată doar de glasul ceasornicului vechi ce parcă sfidând gravitația, sta pe un colț de dulăpior ce gemea sub vrafuri de cărți. La măsuța așezată lângă geamul pe pervazul căreia trona mândră o Crăciuniță, puteai zări un bătrân ce privea departe, sfredelind în amintiri. Printr-un miracol, căsuța scăpase de nebunia demolării. Ce-i drept, acoperișul se plecase într-o parte crezând că sprijină nucul bătrân, iar iederea, acum de o culoare ruginie târzie, ascundea culoarea casei. Un felinar in jurul căruia cu anii se încolăciseră zeci de cabluri, lumina palid seara târzie. Câteva blocuri înconjurau casa lăsând doar o îngustă alee ce ducea la strada principală. Acolo, forfotă și gălăgie. Deși anul acesta zăpada uitase să mai cadă, febra Sărbătorilor puse stăpânire pe toată suflarea orașului. Pretutindeni chipuri îmbujorate, fericite și brațe pline de cadouri. Ici, colo mai zăreai vreo pată de gri supărată cine știe din ce motiv. La un colț de stradă o adunătură de copii jucau țară, țară vrem ostași. Uitaseră repede de jocurile iernii însă nu și de întrebarea:
-Oare ce ne aduce anul acesta Moș Crăciun?
Unii, mai tineri în ale vieții, se smiorcăiau și întrebau cu speranță:
-Dal dacă nu ninge, mai ale cum să ajungă Moș Clăciun la noi?
He, ale tinereții gânduri
Dar hai să aruncăm o privire în casa bătrânului. A, uite! Încă stă la măsuță. O cană mare de ceai își pufăie aburii în stânga lui și pipa stă stinsă sprijinită de o carte în celălalt colț. Mâinile, împreunate i se odihnesc pe o foaie boțită de hârtie. Brusc, bătrânul, cu un oftat ușor, ia foaia de hârtie și încearcă să o netezească cu dosul palmei. Mâini muncite. Mâini ce nu au cunoscut odihna. Mâini pătate de ani și de greutăți. În tinerețe fusese zețar. Citise mii de manuscrise, de foi, de idei și invenții, de suflete așternute în rânduri. Culegea fiecare literă din text și o transpunea în culegar cu sfințenie parcă. Apoi, căuta cele mai potrivite cerneluri, le combina și rândurile prindeau chip în carte. Dar asta fusese demult, demult în tinerețea lui, când Moș Crăciun își făcea apariția rar și pe nevăzute. Mereu și-a dorit să stea de vorbă cu Moșul. Întinse mâna și luă creionul bine ascuțit. Cu litere tremurânde puteai citi: Scrisoare către Moș Crăciun.
Mâna îi rămase pentru o secundă în aer. Parcă fără să respire, citi cu atenție cuvintele murmurându-le ușor, apoi îndepărtă un fir de praf invizibil de pe foaia de scris și lăsă deoparte creionul. Avea doi copii. Oameni mari și importanți acuma. Care crescuseră printre literele și cărțile lui. Plecați, hăt departe, în țări străine. Nu i-a judecat niciodată, nu le-a cerut niciodată să rămână. Bătrânul se împăcase cu soarta lui. Învățase că fericirea are drept rădăcină un cuvânt vechi, vechi care însemna noroc sau avere. Și mai învățase că ea vine doar din interior. Nu a căutat-o niciodată. A lăsat doar să se întâmple.
Dar, în seara aceasta avea nevoie să fie altfel. Avea nevoie să își aștearnă sufletul pe hârtie. Așa că, luă cu mâna tremurândă creionul bine ascuțit și continuă:
Dragă Moș Crăciun, .........

2013-07-18T20:27:00.002+03:00

Mița maimuța.....la drum :)

2013-07-15T15:41:00.003+03:00

În așteptarea primăverii

2013-03-25T18:29:00.002+02:00

Un abur ușor încălzește două suflete.....Sufletele nimănui...suflete ce așteaptă o primăvara ce se lasă prea mult rugată....

După ploaie..

2013-03-23T15:45:00.002+02:00

Cu toate că plouă....

2013-03-22T18:28:00.001+02:00

2012-12-17T12:55:00.001+02:00

2012-12-17T12:53:00.001+02:00

2012-11-07T09:49:00.002+02:00

http://www.mostwantedblog.org/2012/11/06/nopti-magice-miez-de-iarna-editia-2012/

Liniște...

