Dincolo de limite - Beyond the limits

Interviu cu Dr. Bruce Lipton

2012-01-27T13:41:00.003+02:00

Va prezint doua interviuri ralizate de Cristian Muresanu, realizatorul emisiunii "Stiinta si cunoastere" de la TVR Cluj cu Bruce Lipton, autorul cartilor BIOLOGIA CREDINTEI si EVOLUTIE SPONTANA.

Viaţa de apoi (doc)

2012-01-14T17:03:00.011+02:00

"Dar cum am putea noi, simple personaje ale unei piese de teatru, să ghicim intriga ? Nu suntem dramaturgul, nu suntem producătorii, nu suntem nici măcar publicul. Ne aflăm doar pe scenă. Să redăm bine scenele în care ne suntem implicaţi acum, ne îngrijorează mult mai mult, decât scenele care ar putea urma după asta."

C. S. Lewis
(1989-1963)

Afterlife, un documentar din 2010 al regizorului şi scriitorului Paul Perry, este studiul curajos al marii întrebări a filozofiei şi religiei, "Ce se întâmplă când murim?", răspunsurile la această întrebare fiind examinate prin prisma experienţelor de moarte clinică (NDE), ajungându-se la concluzia inevitabilă că nu este nevoie să ne temem, fiindcă există viaţă după moarte, o declaraţie profundă susţinută de dovezi, pe care regizorul Paul Perry şi cercetătorii Raymond Moody şi Jeffrey Long încearcă să le treacă sumar în revistă.

Paul Perry este absolvent al Arizona State University şi co-autorul unor best-seller New York Times, care a înfiinţat propria companie de producţie, în 2005, cu scopul de a face filme inovatoare, importante, primele dintre ele fiind dedicate domeniului spiritual, surprinzând prin abordarea de subiecte unice: experienţa morţii clinice, viziuni şi minuni, anii petrecuţi de Iisus în Egipt.

"NDE sunt evenimente spirituale de o amploare şi complexitate uimitoare, care au puterea de a schimba atitudinea noastră faţă de moarte şi viaţă [...]", spunea regizorul Paul Perry.

"[...]Există motive pentru care oamenii se transformă, atunci când se întorc de la o coliziune cu moartea, unul fiind încrederea pe care au câştigat-o, atunci când au aflat că o lume nouă ne aşteaptă dincolo de ultima suflare. Un altul, în special pentru cei bolnavi fizic, este descoperirea că ne vom lăsa trupul în urmă şi vom continua să existăm ca spirite eliberate de durerea pământească."

Informaţiile prezente în film şi în cărţile scrise în comun de cele trei personaje principale, Perry, Moody şi Long, confirmă ceea ce mulţi savanţi bănuiau în secret încă din anii '70, când domeniul studiilor efectuate asupra morţilor clinice a fost iniţiat: faptul că aceste experienţe dovedesc existenţa unei vieţi dincolo de moarte.

Cunoscuţii experţi în domeniu, dr. Raymond Moody (autor al "Life After Life: The Investigation of a Phenomenon - Survival of Bodily Death" şi "Glimpses of Eternity - Mind Body Spirit") şi dr. Jeffrey Long (Evidence of the Afterlife: The Science of Near-Death Experiences), sunt intervievaţi, iar munca lor este trecută în revistă, în ceea ce priveşte NDE şi concluziile la care au ajuns, bazându-se pe sute de dosare de caz.

Dr. Long, de exemplu, crede că "cele nouă serii de dovezi" demonstrează clar supravieţuirea conştiinţei dincolo de moartea corpului fizic:

1. Conştiinţa se manifestă mai puternic în timpul NDE, decât în viaţa de zi cu zi.
2. Viziunile subiecţilor NDE sunt confirmate, ulterior, de către alţii.
3. Uzual, chiar şi viziunea supra-normală are loc în timpul NDE.
4. NDE apare chiar şi în anestezia generală.
5. Rememorarea vieţii de către subiecţii NDE include evenimente reale.
6. Fiinţele întâlnite în timpul NDE sunt aproape întotdeauna decedate.
7. Pentru copii, NDE sunt uimitor de asemănătoare cu cele ale adulţilor.
8. NDE apar coerent în toată lumea şi în toate culturile.
9. NDE transformă aproape întotdeauna persoanele afectate.

Începând de la propria experienţă a regizorului, filmul examinează fenomenul morţilor clinice iniţiind interviuri întâmplătoare, luate oamenilor de pe stradă, care conduc la o gamă largă de credinţe, variind de la noţiunile arhicunoscute de rai şi iad, la credinţa în nimicnicia vidului, de parcă am stinge lumina lăsând să se instaleze un gol imens, caracterizat de absenţa conştiinţei, majoritatea dintre noi bazându-ne doar pe simple intuiţii şi credinţe, nesusţinute de dovezi concrete, concluziile noastre privind viaţa de apoi suprapunându-se, în esenţă, cu elemente dictate de dogma creştină, fiindcă, de fapt, marea masă a populaţiei cunoaşte, în cel mai bun caz, superficial scrierile religioase, deşi dovezile scriptice se află încă la vedere.

După cum specificam şi în articolul anterior, dogma creştină, care se bazează în principiu pe scrierile religioase ce au ajuns până la noi peste secole, nu este tocmai de încredere, fiindcă până şi părintele ortodoxiei, alexandrinul Origene (185-254 e.n.), se pare că avea motive întemeiate să se plângă, încă din vremea sa, că scribii "au adăugat şi omis deseori, ceea ce au considerat de cuviinţă".

Bănuiala cu privire la falsificarea premeditată, eliminând în principal referinţele legate de reîncarnare, s-a îndreptat în special asupra perioadei dintre Conciliul de la Niceea (325 e.n.) şi anul 382, când s-au stabilit sub papa Damasus, textele celor 27 de versete admise de canonul Noului Testament şi asupra Conciliului de la Constantinopol, din 553 e.n.

În muzee şi biblioteci din întreaga lume se păstrează în jur de 4.000 de fragmente sau manuscrise ale textelor Noului Testament, în limba greacă, dintre care doar 35 datează dinaintea anului 300 e.n., iar un unic Codex Alexandrin datează din 125 e.n., fiind singurul care reuşeşte să pătrundă în bezna epocii autorilor Evangheliilor, undeva în jurul anului 200 instalându-se "zidul cronologic", o cortină grea lăsată să cadă de o putere nevăzută asupra perioadei primare a creştinismului.

Dovezi concrete ale intervenţiilor brutale asupra textelor există, prin numeroase aşa-numite "palimpseste" şi făcând abstracţie de posibilitatea unor traduceri defectuoase, trebuie să recunoaştem onest că ar putea exista şi o altă explicaţie pentru erori şi lacune: cei patru evanghelişti nu s-au priceput mai bine de atât, fiindcă, pe de o parte, tot ce au relatat erau simple consemnări ale unor evenimente transmise distorsionat, pe cale orală, iar, pe de altă parte, reîncarnarea este posibil să se fi situat pe lista acelor cunoştinţe ezoterice, comunicate de Iisus doar în intimitatea cercului ucenicilor, după cum spune Ioan 16:25:

"Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl."

sau, în Matei, 13:10-11

"Şi ucenicii apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?

iar Iisus le-a răspuns:

"Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat."

Mă văd nevoit să amplific, cumva, dezbaterea privind viaţa de după moarte, fiindcă mult mai importantă, mai cuprinzătoare şi semnificativă mi se pare noţiunea de reincarnare, care presupune o "viaţă între vieţi" şi aduce, astfel, completările de rigoare tuturor acestor experimente structurate în jurul morţilor clinice.

Mai mult decât atât, dacă vom ajunge să credem, împreună cu esenienii, că sufletul îşi selecţionează un anumit cuplu de părinţi (adică viitorul mediu de viaţă) şi, în plus, ştie de dinainte care-i va fi data naşterii, atunci ajungem la concluzia că în această alegere rezidă un anume sens, că aici există forţe secrete, care direcţionează sufletul către un anumit destin, ce încurajează dezvoltarea sa viitoare, toate aceste fapte corespunzând aproape în totalitate sistemului indian al karmei.

Mă tem că va trebui să vă mai port o vreme prin tărâmul scrierilor religioase, mai ales al celor necanonice, fiindcă respingerea noţiunii de reincarnare, de către dogma creştină, mi se pare cea mai mare şi mai gravă falsificare posibilă, fiindcă o lipseşte de orice sens şi coeziune, contribuind la instalarea unui sistem de control spiritual rigid, asociat şi complice voluntar al celui politic, asupra unor fiinţe terorizate de propria lor mortalitate, care-şi acceptă fără murmur statutul de sclav, în absenţa speranţei într-o existenţă ulterioară.

Una dintre Evangheliile gnostice, pe care am pomenit-o în articolul anterior, Pistis Sophia, declară chiar din primul capitol:

"Iisus nu i-a învăţat pe ucenici întreaga dimensiune a emanaţiilor tezaurului (spiritual, fireşte); şi nici cum apar ele şi nici cum sunt structurate.",
dar, cu toate acestea, există pasaje foarte interesante, în care Iisus dezvăluie, cu bunăvoinţă, fragmente ale unei înţelepciuni pierdute.

Un exemplu extraordinar este cel al răspunsului dat de Iisus unei întrebări foarte clare a ucenicului său Ioan:

"Ce se întâmplă cu un suflet care revine de pe lumea cealaltă, pe pământ ?",

iar răspunsul lui Iisus nu reprezintă nici pe departe un reproş sau o respingere, fiindcă declară onest şi direct:

"El bea un pahar cu apa uitării..."

Putem deduce cu absolută siguranţă că credinţa în "revenirea pe Pământ", reincarnarea unui spirit decedat (fiindcă ce ar fi de uitat în absenţa unei existenţe anterioare ?), era larg răspândită printre ucenici şi, chiar mai mult decât atât, se pare că era acceptată de toţi iniţiaţii şcolilor filozofice ale antichităţii, mai puţin de adepţii lui Horus, ceea ce ne obligă, din nou, să luăm în considerare ipoteza cenzurării deliberate a scrierilor religioase.

Pistis Sophia continuă pe acelaşi ton , mergând însă mult mai departe cu afirmaţiile radicale, atunci când Iisus le explică ucenicilor că El însuşi l-a retrimis pe Pământ pe profetul Ilie, în trupul vărului său, Ioan Botezătorul, a cărui adevărată identitate reiese chiar şi din Evangheliile canonice, astfel încât nu putem decât să rămânem uimiţi de neglijenţa cu care au tratat aceste indicii generaţii întregi de teologi, care ne ameninţă şi acum cu afurisenia dacă nu le acceptăm, cumva, concluziile închistate.

Să exemplificăm:

Matei 11:14-15:
"Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit, să audă."

Matei 17:12-13
"Eu însă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut şi au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul."

Un alt fragment biblic relevant aparţine de această dată lui Ioan 9:2:

"Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb ?".

Hmm... cum şi când ar fi putut păcătui un om, astfel încât să se nască orb ?

Din formularea întrebării ucenicilor reiese clar că ei nu considerau posibile decât două variante: o boală moştenită de la părinţi sau consecinţele unor fapte săvârşite înainte de naştere, deci evident că într-o existenţă anterioară şi nu prin obrăznicii intrauterine.

