Destainuiri ale prezentului

Visuri de pe frontul vietilor

2012-01-25T03:39:00.000-08:00

Draga mea copila Helga,

Stiu ca esti prea mica sa poti citi singura aceste randuri. Stiu ca nu ai ajuns la varsta in care sa poti, macar partial, sa te bucuri de puterea ta decizionala.
Desi nu te-am mai vazut in ultimul timp, stiu totul despre suferinta ta interna, inchisa in sufletul de copil. Stiu totul despre framantarile tale pe care ti-le inabusi inainte de culcare. Framantari ce sunt prea mari pentru un copil atat de mic si firav. De asemenea, stiu ca nu poti cere sa ma vezi fara ca tu sa fi derutata si condusa cu gandul catre o alta directie.
Iti scriu acum deoarece in ultimile 5 luni si jumatate, timp in care nu ne-am vazut si nu ne-am auzit, imi doresc sa primesti gandurile mele bune afland cateceva despre mine . Nu ne-am vazut, nu pentru ca intre noi s-ar fi stins intentia revederii si pentru ca suntem indepartati din dorinta de a ne izola si de a ne desradacina in legatura noastra de sange.
Ma gandesc zi si noapte la tine la ce faci pe unde esti, cautand sa-ti fiu alaturi in gandurile tale. Uneori imi mangai sufletul cu amintirile noastre privindu-te in fotografiile din care tu imi zambesti sau imi razi amintindu-mi de bucuria promisiunilor trecute si regasite in inocenta copilariei tale. Alteori plang, gandindu-ma la faptul, ca cei ce-ti dau viata au avut posibilitatea de a alege stramb incercand sa ne desparta in detrimentul visului frumos al copilariei tale.
In aceasta scrisoare imi doresc draga mea fetita sa-ti spun cum vom trece peste departarea impunerii.
Sa nu uiti niciodata ca noi cu toti am fost copii si cum noi toti copiii ne vom gasi linistea, intorcandu-ne oricand cu gandul la intregul familiei noastre. Acolo, incalzindu-te la flacara fagaduintei nu ne vom mai simti pustiiti si vom capata puterea sa reluam zborul pe mai departe. Acolo iti vei primi energia pentru a te regasi in ganduri.
Pentru ca eu nu am avut parte de asa ceva, imi doream pentru tine sa-ti pot oferi caldura mea la care tu, fetita mea, sa te poti intoarce oricand iti este greu, pentru acel ragaz si acele energii.
Acesta a fost visul ce mi-a fost furat. Acestea este suferinta mea, si pentru care sa stii ca esti singura persoana ce-mi poate aduce alinare. Tu esti fiinta pentru care sufar de cate ori vad un copil.
Tu esti asteptarea mea.
Iti scriu acum peste timpul de 5 luni, dorind sa-ti amintesc ca sunt prezent si ca te astept.
Acest timp de 5 luni pare sa se fi scurs ca o clipire din ochii pe o parte, iar pe de alta parte, dureaza pentru o vesnicie creata in zadar.
In tot acest timp am revazut cum ai trecut de la copilul leganat in bratele mele, la o tanara fetita care se confrunta interdependenta de viata. In acest timp de 5 luni si jumatate am retrait pas cu pas toate clipele si zilele memorabile in care eram impreuna. Mi-am amintit totul din clipa in care tu te-ai nascut si am devenit cel mai fericit tata de pe intregul pamant. M-am minunat dinnou de sarutarile calde pe obraji, de degetelele tale mici, de glasul tau pe care astazi sunt nevoit sa-l ascult cu inima. Imi amintesc si de privirea ta intrebatoare si de acei ochii ce ma priveau cu bucurie ori de cate ori veneam acasa. Nu sunt jenat sa recunosc ca zi de zi in toate aceste amintiri, am plans. Am plans dezamagit de spulberarea unui vis pe care l-am avut. Am plans cu lacrimi de bucurie profunda cautandu-te in sufletul meu. Am plans pentru ca in toata viata mea singurul vis pe care am vrut sa stiu realizat a fost spulberat.
Am scris si voi scrie ori de cate ori imi voi simti inima pustiita, ori de cate ori te voi chema sa te stiu aproape de mine.
As fi vrut sa ma cunosti implinit fiind martor la fiecare zambet al tau, prezent cu raspunsul la fiecare intrebare, binecuvantand fiecare imbratisare.
Inca traiesc . Inca traiesc cu speranta ca exista un viitor ce are potentialul de a modifica favorabil prioritatile noastre.
Inca traiesc sa cred intr-un viitor care sa ne reuneasca destinele inmanunchindule asa cum ziua de astazi nu a facut-o.

Al tau tata,
Dr. Darius Stan

Suntem trimisi sa traim in pribegie

2012-01-20T00:26:00.000-08:00

Un lider, s-a hotarat sa-si invete poporul ca poate trai si fara sa manance, fara sa consume si mai ales fara sa lucreze..........

Presedintele Traian Basescu a reluat joi in cadrul intalnirii cu sefii misiunilor diplomatice subiectul ridicarii restrictiilor de pe piata muncii. "Consider ca fiind pe deplin nejustificata menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru lucratorii romani in noua state membre ale Uniunii Europene", a declarat presedintele Basescu, care a adresat in context mulţumiri Guvernului Republicii Italiene pentru ridicarea restricţiilor pentru lucratorii romani, incepand cu 1 ianuarie 2012.
Noua state ale UE au hotarat sa prelungeasca cu inca doi ani perioada de tranzitie in care pot limita circulatia fortei de munca, dar in 2014 Tratatul de aderare le va obliga, oricum, sa ridice toate restrictiile. Indiferent de motivele fiecarui stat in parte este firesc ca diplomatia romana sa-si continuie demersurile, dar insistenta si tonul agresiv cu care o face ridica anumite semne de intrebare. De ce doreste atat de mult administratia romaneasca ca exodul fortei de munca sa ia o si mai mare amploare?
Din date oficiale si neoficiale au plecat din tara dupa anul 2000 aproximativ 3 milioane de cetateni romani, barbati si femei majoritatea cu virste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Efectele imediate au provocat entuziasm in randurile celor care administrau echilibrele macroeconomice. In perioada 2007-2008 s-au inregistrat remiteri ale lucratorilor romani din strainatate de aproape 6 miliarde euro/an. Dupa izbucnirea crizei sumele au scazut considerabil, dar chiar si asa in ultimul an au intrat in tara 2,5 miliarde euro. Efectul acestor bani nu a fost insa de durata caci au mers pereponderent in consum si nu au reusit sa antreneze o reala crestere economica. Toate analizele economice competente au pus in evidenta faptul ca integrarea europeana, pe langa efectele pozitive remarcabile, a avut si un revers mai putin placut. De exemplu, exportul masiv al fortei de munca a creat mari dezechilibre interne care au redus potentialul ei de crestere ca sa nu mai amintim de golul creat in sistemul asigurarilor de stat. Modelul economic bazat pe investitii straine in domenii care nu produc exporturi si in remiteri ale lucratorilor expatriati nu mai poate fi continuat in primul rand din cauza crizei, dar el nu ar fi fost capabil nici in perioade mai fericite sa creeze o crestere economica sanatoasa (vezi analize recente semnate de Daniel Daianu si Valentin Lazea pe publicaţia online ”cursdeguvernare”) Desigur se pot adauga aici rapoartele pe teme demografice (inclusiv raportul privind riscurile sociale redactat de o comisie investita de presedintele Traian Basescu) care au formulat avertismente cat se poate de grave asupra riscurilor care decurg din exodul masiv al tinerilor. Statistica arata ca nici un nou stat al UE nu a exportat forta sa de munca intr-o proportie atat de mare si intr-un timp atat de scurt.
In aceste imprejurari insistenta pe care o pune diplomatia romaneasca pe ridicarea restrictiilor este putin exagerata. Romania pare sa fi facut din exportul fortei de munca o prioritate a politicii sale de stat, care concentreaza eforturi dintre cele mai diverse. Insasi propunerea legata de votul prin corespondenta pare menita, prin efectele sale psihologice, sa incurajeze migratia. Prezenta protectoare a statului roman este o datorie constitutionala si un act necesar de solidaritate, dar atunci cand isi propune sa faciliteze exodul tinerilor apti de munca devine o politica discutabila. Asa cum s-a vazut in ultimile zile, tinerii care protesteaza astazi pe strazile Romaniei au ajuns sa creada ca sunt, pur si simplu, invitati sa-si paraseasca tara.

Dr. Darius Stan

Fara credinta nimic nu se va naste

2012-01-19T23:58:00.000-08:00

Despre credinta

Din cate imi mai amintesc eu, cu mult timp in urma invatam elementele ce compun viata si de care nu ne putem dezice. Acestea sunt toleranta, credinta, compasiune - iubire si adevar. Insa, prin exercitiul vietii aflam ca aceste valori capata noi valente pentru fiecare individ in parte odata cu trecerea timpului. De la an la an gresim pentru a invata, pentru a ne perfectiona in cea ce va insemna intelegerea acestor patru elemente ale vietii. Astfel, daca ieri cuvantul credinta avea o insemnatate mai putin relevanta, astazi realizez cum acelasi cuvant ma leaga de tot ce inseamna existenta mea din viata mea din trecut prezent si viitor. Astazi credinta individului imi spune despre cine si cu cine sunt aliat. Unii spun ca trebuie sa fii altruist si sa te lasi pe tine pentru a pleda in favoarea acestei cauze. Eu va spun insa ca nu trebuie sa faci nimic special . Nu trebuie sa te lasi pe tine si nu trebuie sa renunti la a fii tu , trebuie doar sa ai puterea sa crezi, sa speri si sa iubesti viata asa cum iti este data. Sa ai puterea sa gandesti permanent la aceste valori ale vietii si sa cauti sa le aprofundezi pentru a le intelege. Intelegandu-le, vei vedea ca tu cel de ieri nu vei mai fi cel de maine. Fii tu tolerant si multumeste-te cu ingaduinta ta. Bucurate de prilejul de a fi printre cei care si pentru o fractiune de secunda ai contat in viata altora. Fii tu pentru tine placut, fii tu pentru tine iubit indiferent de rautatile primitive a celor ce nu inteleg multitudinea culorilor florii fericiri daruita de Odip.
Gandeste-te la fiecare zi cat ai daruit si cat ai primit si vei intelege ca un cuvant sau zambet al unui om valoreaza mai mult decat tot aurul sau banii vremelnici. Gasindu-te pe tine vei fi mai implinit, iar viata iti va arata sensul implinirilor. Totul este sa ai puterea de a vedea mai departe de secunda materiala a actualitati. Vei realiza cat de bogat esti si cat de implinit esti prin cea ce esti tu.
Gandeste-te cum credinta apare in noi, oamenii, in momentele in care credem ca am ajuns la capatul existentei si atunci aripile pentru a zbura in absolut vor apare pentru ca omul sa existe pe mai departe. Fiecare dintre noi trebuie sa ne cautam fericirea in cea ce stim. Nu cer sa fiu ascultat sau sa ma urmeze cineva in calea reusitei in viata, findca stiu ca toti vom invata la timpul cuvenit cea ce inseamna viata pentru noi.

Povestea Omeniei. Despre oamenii cu virtuti alese

Candva in antichitatea Chinei, era un plugar simplu, cinstit si bun la inima. Intr-o zi, cand ara pamantul, a descoperit intre brazde, o bucata mare de jad neprelucrat. Desi stia ca piatra trebuie sa fie una de mare pret, dar dat fiindca nu era a lui, plugarul a decis s-o predea la magistratura. Asa ca taranul nostru s-a dus la magistratul tinutului. Primit in audienta, taranul ii povesti dregatorului cum a gasit jadul, si apoi ii spuse cu mare politete:
- Dumneavoastra sunteti stapan al locuitorilor din tinut. Va rog sa primiti aceasta bucata de jad.
- Nu, nu, refuza intr-una dregatorul. Cum pot eu s-o primesc? De buna seama ca nestematul e fara stapan, atunci, pastreaza mata asupra ta.
- Chiar daca nu are stapan, si ca eu am gasit-o, doresc sa vi-o ofer cu draga inima domnule magistrat.
Vazand ca atitudinea plugarului e asa de ferma, magistratul ii spuse cu toata sinceritatea:
-Pentru tine, acest jad este fara de pret; dar nu ti dai seama ca pentru mine, lucrul de si mai mare pret e sa nu primesc jadul.
Plugarul nu prea intelese talcul vorbei magistratului. Dar ulterior, atitudinea domnului magistrat fata de acest dar s-a raspandit in randul locuitorilor. Iar batranii din principat, luand-o deseori drept exemplu, dadeau tinerilor povete: Magistratul nu era nicidecum un pedant incapabil sa pretuiasca o comoara. El isi pretuia mai mult virtutile. Un lucru, oricat de pretios ar fi, are valoarea numai in ochii celor care il pretuiesc.
De pilda, daca il pui pe un copil mic sa aleaga intre bani si prajituri, el va opta pentru prajituri, renuntand la bani. Daca un taran este pus sa aleaga intre jad si bani, va opta foarte usor pentru bani. Pentru un om cu virtuti alese, chiar daca pusi in fata lui si comori si bani, el tot va prefera virtutile.

Anul Dragonului ne va aduce 10.000 de ganduri

Anul 2012, sau Anul Dragonului va fi anul regenerarii omenirii. Nu ma voi arunca in analize aprofundate, sa spun daca aceasta regenerare va fi facuta prin schimbari bruste sau line, prin schimbari dramatice sau de-a dreptul apocaliptice cum le prevad unii. Trebuie sa stim doar atat: In Anul Dragonului , ne va fi dat sa ne fortificam abilitatile sociale, dat fiind faptul ca va trebui sa ne confruntam cu oportunismul multora din jur. Astfel de situatii vor fi numeroase pentru noi toti. Insa, doar cei puternici vor trebui sa iasa invingatori din aceste confruntari. Anul 2012, va fi anul in care omenirea va regenera, avand nevoie de o redenumire a valorilor ce vor compune speranta de viata a generatiilor urmatoare. Asa cum ciclul regenerarii pamantului este stiut :focul prin arderea lemnului creaza cenusa, adica pamant, pamantul la randul sau prin intermediul focului topeste si creaza metal, metalul cu ajutorul pamanului se lichefiaza si alchimic se transforma in apa si apa hraneste mai departe lemnul. Sau mult mai simplu: focul distruge metalul, metalul distruge lemnul, lemnul distruge pamantul, pamantul acopera apa si apa stinge focul si va regenera viata.
Anul 2012, sau Anul Dragonului sa va aduca tuturor, un an plin de implinire a vointei Domnului.

Dr. Darius Stan

Romania generatiei "LIKE "

2012-01-16T05:47:00.000-08:00

Aseara am nimerit in mijlocul luptelor de strada din Bucuresti. M-am ferit de bolovani, am inghitit o canistra de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, sa nu fiu linsat. Am descoperit cu stupoare raspunsul: Sunt chiar “generatia adormita”, tinerii aceia apatici, lipsiti de speranta ce stau prin cluburi, salveaza oameni sau pornesc razboaie mondiale, cu un like. Generatia asomata de Guvernul Boc de data asta s-au aratat altfel. Tinerii acestia s-au arata capabili sa iasa de sub acoperamantul ecranului si agitand pumnii spre jandarmi, ridicand baricade si aruncand bucati de borduri, au dorit sa iasa din anonimatul like-urilor.
Protestele din ultimile zile nu sunt foarte ample, dar au in schimb o energie si un aplomb care dezvaluie ca manifestantii se bazeaza pe sustinerea unui public larg. Cu multi ani in urma in 1990 (pentru ca a fost invocata in multe feluri manifestatia legendara din Piata Universitatii), lucrurile stateau exact invers. ”Piata” adunase foarte multi oameni pentru o manifestatie cu scopuri politice largi, ideale, de viitor. In fiecare seara se adunau zeci de mii de manifestanti, iar in momentele de varf la ”kilometrul zero al democratiei” se gaseau in jur de 100 de mii de persoane. ”Piata” era, cu toate acestea, izolata aproape ermetic de un cordon psihologic, nevazut, dar extrem de eficient. Odata depasit perimetrul manifestatiei, populatia Bucurestiului, conservatoare si atasata de noul regim FSN, se vadea profund ostila ”golanilor”.

Acum insa − si aceasta este caracteristica cea mai importanta a manifestatiilor − actorii protestelor sunt inconjurati de o certa simpatie publica. Ei par sa primit un soi de ”delegatie” din partea unei majoritati largi. Nici nu exista revendicari precise. Ca in multe alte cazuri similare, nemultumirile sunt extrem de diferite si uneori fara legatura unele cu altele. Pe alocuri se protesteaza nu doar ca solidaritate fata de Raed Arafat, nu doar pentru pensii sau salarii, ci si impotriva proiectului de la Rosia Montana sau impotriva stilului de a conduce al lui Traian Basescu sau impotriva altor lucruri nenumite.

Exista poate si o doza de mimetism in aceste izbucniri de strada. Dupa manifestatiile din Grecia, dupa ”Primavara Araba” sau manifestatiile londoneze, ele insele lipsite de un resort unic foarte precis, era cumva de asteptat ca scene asemenatoare de violenta sa se reproduca si la Bucuresti. Violenta ”democratica” glorificata pe toate canalele se reproduce inevitabil.

Totusi dincolo de aceste forme este riscant sa continuam cu analogiile. Protestul politic nu este ceva obisnuit in Romania asa cum este la Paris. Societatea romaneasca continua sa fie timorata de ideea de autoritate si individul nu indrazneste de regula sa-si afirme opiniile sau protestul in forme deschise. Romanii pot accepta suferinte mari fara sa se impotriveasca, caci de regula nu au curajul sa infrunte autoritatea unei puteri instituite, iar discursul public este de fapt destul de prudent. E o realitate sociala ambivalenta, caci uneori pare cumintenie, alteori supunere lasa.
Dar atunci cand autoritatea puterii dispare, nemultumirile se dezlantuie la fel ca in alte societati mai expansive si dezinhibate.
Momentul Arafat a fost cu siguranta decisiv, caci el a adaugat unor revendicari strict materiale, un mic ingredient ideal, atat cat sa ofere tuturor nemultumirilor pavaza si cel putin o aparenta legitimitate. Psihologia contestatiilor pare foarte complicata si contine o surprinzatoare pudoare. Orice protest public − si s-a vazut acest lucru si la actiunile sindicale din anii 90, − avea cap de lista un obiectiv ideal. Abia apoi urmau revendicarile reale si fierbinti. Dar nu era vorba doar de o viclenie a persuasiunii si negocerii, ci si de reticenta de a afirma deschis un obiectiv ”trivial”. Sunt pesemne trasaturile remanente ale unei societati in care a prevalat pana recent discursul idealist. (In felul sau si comunismul a cultivat idealismul scopurilor generale in detrimentul egoismului individual).
Asadar odata ce lista larga a nemultumirilor sociale si-a gasit punctul ideal, protestul s-a declansat cu atat mai mult cu cat a fost incurajat de toata lumea.
Dar faptul ca protestul se bucura de o incurajare atat de larga este deja altceva. Indiferent de calitatea reformelor propuse, Presedintele a guvernat din 2010 fara o majoritate democratica. In toamna lui 2009 seful statului a refuzat formarea unui guvern al Opozitiei, recurgand la o diversiune procedurala. Iar ulterior, dupa ce a castigat un nou mandat, a constituit o noua majoritate prin scindarea Opozitiei. Guvernul Boc, care a aplicat cele mai dureroase masuri de austeritate dupa perioada guvernarii CDR, nu a avut niciodata de partea sa o majoritate rezultata din alegeri. Legile majore, care nu aveau sustinere parlamentara, au fost adoptate prin frauda la vot sau prin angajarea raspunderii. Mijloacele au compromis scopurile, iar stilul guvernarii a coplesit problemele de fond. In consecinta, protestele de acum sunt alimentate direct si indirect de aceste mari frustrari politice adunate in ultimii ani.
Situatia de acum, in ciuda unei retorici emotive, (sau a violentelor de strada) nu are insa nimic din dramatismul anilor 90. Cu toate acesta situatia este grava, caci, in termeni cantitativi, niciodata un presedinte si un guvern nu au avut parte de o dezaprobare atat de larga.

Peste tot si toate Generatia like ar fi trebuit sa stie ca are nevoie de intelepciunea istorica a trecutului.

Daca ieri sau alaltaieri, am fi fost la fel de atenti sa putem gandi la visul de demnitate al poporului Roman, am fi realizat ca avem nevoie de un Decebal sa ne conduca.
Daca ieri am fi avut curajul sa izbavim cu toate cele necazuri ce s-au abatut asupra romanilor, am fi avut in piepturi o singura inima insufletita de puterea lui Mihai Viteazu.
Daca poetul nostru national Mihai Eminescu ar mai fi trait si astazi, ar fi dat glas urmatoarei strofe din opera "Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie":
"....Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare,romanesc,
Cand s-aprinde sacru candita-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Mandat de vis catre Tara Minunilor. China

2012-01-16T05:33:00.000-08:00

De multe ori m-am intrebat daca exista cu adevarat o tara a minunilor, un loc in care se reuneste fantasticul imaginativ cu realitatea impletind o frumosa ratacire intre vis si realitate. Locul de unde izvorasc toate aceste povesti ce ne imbogatesc cultura si ne pregateste pentru viitor.
Un raspuns a venit atunci din interiorul meu la aceasta intrebare realizand cum exista o intreaga planeta a Minunilor. Minunea este insasi Planeta Pamant in care fiecare episod al istoriei omenirii, cu toleranta fata de imaginatia rationala si de pasiune, creaza o poveste in care ne regasim toti cuprinsi. Astazi voi scrie despre o Tara a Minunilor din mijlocul lumilor, de care ne vom reaminti cu mult drag de fiecare data. Asadar, cautam o tara in care sa te pierzi in imensitatea ei si sa te simti regasit si dinnou implinit. Am plecat cu gandul sa regasim locuri si oameni cu totul si cu totul deosebiti. In tara minunilor.
In tara in care salutul fapturilor din povestile nescrise, iti lumineaza viata si iti daruie implinire fara sfarsit. In tara in care bucuria si cantarea linistitoare te insotesc pretutindeni. Vom vizita imaginativ tinutul in care dis de dimineata ne vom ridica aripile in nori, iar in noaptea adanca ne vom opri din zbor sa ne prosternam in fata imaginilor de Rai si sa regasim linistea sufletului nostru.
Plecam in tara unde putem vedea memorabila istorie a omenirii din Palatul din Mijlocul lumilor, iar in noi, putem simti cum viata noua curge de-a lungul fluviului Galben .
Vom fi primiti in pasunea mare ce se deschide in bratele unui nou univers dintr-o alta dimensiune .
Vom calatori imaginar, in tara unde vom fi inconjurati de flori de lotus si de zapada argintie asezate in inima noastra si toate aceste minuni se intampla doar pentru a ne dori bun venit.
Vom ajunge in tara unde putem admira minunea creatiei naturii, unde maretele varfuri de munte sunt imbracate in mantia de clestar veghind vesnic la frumoasa scena unde se imbratiseaza lumina calda si iarba verde. Vom fi in tara in care verdele sperantei vietii din inima noastra va fi peste tot! Vom pleca in China !
Dar ce stim noi despre China ?
Ce cunostem noi despre civilizatia actuala sau milenara a Chinei?

Daca mai tin eu bine minte, Napoleon Bonnaparte spunea despre China comparand-o cu in imens dragon ce doarme. Precizand generalilor sai, ca in cazul in care imensul dragon se va trezi, intregul pamant se va zdruncina din temelii.
Adevarul a fost pe undeva la mijloc. Imensul dragon din povestirea lui Napoleon nu dormea si doar se uita cu intelepciune la cum se iroseste energia in inchipuita lume civilizata. A fost treaz tot timpul, pentru ca la momentul oportun sa intervina. Momentul a venit ,astazi China este prezenta din ce in ce mai frecvent pe prima pagina a ziarelor, dar si a tuturor formelor de manifestare media.
Aflam povestea unei tari ce acum 50 de ani se afla, alaturi de noi, pe drumul anevoios al tarilor in curs de dezvoltate si care de la an la an reuseste sa uimeasca intreaga lume prin importante cresteri economice.
Asadar, va invit sa aflati si sa fiti preocupati de gandul de a face cunoscute impresiile voastre tuturor celor interesati sa cunoasca cat mai multe despre China, Tara a Minunilor din mijlocul lumilor.

Trecand peste multele din prejudecatile semnificative vehiculate de la om la om, vom realiza faptul ca inregistram la noi in tara nu doar o saraca cunoastere a realitatilor despre China cat mai ales o reprezentare denaturata a ceea ce este de fapt ascensiunea Republicii Populare Chineze.
De pilda, aprecierea unor oameni neavizati, nedocumentati ce va spun ca progresele uimitore ale Chinei ar fi imorale de vreme ce ea nu ar respecta drepturile omului.
Aceasta inamicitie, ce se identifica cu lipsa de obiectivitate, inoculand o revolta fata de oameni „....care invadeaza Romania cu marfuri de proasta calitate” - afirmatie ce depaseste cu grosolonie realitatea.
Mai adaug in aceasta ordine de idei si faptul ca nu o data am auzit mentionandu-se un inchipuit avertisment a lui Nostradamus de a proroci un „pericol galben” ce s-ar abate asupra Romaniei.
Realitatea, pe care astazi va invit sa o cunoasteti este cu totul si cu totul alta.
In primul rand, trebuie sa amintim cum China este prietenul nostru ce ne-a intovarasit pe lungul drum spre dezvoltare. Relatiile noastre cu China sunt memorate de istorie de cu mult inainte de secolul XVI- XVII inca din vremea Spatarului Nicolae Milescu. China a demonstrat peste timp cu o constanta, respectul si apropierea sufleteasca pentru toate popoarele lumii indiferent ca acestea s-au aflat in impas, in curs de dezvoltare, sau in varful erarhiei pe scena diplomatica.
Personal eu traiesc o mare dezamagire pentru ca, noi romanii, nu avem in prezent relatii de presa atat de armonioase pe cat ar trebui sa fie. Cand spun aste cuvinte as dori sa fiu inteles ca nu ma refer la o anumita forma de manifestare media , ci in general, intre lumea presei romanesti si cea chineza. Spun acestea pentru ca, schimbul de relatii media ar putea fi un instrument ce ar servi cunoasterii reciproce a populatiilor celor doua state. Mai mult, daca globalizarea a creat sansa sau ideea unei cooperari intre toate statele lumii, in realitate, au fost momente in care s-a simtit chiar pericolul unei decuplari regionale. S-a resimtit decuplarea Asiei de restul lumii. Dar astazi, nu trebuie uitat , ca dimensiunea dezvoltarii Chinei este o sansa de continuare a globalizarii intr-un registru pozitiv.
Apoi sa ne aplecam cu intelepciune spre trecutul prieteniei noastre cu China ca fiind utila in reformarea relatiilor viitoare si pe care ar trebui sa o folosim aceasta ca sansa unei oportunitati economice suplimentare. Poate ca ar trebui stiut si faptul ca integrarea Europeana nu a fost doar pentru noi o oportunitate, si a fost o noua sansa data intregului Europei in sine, in noul sau proiect economic si politic.
Acum, globalizarea si relationarea transcontinentala cu Asia, in general, si cu China in particular, reprezinta noua sansa pe fondul problemelor create mai ales de criza financiara mondiala. Pentru noi este important sa intelegem ca, ducandu-ne catre Vest, constatam ca Vestul vine el insusi spre Est si in principal chiar spre China.
Noi romanii suntem motivati sa revenim in relatia trecutului sino-romana in cea ce inseamna plan investitional, iar actuala China ne poate raspunde din doua motive. Un prim motiv este dat de pozitia actuala a economiei Chinei aflate la un potential ce le permite sa faca investiti in lume. Chinezii de acum au un excedent, vorbim numai de surplusul valutar, de peste doua mii de miliarde de dolari.
Pe de alta parte, criza generala a dolarului invita la rularea rezervelor valutare care sunt predominant, in China, in dolari. Sa observam cum atunci, chinezii investesc anual, in strainatate din ce in ce mai mult. Iar astazi investitiile oficiale ale Chinei sunt deja de zeci de miliarde anual.
Privind numai la intrarile de capital in China ce sunt peste un miliard pe saptamana putem constata cum in egala masura, China, este un reputabil receptor de investitii straine in ultimii douazeci si ceva de ani, dupa deschiderea din anii 1970 - 1980 . Asadar, China de astazi a devenit, la randul sau, emitator de fluxuri investitionale.
Sa ne gandim sa prezentam o ratiune din care am putea aduce in avantajul nostru prezentandu-ne un destinar traditional. Romania, in zona noastra de apartenenta geografica, este printre putinii recipenti masivi de investitii chineze. Vom ajunge la 400 de milioane de dolari. Avem 300 si ceva de milioane de dolari. Sunt o duzina de intreprinderi chineze create in Romania, cu capital propriu, si rulate, bineinteles, de businessul chinez, cu mana de lucru romaneasca, deci creeaza locuri de munca in Romania.
Pe urma sa ne indreptam atentia catre date ale statisticii chineze, pe primele cinci luni ale anului 2011 in care s-au realizat aproximativ, 280 de milioane de dolari. Ceea ce reprezinta aproape dublul anului 2010 .
Apoi, urmarind exporturile Chinei in Romania care au fost de 1,4 miliarde de dolari putem intelege cum proportia ultimilor ani a fost de 1 la 10. Astazi este de aproape 1 la 6. Deci suntem intr-un progres. Adevarat este ca in anul 2011exporturile romanesti au crescut cu 150% acordand un trend favorabil nu pentru ca Romania ar fi inbunatatit relatia si pentru ca cererea chineza a crescut.
Economia chineza a crescut cu 10,7% in ultimul trimestru al anului trecut. Shanghai-ul a anuntat acum ca pentru prima data, trimestrial vorbind, de la criza de la mijlocul anului trecut, cand cazusera sub doua cifre, ca ritm de crestere sub 10%, dar acum au reluat cresterea si au 10% crestere economica in Shanghai.
Apoi sa ne gandim la China contemporana care la data de 16 august 2010, potrivit datelor publicate de Guvernul Japoniei, China Populara accepta public recunoasterea pozitiei a doua in ierarhia economiilor lumii: in trimestrul al doilea al anului 2010 produsul intern brut al Japoniei s-a cifrat la 1.288,30 de miliarde de dolari americani iar cel al Chinei la – 1.336,90 dolari americani.
Asa se face ca Japonia pierdea in favoarea Chinei pozitia a doua in ierarhia economica, pozitie pe care o detinea de 40 de ani.
Preeminenta Chinei este confirmata si de datele privind valorile din trimestrul al treilea, care dau intaietate Chinei prin cifrele 1.415 fata de 1.372 miliarde dolari americani. Mass mediile opereaza deja cu aprecieri de genul ca Republica Populara Chineza, de-a lungul a 30 de ani de reforme si deschidere spre exterior, a devenit cea mai mare tara exportatoare (1.207,2 miliarde dolari american) a doua mare tara importatoare (1.005,6 miliarde dolari amricani ), cea mai larga piata de automobile, cea mai mare producatoare de otel, producatoarea a 80% din jucariile lumii, a 70% din tesaturile textile ale lumii si a 60% din produsele electro-electronice, tara care asigura 50% din cresterea economica a lumii.
Tot odata mentionam : China este detinatoarea celor mai mari rezerve valutare (cca.2.400 miliarde de dolari).
China este posesoarea a 980 iar mai apoi a 760 miliarde de dolari in bonuri americane de tezaur, ce acopera deficitul bugetar al SUA, etc..
Semnificatiile acestei ascensiuni sunt numeroase, insa observatorii chinezi tin sa sublinieze cu precadere faptul ca acum trei decenii produsul intern al Chinei era sub 30% din produsul intern brut al Japoniei, ceea ce demonstreaza ritmul accelerat de dezvoltare a Chinei si justetea optiunii pentru modelul de dezvoltare practicat de-a lungul acestor ani.
De altfel, analisti americani apreciaza ca in 2050 produsul intern al Chinei va fi de doua ori mai mare ca cel al SUA (cca.70.000 miliarde de dolari).
Asadar suntem in plin mandat de documentare despre China, iar impresiile culese au fost coplesitoare.
In sectorul dezvoltarii infrastructurii si a constructiilor, fie si numai sub aspectul constatarilor de suprafata. Este tara cu cele mai multe autostrazi din lume, tara cu cele mai populate metropole, iar sub acest aspect, Beijing-ul, de pilda, nu este mai prejos marilor metropole ale lumii, fara sa mai vorbim de faptul ca relicvele istorice ii confera o virtute greu de egalat.
Dar, ceea ce se cuvine a fi evidentiat inainte de toate era prezenta pretutindeni, in mintile oamenilor de stat si a oamenilor de rand, in spatiile publice si in gospodariile particulare a viziunii ambitioase despre viitorul Chinei si natiunii chineze, viziune ce alimenteaza o frenezie a muncii, dublata de vigoarea si rigoarea efortului.
Ne povestea, de pilda domnul ambasador Ioan Romulus Budura cum intamplator a ajuns si in asezarea Quzhou, la cca 400 de km de Shanghai si cum cu 6-7 ani in urma era o asezare rurala de cateva mii de locuitori. Acum la revenire in China, dupa doi ani, avea sa constate aceeasi asezare, Quzhou, avea peste doua milioane de locuitori, concentrati in jurul catorva intreprinderi moderne.
Media de varsta a celor ce le operau era de 26 de ani. Livrau produse extrem de solicitate pe piata interna si internationala. Am aflat cum cei din conducerea acestor inteprinderi, negociau amenajarea unei noi intreprinderi-filiale in provincia Liaoning, avand in buzunar 200.000.000 yuani (cu aproximatie mai mult de 30.000.000 dolari americani).
Apoi sa fim impresionati de rapiditatea cu care se savarseste opera constructiva. Sa spunem aici cum China este tara cu cele mai multe autostrazi din lume, tara cu cel mai mare nod de autostrazi din intrega lume. China este tara cu un potential imens de utilizatori din zona informaticii.
Semnificativ este si faptul ca putem parcurge cu trenul distante mari, la viteze mari fiind un mijloc de transport modern si extrem de eficient (1.110 km - in doar 4 ore )
De fiecare data cand vorbim despre China ne este greu sa redam in cuvinte maretia realista. Pentru ca Republica Populara Chineza in a dovedit ca imposibilul este posibil. China mai apoi, ne impresioneaza prin contemporaneitatea a ceea ce se construieste. Fara indoiala, campus-urile universitare ne amintesc de modelele lor anglo-saxone, dar ceea ce reprezinta astazi universitatile Beijing, Qinghua, Shifan, Yuyan sau Renmin tine de o imaginatie foarte indrazneata si cu toate acestea sunt asezaminte absolut firesti pentru zecile de mii de studenti (intre care cateva mii de studenti straini) care le frecventeaza.
Ar fi nedrept sa nu mentionam in mod special ingeniozitatea arhitectilor si dotarea asezamintelor cu toate utilitatile si facilitatile reclamate de o dezvoltare complexa a tinerilor.
Strada iti oferea o multitudine de prilejuri de a te emotiona. Nu ma refer la multitudinea de autoturisme ce aglomereaza soselele, la blocurile de locuinte de zeci de etaje ce strajuiesc strazile mai deunazi inexistente sau marcate de cladiri modeste, ci la starea de spirit a pietonilor, cu fete vesele si senine, increzatoare si demne, gata oricand sa faca un gest de curtoazie, sa-ti zambeasca sau sa te salute. Imbracati mai mult decat decenti, chiar eleganti adesea, pietonii invederau totusi, prin imbracaminte si comportament, o anume mentalitate careia ii erau straine frivolitatea si badarania.
Nu mai putin emotionante erau familiile, care cu mic cu mare, frecventau restaurantele, de regula pline pana la refuz la orele meselor, invederand o anume traditie sanatoasa, aceea a solidaritatii familiale.
Cat priveste ospitalitatea chinezeasca de care oricine a auzit macar aceasta se evidentiaza printr-o anume expresie a curtoaziei prieteniei traditionale dintre oameni.
Ar trebui sa mai stim ca aceeasi oameni chinezii au aratat preocupare de cu mai mult de 100 de ani de predare organizata a limbii chineze tinerilor din strainatate, ca si convorbiri cu oameni politici, cercetatori, profesori, jurnalisti, etc. Aceste imprejurari care ne-au intregit cunoasterea felului in care chinezii se vad pe ei insisi apropiati tuturor oamenilor si modul in care percep evolutia lumii.
Despre anvergura dezvoltarii Chinei putem doar face referire la un tablou care sa va dovedeasca sugestiv cateva capitole exprimate cifric:
Produsul intern brut 33.535,3 miliarde de yuani
(:6,82= 4.917,2 miliarde dolari SUA)