2012-07-01T15:57:00.000+03:00

Poate....

2012-06-08T15:32:00.001+03:00

Poate, într-o zi, locul mașinilor și betoanelor vor fi luate de...frumuseți!

O familie...la plimbare..

2012-05-13T10:27:00.001+03:00

La munte...

2012-04-20T21:31:00.002+03:00

De când nu am mai postat, s-a schimbat și aspectul, mai că mi-am prins urechile..:)) Acum, aștept să crească iarba..:))

Monday Seven! 10

2012-03-26T14:59:00.000+03:00

Mă bucur de primăvară...grădina mea, încet, încet începe să capete culoare....

Dubai...văzut de sus...

E în afara gratiilor sau înăuntru....?

Îmi inspiră linişte......

Zbuciumul unei inimi.....

Indiferență

2012-03-23T08:05:00.000+02:00

Da, da..acolo jos, în dreapta. Privește! E căzut la pământ...ține pumnii strânși a deznădejde și urletul îi e mut....Păsări deasupra-i roiesc pofticioase....Hai să dăm și noi în el...cu pietre, pumni și vorbe...Cu ce vreți. Dați-l dracu! E doar un om!

Alb-negru, color...

2012-03-05T07:43:00.000+02:00

Se aude un lătrat de câine în amurg de noapte spart de sclipiri timide de soare. În camera semiobscură amintiri căzute pe podea...ca nişte poze diferit colorate sau .........alb-negru. Momente şi sentimente-n culori. O pală de vânt înfioară tăcerea din cameră......amintirile îşi iau zborul spre nicăieri. Apoi, clipa din prezent se transformă şi ea într-o amintire.

Să ne aducem aminte..:))

2012-03-01T11:13:00.000+02:00

Vă doresc să aveţi parte de o primăvară fantastică! Aşa cum visam când eram copii.....

Miercurea fără cuvinte...

2012-02-29T13:53:00.000+02:00

Monday Seven! 6

2012-02-27T13:02:00.000+02:00

..oare chiar este nevoie să strigăm?

..aşa-i şi-n suflete....

..atunci când desparţi două suflete...(War Horse)

....puterea copilăriei (Hugo)

.....mi-a plăcut atmosfera.....

..pssstt!

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Schema e simpla:

7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte

In fiecare zi de luni, la ora 0:01 MWB lanseaza Monday Seven, jocul de blogging interactiv ramanand deschis pana la ora 23:59 , aceeasi zi!

Aleea cu castani....

2012-02-25T17:22:00.001+02:00

-La revedere Nea Toma!

Nea Toma răspunse poștașului cu un surâs:

-Ne mai vedem noi și luna viitoare.

Apoi, se întoarse în camera micuță, se așeză la măsuța rotundă de lângă geam și începu să-și împartă banii. Pentru întreținere, pentru medicamente, pentru mâncare......., ar mai avea nevoie și de o pereche de bocani noi că deja ai lui își pierduseră culoarea...Și totuși, chipul îi schiță un zâmbet când banii de bocani poposiră în plicul pe care scria mare ALEEA CU CASTANI...Se îmbrăcă iute cu hainele-i vechi și ieși în stradă. Zăpada, zăpadă...ți-ai cam făcut de cap, dar nu-i nimic, cu atât mai frumoasă va fi primăvara, își zise în gând Nea Toma și cu pas sprinten, traversă micuțul parc în dreapta căruia de vedea o alee cu castani.

-Ancuțo, îți mulțumesc pentru goblen. E spledind. Și te rog nu mă uita cu broderiile acelea. Am deja clienți. Poftim, ia te rog și banii!

-Eu vă mulțumesc doamna Mara. Fără matale, cine știe....

Își strânse cu mâinile tremurânde papiotele, acele și modelele. Abia dacă mai vedea să coase, bani pentru noi ochelari nu prea se îndura să dea. Deschise ușa șifonierului și dintre rufele curate scoase un plic pe care se vedea scris mărunt Aleea cu castani...

Ajunse acasă obosit. Era ud din cap și până-n picioare. Iarna asta nu se mai termină.. își spuse-n gând...După ce se pensionase, acceptase un post de curier la o firmă. Și zăpada-i dăduse mult de furcă. Nu-l mai țineau picioarele, drumurile erau proaste, comenzile multe. Dar merita. Oamenii îi mai dădeau și lui câte ceva pentru efortul depus. Deschise portofelul ponosit, luă cei câțiva bănuți adunați peste zi și-i puse într-un plic ce sta rezemat de o fotografie înrămată....puteai zări un superb peisaj de toamnă... un mic părculeț păzit parcă de o alee cu castani....