Interesantă este însă şi reacţia lui Iisus - care conform dogmei creştine ar fi trebuit să-i dojenească cu asprime că au căzut pradă unor superstiţii băbeşti - fiindcă le consideră întrebarea ca fiind perfect justificată şi le dă un răspuns neaşteptat, ce pare a sugera o şi mai mare complexitate a procesului reincarnării:

"Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările Domnului."

Sufletului actualului orb pare să-şi fi ales deliberat orbirea, pentru a-şi însuşi o anumită lecţie în reincarnarea actuală, necesară procesului de maturizare.

Din nou, paralelismul cu doctrina orientală a karmei este izbitor, deşi aceasta a fost destul de eronat percepută în Occident, fiindcă nu reprezintă o pedeapsă pentru păcatele vieţilor anterioare, ci suma unor învăţăminte rezultate din depăşirea unor obstacole grele, diferite, procesul presupunând, până la finalizare, mai mult decât o unică viaţă.

Mai mult ca sigur că acest concept, karma, era cunoscut ucenicilor, fiindcă numai în acel context întrebarea lor despre orb putea părea normală, iar Iisus nici nu s-a arătat a fi mirat şi nici nu a respins-o ca fiind stupidă.

Cu toate acestea, Iisus nu credea în inevitabilitatea ciclului karmic, fiindcă părea a predica o cale directă, specifică, anterior lui, preoţilor cultului lui Horus, mesajul putând fi rezumat astfel:

"Da, există o lege a karmei, dar o puteţi birui prin eliminarea ego-ului în faptă şi gândire, printr-o decizie liberă, fără intervenţie divină.",

celor iniţiaţi fiindu-le dezvăluit secretul, că înfăptuind porunca iubirii şi legea lui Dumnezeu, prin folosirea liberului arbitru fireşte, te poţi elibera din ciclul karmic, nemaifiind supus legilor creaţiei, fiindcă numai astfel are logică afirmaţia că asupra fiinţelor sale "moartea nu mai are nici o putere".

Din păcate, mă tem că mesajul a rămas în mare parte neînţeles, întrebarea curentă "Cum poate Dumnezeu să permită aşa ceva ?" dovedind cu prisosinţă incapacitatea noastră de a înţelege.

Putem abandona domeniul religiei şi putem găsi o explicaţie ştiinţifică a acestor fenomene de moarte clinică (experimentate individual sau în grup, prin empatie, cum specifica dr. Moody), fiindcă, cel puţin în cazul experimentelor de grup, este mai mult decât evident că explicaţia halucinaţiilor provocate de leziunile cerebrale trebuie abandonată categoric.

Revenind la documentar, în baza informaţiilor conexe prezentate pe acest blog, în timp, am putea afirma despre câmpurile informaţionale ale conştiinţei şi memoriei, că ambele evoluează în timpul vieţii prin experienţele noastre şi prin aportul informaţional al organelor noastre imperfecte de simţ, ele fiind prezente în jurul nostru şi devenind disponibile conştiinţei noastre numai prin funcţionarea creierului (şi a altor celule din corp), sub formă de câmpuri electromagnetice.

De îndată ce funcţia creierului a fost pierdută, cum ar fi în moarte clinică sau moarte cerebrală, amintirile şi conştiinţa există încă, dar receptivitatea este pierdută, conexiunea se întrerupe.

Potrivit concepţiei noastre, întemeiată pe aspectele raportate ale conştiinţei din timpul stopului cardiac, de exemplu, putem concluziona că aşa-numita conştiinţă ar putea să se bazeze pe câmpuri de informaţii, constând în unde care provin din continuumul spaţio-temporal.

În timpul stopului cardiac, funcţionarea creierului şi a altor celule din corpul nostru se opreşte din cauza anoxiei.

Câmpurile electromagnetice ale neuronilor şi ale altor celule dispar, iar posibilitatea de rezonanţă, interfaţa dintre conştiinţă şi corpul fizic este întreruptă.

O asemenea înţelegere schimbă fundamental opinia cuiva despre moarte, din cauza unei concluzii aproape inevitabile că, în momentul morţii fizice, conştiinţa va continua să existe, transferându-şi experienţa într-o altă dimensiune, într-o lume invizibilă şi imaterială, continuumul spaţio-temporal poate, în cadrul căruia sunt incluse toate: trecut, prezent şi viitor.

Cercetarea privind NDE nu ne poate oferi dovada ştiinţifică de netăgăduit a acestei concluzii, deoarece oamenii cu NDE nu au murit "complet" să spunem, dar cu toţii au fost extrem de aproape de moarte, în absenţa unui creier funcţional.

Această concluzie, că se poate experimenta conştiinţa independent de funcţia cerebrală, ar putea induce şi o mare schimbare a paradigmei ştiinţifice din medicina occidentală şi ar putea avea implicaţii practice în problemele actuale, medicale şi etice, cum ar fi îngrijirea comatoşilor sau a muribunzilor, eutanasia, avortul şi prelevarea de organe pentru transplant de la cineva aflat pe moarte, cu o pompă cardiacă activă, dar cu un diagnostic de moarte cerebrală.

Din nefericire, rigiditatea lumii academice şi absenţa unor cercetări riguroase de anvergură perpetuează starea de fapt, în care există mai multe întrebări decât răspunsuri, dar, bazându-ne pe aspectele teoretice menţionate anterior, ale experimentării continuităţii evidente a conştiinţei noastre, ar trebui, în cele din urmă, să se ia în considerare, cu seriozitate, posibilitatea ca moartea, la fel ca şi naşterea, să poată fi, foarte bine, doar simple treceri de la o stare de conştiinţă la alta.

"Cele mai fierbinţi locuri din iad le sunt rezervate acelora care, în vremuri de acute crize morale, îşi menţin neutralitatea."

Dante Alighieri,
Infernul

Multumim lui Marian Matei pentru traducerea si prezentarea acestui documentar!
http://antiiluzii.blogspot.com/

Descărcare rapidă + subtitrare

Deasemenea si la Radio Vocea Sufletului exista o emisiune saptamanala care abordeaza acest subiect si se numeste Amintiri din moarte clinica (cu Severina Soare) si un blog dedicat avand acelasi nume amintiri-din-moarte-clinica.blogspot.com

Galaxia noastră găzduieşte sute de miliarde de planete...

2012-01-13T18:32:00.005+02:00

Galaxia noastră găzduieşte mult mai multe planete decât se credea până acum. Astronomii au anunţat că fiecare dintre cele 100 de miliarde de stele existente în Calea Lactee are, în medie, cel puţin o planetă ca partener.

Descoperirea subliniază o schimbare radicală în modul în care sunt percepute sistemele planetare din cosmos de către oamenii de ştiinţă. Propriul nostru sistem solar, considerat a fi unic până de curând, este doar unul dintre miliarde.

Până în aprilie 1994, niciun alt sistem solar nu fusese descoperit, dar de atunci numărul acestora este într-o continuă creştere. Telescopul spaţial Kepler descoperă noi sisteme solare în mod constant.

"Planetele sunt regula, nu excepţia", a explicat Arnaud Cassan, astronomul şef al Institutului de Astrofizică din Paris. Acesta a coordonat o echipă de 42 de oameni de ştiinţă, dedicând 6 ani studiului a milioane de stele situate în centrul galaxiei Calea Lactee. Cercetarea reprezintă cel mai amănunţit efort de a măsura prevalenţa planetelor în galaxia noastră.

Pentru a estima numărul planetelor, Dr. Cassan şi colegii săi au studiat 100 de milioane de stele situate la distanţe de 3.000 - 25.000 de ani-lumină de Pământ. Apoi, numărul de planete descoperite a fost comparat cu cele din alte studii, în cadrul cărora s-au folosit alte tehnici de detectare, pentru a crea un eşantion statistic reprezentativ pentru galaxia noastră al stelelor şi al planetelor ce le orbitează.

Conform calculelor cercetătorilor, majoritatea stelelor aflate în Calea Lactee (care numără cel puţin 100 de miliarde, conform ultimelor estimări) au una sau mai multe planete.

Aproximativ 66% dintre stele găzduiesc o planetă cu o masă de 5 ori mai mare decât cea a Terrei, iar jumătate dintre stele au o planetă cu o masă similară cu cea a lui Neptun (de 17 ori cât cea a Pământului). Aproape 20% dintre stelele detectate sunt orbitate de o planetă gazoasă gigantică (precum Jupiter, sau chiar mai mare).

"Putem alege orice stea, la întâmplare - cu siguranţă există o planetă ce o orbitează", a afirmat Uffe Grae Jorgensen, astronom la Universitatea din Copenhaga, Danemarca.

Cercetătorii au făcut o altă descoperire care până acum părea de domeniul SF: milioane de planete pot orbita două stele.

"Începem să descoperim un sistem planetar nou, care nu seamănă deloc cu ceea ce există în sistemul nostru solar", a explicat William Welsh, astronom la Universitatea San Diego State.

Deoarece Calea Lactee găzduieşte mult mai multe planete decât se credea până acum, şansele ca una dintre acestea să găzduiască forme de viaţă sunt mai mari, au conchis cercetătorii.

Sursa: Wall Street Journal / descopera.ro

Project Camelot - Interviu cu Valery Uvarov

2012-01-07T13:58:00.007+02:00

În 2007, Project Camelot a călătorit la Sankt-Peterburg, Russia ca să facă un interviu cu Valery Uvarov, Şeful Departmentului de Cercetări OZN, Paleoştiinţe şi Paleotehnologie al Academiei de Securitate Naţională a Rusiei. Acest om a cercetat textele străvechi referitoare la istoria neştiută a Pământului, la piramide, la meteoritul Tungus şi la multe alte subiecte, inclusiv ce ne aşteaptă în 2012 şi după.

El a re-interpretat tot ce a găsit despre piramide şi a demonstrat că Platon a greşit profund la traducerea hieroglifelor (a interpretat undele energetice ca fiind... valurile apei) şi, în consecinţă, tot eşafodajul teoriilor moderne a fost greşit. Până acum...

Sursa: http://projectavalon.net/lang/ro/valery_uvarov_interview_transcript_ro.html

Valery Uvarov a scris mai multe cărţi şi articole şi le-a publicat, mai întâi în limba rusă, apoi în engleză.
"The Pyramids" şi "The Wands of Horus" (Baghetele lui Horus) pot fi descărcate de aici (în format pdf), în limbile rusă şi engleză:
http://www.iicufi.org/download_engine/index.php?subcat=1&ENGINEsessID=7f9...

Chiar dacă nu aveţi timpul necesar să le citiţi în întregime, chiar dacă nu înţelegeţi o iotă ruseşte şi mai deloc englezeşte, doar examinând fotografiile şi desenele veţi avea un câştig imens. Aşa ceva nu prea vedeţi la CNN.

Puteţi să-i vizitaţi situl web şi să vedeţi sutele de fotografii pe care le-a făcut în cei 2 ani de construcţie a piramidei sale:
http://pyramids.iicufi.org/index.php?id=55&L=1

Treceţi prin toate fazele; la faza nr. 9 veţi vedea filmuleţeul despre care vorbeşte în partea a 2-a a interviului, făcut cu telefonul mobil, în noaptea în care fiinţa luminoasă a ieşit din cristalul încastrat în peretele camerei sale.

Tot pe acea pagină, dar mai jos, veţi găsi şi o poză interesantă, care ilustrează unul din efectele piramidei sale, creşterea aurei persoanelor care au petrecut o oră în interiorul piramidei. Uimitor!