Carbune 3.050 milioane tone
Titei 189 milioane tone
Gaze naturale 88.170 milioane m3
Energie electrica 3.714.650 milioane kwh
Fonta 568.033 mii tone
Oteluri 696.263 mii tone
Ciment 1.650 milioane tone
Automobile 13.795 mii bucati

Cereale 530.820 mii tone
Bumbac 6.400 mii tone
Produse de carne 76.420 mii tone

Invatamant post-universitari 1.405.000 persoane
studenti 21.447.000 „
elevi liceu 24.343.000 „
elevi gimnaziu 54.409.000 „
elevi sc.prim. 100.715.000 „
prescolari 26.578.000 „

In ceea ce priveste modelul de dezvoltare se impun a fi facute cateva precizari, dincolo de faptul ca Guvernul a plasat intreaga dezvoltare a tarii sub imperativele stiintei. Intre altele, se manifesta preocuparea pentru o dezvoltare armonioasa durabila, pentru raportarea ei la bunastarea intregii populatii, pentru corelarea ei cu resursele materiale si umane ale tarii, pentru controlarea ei in functie de exigentele protejarii mediuului, pentru racordarea ei fireasca in procesul general al dezvoltarii multilaterale a lumii.
Precizarile ce doresc a le mentiona sunt urmatoarele:
-- urmand exemplul Japoniei, ramurile manufacturiere ale Chinei s-au angajat la scara nationala sa imite, sa reproduca si sa perfectioneze produse de marca din alte tari, ajungand in cativa ani sa-si extinda considerabil productia si sa realizeze produse de inalta calitate, solicitate pe pietele externe;
-- urmand exemplul Japoniei, China si-a orientat productia spre exporturile in pietele foarte rentabile;
-- constransa de partenerii preocupati sa echilibreze schimburile, dar si inspirata de ideea valorificarii depline a pietei interne si de obiectivul programatic de a promova prosperitatea populatiei, China opereaza chiar acum o reorientare a productiei, pe care intentioneaza sa o accelereze;
-- constienta de faptul ca dezvoltarea pana la nivelul de 10.000 dolari pe cap de locuitor este relativ usor de realizat, dar ca trecerea de la 10.000 la 20.000 este pandita de riscuri, China urmareste in mod deliberat a nu cadea in capcanele in care a cazut Brazilia (aristocratizarea intreprinzatorilor economici si blazarea acestora) si Japonia ( antrenarea in speculatii bancare si deraparea bubles in detrimentul economiei reale );
-- preocupata sa deschida un larg orizont dezvoltarii, China isi propune sa modifice modelul actual de dezvoltare luand in considerare adaptarea acestuia la avantajele oferite de noile tehnologii, de creativitate si inovare.
In acelasi timp, motivata de realitati incontestabile dar si de ratiuni strategice, China evidentiaza faptul ca, in pofida ocuparii locului doi in ierarhia economiilor lumii, ea ramane totusi cea mai mare tara in curs de dezvoltare.
Astfel, China – tara cu cea mai numeroasa populatie de pe glob respectiv cu 1.437.410.000 de suflete, nu se poate socoti o tara dezvoltata deoarece valoarea productiei ei globale a depasit-o pe cea a Japoniei care are doar 9,5% din locuitorii Chinei.
Asadar chinezi isi mentin pozitia fiind constienti de dorinta de a depaseasi dificultatile alaturi de celelalte natiuni in mod traditional. Aspiratiile chinezilor se regasesc in i imbunatatirea instructiei si educatiei, dar si prin imbunatatirea conditiilor de trai – a maselor de sute de milioane de locuitori ai satelor la nivelul exigentelor si performantelor societatii contemporane.
Evidentiind aceste realitati, liderii chinezi insista ca Republica Populara Chineza este totusi o tara in curs de dezvoltare, statut care ii va fi propriu inca multa vreme de acum incolo. Desigur, aceste realitati certe greveaza asupra puterii economice a Chinei, dar, totodata, in mod paradoxal ele se constituie intr-un formidabil spatiu de dezvoltare, pe care multe alte puteri economice nu-l mai au. Pe intinderea celor aproximativ 9.600.000 km patrati, cu toate avantajele ce le presupune aceasta, si cu o populatie peste 1.400.000.000 locuitori, care pana mai deunazi erau guri de hranit, apoi brate de munca, iar acum pe cale de a deveni noi inteligente instruite, valorificarea acestui spatiu de dezvoltare va face din China o putere formidabila.
Astazi la finalul acestui mic indrumar asupra potentialului tarii minunilor din mijlocul lumilor, putem spune tuturor dorinta noastra de a cunoaste mai indeaproape China. Putem spune ca am aflat despre tara unde iarba este de argint printre miile de drumuri serpuitoare ce ne conduc pe intregul tinut al Chinei. Putem spune ca am aflat despre tara unde suntem intampinati cu mireasma babusului proaspat, tara in care muntii sunt imbracati in flori tot timpul anului. Acum cunoastem ca exista un paradis rupt din cer si coborat pe pamant pentru noi oamenii.

Dr. Darius Stan

Stilul didactic pentru care as opta - Bogatia invatatorilor din memoria noastra

2012-01-08T03:39:00.000-08:00

Conform sensului firesc al lucrurilor vechi de cand lumea, invatatura este pentru fiecare dintre noi acea forta intelectuala ce ne calauzeste pasi in viata.
Apoi, mai trebuie stiut faptul ca noi oameni suntem deosebiti si ca deosebirea dintre noi trebuie sa fie inteleasa. Nu avem defecte sau calitati, avem doar intelegere sau nu pentru cea ce suntem. Unii dintre noi sunt daruiti cu placerea de a invata si de a darui altora din invatatura dobandita. Altii sunt daruiti cu placerea de a realiza in practica din cea ce altii i-au invatat.
Pentru totii insa invatatura guverneaza fiind dominata de un timp unic. Dupa cum bine stim, timpul pentru invatarura nu este acelasi cu timpul incadrat in fusul orar planificat. Spun asta pentru ca unii dintre noi, mai putin experimentati, vor dori totul intr-un timp foarte scurt pentru ca in credinta lor ei se vor impliniti cu repeziciune. Va mai amintiti povestea Nasturelului si a Ciobanasului? Este o buna pilda pentru cea ce avem cu toti de invatat despre relatia timp-invatarura -viata.
Acum se cere sa argumentez stilul didactic pentru care as opta in cazul in care as fi in postura de invatator. Spun invatator putin pretentios si in sensul general de a preda.
Incerc sa-mi amintesc din trecutul meu ca si invatacel, sub intrebarea ;- Cand am dobandit cel mai bine predarea profesorilor mei?
Imi amintesc privind fotografiile ingalbenite de vreme si realizez cum am fost sensibilizat de profesorii mei mentori mei catre invatatura. Cum au stiut ei ca activitatea didactica trebuie sa fie inteleasa ca o actiune de instruire si autoinstruire, de dezvoltare a personalitatii realizata prin stimularea si dirijarea metodica a activitatii. Cum stiau ei profesorii ca aceasta activitate presupune infaptuirea unei suite de actiuni cum ar fi : captarea atentiei si cultivarea interesului pentru cunoasterea, exercitarea inteligentei si a celorlalte functii psihice prin efort personal, exersarea capacitatii de insusire a cunostintelor, formarea abilitatilor de orientare autonoma in problemele ridicate de practica, cultivarea spiritului investigativ si a atitudinii epistemice prin antrenarea si evaluarea muncii didactice si extrascolare ( Lucentiu Stoiu si Ionescu Chis).
Sau as fi putut sa analizez modul didactic al profesorilor pe care i-am avut in timpul studiilor aprofundate universitare. Imi amintesc cum unii dintre ei erau astfel celor amintite mai sus, iar stilul lor didactic stimula dialogul, dezbaterea, conflicte socio-cognitive.
Insa nu toti reuseau sa ne acapareze atentia intr-un astfel de mod. Nu toti puteau sa ne trimita acasa cu lectia invatata astfel incat manualele sa fie doar o prelungire a cursului la care noi elevi apelam de fiecare data.
Va mai amintiti ? O reala diferenta se vedea intre aceste doua categorii, si anume: profesorii care foloseau metoda telurica a predarii erau mai putin indragiti de catre elevi, deaoarece prin stilul lor didactic se rezumau doar la predare si ascultare lipsita de exercitarea personalitatii sau emotiei elevilor, iar acest lucru nu ne era favorabil noua ,elevilor. Aceasta din cauza ca invatarea intr-o astfel de metoda era “mecanica” nu parea cu nimic interesanta sau atractiva.
Acestea erau orele plictisitoare in care nimeni nu se bucura de nimic, iar noua elevilor, nu ne era foarte indragita.
In schimb profesorii care foloseau o metoda mai antrenanta de predare, ce ne angrena in jocuri, lucrul in echipa si ne stimula spiritul competitiv, predarea prin mijloace tehnologice noi, testarea cunostintelor prin diferite teste, sau alte metode de evaluare ne aduceau multa placere. Placerea de a invata, placerea de ane antrena, de a fi pregatit pentru situatiile expuse de exercitiu, pentru urmatoarea tema, placerea de a ne revedea cu invatatorul nostru.
Sunt convins ca pentru fiecare dintre noi profesorii au jucat un rol deosebit de important in viata. Astazi nu se pune problema ca am invatat mai putin sau mai mult de la unii, ci modul in care au stiut sa se faca ascultati, placuti, admirati, idealizati, ocupand un loc de seama in memoria noastra.
Dr. Darius Stan

Scrisoare de pe frontul vietilor

2012-01-08T03:27:00.000-08:00

Dragul meu prieten,

La cumpana dintre ani am incercat sa-ti scriu o scrisoare in care doream sa iti multumesc pentru tot cea ce a existat intre noi, in trecutul nostru comun. Caci eu consider ca au existat deopotriva motive in anul ce a trecut, ce au dat un sens nou vieti noastre. Au fost momente in care am urcat pana in infinitul cerurilor, dar si momente in care coborarea abrupta ar fi vrut sa ne invete cat de bogati suntem noi oamenii cand suntem impreuna. Te rog sa ma crezi dragul meu prieten ,ca nu imi gaseam cuvintele pentru a putea exprima multumirea.
De altfel si acum ma simt neputincios sa exprim cea ce simt pentru prietenul meu necunoscut. Imi doream sa-ti multumesc pentru faptul ca imi esti mereu aproape, pentru faptul ca in anul ce tocmai a trecut mi-ai intins o mana si m-ai invatat ca urmandu-te vom trece peste tot si toate. M-ai invatat sa-mi multumesc sufletul cu stiinta existentei tale. M-ai invatat ca in ciuda necunoasteri noastre fizice exista intr-o alta dimensiune o indragire a fiintei umane, ce nu este conditionata de reciprocitatea serviciilor sau cunoasteri aprofundate a omului si tine de legatura sufleteasca a omeniei. M-ai invatat ca dragostea neconditionata a omului pe care mi-ai daruit-o, este adevaratul elixir al dainuiri noastre.
Drept urmare la cumpana dintre ani pot spune ca sunt fericit . Sunt fericit ca te-am cunoscut si daca as fi stiut ca ma voi afla inconjurat de caldura ta ,pe care nu o mai asteptam, sau ca ajutorul avea sa vina de la o persoana pe care nu am intalnit-o niciodata, crede-ma ca nu as fi avut habar sa inteleg sensul acestor lucruri. Nicicand nu mi-a fost dat sa stiu cand un om m-a indragit atat de simplu si frumos pentru unicul motiv ca sunt eu si nu pentru faptul ca sunt cea ce imi doream sa fiu.
Nicicand nu mi-a fost dat sa cunosc pe cineva sa-mi aduca atata bucurie cand am fost singur, sec si credem ca nu mai aveam nimic de oferit vieti mele.
Iti multumesc dragul meu prieten necunoscut pentru tot cea ce esti, pentru ca ma lasi sa-ti cant apropierea sau departarea in felul meu nestiutor, ca imi implinesti in fiecare clipa un vis. Prin existenta ta fiece vis cu usurinta se transforma in aspiratie pentru ca mai apoi sa poata fi deveni realitate.
Iti multumesc pentru un an trecut al prieteniei noastre si te invit sa continuam in viitorul infinitului uman.
Dr. Darius Stan

Schimbari pe scena financira

2011-10-30T00:07:00.000-07:00

Potrivit datelor publicate, de administratia de Stat pentru Schimb Valutar din China, paritatea USD - Yuan a fost de 1 la 6,3483, depasind pentru prima data pragul de 1 la 6,35. acesta este un nou record dupa declansarea reformei valutare in China.
In ultimii cinci ani, de cand China a adoptat politica de reforma valutara, yuanul s-a apreciat cu peste 30% fata de dolarul american. Senatul american va vota un proiect de lege despre revalorizarea yuanului. analistii considera ca cursul de schimb al yuanului nu reprezinta principalul factor pentru dezechilibrul comercial dintre China si SUA. Criticile Camerei Reprezentantilor din SUA asupra cursului de schimb al monedei chineze sunt lipsite de temei. Investitorii straini, persoane fizice sau banci vor avea voie, in scurt timp, sa faca operatiuni de decontare in moneda nationala chineza Renminbi - Yuan.

Banca centrala a Chinei a anuntat, vineri, ca firmele, organismele economice si persoane fizice din strainatate care au acordat investitii in China, vor putea face operatiuni de decontare in yuani, in conditiile respectarii legilor si regulamentelor legale corespunzatoare din China, iar bancile din China vor face, in conformitate cu regulamentele aferente, calculul in yuani pentru investitorii straini, formalitatile aferente fiind mult simplificate.
investitorii si bancile straine vor putea participa la operatiunile de decontare directa in moneda Renminbi - Yuan, conform Regulamentului privind administratia Operatiunilor de Decontare in Renminbi - Yuan Desfasurate de investitorii Straini si care a fost emis, recent, de catre Banca Poporului Chinez.
Potrivit acestui document, companiile, organizatiile sau persoanele fizice din strainatate pot depune cerere pentru decontarea directa in Renminbi - Yuan, cu respectarea legislatiei in vigoare, iar bancile chineze vor oferi, la randul lor, servicii financiare mai convenabile.

Bancile straine nu au motive sa isi retraga banii din Romania, tara noastra fiind in continuare atractiva pentru institutiile financiare, a declarat, la The Money Channel, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), Radu Ghetea.
"Romania a reprezentat in ultimii 20 de ani un magnet pentru institutiile bancare. Faptul ca sistemul bancar romanesc este detinut 80% de banci romanesti cu capital strain este o realitate si consider ca este o realitate pozitiva. Cele patru banci care existau la Bucuresti in 1989 nu puteau sa se dezvolte si sa ajunga unde a ajuns sistemul bancar", a spus Ghetea.

"Eu cred ca se prefigureaza un al doilea acord de la Viena sau o prelungire a acordului de la Viena mai ales pentru a da siguranta acestei parti a Europei, Europa necentralizata. Exista o sansa destul de importanta ca aceasta criza care se prefigureaza in tarile din zona euro sa fie o sansa in plus pentru tarile respective, si nu numai, datorita faptului ca ele nu au fost alterate de produse toxice, ci pentru simplul fapt ca Romania are niste oportunitati", a mai precizat presedintele ARB.

Presedintele Traian Basescu a afirmat, dupa Consiliului European, ca decizia forului va da tuturor statelor UE garantia ca subsidiarele bancilor mama din alte tari isi vor mentine nivelul de capital si pentru anii urmatori, iar Romania va putea continua creditarea economiei. Declaratia privind recapitalizarea bancilor, adoptata de Consiliu, vizeaza finantarea bancilor pe termen mediu astfel incat sa se asigure fluxurile de credit pe termen mediu ale economiei reale, a explicat presedintele.
Traian Basescu a dat asigurari ca bancile-mama nu vor putea sa traga capital din subsidiare, acest lucru fiind verificat atat de autoritatea bancara europeana, cat si de autoritatile bancare nationale, existand un plafon minim al capitalului. In acest context, presedintele a aratat ca Romania sta mai bine decat alte state in ceea ce priveste procentul din fluxul de capital strain care se indreapta catre buget, acesta fiind mult mai mic decat procentul destinat sustinerii mediului privat.

Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca, daca s-ar stopa creditarea in valuta, finantarea sursei de venit pentru locuinte ar disparea, pentru ca nicio banca nu poate sa-si asume un asemenea risc, sa finanteze pe 30-40 de ani constructii de locuinte din depozite pe sase luni.
"Bineinteles ca si riscul valutar si creditul in valuta prezinta probleme, si aici este vorba de mixaj, de a vedea cum administram riscurile, dar a pune o asemenea frana brusc, de a opri toate finantarile, toate creditele in valuta ar fi o mare eroare. Ce a discutat Banca Nationala cu bancile si cu opinia publica s-a referit numai la creditul de consum. Creditul de consum, nici pe acela nu l-am interzis, desi au fost voci: haideti sa oprim creditul in valuta! In cazul bancilor pentru constructia de locuinte, riscul valutar pur si simplu dispare, pentru ca se stimuleaza economisirea in lei si creditele se dau in moneda nationala", a spus Isarescu.
Guvernatorul BNR a precizat ca nici Directia de Supraveghere a BNR nu a lasat sa fie oprite toate creditele in valuta.
"Bancile din Romania nu au economisire pe termen lung si pentru o buna perioada de timp nu vedem cum ar putea avea economisire pe termen lung. Solutia la finantarea locuintelor in Romania au aparut de la bancile mama, cu surse de capital brut in valuta. Fiind acordate in valuta, era normal ca bancile sa acorde de asemenea credite in valuta. Raspund astfel si la cei care adulau creditul in valuta, iar acum 3-4 ani au sarit in partea cealalta, au inceput sa strige ca de ce il interzicem definitiv, de ce nu il calcam in picioare, cum de am permis euroizarea Romaniei si asa mai departe. Este un motiv serios", a explicat Isarescu.
Acesta a subliniat ca daca ar fi oprit creditul in valuta, finantarea sursei de venit pentru locuinte ar disparea, pentru ca nicio banca nu poate sa-si asume un asemenea risc, sa finanteze pe 30-40 de ani constructii de locuinte din depozite pe sase luni.

Trairi din toamna unui vis

2011-10-29T23:24:00.000-07:00

Astazi am aflat reteta fericirii. Va impartasesc si voua in speranta ca ziua de maine sau de poimaine sa fie pentru noi toti mai luminoasa.
"....Sa nu uiti ca in fiecare zi poate fi ziua ta, totul este ca tu sa vrei sa serbezi acea zi ... Iti poti serba in multe moduri ziua, dar in sufletul tau sa aduci bucurie este un singur mod".
Si pentru ca aceasta zi este si va fi deosebita in viata mea , va rog sa va imaginati ca fiecare dintre voi, ati primit un trandafir virtual ce isi doreste sa va spuna, prin petalele sale impletite ce inseamna bucuria, speranta, aventura... povestea trecutului si viziunea viitorului.
O floare cu multa eleganta, plina de frumusete si pazita strajnic de spini. Va rog sa primiti de la aceasta floare frumusetea dragostei semenilor vostri daruita de zeita Venus precum si de darul zeitei Hera de a va bucura in permanenta de spinii ce va vor proteja de pericolele vietii .
Eu va doresc tuturor sa fiti in egala masura si frumosi si calzi asa cum numai noi oamenii putem fi.

Pntru a fi.... asa cum am dorit sa fiu

Stiind ca -drumul de o mie de li incepe cu un prim pas- , va voi spune cateceva despre mine. Gasesc esential sa va raspund la intrebarea ce ne urmareste inca din copilarie : Ce vrei sa te faci cand vei creste mare ?
Despre legendarele personaje ale copilariei sunt multe de spus. Tuturor ne placea sa ne visam Feti-frumosi, sau Ilene Sanziene, sa plecam in lupta imaginara sa invingem Zmei si Balauri ...sau alte lighioane. Nici unul dintre noi, insa, nu a visat sa devina asemenea celui mai iubit personaj ce se afla in cu totul in alta parte decat in extremele bunului sau raului visat de noi.
Exista un personaj cu totul si cu totul deosebit, despre care nu cunoastem decat cuvintele de lauda si despre care ar trebui sa stim ca este cel mai iubit dintre personajele copilariei noastre. Traieste departe de noi toti cei ce suntem incruntati de povara cotidianului. Departe in Laponia, in tara lui Mos Craciun. Sa ne amintim acum descrierea mosului facuta de catre parintii sau bunici nostri, cum ni se spunea ca mosul, este un batranel si foarte simpatic cu obrajorii si nasul rosu pe care poarta ochelarii rotunjori, si cel mai important barba lunga si alba. Realizam si acum cum toata lumea il iubeste pe Mos Craciun, si in fiecare an este asteptat noi de toti din intreaga lume pentru ai spune poezii si cantece, iar in schimb sa-si primim cadourile mult asteptate !
Toata lumea il iubeste pentru bomboanele lui, pentru cele cateva secunde de legenda pe care ofera fiecaruia dintre noi.
Astazi, daca ar fi sa fiu intrebat : Ce vreau sa ma fac cand voi creste mare ...?
As raspunde : Un mos care sa aduca bucurie si veselie in vietile oamenilor.
As vrea sa devin un personaj iubit asemenea lui Mos Craciun. Pentru ca, oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeuna isi vor aminti CUM i-ai facut sa se SIMTA!
Poate peste timp, voi realiza ca in fapt sunt, asa cum am dorit sa fiu.
Voi fi implinit prin cea ce sunt, iar menirea mea este sa aduc un strop bucurie si veselie in vietile oamenilor.
Daca am sa reusesc......? Nu voi stii nici cand, dar eu voi fi sarguincios si voi face tot cea ce pot sa-mi ating visul.
Asadar, dragi mei colegi va rog sa va amintiti aceasta zi ca fiind -Trairi din toamna unui vis.

Dr Darius Stan

Vuietul revolutionar

2011-10-17T23:18:00.000-07:00

Intreaga presa mondiala vuieste facand trimitere la manifestatiile de la finele saptamanii care au avut loc in sute de orase din intreaga lume, pentru condamnarea „nedreptăţilor sistemului economic”.

Acelasi subiect ii preocupa si pe editorialistii ce semnaleaza „sutele de mii de protestatari de pretutindeni care au iesit în strada, in aproximativ 950 de orase ale lumii spre a demonstra" in contra elitei financiare.
Insa despre prezumtiva „globalizare a furiei civice” numitorul comun al miscarii care a cuprins mai intai Madridul, devenind apoi, peste ocean, "Occupy Wall Street": este adversitatea fata de „pietele financiare". Protestatarii sunt adesea "tineri care se tem ca actuala criza a datoriilor va sfarsi prin a le rapi viitorul”.

Potrivit ziarelor, „o privire atentă dezvăluie o imagine multicolora, iar numarul protestatarilor n-a fost chiar atat de mare” pe cat sperasera „organizatorii…care au fost obisnuitii suspecti: reteaua anti-globalizare Attac si adversarii mondializării de toate nuantele”.

Desigur, putem evidentia o diferenta esentiala intre lumea veche si cea noua: "In America nu s-a pus problema desfiintarii capitalismului, ci doar a inlaturarii exceselor comise in special de bancile de investitii".

Putem avea convingerea ca protestele nu vor lasa rece clasa politică din statele grupului celor puternici intruniti la Cannes. Protestele exercită „presiuni suplimentare asupra lor să procedeze la o nouă ingradire a libertatii bancilor si la o mai severa disciplinare a pietelor."

Admitand ca bancile sunt impopulare, ne putem exprima speranta "ca oamenii politici sa nu mature sub covor partea lor proprie de vina pentru actuala criza. Daca n-ar fi explodat bomba datoriilor, daca politicienii nu faceau alegatorilor promisiuni imposibil de finantat, daca ?”.

Ziarele, si intreaga media , manifesta in genere multa simpatie pentru protestatarii anticapitalisti. Nu, "nu e o revoluţie", opineaza spre exemplu Nordwest-Zeitung, potrivit căruia, protestele ar fi, in schimb, "un strigat masiv", care n-ar mai putea fi "ignorat".

Totusi in toata aceasta harmalaie putem distinge faptul ca manifestatiile actuale nu-şi propun să schimbe, sa revolutioneze sistemul. Protestatarii au incredere in capacitatea democratiilor occidentale de a pune capat suprematiei capitalului, revendica doar instituirea de taxe pentru bogati si tranzactii financiare si vor sa se zagazuiasca specula.
Se cere clasei politice sa demonstreze ca e in stare sa cheme bursele la ordine si sa-si afirme capacitatea de a controla lumea capitalului.
La popul opus, altii spun ca nici bursele, nici bancile si nici capitalismul nu sunt de vina" pentru raul care ne-a cotropit, ci datoriile cu care ne-am finantat ani la rand prosperitatea ...
La randul lor, programele de austeritate nu fac decat sa-i infurie si mai mult pe cetateni, si ca atare să pună paie pe focul protestelor.