-Ancuțo, așteaptă-mă și pe mine că-s grele rău sacoșele astea, strigă Nea Toma cu năduf....Păi, da, că parcă mai alaltăieri strigai tu după mine..Ancuțo, mai repejor că întârziem! Da se pare că îmbătrâniși...îi răspunse cu un zâmbet larg femeia. Uite, vine și Cezar, stai să-l așteptăm....O mașină din care se auzea urlând o muzică nebună trecu în viteză pe lângă ei. Pufff, leoarcă ne-a făcut...Scuturându-și hainele ude, cei trei bătrâni încărcați de daruri, pășiră însă veseli pe Aleea cu castani...Lăsaseră în urmă griji, nevoi, sărăcie, nepădare....Chipurile le erau scăldate de o lumină ce numai bucuria de a dărui putea s-o nască. În capătul aleii se zărea o căsuță modestă pe care scria: ORFELINAT.

Miercurea "vorbită"...

2012-02-22T15:48:00.000+02:00

Peste rumoarea din sală se aude: aşadar, supunem la vot.....Voturi pentru...260, voturi împotrivă...nu sunt, abţineri....7. Votat!
Holurile foşnesc de oameni cu treburi importante...şuşotesc pe la colţuri de coloane......ai auzit? Te bagi? Cine face proiectul? Cum e cu licitaţia?
Până una alta, oameni buni, răbdaţi.....răbdaţi şi cumva supravieţuiţi. Până trecem de faza proiect-lege-votat-şpagă-realizat......mai e

MONDAY SEVEN! 5

2012-02-20T13:00:00.001+02:00

Am un gust amar privind imaginea asta, nu aveam de mâncare nimic la mine, nici să vină cu mine nu a vrut...Era un ger năprasnic afară, un ger care m-a făcut să nu mai vreau să ies in casă să mă întorc să-i dau ceva de mâncare. Sunt vinovată, da....Nu am făcut nimic din tot ceea ce puteam face, pentru un suflet........

Trăiască...cine vreţi voi, atâta timp cât la metrou nu vezi la doi paşi din cauza celor ce stau confortabil în scaune........

M-a impresionat bunătatea unui simplu om, care zărind o lebădă prinsă în gheaţă, a sunat pompierii. Au reuşit să o salveze. Şi m-au impresinat lacrimile de bucurie ale omului văzând lebăda salvată.....

Mai există oameni care iubesc alţi oameni....Mă înclin în faţa Oamenilor Smurd!

Iarna asta, unii au petrecut-o săpând tranşee.....

Mi-a plăcut Becali...un gest din dragoste pentru oameni. Dincolo de faptul dacă e adevărat sau nu, rămâne gestul......

S-a dovedit că micul om mare, este de fapt un simplu muritor....De ce a fost atât de greu? Imaginea îmi aduce aminte de povestea Hainele noi ale împăratului.....

Asta a fost, oameni buni.....

Schema e simpla:

7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte

In fiecare zi de luni, la ora 0:01 MWB lanseaza Monday Seven, jocul de blogging interactiv ramanand deschis pana la ora 23:59 , aceeasi zi!

Umbre...

2012-02-18T18:52:00.001+02:00

Stinge rând pe rând luminile din casă lăsând întunericul să-și facă de cap. Pereții capătă umbre ciudate luminate slab de focul palid....muzica se aude în surdină. Își trase fotoliul lângă șemineu. Cu un sunet sec deschise sticla de vin ...Bău cu poftă primul pahar, apoi....privind fotografia, pierdu șirul lor și gustul rafinat...A plecat, gata, a plecat.....Va fi bine, îmi va fi bine.....Va fi mort un timp, apoi.....viața merge înainte. Aruncă fotografia în focul ce brusc prinse putere. Pentru scurt timp. Ca și o iubire tumultoasă. Apoi, păli la loc.....Lacrimi sau picături de vin să fie? Rând pe rând stinse amintirile, lăsând viitorul să-și facă de cap.....

Info pentru autori! MWB!

2012-02-16T22:48:00.002+02:00

Info pentru autori!