Câteva din rezultatele cercetărilor de laborator le găsiţi la pagina:
http://pyramids.iicufi.org/index.php?id=95&L=1

We Can Fly Beyond the Limits!

2012-01-06T19:01:00.003+02:00

Transformarea alchimica, datorata emisiilor solare

2012-01-04T12:35:00.004+02:00

"Premiile Nobel in anul 2010, pentru Chimie si Fizica au fost acordate pentru cercetarile legate de atomul de carbon. Premiul Nobel pentru Chimie a mers la trei oameni de stiinta, pentru dezvoltarea unui set de instrumente privind modificarea atomilor de carbon, in timp ce premiul pentru Fizica a fost primit de doi fizicieni rusi pentru studiul lor asupra proprietatilor remarcabile ale graphenelor - un element structural de baza a unor carboni alotropi, inclusiv grafit.
In timp ce se anunta Premiul Nobel pentru Fizica, Academia Regala Suedeza de Stiinte, a declarat: “atomii de carbon, baza tuturor formelor de viata cunoscute pe Pamant, ne-au surprins din nou.”
Ei nu-si dau seama cat de importanta este declaratia lor; pentru ca ceea ce am vazut in graphene este doar o mica parte din minunile de care este capabil carbonul. In special ceea ce ne asteapta in viitorul foarte apropiat!
Inainte de a dezvalui forma de carbon care va schimba fiecare aspect al vietii noastre, atat de complet si atat de drastic, aduc in atentia dumneavoastra evenimente legate de alte cateva stiri, din ultimele saptamani.
Recent a existat un val de ingrijorare in cercurile stiintifice cu privire la descoperirea influentei Soarelui asupra dezintegrarii elementelor radioactive pe Pamant. S-a constatat ca un anumit tip de emisii ciudate ale Soarelui cauzeaza mutatii pe Pamant. Influenta sa asupra ratelor de dezintegrare ale unor elemente cum ar fi Carbon-14, a fost deosebit de ingrijoratoare si neasteptata. Atomii de carbon, dupa cum s-a declarat anterior, sunt componenta de baza a vietii, asa cum o stim; iar Carbon-12 este forma cea mai abundenta de carbon pentru aproximativ 99% dintre toate formele cunoscute de carbon. Acesta este izotopul de carbon, care consta din 6 protoni, 6 electroni si 6 neutroni – deci 6-6-6. Va suna familiar?
Dupa oxigen, al doilea element cel mai abundent din corpul uman este Carbon-12. Prin incinerare corpul uman se intoarce in starea sa, de Carbon-12. Dupa hidrogen, heliu si oxigen, care sunt toate gaze, Carbon-12 este cel mai abundent element din Univers. Carbon-12 este, de asemenea, unul dintre cele 5 elemente care compun AND-ul uman. Astfel, Carbon-12 este intr-adevar, elementul cel mai important in ceea ce priveste viata, asa cum o stim astazi. Aceasta este, probabil, ceea ce se scria in Apocalipsa cu privire la numarul 666, care era numar de om (sau numarul fiarei). Acesta este numarul lui Carbon-12 care este baza corpului fizic al omului in legatura cu Universul fizic.
Acest lucru este deosebit de semnificativ daca intelegem ce se asteapta prin aceasta transmutatie de Carbon-12, care va conferi Omului puteri supraomenesti si care va aduce un progres tehnologic pana la redundanta completa.
Fiecare lucru are timpul sau: un timp pentru a descoperi, un timp pentru a sarbatori. Acum este timpul pentru a descoperi acest secret al tuturor secretelor, adica Secretul Alchimic al Pietrei Filozofale, care transforma, in sens simbolic, totul in aur. Secretul Elixirului Vietii. Secretul Ambrosiei, nectarul nemuririi !
Pana la urma, Secretul Ascensiunii, deoarece functia sa principala este de a ajuta la Inaltare si la formarea unui Portal spre dimensiunile superioare.
Secretul Carbonului-7!
Izotopul de Carbon-7, nedescoperit pana in prezent, are 6 electroni, 6 protoni si doar 1 neutron. Este un element echivalent al sistemului energiei Kundalini, precum si cubului lui Metatron.
Ca si elementul fier, care are capacitatea de a sustine un camp magnetic in jurul lui, Carbon-7 are capacitatea stranie de a crea campuri hiperdimensionale, cum ar fi campurile mentale. Astfel, se pot amplifica gandurile, multidimensional, la fel cum Fierul si Cuprul pot amplifica intr-un transformator campurile magnetice.
Firesc, acest lucru se formeaza si in creierul adeptilor spirituali atunci cand acestia au experiente in afara corpului sau in timpul realizarii altor fenomene supranaturale, cum ar fi bilocatia, materializarea, etc. In timp se formeaza o stralucire, un halou (nimb de lumina) in jurul fiintelor extrem de evoluate, iar aceasta se datoreaza producerii in exces de neutroni, atunci cand Carbon-12 se transmute in Carbon-7, in interiorul creierului lor. Cu toate acestea, Carbon-7 se descompune foarte rapid in alte forme de materie; prin urmare este aproape imposibil de detectat acest element Carbon-7, direct in corpul uman.
Istoria si Religia ne-au oferit mai multe indicii cu privire la identitatea acestui minunat element, prin notatii criptice, simboluri si texte enigmatice. Aceasta ocultare a fost necesara pentru protejarea cunoasterii, deoarece, ajunsa in maini gresite, ar fi putut duce la distrugerea acestei planete. Aceasta este puterea sa!

Aceste riscuri predomina si acum, insa exista 2 motive principale pentru revelarea acestei cunoasteri in momentul de acum:
1. Suntem acum in pragul celei mai mari si importante schimbari prin care umanitatea a trecut vreodata. A venit timpul ca toate secretele sa fie descoperite, implicit acest secret care a fost pastrat o lunga perioada de timp. Natura a vorbit, prin diferite semne, anuntand ca timpul pentru ca acesta sa fie dezvaluit, a sosit.
2. Desi structura atomica si proprietatile acestui element minunat sunt relevate aici, este extrem de dificil de a sintetiza Carbon-7 intr-un laborator, in afara de scumpele acceleratoare de particule.
In sistemul Kundalini, aceasta configuratie 6-6-1 este reprezentata de partenerii de sex masculin si feminin, prin cele 6 chakre inferioare plus a 7-a chakra, Sahasrara, care este neutra.
In iudaism, Metatron, care este considerat a fi mediator a lui Dumnezeu, este adesea reprezentat printr-un cub format din 13 cercuri, din care 1 cerc central, inconjurat de 6 interioare si 6 exterioare.
In crestinism, Da Vinci, in Cina cea de Taina, infatiseaza un moment inainte de rastignirea lui Hristos si, ulterior Invierea si Inaltarea, infatisata de o reprezentare simbolica a configuratiei 6-6-1, adica cei 6 apostoli asezati de fiecare parte a lui Isus Hristos.
Este interesant de notat ca ambele energii Kundalini, Metatron si Hristos, sunt vehicule ale Maicii Domnului, chiar daca fac parte din sisteme spirituale diferite.
Toate acestea sunt stiute de civilizatiile avansate de dincolo de planeta noastra, care au fost uitate de noi, peste milenii. Eliberarea acestor informatii, in acest timp, este de asemenea menita sa accelereze Divulgarea Secretului. Aceasta cunoastere, are puterea de a amplifica mintea umana si va face ca toate progresele tehnologice si ale sistemelor economice sa devina complet redundante (adica sa contina informatii identice in mai multe parti ale aceluiasi sistem de informatii), deorece in timpul de manifestare al Abundentei care ne asteapta dupa 2012, tehnologia si banii nu vor mai avea nici o valoare.
In perioada post Divulgare, mintea colectiva a Omului va suferi o schimbare cuantica expansiva. O masa critica a omenirii va trece de la o viata egocentric-materiala la o viata fara de ego, plina de iubire si spiritualitate.
Activitatea Soarelui, in aceasta perioada, va duce la transformarea finala, care va fi transmutarea Carbonului-12 din AND-ul uman, in Carbon-7. Acest lucru va permite omului sa supravietuiasca dublului “cataclism” de schimbare a polilor si migrarii Noului Pamant spre dimensiunile superioare."

Cateva clipuri...

2011-12-30T17:02:00.003+02:00

Ce naiba stim noi, de fapt? - varianta Ultra Extinsă...

2011-12-12T14:58:00.008+02:00

WHAT THE BLEEP!
Ultra-Extended Quantum Rabbit Hole

Filmul de astazi include toate partile ale acestui film prezentat pana acum si are in plus inca 2 ore si jumatate de informatie. Documentarul are asadar, 5 ore de informatii exceptionale ce merita savurate, studiate, conspectate, memorate, parcaticate si bineinteles, date mai departe.
Toate informatiile din acest film sunt grupate si intr-o carte aparuta pe piata romaneasca in 2007. Cartea se numeşte , binenteles, "What the Bleep Do We Know? Ce naiba stim noi, de fapt?"si poate fi cumpărată de aici: http://www.cartidesuflet.ro/

Iata ce se spune pe divin.ro despre aceasta carte (toate ideile se regasesc si in film):

"Succesul filmului What the Bleep Do We Know!? a fost doar începutul calatoriei. Multi români au vazut deja acest film, desi în mod oficial el nu exista în România. Modul în care a circulat („underground”) graieste el însusi despre setea de cunoastere a românului, dar si despre cât de mult era asteptat un asemenea film. Este un film care zguduie din temelii perceptia si atitudinea umana, un film care a creat fani printre toate nivelurile de receptare, inteligenta si cunoastere.
Producatorii si scenaristii lui au simtit ca trebuia sa aduca si „negrul” cuvântului pe albul hârtiei. Alt nivel de receptare si, mai ales, alte posibilitati de a aduce alte informatii, ori de a le întari pe cele existente în film.
Aceasta carte foloseste ideile, conceptele si stiinta care sondeaza si scormoneste mintea omeneasca precum minerul într-o mina, dar reprezinta doar un punct de pornire de unde poate începe explorarea în profunzime a noii paradigme. Fizica cuantica a proceselor noastre interioare si granitele exterioare ale universului cunoscut sunt cele ce trebuie recunoscute. Desfacatorul de conserve pentru constiinta este reprezentat de însasi actiunea de a pune Marile Întrebari.
Necesitatea schimbarii paradigmei actuale într-una noua, care sa cuprinda constiinta printre factorii care influenteaza viata si realitatea pe Pamânt, pare sa fie una din cele mai importante concluzii pe care cititorul o poate avea la finele lecturii acestei carti senzationale.

What the Bleep Do We Know?! – Ce naiba stim noi, de fapt?! este o carte ce contine o stiinta uluitoare. Cu ajutorul a mai mult de o duzina de oameni de stiinta, cercetatori renumiti si teoreticieni, pornesti într-o calatorie având pe nas ochelarii fizicii cuantice; pornesti într-un univers care este mai bizar si mai viu decât ne-am imaginat vreodata. Apoi, esti dus mai departe, la marginea exterioara a granitei cunoasterii noastre stiintifice despre constiinta, perceptie, chimia corpului si structura creierului. Din ce este facut gândul? Din ce este facuta realitatea? Si, cel mai important, cum poate schimba un gând natura realitatii?
Aceasta stiinta ne conduce nu doar în lumea materiala, ci într-un tarâm profund al spiritualitatii. Daca observatia afecteaza rezultatul, atunci noi nu doar facem parte din univers, ci suntem participanti în el. Daca gândurile sunt mai mult decât intersectii electrice neuronale întâmplatoare, atunci constiinta este mai mult decât un accident anatomic. Exista o putere mai mare, dar este cu adevarat acolo, în afara noastra? Unde este linia de demarcatie dintre acolo, afara si aici, înauntru?