De aceiasi parere sunt si alti observatori lucizi. Iar Stuttgarter Nachrichten le recomandă politicienilor să evite să cada prada ispitei de a sari in barca protestelor gen Occupy Wall Street, dupa ce tot ei au esuat în echilibrarea bugetelor unui atat de mare numar de tari.

Dr.Darius Stan

Ocrotiti pe batrani.In curand vom afla noi insine despre batrini si despre batrinete

2011-10-05T03:53:00.000-07:00

Se scrie si se vorbeste atit putin despre batrini si despre batrinete. Atat de putine cuvinte pentru cei care sunt astazi in postura sa ne confirme o certitudine din constiinta noastra. Cu totii imbatranim.
Am vorbit de curand cu o draga prietena, ce imi spunea cum a renuntat la slujba pentru a fi alaturi de mama sa, ce este in suferinta. Era mahnita de faptul ca multi au judecat-o pentru acesta alegere a ei. Am stat si am analizat un timp dupa aceea daca decizia ei este corecta.
Mi-am amintit de acea povata venita de peste timpuri. Mi-am amintit ca banii sunt o relativa, iar viata este esenta bucuriei noastre !
Asa a trebuit sa aleaga si ea, intre bani pe care ii castiga sau sa fie alaturi de mama ei si sa ofere cateva clipe de speranta unui om. De fapt este vorba de alaturarea si alinarea suferintei omului care a ingrijit-o , a crescut-o si a indrumat-o in primi pasi ai vietii. M-am uitat pe mai multe forumuri de discutii pe internet, in care combatantii dezbat in tonuri diferite, de la omenie pina la cinism, problema batrinilor, de fapt problema parintilor lor. Ce facem cu ei?
Ii tinem aproape de noi, altfel spus, impartim casa cu ei?
Nu e o solutie buna, pentru ca sint pisalogi, au tabieturile lor, ne dau intruna sfaturi cum sa ne organizam viata, se arata pe ei ca modele si asta desigur ca ne supara cel mai tare.
O solutie ar fi sa le cumparam un apartament sau macar o garsoniera, sa se gospodareasca singuri, cit sint inca pe picioarele lor. Sigur ca trebuie sa le mai dam cite un telefon, sa mai mergem pe la ei "in vizita" ori sa ii mai luam pe la noi pe-acasa la sfirsit de saptamina.
Internarea intr-un azil nu e deloc ultima solutie, daca e sa ne luam dupa frecventa forumistilor care o adopta. Acolo, aflam din discutiile aprinse de pe internet, batrinii "socializeaza", au mesele asigurate, pot sa-si vada de hobby-urile lor, au asistenta medicala asigurata etc.
Un internaut cinic scrie cam asa: "Nu sint de acord cu petardele lacrimogene ca trebuie sa te sacrifici pentru parinti, pentru ca si ei au facut sacrificii pentru tine. La urma urmei, cind parintii ne-au conceput, nu ne-au intrebat daca avem chef sa trecem prin mizeria asta de viata. Si apoi, nu degeaba legea pedepseste doar parintele care nu isi ingrijeste copilul, dar nu are nimic cu copilul ajuns matur care uita ca mai are parinti."
Nu cred ca discutiile acestea de pe internet sint reprezentative pentru felul in care ne raportam noi fata de parinti, in special, si fata de batrini, in general. Ele arata insa, macar in parte, ca batrinii reprezinta pentru noi o categorie clasificata.
De la ei nu mai asteptam nimic, ci trebuie doar sa le dam.
Eu cred ca problema de fond este ca noi nu ii cunoastem pe batrini. Nu stim cita prospetime sufleteasca am putea afla de la ei, cita putere in fata greutatilor vietii si mai ales cite raspunsuri ne-ar putea da.
Virsta aceasta a intelepciunii este la ei si un teritoriu generos al inocentei. De aceea copiii se apropie cu atita usurinta de batrini: pentru ca ii vad. De aceea, in foarte multe cazuri, modelul copilului nu este tatal, cu care are o relatie tensionata, ci bunicul.
Ne revoltam pentru pensiile mici ale pensionarilor, pentru lipsa lor de medicamente, pentru facturile mari la intretinere, dar uitam de sufletele lor dornice sa daruiasca, de viata din ei ca o carte ramasa inchisa.
Revin la intrebarea de la inceputul acestui comentariu: de ce se scriu atit de putine carti despre batrini si despre batrinete? Nu am un alt raspuns decit pe acela ca ii consideram pe batrini o categorie clasificata. O categorie care nu are cu ce sa ne mai "inspire".
Parerea mea este insa ca sintem incapabili sa ne apropiem de ei, de viul din ei si de limbajul lor interior. Asa ni se intimpla si in cazul copiilor.
Problema este asadar a noastra, altfel spus, noi avem o problema cu noi. Si e o problema dintre cele mai grave.

Dr. Darius Stan

As indrazni sa va intreb cum vedeti dumneavoastra de acolo viitorul apropiat

2011-10-05T03:35:00.000-07:00

Vorbele mele sunt usor de-nteles si usor de urmat, insa in Subceresc nimeni nu poate sa le-nteleaga si nimeni nu poate sa le urmeze. Vorbele mele au un stramos, faptele mele au un stapan, insa oamenii nu stiu acest lucru si deci nu ma cunosc nici pe mine: cei care ma cunosc sunt putini si tocmai de aceea sunt vrednic de pretuire.
Prin urmare inteleptul haine grosolane imbraca, dar in cugetul lui tine jadul"
Lao Tse.

Ma simt onorat sa fi primit invitatia dumneavoastra, de a ma pune in slujba unei noi oportunitati ce poate aduce implinire in sufletele noastre. Intreaga mea pregatire a fost canalizata pentru fi de ajutor celor ce au puterea.
Intregul timp am slujit intelegandu-mi rostul si urmarind ca cele spuse de mine sa se adevereasca pentru a implinii rodul muncii mele. Am fost si raman un simplu consilier ce nu a ridicat pretentii de a detine puterea pentru ca nu sunt pregatit sa o detin si m-am multumit cu intelegerea menirii pe acest pamant. Acesta este menirea noastra a consilierilor. Pentru ca noi cu totii suntem viata si pentru ca suntem in putere de a spune adevarul asa cum il traim vom fi in asentimentul celor de se incumeta sa trezeasca in noi speranta.
Credinta noastra este ca oamenii buni vor da bunatatea a ceea ce ei au adunat-o, iar oamenii rai vor primi sa daruiasca raul care s-a adunat în inimile lor, si sa spuna lucruri rele. Raul va revarsa din inimile lor.
Initiativa dumneavoastra , poate crea o noua perspectiva pentru cea ce inseamna "ziua de maine". O zi poate mai luminoasa poate mai buna, o zi pe care sa o intrevedem in sufletul nostru plina de realizarile neavute.

Iti mai amintesti intrebarea, pe care o primeai la toate intalnirile, complementar prezentari - Ce vrei sa te faci, cand vei fi mare?
Tu ce raspundeai la aceasta intrebare ?

In generatia mea, cu totii aveam aspiratii, induse sau mai putin induse catre o ocupatie ce credeam ca ne va implini. Eu, spre exemplu, credem ca voi deveni pictor. Intr-adevar si peste timp am pastrat aceasta legatura cu artele plastice, dar ca pasiune nu ca si ocupatie ce sa-mi asigure veniturile. Pictez si acum cu multa placere, numai ca imaginile in care eu am crezut in trecut ca ma vor implini s-au adeverit a fi doar o mica parte din cea ce inseamna intregul.
Dar pentru astazi, pentru tanara generatie, aproximativ 10.500 de locuri de munca sunt disponibilie , potrivit unui comunicat transmis de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.
Situatia locurilor de munca vacante, in fiecare judet: Municipiul Bucuresti- 1.392; Cluj- 731; Iasi- 643; Hunedoara- 533; Timis- 489; Brasov- 437; Sibiu- 344; Mures- 322; Valcea- 316; Bihor- 300; Arad- 290; Alba- 264; Calarasi- 262; Harghita- 258; Bistrita-Nasaud- 246; Vaslui- 241; Dolj- 231; Gorj- 226; Arges- 225; Ilfov- 198; Bacau- 197; Tulcea- 188; Constanta- 188; Neamt- 175; Maramures- 172; Braila- 162; Salaj- 162; Satu Mare- 155; Teleorman- 144; Prahova- 128; Giurgiu- 117; Buzau-116; Olt- 102; Dambovita- 98; Vrancea- 86; Suceava- 85; Botosani- 78; Galati- 73; Ialomita- 60; Mehedinti- 52; Covasna- 31, Caras-Severin- 10, se arata in comunicatul ANOFM.
La nivel national, pentru persoanele cu studii superioare sunt oferite 821 locuri de munca, dupa cum urmeaza: ingineri si subingineri (inginer mecanic - 34, inginer constructii civile, industriale si agricole- 23, proiectant inginer mecanic- 15, alti arhitecti, ingineri si asimilati- 14 etc.), director magazin- 77, programator- 43, contabil sef- 35, analist servicii client- 28, inspector protectia muncii- 16, consilier indrumare si orientare profesionala- 11 etc.
Pentru studii medii, profesionale si lucratori necalificati sunt disponibile 9.706 locuri de munca,mai exact :operator confectioner in industria de imbracaminte-tesaturi, tricotaje, mat. sintetice - 614; confectioner-asamblor articole din textile - 555; muncitor necalificat in industria confectiilor - 545; agent de interventie paza si ordine- 353;muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor- 342; agent vanzari- 282; vanzator- 226;ambalator manual- 185; manipulant marfuri- 174; agent securitate- 164;lucrator comercial- 136; mecanic auto- 60;ingrijitor cladiri- 56,gestionar depozit- 54 etc.

Viitorul apropiat versus viitorul indepartat

Spre ce ne indreptam este intrebarea care ne framanta pe noi toti. Eu de aici il pot asemana cu cel din anii 1938. Poate ma grabesc sa fac astfel de aprecieri, dar putem privii spre indicatori ce ne vor ghida corect.
Nivelul de alerta în New York a fost ridicat pentru manifestarile ocazionate comemorarii atacurilor de la 11 septembrie, urmand ca numarul fortelor de ordine si al specialistilor antitero sa creasca, a anuntat primarul Michael Bloomberg, citat de Guardian si Reuters. Totodata oficiali FBI au declarat pentru cele doua surse citate ca asupra New York-ului sau Washington-ului planeaza o amenintare "credibila, dar neconfirmata" de atacuri "teroriste". "Traim într-o lume unde trebuie sa luam în serios aceste amenintari", spunea Bloomberg. Justificabil pana aici doar ca toate statele occidentale s-au angrenat in aceeasi crestere a Securitatii. Deasemenea nivelul alertelor au fost ridicate in toate marile capitale ale lumii. Fie ca este vorba de Londra sau Paris, Amsterdam sau Madrid sau Budapesta, nivelul securitati este amplificat.
Daca ne uitam la cauzele primei conflagratii cat si la a doua tiparul Securitatii ori teama de a nu controla nu lipseste.
Apoi in plan economic... Se arunca saculeti de nisip sperand la o amelizare.
Ultimul raport al FMI privind Austria arata care sunt pericolele pentru aceasta economie, in contextul in care Europa se confrunta cu o criza puternica. Tara sta bine din punct de vedere al principalilor indicatori de macroprudentialitate, insa sistemul bancar este expus pe tari cu probleme ca Italia si pe tari vulnerabile ca Romania. Austria este considerata una dintre tarile solide ale Europei si ale Zonei euro, insa, industria bancara expandata ar putea sa traga economia Austriei puternic in jos, daca criza datoriilor suverane escaladeaza peste punctul la care se afla acum, ori o economia europeana si, in speta cea mondiala, incetinesc semnificativ sau intra intr-o noua recesiune.
Acum dumneavoastra puteti aprecia daca "Icebergul nostru se topeste" devine aplicabila generala de comportament pentru ca principial vorbind , din cioburile trecutului se lasa dedusa configuratia viitorului.

Pentru a contura mai bine de ce fac aceste asemanari ... Interesele marilor puteri determinasera angajamente si modelasera structuri internationale care, la momentul critic, nu numai ca nu strunisera pornirile razboinice, ci le incurajasera si facilitasera.

http://destainuirialeprezentului.blogspot.com/2010/11/ganduri-de-dinnaintea-celui-de-al.html

Sa nu uitam cum inca din trecutul indepartat se faceau astfel de analize. De pilda la Congresul de la Viena (1 noiembrie 1814 - 9 iunie 1815), conferinta a statelor europene desfasurata la sfarsitul razboaielor napoleoniene avea vizibil scopul de a restaura ordinea conservatoare existenta inaintea izbucnirii Revolutiei Franceze, prin restabilirea vechilor regimuri absolutiste, si de a inlatura, prin stabilirea de noi granite, urmarile ocupatiei franceze in Europa. Preocuparile majore au fost:
realizarea unui echilibru al relatiilor de forte intre state, fara a tine seama de particularitatile lingvistice, religioase, de traditii ale teritoriilor pe care si le imparteau;
favorizarea autoritatii traditionale, adica fortele feudale, conservatoare si clericale.
Congresul de la Viena este un moment important al istoriei relatiilor internationale moderne, marcat de semnarea Declaratiei Puterilor cu privire la desfiintarea comertului cu negri si adoptarea Regulamentul cu privire la rangurile reprezentantilor diplomatici, aflat in vigoare si astazi, ambele documente fiind anexate la tratatul principal .
Cuvintele cheie ale Congresului au fost "restauratie" si "legitimism".
Pana aici cuvinte frumoase, dar in esenta se stie cum la Congresul de la Viena au fost participantii delegati din aproape toate statele europene, insa deciziile cele mai importante s-au luat de catre marile puteri. Asadar, soarta Europei a fost hotarata de catre delegatii marilor puteri, asa cum se va repeta de doua ori in secolul urmator, XX, la marile conferinte de pace de la Paris, din 1919/1920 si 1946/1947. Scopul suprem a fost de a schimba harta geo-politica a Europei si a intregii lumii, la fel cum s-a intamplat si dupa Primul si, respectiv, Al Doilea Razboi Mondial.
Ceilalti delegati ai statelor coparticipanti nici nu au contat chiar daca sute de milioane de oameni aveau sa sufere in urma acestor decizii.
Totusi cei multi aveau sa stie si sa raspunda pe viitor in a se organiza intr-un mod separat.
Pentru cei care au inteles ca nu mai este un secret faptul ca banii sunt o relativa, un instrument auxiliar care inlesneste accesul la anumite cercuri de influenta. In concluzie indiferent ca este vorba despre oameni sau state : Sa deti banii multi ca si fenomen static nu produce efect senzational si doar in combinatie cu exercitarea puterii.

O noua transa de la FMI pentru Romania
Consiliul Director al Fondului Monetar International (FMI) a aprobat joi a doua evaluare a noului acord, de tip preventiv, si va pune la dispozitia Romaniei înca o transa, a treia, în valoare de 480 de milioane de euro.

"A fost un vot unanim pentru a doua revizuire a acordului", a declarat pentru Mediafax reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu.

La precedenta evaluare a acordului FMI a decis ca Romania sa poata trage o transa cu o valoare identica (480 milioane euro), pana în prezent fondurile puse la dispozitia autoritatilor romane, în caz de urgenta, însumand peste un miliard de euro.

În luna martie, autoritatile de la Bucuresti au decis sa prelungeasca întelegerea cu FMI, printr-un acord de tip preventiv în valoare de 3,09 miliarde DST (circa 3,5 miliarde de euro), respectiv 300% din cota pe care o are Romania la FMI. Atunci, FMI a pus la dispozitia Romaniei o prima transa în valoare de 60 de milioane de drepturi speciale de tragere (67 milioane euro).

Noul acord cu FMI este însotit de un sprijin preventiv de 1,4 miliarde euro de la Uniunea Europeana si de un împrumut de 400 milioane de euro de la Banca Mondiala.

Guvernul nu are date privind plecarea altor companii dupa Nokia, dar oricand este posibil

Guvernul nu dispune de date care sa indice plecarea din Romania a altor companii, dupa Nokia, dar acest lucru este posibil oricand din cauza competitiei globale, a declarat, premierul Emil Boc, citat de Mediafax: "Nu avem date în acest moment, dar oricand este posibil sa se întample acest lucru din cauza competitiei globale", a afirmat primul ministru.
Presedintele Traian Basescu a declarat, joi, referindu-se la situatia de la Jucu, ca este vorba despre un fenomen la care Romania trebuie sa se astepte, avertizand ca închiderile potentiale nu se pot referi numai la fabrica din aceasta localitate, ci si la alte industrii. El a adaugat ca exista si riscul pierderii actualilor potential investitori.
Consilierul economic al premierului, Andreea Paul-Vass, a declarat însa ca Guvernul nu a primit pana în prezent vreo informare privind intentia unei alte companii, dupa Nokia, de a parasi Romania sau de a închide o platforma de productie din tara, dar riscul unei delocalizari exista în conditii globale.
Grupul finlandez Nokia a anuntat joi ca va închide fabrica de la Jucu, judetul Cluj, în cadrul unui program de eficientizare si reducere a costurilor, iar 2.200 de angajati îsi vor pierde locurile de munca, deoarece unitatile de productie de mare volum din Asia sunt mai eficiente pentru grupul finlandez.
Procedurile de închidere a fabricii vor fi derulate pana la sfarsitul anului, iar angajatii fabricii de la Jucu vor fi platiti pana în martie 2012.

Consensul de la Beijing

La cea de-a doua editie a Conferintei Internationale a Concurentei a tarilor BRICS (the Second BRICS International Competition Conference), China, Brazilia, Rusia, India si Africa de Sud au semnat un document intitulat "Consensul de la Beijing", declarand ca promovarea unei dezvoltari relativ rapide si constante a economiei si combaterea crizei financiare mondiale reprezinta sarcina comuna a tarilor BRICS.
În documentul semat, marti se arata ca tarile BRICS vor depune eforturi pentru consolidarea unui consens între diferite tari si regiuni, vor lua masuri eficiente pentru protejarea unei concurente echitabile si a intereselor consumatorilor. Acestea au o semnificatie importanta pentru dezvoltarea sanatoasa a economiei de piata.

Influente benefice ale Chinei

Vicepresedintele Bancii Africane de Dezvoltare a declarat, marti, la Paris, ca se ridica din ce în ce mai mult influenta Chinei asupra economiei africane. Acest lucru este favorabil atat schimburilor comerciale bilaterale, dar în acelasi timp aduce sanse mari în dezvoltarea Africii.
Banca Africana de Dezvoltare a organizat, marti, la Paris, o conferinta consacrata lansarii cartii "China si Africa:parteneriat de tip nou dedicat dezvoltarii", care include rezultatele cercetarilor a trei economisti ai bancii africane despre dezvoltarea întreprinderilor chineze în Africa si cooperari chino-africane.
Potrivit acestei carti, investitiile Chinei în infrastructura celor 35 de tari africane usureaza intrarea produselor acestor tari pe piata regionala si internationala. Iar zonele economice special instalate de China în unele tari africane au dus la cresterea capacitatii industriei manufacturiere africane. Fondul Monetar International (FMI) a redus previziunile de crestere economica pe întregul glob, în acest an, la 4%, cu 0,3 procente mai putin decat cat a fost prevazut în luna iunie, fapt care demonstreaza ca redresarea economiei mondiale se afla în fata unor noi provocari.

FMI a intrat la reduceri
În raportul publicat, marti, de catre FMI se mai arata ca cresterea economica din anul 2012 va fi tot de 4%, cu 0,5 procente mai putin decat cea estimata în iunie. Motivul principal al retrogradarii este încetinirea cresterii economiei tarilor dezvoltate. FMI considera ca acest lucru se întampla din mai multe motive si anume, cutremurul de pamant din Japonia, framantarile din situatia din Orientul Mijlociu, majorarea pretului la titei si cererile slabe continue ale sectorului privat din Statele Unite si alte entitati economice dezvoltate. Totodata, pentru criza datoriilor si pentru problemele legate de sectorul bancar se gasesc greu solutii, fapt care adauga incertitudine pe piataFondul Monetar International (FMI) a redus previziunile de crestere economica pe întregul glob, în acest an, la 4%, cu 0,3 procente mai putin decat cat a fost prevazut în luna iunie, fapt care demonstreaza ca redresarea economiei mondiale se afla în fata unor noi provocari.
În raportul publicat, marti, de catre FMI se mai arata ca cresterea economica din anul 2012 va fi tot de 4%, cu 0,5 procente mai putin decat cea estimata în iunie. Motivul principal al retrogradarii este încetinirea cresterii economiei tarilor dezvoltate. FMI considera ca acest lucru se întampla din mai multe motive si anume, cutremurul de pamant din Japonia, framantarile din situatia din Orientul Mijlociu, majorarea pretului la titei si cererile slabe continue ale sectorului privat din Statele Unite si alte entitati economice dezvoltate. Totodata, pentru criza datoriilor si pentru problemele legate de sectorul bancar se gasesc greu solutii, fapt care adauga incertitudine pe piata

Razboaiele retingurilor

Chinezii si-au creat si ei o agentie de rating. Desigur, nu era posibil ca a doua putere economico-financiara a lumii - iar in unele privinte si oricum in perspectiva prima si peplan global - sa nu aiba propria agentie de rating.

Si Uniunea Europeana vrea sa-si creeze una. Caci agentiile internationale de rating taie si spanzura pe plan international, iar principalele trei care fac jocurile pe pietele financiare sunt toate americane.

Ca doar s-a convins si Grivei ca acestea sunt doar cu numele internationale, altfel urmand in actiunile si in sentintele care le arunca pe piata in legatura cu increderea in situatia financiara a statelor, bancilor si unor corporatii nonbancare din lume interesele sectorului financiar-bancar american, care corespund, in mare si pe termen lung, dar nu totdeauna si conjunctural, cu cele statale ale SUA.

Chinezii, oameni pragmatici, nu se gandesc desigur ca aprecierile agentiei lor de rating vor influenta lucrurile pe pietele financiare.

Ei stiu insa ca respectivele aprecieri sunt urmarite, caci exprima pozitiile oficiale chineze, pe care, din motive diverse, oficialii chinezi considera ca mai bine le aduc in camp public o agentie de rating.

Semn ca se apreciaza ca este groasa de tot cu turbulentele produse de depasirea recenta a oricarei masuri de catre datoria publica americana, la Beijing nu s-au mai lasat consideratiile de facut doar pe seama agentiei de rating, ci a fost pusa agentia oficiala de stiri Xinghua (China Noua) sa dea un fel de declaratie, in care intre altele se spune: "De la prabusirea Uniunii Sovietice, Statele Unite, ca singura superputere a lumii, s-a bazat pe forta sa militara pentru a se amesteca peste tot in problemele internationale, fara a le pasa daca economia poate sustine astfel de actiuni... Acum este momentul potrivit ca Statele Unite, in fata dificultatilor economice, sa reflecteze asupra gandirii si faptelor lor dominatoare".

Revizuirea uriaselor cheltuieli militare, a amplei prezente peste hotare si curajul de a dispersa temerile legate de datorie ar fi ceea ce s-ar astepta la Beijing de la autoritatile americane.

"Pentru China - se precizeaza - situatia este una dificila, pentru ca sugereaza ca detinerile noastre de active americane nu mai sunt la fel de sigure, iar guvernul trebuie de asemenea sa dea explicatii in fata oamenilor."

Din punct de vedere chinez, doua sunt problemele generate de datoria publica americana: cele politice, legate de finantarea cu aceasta datorie uriasa a suprematiei americane in lume, care deranjeaza la Beijing si in alte capitale, si cele legate, spre a o spune fara inflorituri, de participarea Chinei la aceasta finantare, caci China este cel mai mare creditor al statului american si, prin aceasta, cel mai mare contributor extern la finantarea suprematiei americane in lume.

Aceleasi probleme exista la Moscova, chiar daca la o scara de mai mici dimensiuni. Si aici suprematia militara si politica americana nedisputabila deranjeaza, dar si Rusia, intr-o mai mica masura decat China, participa si ea la finantarea politicii expansioniste americane in lume si a razboaielor purtate de America in Asia.

Caci si Rusia este un creditor al statului american si un finantator al marilor deficite ale Washingtonului.

La Moscova, nemultumirile nu s-au comunicat cu paravan, ci direct de catre insusi premierul Putin, care a reluat incriminarile sale repetat exprimate la adresa privilegiilor dolarului ca moneda de rezerva, cele care de fapt permit Americii sa traiasca mult peste plapuma proprie si sa-si acopere deficitele prin tipariri de moneda, si nu prin restrangeri de cheltuieli, adaugand, fata de alte dati, calificativul de parazitism acestui mecanism, ceea ce din punct de vedere economic si este!

Dr. Darius Stan

Scrisoare pentru fetita mea, Helga

2011-09-09T06:25:00.000-07:00

As vrea sa pot sa iti scriu numele in milioane de culori, pe toate pietrele Marelui Zid Chinezesc, astfel incat sa-l poata citi oricine, chiar si din Univers. As vrea sa iti pot asculta glasul zi de zi atent, incontinuu si mereu. In fiecare dimineata sa ma trezesc cu cantecul glasului tau ce-mi spune simplu si firesc " tata ". As vrea sa fiu acolo langa tine sa stiu cand plangi, cand razi, cand te joci, cand dormi sau cand mananci, dar stiu ca niciunul din aceste vise nu pot fi acum realizabile pentru ca faptul ca destinele noastre au fost harazite, de catre unii, spre orizonturi diferite.
In clipa cand scriu aceste randuri sa stii ca plang. Plang scufundat in amarul sufletului meu, gandindu-ma la pribegia drumului vietii trecute, din copilarie, la cea ce am trait sau am simtit in anumite momente in care am fost asemenea tie departe de caldura implinirii familiale. Apoi ma gandesc la tot cea ce va trebui sa infrunti si tu, desi as fi vrut ca prin olbaduirea mea sa te fi ferit de aceasta cazna inutila daruindu-ti aripi spre un alt viitor. Aripi catre un viitor care sa te indeparteze de cioburile trecutului lasandu-te sa privesti mai departe spre viitor pentru a reusi sa implinesti visul sufletesc al fiecarui om si sa atingi floarea fericirii .
Va trebui sa ai speranta. Va trebui ai puterea sa sapi in muntele dezamagirilor si sa dezgropi piatra sperantei pentru ca mai apoi aceasta, sa-ti lumineze drumul pe mai departe spre implinire.
De ziua ta iti doresc sa primesti taria sa depasesti toate obstacolele vietii, sa fi increzatoare in puterea ta si sa nu uiti sa ma iubesti asa cum inocenta copilariei iti cere. Sa-ti iubesti parintele pentru ca sufletul parintelui sa te insoteasca mereu. Sa nu renunti niciodata sa crezi in minuni, iar singura minune in care vei crede e chiar persoana ta. In plus, sa nu renunti niciodata la bun-simt.

Draga mea, sunt multe lucruri pe care as fi putut sa-ti le daruiesc din experienta mea pentru a nu fi nevoita sa le afli singura la momentul cand viata te va pune in incurcatura. Ti-as putea recomanda povetele clasicilor , pe Flaubert, Montaigne sau Francois Villon, te-as putea indrepta spre umorul lui Juvenal sau retorica lui Cicero, Seneca sau Martin Luther King JR. Dar nu o voi face, fiindca esti mult prea frageda pentru a intelege si apoi doar pe o insula pustie ar putea exista rabdarea, bunavointa si timpul necesare pentru toate acestea. Asadar , sfaturile mele sunt simple si te vor indruma pe calea reusitei pe orice drum vei fi ales sa te afli .
Tine minte draga mea ca oriunde ai fi si oricum s-ar imbraca timpurile, sa ai respect fata de tine si fata de altii. Sa iubesti dreptatea si sa nu te temi niciodata de indignare, sa razi de prostie si sa iti mentii o distanta sanitara perpetua fata de toti cei care o emana. Sa pretuiesti suferinta si sa iti savurezi linistea, sa desenezi, sa dansezi, sa zambesti incontinuu si sa stii ca, odata ce cortinele noptii te indeamna la dialog, cel mai inteligent partener de conversatie esti tu insati.
Sa ai incredere mereu in propria judecata si sa faci risipa de bunavointa ori de cate ori ai ocazia.
Nu in ultimul rand, sa nu uiti, sa privesti lumea ca pe o enciclopedie monotona, ca pe o carte pestrita si uluitoare, pe care ai sansa sa o inveti si sa o imbunatatesti in fiecare clipa pe care o traiesti.

Al tau tata,
Dr. Darius Stan

Efigiile pe planeta maimutelor. Noua tactica diplomatica

2011-08-28T23:03:00.000-07:00

Domnilor colegi,

"Vorbele mele sunt usor de-nteles si usor de urmat, insa in Subceresc nimeni nu poate sa le-nteleaga si nimeni nu poate sa le urmeze. Vorbele mele au un stramos, faptele mele au un stapan, insa oamenii nu stiu acest lucru si deci nu ma cunosc nici pe mine: cei care ma cunosc sunt putini si tocmai de aceea sunt vrednic de pretuire.
Prin urmare inteleptul haine grosolane imbraca, dar in cugetul lui tine jadul"
Lao Tse

Ma simt onorat sa va retin atentia punandu-ma in slujba unei noi oportunitati ce poate aduce implinire in sufletele noastre. Intreaga mea pregatire a fost canalizata pentru fi de ajutor celor ce au puterea. Intreagul timp am slujit intelegandu-mi rostul si urmarind ca cele spuse de mine sa se adevereasca pentru a implinii rodul muncii mele. Am fost si raman un simplu consilier ce nu a ridicat pretentii de a detine puterea pentru ca nu sunt pregatit sa o detin si m-am multumit cu intelegerea menirii pe acest pamant. Acesta este menirea noastra a consilierilor. Pentru ca noi cu totii suntem viata si pentru ca suntem in putere de a spune adevarul asa cum il traim vom fi in asentimentul celor de se incumeta sa trezeasca in noi speranta. Credinta noastra este ca oamenii buni vor da bunatatea a ceea ce ei au adunat-o, iar oamenii rai vor primi sa daruiasca raul care s-a adunat in inimile lor, si sa spuna lucruri rele. Raul va revarsa din inimile lor.
Initiativa de a ramane sa cititi aceste cateva randuri , poate crea o noua perspectiva pentru cea ce inseamna "ziua de maine". O zi poate mai luminoasa poate mai buna, o zi pe care sa o intrevedem in sufletul nostru plina de realizarile neavute.