Extrase din carte:

„Majoritatea oamenilor prefera sa ramâna în zona de siguranta decât sa intre în astfel de încurcaturi. Chiar daca se lovesc direct de o întrebare, mai mult ca sigur vor fugi de ea, îsi vor ascunde capul în nisip sau îsi vor gasi repede de lucru cu altceva.
De ce sa pui o Mare Întrebare? A pune o Mare Întrebare este o invitatie la aventura, o calatorie spre a descoperi. Este incitant sa pornesti într-o aventura noua; exista o fericire a libertatii, libertatea de a explora teritorii noi.
Asa ca, de ce nu punem aceste întrebari? Pentru ca, punând întrebari, se deschide usa catre haos, catre necunoscut si catre imprevizibil. În momentul în care pui o întrebare la care chiar nu stii raspunsul, ti se deschide calea catre un tarâm al tuturor posibilitatilor. Esti dispus sa primesti un raspuns care ar putea sa nu îti placa sau cu care sa nu fii de acord? Daca te face sa te simti incomod sau daca te departeaza de siguranta pe care ti-ai creat-o pentru tine însuti? Daca raspunsul nu este ce vrei tu sa auzi?
Ca sa pui o întrebare nu îti trebuie muschi, ci curaj.”

Cine ce vede!?

Cinci niveluri stabile de procesare ale creierului. Aceasta este tocmai ce ati facut pentru a „vedea” fiecare din aceste litere. Nu este vorba doar de faptul ca ochii au trimis catre „voi” niste imagini continând fiecare litera. Creierul vostru a procesat informatiile vizuale trimise catre el de ochi pentru a construi aceste litere. Realizeaza acest lucru spargând, reducând impulsurile care ajung la el la forme de baza, la culori si tipare de baza. Apoi, începe actiunea de potrivire a tiparelor cu amintirile despre lucruri similare stocate deja, asociind acestea cu emotiile si însemnatatea evenimentelor, legându-le pe toate la un loc într-o singura fotografie ce integreaza totul si pe care o trimite lobului frontal de 40 de ori pe secunda. Asa este. Noi nici macar nu vedem în mod continuu, ci este un fel de film alcatuit din fotograme ce se deruleaza fulgerator, dar si cu intermitente.
Aceasta înseamna ca tot ceea ce vedeti este pictat de creierul vostru. El picteaza fiecare frunza a fiecarui copac pe care îl vedeti. Picteaza conectându-se cu amintirile sau retelele neuronale ce contin informatii despre frunza, culoare, marime, forma, punând toate acestea cumva la un loc. Pare foarte scandalos si contrar felului în care ne învârtim prin lume. Cum au ajuns neurofiziologii la aceasta schema?
Dovada ca, de fapt, nu ochii percep, ci creierul, este demonstrata si la un nivel mai putin dramatic: locul unde nervul optic trece prin globul ocular înspre creier, nu are receptori vizuali. Prin urmare, ne-am astepta ca, daca închidem un ochi, sa vedem un punct negru în centru. Dar nu se întâmpla asa. Si aceasta pentru ca nu ochiul picteaza tabloul, ci creierul.

Mai multe informatii...

Oamenii de stiinta au descoperit ca daca masoara din punct de vedere electric ceea ce iese din creierul unei persoane (folosind RMN sau scannere PET, de exemplu) atunci când priveste un obiect si apoi când doar îsi imagineaza acel obiect, în ambele cazuri sunt active aceleasi zone ale creierului. Închiderea ochilor si vizualizarea obiectului, produce aceleasi tipare ale creierului ca si privirea acelui obiect.
Creierul nu numai ca nu distinge între ceea ce vede în mediul înconjurator si ceea ce-si imagineaza, dar se pare ca nu stie nici diferenta dintre actiunea în sine facuta si actiunea vizualizata. Acest fapt a fost descoperit pentru prima data în anii ’30, de Edmund Jacobson, M.D. (creatorul Tehnicii de Relaxare Progresiva pentru reducerea stresului). Când dr. Jacobson a rugat subiectii sa vizualizeze actiuni fizice, a descoperit miscari foarte subtile musculare care corespundeau cu miscarile muschilor care ar fi fost implicati în activitatea respectiva. Aceasta informatie a fost foarte bine folosita de multi sportivi, în lumea întreaga.

Adevarul despre perceptie

Perceptia este un proces complex, cu multe fatete, care începe atunci când neuronii receptori capteaza o informatie din mediul înconjurator si o trimit, sub forma impulsurilor electrice, creierului. Ca toate fiintele vii, receptorii nostri sunt limitati. Nu putem vedea lumina infrarosie, nu putem simti câmpurile electromagnetice asa cum fac pasarile (folosind aceste informatii pentru a naviga). Cu toate acestea, cantitatea de informatii care vine prin cele cinci simturi este uluitoare – undeva în jurul a 400 de miliarde de biti pe secunda.
Evident, nu privim si nu procesam constient nimic din toata aceasta cantitate. Cercetatorii spun ca numai aproximativ 2000 de biti trec prin constiinta noastra. Asa ca, în timp ce creierul trece la treaba „încercând sa creeze pentru noi o poveste despre lume”, dupa cum spune dr. Andrew Newberg, „trebuie sa si scape de o multime de informatii”.
De exemplu, în timp ce cititi aceste cuvinte, chiar daca simturile voastre receptioneaza temperatura din camera, senzatia corpului vostru aflat pe scaun, textura hainelor la nivelul pielii voastre, zgomotul frigiderului si mirosul samponului pe care l-ati folosit, sunteti mai degraba inconstienti de toate acestea în timp ce va concentrati asupra cuvintelor cartii. Dr. Newberg continua:

„ Creierul trebuie sa vada si sa sorteze o cantitate enorma de informatii care este inimaginabila pentru noi. Realizeaza aceasta inhibând alte lucruri, prin oprirea anumitor raspunsuri si a anumitor informatii neuronale de a ajunge în constiinta noastra. Si, facând astfel, noi ignoram chiar scaunul pe care stam. Aceasta este scoaterea din monitor a cunoscutului. Apoi se elimina necunoscutul...
Daca vedem ceva ce creierul nu poate identifica, ne agatam de ceva similar. (Nu este o veverita... dar e ceva similar cu ea) Daca nu gasim nimic apropiat sau daca e ceva ce stim ca nu este real, dam la o parte spunând probabil ca mi-am imaginat doar.”

Asa ca, de fapt, noi nu percepem realitatea, noi vedem imaginea realitatii pe care creierul nostru a construit-o pe baza imputurilor senzoriale si a nenumaratelor asocieri extrase din vasta retea neuronala a creierului. „Depinde de experientele pe care le-ati avut si felul în care procesati informatia, ceea ce creeaza, cu adevarat, lumea voastra vizuala... Pâna la urma, creierul este ceea ce percepe realitatea si ceea ce creeaza reprezentarea noastra despre lume”, afirma dr. Newberg.

Emotii si Perceptii

Cercetarile doctoritei Pert la Institutele Nationale de Sanatate (National Institutes of Health) sugereaza ca nu numai ceea ce credem este real, dar si felul în care simtim despre ceea ce simturile noastre percep, ceea ce determina daca si felul în care vom percepe. Ea spune: „Emotiile noastre decid ce merita atentia noastra... Decizia despre ce devine gând ivit din constiinta si ce ramâne un gând nedigerat, un tipar ramas îngropat adânc în corp, este mediata de receptori.”
Dupa cum spune Joe Dispenza: „Emotiile sunt menite sa stimuleze chimic ceva în memoria pe termen lung. De aceea le avem.” Emotiile noastre sunt legate/conectate la un nivel inferior al procesarii vizuale, undeva în apropierea primului pas. Acest lucru are un sens din punct de vedere al evolutionismului. Daca mergând pe poteca apare în fata ta un tigru, vei procesa aceasta imagine si vei începe sa fugi înainte de a întelege de ce.
400 de miliarde de biti pe secunda! Chiar si daca eliminam lucrurile care sunt nereale (martienii) si pe cele care sunt „irelevante”(mirosul samponului), tot ramân o multime de biti. Emotiile dau acestora greutatea si importanta lor relativa. Ele sunt scurtatura catre perceptie. Ele ne ofera si capacitatea unica de a nu vedea ceea ce nu vrem sa vedem.

Paradigma si perceptie

Deci, daca ne construim realitatea din deja existenta magazie de amintiri, emotii si asocieri, cum am putea percepe ceva nou vreodata?
Cheia este o noua cunoastere. Largind paradigma, modelul nostru despre ceea ce este real si posibil, adaugam noi optiuni listei pe care o pastreaza creierul nostru. Ţineti cont ca acea lista nu este decât o descriere a realitatii care se bazeaza pe experienta personala; nu este realitatea însasi. O noua cunoastere ne poate deschide mintea catre noi tipuri si noi nivele de perceptie si experienta.
Este importanta o informatie noua, dar o cunoastere completa implica atât întelegerea, cât si experienta. Daca vrei ca cineva sa stie cum este sa manânce o piersica, poti sa-i dai informatii despre asta – „este zemoasa si dulce si moale...” – dar nu va stii niciodata, cu adevarat, pâna când nu va musca din acea piersica. Asa ca, pentru a ne largi paradigma si a ne deschide catre o viata mai buna, ne trebuie si experiente noi.
Este De exemplu, când a fost ultima oara când ati facut ceva atât de inimaginabil încât, ramânând cu gura cascata, sa spuneti: „nu pot sa cred ca am facut asta!”?
Este În Calatorie catre Ixtlan, Carlos Castaneda aminteste una din lectiile lui Don Juan: a te pândi pe tine însuti. Cu alte cuvinte, a-ti învata propriile obiceiuri ca si când ai studia pe altcineva, astfel încât sa te poti surprinde atunci când faci ceva ce este un obicei si sa schimbi, facând ceva complet nou. Dar ne întoarcem la vechile întrebari: daca percepi numai ceea ce stii, cum vei putea percepe vreodata ceva nou? Daca te creezi pe tine, cum vei putea creea un nou tine?
Odata ce s-a înteles ca noi putem experimenta viata în limitele cunoscutului, a ceea ce cunoastem deja, devine evident ca, daca ne dorim o viata mai bogata, daca dorim mai multe oportunitati de dezvoltare, realizare si fericire, atunci avem nevoie sa facem o miscare puternica în noi însine, punându-ne mari întrebari, experimentând noi emotii si adunând mai multe informatii/date în retelele noastre neuronale.