Efigiile pe planeta maimutelorProfesii si profesionismNumai daca esti neintregit te vei implini, numai daca esti indoit te vei indrepta, numai daca esti scobit te vei umple, numai daca esti invechit te vei innoi.
Lao Tse
In vremea cand ne pregateam, unii dintre noi, pentru domeniile pentru care primeam repartizarii, aveam puterea de a construi si de a ne dezvolta intr-un echilibru. Astazi parghiile politicilor financiare, sunt departe de cea ce inseamna pe vremuri controlul dezvoltarii care sa fie detinut de noi. Nu ma voi lega in aceasta discutie chemand la „”bara” si pierzand inutil energie. Mai de graba m-as concentra asupra revolutiei economice din vremea in care statul Roman detinea controlul puterii si implicit, avand in detinere, instrumentele necesare . Pentru mai multa elocventa pot spune ca nu ma voi ascunde sa afirm, cum astazi asistam la tot felul de retete de suces ( succesuri ) facand prezenta la tot felul de cursuri de “Abilitati Manageriale” unde ne sunt promise ca ne vom dezvolta abilitatile necesare unui manager de succes.
Poate ca nu am inteles ca managementul de succes nu se face dupa retetar si in nici un caz fara de a avea acces la parghiile de aplicare economica. Astazi dobandim cunostinte despre comunicare si feedback, gestionarea situatiilor conflictuale, evaluarea si recompensarea performantelor individuale, dar in lipsa unei productii autentice economice, putem vorbii in van de orice insusire si dezvoltare a abilitatilor.

Daca doriti un exercitiu, mai clar puteti sa intrebati pe cei mai multi (ce vor trebui sa va continuie activitatea pe mai departe); -Care ar putea fi "Echipa de vis" ce ar putea renaste economia romaneasca?
Veti constata nu au puncte de reper . Au doar retelele de succes la care au stiut sa retina doar titlul.

Despre caile comunicative. Retorica
In vremurile actuale, in toata forfota de zi cu zi in care scuza perfecta dupa care ne ascundem pentru toate ineficientele, criza, devine cuvantul ce insoteste orice fel de manifestare a oamenilor de pretutindeni.
Cu totii stim cum ne confruntam in timpurile actuale cu criza financiara, criza energetica, criza alimentatiei… insa lumea, pare sa fi uitat ceva esential. A uitat faptul ca in vremuri de criza, civilizatia renaste din forta gandirii pentru a se angaja intr-o noua etapa, un nou ciclu, intr-un nou concept. Curentul „mesianic” este limbajul cel mai comun ce vine sa raspunda oricarui individ. Stiu ca aceasta nu trebuie confundata cu retorica sentimenta, dar stiu ca in aceste vremuri trebuie sa vorbim. Curentul gandirii nascut din teoria idealista precum si violenta nascuta din teoria mecantilista sunt concepte ce astazi domina omenirea impartind-o intr-un echilibru al fortelor antagonice. Oamenii de oriunde din lume au aratat, ca forta nu inseamna o pasivitate sterila in adaptare, o non-actiune complet dezinteresata, ci o forta morala importanta, care poate aduce schimbarea societatilor si a comportamentelor oamenilor.
De pilda, criza financiara si recesiunea economica au provocat cresterea ratei somajului si a numarului saracilor. Dupa cum stim, odata cu sporirea numarului persoanelor care isi duc viata in saracie va creste, in continuare, chiar si in conditiile redresarii incete a economiei statelor. Saracia va conduce spre reactii de manifestare in disperare a unora dintre noi. Reactiile de disperare ale unora, vor aduce masuri in consecinta de protejare individuala personala. Si atunci intreaga societate va fi preocupata in consecinta cu aceasta disperare inchipuita . Rationamentul simplu este calea pentru care oamenii pot primi liniste in sufletele lor. Discursurile ce au in compozitie cuvintele ce au urmarit intreaga viata indivizii indiferent de pozitia pe scala sociala sunt cele fac sens in aceste vartejuri.

Revolutiile se fac cu oameni simpli
Oportunitatile schimbarii au fost si vor fi intr-o permanenta pe acest pamant. Clasele sociale vor intra in confrunare pentru detinerea puterii. Dincolo de aceste cazuri si interpretari divergente, demonstram ca intre caracterul negociat al revolutiilor si consolidarea procedurala ulterioara unei forme definitorii sub aspectele domniei legii, responsabilitatii, caracterului participativ si modului de desfasurare al alegerilor, exista o corelatie care nu poate fi ignorata. Asumptia rezonabila potrivit careia produsul revolutionary autentic este un rezultat al „revolutiei negociate” si, deci, un produs creat „la origine”, mai degraba indigen decat importat, pare sa fie una din „lectiile” majore, cel mai adesea ignorate, ale momentului revolutionar 1989. Ignorarea acestei „lectii” poate sa fie si una din explicatiile faptului ca in perioada post-Razboi Rece a fost preferata, cultivata prioritar si cvasi-generalizata „mantra” politica a „exportului de democratie”, materializata in forme diverse: asistenta externa (FMI, Banca Mondiala), conditionalitate (UE, NATO, FMI, Banca Mondiala) sau, mai rau, interventie armata directa cu rol preventiv (razboiul din Irak).
Axioma Morris
Schimbarile in evolutia istoriei sunt determinate de oamenii lenesi, lacomi, anxiosi care incearca sa-si traiasca viata pe cai mai usoare, mai profitabile si mai sigure. Aceasta este „Axioma Morris” –enuntata provocator si cu ostentativa de Ian Morris, autorul cartii „Cine conduce lumea. Cum detin civilizatiile suprematia si de ce o pierd”, proaspat aparuta la editura Campus. De altfel Ian Morris demonstreaza intr-o convingatoare inclinatie evolutionista, bine dozat ,manifestat in ipoteza potrivit careia: marile salturi au loc atunci cand vremurile grele reclama masuri radicale. Frica este cea care ne impinge inainte. Istoria este o succesiune de adaptari la o lume care ne confrunta neincetat cu noi probleme.

Frica impinge omenirea inainte
Profesorul britanic preda la renumita Universitate californiana Stanford, si-a creat un renume international in arheologie, este specializat in istoria Greciei antice. In incitanta panorama a competitiei civilizatiilor de-a lungul a 15.000 de ani, Ian Morris demonstreaza si convingatoare inclinatii evolutioniste si un academic si bine dozat spirit de fronda, manifestat si in ipoteza potrivit careia: marile salturi au loc atunci cind vremurile grele reclama masuri radicale. Frica este cea care ne impinge inainte. Istoria este o succesiune de adaptari la o lume care ne confrunta neancetat cu noi probleme.
Intelepciunea trecutului ne garanteaza ca avem a trage doua invataminte din lectia istoriei. Exista o tendinta pe termen lung, precum ascensiunea occidentului ca forta dominatoare. Aceasta tendinta poate fi proiectata si in viitor. Pe de alta parte insa, acestor tendinte majore li se opun forte contrarii, care le pot submina. Dezavantajul prognozelor este ca majoritatea lor iau in calcul doar una dintre tendinte. Marx credea ca poate determina mersul istoriei pana la societatea fara clase. Altii se concentreaza pe schimbarile pe termen scurt, precum criza financiara, deducand de aici ca nu exista nici un fel de tendinte. Ambele concluzii sunt false. In tot cazul, din cioburile trecutului se lasa dedusa configuratia viitorului.
La ce sa ne astepam ?
Nevoia de energie a dezvoltarii hiperdinamice a civilizatiei nu mai poate fi satisfacuta prin tehnologia disponibila, ceea ce va duce nu la o stagnare, ci la un recul dramatic, radical, la prabusirea si disparitia unor ample segmente de cultura si civilizatie. Secole vor trece pana cand noile forme de civilizatie vor ajunge la stadiul de dinaintea impasului. Si totul pentru ca cauza principala a succesului nu poate fi altceva decat cauza esecului.

Provocari
Progresele inregistrate in ultimul an ii reformarea structurilor Armatei Populare de Eliberare din Republica Populara Chineza sunt, observa analistii militari americani, impresionante, resortul apararii controlat de Partidul Comunist apropiindu-se din ce in ce mai mult de ceea ce inseamna o astfel de institutie in secolul 21.
Redactorii raportului au scos in evidenta progresele tehnologice observate pe parcursul ultimului an, perioada in care, intre altele, China a reusit sa finalizeze prototipul primului sau avion invizibil. Stocul de rachete de croaziera cu raza lunga de actiune a crescut considerabil, la fel cum a sporit si capacitatea de a ataca nave sau sisteme spatiale.
Din dotarea actuala nu lipsesc submarine de atac, vase de razboi moderne, port-avioane si lasere anti-satelit. Anul trecut a fost si cel al numarului record de rachete lansate spre cosmos de catre China.
In legatura cu Raportul privind dezvoltarea militara si a situatiei de securitate a Chinei 2011 emis recent de Pentagon, s-a replica se arata ca acest raport a relevat mentalitatea dualista si contradictorie a partii americane ca pe de o parte vrea sa se bizuie pe sprijinul Chinei in unele probleme legate de interesele SUA, iar pe de alta parte doreste sa loveasca China cu ajutorul creind o situatie problematica de imagine la adresa Chinei. Ca urmare aceste provocari va aduce daune increderii reciproce intre cele doua tari.
In articolul ziarului chinez s-a mentionat ca in raportul de 84 de pagini al Pentagonului, marturisirile despre problemele privind stramtoarea Taiwan, cresterea puterii militare, dezvoltarea fortelor maritime chineze, problema Marii Chinei de Sud si altele se contrazic intre ele. Au fost citate si datele statistice de la ziarul New York Times, potrivit carora cheltuielile militare anuale ale SUA sunt cu 500 miliarde dolari americani mai mult fata de cheltuielile militare anuale ale Chinei.
Daca se iau in considerare si costurile in operatiunile din Irak si Afghanistan, cheltuielile anuale ale Pentagonului sunt cu aproape 700 miliarde de dolari mai mult decat cheltuielile militare ale Chinei.
Seful Marelui Stat Major al armatei chineze, Chen Bingde, declara, in vizita sa in SUA, cu trei luni in urma ca armata chineza nu intentioneaza sa provoace fortele americane la intrecere. Mai mult pe baza relatiilor de prietenie s-au desfasurat in cursul acestui an o serie de vizite reciproce la nivel inalt intre cele doua armate, ceea ce au dovedit ca exista cale de dialog intre fortele chineze si americane.
Provocarea prin actiunea partii americane de a critica dezvoltarea militara a Chinei si de a semana disensiuni in relatiile Chinei cu tarile vecine prin emiterea raportului privind puterea militara chineza este opusa directiei de dezvoltare a relatiilor bilaterale fixate de liderii celor doua tari. Rezultatul lesne de apreciat va fi daunarea increderii reciproce precum si a celorlalte state . Ori, intr-un climat de neancredere totala, relatiile statelor au de suferit si atunci relatiile populatiilor au de suferit implicit.

Martin Luther King Jr. s-a nascut din piatra sperantei
Un urias din piatra alba, cu bratele incrucisate si alura de sef de stat. Martin Luther King scrie inca o data istorie, la 43 de ani de la asasinarea sa: memorialul, inalt de noua metri, marcheaza intrarea primului american de culoare - si a primului amerrican care nu a fost presedinte - in "panteonul" de pe National Mall, esplanada cu eroi americani, ce se intinde in fata Capitoliului, sediul Congresului federal.
Nu departe de amplasamentul ansamblului statuar se afla si locul in care, pe 28 august 1963, Martin Luther King isi rostea cel mai celebru discurs, ramas in istorie gratie sintagmei "I have a dream".
Din cauza avertismentului cu uragan ce a paralizat coasta de rasarit a Statelor Unite, monumentul nu va putea fi inaugurat asa cum fusese planuit, intr-o ceremonie condusa, chiar la aniversarea a 48 de ani de la punctul culminant al Marelui Mars spre Washington, de catre primul presedinte de culoare al Americii, Barack Obama.
"Made in China"
"Vom extrage din muntele disperarii piatra sperantei", spunea atunci Martin Luther King. Si aceste cuvinte se regasesc in atmosfera memorialului. Constructia a durat 15 ani si a costat 120 de milioane de dolari. Lucrarea poarta - spre nemultumirea unora - insemnul Made in China. Monumentul a fost sculptat de artistul chinez Lei Yixing iar granitul in care a lucrat a fost adus din Republica Populara Chineza.
"Am facut exact ceea ce spunea intr-una Martin Luther King: Sa nu judecam omul dupa culoarea pielii, si sa-l judecam dupa caracter. Si am gasit in artistul chinez Lei Yixing cel mai bun om care putea sa infaptuiasca vointa parintelui curentului Progresist, comenteaza Harry Johnson, presedintele Fundatiei Martin Luther King.

Dr. Darius Stan

Suntem pribegi pe drumul viselor

2011-08-18T23:08:00.000-07:00

Imi plac florile si in special trandafirii. In ultima perioada am avut noroc sa descoper cum in drumul meu spre servici, intalnesc in fiecare dimineata un om in varsta care sta la marginea drumului si vinde flori. In fiecare dimineata imi bucur ochii cumparand cate un trandafir de la acest om.
El este fericit ca in fiecare floare pe care o vinde sta ascunsa o bucurie.
Apoi, ma gandesc cum a fii fericit, inseamna sa-i poti face pe oameni sa simta cand impart cu tine o bucurie, un zambet. Desigur, este o bucurie pentru amandoi sa participam la acest spectacol al bucuriei zi de zi si in fiecare dimineata. Pentru mine este o bucurie sa am floarea preferata, iar pentru el ca vinde o picatura din putinul pe care il mai are in gradina lui. Florile.
In fiecare dimineata cumpar cate un trandafir. O floare ce poate fi comparata cu viata, daca este privita cu atentie in complexitatea ei. O floare cu multa eleganta, plina de frumusete si pazita strajnic de spini.
Este floarea ce intruchipeaza frumusetea dragostei daruita de zeita Venus si pazita de spinii de pe tulpina, daruiti ca blestem al invidiei de catre zeita Hera. Are in constructia ei in egala masura si frumusete, dar si pericol.
Mi-am permis sa incep cu acest elogiu pentru aceasta floare fiinca am constatat cum colegii, vazandu-ma in fiecare zi cu insotit de nelipsitul trandafir, au dat rod imaginatiei dezvoltand tot felul de povesti pe aceasta tema. Veti fi uimiti cata bogatie poate exista in imaginatia umana.
De pilda, unii mai in etate ce au prins perioada „Gopo” ïmi spun „Omuletul cel cu floarea”. Altii ma vorbesc asemanandu-ma cu „taurasul Ferdinand” .
Probabil, cum am auzit ca spun doamnele, ca sotia trebuie sa fie extrem de fericita cand in fiecare zi primeste cate o floare. Nu vom afla niciodata ce patesc sotii, prietenii acestor doamne/ domnisoare care primesc exemple ale inchipuirilor lor.
Vedeti este foarte simplu. Nimic nu se pierde, totul se transforma. O bucurie simpla, poate devenii pentru altii un subiect de a dezvolta ideii. Ideile lor pot fi imanunchiate si intelese in egala masura si cele pozitive, dar si cele negative. Apoi, ar fi benefic, ca acestea trebuie sa fie utilizate astfel incat, sa dea rod celui ce le inmanuncheaza. Aici trebuie sa realizam plecand de la ideea ca, imaginatia este punctul de conexiune ce face ca speranta sa existe.
Realizand toate acestea prezentate in „probatoriu” de mai sus, putem spune ca sperantele il insotesc pe om pe intregul parcurs al vietii. Ele sunt frumusetea in care noi ne vedem impliniti.
Spinii ce inconjoara aceasta frumusete sunt deopotriva rodul imaginatiei oamenilor. Unii oameni spun multe vorbe rele, fara a avea un sens logic legat de o mica urma de interes. Acestia sunt spinii ce fac ca frumusetea relatiilor naturale dintre oameni sa fie privita cu rezervare. Oamenii sunt rezervati asupra sclipirii gesturilor frumoase de teama povestilor asociative pe care spinii le inventeaza.
In fine ma opresc aici cu descrierea spinilor ce vor continua sa existe si sa raneasca necontenit.
Acum, revenind la la frumusetea viselor sa cautam sa patrundem mai in detaliu.
Nu stiu cum or fi altii, dar consider ca pentru fiecare dintre noi exista un cuvant care sa descrie de departe sentimentul de ïmplinire profunda de care cu totii dorim sa-l avem. Pentru mine exista un cuvant sacru ce m-a purtat peste timpuri facandu-ma sa am in permanenta speranta ca il voi regasi aievea. Cuvantul ”acasa” a fost si ramane pentru mine insula atotcuprinzatoare ce ma va conduce in lupta cu valurile vietii. Gandul ca ”acasa” vei gasi tot ce nimeni nu-ti poate oferi, iti daruieste taria de a merge pe mai departe in drumul vietii tale. Fiind pribeag pe drumurile sorti, alerg necontenit spre a gasi acel acasa. Intreaga viata am visat sa-l pot atinge, sa-l pot avea cu mine daruindu-ma pe deplin acestui crez.
Hei, vise, vise, vise. Visam cu totii la clipe de implinire, la momente in care dorintele ce conduc spre binele nostru sunt implinite, incercand sa intrevedem de dupa aceea o noua speranta. Pentru fiecare dintre noi exista un drum pe sa care il urmam. Acest drum il numim aici drumul viselor. Unii il numesc soarta, iar altii il gandesc ca fiind calea ursitei. Eu gandesc ca fiecare dintre noi este condus sa urce fiecare treapta a viselor lui. Asa, am inteles ca sunt doar un biet pribeag prin viata. Un calator prin viata mea condus de intamplari conjucturale, in care nu de putine ori poti fi condus spre uscusuri dificile sau caderi abrupte .
Impliniri si pericole strabat mereu in calea visurilor noastre si mergem pe mai departe pe lungul drum sa ne vedem implinirea cautata. Trecem peste prapastile in drumul nostru, oceane si mari vom depasi in cautarea insulei implinirilor noastre unde vom fi in sfarsit „acasa”.
Consider ca pentru fiecare dintre noi implinirea, la care cu totii tindem, se arata intr-un alt mod. Ascultand glasul fiecaruia dintre noi am aflat inca o data, ca fiecare om are macar un vis al sau care il va conduce spre fericire. Probabil de aceea in armonia viselor mele nu includ si fericirea implinirii viselor altuia.
Spunem ca indiferent de om, ca este bogat sau sarac, tanar sau batran, indiferent de cunoasterile noastre , fiecare persoana isi are visele sale.
Visele uneori ele se implinesc si suntem mai fericiti, realizand ce ne-am dorit. Alteori ,visele, raman neanplinite fiind abandonate cautandu-ne o alta speranta ce urmeaza sa ne conduca prin viata. Unii considera ca orice dorinta se poate implini atunci cand trebuie sa se implineasca, destinul fiindu-le crezul implinirii viselor.
Pentru totii este important sa constientizam ca renuntarea la speranta este cea mai mare suferinta. Din pacate, in ultima vreme, tot mai putini oameni pot spune ca si-au implinit visele. Concentrati asupra supravietuirii devin opaci la frumusetile societatii umane. Singura lor viziune asupra vietii este legata de singurul vis pe care si-l mai pot permite de a trai in disperare.
In ceea ce ma priveste, fiind un om ca oricare, realizez acum cum intotdeauna am fost bogat. Am avut sperante si am avut vise cu care am cochetat crezand cu tarie in realizarea lor . Am avut dintotdeauna vise realizabile sau altele utopice. Unele s-au implinit si mi-au facut sufletul sa zburde de fericire, altele nu. Fiecare esec din viata m-a facut sa sufar, pierzandumi-mi orizontul sperantei pentru moment. Atunci credeam ca "sfarsitul universului meu" s-a produs. Dar, de fiecare data, scanteia mica a sperantei s-a nascut dinnou in mine. Apoi aceasta s-a transformat in flacara si m-am ridicat hotarat ca pana atunci sa-mi implinesc noul vis ca.
Dupa atatea urcusuri si coborasuri, realizari si deceptii sunt convins ca bogatia de nesecat a omenirii este de avea speranta. A avea un vis.
Voi avea vise cat timp voi trai si voi gasi mereu puterea de a ma ridica din prapastia dezamagirii, indepartandu-mi viata de culmea resemnarii. Pribeag fiind pe drumul viselor mele merg cu credinta ca doar asa visele mele pot deveni realitate gasind drumul catre acasa.

我很想家
Autor: Dr. Darius Stan

Scrisori din toiul sufletului unui om

2011-08-11T22:31:00.000-07:00

Un vechi proverb, face recomandarea ca din cand in cand, sa stai sa meditezi la trecutul vietii tale pentru a te putea regasii astazi in prezent. Intr-adevar nu este un exercitiu usor pentru nimeni si mai ales pentru faptul ca trebuiesc recunoascute momentele din viata in care am fost impinsi spre urcusuri sau coborasuri, ori intovarasiri , tradari, asteptari, sperante si indoieli.
Ma simt bucuros sa aflu faptul ca din toate aceste experiente am devenit eu cel care sunt astazi.
Aceste amintiri fac parte din componenta mea determinanta indiferent unde si ce voi fi acum sau in viitor. Fara de ele nici-o implinire sau bucurie sufleteasca nu ar mai fi in acelasi sens de emotionala . In aceeasi masura ma realizez imprejmuit de aceste trairi trecute, ce construiesc bogatia din adancul sufletului meu.
De fiecare data cand ma uit in urma sirului de ani ce au trecut in viata mea si ma simt de parca m-as fi oprit din alergat sa-mi trag sufletul, dupa o lunga cursa.
Apoi, mai trebuie spus, ca fiecare incercare a vietii isi aduce contributia nemijlocit marcad adanc in seva fiintei noastre. Si pentru faptul ca acum este timpul in care putem sa vorbim cu adancul sufletului nostru putem sa raspundem la intrebarea ; Cand oare mi-a fost mai bine?
Este intrebarea care ne urmareste pe intregul parcurs al amintirilor noastre asemenea unui roman ce incepe si se sfarseste cu aceeasi intrebare.
In fine ma simt mai implinit sa stiu cea ce ma defineste.
Pot reliza, cum intocmai ca intr-un tablou stau bine aranjate in adancul sufletului fiintei mele nenumarate amintiri ce au culori si diferite pasteluri ce fac placuta retrairea clipelor frumoase, alaturi de usor ubritele esecuri ale necunoasterii si mai apoi sa fie conturat de stralucirea unui negru al deciziilor eronate.
Am avut si vise care s-au realizat peste timp sau peste zi am avut si dezamagiri care m-au inspirat si m-au obligat sa duc pe mai departe fiinta mea.
Am sperat intreaga mea viata ca primid invatatura celor ce m-au crescut sa pot deveni frumos si bogat in suflet .
Am crezut ca din toate aceste bogatii pe care l-am primit sa pot da pe mai departe pentru ca ele sa poata asigura ce a ce inseamna calea progresului. Am crezut, dar m-am inselat.
In credinta mea, m-am inselat si atunci cand am crezut ca oamenii isi iubesc mai presus de orice interes rodul vietii lor copii. Am crezut ca prin copii reusim sa ne vedem peste timp impliniti sufleteste si vom reusi sa trezim un nou sentiment de speranta pentru ce va urma. Am crezut dar m-am inselat .
Am crezut ca pot oferi copilului meu tot cea ce eu nu am avut si am trait tragand dupa mine aceasta promisiune sacra in anii ce au urmat. Am crezut dar m-am inselat.
Mai devreme sau mai tarziu mi-am dat seama cum toate aceste promisiuni ale mele, in care eu am crezut au fost tradate si cum toate aceste sperante au fost indepartate pentru ca viitorul actual sa regaseasca societatea asa cum este ea acum.
O societate pe care o regasim astazi, nici frumoasa si nici plina de implinirea dorintelor unei generatii. O societate plina de neutralitatea naturala si perpetua pentru ca noile generatii sa poata redescoperi frumusetea viselor de maine.
Sunt constient ca am incercat sa descopar secretul fabricarii elixirului fericirii oamenilor , iar rezultatul a fost cel al imposibilitatii de produce ce mi-am propus.
Am crezut intocmai ca alchimistul din Deft ca aurul obtinut chimic poate aduce fericirea oamenilor. Si intocmai lui m-am inselat afland ca nu materia aurului ii face pe oameni fericiti si dorinta pentru aur ii face pe oameni demonici.
Nu aurul ii face pe oameni demonici si speranta ca intr-o buna zi vor avea atata aur incat vor putea stapanii lumea , gandul de a fi suprema creatie a lumilor avand dreptul de a decide asupra celorlalti semeni si celorlalte fiinte dupa bunul lui plac este energia care ii conduce pe oameni ca nu vada cat de nepregatiti sunt.
Spun ca am crezut si ca nu imi pare rau pentru ca am avut posibilitatea de a construi si participa la visul de generatii al omenirii “Inchiderea cutiei Pandorei”. Probabil ca va mai amintiti cum aceasta cutie avea ferecate innauntru toate relele omenirii.
Am trait condus de credinta potrivit careia „armonia este valoroasa" . Am crezut in oamenii ce formeaza societatea. Am crezut in societatea ce ii rasplateste pe oamenii ei dupa cum acestia se resecta.
Am crezut in epoca lui Cyrano de Bergerac ce a apus de mult, incercand sa transmit oamenilor ceea ce cuvintele nu ar putea s-o faca. M-am gandit zile in sir, la raspunsuri care sa nu para penibile sau bizare. Am incercat asemenea personajelor lui Oscar Wilde din frumoasa poveste - Privighetoarea si trandafirulsa impartasesc tuturor din cea ce am avut mai valoros . Am fost, asemenea studentului plecat in cautarea unui trandafir rosu pentru a se face iubit . Si de asemenea am vazut minunata privighetoare, care, miscata nespus de suferinta a transformat trandafirul alb din gradina intr-un superb trandafir rosu, chiar cu sangele ei, pe cand canta cu inima infipta in spinul trandafirului.

Am trait, regasindu-ma in aceasta poveste ce se sfarseste trist. In aceasta poveste m-am regasit pentru ca oamenii nu a fost incantati de valorile reale ale vietii, spunandu-mi ca altii le-au adus bijuterii, care sunt cu mult mai pretioase decat scrierile sau florile murdare de sange. Asa m-am intors in cartile mele, concluzionand ca dragostea fata de semeni “este un lucru prostesc” invatand ca oamenii se complac mai bine “in pragmatismul vremelnic” pretuind si sentimentele in bani.
Am putea avea speranta schimbarii a ultimei parti a povestii privighetorii, continuad sa ne departam si sa-i lasam pe cei luati de valul dezumanizarii pragmatice sa traiasca tristi si dezgoliti sufleteste pentru ca au ales sa traiasca neantelegand faptul ca floarea fericirii nu se deschide daca traiesti doar pentru tine.
Intelegand toate acestea putem concluziona ca “Nu poti sa gusti din propria fericire daca nu reusesti sa te gandesti mai intai la ce i-ar face pe altii un pic mai fericiti”.
In incercarea de a ma regasi dinnou implinit, am plecat sa regasesc locuri si oameni cu totul si cu totul deosebiti. In tara minunilor.

In tara in care salutul lui Buddha iti lumineaza viata si iti daruie implinire fara sfarsit. In tara in care bucuria si cantarea linistitoare te insotesc pretutindeni. In tara in care dis de dimineata imi voi ridica aripile mele in nori, iar in noaptea adanca sa prosternam in fata imaginilor de Rai si sa regasim linistea sufletului nostru .
Vreau sa plec in tara in care pot sa simt cum viata noua curge de-a lungul raului Zangbo Yarlung .Sa pot vedea memorabila istorie a omenirii din Palatul din Mijlocul lumilor.
Sa fiu primit in pasunea mare ce se deschide in bratele unui nou univers dintr-o alta dimensiune .
Voi pleca in tara in care toate acestea se intampla doar pentru a-ti dori bun venit.
Regasind inspiratia pentru cultul Daoist, Samsara si Nirvana ma voi regasi stand in singuratate in lunga noapte intunecata, inconjurat de flori de lotus de zapada argintie asezate in inima mea!
Voi pleca in tara unde pot sa admir minunea creatiei naturii, unde maretele varfuri de munte sunt imbracate in mantia de clestar veghind vesnic la frumoasa scena unde se imbratiseaza lumina calda si iarba verde. Vreau sa merg in tara in care verdele sperantei vietii din inima mea va fi peste tot!

Dr. Darius Stan

Din cauză că mai trăim...

2011-08-10T01:27:00.000-07:00

Sa invatam de la cei ce au supravietuit bucuria simpla a vietii.
Pe data de 12 mai 2008 un cutremur de pământ extrem de puternic a lovit localitatea Wenchuan din provincia Sichuan. Circa 70.000 de locuitori şi-au pierdut viaţa, peste 17.000 de persoane fiind date dispărute. Sute de mii de oameni au devenit invalizi, iar casele a milioane de oameni au fost distruse. Au trecut trei ani de atunci. Cum arată zonele afectate de seism? Cum se desfăşoară activităţile de reconstrucţie în aceste zone? Populaţia sinistrată s-a mutat în locuinţe noi? Dragi prieteni, astăzi vă invităm să facem o vizită oamenilor de rând din Shifang şi Deyang, oraşe din Sichuan care au fost devastate grav de dezastrul din 2008.

Povestea : Din cauză că trăiesc, fericirea revine la mine

"Îmi amintesc mereu de cumplita scenă. Este o clipă care decide viaţa şi moartea unui om."

La poarta unui liceu din oraşul Shifang aşteaptă punctual, ca de obicei, doamna Bian Gangfen, o femeie micuţă, ca s-o aducă pe fetiţă acasă după programul de zi de la şcoală. Este greu de imaginat că doamna Bian era aşa de aproape de moartea când s-a produs cutremurul din anul 2008. Ea a fost îngropată în dărămăturile clădirii timp de 124 de ore şi a fost salvată în a şasea zi după producerea marelui cutremur. Gândul care a ţinut-o în viaţă şi a ajutat-o să învingă toate dificultăţile pentru a supravieţui este fiica ei, Luoting.

"Atunci eram extrem de îngrijorată pentru ea. Era elevă în clasa a 4-a. Sala de curs se afla la ultimul etaj al clădirii. Avea doar 9 ani. Mi-am spus că fetiţa e aşa de mică, că nu poate trăi fără mama ei."

Din fericire, şcoala unde învăţa Luoting, fiica doamnei Bian, n-a fost afectată grav de seism. Ea a scăpat teafără de acest dezastru. Dar soţul doamnei Bian a fost rănit grav când acesta încerca să salveze un coleg în timpul cutremurului.

Deşi s-a confruntat cu moartea, doamna Bian Gangfen se consideră însă un om foarte norocos pentru că cei trei membri ai familiei sale trăiesc în continuare.

"Noi am scăpat de un dezastru aşa de mare! Trebuie să trăim în fiecare zi cu bucurie.
Guvernul nu ne-a abandonat niciodată. În fiecare lună primim o subvenţie de la bugetul de stat. Pentru noi nimic nu mai este important. Dorim doar să trăim o viaţă fericită în viitor. Asta ne interesează."

Doamna Bian Gangfen a spus că autorităţile au construit case noi pentru sinistraţi. Peste puţin timp familia ei se va muta într-un nou apartament.

Din cauză că trăiesc, trebuie să trăiesc mai bine...

În oraşul Deyang se găseşte un centru de recuperare pentru cei răniţi în cursul seismului din Wenchuan. În prezent, circa o mie de invalizi sunt trataţi gratuit aici pentru adaptarea la proteză. Doamna Liu Chunyan este una dintre aceştia, cutremurul de pământ lăsându-o fără picioare.

"Când eram blocată în ruine, nu am aşteptat o consecinţă atât de gravă. După ce am ajuns la spital, mi-au fost amputate picioarele. Am considerat că nu are niciun sens să mai trăiesc în această lume. Sunt încă tânără, nu vreau să fiu invalidă. Soţul meu este şi el tânăr. Nu poate să trăiască aşa cu mine. Am vrut să-mi pun capăt zilelor după ce aranjez treburile în familie."

Cu ajutorul unui prieten, Liu Chunyan a venit la acest centru de recuperare. Aici visul ei a devenit realitate. După câteva luni de tratament ea a putut să stea în picioare, sprijinită de proteze.

"La început nu am putut să merg. Tremuram pe proteze şi îmi era foarte frică. Cu multă răbdare, medicii de aici m-au ajutat să încerc. Mi-au zis să nu mă tem, ei mă vor însoţi. Am ascultat sfaturile lor şi am început să merg din ce în ce mai bine. "

În timpul discuţiei, se vedea permanent un zâmbet pe faţa lui Liu Chunyan. Ea a găsit un motiv de a-şi continua viaţa.

"De fapt, eu am greşit atunci, pentru că soţul meu m-a îngrijit foarte bine şi cu multă atenţie. Medicii m-au încurajat să trăiesc. Sunt foarte multe persoane care au devenit invalide ca mine în urma cutremurului. Acum ei duc o viaţă normală. Statul a plătit enorm pentru salvarea şi tratarea oamenilor ca mine. Trebuie să trăim în continuare, nu putem să dezamăgim guvernul şi oamenii care ne ajută şi ne iubesc. Dacă dorim să mai trăim, trebuie să trăim mai bine, mai frumos!"

Poate că noi nu putem simţi durerile sinistraţilor care au pierdut totul în urma dezastrului, nu putem cunoaşte cum au trecut peste toate greutăţile greu de imaginat, dar aceşti oameni ne-au explicat prin zâmbetele simple şi privirile neabătute ce înseamnă fericirea pentru un supravieţuitor. Ei au înlăturat ruinile de pe pământ şi din inimă, au construit case noi şi au început o viaţă nouă.
Mai important este că ei au găsit motivul de a merge mai departe în această lume - ei mai trăiesc...

Sursa : CRI Romania

Revolutiile teroarea si aurul

2011-08-10T01:04:00.000-07:00

Violenţele de la Londra, care păreau iniţial să fie declanşate de împuşcarea mortală a unui tânăr de 29 de ani au continuat şi luni.

Într-un comunicat remis presei, poliţia londoneză anunţa, luni, că aproximativ 100 de persoane au fost arestate la Birmingham, un alt oraş afectat de răscoala anarhiştilor. Conform poliţiei britanice, mulţi poliţişti au fost grav răniţi în timpul actelor de vandalism comise de hoardele de tineri năpustiţi asupra lor. De altfel, trei ofiţeri de poliţie au fost transportaţi la spital după ce au fost loviţi de un vehicul care se deplasa cu viteză, a declarat un purtător de cuvânt al Poliţiei Metropolitane. Ofiţerii efectuaseră arestări, după ce mai mulţi tineri au jefuiseră un magazin.

Acţiuni "copiate"
Poliţia a descris tulburările drept „activitate infracţională copiată". „Aceasta este o situaţie provocatoare, cu mici zone de violenţă, jafuri şi dezordine", a declarat comandantul Christine Jones, citat de CNN. Violenţele actuale seamănă mult cu cele din noiembrie 2007 petrecute în Franţa, în apropiere de Paris. Şi atunci, răscoalele au început după moartea a doi adolescenţi a căror motocicletă s-a ciocnit de un vehicul al poliţiei. Peste 130 de poliţişti francezi au fost răniţi în timpul acelor evenimente şi aproape 700 de maşini şi clădiri au fost incendiate. Incidente asemănătoare au avut loc, acum câţiva ani, şi în Grecia, în circumstanţe relativ asemănătoare.

Scandal şi violenţe au avut loc şi la Liverpool, unde forţele de ordine au încercat să oprească o bandă de huligani care încercau să incendieze mai multe maşini. Spre deosebire de noaptea precedentă, în noaptea de luni spre marţi, poliţiştii s-au aflat pe străzi în număr mare şi au intervenit mult mai ferm, pentru a-i îndepărta pe huligani. Situaţia pare a fi destul de serioasă, de vreme ce premierul britanic David Cameroon a anunţat că îşi va întrerupe vacanţa pe care o petrece în Italia.

Şeful poliţiei londoneze, Tim Godwin, a cerut populaţiei să nu mai iasă pe străzi, făcând totodată apel la părinţi să aibă grijă de copiii lor şi să nu îi lase să se întoarcă singuri acasă de la şcoală. Autorităţile spun că bandele de huligani s-au organizat în diverse grupuri pe Internet, respectiv cu ajutorul smartphone-urilor. Nu ar fi aşadar foarte surprinzător să fie din nou luată în considerare o şi mai strictă controlare a Internet-ului şi a comunicaţiilor mobile.

Teroarea de o asemenea anvergură şochează, indiferent dacă făptaşul e de dreapta, de stânga, este fundamentalist al unei religii sau al alteia. La fel, nu contează dacă atacul a fost executat de o grupare sau de o singură persoană. Iar pentru o victimă a terorii nu este relevant în virtutea cărei idei sau în numele cui a trebuit să moară sau să fie rănit. Asta fiindcă victimele terorismului sunt nevinovate. De aceea teroarea este în sine atât de detestabilă.
O altă caracteristică a terorii este că afectează un număr mult mai mare de persoane decât victimele directe. Teroarea generează frică. Oamenii ajung să se întrebe în general dacă oraşul în care trăiesc, avionul în care vor să se urce sau evenimentul la care vor să participe nu constituie cumva o viitoare ţintă. Mai ales politicienii nu obosesc să afirme că frica de terorism nu trebuie să ne modifice comportamentul, fiindcă, într-un atare caz, terorismul a şi biruit deja. Şi asta este cât se poate de adevărat.

Teroarea provoacă însă şi mai multă frică, frica de posibili făptaşi. Ajungi să te întrebi: Este vecinul meu sau omul care stă lângă mine în tramvai periculos? Doar fiindcă poartă barbă sau este mai altfel îmbrăcat, că este musulman sau numai străin? Devine evident că teroarea modifică felul de a gândi, că otrăveşte minţile oamenilor. Frica produce păreri preconcepute, frica extremă chiar fobii, şi o astfel de evoluţie nu are voie să se petreacă în societăţile democratice.

Succesul la urne obţinut de formaţiuni xenofobe şi antiislamiste din numeroase ţări europene a demonstrat cât de otrăvită este deja starea de spirit în Europa. Primele ore scurse de la atacurile din Norvegia nu au făcut decât să confirme această stare de fapt. Totul era privit în acele prime ore prin următorul şablon: Norvegia are un contingent de trupe în Afganistan şi participă la atacurile aeriene ale NATO din Libia. Deci, bomba din Oslo nu putea fi detonată decât de un musulman. Cu două ore şi jumătate mai târziu, când s-a auzit de focurile de armă din tabăra de tineret, lumea şi-a spus automat: Executarea aproape simultană a mai multor atacuri poartă semnătura al Qaidei.

Nici informaţiile ulterioare nu i-au descumpănit iniţial pe specialiştii germani în materie de terorism care ţineau prelegeri la televizor. Imediat ei au venit cu întrebarea dacă făptaşul, imobilizat între timp, deţine cetăţenia norvegiană, fiindcă mulţi imigranţi musulmani au dobândit-o deja. Aşadar, au continuat ei, arestatul este blond cu ochi albaştri? Atunci trebuie să fie un norvegian convertit la mahomedanism. Se ştie că cei care se convertesc sunt foarte devotaţi noii lor credinţe. Ce-or fi simţit musulmanii care trăiesc în Germania, la auzul unor asemenea declaraţii la televiziunea publică germană? Că s-au simţit excluşi din societate nu trebuie nimeni să le ia în nume de rău. Şi astfel de momente otrăvesc modul de gândire.

Între timp ştim cu certitudine că făptaşul nu este musulman ci se vede pe sine ca pe un creştin radical. Pentru alte concluzii este încă prea devreme. Sigur este doar că teroarea este detestabilă, din cauza victimelor pe care le produce şi din cauza otrăvirii orizontului mental.

Adevarul despre – revolutiile - arabe si razboiul din Libia
Anul 2011 a început cu un val de revolte populare ce a trecut prin mai multe ţări arabe din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu, evenimente similare cu cele din 1989 din Europa de est şi cu revolutiile portocalii din spaţiul ex-sovietic. Aparent desfăşurarea evenimentelor a fost spontană, însă nu a durat mult până când implicarea externă a ieşit la iveală. Adevăraţii autori şi regizorii acestui spectacol au fost revelaţi atunci când "valul revoluţionar" a ajuns în Libia unde "rebeliunea" a trebuit să fie susţinută armat de către mai multe tări ale NATO. Timp de câteva săptămâni întreaga comunitate internaţională a asistat cu respiraţia tăiată la evoluţiile violente din această ţară timp în care mass media internaţională încerca să ne convingă că Ghaddafi este un tiran nemilos şi însetat de sânge. Să vedem însă cum arată dictatura libiană.

Fostul ambasadorul rus în Libia, Vladimir Chamov, întrebat într-un interviu dacă Ghaddafi şi-a asuprit cetăţenii, a spus: "Despre ce opresiune vorbesti? Libienilor li se acordă credite fără dobândă pe o periodă de douăzeci de ani pentru construcţia casele lor, un litru de benzina costă aproximativ 10 centi, produsele alimentare costă mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari.... Această ţară nu mai există acum."

Ce alte date şi cifre ştim despre Libia şi liderul ei?
• PIB-ul pe cap de locuitor al Libiei este de 14.192 dolari.
• Fiecare membru al unei familii care este subvenţionat de către stat primeşte 1.000 de dolari pe an.
• Şomerii primesc 730 de dolari lunar.
• Salariul unei asistente de spital este de 1.000 dolari.
• Ajutorul de naştere este de 7.000 de dolari.
• Cuplurile proaspăt căsătorite primesc un ajutor de 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament.
• Pentru a deschide o afacere un libian primeşte un ajutor financiar de 20.000 de dolari.
• Impozitele şi taxele majore sunt interzise.
• Educaţia şi asistenţa medicală sunt gratuite.
• Educaţia şi specializările în străinătate se fac pe cheltuiala guvernului.
• Există lanţuri de magazine pentru familii mari, ce au preţuri simbolice pentru produsele alimentare de bază.
• Vânzarea de produse expirate este pedepsită prin amenzi mari, iar în unele cazuri se pedepseşte cu detenţia.
• Un număr de farmacii distribuie medicamente gratuit.
• Contrafacerea medicamentelor este considerată o infracţiune gravă.
• Nu există plăţi pentru chirie, iar populaţia nu plăteşte pentru energia electrică.
• Vânzarea şi consumul de alcool sunt interzise prin lege.
• Împrumuturile pentru cumpărarea unei maşini sau a unui apartament sunt date fără dobândă.
• Sunt interzise speculaţiile imobiliare.
• În cazul în care o persoană decide să cumpere o maşină statul libian achită 50% din preţul ei, iar în cazul poliţiştilor 65% din preţ.
• Benzina este mai ieftină decât apa. Un litru de benzină costă 0,14 dolari.
(Sursa acestor date este un site de limba rusă; traducerea engleză a textului). O confirmare a unora dintre aceste date poate fi gasită aici)

Să presupunem totuşi că intervenţia militară ar fi fost justificată...
Atunci de ce s-a intervenit militar doar în Libia? Conform mass media în aceeasi regiune exista o multime de alte ţări în care "dictatori sângeroşi" omoară "populaţia paşnica şi neînarmată". Şi totuşi NATO, SUA, Franta sau Marea Britanie n u se duc acolo pentru "a face dreptate" şi a "restaura democraţia". De ce a fost aleasă această ţară în mod special? De ce este "democraţia occidentală" atât de obsedată de ideea eliminarii lui Ghaddafi şi de distrugere a Libiei, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa, printr-un scenariu similar cu cel din Irak? Şi cum se explică faptul că "rebelii" susţinuţi de SUA, Franţa, Marea Britanie şi de către alte ţări NATO colaborează cu luptători Al Qaeda, după cum a relatat mass media internaţionala? Această ciudăţenie a susţinerii unor terorişti de către americani a trecut rapid în uitare, fiind acoperită mediatic de asasinarea lui Osama bin Laden, presupusul lider al fantomaticei grupări teroriste mondiale, o altă poveste de adormit copii menită să refacă imaginea şifonata a SUA.

La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia: una oficială - protejarea drepturilor omului şi cea neoficială - furtul petrolului libian. Ambele sunt piste false. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian. Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care din 2005 a renunţat la "binefacerile civilizaţiei" şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia.

Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul. Muammar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle - de a refuza bancnotele de hartie şi de a începe să utilizeze din nou monede de aur ca pe vremuri. Acest lucru ar duce la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta ...

(În 1965 Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar vezi http://www.ina.fr/fresques/de-gaulle/fiche-media/Gaulle00105/conference-de-presse-du-4-fevrier-1965. În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco. Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu "atacul" lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur şi renunţă definitiv la etalonul-aur.)

O serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur. China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africaneau discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur. Muammar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi - dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă.

Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane. Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi: "libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii". Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur.

În cele ce urmează redăm un fragment dintr-un interviu cu German Sterligov, creatorul "Bursei aurului" din Moscova, în cadrul unei emisiuni a postului rusesc "Dojd":

Olga Pispanen: Şi apoi a venit condamnarea Libiei...

GS: O să-ţi spun ce evenimente au dus la acest lucru. În 2002 prim-ministrul malaezian Muhammad împreună cu Muammar Ghaddafi au propus lansarea unui dinar de aur. La început această idee a fost aprobată de către Irak, Sudan, Bruney şi Indonezia, iar în anul următor Emiratele Arabe Unite şi alte ţări au aderat la aceasta iniţiativă. Ei au inceput sa lucreze la această idee, au existat şedinţe ale miniştrilor de finanţe din aceste ţări, la care a început să prindă viaţă proiectul de a refuza tranzacţiile comerciale în dolari şi euro în favoarea folosirii dinarului de aur. A existat un proiect pilot în care monede de aur au fost bătute şi au început să fie folosit în Malaezia, Indonezia şi Iran. Ele au fost folosite în magazine obişnuite şi chiar şi acum pot fi folosite acolo, la fel ca orice altă monedă.

OP: Ai cumva un dinar de aur la tine?

GS: Nu am dinari, dar am "goldeni", pentru că fiecare ţară ar trebui să adopte propriul tip de monede de aur, iar noi le-am numit "goldeni".

OP: De ce se numeşte aşa? Nu suna prea ruseşte.

GS: "Golden" înseamnă "făcut din aur" în limba engleză. Înainte de aceasta, în Rusia, am avut "guldeni" şi "zloti". Le-am făcut la monetaria rusă "Gosznak". Am sugerat Libiei să folosească moneda noastră, dar au considerat că e prea mare, cântăreşte 1 uncie.

Dmitri Kaznin: Cum anume sugeraţi sa fie folosite aceste monede?

GS: Au existat discuţii pentru o lungă perioadă de timp între oamenii de afaceri ruşi şi arabi, care au fost găzduite de către Nadejda Azarenkova şi de firma de avocatura a lui Artur Airapetov, la care sunt şi eu co-proprietar. S-a ajuns la o situaţie similară cu cea dintre Stalin şi Hitler: Stalin era deja pregătit pentru agresiunea lui Hitler şi a plasat trupele sale la frontieră, dar Hitler dintr-un singur atac a distrus totul. Acelaşi lucru a făcut şi societatea occidentală. Asta este opinia mea: Muammar Ghaddafi era gata să declare respingerea folosirii dolarului şi a monedei euro în tranzacţii, însă a fost oprit de către sistemul bancar internaţional. Conturile sale internaţionale au fost blocate sub falsul motiv al "încălcării drepturilor omului".

OP: Conturile au fost blocate după anunţul că el a început să tragă în civili.

GS: Da, dar asta se întâmplă în toate ţările. Uitaţi-vă în jur - o mulţime de civili sunt ucişi în ţări precum Yemen şi nimeni nu le blochează conturile bancare. Intotdeauna se pot găsi justificări unor acţiuni, în acest caz uciderea de oameni a servit doar ca un pretext.

Însă motivul real al actiunii este efectul psihologic al ideii lui Ghaddafi (unul dintre principalii lideri musulmani), de a începe utilizarea dinarilor de aur, care a fost efectiv uimitor, a fost chiar mai periculos decât ideea în sine. De exemplu, există un stat malayezian numit Kelantana, care utilizează numai monede de aur, dar nu prea dă bătăi de cap liderilor globalisti.

Şi iată ca apare Ghaddafi, care sugerează ca toată lumea să respingă sistemul bancar internaţional şi să se elibereze de sclavia sistemului american al Federal Reserve Bank. Un număr mare de ţări l-ar urma în această acţiune. Acest proiect a fost pregătit intens timp de mai mulţi ani, Ghaddafi a militat pentru ca ţările africane să se unească toate într-un stat puternic şi să înceapă utilizarea monedelor de aur. Egiptul era pregătit să ia parte la el, de aceea revoluţiile au început acolo şi CIA a intervenit pentru a distruge planurile cu privire la ieşirea din sistemul bancar internaţional. Apropo, acest sistem mafiot international afectează de asemenea într-o mare măsură economia Rusiei. Trecerea de la utilizarea baniilor de hârtie la monede de aur - aceasta este ieşirea din criză şi din sclavia financiară.

OP : German, explica te rog... Cred că nu avem atât de mult aur câte bancnote de hârtie există.

GS: Desigur. Noi aproape că nu avem aur, doar hârtii fără valoare...

OP ... Aceasta înseamnă că dacă Muammar Ghaddafi va renunţa la sistemul bancar actual şi va începe să facă comerţ doar în aur, el va putea face schimburi comerciale doar cu ţările care au aur.

GS: Ţi-am spus despre începutul acestui proiect în anul 2002 pentru a explica faptul că un mare număr mare de ţări de la Indonezia la Irak s-au pregătit timp de 8 ani pentru asta.

OP: Dar nu au participat şi America, Franţa, Germania sau chiar Rusia...

GS: Desigur. Acestea sunt ţări mari, foarte populate, care produc multe bunuri. Nu mă refer la computere sau alte gadget-uri, ci la lucruri de care avem nevoie pentru viata de zi cu zi: produse alimentare, petrol şi aşa mai departe. Apropo de Rusia, vă rog să reţineţi la cine a apelat Ghaddafi înainte să îi fie aruncate bombe în cap. El a apelat la China, India şi Rusia - aceste ţări care ar putea fi gata oricând pentru a începe utilizarea monedelor de aur. În special China, care a anunţat că va emite yuani de aur în curând.

Şi notaţi care este primul lucru pe care l-au facut atât de lăudaţii "rebeli" din Libia . Ei nu creat un nou guvern - nimeni nu a auzit despre ideile lor politice. În schimb au deschis o Banca Centrală în Bengazi, care ar fi trebui să înlocuiască banca lui Ghaddafi. Acest lucru înseamnă că ei nu sunt împotriva politicii lui Muammar Ghaddafi sau a guvernării sale. Ci că ei vor să schimbe sistemul său financiar.

OP: Oricum, după cum am înţeles, doar ţările pe care le-ai numit sunt capabile de schimburi comerciale cu monede de aur. Numai 12 ţări. Doar ele vor fi capabile să facă comerţ unele cu altele...

GS: Crede-mă, nu este un număr mic. O să existe o reacţie în lanţ, pentru că toată lumea s-a săturat să fie sclavul Rezervei Federale americane şi a şefului ei Bernanke. Pentru ca Bernanke tipăreşte bani pe bandă rulantă şi îi da sub formă de ajutor băncilor din Statelor Unite ale Americii. Dacă Muammar Ghaddafi ar fi găsit timp pentru a lansa monedele de aur înainte de începerea războiului, nu numai ţările musulmane l-ar fi urmat. Ar fi fost multe ţări, poate inclusiv Germania. Orice ţară din lume care nu vrea să fie un sclav al lui Bernanke vrea să facă comerţ contra aur.

OP: Nu îţi este frică?

GS: Draga mea, eu deja trăiesc într-o pădure sălbatică.

****************************

Conform unei istorii a familiei Rothschild toate băncile naţionale din lume sunt controlate de către elita bancară mondială (evident la BNR principalul agent Rotschild este Mugur Isărescu despre care am mai scris). În 2001 pe tot globul mai erau doar 7 ţări care a căror bancă naţională nu era controlată de către sataniştii clanului bancar Rothschild: Afganistan, Irak, Iran, Coreea de Nord, Sudan, Cuba şi Libia. Generalul Westley Clark declara recent că planul ocupării unora dintre aceste ţări era pregătit înca din 2001:

Afganistanul a fost ocupat începând din noiembrie 2001, iar războiul din Irak a început imediat după ce în 2002 Saddam Hussein a intentionat să vândă petrolul în euro, în cadrul programului petrol contra hrana. Cuba şi Coreea de Nord au fost aproape complet izolate şi se zbat într-o cruntă săracie; este puţin probabil să mai poată deranja cu ceva bogătaşii planetei. Sudanul este de mai mulţi ani scena unui război intern. În 2006 Iranul a înfiinţat Bursa Iraniana de petrol, iar după un an a renunţat la tranzacţiile în dolari adoptând în loc schimburile comerciale în euro şi yeni, ameninţând astfel statutul de moneda internatională a dolarului. Ca urmare a acestei măsuri SUA şi Israelul au lansat ameninţari războinice şi chiar nucleare la adresa Iranului pretextând existenţa unui presupus pericol nuclear.
Din luna martie a acestui an se pare că a venit rândul Libiei.

Dr. Darius Stan

Incursiuni in toiul amintirilor viitorului

2011-07-20T06:46:00.000-07:00

Ca noi toti ceilalti, m-am nascut cu "speranta" ca voi traii intr-o lume lipsita de negura neamplinirilor, pentru ca am raspuns chemarilor " celor ce stiau " si puteau sa-mi daruiasca din cunoasterea lor pentru reusita pe mai departe.
Traiesc cu dorinta ca invatatura primita sa poata fi aplicata creand rodul impliniri celor ce m-au daruit. Traiesc cu dorinta ca invatatura primita de a primii un simplu si uman "multumesc " pentru a aduce bucuria in sufletele noastre.
Ca fiecare fiecare dintre noi avem insa "regrete" ce ne urmaresc pe parcursul intregii vieti.
Regretam faptul ca, lumea in care ne-am nascut nu este intocmai ca cea din povestile copilariei. Idealurile nemplinite ale vremurilor noastre despre care credeam ca puteau schimba lumea. Idealuri despre care vor mai vorbi probabil generatiile urmatoare ce vor primii la fel ca si noi speranta traiului intr-o lume mai buna.
Speranta ca peste milioane de ani , lumea va fi gata sa asculte invatatura si sa ingroape pentru vecie securea rautatilor incepand sa creada in armonia cunoasterii.
Domnule ambasador, domnilor profesori stimati colegi, va rog sa aveti puterea sa va bucurati de noi totii asa cum am fi facut-o daca am fi reusit. Daca am fi reusit sa schimbam intrega societate umana.

Revolutia Culturala Mondiala
Traim in era asa zisei mondializarii. Informatiile devin din ce in ce mai abundente, devin cantitative. Tehnologiile avanseaza fulgerator. Timpul se comprima. iar noi suntem tentati sa culegem in graba informatiile de la suprafata.
Suntem generatia analgezicilor, a grabitilor in van si a solutiilor de moment. Practic nu mai suntem in stare sa luam decizii rationale, pentru ca nu dispunem de o cunoastere suficient de performanta de prelucrare a informatiilor.
iata de ce arta comunicarii conteaza astazi mai mult ca nicicand. Ea poate servi mai bine echilibrarii interesului puterii acolo unde puterea poate conduce spre realizari. Din acest context putem percepe viitorul asteptat ca pe un paradox al valorilor la care se raportau cei din generatia noastra . Pentru ca :
- Noile generatii vor fi ca hipnotizate, ce vor fi ajutate sa descopere refugiul in noi droguri prin care se vor dezvolta industrii reinventate ce vor deriva din Ind. Farmaceutica si Chimica.
Se vor acutiza si se va pune mare accent pe noile modalitati de inrobire avand la baza multiculturalismul sexual si muzica cu inductie subliminala.
- Prin asa zisul concept Entertainment in general, vom constata atat o "indobitocire" a noii generatii.
- Logica, practica erudita, practica autodidacta va fi transpusa ca o maladie de genul alzheimer ca si o manifestarea dementa cu caracter progresiv. Incercarea de a retine cat mai multe, va fi dovada unui privitimism autistic fiind de cele mai multe ori primul semn ingrijorator al bolii .
Acestea vor fi cateva din cea ce ne rezerva Revolutia Culturala Mondiala.

Realizarile arma societatilor
In fiecare an mi-am propus sa fac un exercitiu de imaginatie in care sa regasesc peste timp si sa constat daca traectoria previzionata a fost corect apreciata sau dinpotriva, eronata. Anul trecut am invatat sa identific indicatorii de baza pentru a intelege sau a face diferenta dintre binele si raul existent in lumea noastra. Proiectul de fata doreste sa evidentieze regula de baza a socetati prin care este analizat conceptul binelui si al raului social.
Poate ca ar trebui sa incep cu o marturisire. Materialul de fata s-a nascut din curiozitatea pentru tot ceea ce priveste lumea, gandirea sociala, fundamentele pe care sunt construite relatiile internationale, politica si diplomatie mondiala.
Ani, apoi decenii de-a randul, am urmarit evenimentele ce se petreceau pe marea scena a lumii, de atatea ori derutante.
Dupa ce am citit cate ceva despre doctrine si curente politice, am inceput sa vad in spatele lor jocurile de interese, sa sesizez pozitiile de putere, sa judec aranjamentele facute la lumina zilei si sa surprind din manifestari aparent banale continutul si sensul celor stabilite departe de ochii publicului. Recunosc ca am fost uimit de multele oportunitati, unele majore, ce erau pierdute de unele societati in favoarea altora.
La inceput am fost intrigat sa vad cata lipsa de orizont si de imaginatie se etalau in campul strategiilor adoptate, cat de adanci erau, de multe ori, discrepantele dintre realitati si perceptii.
Pe urma m-am revoltat cand am vazut nonsalanta si cinismul cu care mari protagonisti ai politici isi prezentau interesele egoiste drept cerinte ale „comunitatii “, precum si frecventa cu care cei mici si mijlocii erau siliti, sub presiunea celor puternici, sa adopte pozitii care, pe fond, le contraziceau interesele si nazuintele.
Multa vreme am contemplat jocurile sociale de la adapostul necunoasterii.
Recunosc si sunt un fericit ,ca am avut prilejul sa cunosc mai bine proportiile discrepantelor dintre actorii principali ai societatilor, invatand de la profesorii mei puncte de vedere sau strategii prin care orice societate poate fi condusa.
In fine, am putut simti, pe viu, tensiunea dintre stiinta si practica din lucrarile unor oameni care se ocupau de problemele securitatii in relatiile mondiale.
Am putut astfel vedea mari oameni politici ai vremurilor in postura de negociatori reputati la lucru, precum si limitele stiintei atunci cand aceasta se incumeta sa intre pe taramul realitatii, dar si potentialitatile unui dialog onest si purtat cu buna credinta intre cunoastere teoretica si practica reala .
Asemenea implicari in realitati m-a ajutat sa privesc cu alti ochii literatura de specialitate, pe care n-am incetat s-o urmaresc, precum si informatia curenta asupra evenimentelor mondene.
Efectul cumulat al meditatiei asupra practicii sociale si reflectarii ei in cunoastere este regasita in prezentul material ...
Pentru inceput, as dori sa fiti informati de unele lucruri stiute in societatea noastra corect lasand depatre conexiunile din lumea sociala de zi cu zi.
As dori sa fiti constienti de faptul ca ne aflam existenta intr-o societate ca carei risipa in crescenta depaseste puterea de imaginatie umana. Aceasta risipa a intregului resurselor existente, a tuturor oportunitatilor de progres se fac in numele umanitatii si deci este vorba de o risipa din motive umanitare. Logica acestei societati risipitoare se numeste scala de valori.

Inovatia
Se spune ca omul s-a desprins din restul animalelor folosind inteligenta si inovatia. Si astazi inovatia este rasplatita oriunde in lume. Doar ca numai in unele state inovatia este premiata, iar in alte state inovatia reprezinta o incercare de nesupunere impotriva celor ce guverneaza. Deci, este o crima.
Sau altfel, se spune, ca un om a ridicat o piatra si apoi a aruncat-o asupra vanatului si asa a inceput vanatoarea utilizand arme. Aceleasi arme erau utilizate impotriva grupurilor de oameni ce veneau sa le fure prada sau vanatul vanatorilor. Asa au inceput luptele pentru supravietuire ale grupurilor.
Apoi un altul a inventat prastia. Asa au inceput razboiele si comertul cu armament…..Pentru unii comertul cu armament este un act licit iar pentru altii este un act illicit. In ambele situatii comertul cu armament inseamna creditul in putere.