Noi ne cream lumea

Concluzia, cel putin atât cât a putut stiinta sa realizeze pâna acum, este urmatoarea: Noi cream lumea pe care o percepem. Când deschid ochii si privesc în jur, nu vad „lumea”, ci lumea pe care echipamentul uman senzorial este capabil s-o vada, lumea pe care sistemul meu de credinte îmi permite s-o vad si lumea pe care emotiile mele vor sau nu s-o vada.
Cu toate ca respingem aceasta notiune si vrem sa credem ca exista o „lume reala” pe care o putem percepe cu totii si asupra careia sa cadem de acord, de fapt, deseori oamenii – si poate ca întotdeauna – au o perceptie cu totul diferita a acelorasi lucruri. De exemplu, când este descrisa o crima de catre mai multi martori (ca în filmul japonez Rashomon), versiunile despre „ce anume s-a întâmplat de fapt” difera mult – nu numai în ceea ce priveste detaliile, dar chiar si în privinta înfatisarii (cum ar fi culoarea parului, înaltimea, îmbracamintea) atât a victimei, cât si a criminalului. Fiecare martor crede ca el sau ea detine povestea adevarata, dar ceea ce detin cu adevarat este propria lor perceptie despre ceea ce s-a întâmplat.
Noi ne cream lumea mereu în miliarde de feluri. Din punct de vedere stiintific, vederea si perceptia sunt cele mai evidente si demonstrabile modalitati prin care facem astfel. Marea întrebare este: totul se opreste aici? Este aceasta limita pâna la care afectam lumea pe care o vedem?

Un pas mai departe
Ca nu cumva sa credeti ca stiinta a ajuns la capitolul descurcarii itelor misterului vederii, hai sa ne aruncam mai jos în stiti-voi-care-gaura (rabbit hole).
Karl Pribram a revolutionat felul în care gândesc oamenii despre creier prin afirmatia ca acesta este esentialmente holografic. Karl Pribram a afirmat ca procesarile sunt raspândite în tot creierul si ca, întocmai ca o holograma, fiecare parte contine întregul. Acest lucru a fost suficient de ciudat în sine, dar apoi Karl Pribram a aplicat acest model felului în care percepem. El a spus ca universul este, în esenta, holografic si ca singurul motiv pentru care noi simtim ca suntem „în” realitate, în loc sa „percepem” doar realitatea, este faptul ca acest creier se conecteaza holografic cu acel „acolo, afara” (caz în care timpul si spatiul dispar - de fapt, este o alterare a frecventei si a relatiilor de faza) si astfel perceptia noastra nu este doar procesata în creier, ci mutându-se în afara creierului, interactioneaza cu „acolo, afara”(spatiul cosmic).
De aceea, indiferent de cât de buna este realitatea virtuala, nu va va convinge niciodata ca sunteti „în” acea realitate.
Dar daca realitatea este holografica, este posibil sa o percepem direct? Simturile noastre sunt limitate; sunt ca formele de taiat biscuiti presând realitatea. Cu toate acestea, întâlnim exploratori în constiinta relatând ca este posibil sa experimentam lumea complet, direct, întregul univers si o boaba de nisip, totul deodata. Si din acel punct de vedere, totul – tot ceea ce percepem prin simturile noastre – este maya, iluzie. Deci, nu este vorba decât de punctul de vedere, de perspectiva.

Dorinta si pasiunea - prieteni sau dusmani?
Dorinta si pasiunea alimenteaza evolutia si schimbarea. Dr. Dispenza spune: „trebuie sa ai disponibilitatea si pasiunea de a iesi din propriile limite de confort”. Cu siguranta, aceasta scena din viata lui Iisus e una de pasiune: „Si, facându-Si un bici din streanguri, i-a scos pe toti afara din templu, si oile si boii, si schimbatorilor le-a varsat banii si le-a rasturnat mesele.”(Ioan 2:15).
Când analizam o dorinta data, e important sa facem doua lucruri: sa nu judecam si sa fim sinceri cu privire la adevaratul obiect al dorintei. Pentru a examina cu claritate o dorinta, orice tendinta de a judeca trebuie sa dispara, deoarece nu reprezinta altceva decât o etichetare a respectivei dorinte ca fiind rea, fapt ce o trimite în mecanismul respingerii. Dorinta apare. Cineva îti ia fata pe autostrada, pentru un moment dorinta ta este sa ai un tun cu laser cu ajutorul caruia sa-l spulberi de pe drum. Daca te simti groaznic si rusinat, atunci ai toate sansele ca motivul mâniei tale sa nu fie niciodata descoperit.
Cât priveste adevaratul motiv al dorintei, iata un exemplu: cineva candideaza pentru o functie publica dorindu-si puterea. Dar, foarte adesea, oamenii încep sa se simta vinovati cu privire la adevaratul motiv al dorintei lor si intra într-un dans al declaratiilor în care afirma ca doresc sa-i ajute pe cetateni - când ei, de fapt, vor sa experimenteze sentimentul puterii. Si cine poate spune ca pentru ei acest lucru nu reprezinta un pas înainte pe scara evolutiei? Sau vor afirma poate ca-si doresc puterea pentru a contrabalansa un sentiment adânc de insecurirtate si lipsa a valorii. În acest caz, obtinerea puterii nu le va aduce niciun beneficiu.
Exista si un motiv foarte pragmatic pentru care e imperativ sa ajungem la radacina dorintei. Manifestarea! Asa cum a mentionat Bill Tiller, va doriti o concentrare a mintii asupra unui singur punct. Daca adevarata dorinta este dublata de una corecta din punct de vedere politic sau o dorinta are o alta la baza sa, înseamna ca sunt activate doua retele neurale. Iar odata ajunsi în acest punct, e vorba de o diviziune ce nu poate fi rezolvata prin intentie. Dar, înainte de aceasta, se pune marea întrebare: oare ce dorinta din alaiul nesfârsit (sau care, cel putin, pare astfel) va trebui sa fie activata?

Alegerea

Cineva este în fata unei alegeri. Dar oare cine alege de fapt? Din ratiuni de simplitate, sa zicem ca e vorba de una din doua entitati. Una e personalitatea, iar cealalta sinele transcedental. Acest mod de organizare al celor doua aspecte ale noastre ne duce înapoi la separarea ego/Dumnezeu, materie/spirit. Stim ca daca personalitatea e cea care face alegerea, aceasta va proveni din retelele neurale preexistente, însemnând experiente si emotii trecute, ca si dependentele fata de acestea. Într-un asemenea caz, pe butonul declansare am putea lipi eticheta repetitie. Si mai adesea, aceasta alegere provine dintr-o decizie inconstienta, asa cum se întâmpla cu animalele de laborator care continua sa apese pe pârghia peptidelor.
Adevaratul buton declansator provine din zona spirituala. În acest caz, alegerea nu este motivata de trecut, ci de transformarea necunoscutului în cunoscut - adica de evolutie. Având în vedere acestea, apare o întrebare interesanta – cum putem sti, în fata unei dorinte trezite, daca aceasta este bazata pe ego sau pe suflet? Mai cu seama daca luam în considerare faptul ca dorintele provenite din zona spirituala sunt putin mai ciudate, mai stranii în comparatie cu rutina noastra cotidiana.
Exista unele exemple importante ale acestui fapt în istoriile studentilor si învatatorilor spirituali. În multe relatii de acest tip, învatatorul este vocea naturii spirituale adormite a studentului. Ideea fundamentala a acestui fapt este ca daca ar lucra singur, studentului i-ar lua mii de ani pâna sa-si auda propria voce interioara, asa ca i-o comunica învatatorul. În mod obisnuit, noi credem ca razboiul este rau, nu-i asa? Dar în exemplul lui Krishna, el conduce carul de razboi al lui Arjuna, spunându-i ca sarcina lui spirituala este sa mearga si sa lupte.
Un alt exemplu este o poveste buddhista despre Marpa si Milarepa, care construiesc o uriasa casa de piatra. Dupa ce o finalizeaza, Marpa îi cere lui Milarepa sa puna fiecare piatra înapoi de unde a luat-o, deconstruind întreaga casa. Acest lucru suna nebunesc, dar nici pe departe atât de mult ca faptul ca au repetat acest dans de înca patru ori.
Don Juan l-a pus pe studentul sau Carlos Castaneda, astazi un autor celebru, sa manânce la cina hamburgeri timp de luni de zile. Oare Don Juan credea în iluminarea prin hamburgeri si cartofi prajiti? Dupa câteva luni, o femeie tânara si frumoasa a intrat cautându-l pe Carlos. Acesta a ramas tacut pâna când o limuzina eleganta a oprit. Femeia a spus: „E Carlos”, moment în care Carlos a realizat ca, de fapt, cauta faima, iar în acea clipa si-a înteles adevarata natura.
Foarte adesea, vocile provenite din partea transcedentala conduc la o transformare pe care nimeni n-ar fi crezut-o posibila. Iata de ce este atât de important sa nu judecam dorintele, ci sa le examinam atent înainte de a alege. Si, în plus, mai e si alegerea.
Iata ce ne spune Dr. Pert: „Liberul arbitru se gaseste în cortexul nostru frontal, iar noi ne putem antrena sa facem alegeri mai inteligente si sa fim constienti de alegerile pe care le facem. Ei bine, eu cred ca acest lucru reclama exercitiu, diferite feluri de exercitii. Putem merge la sala pentru a ne întari bicepsii sau ne putem antrena cortexul frontal recurgând la yoga, meditatie si alte practici”.
Asadar, cine alege? Desigur, noi o facem, dar ajungem din nou într-un punct în care ne întoarcem la întrebarea: cine sunt eu? Ce aspect al nostru alege (personalitate/ego sau spiritul transcedental)? Din punct de vedere neurologic, se pare ca întrebarea poate fi reformulata astfel: oare alegerea provine dintr-o retea neurala existenta sau din cortexul frontal? Profitam de avantajul oferit de caracterul cuantic aleatoriu, ce ne permite sa alegem ceva nou, sau suntem un dispozitiv mecanic, ce actioneaza întotdeauna pe baza unor conditii preexistente (vechi)?
Si ne întoarcem înca o data la întrebarea: în ce lume traim? Într-un univers viu, organic si interconectat sau într-unul divizat si imobil?
Noi alegem.

Intentia
Iar de cealalta parte a alegerii e actiunea! Când dr. Tiller si-a desfasurat cercetarea cu privire la capacitatea intentiei de a influenta sistemele fizice, el a folosit „patru meditatori foarte bine calificati”. Dupa cum sugereaza dr. Pert, aceasta abilitate de a mânui intentia este un talent ce poate fi dezvoltat. Dr. Tiller adauga cu privire la abilitatea de a focaliza intentia: „Acesta e motivul pentru care unele învataturi oculte stravechi învatau oamenii sa se concentreze asupra unei flacari. În acest fel înveti sa îti aduci atentia pe un canal foarte îngust, astfel încât densitatea energetica devine mai mare”.
În acest punct vorbim tot despre crearea realitatii. Dar acum este vorba de motivul pentru care cream ceea ce suntem, de nivelurile de la care cream si de modul în care facem aceste creatii mai constiente si mai puternice. Se pare ca extraordinarul nostru creier este conectat cu lobul frontal tocmai în acest scop. Dr. Dispenza spune:

„Ceea ce ne diferentiaza de toate celelalte specii este raportul lobului frontal cu restul creierului. Lobul frontal e o zona a creierului responsabila de intentia ferma, luarea deciziilor, reglarea comportamentului si inspiratie. Si, pe masura ce dezvoltam aceasta abilitate ca fiinte umane, vom lua alte decizii care, de fapt, ne vor influenta potentialul si evolutia.
O decizie care i-ar lua unui câine în mod literal mii de ani, poate fi rezolvata de fiinta umana în numai câteva momente, datorita dimensiunilor mai mari ale lobului frontal.”