Diferente conceptuale
De pilda se spune in cartile sacre ale oricaror culturii ( religii ) cum este un pacat sa ucizi. Este corect sa incerci sa controlezi cumva instinctul diabolic al unor indivizi. Deci ca individ este pacat sa ucizi. Dar atunci cand societatile intra in conflict moartea unui inamic devine un act de onoare.
Daca un om ucide mai multi oameni se numeste criminal in serie, iar atunci cand societatile se confrunta decimand populatii intregi, atunci aceste acte sunt considerate realizari. Realizari, se numesc si in cazul formelor de reorganizare, restructurari ale societatilor economice .
In fapt acestea sunt fereastrele prin care principial reusim sa ne vedem in viitor chinuiti de durerea dependentei. Sau altfel spus, acestea sunt crimele economico sociale ce genereaza noi afaceri care sunt de succes. Somajul , saracia, moartea prin infometare, uciderea rolului unui individ intr-o societate
ucid drepturile de a visa sau a gasi oportunitatea zilei de maine. Si toate acestea se intampla doar din motive umanitare si doar pentru ca altii sa poata inregistra realizari.

Realitatile maladive ale dezvoltarii

In lume sunt oameni ce se imbonlavesc. Boala sprijina medicina, industria farmaceutica, industria chimica, spitalele..etc. Daca oamenii s-ar gandi sa eliminam majoritatea bolilor ar insemna sa eliminam de asemenea anumite profesii. In acest caz in logica sociala este mai benefic sa concepem mai multe boli pentru ca populatiile societatilor sa poata fi sub control. Cel ce detine controlul inseamna ca poate masura. Daca poti sa masori poti si impartii. Asa a aparut impartirea inegala a beneficiilor.Pentru cei multi s-a decis sa urmeze calea suferintei, iar pentru altii, decidenti s-a impartit beneficiul de pe urma suferintelor celor multi.

Principiul refractar in favoarea conceptului economic
Conform principiului refractar “Cel ce poate in mic, poate si in mare” se poate observa cum inteaga logica sociala nu este inpresionata de realizarile marunte , individuale si mai degraba de poentialul la scara mare.
De pilda, in mare majoritate noi oamenii simpli ne bucuram de o realizare, o reusita in plan individual necesitand un efort din partea unui singur individ chiar daca serbarile manifestarile de bucurie sunt exercitii prin acuplarea la grup.
Marile realizari ale societatilor sunt realizate prin acuplarea la efort a tuturor membrilor grupului iar beneficial cuantificat fiind alocat doar unui individ sau unui grup restrans de indivizi. Pentru acest principiu s-a trecut in cultura oricarei credinte “ Crede si nu cerceta”.

Sa tragem foloase din daunele altora
Oamenii mor mai devreme sau mai tarziu si cu totii suntem constienti de acest fapt, doar ca unii trag foloasele de pe urma mortii sau mentinerii artificiala in viata a altora. Pentru unii este o tragedie, iar pentru altii momentul in care incep sa isi ofere serviciile in scopul beneficiilor personale.
Toata lumea cunoaste faptul ca organismele vii regenereaza avand o dinamica permanenta. Societatile sunt adevarate exemple ale regenerarii perpetue.
Plecand de la principiul renasterii si teama oamenilor conduse catre inevitabil
“alesi societatilor” oamenii de afaceri ne conduc catre disperare. Subcultura, intoxicarea cu retete de succes, programele de stiri, documentare comandate creaza artificial dependentei. In acest caz se conduc masele catre dependenta utilizarii tot mai des la tot felul de gadgeturi. Aceste instrumente conduc catre un mai bun control al celor multi.
Mai elogvent este cazul propus de Maiorul CIA, Ralph Peter de distrugere a reactiilor maselor prin subjugarea subiectilor prin bombardare continua cu informatii, programe documentare, mesaje subliminale transise prin media.

Cartea marelui strateg Sun TZU ne invata despre practica oamenilor in jocul puterilor

Iata o pilda exelenta. Generalul Shao si-a pierdut viata intr-o batalie din secolul al III-lea. A izbucnit o lupta apriga pentru putere intre fiii acestuia. Kao a hotarat sa se foloseasca de acest prilej pentru a da lovituri zdrobitoare fratilor Yuan. Oastea condusa de el a atacat Wuheng, unde fugisera fratii Yuan si a cucerit tinutul.
Fratii, disperati, au plecat in Liaodong impreuna cu trupele ce le mai ramasesera pentru a gasi un adapost la Gongsun Kang, sef local. Consilierii lui Kao l-au indemnat pe acesta sa porneasca imediat o expeditie in Liaodong ca sa-i captureze pe fratii Yuan.
Kao a ras in hohote.
El a stiut si a afirmat ca in cateva zile Gongsun Kang ii va trimite capetele fratilor Yuan drept pentru care s-a intors cu oastea in orasul Xuchang si a asteptat linistit evolutia situatiei.
Gongsun Kang stia foarte bine ca fratii Yuan aveau in permanenta ambitia de a ocupa Liaodong si ca de data aceasta au venit la el sa ceara adapost ca niste caini vagabonzi din cauza ca nu mai puteau tine piept ofensivei lansate de Kao. El nu voia sa intre in conflict cu cel mentionat, cel mai puternic om pe acele vremuri. De aceea la inceput a vrut sa-i refuze pe fratii Yuan. Se gandea in acelasi timp insa ca daca in etapa urmatoare Kao va ataca Liaodong, nu era chiar asa de rau daca-i primea pe fratii Yuan ca sa poata opune in comun rezistenta ofensivei inamicului. Dar cand a aflat ca Kao s-a intors la Xuchang, fara sa manifeste nici o ostilitate fata el, Gongsun Kang s-a razgandit. a dat ordinul ca fratii sa fie ucisi si capetele lor sa fie trimise in tabara lui Kao in semn de prietenie. Kao, care cunostea perfect starea psihica a lui Gongsun, a reusit sa nimiceasca inamicii periculosi fara sa piarda niciun ostas, pur si simplu.

Medicamentele si sanatatea epurativa a omenirii

Daca nu am fi avut exemple recente de companii farmaceutice care au vandut medicamente cu efecte devastatoare/jalnice , ar fi fost mai simplu sa catalogam tragedia declansata de un anumit medicament drept o simpla eroare . Oricum , rapiditatea de a arunca pe piata un medicament inainte de a fi testat suficient , nu este un fenomen izolat . Multe companii farmaceutice din intreaga lume au lansat prematur pe piata asa-zise leacuri miraculoase , ale caror efecte s-au dovedit catastrofale . Sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a inaugurat intr-o perioada de recesiune majora-[ale caror fabricii au fost implicate mai inainte], in productia de chimicale in vederea exterminarii rasei umane in masa , mai bine zis , folosirea ca substante de lupta . Dupa terminarea razboiului , acestea au schimbat macazul , lansand pe piata medicamente destinate vindecarii tuturor bolilor .
In 1946 , o fabrica ridicata din groapa de moluz a Germaniei postbelice , unde lucrau 1500 de angajati in vederea obtinerii si producerii de sapun si detergenti , a fost transformata intr-un altfel de fabrica . Totodata , a fost pusa pe picioare o companie subsidiara denumita -CHEMIE GRUNENTHAL- care si-a inceput activitatea intr-o turnatorie de cupru de linga Hamburg . Cativa ani a produs antibiotice , ptr unele companii[compania americana -LEDERLE-] cu care avea stranse relatii comerciale . Apoi , la inceputul anilor 1950 , au inregistrat mai multe esecuri , atunci cand unele medicamentele au produs grave reactii adverse si chiar decesul unora . Pastilele de Talidomida-[Distavel] a fost printre acele medicamente care au fost sintetizate de compania Grunenthal , care trebuia sa aiba un efect sedativ . Desi multe dintre simptomele raportate de medici au fost ignorate , Chemie Grunenthal a ignorat semnalele de alarma , si a intrat in profitabila industrie a sedativelor/hipnoticelor , inclusiv in productia Talidomidei .
Acest produs/medicament era extrem de popular , mai ales ptr efect impotriva greturilor de care suferea femeile insarcinate .
In 1957 , Talidomida a fost promovata in 50 de tari de pe tot mapamondul , in special in Marea Britanie .
Compania -DISTILLERS COMPANY- a insistat mai cu seama asupra sigurantei si beneficiilor sedativului ptr femeile insarcinate . Durerea era , dupa cum pare , ca unul dintre efectele secundare necercetate ale talidomidei se manifesta astfel : Ajungea in placenta si bloca dezvoltarea vaselor de sange . Acest proces producea malformatii severe care afectau fetusul , iar impactul se producea in cazul unei administrari in primul trimestru de sarcina , in special intre zilele de 25 si 50 ale sarcinii , mai bine spus , cand multe femei nici nu erau constiente ca ramasese insarcinate . Malformatiile corporale erau , in general , reprezentate de absenta s-au deformarea membrelor . Se estimeaza ca au fost afectati cel putin -15000- de fetusi din 46 de tari , dintre care -12000- s-au nascut cu malformatii ---- o treime au murit in primul an de viata .
Multi dintre cei mutilati de medicament , mai sunt in viata si astazi , insa cu unele malformatii produse de acest medicament . De exemplu , Thomas Quasthoff , unul dintre cei mai importanti baritoni germani , s-a nascut cu malformatii grave in 1959 , la Hanovra . Parinti sai incapabili sa-l ingrijeasca , l-au trimis la un sanatoriu unde a fost crescut . Scolile muzicale au refuzat sa-l primeasca , in ciuda glasului sau care incepuse sa capete volum --- deoarece nu indeplinea criteriile cerute la inscriere --- iar printre altele , el nu putea sa cante la vreun instrument muzical , membrele fiind diforme . Pina la urma , el si-a construit cum a putut o cariera exceptionala de interpret ---- el fiind mai degraba , un caz aparte/exceptional care confirma regula Vointei Inascute . Retrospectiva spune ca , medicamentul a provocat probleme inca de la inceput , deoarece , s-a vazut mai tarziu efectele lui . Primul copil care a suportat efectele talidomidei , s-a nascut in ziua de Craciun a anului 1956 , desi medicamentul a fost pus in vanzare dupa data de 1-octombrie-1957 . Pina in 1960 , talidomida sa vandut destul de bine , in ciuda malformatiilor produse de el . Era distribuit in mai multe tari de 14 companii sub -37- de nume diferite , si se vindea fara prescriptie medicala . El se combina cu alte medicamente , de pilda cu aspirina , si era recomandat in general ptr dureri de cap , migrene , tuse , guturai , gripa , astm , nevralgie , instabilitate nervoasa , ptr calmarea copiilor agitati , si ptr somn in cazul femeilor insarcinate . DISTILLERS COMPANY din Anglia producea talidomida recomandand-o ca remediu impotriva greturilor matinale , iar medicamentul era distribuit in Insulele Britanice , in Australia si Noua Zeelanda , sub numele de DISTAVEL .
In 1960 , talidomida obtinuse un succes mondial atat de mare , incat producatorul Chemie Grunenthal , a decis sa incerce sa obtina licenta Administratiei Americane ptr Alimente si Medicamente-[FDA] in vederea distributiei pe piata din Statele Unite . Pagina de internet a companiei Grunenthal sustine si astazi ca medicamentul este util si ca ,,,Doar nestiinta si poate neatentia au dus la catastrofa'''. Reprezentatii firmei insista si sustin ca medicamentul exemplifica mai presus de orice , grija fata de client . Probele care au aparut intre timp ne fac sa ne indoim ca nestiinta ar fi putut fi invocata , mai ales ptr ca avertismentele nu lipseau .

EROII MEDICALI
Dar pe scena au aparut mai multi eroi medicali . Prima eroina a fost Frances Oldham Kelsey , o tanara care se angajase recent in -FDA-. Ea nu a fost impresionata de studiile care i-au fost prezentate ce demonstrau siguranta medicamentului in parte , problema era ca aria ei de specialitate era toxicitatea sarcinii , si nu altceva . Talidomida se dovedise sigura in timpul testarii pe animale . Multi cred ca , misiunea testelor de toxicitate , demonstrau , ca nu era suficient sa te folosesti de testele animalelor ptr a explica ca un medicament este corespunzator si in cazul oamenilor . Altii sugereaza ca testele cu pricina nu fusesera efectuate corect , s-au ca , rezultatele lor fusese gresit interpretate . Cert este ca Frances Kelsey a refuzat sa autorizeze vanzarea Talidomidei in SUA . In ciuda presiunilor considerabile exercitate de o companie locala de medicamente , Talidomida nu a putut ajunge pe rafturile farmaciilor , pina cand nu s-a aflat adevarata amploare a dezastrului pe plan mondial . In 1962 , Oldham Kelsey a fost premiata ptr rolul sau , de presedintele Kenedy cu cea mai importanta medalie rezervata civililor in SUA . Tinand cont de evenimentele de mai tarziu , se poate spune ca -FDA- nu mai este si astazi la fel de precauta ca in acele vremuri --- daca nu cumva intregul merit i-a revenit unei doctorite tinere si entuziaste . Indiferent cum stau lucrurile , si ce credem noi , este sigur ca pretentiile de mai tarziu ale unor companii din Europa , care sustin ca nu au avut nici un motiv sa se indoiasca de siguranta Talidomidei , deja pusese sub semnul indoielii , prin prisma refuzului -FDA- de a emite licenta . Este interesant ca si francezii au refuzat comercializarea lui.

Dovedibil
In aprilie 1961 , un medic de la Spitalul ptr femei -CROWN STREET- din Sidney , Australia , doctorul William McBride , a fost consternat de malformatiile membrelor si intestinelor descoperite la -3- copii nascuti la scurta vreme unul dupa altul . Cercetarea sa a demonstrat ca singura legatura intre cele trei cazuri era ca , toate cele trei mame foloseau talidomida . Avertismentele sale au fost respinse . El i-a anuntat si pe reprezentantii -DISTILLERS COMPANY- din Australia ca ar putea exista o legatura intre malformatii si Distavel-[talidomida] . Compania-mama din Anglia sustine ca nu a primit nici un raport de acest gen . Promotiile ptr vanzarea medicamentului s-au intensificat , iar compania a distribuit -250000- de fluturasi-[prescriptie] in care se afirma ca talidomida era ,,,Un medicament inofensiv chiar si ptr o lunga perioada de administrare''' si ca este ,,,Complet inofensiv in cazul copiilor''' - asta in ciuda faptului ca , ulterior-[decembrie-1959 , ianuarie-1960] doctorul Somers , efectuase mai multe teste in laboratoarele companiei Distillers si redactase memorii interne in care sublinia posibila toxicitate ridicata a medicamentului . McBride a scris o scrisoare catre publicatia medicala THE LANCET , publicata in decembrie 1961 sub titlu : TALIDOMIDA SI ANOMALIILE CONGENITALE . Ca din intamplare , in Germania Occidentala , un doctor pe nume Widukind Lenz incepuse sa fie preocupat si el de o serie de malformatii ale membrelor si urechilor , ajungand la mijlocul lunii decembrie , la aceleasi concluzii ca si McBride . El a sunat pe 16-noiembrie la compania Grunenthal ptr a le comunica ingrijorarile sale , insa a fost nevoie de 10 zile intensificate si de presiuni , ptr ca insistentele sale sa fie luate in seama .
Medicamentul , in diferitele sale forme , a fost retras pe -26-noiembrie-1961- din farmaciile vest-germane si , cateva zile mai tarziu , din Marea Britanie si Australia ---- desi anumite formule au ramas in vanzare cel putin pina in martie 1962
Intr-un mod inexplicabil , multe luni dupa ce a fost retras de pe piata vest-germana , Talidomida a fost comercializata in continuare in ,Brazilia , Spania , Italia , Japonia ....etc intr-o formula care se vindea fara reteta . Dupa aceea , companiile au evitat in mod rusinos sa admita greseala facuta , si compesarea corecta a victimelor . Pagina de Internet a companiei Grunenthal , [la vremea cand se scriau aceste lucrari] demonstra ca aceasta era inca departe de a-si asuma raspunderea --- discursul justificativ capatand pe alocuri un ton extrem de vehement si indignat .
In 1972 -SUNDAY TIMES- din Londra publica un articol socant --- unul dintre textele de pionerat in domeniul activismului jurnalistic , condamnand deschis incapacitatea companiei DISTILLERS de a compensa adecvat victimele si aducand in discutie motivele care i-au determinat sa scoata pe piata acest medicament . Articolul a dezvaluit si rezultatele unor cercetari efectuate in Germania in anii 1950 , in care se vorbea despre efectele talidomidei asupra sistemului nervos la copii . Raspunsul a fost o citatie judecatoreasca si , interzicerea publicarii altor articole , care a dus in cele din urma , la un proces ajuns la CURTEA EUROPEANA de JUSTITIE in 1979 .

Care era rezultatul ?
Doar o victorie a jurnalismului si a dreptului la libera exprimare . De-a lungul anilor s-au scris sute de carti si lucrari pe aceasta tema , iar acuzatiile si ipotezele de tot felul , au incercat sa stabileasca motivele care au adus aici , atat procedurile de testare , cat si masurile de siguranta .
O ironie tragica este ca , William McBride omul din umbra , cel care alaturi de doctorul Widekund Lenz , ar fi descoperit natura toxica a talidomidei mai demult , ei si-au continuat studiile si cercetarile asupra medicamentului si dupa ce a fost retras de pe piata . Cca 40 de ani mai tarziu , in 2004 , se publica un nou articol in The Lancet , avertizand asupra faptului ca , toxicitatea talidomidei ar putea sa se transmita genetic si la urmasi .

REVENIREA MEDICAMENTULUI

S-ar putea sa existe multe alte consecinte nedescoperite , intru-cat talidomida a revenit , in mod spectaculos , pe rafturile farmaciilor . S-a demonstrat ca are un efect puternic si pozitiv asupra boli -SIDA- si Leprei , si ar putea chiar inhiba dezvoltarea celulelor canceroase , prin aceleasi caracteristici inhibitorii care-l faceau atat de periculos in cazul femeilor insarcinate . Dar , de data aceasta a primit licenta -FDA- , numai sub numele de -THALIDOMID- , ptr a le reaminti tuturora istoria si geneza acestui medicament ---- in locul denumirii generice sub care producatorii ar fi vrut sa-l comercializeze .

Biografia datelor
www.thalidomideuk.com
KNIGHTLEY , PHILLIP , HAROLD EVANS , ELAINE POTTER si MARJORIE WALLACE - Suffer The Children . The Story Thalidomide , New-York , The Viking Press -1979- Stephens , Trent si Rock Brynner , Dark Remedy : The Impact of Thalidomide and its Revival as Vital Medicine , Cambridge , Massachusets , Perseus Pub 2001 .

Autor: Dr. Darius Stan

Sodoma, Gomora şi bacalaureatul

2011-07-10T23:00:00.000-07:00

La anumite intervale de timp naţiile, care se respectă, îşi fac propria analiză pentru a fundamenta răspunsul la veşnica întrebare: şi acum încotro? Uneori, pentru cei delăsători, aceste analize sunt impuse de organisme sau factori extrinseci care veghează, ca entitatea statală respectivă, să nu vicieze mediul de dezvoltare a celorlalţi. Din păcate, în cazul nostru, după 1989 de prea multe ori organisme internaţionale de evaluare sau arbitraj ne-au impus astfel de analize. De cele mai multe ori ne-au impus chiar şi soluţii! De ce n-am avut curajul să facem din proprie iniţiativă aceste analize? De ce am ascuns de prea multe ori adevăruri despre care toată lumea ştia că există? De ce n-am avut curajul să promovăm măcar ideile inteligente, chiar dacă pe creatorii lor i-am crucificat? Răspunsul poate fi găsit în conceptele, ideile şi metodele învechite, conservatoare care domină managementul instituţiilor publice. După 1989, Ţara neavând o direcţie definită de evoluţie (acesta fiind şi motivul principal al dificultăţii de încadrare a evenimentelor de atunci la categoria Revoluţie), sistemul a urmat un proces continuu de destructurare, mai degrabă stimulat către distrugere decât spre valorificarea capitalului existent. În acest mediu s-a format o structură ce a reuşint să se consolideze. Un agregat format din elementelor politice combinate cu forţele de represiune ale fostului regim (cu principii cu tot) a reuşit să formeze ceea ce se numeşte Sistemul ticăloşit , concentrând puterea (politică, judecătorească, administrativă şi economică) într-un cerc relativ restrâns care se protejează necondiţionat. Acum avem în România cercul Sistemului ticăloşit si Restul, adică ceilalţi. Chiar dacă acest Rest este consistent atât ca dimensiune, structură profesională, nivel de intruire, etc, El nu a contat prea mult in aceşti ultimi douăzeci de ani. A fost extrem de dezbinat, nereuşind să-şi creeze un curent civic suficient de articulat, care să-i coordoneze acţiunile./ După o prea lungă introducere (aparent fără legătură) încercăm să diagnosticăm catastrofa de la baclaureat, să vedem ce adevăruri ascunde, care ar putea fi cauzele şi, mai ales, ce urmări ar putea determina. În analiza noastră considerăm că actorii principali sunt: elevii, profesorii, clasa politică şi părinţii. Lăsând la o parte micile şi de necontestat performanţe, imaginea publică a realizărilor elevilor de liceu abundă în: fumat şi consum de alcool în şcoli, bătăi categoria fete, băieţi sau dublu mixt, consum de etnobotanice şi droguri de mare risc, sex şi chiar crime. Cu toate acestea, cred că elevii sunt pe ultimul loc în responsabilitatea decăderii. Ei sunt obiectul muncii. Cu ce este de vină un lemn de nuc dacă tamplarul nu este capabil sa producă o mobilă valoroasă?// Profesorii de ieri, dascălii de astăzi, cu aceleaşi excepţii, nu s-au dat în lături de la şpăgi, sex cu elevi, destrăbălari în public şi un nivel de pregătire de tot râsul, confirmat la testele profesionale. Criteriul politic fiind suprem în promovarea pe funcţii, prea puţini mai sunt interesaţi de performanţe. Vina lor, chiar dacă nu au prima responsabilitate, este enormă! Au distrus, prin aport direct, câteva generaţii din ceea ce le plăcea să numească viitorul ţării!// Clasa politică, cea care a susţinut şi degenerarea sistemului de învăţământ, nici ea nu cred că are vina principală. Clasa politică, pentru perpetuarea poziţiei, a dat Restului ceea ce acesta a dorit şi a acceptat: opiu, iluzii, speranţe deşarte, etc. Am văzut bălăcării de o parte şi de cealaltă, fără nici un fond, care m-au dus din nou la Eminescu: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mîna pe ei, Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! Doar aşa ar scăpa ţara de tumoarea cancerului politic care ne secătuieşte.// Părinţii sărmanii, care atunci când odraslele călcau în străchini îi judecau cu prea multă indulgenţă derobându-i totdeauna de responsabilitate, ei au făcut eforturi prim ''metode româneşti'' pentru ca odrasla să trecă clasa, să ia o diplomă, fără nici un fel de acoperire. Ei au avut toate pârghiile să acţioneze atât în relaţia cu elevii, cu şcoala dar şi cu politicienii, pe care i-au votat, mereu, fără vreo garanţie. Dezinteresul pentru viitorul propriilor odrasle reprezintă elementul principal care a dus la situaţia bacalaureatului 2011. Şi cînd mă gândesc câte leaturi de această calitate au fost basculate în universităţi de doi bani (tiparniţe de diplome) care după o îndobitocire suplimentară le-au turnat în societate. Mă cutremur când mă gândesc că ei sunt deja medici, ingineri, judecători, poliţişti,.... politicieni. Oare acestea nu sunt păcate mai mari decât a celor din Sodoma şi Gomora care nu pot fi purificate decât prin foc?
Autor: Dr. LÃPUSAN ALEXANDRU

Lansarea volumului „Dreptul international intre stiinta, diplomatie si politica; "In honorem Dumitru Mazilu”

2011-07-04T23:28:00.000-07:00

Joi, 30 iunie 2011, la ora 17.30, sala de conferinte „Iorgu Iordan” a Universitatii Crestine „Dimitrie Cantemir” din Bucuresti a gazduit lansarea volumului „Dreptul international intre stiinta, diplomatie si politica; in honorem Dumitru Mazilu”.
Volumul „Dreptul international intre stiinta, diplomatie si politica” este prima carte omagiala dedicata personalitatii domnului prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, realizata sub coordonarea doamnelor conf. univ. dr. Luminita Dragne si conf. univ. dr. Madalina Tomescu, si tiparita sub sigla editurii Universul Juridic.
In cadrul lansarii au luat cuvantul majoritatea celor prezenti in sala, persoane care au avut legatura cu ilustrul profesor macar o data de-a lungul carierei. intre cei prezenti in sala le amintim pe doamnele Madalina Tomescu, Corina Dumitrescu, Elena Ianos Schiller, Constanta Calinoiu, Luminita Dragne, Lucia Mocanu, Mihaela Nistorescu si pe domnii Mihai Badescu, Nicolae Cirstea, Nicolae Neagu, Victor Ionescu, Dan Nastase, Darius Stan, Constantin Anechitoaia, Marian Covlea, si Cristian Tomescu, fiecare avand numai cuvinte alese despre profesorul Dumitru Mazilu, dar mai ales despre omul Dumitru Mazilu.
La finalul evenimentului, domnul prof. univ. dr. Dumitru Mazilu i-a onorat pe cei prezenti in sala cu un discurs asa cum numai domnia sa stie sa formuleze, patosul cu care a vorbit emotionandu-i pe multi.
Volumul cuprinde mai multe ganduri dedicate domnului prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, personalitate marcanta a vietii publice din tara si din strainatate, marturie fiind exceptionalele realizari atat pe plan politic si diplomatic, cat si pe plan cultural si social.
Profesor universitar de renume, conducator de doctorat, autor a numeroase lucrari de specialitate, membru al unor academii de stiinta si universitati de prestigiu din strainatate, domnului Dumitru Mazilu a avut o contributie majora la dezvoltarea stiintei si invatamantului romanesc.
Presedinte, vicepresedinte si membru in diverse comisii si comitete ale Organizatiei Natiunilor Unite, precum si in alte organizatii internationale, domnia sa si-a dedicat intreaga viata luptei pentru apararea si promovarea drepturilor omului.
Evenimentul a reunit personalitati din invatamantul superior, oameni de cultura, politicieni, studenti, masteranzi, doctoranzi si fosti doctoranzi ai domnului profesor Dumitru Mazilu.

http://www.juridice.ro/154309/lansarea-cartii-dreptul-international-intre-stiinta-diplomatie-si-politica-in-honorem-dumitru-mazilu-cum-a-fost.html

Sa vorbesti despre cei ce ti-au fost profesori

Nu este deloc simplu si usor sa vorbesti despre cei ce ti-au fost profesori, mentori si modele in viata fara de amprenta legaturilor ce s-au creat. Spun acest lucru pentru ca ar trebui sa fim impartiali, sa ne indepartam de fiinta noastra ce a fost plamadita si modelata cu suflul lor experential.
Si poate ca ar fi trebuit sa-l evocam simplu ca pe omul stiintific, iubitor de carte, grijuliu fata de noi, cei am primit cate ceva din invatatura lor. Sau dimpotriva, pentru ca nu am putea sa zugravim impersonal, trebuie sa precizam ca ei sunt oamenii aflati intr-o perpetua cautare de a surprinde frumosul din jurul nostru, pe care sa ni-l ofere intre coperti de carte.
Cuvantul nostru este un imprumut al cuvantului lor ce dainuie prin noi pentru ca au stiut sa inobileze prin cultura domenii aride ale relatiilor intre tot si toate, si sa le prezinte intr-o aparenta plina de stralucire.
Profesorii sunt cei ce ne calauzesc in drumurile pline de obstacole si de capcane pe care viata ne-o prezinta.
Nu in ultimul rând, ar trebui sa stim ca ne referim la oameni modesti si discreti, loiali, metodici si meticulosi, cei care muncesc o viata pentru a ne oferi raspunsuri la intrebarile viitorului.
In fine ma incumet sa incerc, cu ingaduinta dumneavoastra, sa va impartasesc cateva impresii despre, Ambasadorul Dumitru Mazilu, asa cum l-am cunoscut, asa cum el apare in fapte, inclusiv in cartile sale. El este si va ramane Profesorul meu cel ce m-a sfatuit si m-a invatat, cel ce mi-a condus mana intocmai unui elev, mic invatacel in primi ani de soala. El va ramane pentru mine omul de la care am invatat sa apreciez si sa intrevad raspunsurile la intrebarile viitorului.
Sunt convins ca Ambasadorul Dumitru Mazilu are o foarte bogata viata sufleteasca, inmanunchind trairi, comandamente morale si convingeri intelectuale. Sunt sigur ca pe aceasta viata sufleteasca si-au pus, pentru totdeauna pecetea, mediul familial si locurile natale.
Caci Ambasadorul Dumitru Mazilu a venit pe lume intr-o tara cu nume de basm. Romania. O tara cu o familie numeroasa, cu rude multe, randuite pe ramuri si pe grade, unite prin sentimente trainice de apartenenta si de comunitate a destinului. Sufleteste, nu s-a despartit niciodata de aceste meleaguri ale radacinilor, populate de rubedenii. Romania pentru el inseamna legatura sacra de sange ce il urmareste mereu si pretutindeni. In pauze furate Capitalei cosmopolite sau saloanelor de inalte ceremoni, revine sa revada locuri si oameni. Nu e o intoarcere, pentru ca el n-a fost, cu adevarat, plecat de acolo. E o revenire la matca, intr-o succesiune de existente, de trairi, naturala ca tot ceea ce tine de viata.
Stie, oare, Ambasadorul Dumitru Mazilu, cat datoreaza acestor radacini? Cred ca da.
Stie el, insa, ca sunt nu putini cei care-l invidiaza pentru acest izvor de bogatie sufleteasca?
Eu nu ma sfiesc sa marturisesc ca eu sunt unul dintre acestia. Pentru ca soarta a facut sa am bucuria de al intalni pe exelenta sa, luand pilda trairilor experentiale ale cercetatorului ce coboara in arena deschisa. Spun ca ma inchin soartei caci putini, foarte putini cunosc ca fiecare ora petrecuta in compania domniei sale, este pur si simplu o invitatie la cunoastere si cercetare, o invitatie la civilizatie si cultura.
Este el Profesorul meu, Ambasadorul Dumitru Mazilu, cel despre care colegii de la Centru de Studii pentru Securitate din Zurich Dr. Daniel Möckli si Dr. Rolf Oertli spuneau:
"Suntem onorati sa cunoastem lucrarile foarte importante ale Ambasadorului Dumitru Mazilu, dovada vie a gandiri romanesti, ce tratateaza diverse teme pregatind prin cele scrise noile generatii pentru relaţiile diplomatice internationale. Aceste carti trebuie prezentate tuturor celor intersati de realitatiile subliminate de veacuri.
Aceste scrieri trebuiesc cunoscute in primul rand de toti cei ce acced in cariera de diplomati, dar si de toti cei ce vin in contact direct cu relatiile internationale."
Si spun ca sunt fericit caci din curiozitatea pentru tot ceea ce priveste relatiile internationale, politica si diplomatia mondiala am fost ales sa cunosc pe cel ce ani de-a randul, apoi decenii de-a randul, a urmarit evenimentele ce se petreceau pe marea scena a lumii si care erau de cele mai multe ori derutante.
Am fost ales sa-l cunosc pe cel ce m-a ajutat sa vad ce sta in fapt in spatele jocurilor de interese, sa sesizez pozitiile de putere, sa judec aranjamentele facute si sa surprind din manifestari aparent banale, continutul si sensul celor stabilite departe de ochii publicului.
Multi ani domnule Ambasadorul Dumitru Mazilu! Multi ani sanatosi va doresc domnule Profesor Dumitru Mazilu!

Dr. Darius Stan

Drumul celor 1000 de li incepe cu primul pas

2011-07-04T23:23:00.000-07:00

Imi amintesc cum, la scoala fiind, in fiecare dimineata cantam imnul national.
Parca revad imaginea a zeci de copii aranjati in careu de pe platoul scolii,
care cantau cat ii tineau plamanii.
Imi amintesc cu mult drag de clipele placute sau mai putin placute pe care le
puteam vedea de la nivelul meu de mic invatacel. Si niciodata nu am uiat ce ma
invata profesorul meu cand spunea ca oamenii se nasc cu „speranta" traiesc cu
„dorinta" si ne parasesc cu" regrete"

Astazi , in ceas aniversar, am cautat sa aduc in atentia dumneavoastra, in
cateva cuvinte care sa reflecte cat de importanta este vointa in viata unei
natiuni.
Am fost impresionat placut cand am ascultat pentru prima oara imnul
R.P.Chineze,
Si de doaua ori mai placut impresionat de cuvintele frumoase ce compun acest
sacru cant .
Sculati-va, voi, care refuzati sa fiti sclavi!
Cu trupul nostru ºi sânge, sã ne construim noi Marele Zid nostru!
Acum cand Naþiunea chineza se confrunta cu un mare pericol.
Raspundeti la fiecare apel ce vine de departe.
Scoalã-te! Scoalã-te! Scoalã-te!
Milioane de oameni, dar cu o singurã inimã,
Înfruntând focul inamicului.......

China a reusit sa uimeasca prin vointa de a fi o natiune ce scrie pagina dupa
pagina in istoria universala. Mari carturari ai lumii occidentale au reflectat
si au fost impresionati de cultura si dorinta chineza. Caci venita de peste
5.000 de ani inainte de Hristos, China a fost si va ramane o natiune de milioane
de oameni , ce au in piept o singurã inima. O singura inima pentru noi toti, o
inima mare din care se intrevede dorinta de a daruii fiecaruia dintre noi
speranta....
Vicepresedintele Comitetului National pentru Dezvoltare si Reforma din China,
Xie Zhenhua, a declarat, in cadrul simpozionului international la nivel inalt
dedicat schimbarilor climatice si dezvoltarii ecologice cu emisii reduse de
bioxid de carbon care s-a deschis in seara zilei de 22 iunie 2011, ca tarile
lumii trebuie sa intensifice cooperarea internationala si sa depuna eforturi
comune in domeniu. Programat sa se desfasoare pe durata a trei zile, simpozionul
este gazduit in comun de China si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD).
Cele trei teme importante ale acestei reuniuni sunt: politicile si actiunile
pentru o dezvoltare ecologica cu emisii reduse de bioxid de carbon, adaptarea la
actuala situatie si provocarile schimbarilor climatice, precum si cresterea
capacitatii manageriale si de strangere de fonduri pentru a face fata
schimbarilor climatice.
Xie Zhenhua a declarat ca fiecare tara are conditii concrete si se afla in etape
diferite de dezvoltare, motiv pentru care nu trebuie aplicat un mod unitar de
dezvoltare ecologica. China actioneaza pentru cautarea unei cai de dezvoltare cu
specific chinezesc.
"China este o tara in curs de dezvoltare al carei produs intern brut pe cap de
locuitor abia depaseste 4.700 dolari. Cu o populatie mai mare de 1,3 miliarde
locuitori, China cunoaste un mare dezechilibru al dezvoltarii in diferite
regiuni, se afla in perioada de industrializare si urbanizare accelerata. De
asemenea, China se confrunta cu mai multe provocari reprezentate de dezvoltarea
economica, eliminarea fenomenului saraciei, imbunatatirea vietii populatiei,
reactia la schimbarile climatice si protectia mediului.
China porneste de la realitatile interne, incearcand o cale de dezvoltare
ecologica, cu emisii reduse de bioxid de carbon, cu specific chinezesc, adoptand
o serie de masuri pentru economisirea energiei si reducerea emisiilor poluante".
Xie Zhenhua a precizat ca pentru a face fata schimbarilor climatice si pentru
stimularea unei dezvoltari ecologice, nu poate lipsi cooperarea stransa a
tarilor lumii.
"In actuala situatie, tarile dezvoltate detin o puternica putere economica si
poseda tehnologii avansate pentru reducerea emisiilor de bioxid de carbon.
Tarile in curs de dezvoltare duc lipsa nu doar de fonduri, dar si de mijloacele
tehnice corespunzatoare. indata ce tarile in curs de dezvoltare se vor bucura de
sprijin financiar si tehnologic din partea tarilor dezvoltate, pe plan global
vor putea fi reduse cu cheltuieli cat mai mici emisiile de gaze cu efect de
sera".
Xie Zhenhua si-a exprimat speranta ca tarile dezvoltate vor onora angajamentele
luate de a ajuta tarile in curs de dezvoltare sa isi creasca potentialul de a
face fata schimbarilor climatice. in acelasi timp, tarile lumii trebuie sa
accelereze pasii in inovatia tehnologica, stimuland in comun o dezvoltare
ecologica globala.
"Numai daca vor fi intensificate eforturile de exploatare si promovare a
tehnologiilor ecologice si industrializarea acestora, se va putea realiza cu
adevarat o dezvoltare ecologica, cu emisii reduse de bioxid de carbon.
Comunitatea internationala trebuie sa creeze, in cadrul conventiei ONU privind
schimbarile climatice, un mecanism de Incurajare a inovatiei tehnologice si de
promovare a transferului de tehnologie, astfel incat sa fie realizat efectiv
transferul acestora din tarile dezvoltate in cele in curs de dezvoltare. astfel,
tehnologiile avansate vor sluji intreaga omenire, vor da un impuls sustinut
dezvoltarii ecologice pe plan global".
In ultimii ani, au fost semnalate pe plan global frecvente fenomene climatice
extreme cum sunt zile cu temperaturi ridicate, seceta si inundatii, care au
provocat serioase pagube la adresa dezvoltarii sociale si economice si a vietii
populatiei din intreaga lume. Colaborarea pentru a face fata schimbarilor
climatice trebuie sa devina o tendinta generala, fireasca. Dezvoltarea
ecologica, cu emisii reduse de bioxid de carbon este o tendinta importanta a
dezvoltarii economiei mondiale in perioada viitoare. Una din temele principale
ale discutiilor sale va fi, desigur,criza financiara din zona euro.
In toiul crizei financiare din zona euro, China isi demonstreazasolidaritatea cu
Uniunea Europeana si disponibilitatea de a ajuta stateleeuropene aflate in
dificultati de plata. inaintea vizitei premierului WenJiabao, guvernul de la
Beijing a anuntat ca rezolvarea crizei europeneeste "in interesul Chinei", iar
purtatorul de cuvânt al ministeruluide externe chinez, Hong Lei, a declarat ca
tara sa este dispusa sa ajutesi in continuare la redresarea financiara
europeana. Iin acest context, criza financiara va fi desigur si unuldin
principalele subiecte de discutie la reuniunea dintre premierul chinez,Wen
Jiabao, si cancelarul german, Angela Merkel. Stabilizarea monedei euroeste
importanta atât pentru Germania cât si pentru China, spune expertulin domeniu,
Eberhard Sandschneider din partea Societatii Germane pentruPolitica Externa: "Nu
ne asteptam ca China sa ajute in mod directla salvarea Greciei sau a monedei
euro. Mai ales ca aceasta problema nu vizeaza doar relatiile bilaterale,
germano-chineze, ci este o tema multilaterala,de discutat la nivel european".
Mentinerea Euromonedei este in interesul Chinei
Avad in vistierie trei mii de miliarde de dolari (aproximativ 2,1 mii de
miliarde de euro) China detine cele mai mari rezerve valutare din lume, din care
un sfert in euro. Potrivit guvernului de la Beijing,de la inceputul lunii
aprilie incoace, guvernul chinez a cumparat suplimentar,anul acesta, obligatiuni
de stat europene in valoare de mai multe miliardede euro.Politologul Gu Xuewu,
de la Universitatea din Bonn, consideravizita premierului Wen Jiabao drept un
semnal transmis pietelor financiare:"Europa se afla in momentul cheie al crizei.
Tocmai acum, Wen Jiabaoface o vizita pe batrânul continent, insotit de o
delegatie de vaza, ceeace poate stabiliza pietele financiare. Vizita
demonstreaza ca in Chinanu se va asista cu nepasare la agravarea crizei in zona
euro. Executivulde la Berlin spera ca vizita oficialului chinez va arata
Comunitatii internationaleca ajutoare, in situatia data, nu vor veni doar din
partea Bancii Mondialesi a Fondului Monetar international, ci si din partea
Chinei."
Wen Jiabao au luat cu el in calatoria sa europeana 13 ministri din Consiliul de
Stat al Chinei. Primele consultari guvernamentale, bilaterale,germano-chineze se
vor derula in prezenta lor, la Berlin.

Dr. Darius Stan

Povestiri despre dragonul lui Napoleon Bonaparte

2011-06-13T22:25:00.000-07:00

Povestiri despre dragonul lui Napoleon Bonaparte
Daca mai tin eu bine minte, Napoleon Bonaparte spunea despre China comparand-o cu in imens dragon ce doarme. Precizand generalilor sai, ca in cazul in care imensul dragon se va trezi, intregul pamant se va zdruncina din temelii.
Adevarul a fost pe undeva la mijloc. Imensul dragon din povestirea lui Napoleon nu dormea si doar se uita cu intelepciune la cum se iroseste energia in inchipuita lume civilizata occidentala. A fost treaz tot timpul, pentru ca astazi la momentul oportun sa intervina la temperarea pornirilor unora.
Astazi, China ar putea devansa SUA pentru a deveni cea mai mare piata bancara din lume pana in 2020, semn ca bancile occidentale trebuie sa se indrepte cu atentia spre lumea imensa din est.
Potrivit unui raport intitulat 'Banking in 2050', publicat de firma de consultanta Pricewaterhouse Coopers (PwC), activele bancare globale ar urma sa creasca de patru ori pana la aproximativ 300.000 de miliarde de dolari pana in 2050. Piata bancara din India ar putea sa o devanseze pe cea din Japonia pana in 2035 in timp ce piata bancara din Brazilia ar putea sa le devanseze pe cele din Germania si Marea Britanie pana in 2045.
De asemenea, activele bancare interne ale principalelor sapte economii emergente (China, India, Brazilia, Rusia, Mexic, Indonezia si Turcia) le vor depasi pe cele ale statelor din G7 (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta, Italia si Canada) pana in 2025, cu un deceniu mai rapid decat estima PwC intr-un raport realizat in 2007, inaintea crizei financiare.
Economistul sef al PwC, John Hawksworth, a prognozat ca va avea loc o schimbare fundamentala in geografia economiilor mondiale si a sfatuit actualii lideri ai pietei bancare, a caror putere a fost afectata de criza creditului, sa incerce sa cucereasca pietele emergente. 'Cu populatii de peste un miliard de persoane fiecare, acces la piete precum China si India este vital pentru crestere', a apreciat John Hawksworth.
PwC, care si-a bazat raportul pe estimari privind Produsul Intern Brut, creditul domestic si marjele dobanzilor, sustine ca cresterea pietelor bancare din E7 depinde de investitiile de stat in infrastructura, deschiderea pietelor in fata concurentei, reducerea birocratiei si a deficitelor bugetare si cresterea educatiei in mediul rural.
China, cel mai mare consumator de energie la nivel mondial
China a devenit cel mai mare consumator de energie, pe plan mondial si a depasit Statele Unite, potrivit unui studiu al grupului britanic BP.
China a avut anul trecut un consum energetic de 2,43 miliarde de barili echivalent petrol, comparativ cu 2,28 miliarde de barili echivalent petrol in Statele Unite, se arata in studiul BP, citat de postul american de televizune CNBC.
Revenirea economiei mondiale a sustinut cresterea pretului la energie intr-un ritm neintalnit de la socurile petroliere din 1973.
Impactul consumului de combustibili fosili asupra mediului a crescut, BP sugerand ca emisiile de dioxid de carbon din utilizarea energiei a inregistrat cel mai rapid ritm de crestere din 1969.
Atat statele din Organizatia pentru Coopererare si Dezvoltare Economica, cu economii mature, cat si tarile cu economii in dezvoltare, au avut rate de crestere a emisiilor de dioxid de carbon peste medie, potrivit celei de-a 60-a statistici anuale a BP privind energia la nivel global.
"Productia industriala mondiala si-a revenit foarte rapid, odata cu recuperarea din declinul economic global", a afirmat directorul general al BP, Bob Dudley.
Daca Germania renunta la energia atomica, China vaneaza viitorii someri atomici ai Germaniei
Germania intentioneaza sa renunte, pana in 2022, la sursele atomice de energie. Guvernul federal discuta cu sefii guvernelor de land pe aceasta tema. Germania si-ar accentua, astfel, dependenta de importul de energie.
Rusia, cu oferta ei generoasa de gaze naturale, nu poate fi decat fericita la auzul unor asemenea vesti. Guvernul de la Berlin va lansa, luni, pachetul legislativ dedicat reformei domeniului energetic. abandonarea surselor atomice nu va fi deloc asa de simpla cum isi imaginase (sau cum se laudase in public, cel putin) cancelarul federal Angela Merkel - pentru care, oricum, gestul are un usor iz de harakiri politic. Marile concerne energetice solicita despagubiri si acuza guvernul ca printr-o interventie brutala, ultimativa chiar, in piata, actioneaza pe langa principiile statului de drept. Pe de alta parte, unele dintre landuri - inclusiv dintre cele conduse de premieri proveniti din tabara conservatoare ( a cancelarei) contesta propunerile Executivului federal, invocand costurile si asa in continua crestere ale energiei. Angela Merkel are mai degraba parte de sustinere dinspre opozitie, social-democratii declarandu-se pregatiti pentru compromis intru consens. Ecologistii, e drept, sunt mult mai radicali: in opinia verzilor, anul 2022 este un obiectiv prea indepartat si nici nu exista o garantie ca, la acea data, in locul inchiderii centralelor nucleare nu va reizbucni dezbaterea publica.
In mod nu neaparat surprinzator, Rusia rezoneaza cu derularea evenimentelor din Republica Federala de asa natura incat moratoriul atomic si renuntarea Germaniei la energia de origine nucleara au devenit stire de deschidere a jurnalelor televizate de la Moscova. a observat-o si noul ministru federal al Economiei, liberalul Philipp Rösler, cu ocazia primei sale vizite in strainatate, tocmai in Rusia. "Nu este nici un secret", a declarat liderul liber-democratilor, "ca Rusia livreaza Gwermaniei o treime din necesarul primar de energie. Deja. Pana cand vom depasi faza de tranzitie catre exploatarea optima a surselor regenerative, vom avea nevoie de substitute, inclusiv de gaz. iar principalul ofertant ramane, desigur, Rusia". Monopolistii rusi ai gazului de la Gazprom viseaza, deja, lacate pe portile centralelor atomice germane si bani, multi bani in conturile proprii. Noi cai de transport sunt deja in lucru - South Stream, de exemplu, spre deosebire de impotmolitul proiect concurent european Nabucco. Exista, insa, si la Moscova anumite voci mai putin convinse ca actuala dezbatere cu energia atomica isi va atinge telul propus. Cotidianul Kommersant cita un specialist rus in opinia caruia Germania sufera, doar, de sindromul post-Fukushima si va avea timp suficient, pana in 2022, sa se mai gandeasca si razgandeasca.

Coalitia de guvernamant din Germania a decis oficial inchiderea centralelor nucleare pana in 2022, iar Uniunea Europeana cere teste de stress pentru reactoarele din spatiul comunitar. De pe urma acestor zbateri incearca sa profite China, regimul de la Beijing facand asiduu curte specialistilor din Germania.
Catastrofa de la Fukushima ingrijoreaza Vestul, dar, acolo, aproape de epicentrul dramei, exista o superputere in devenire pentru care investitiile in energia atomica sunt o afacere de perspectiva. China priveste spre Europa nucleara cu oarecare nedumerire, vazandu-si de propriile proiecte, carora intentioneaza sa le aloce, anual, cate noua miliarde de euro. La ora aceasta, sistemul energetic din Republica Populara mizeaza pe 13 reactoare, alte 28 de centrale aflandu-se in faza de proiectare. Liu Chengxin, secretar general adjunct al administratiei nationale pentru energie nucleara din China, este convins ca o catastrofa de genul celei de la Fukushima se petrece o data la 1000 de ani. In plus, crede Chengxin, "Germania are o populatie mult mai mica decat noi si, implicit, un necesar energetic mult mai scazut. China nu isi permite sa abandoneze energia atomica. iar Germania nu va renunta, in 2022, la curentul de origini nucleare, pur si simplu il va importa". Tot mai multi responsabili din industria nucleara de la Beijing apar citati in presa germana lansand invitatii catre specialistii din Republica Federala. O oferta "draguta", comenteaza purtatorul de cuvant al politehnicii din München, Andreas Battenberg. Cercetatorii germani si viitorii absolventi ai scolilor cu profil atomo-energetic vor avea cu siguranta nevoie de o relocare, in cazul in care programul antamat in prezent de Executivul de la Berlin va prinde cu adevarat forma. E drept ca in afara productiei de electricitate, tehnica nucleara are si alte branse cu perspectiva de lunga durata - medicina si studiul materialelor, de exemplu.
Sven Lehmann, seful Verzilor din landul Renania de Nord - Westfalia, critica pozitia unor tari precum China, Franta sau Polonia, dar vede si o sansa pe care Germania ar putea-o exploata: absenta unei concurente in exportul de tehnologie pentru resurse regenerative de energie. Pentru aceasta este nevoie si de o recalificare a fortei de munca de inalta calificare angrenata astazi in sectorul nuclear. Pana atunci, insa, China ramane o optiune la indemana expertilor germani interesati intr-o relocare.
Dragonul inghite mamba neagra. Africa neagra a devenit partenerul de incredere al Chinei
In ultimii trei ani, Partidul Popular Chinez si-a intarit prezenta in fost colonie portugheza a Mozambicului, in sudul Africii. Desi relatiile Chinei cu acest stat dateaza inca din anii 1960, cand partidul comunist a sprijinit lupta micului stat african pentru independenta, pana de curand China a ramas un jucator secundar, in aceasta parte a lumii. Controlul economic si politic era in mainile Statelor Unite, Angliei sau Portugaliei. La sfarsitul lunii aprilie, un reprezentant al statului chinez a facut o vizita oficiala in Mozambic, pentru a sublinia si intari legaturile intre cele doua tari, potrivit Jamestown Foundation.
China a investit masiv in infrastructura, minele si agricultura statului african.
China Exim, banca chineza de importuri si exporturi, a oferit guvernului din Mozambic un imprumut de 2,3 miliarde de dolari pentru constructia unui super-dig, in centrul tarii. Companiile chineze au construit drumuri, poduri, instalatii militare si spitale.
Mai mult, Beijing-ul a contribuit cu 160 de milioane de dolari lamodernizarea aeroportului principal si a catorva cladiri importante ale statului, printre care stadionul, Ministerul Afacerilor Externe sau Parlamentul.
Insa cea mai mare investitie a Chinei, care se ridica la 1 miliard de dolari, este cea facuta de Wuhan Iron and Steel in sectorul minier al Mozambicului.
Investitiile abia incep
In 2010, postul national de radio al tarii africane anunta ca o companie chineza si-a exprimat intentia de a investi 5 milioane de dolari in sectorul minier.
Dupa un seminar tinut de guvernul Mozambicului la Shanghai, interesul oamenilor de afaceri chinezi a explodat.
Se estimeaza investitii cu valori totale ce depasesc 13 miliarde de dolari, pana in 2020. Sectoarele tintite sunt infrastructura, agricultura, turismul si sectorul de exploatare miniera.
Nici bancile nu stau deoparte. O serie de banci asiatice au anuntat investitii de 165 de milioane intr-o fabrica de ciment, una de procesare a bumbacului si in proiecte de agricultura.
Si interactiunea economica va creste cu siguranta, devreme ce in acest an se asteapta sa inceapa primele zboruri directe pe ruta Mozambic- China.
Turismul nu are decat de castigat. China este piata turismului cu cea mai mare rata de crestere. In 2010, nu mai putin de 50 de milioane de chinezi au plecat in vacanta in lume.
Daca ar fi sa ne luam dupa estimari, in urmatorii 10 ani, 1 milion de turisti de chinezi se vor opri si in tara africana.
Interesul Chinei se extinde pana la terenul arabil. In 2008, un reprezentant al Ministerului de agricultura chinez a anuntat intentia de a lua in arenda pamant african, pentru productia de cereale.
La acel moment, autoritatile mozambicane au negat, insa un an mai tarziu investitorii chinezi cumparau pamant cu 8 dolari pe hectar.
Resursele miniere nu au fost ignorate nici ele. Diamantul, rubinul, aurul, fierul si marmura, toate se gasesc in Mozambic si toate prezinta interes pentru chinezi.
Insa la fel de important este si materialul lemnos, pe care China l-a importat din Mozambic.
In schimb, mozambicanii beneficiaza de educatia sistemului chinez. 100 de cetateni ai Mozambicului sunt acum studenti in China.
Specialisti in agircultura, doctori si experti militari chinezi au fost detasati in inima Mozambicului, pentru a sprijini dezvoltarea educatie.
Dar de ce China o sa reuseasca unde altii au ratat ?
Vocile care anunta prabusirea Chinei, in urma unei cresteri economice spectaculoase din ultimele decenii, nu inceteaza sa apara, insa, an dupa an, China le demonstreaza ca nu este ca alte puteri ale lumii.
In prezent, unii analisti sustin ca tara asiatica are o inflatie prea mare, investitii in exces, salarii in crestere galopanta si multe credite neperformante, prin urmare ar putea cadea in "capcana veniturilor de mijloc", care a dus la crize economice in multe tari dezvoltate, cel mai recent exemplu fiind chiar recesiunea globala din 2008, inceputa in Statele Unite.
Desi temerile pot fi intemeiate, mai ales cele cu privire la rata inflatiei, profesorul Stephen S. Roach de la Universitatea Yale, care este si presedinte de onoare al Morgan Stanley Asia, este de parere ca economia chineza nu va urma calea altora asemanatoare din trecut. Intr-un comentariu pentru Project Syndicate, el a detaliat zece motive pentru a-si sustine teoria:
Strategia
Din 1953, China si-a formulat obiectivele in planuri pe cinci ani, cu tinte si politici bine definite. In ultimul plan de acest gen, se observa o schimbare deosebit de importanta a strategiei, de la un model de producator, aplicat in ultimii 30 de ani, la o societate de consum infloritoare.
Determinarea
Liderii chinezi au drept principala prioritate stabilitatea. Datorita acestui angajament, China a reusit sa evite problemele cauzate de recesiunea globala din 2008 - 2009. De asemenea, guvernul chinez s-a angajat sa tina sub control inflatia, "bulele" activelor sau imobiliarelor, precum si nivelul creditelor neperformante.
Mijloacele de atingere a obiectivelor
Cei peste 30 de ani de reforme ii permit un dinamism aparte economiei chineze. Reforma mediului de afaceri si pietelor financiare au fost cheia succesului, iar multe alte reforme urmeaza a fi infaptuite. In plus, China a demonstrat ca stie sa invete din greselile economice din trecut si are abilitatea de schimba cursul, cand este necesar.
Economiile
O rata a economiilor de peste 50 la suta a ajutat mult China. Acest lucru a ajutat la finantarea investitiilor si a pus China la adapost de socurile internationale printr-o rezerva valutara deosebit de ridicata. In prezent, autoritatile incearca sa redirectioneze surplusul pentru a creste cererea interna.
Aveti mai jos raportul anual despre piete de capital:
China: Piata de actiuni Chineza nu tine pasul cu aprecierile de curs inregistrate pe pietele consolidate. In ciuda comparatiei favorabile cu alte piete emergente din regiune, actiunile chineze nu sunt capabile sa atinga un moment maxim ascendent. Tensiunile de la nivelul pietei de actiuni din China sunt susceptibile sa persiste si drept rezultat o performanta sub medie va continua sa fie inregistrata si in urmatoarele luni.
Brazilia: Pe de alta parte, valorile materiilor prime in cea mai mare parte s-au comportat bine. Majoritatea actiunilor braziliene par inca extrem de supraevaluate. Fara Petrobras si Vale, ale caror cotatii sunt relativ scazute, raportul pret-castig la nivelul pietei, in general, ar fi fost mult mai mare. Astfel, la nivelul pietei de actiuni asteptarile pozitive au fost anticipate iar potentialul de apreciere cel putin pe termen scurt, este limitat.
Ungaria: Ungaria a surprins piata prin datele neasteptat de mari ale productiei industriale pentru luna noiembrie, fapt care i-a determinat pe toti observatorii pietei sa revizuiasca estimarile privind cresterea economica pentru 2010, 2011, 2012 si in continuare. Forintul s-a apreciat fata de euro si chiar mai puternic fata de francul elvetian – prima veste buna de ceva vreme pentru cei cu imprumuturi in moneda straina. Piata de actiuni maghiara a inregistrat in luna ianuarie o apreciere in jur de 6,5%, fiind una dintre cele mai puternice din regiune; in mod deosebit datele economice solide surprinzatoare au impulsionat cursurile.

Autor: Dr. Darius Stan

Ispasirea greselilor adultilor se reflecrata asupra generatiilor urmatoare

2011-06-05T05:56:00.000-07:00

1. Sa divortez sau sa nu divortez?
Fara indoiala asta este o intrebare pe care multi dintre noi deja ne-am pus-o, ne-o punem, sau ne-o vom pune in viitor. Astfel de intrebari sunt ispititoare si ca oricare ispita intrebari de genul acesta trebuie bine cumpatate iar in final respinse. Rare sunt motivele bine intemeiate pentru a divorta. Divortul este unul dintre fenomenele moderne care distrug nu doar familia individuala ci institutia sociala in sine a familiei si a casatoriei. Divortul este un pacat social des intilnit la romani. Nu este demn de o natiune care se numeste crestina. Atit in Romania cit si in Moldova incidenta divortului este foarte ridicata. Citeam recent pe un blog ortodox ca Moldova se afla pe locul patru in lume privind incidenta divortului.
Pare ireal, nu? Ce rusine! Ce mare rusine?
La inceput a fost ideea divortului. Toate plagile sociale cu care ne confruntam ca societate la ora actuala parca au inceput dintr-o data: avortul, divortul si revolutia sexuala. Ideea divortului a mers mina in mina cu emanciparea feminista inceputa la mijlocul veacului trecut. Fondatorii comunismului au promovat-o si ei ca o modalitate de “eliberare” a fameii de sub autoritatea “patriarhala” a barbatului si a societatii in general. Asa, ideea a devenit ispititoare si a incoltit in mintea societatii. In goana dupa voturi, legiuitorii au promis iar dupa aceea au legiferat divortul incepind din anii 50. Dar nu s-au oprit aici. Nici ei nici presiunea societatii pentru liberalizarea continua a divortului. Asa incit s-a ajuns ca din divort pe motive bine intemeiate sa fie acuma acordat mai pe ori si care motiv, oricit de trivial ar fi el, si fara a se pune prea multe intrebari.
In timp ce alte tari crestine, cum ar fi SUA, incep sa adopte legi pentru diminuare divortului, Romania crestina se indrepta tocmai in directia opusa – liberalizeaza divortul. Uita cuvintele biblice jurate “Eu urasc despartirea in casatorie.” (Maleahi 2:16. “Caci Eu urasc alungarea femeii". Ba sunt unii parlamentari care sugereaza ca in situatii in care nu sunt implicati copii sau bunuri materiale seriose, partilor ar trebui sa li se acorde divort la cerere printr-o simpla infatisare in fata unui ofiter de stare civila, cu aceasi usurinta cu care au incheiat casatoria tot in fata unui ofiter de stare civila. Ba mai mult, unii comentatori din presa romana afirma, fara intelepciune, ca ar fi bine ca Romania sa intre in “rind cu lumea” facind, la fel ca Austria sau Italia, “tirguri ale divorturilor.” Idei bizare se raspindesc tot mai mult si in Germania, la moda fiind notiunea ca un certificat de casatorie sa nu fie valabil mai mult de 10 ani, dupa care fie ca se dizolva casatoria in mod automat, fie ca e reinnoita pentru inca 10 ani prin aceptul partilor.
Astea sunt teorii ale unei societati contemporane obosite si careia ii lipseste sensul moralitatii. Dar noi? Ne gindim oare la conscintele acestei practici odioase asupra societatii? Asupra partilor care divorteaza? Asupra celor afectati de divort, in special copiii? Asupra rudeniilor si a bunastarii morale a societatii? Divortul este doar unul din multele fenomene contemporane care distrug institutia familiei si a casatoriei. Daca o trivializam prin divort, infidelitate ori lipsa de interes s-ar putea sa o pierdem.

Indemnam dar pe cei care se gindesc la divort sa se razgindeasca. Divortul nu este o optiune care sa le aduca implinirea.