Am vorbit asadar despre motivul pentru care dorinta e necesara si nu întotdeauna „rea”. Si iata de ce: pentru a aduce în realitate sanatatea, bogatia si fericirea trebuie sa luam decizii si sa ne aliniem la ele prin intentie. Iar daca înca simtiti o legatura imperfecta cu aceste lucruri, Ledwith ne explica mai departe: „Si de ce nu pot atinge aceste lucruri? În esenta, din cauza lipsei concentrarii. Nu putem sta concentrati, mintea umbla încolo si-ncoace, iar noi suntem prea puternic racordati la vibratiile planului material”. Aici e aici. Pentru ca intentia sa functioneze cu adevarat, ea trebuie sa fie focalizata - dar lumea în care traim ne solicita permanent atentia. Se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a atrage atentia oamenilor. (Iar termenul operativ este cheltuiesc). E o dilema reala, observa dr. Dispenza, ca „majoritatea oamenilor se opresc deoarece cauta rezultatele dupa un efort foarte mic, iar când nu le vad renunta imediat la respectiva posibilitate. Totusi, potentialul exista si dupa momentul în care ei se opresc. Suntem foarte lenesi ca fiinte umane. Traim într-o lume conventionala si daca nu primim imediat exact ceea ce dorim, devenim nerabdatori”.
Dar, desigur, nu putem arunca vina pentru lipsa noastra de concentrare asupra lumii. Aceasta e o mentalitate de victima. Mai degraba, pentru a obtine o intentie buna, trebuie sa ne dorim acest lucru si sa luam deciziile necesare dezvoltarii ei. E vorba, de fapt, despre o reactie în lant cu rezultate extraordinare.
În capitolul dedicat creierului cuantic am vorbit despre efectul Zeno - ce presupune ca realitatea este influentata atunci când cineva se concentreaza continuu asupra aceleiasi intentii directionate spre lumea cuantica. Pentru a-l cita din nou pe Henry Stapp, „În virtutea legilor cuantice ale miscarii, o intentie puternica manifestata printr-o mare rapiditate a actelor intentionale similare va tinde sa mentina modelul asociat al actiunii.” Asadar, nu e suficient sa avem o intentie si sa mergem la cinema, caci ceea ce numim magic se poate întâmpla numai printr-o dorinta si o focalizare repetate."
Sursa: www.divin.ro

Sursa: Iesirea din matrix

The Quantum Activist - Activistul cuantic (doc)

2011-12-06T16:51:00.003+02:00

În data de 24 februarie 2010, Australia beneficia de lansarea în premieră a unui film fantastic, The Quantum Activist, regizat de cuplul Renee Slade şi Ri Stewart, cu un unic protagonist, dr. Amit Goswami, care, în această lume dominată de curentul ştiinţific materialist oficial, de al cărui faliment multilateral ne "bucurăm" pe deplin în prezent, propunea o schimbare de paradigmă bazată pe primatul conştiinţei, prin teoria imaginată de savantul indian la finalul anilor '80, numită de el "idealism monistic", inspirată desigur de fizica cuantică şi, în parte, de ideile filozofice din Advaita Vedanta şi teozofie, pe care el o consideră nu numai "bază a religiilor de pretutindeni", ci, de asemenea, filozofia corectă a ştiinţei moderne.

Dr. Amit Goswami este o cunoştinţă ceva mai veche a partizanilor curentelor radicale de gândire, actuale, care apărea în distribuţia unui alt documentar celebru What the Bleep Do We Know!?, al anului 2004, fiind unul dintre pionierii noii perspective ştiinţifice, ce împărtăşeşte cu noi viziunea potenţialului nelimitat al conştiinţei, ca fundament al întregii existenţe şi modul cum această revelaţie ne poate ajuta, de fapt, să trăim mai fericiţi.

Dr. Goswami declara, cândva, în privinţa antagonismului actual dintre religie şi ştiinţă:

"Misticii, contrar promotorilor religiilor, spun întotdeauna că realitatea nu constă din două lucruri separate - Dumnezeu şi lume - ci din unul singur, conştiinţa. […] Problema ştiinţei a fost întotdeauna faptul că majoritatea savanţilor cred că ştiinţa trebuie practicată într-un cadru monistic diferit, unul bazat pe primordialitatea materiei. […] fizica cuantică ne-a demonstrat că trebuie să schimbăm acea prejudecată mioapă a savanţilor, altminteri nu vom fi capabili să înţelegem fizica cuantică. Deci, acum, avem ştiinţă în interiorul conştiinţei, o nouă paradigmă a ştiinţei bazată pe primatul conştiinţei, care înlocuieşte gradual vechea ştiinţă materialistă. […] noua ştiinţă rezolvă multe […] paradoxuri ale vechii paradigme şi explică multe date contradictorii."

Am abordat adeseori subiectul fizicii cuantice pe acest blog, cel mai recent în articolul Schimbarea de paradigmă s-a produs !, exprimându-mi entuziasmul pentru decăderea aşa-zisei ştiinţe materialiste, care se străduie de secole nu să rezolve, ci să ignore agresiv orice fapte, artifacte şi date experimentale care-i contrazic flagrant axiomele, pe de o parte, iar, pe de altă parte, să nege existenţa oricăror dovezi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu sau ale unei Conştiinţe Cuantice dacă vreţi, aşa cum o numeşte ilustrul fizician indian, savanţii fiind aduşi la disperare de cercul complet descris de ştiinţă, când, prin fizica cuantică, s-au văzut obligaţi să se întoarcă la spiritualitate, pas mult prea dificil de făcut pentru exponenţii acestui fals intelectual numit ştiinţă, soluţia adoptată fiind în concordanţă cu spiritul vremii şi anume ignorarea faptelor prin "interpretarea de la Copenhaga", despre care am scris în detaliu în articolul menţionat.

The Quantum Activist ne spune povestea unui om care ne provoacă să regândim noţiunile fundamentale ce stau la baza existenţei noastre şi a realităţii, cu o forţă şi o hotărâre demnă de sacrificiul unui alt mistic celebru, Erwin Schrödinger, care a refuzat să se ascundă în spatele cortinei materialiste, îmbrăţişând integral spiritualitatea revelată de fizica cuantică.

Acest film aruncă o punte peste prăpastia adâncă, săpată de secole, între Dumnezeu şi ştiinţă, activitatea lui Goswami, cu o precizie uimitoare şi fără a rătăci de la rigorile mecanicii cuantice, dezvăluind unitatea globală inerentă dintre religiile majore ale lumii şi tradiţiile mistice.

Voi proceda diferit faţă de alte articole, detaliind şi sintetizând cumva conceptele din film, fiindcă preceptele fizicii cuantice sunt destul de complicate, iar prezentarea lor în cadrul limitativ al unei subtitrări le poate răpi din claritate, mesajul acestui film fiind cu adevărat copleşitor.

Deci care ar fi mesajele transformatoare ale fizicii cuantice ?

În primul rând, conştiinţa este fundamentul întregii existenţe şi toate obiectele şi experienţele noastre (simţuri, gândire, sentimente şi intuiţie) sunt doar posibilităţi cuantice dintre care conştiinţa poate alege, transformându-le în realităţi palpabile.

În al doilea rând, dacă alegem din ceea ce este cunoscut deja sau, altfel spus, din ceea ce a fost condiţionat în noi prin experienţele anterioare, alegem, de fapt, din aşa-numita conştiinţă a ego-ului, dar dacă alegem din necunoscut, din ceva ce nu s-a manifestat în experienţele noastre anterioare, atunci alegem din ceea ce tradiţiile spirituale numesc Conştiinţa Divină (sau cum este numită în limbaj ştiinţific, conştiinţa cuantică).

Să alegi din Conştiinţa Divină presupune să accepţi efectuarea unui salt cuantic (o deplasare din punctul A în punctul B, fără a trece prin etape intermediare, aşa cum electronul sare de pe o orbită atomică pe alta, trecând parcă printr-o gaură de vierme subatomică), să accepţi nelocalizarea (comunicarea în absenţa oricăror semnale) şi, de asemenea, să respingi aşa-zisa ierarhie confuză (relaţiile cauzale explicate în context circular).

Al treilea mesaj al fizicii cuantice este evoluţia conştiinţei, care ne va conduce la o capacitate tot mai sporită de procesare a sensurilor vieţilor noastre şi ale lumii înconjurătoare.

O gândire corectă constă în înţelegerea şi acceptarea acestei schimbări de paradigmă şi în ajutarea tuturor celor aflaţi în jurul nostru, cu care putem şi trebuie să interacţionăm, fireşte, pentru ca să procedeze identic.

O viaţă corectă constă în a urma preceptele teoretice pe care le susţii, în manifestarea înţelegerii noastre în modul în care trăim, în a deveni ghizi şi exemple de urmat pentru alţii, oricât de convenţional şi rigid ar putea suna o astfel de formulare, fiindcă asta înseamnă să faci o mulţime de salturi cuantice, să te deschizi către existenţa unei Conştiinţe Divine nelocalizate, care inspiră faptele diurne ale conştiinţei ego-ului şi dorinţa de a schimba relaţiile ierarhice sociale, cu unele holistice, integrate.

O viaţă corectă implică necesitatea câştigării traiului zilnic printr-o modalitate congruentă cu modul nostru nou de a gândi, trăind şi ajutând constant întreaga societate pentru a atinge aceeaşi congruenţă.

Este desigur o exprimare incitantă, aţi putea spune niţel condescendent, dar asta va fi oare suficient ca să vă motiveze ?

Am să vă dezvălui credinţa mea fundamentală: dacă aţi deschis deja acest blog şi acest articol şi aţi ajuns să citiţi aceste rânduri, atunci vă număraţi printre cei care sunteţi convinşi că lumea actuală este profund viciată şi necesită o schimbare imediată, deci sunteţi deja motivaţi şi, poate, conştiinţa cuantică vă presează deja să vă alăturaţi idealurilor unei asemenea mişcări evoluţioniste reale.

Majoritatea profesorilor ar admite că nu percep, pe deplin, vastitatea domeniului lor de bază, decât în momentul în care ajung la catedră.

În cazul lui Amit Goswami pregătirea multidisciplinară este mai mult decât evidentă: masteratul său în fizica cuantică se îmbină perfect cu o cunoaştere aprofundată a teoriilor filozofice fundamentale şi, de asemenea, a religiilor şi sistemelor de credinţă principale.

Toate aceste cunoştinţe sunt adânc înrădăcinate într-o înţelegere profundă a istoriei adevărate şi a evoluţiei gândirii umane, ceea ce face din el un vizionar, fiindcă este imposibil pentru cineva să coreleze informaţii atât de disparate, în absenţa unei pregătiri multidisciplinare care a evoluat, între timp, către o experienţă personală extrem de vastă.

Este extraordinar de dificil, cred eu, să produci şi, mai ales, să vinzi un astfel de film.

Veteranii spiritualităţii intuitive ar putea considera principiile susţinute de Goswami ca fiind de bază, dar ceea ce este important aici, este să înţelegem publicul ţintă.

De-a lungul ultimelor câteva decenii, o punte a fost construită între tărâmul de reşedinţă al oamenilor de ştiinţă şi domeniul practicii spirituale intuitive.