Cine totuşi divorţeaza? Cum m-ar afecta divorţul? Cum mi-ar afecta copiii? Ar fii divorţul solutia ideală de scăpare dintr-o situatie sau relatie neplacuta? Este divorţul acceptat din punct de vedere biblic?... Ar mai fii vreo şansă pentru căsnicia mea? Binecunoscuta organizaţie mondială pro-familia “Focus on the Family” cauta sa raspunda la aceste intrebari, oferind răspunsuri practice, susţinute de studii si întărite de experinţele celor care s-au confruntat cu divorţul.
Natural, nici un cuplu nu intră în căsnicie gândindu-se că nu va avea o casnicie reuşta sau fericita. Întradevar la nuntă ai crezut că vă promiteţi dragoste pe viaţă, dar acum din motive pe care nu le înţelegi din plin, acest vis parca s-a spulberat. Divorţul ti se arată ca o scăpare uşoară din nereuşită, şi poate-ţi spui că ”doar viaţa e plină de a doua şansă şi poate in prima casatorie nu l-ai găsit pe Dl. sau Dna Potrivită”. Poate o vei gasi sau i-l vei gasi in a doua casatorie.
Înainte de a lua decizii pripite consideră cu atenţie la ce te vei expune. Majoritatea celor care divorţează nu sunt pregatiţi pentru încercările vieţii după un divorţ. Acest articol te va ajuta să faci o decizie informată bazată pe fapte sigure. Fii încurajat că oricât de fără speranţă ţi se pare căsnicia în acest moment există o mare posibilitate ca să fie salvată, dacă este decizia ta sinceră de a o trasforma într-o relaţie plină de iubire asa cum ai sperat-o atunci când la inceput ai spus “da”.

2. Cine divorţează? Decizii pripite
Studiile arată că majoritatea căsniciilor care sfârşesc prin divorţ au totuşi nivelul mediu de fericire şi conflict. Chiar dacă rata divorţurilor in America este în declin uşor, totuşi rata divorţurilor este de patru ori mai mare decât a fost înainte de 1960. Se estimează că din patru cupluri care se căsatoresc, 40 -50 la suta se vor separa, rata fiind mult mai scăzută la cei care se căsatoresc peste 21 de ani, au studii superioare sau sunt împlicaţi religios. Printre credincioşi, rata divorţurilor a crescut, fiind la fel sau chiar mai ridicata faţă de rata divortului in societatea seculară. Acceptarea divorţului devine tot mai uşoară şi mai tentantă. În alte cuvinte, căsniciile care eşuază nu se află in probeme adânci, cu relaţii abuzive fizice si verbale. Chiar şi acestea de pe urmă nu sunt rupte definitiv. Pe scurt, căsniciile sunt “sufficient de bune” si pot fii înbunătăţite pe parcurs dacă soţii nu ar face decizii pripite de a se separa si ar sta împreună.
Cum mă va afecta divorţul?
Dupa mai mult de 30 de ani de cercetare se ştie sigur acum că divorţul rareori duce la o viaţă mai bună. Familiile divorţate suferă atât financiar dar mai ales afectiv si emoţional. Studiile arată că femeile divorţate experimentează o scădere cu 30 de procente al nivelului de trai pe care îl aveau înainte, iar bărbaţii divorţaţi o scădere cu 10 procente. Divorţul în sine costă o avere oricât de simplu se pare, si implica sume enorme pentru a reglementa bunurile commune şi a plăti avocaţii.
Se ştie foarte bine ca divorţul rareori duce la mai bine. Iată câteva dintre constatările făcute până în prezent: (1) durata medie de viaţă este semnificativ mai redusă la cei divorţaţi, ea fiind cea mai lungă la persoanele ce aparţin unei căsatorii; (2) cei care au fost nefericiţi în căsnicie dar totusi au stat împreună au fost mult mai fericiţi in decurs de 5 ani comparat cu cei divorţaţi; (3) consecinţele sănătăţii unui divorţat sunt aşa de severe că un cercetator de la Universitatea Yale a exclamat ca ”fiind divorţat si nefumator este doar cu puţin mai periculos decat daca ai fuma un packet de ţigări pe zi şi ai sta căsătorit”; (4) după o diagnosticare de cancer, cei căsătoriţi au o rată mare de a se reface pe când cei divorţaţi poartă în plus trauma divorţului pe termen lung iar sănătatea e greu de recuperat; (5) atât femeile cât şi bărbaţii suferă un declin mental dupa divorţ, iar cercetătorii arată că femeile sunt cele mai afectate. Ca şi indicatori ai declinului mental se înregistrează depresii, ostilităţi, neacceptarea de sine, iar binele personal si relaţiile cu alţii sunt affectate profund.
Cei mai mulţi văd în divorţ sfârşitul unei lupte, dar de obicei problemele nu dispar ci se accutizează si nici nu se rezolvă prin o a doua căsnicie. In plus, a te căsătorii a doua oara înseamnă să te expui unei şanse mult mai mari de a divorţa din nou.

3. Cum poate afecta divortul copiii?
Începând cu mulţi ani în urmă a început sa circule mitul că dacă părinţii nu sunt fericiti împreuna, nici copiii nu vor fii fericiţi. Se presupune că ceea ce este bine pentru parinţi este bine si pentru copii. Realitatea covârşitoare a studiilor, insa, indică cu totul altceva: copiii suferă enorm atunci când mama si tata se despart. Consilierul si terapistul Steven Earll subliniază faptul că mama si tata sunt văzuti de copii ca cei care pot rezolva orice problemă. Părinţii sunt percepuţi ca oameni foarte competenţi, ca deţinând puteri supranaturale să împlinească orice nevoie avută. Pentru un copil divorţul spulberă securitatea si siguranţa că parintele poate sa ofere bunăstarea lui. Copiii au bine întipărit sentimentul că există doar o singura relaţie sigură şi aceasta este mama si tata împreună. Orice altă configuraţie relatională va fii percepută ca un atac direct, conflict si trădare a înţelegerii vietii.
Studiile făcute pe copiii proveniţi din familiile divorţate in comparaţie cu copiii din familiile integre arată în unanimitate că cei proveniţii din divorţuri suferă din punct de vedere academic, experimentează probleme de comportament, şi sunt mai predispuşi în a nu absolvi un liceu. Sunt mult mai predispuşi să aibă abateri juvenile şi sunt mult mai afectaţi de sărăcie. Adolescenţii sunt mai predispuşi la folosirea drogurilor, alcoolului si sunt implicaţi sexual. Din punct de vedere medical, sunt mai frecvent bolnavi si nu de puţine ori sunt implicaţi in abuzuri sexuale. Chiar dacă un mic procent din ei nu vor experimenta aceste lucruri, trauma divorţului va avea impact de lungă durată. Pentru toţii copiii divorţul va “colora”imaginea lor despre viaţă, semeni si relaţii pentru tot restul vietii.
Studiul Wallestein vine să confirme trauma prezentă zi de zi in sufletele copiilor. Psihologul Judy Wallerstein a urmărit un grup de copii proveniţi din familii divorţate intre anii 1970 pana in 1990. Interogându-i la 18 luni, la 5,10,15 apoi la 25 de ani de la divorţ, a fost uimită să constate că nu şi-au revenit, încă experimentau nereusita, teama de pierdere, teama de schimbare şi de conflict. Ei nu vor trece niciodată peste divorţ şi le va fi la fel de greu peste ani, în special in prag de sarbatori, aniversari, absolvirea unei institutii educationale, căsătorii, naşteri sau celebrarea vreunui eveniment.

4. Este vreo sansa pentru casatoria mea?
Pentru a avea o căsătorie fericita trebuie eliminate slăbiciunile pentru ca relaţia să se consolideze. De multe ori gândim că un cuplu nefericit are doar două opţiuni: să rămână împreună şi să fie mizerabili sau să divorţeze şi să-şi continuie viaţa. Exista însă o a treia opţiune dovedita prin studii care arată că cei care erau mizerabili in căsnicia lor, dar au stat împreună în decurs de 5 ani, au evaluat-o mai apoi ca fiiind foarte fericita.
Ce face o căsătorie să meargă înspre bine? Un prim lucru este aşteptarea. Presiunile externe precum munca costisitoare, cresterea copiilor sau alte circumstanţe se vor schimba. Apoi, refacerea comunicării efective între soţi, ascultarea activă a celuilalt, complimentarea si încurajarea celuilalt. Nu în ultimul rând, fericirea personală prin găsirea unui hobby nu doar bazat pe dispoziţia celuilalt şi schimbare radicală din apucaturile nesănătoase ale unuia dintre soţi prin fermitatea celuilalt.

5. Bărbaţii sunt de trei ori mai vinovaţi decât femeile
Conform celor mai recente date centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), în anul 2009 s-au înregistrat în România 32.341 de divorţuri. Cea mai mare rată a divorţialităţii a fost în judeţul Braşov (2,79 la mie), în timp ce oltenii par a avea cele mai trainice căsnicii, judeţul Dolj înregistrând o rată de 0,83 la mie pe parcursul anului trecut. Printre cauzele de divorţ invocate se numără: infidelitatea conjugală (7,5%), alcoolismul (5,8%), violenţele fizice (4,6%), acordul părţilor (29,5%), cauze combinate (8,2%) şi alte situaţii (44,4%). Interesant este că, potrivit statisticilor oferite de INS, numărul divorţurilor apărute din vina soţului este de 3 ori mai mare decât al celor din vina soţiei. Dacă dragostea durează trei ani, în România o căsnicie care ajunge la divorţ durează, în medie, 13,3 ani. Vârsta medie a bărbaţilor implicaţi în procesele de divorţ este de 40 de ani, în timp ce în cazul femeilor ajunge la 46,4 ani.

6. In instanta
Uşile sălilor de judecată sunt deschise pentru toţi cei care sunt curioşi să vadă cum decurge un proces de divorţ. În rigiditatea şi în absurditatea lui, sistemul juridic transformă despărţirea unor oameni într-un soi de spectacol tragicomic, în fapt o imagine sumbră a societăţii bolnave în care trăim. În România nu se poate divorţa amiabil decât în anumite condiţii (atunci când ambii soţi îşi dau acordul, căsnicia este mai veche de un an, iar din ea n-au rezultat copii încă minori), aşa că de cele mai multe ori se ajunge la divorţul pentru motive temeinice. Întrucât solicitarea divorţului din culpă proprie nu este permisă de lege, persoana care înaintează acţiunea de divorţ trebuie să precizeze motivele pentru care celălalt se face vinovat şi să aducă dovezi în susţinerea acestora. Sistemul pare construit în aşa fel încât să ucidă şi ultimele sentimente care ar mai putea exista între un soţ şi o soţie a căror căsnicie a ajuns la răscruce: îi forţează să-şi vâneze defectele şi le lipeşte două etichete cumplite, a căror simplă pronunţare sugerează că nu mai există drum de întoarcere - unul devine reclamant, iar celălalt, pârât.
La Judecătoria Sectorului 1, într-o sală cât sufrageria unui bloc comunist, transpiră laolaltă bărbaţi şi femei de toate vârstele, plus o pleiadă de avocaţi plictisiţi care îşi aşteaptă rândul la bară. Un gardian mustăcios le scrutează dintr-un colţ pe viitoarele femei divorţate, în timp ce judecătoarea o îndeamnă pe o tânără îmbrăcată modest să pună mâna pe Biblie şi să repete după ea: „Jur să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu. Aşa să îmi ajute Dumnezeu".
Într-adevăr, tânăra despre care grefierul notează că este verişoara reclamantei este hotărâtă să nu ascundă niciun detaliu: „Eu am stat la ei în casă timp de patru luni. A bătut-o la fundul gol până i-a dat sângele. I-a făcut o schemă de karate de a doborât-o la pământ. După aia a dat cu pumnul în tavan şi a spart frigiderul cu ciocanul". Pârâtul, un bărbat înalt şi foarte bine legat, pare consternat de cele afirmate la adresa sa. Judecătoarea face eforturi să îşi stăpânească zâmbetul şi, întorcându-se către grefier, dictează pe un ton impersonal: „Declar că am asistat personal la agresiuni fizice între cei doi. Am văzut cum pârâtul i-a aplicat reclamantei o schemă de karate, iar aceasta a căzut la pământ".
Dosarul următor pare mult mai complicat, chiar dacă nu a ajuns încă în faza martorilor. Judecătoarea pune întrebări, cei doi răspund şi îşi aruncă acuzaţii. Din această discuţie în trei se developează toată intimitatea unei căsnicii care durează, cum-necum, de peste 15 ani. Soţul, inginer, pleca des în călătorii de serviciu. Soţia, profesoară, se titularizase într-o localitate aflată la 200 de kilometri de Bucureşti. Se vedeau mult prea rar pentru ca sentimentele de la început să reziste, dar destul de des încât să facă trei copii. Cel mic şi cel mare locuiesc acum împreună cu tatăl. Acesta i-a dus pe trasee de munte interzise. Mijlociul stă cu mama şi a avut o tentativă de sinucidere. Următorul termen - peste trei săptămâni.

7. Televizorul şi frigiderul
Dosarele se succed într-un ritm alert. Înfăţişările durează puţin şi nu par să rezolve nimic. Unii aduc drept martor un vecin, alţii - un coleg de serviciu, alţii - o rudă. Se vorbeşte despre un bărbat alcoolic care nu aduce niciun ban în casă, despre o femeie care nu spală şi nu face mâncare şi despre un cuplu în care cei doi stau prea mult la serviciu şi fiecare şi-a găsit pe altcineva. După numai patru ani de căsătorie, un cetăţean de origine turcă şi o româncă arătoasă s-au hotărât să continue pe drumuri separate. L-au adus în faţa instanţei, ca martor, pe un prieten comun, şi el tot cu obârşii otomane. Judecătoarea întreabă cu hotărâre, ca şi cum omul acela chel şi negricios din faţa ei ar avea răspunsuri pentru toate întrebările din lume: „De ce nu se mai înţeleg cei doi?". Turcul îşi scoate mâinile din buzunare şi începe să gesticuleze: „Problem cu banii. E criza asta, certuri mari! Problem cu banii!".
Varianta cea mai simplă a unui divorţ pare aceea în care copiii sunt suficienţi de mari încât să nu mai fie afectaţi direct de despărţirea părinţilor, iar soţii îşi împart agoniseala fără conflicte. Scena are ceva din liniştea şi tristeţea unui sfârşit de octombrie: un cuplu aflat în pragul vârstei a treia se înfăţişează timid în faţa judecătoarei. Bărbatul poartă pantaloni de culoarea oului de raţă călcaţi impecabil, la dungă. Femeia are părul pieptănat într-o parte şi o rochie neagră, foarte elegantă cândva. Judecătoarea răsfoieşte hârtiile din dosar şi începe să citească: „Părţile au convenit la împărţirea bunurilor după cum urmează: parterul imobilului din strada Moldovei îi revine reclamantei, iar etajul şi mansarda îi revin pârâtului. Televizorul Sony îi revine reclamantei, iar frigiderul marca Beko îi revine pârâtului. Autoturismul Matiz va rămâne în proprietatea reclamantei, iar autoturismul Oltcit îi va reveni pârâtului".

Prosperitatea economică îşi spunea cuvântul. La un moment dat, cu cât mai gros e portfofelul, cu atât e mai puţină dorinţă de a fi într-o familie. Adică bărbaţii în vârstă şi cu bani şi-au dorit femei mai tinere şi mai frumoase. Subit, soţiile erau nişte babe urâte. Prosperitatea financiară nu duce, de regulă, la prosperitate familială.
Care sunt cele mai frecvente motive pentru care se înaintează divorţ?
Acum este moda nepotrivirii de caracter, o sintagmă care ascunde, de fapt, multe lucruri. Vine apoi infidelitatea, acuzată, de regulă, de femei. O cauză frecventă este evoluţia separată a soţilor în căsnicie. Unul progresează mai repede profesional sau se maturizează mai repede. Deşi au plecat din acelaşi loc, soţii nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă. Şi sărăcia este o cauză des întâlnită. De remarcat, totuşi, că infidelitatea este invocată în aproape toate cazurile. Din cauza crizei, anul trecut a fost un val mare de divorţuri. Care mai este şi acum şi care va continua. Copiii sunt de multe ori victime ale divorţului. Mulţi cred că părinţii se despart din cauza lor pentru că îi aud cum îşi reproşează că n-au avut grijă de ei. Majoritatea divorţurilor au problema copilului, ce se întâmplă cu el. Copiii îşi iubesc ambii părinţi, nu au percepţia faptului că un părinte este infidel sau că ei nu se mai potrivesc. Copiii dezvoltă, adeseori, un complex, crezând că ei sunt vinovaţi de despărţirea părinţilor.

8. Ispasirea greselilor adultilor se reflecrata asupra generatiilor urmatoare
Toata viata adultului e o ispasire a copilariei, spunea cineva inspirat. Cei care, copii fiind, au crescut cu cheia de git in timpul regimului comunist pot face un recurs la memorie pentru a regindi traseul vietii lor. Limbajul copilariei ma preocupa la modul cel mai serios,datorita credintei pe care o am ca noi, cei adulti, avem de invatat tottimpul cite ceva din puritatea si inocenta lor.
Numesc "limbajul copilariei" nu doar felul in care vorbesc copiii, ci si spiritul lor inventiv, curiozitatea de a cunoastetot ce ii inconjoara, capacitatea de a crede pina la capat in ceea ce lise cultiva in familie sau la scoala. Copiii au dimensiunea verticalului, a inaltului: pentruei zapada e inalta - toti ne amintim asta din copilarie -, cerul e inalt,copacii sint inalti. Noi in schimb sintem ocupati si preocupati de dimensiunea orizontala a lucrurilor: de drumul de acasa la servici, de aici la cumparaturi,la ghiseele pentru plata facturilor, etc. Nu ne mai ridicam privirea sprecer decit pentru a vedea daca vom avea nevoie de umbrela.
Multi dintre copiii nostri trec printr-o mare criza deafectivitate. Atunci cind nu sint la gradinita sau la scoala, sint lasatiin grija bonelor, care sint un fel de paznici de zi, uneori si de noapte. Statutul acestor bone nu este reglementat prin nici o lege, gradul lorde educatie e de la mediocru la rudimentar, cer salarii mari, pe care nule declara organelor fiscale, si fac minimul necesar pentru cresterea copiilor pe care ii au in grija.
O situatie complicata o reprezinta acei copii ai caror parinti sint plecati la munca in strainatate. Lasati in grija rudelor,unii dintre ei sufera de depresii, sint necomunicativi sau dimpotriva agresivi. Le lipseste un lucru esential: afectivitatea parintilor.
Scoala nu suplineste nici ea aceasta lipsa, invatamintul nostru fiind axat in general pe acumularea de cunostinte, fara sa acordeatentie dezvoltarii laturii afective, cel putin in clasele primare.
Romania este pe locul trei in Europa in privinta obezitatiila copii. In ultimii opt ani, numarul copiilor obezi s-a dublat, ajungind la 12.000 de cazuri aflate in evidentele medicilor.
Cum am ajuns aici?
Mai intii pentru ca de multe ori orelede sport sint doar formal incluse in orar. In timpul acestor ore se "recupereaza"de regula ore de matematica, fizica, biologie, care dintr-un motiv saualtul nu au fost tinute atunci cind au fost incluse in program.
Obezitatea in rindul copiilor e cauzata si de mincarea de tip fast-food, pe care copiii o prefera, iar multi dintre parinti o accepta din comoditate.
Dar raul cel mai mare vine din partea calculatorului, in fata caruia copilul se planteaza si ramine ore in sir nemiscat, fara sa deranjeze pe nimeni. Parintii sint multumiti ca au liniste in casa si,in plus, sint mindri de abilitatile copilului lor.
Zestrea de afectivitate este cel mai pretios lucru pe care il putem darui copiilor nostri. Cu voie sau fara voie, multi dintre noi am abdicat de la aceasta datorie. Iar nota de plata o vom plati si noi, dar mai ales copiii nostri.

Dr. Darius Stan

Astazi se favorizeaza fenomenul criminalitatii in domeniu terorismului

2011-05-30T06:21:00.000-07:00

Preocuparea cercetatorilor in vederea descifrarii cauzelor si conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii in domeniu terorismului a primit o dimensiune academica de un timp relative scurt iar studierea acestei probleme la nivel universitar este de o data foarte recenta.

Actele de extrema violenta indreptate impotriva societatii in care sunt implicate disidenti, oameni politici, membrii ai guvernului, organizatii criminale sau persoane rau voitoare, multimi revoltate sau protestatari, toate acestea sunt incluse in termenul de terrorism.
Prin anii 1970 in SUA au aparut primele studii si interventii cu privire la terrorism, iar in Europa tocmai dupa schimbarile de pozitii politice ale gruparilor de stanga fata de violenta au fost elaborate lucrari cu o oarecare rigoare stiintifica si in afara unor dispute ideologice.

Subliniem aici abordarea a doi cercetatori olandezi de la Universitatea din Leiden, Alex Schmid si Albert Jongman. Acestia au cules 109 definitii academice si oficiale ale terorismului, analizand principalele elemente. In urma studiului au ajuns la concluzia ca elemental de violenta este prezent in 83,5% dintre ele, telurile politice in 65%, in timp ce 51% se punea accent pe inducerea sentimentelor de frica si teroare.
Pentru ca astfel de fenomene sunt controlate sa se intample sa se produca pentru beneficiul unora si in detrimentul celor multi, putem urmari cateva exemple mai recente.
Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolică a unei încrederi în existenta unei realităti absolute (Sacrul, Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Această încredere este credinta. Ea permite omului să se orienteze în chestiunea marilor întrebări ale vietii si dă omului un sens existentei sale care depaseste viata sa biologica.

Barbati inarmati ucid un diplomat saudit in Karachi, Pakistan
Barbati inarmati pe motociclete au impuscat si ucis un diplomat saudit in orasul pakistanez Karachi, luni, au declarat politia si ambasadorul saudit, acesta fiind al doilea atac asupra misiunii de cand uciderea lui Osama bin Laden a crescut tensiunea din regiune.
Talibanii din Pakistan au revendicat atacul si au avertizat Statele Unite impotriva atacarii aliatului sau apropiat Al-Qaeda.
Al Qaeda a dus o campanie sangeroasa de rasturnare a familiei regale si guvernului din Arabia Saudita, locul de nastere al liderului lor, bin Laden. Grupul a promis, de asemenea, sa razbune uciderea sa de catre fortele speciale americane intr-un oras al armatei pakistaneze pe 2 mai.Patru oameni pe motociclete au deschis focul asupra masinii diplomatului saudit, a declarat un oficial al politiei din Karachi. Diplomatul, un oficial de rang scazut, era in drum spre consulat atunci cand atacatorii au lovit.
Ministrul de Interne din Pakistan a condamnat atacul si a ordonat autoritatilor din Karachi sa asigure "securitate deplina" nationalilor sauditi stationati in oras, unde analistii spun ca militantii obtin fonduri prin santaj si jafuri.
"Noi condamnam acest atac. Niciunul din cei care savarsesc acest tip de atac nu poate fi musulman" a declarat pentru Reuters ambasadorul saudit, Abdul Aziz al-Ghadeer. Au fost trase patru gloante dintre care unul l-a lovit pe diplomat in cap, a declarat un oficial al politiei din Karachi, Iqbal Mehmood.

Tribunalul Penal International pentru Rwanda (TPIR) este locul in care sunt adusi bastinasi pentru Genocidul din 1994
Stat situat in Africa Central – Estica, cu iesire la lacul Kivu, avind vecini cu care este in conflict aproape permanent: Republica Democratica Congo la vest si Burundi la sud, plus Uganda la nord si Tanzania la est.
Statul african cu cea mai mare densitate de populatie este format din populatiile Tutsi, ce detin cca 15 % din total (vechi pastori nomazi de neam hamit, inalti si cu spirit razboinic) si Hutu cu aproximativ 85 % ( triburi bantu , sedentari si agricultori).
Genocidul din 1994, cel mai mare din Africa secolului 20 si probabil din lume, se datoreaza diferentelor etnice si situatiei ciudate in care populatia majoritara este condusa sute de ani de populatia minoritara.
O tara de marimea Belgiei, cu o populatie de 7 milioane de locuitori, traieste absurdul unui razboi civil, invocind ca si cauze: influenta coloniala (germana si belgiana cu urmari catastrofale legate de legea prin care pe buletinul fiecarui cetatean sa fie trecuta si etnia!!!!, vezi si Zair ), pretul cafelei (saracie si probleme economice ce au prabusit economia si asa precara), Banca Mondiala si Fondul Monetar International+ interesele marilor puteri (in special Franta- de altfel o serie de militari din trupele de mentinere a pacii din acea perioada au fost pusi sub acuzare pe motiv ca nu au intervenit in masacrele desfasurate sub ochii lor).
In aprilie 1994 (odata cu prabusirea avionului care in care se aflau presedintii Rwandei si ai Burundi) incepe masacrarea a peste 800 000 de oameni, din care mai bine de 75 % erau de etnie tutsi, mii de etnici hutu au fost torturati pentru ca s-au opus genocidului, in acelasi timp doua milioane de Hutu s-au refugiat in fostul Zair si alte citeva sute de mii de Tutsi in Burundi sau in Tanzania vecina, dind nastere la cel mai mare exod de refugiati din istoria Africii si la cea mai cumplita catastrofa umanitara, asemanata azi cu Darfurul (tabara de refugiati sudanezi din vestul acestei tari).
Genocid atribuit dupa cum scriam si mai sus si unor dispute tribale in care o minoritate privilegiata a asmutit o etnie impotriva celeilate.
Istoria Rwandei este scrisa in mod deosebit de o elita culturala Tutsi, scolita in Europa care nu impune un echilibru intre participarea celor doua etnii la formarea Rwandei moderne, astfel ca populatia majoritara Hutu se razbuna singeros (atunci cind ajunge la putere), inventind doua militii care vor macelarii sute de mii de oameni, de multe ori vecini sau rude prin alianta, acestea se numeau Interahamwe adica ,, Cei ce ataca impreuna “ si Impuzamugambi adica ,, Cei care au un singur scop” usor de banuit care era acel scop.
Azi in Rwanda lucrurile sunt departe de a se fi rezolvat(la putere sunt din nou etnicii minoritari tutsi) , dar a inceput un proces de condamnare a criminalilor cu un tribunal al ONU stabilt la Arusha in Tanzania, tribunal ce a trimis dupa gratii, pina acum peste 120000 de criminali. Pentru stabilirea adevarului si pentru aducerea in fata opiniei publice inernationale a acestui inimaginabil genocid au fost turnate trei filme cunoscute: Razboi civil, Aprilie, Hotel Rwanda- cel mai nou dintre ele.
Un fost sef de stat major al armatei rwandeze a fost condamnat la 30 de ani de inchisoare pentru actiunile sale din timpul genocidului din 1994, in care au fost ucise peste 800.000 de persoane. Tribunalul Natiunilor Unite pentru Rwanda, infiintat pentru a-i urmari in justitie pe cei responsabili de genocid, l-a gasit vinovat pe fostul general Augustin Bizimungu de numeroase crime impotriva umanitatii, inclusiv de sase capete de acuzare de genocid. Instanta a constatat ca Bizimungu avea control deplin asupra subordonatilor sai, in ciuda contestarilor depuse de aparare, care sustine ca acesta nu detinea controlul subalternilor care au efectuat asasinatele.Tribunalul a condamnat, de asemenea, alti trei inalti functionari din Rwanda si a acordat o pedeapsa de 20 de ani pentru comandantul unui batalion, Francois-Xavier Nzuwonemeye si subordonatului sau, Inochentie Sagahutu. Un al treilea oficial condamnat este seful jandarmeriei din Rwanda. Insa acesta va fi eliberat deoarece instanta considera ca a ispasit deja suficient timp de la arestarea sa, in 2000, potrivit agentiei de stiri, ISRIA.
Tribunalul Penal International pentru Rwanda (TPIR) se ocupa cu judecarea oficialilor care au avut cea mai mare responsabilitate in genocid. Alte mii de membri inferiori ai guvernului rwandez de la acea data, sunt judecati in tribunale normale din Rwanda cu autorul sistemului de justitie traditional, a raportat BBC.
Genocidul a inceput atunci cand avionul fostului presedinte rwandez Juvenal Habyarimana, un etnic hutu, a fost doborat pe 6 aprilie 1994. Grupul etnic hutu a acuzat un grup etnic tustsi de doborarea avionului si a inceput o campanie violenta de eradicare a minoritatii tutsi.

Muntele Leu sufocat pentru bogatia sa

Cind portughezii au vazut forma peninsulei ciudate din Golful Guineei s-au gindit la un leu, mai precis la ,, Muntele Leu", astfel aparind pe hartile vremii denumirea de Sierra Leone.
Ţară zguduita de razboaie si probleme sociale imposibil de rezolvat, a ,,beneficiat" si de un ,,ajutor" de la Liberia vecina care are/a avut un traseu politic asemanator.
Un teritoriu ce se dorea a fi o reintoarcere la traditie si la stramosi a ajuns pionul principal intr-un razboi al diamantelor si orgoliilor tribale cum rar a vazut Africa, si Africa a vazut multe!
Aici au fost adusi sclavii eliberati din Indiile de Vest(Antilele) si din America de Nord, dupa ce o fundatie caritabila cumpara fâsia de coasta a Sierrei Leone.
Odata ajunsi aici, in acest ,,Hope Land", intemeiaza un oras, care nu se putea numi altfel decit Freetown, inutila traducerea.
Pe stema tarii -CE GLUMA- scrie :Unitate- cinci grupuri etnice aflate in razboi;Libertate- prima constitutie stabileste principiul partidului unic, calea sigura catre dictatura;Dreptate- mii de copii soldati si sapte lovituri de stat militare.
Intre 1978 si 1991 tara este condusa de un partid unic si de un general pe nume Joseph Momoh, care nu reuseste sa ofere stabilitate tarii.
In 1992 este instalat la putere Valentine Strasser, care este si el inlaturat in 1996 tot de catre militari.
In 1996 se organizeaza alegeri desi tara se afla in plin razboi civil, acestea il aduc la putere pe Ahmad Kabah ce instituie un regim civil, dar si acesta este rasturnat de la putere in 1997.
In razboiul civil intervine si Liberia care prin dictatorul Charles Taylor, sprijina unitatile rebele din Frontul Unit Revolutionar, acest lucru duce la aparitia a 1,5 milioane de refugiati si zeci de mii de morti .
Trupele din Nigeria si Guineea ajuta guvernul sa restabileasca autoritatea pe aproape jumate din teritoriul tarii, iar in 1999 cind haosul era generalizat trupe ale ECOMOG ( COMUNITATEA ECONOMICA A STATELOR AFRICII OCCIDENTALE) elibereaza Freetown-ul din mâinile rebelilor si liberienilor, astfel se deschide calea unui dilog intre cele doua factiuni.
Strazile din orasele tarii au devenit mici cimpuri de lupta pentru suprematia bandelor de copii înarmati, fara discernamânt si poate cei mai periculosi dintre combatanti.
In plus interesele economice ale Liberiei si ale statelor occidentale in ceea ce priveste rezervele uriase de diamante si de rutiliu( dioxid de titan) au dus la iminente conflicte intre triburi sau intre traficantii de pietre pretioase ( vezi filmul Blood Diamonds cu Leonardo di Caprio).
In concluzie o tara supersaraca falimentata de lipsa de autoritate si de civilizatie, desi potentialul economic ERA unul urias.

Dr. Darius Stan