Dr. Amit Goswami se situa, cândva, adânc în interiorul tărâmului ştiinţei, dar acest documentar este povestea călătoriei sale până la punte şi modul cum a continuat să se deplaseze în aceeaşi direcţie, ajungând să ni se adreseze nouă, profanilor, într-un limbaj întemeiat pe tradiţia ştiinţifică şi filozofică, ce poate fi perceput totuşi de către cei înclinaţi către trăiri interioare intense, chiar dacă rămân încă ancoraţi în practica ştiinţei materialiste.

Ca orice documentar, acesta surprinde instantanee temporale, care refac istoricul deplasării lui Goswami în direcţia acumulării energiilor benefice extrase din conştiinţa cuantică şi ceea ce este foarte important, în afara lui Fred Alan Wolf, menţionat tangenţial în film, au fost şi vor fi şi alţi fizicieni care vor fi atraşi, în cele din urmă, pe aceeaşi cale.

În persoana lui Amit Goswami am recunoscut modelul omului de ştiinţă în care credeam, cândva, cu naivitate, care investighează perseverent orice domeniu, deschis de întrebări cărora nu le cunoaşte încă răspunsul, abandonând fără remuşcări sau ezitări credinţe vechi ce nu mai sunt relevante, extinzându-şi cadrul cunoaşterii pentru a se adapta permanent noilor informaţii, fără a omite nici o clipă obiectivul principal: menţinerea consecvenţei teoriilor sale inovatoare, aproape ca un sculptor care elimină surplusul de piatră, pentru a ajunge la imaginea pe care o vedea, de la început, conturată în interior.

Cred şi sper că o istorie onestă, în eventualitatea că se va scrie vreodată aşa ceva, îl va înregistra pe dr. Goswami ca pe o personalitate cu influenţă hotărâtoare în dezvoltarea definiţiei conştiinţei, care se întrevede în multe alte discipline, o realizare extraordinară, fiindcă face pledoaria fundamentării existenţei pe conştiinţă şi nu pe materie, aşa cum a fost considerată de către ştiinţa occidentală încă din vremea filozofilor antici greci, această teorie rezolvând o serie de paradoxuri în fizica cuantică, inclusiv iluzia de dualitate şi problema măsurătorilor cuantice, abandonate convenabil de "corifei" ca Einstein, Bohr, Heisenberg sau Hawking, mai nou (care s-a temut să implice conştiinţa în argumentaţie, fiindcă, astfel, limbajul fizicii cuantice ar fi devenit cu adevărat filozofic, contrazicând flagrant ipotezele sale dezumanizante, ale robotului biochimic numit om).

El construieşte, de asemenea, cadrul pentru o nouă înţelegere, pe mai multe niveluri, a conştiinţei, în pofida faptului că dr. Goswami este constrâns să-şi prezinte descoperirile în condiţiile limitărilor de limbaj actuale, fiindcă este extraordinar de dificil, pentru cineva, să prezinte o idee complet nouă, folosind cuvinte care au fost demonetizate, deja, prin controverse şi dezbateri neprincipiale ce durează de milenii, poate.

În momentul de faţă, Goswami defineşte cel puţin două nivele ale conştiinţei, pentru care foloseşte cuvintele ego şi Dumnezeu şi face acest lucru fiindcă este necesar, din motive evidente, să-şi prezinte noile sale teorii prin concepte pe care le înţelegem deja, chiar dacă nu complet şi, uneori, distorsionat, expunându-se riscului de a adăuga o insultă unui prejudiciu, prin astfel de alegeri de cuvinte ce pot conduce la dezacorduri inutile, care ne-ar putea distrage atenţia de la demonstrarea punctului său de vedere revoluţionar.

Cu toate acestea, el face alegeri inspirate şi chiar pline de umor în documentar, pentru a explica diferitele niveluri de conştiinţă şi a clarifica neînţelegeri care au fost în mare vogă în anii '70, ce au condus, într-un final, la practici nepotrivite ce se concentrau pe legea atracţiei şi pe intenţie, detaliind motivele ineficienţei unor asemenea iniţiative neinspirate.

Amit Goswami elucidează, de asemenea, conceptul căilor de creare a propriei noastre realităţi, prin contradicţie cu modul cum percepem şi reacţionăm, noi înşine, la o astfel de realitate şi cum ne extragem astfel propria experienţă, eronată desigur.

Dr. Goswami a trăit, ca şi noi, într-o ţară în care predomina "ştiinţa materialistă" şi înţelege pe deplin cultura sa străveche, pe baze experimentale.

Declaraţia lui, că fizica nu se ocupă cu natura realităţii, nu este ceva nou, fiindcă nici nu s-a ocupat vreodată, fiind "reconcepută" de un Newton, pentru a ilustra numai corelaţiile limitate ale biliardului cosmic mecanicist.

Prima mare sciziune în fizica cuantică a apărut prin disputa dintre Einstein şi Bohr, pe care o relatam într-un articol anterior dedicat lui Nassim Haramein, pe care acum o bănuiesc că a fost o mare punere în scenă, fiindcă, într-un final, totul s-a reglat prin marea mistificare de la Copenhaga, dar dr. Goswami reînvie această dezbatere într-un mod care s-ar putea să revitalizeze vechile conflicte, aducându-le în actualitate, într-o nouă perspectivă, însă.

Şi exact acesta ar trebui să fie şi scopul, fiindcă, dacă ne dorim să concepem noi idei, atunci trebuie să le construim plecând de la noi modele şi prin aceasta dr. Amit Goswami şi-a făcut perfect temele, prin modelarea unui nou cadru care va conduce, în cele din urmă, la progrese reale în gândirea umană, în loc de a reitera vechile idei.

Eu însumi am păşit pe drumul aparent logic al unui ateu pasionat de ştiinţă şi păcălit de materialism, revenirea la Dumnezeu, prin fizica cuantică, fiind târzie dar benefică, deşi Platon mă convinsese, cumva, de multă vreme, când afirma că simţurile fizice îngreunează percepţia noastră asupra Universului, că întruparea face ca percepţiile să fie distorsionate, inexacte, iluzorii şi că acel tărâm care există dincolo de materie, dincolo de spectrul vizibil atât de minor, nu poate fi evidenţiat cu cele cinci simţuri.

Viitorul apropiat al evoluţiei promite să ne abată de la preocuparea noastră actuală, de a gândi exclusiv raţional, îndreptându-ne către o minte intuitivă care preţuieşte arhetipurile de prea multă vreme abandonate, cum ar fi Bunătate, Frumuseţe, Adevăr, Dreptate şi Iubire şi ne oferă posibilitatea de a procesa sensul vieţii noastre prin intermediul lor, scopul unui activist cuantic fiind acela de a explora probabilităţile cuantice ce ni se dezvăluie astfel, impulsionând la propriu transformarea lumii.

Sursa: Dezvaluiri

A fost descoperită cea mai apropiată planetă similară Pământului, ce ar putea găzdui viaţă!

2011-12-06T13:33:00.005+02:00

Cercetătorii de la NASA au anunţat că telescopul Kepler a făcut o descoperire uimitoare: o planetă similară Terrei, ce ar fi o gazdă ideală pentru oameni. Este cea mai apropiată planetă de acest tip descoperită până acum, fiind aflată în afara sistemului nostru solar.

"Este o descoperire uimitoare, care va dăinui în istoria omenirii", a comentat Geoff Marcy de la Universitatea din California, unul din pionierii domeniului «vănâtorii de planete».

Planeta proaspăt descoperită se găseşte în "zona Goldilocks", aşa cum este denumită de către astronomi regiunea ideală pentru formele de viaţă similare celor de pe Terra. În zona Goldilocks, planeta nu este nici prea aproape de steaua sa (ca apa să fiarbă), dar nici prea departe (ca apa să îngheţe). Temperatura la suprafaţa planetei descoperite este de 22 grade Celsius, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au denumit planeta Kepler-22b şi afirmă că se aseamănă cu Pământul în multe aspecte: orbitează o stea similară cu Soarele, la aproximativ aceeaşi distanţă. Un an pe Kepler-22b durează 290 de zile, iar cercetătorii afirmă că este foarte probabil ca pe suprafaţa planetei să se găsească roci şi apă.

Kepler-22b diferă de Terra într-un singur aspect semnificativ: este de 2,4 ori mai mare decât planeta noastră. De aceea, cercetătorii afirmă că e puţin probabil ca pe suprafaţa acesteia să se găsească forme de viaţă. Cercetătorii spun că este posibil ca planeta să fie acoperită de un ocean imens. Natalie Batalha, cercetător în cadrul echipei Kepler, a afirmat că "nu este deloc imposibil ca acel ocean să găzduiască viaţă".

Kepler-22b se află la 600 de ani-lumină de Pământ, fiind cea mai apropiată planetă similară Terrei descoperită până acum. Cu tehnologia actuală, o navetă spaţială ar avea nevoie de 22 de milioane de ani pentru a efectua o călătorie de pe Terra până la Kepler 22-b.

Echipa de oamenilor de ştiinţă de la Kepler foloseşte telescoape la sol şi telescopul spaţial Spitzer pentru a revizui observaţiile făcute de navele spaţiale cu privire la alte planete. În timpul misiunii de trei ani şi jumătate a misiunii Kepler, telescopul examinează stelele aflate între constelaţiile Cygnus şi Lyra. Telescopul Kepler detectează planetele care trec prin faţa stelelor.

În ultima perioadă, numărul planetelor de acceaşi mărime cu Pământul sau mai mare decât planeta noastră a crescut cu mai mult de 200.

Echipa de oameni de ştiinţă de la Kepler găzduieşte zilele acestea o conferinţă specială la Ames, care se desfăşoară în perioada 5-9 decembrie.

În cadrul acesteia, cercetătorii au anunţat că au descoperit 1.094 de noi planete. De la ultimul catalog al planetelor identificate de NASA, lansat în februarie trecut, numărul planetelor a ajuns la 2.226.

Dintre acestea 207 sunt aproximativ de mărimea Pâmântului, 680 sunt mai mari decât Pâmântul, 1.181 sunt de aceeaşi mărime ca Neptun, 203 ca Jupiter şi 55 mai mari ca Jupiter.

Sursa: descopera.ro / adevarul.ro

Descoperiri arheologice care ii reduc la tacere pe occidentali

2011-11-30T09:03:00.002+02:00

„România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entita-te culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de ară (…). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii „vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva= milenii pe cea sumeriană”

Maria Gimbutas, „Civilizaţie şi cultură"

Şi astăzi se discută în contradictori despre originea şi civilizaţia dacoromânilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!...

Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. „Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român” (1!).

Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.

Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.

„Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „reprezentarea înfrânderii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi”.Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).

Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo” şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier”. Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr iompresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazuil la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre…

Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenţi de catifea”, care, după decembriue 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional…

În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.

„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”. Prin „naţiuni culturale” autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie…modificate, pentru că ele numai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lot, cum le place unora să spună. Primele victome se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia” (2).

Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românai suverană şi independentă”, cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E…

Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în lor de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI

România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 trburi în lume. Dar noi, românii, rămânem ac eeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.

De ce ne este frică de ceea ce am fost?...

Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:

- în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că „Ţara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există;

- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale;

- „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a „ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ” (3).

- descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!

- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;

- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.

NE ESTE FURATĂ ISTORIA

La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspiraţii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!

Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspiraţie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!

Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

„Călcând în goană goţii Din depărtate Asii

Cu alţii-n şir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci

Al Daciei şi-al Romei Pe greci să îi răpună

Pământ de mult râvnit Pe Misii şi pe Traci,

Nu şterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla

Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciţi

De v-aţi păstrat lumina Nu pot frânge neamul

Aşa cum e înscris. Nepieritoarei ginţi.

Într-un năvalnic tropot

năvala lor zoreşte.

Iar slavii vă-nconjoară

Ca marea într-un cleşte”.

Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rahonczy” (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.

Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a nului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice” (4).

În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea ueni universităţi româneşti în Ardeal.

Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.

Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu” (5).

Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.

Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt „barbari”. Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că „de la Râm ne tragem”, trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!

Sursa: enciclopedia getidacilor

A fost descoperită o nouă inscripţie maiaşă ce face referire la 2012!

2011-11-25T17:49:00.002+02:00

Institutul de Arheologie din Mexic a recunoscut ieri existenţa celui de-al doilea artefact maiaş pe care este înscripţionat un text ce face referire la data de 21 decembrie 2012. Oficialii mexicani resping, însă, orice teorie care sugerează că maiaşii ar fi prezis că această dată va aduce sfârşitul lumii.

Până acum, majoritatea experţilor cunoşteau o singură inscripţie maiaşă ce făcea referire la această dată, o tabletă de piatră din situl arheologic Tortuguero. Ieri, însă, Institutul Naţional de Antropologie şi Istorie din Mexic a dat publicităţii un comunicat în care se precizează că o altă inscripţie, găsită în situl arheologic Comalcalco, face referire la controversata dată.

Arturo Mendez, purtătorul de cuvânt al instituţiei mexicane, a afirmat că fragmentul de cărămidă ce conţine respectiva inscripţie a fost descoperit acum câţiva ani, fiind studiat intens de specialiştii institutului. Acum, inscripţia este păstrată într-o colecţie privată a institutului, la care publicul nu are acces.

"Cărămida de la Comalcalco", cum este supranumit artefactul, datează de acum 1.300 de ani. Anumite pasaje sunt dificil de citit, însă ultimele simboluri au fost interpretate de cercetători. Astfel, inscripţia se încheie cu fraza "Va coborî din cer". Experţii spun că este cel mai probabil vorba despre Bolon Yokte, un misterios zeu maiaş asociat atât cu războiul, cât şi cu creaţia.

Arheologii spun că poziţia în care a fost găsită cărămida, cu inscripţia spre interiorul zidului, sugerează că maiaşii nu au intenţionat ca mesajul înscris pe ea să fie citit.

Cercetătorii institutului resping teoriile conform cărora data inscripţionată reprezintă momentul de start al apocalipsei. "Gândirea mesianică occidentală a răstălmăcit cosmogonia civilizaţiilor străvechi, precum civilizaţia Maya", anunţă comunicatul Institutului.

Experţii institutului afirmă că maiaşii considerau că timpul parcurge o serie de cicluri care încep şi se termină cu regularitate, fără a crede că finalul unui ciclu are consecinţe apocaliptice.

Deoarece zvonurile care sugerează că maiaşii ar fi prezis un eveniment apocaliptic în 2012 continuă să circule pe Internet, institutul va organiza săptămâna viitoare o întrunire a celor mai importanţi 60 de experţi în cultura Maya, pentru a "limpezi incertitudinile care există referitor la calendarul maiaş". Evenimentul va avea loc la Palenque, un important sit arheologic din Mexic.

Sursa: Associated Press / descopera.ro

THRIVE! (Prospera!)

2011-11-23T22:57:00.008+02:00

Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracy şi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar, http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând

- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link: http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu, Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoase Fire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şi Martin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", era să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."

Vladimir Nabokov

(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977

Un comentariu de Marian Matei

sau aici:

Sursa: Dezvaluiri - http://antiiluzii.blogspot.com/

Wild Carpathia - 2011 (Rosub)

2011-11-22T15:18:00.003+02:00

“Documentarul prezintă, din viziunea unui grup de britanici, frumuseţea Munţilor Carpaţi din România, în încercarea de a arăta străinilor minunata diversitate a faunei şi florei din zonă, dar şi în încercarea de a-i face pe români să conştientizeze "comoara nepreţuită" de care se bucură şi pe care trebuie să o conserve pentru generaţiile viitoare.

Documentarul este prezentat de Charlie Ottley si este dedicat, în primul rând, Carpaţilor şi pădurilor lor, descrise ca “ultimul mare teritoriu sălbatic al Europei”.

Mare parte din acest lanţ muntos înconjoară o parte a României, cunoscută sub numele de Transilvania. Este un loc de mit şi legendă, un tărâm unde urletul îndepărtat al lupilor mai înfioară, încă, aerul nopţilor. Invitatul de onoare este prinţul Charles. Filmul a făcut senzaţie încă dinaintea premierei, datorită unei declaraţii şocante a moştenitorului coroanei britanice.

Telespectatorii britanici şi cei din toată lumea au avut, astfel, ocazia să descopere un nou chip al României: o ţarăcu o natură fascinantă, demnă de a fi cunoscută şi admirată."

Amazing Earth!

2011-11-21T09:58:00.002+02:00

Revelaţiile Piramidelor

2011-11-18T18:37:00.005+02:00

The Revelation Of The Pyramids (2011)

"Bazat pe cartea cu acelaşi nume, a scriitorului francez Jacques Grimault, rodul a 37 de ani de cercetări ale sit-urilor arheologice din Egipt, China, Peru şi Mexic, documentarul The Revelation Of The Pyramids, în regia lui Patrice Pooyard şi narat de actorul Brian Cox, lansat în data de 22 august 2011, este fără îndoială un film ambiţios şi fascinant, care consideră dezlegat misterul celei de-a şaptea minuni a lumii antice, Marea Piramidă de la Giza.

Deşi subiectul este el însuşi unul antic, deja, intens dezbătut în ultimele decenii dedicate informaţiei audio-vizuale, care s-ar putea crede că nu ne mai poate oferi mari surprize, mai ales după acel documentar excelent în cinci episoade, The Pyramid Code, al profesoarei canadiene Carmen Boulter, pe care l-am postat printre primele pe acest blog, trebuie să recunosc că acest film este extrem de interesant, chiar dacă realizatorii dau dovadă de aroganţă prin declaraţiile emfatice de la început de film.

Regizorul încearcă să păstreze o atitudine cumva echidistantă, prezentând opiniile ambelor tabere, pe de o parte ale egiptologilor ruginiţi şi închistaţi, înţepeniţi într-o viziune de şcoală primară, pe care nu sunt capabili s-o depăşească, fiindcă şi-au clădit carierele în baza ei, iar pe de altă parte, ale unor oameni de ştiinţă, ingineri şi artizani mult mai deschişi la minte, dispuşi să conteste mituri şi să pună întrebări pertinente, imposibil de evitat, dat fiind nivelul tehnologic implicat de o construcţie de talia Marii Piramide.

Ignorând evidenţele şi chiar bunul simţ, indivizi cu cariere "academice" solide, ca Jean-Pierre Adam, arhitect şi arheolog la Centre national de la recherche scientifique, director ar Biroului de arhitectură antică din Paris, între 1972 şi 2003, continuă să pedaleze sfidător pe simple ipoteze, prezentate vreme de zeci de ani ca certitudini, fiindcă un lucru este mai mult decât clar: nu există izvoare arheologice şi nici relatări ale anticilor care să clarifice cine anume, când, în ce scop şi cu ce tehnologii a construit piramidele.

Asta nu îi împiedică pe aceşti sicofanţi ridicoli să susţină tupeist că Marea Piramidă este mormântul lui Keops - deşi există prea puţine date despre Keops, nici una care să-l lege de construcţia piramidei şi nu s-a descoperit niciodată vreo mumie într-o piramidă - că piramidele au fost construite de o civilizaţie primitivă, cu unelte ridicole, dălţi de cupru, pietre şi funii, fără a avea cunoştinţe matematice - deşi precizia Marii Piramide şi a monumentelor egiptene antice este imposibil de egalat, cu toată tehnologia noastră actuală, iar numerologia implicată este halucinantă - şi, mai presus de toate, că Marea Piramidă a fost construită în numai 20 de ani, pe baza unui raţionament numit cu eleganţă de realizatori ca "raţionament circular", pe care eu l-aş fi definit mai direct, ca învârtit în jurul cozii - deşi un calcul matematic simplu, bazat pe cele peste 2 milioane de blocuri de piatră stivuite până la 147 de metri înălţime, ne conduce la recordul lui Asterix: două minute şi jumătate pentru fiecare bloc în parte - tăiat, finisat, transportat şi postat în piramidă.

Toate aceste aşa-zise "fapte", care au ajuns din păcate să fie învăţate în şcoli, blochează orice cercetare alternativă onestă, dar, din fericire, nu este un impediment pentru minţi mai limpezi, ca ale lui Graham Hancock, Robert Bauval, Abd'el Hakim Awyan, Nassim Haramein sau ale realizatorilor acestui film, ce nu depind de finanţarea asigurată de guverne, să descopere realitatea evidentă a unor construcţii antice extrem de complexe, integrate într-un context astrologic.

De multe ori am gândit că acei indivizi, premiaţi cu tinichele academice, se opun cu îndărătnicie ipotezei unor civilizaţii antice avansate, cu realizări încă aflate la vedere, fiindcă am putea descoperi un fapt jenant: că o parte dintre exponenţii acelor civilizaţii nu au plecat niciodată de aici şi că ei ne-au fost stăpânii dintotdeauna şi că, în timp, au preferat să păstreze pentru ei toate cunoştinţele acumulate, ca bază a puterii lor sociale, încifrându-le uneori în alte construcţii, mai apropiate de noi, cum ar fi catedralele din Strasbourg sau Chartres.

În aceeaşi ordine de idei, fiindcă am respins de la început acea catastrofă de piramidă de sticlă, proţăpită absurd în faţa unei clădiri vechi ca Luvrul, am fost extrem de surprins să constat implicarea unui chinez, Ieoh Ming Pei, în perpetuarea acestui simbol masonic, ridicat în timpul "domniei" lui François Mitterrand.

Nu m-a surprins deloc să-i constat nesimţirea, mai apoi, fiindcă este minunat, până la urmă, să descoperi un iniţiat mason senil, care-şi neagă radical propriile afirmaţii, la distanţă de câteva replici, când recunoaşte că similitudinile cu Marea Piramidă din Giza nu sunt deloc rodul întâmplării, aşa cum declarase iritat la început de interviu.

Opacitatea guvernului Chinei, care nu numai că interzice accesul la cele peste 100 de piramide de pe teritoriul său, ci încearcă să le facă dispărute, plantând păduri deasupra lor, mi se pare un simptom caracteristic lumii bolnave în care trăim.

Documentarul avansează teorii tulburătoare şi realizează corelaţii greu de imaginat, în absenţa unei viziuni unitare, între Giza şi alte sit-uri arheologice celebre ca: Vinapu din Insula Paştelui, Ollantaytambo, Cuzco, Machu Picchu, Nazca, Paratoari, Tassili n'Ajjer, Angkor Wat, Mohenjo Daro ş.a.m.d., deşi mi-aş fi dorit să insiste mai mult pe elementele comune.

Mohenjo Daro şi Harappa, ce aparţin de civilizaţia Văii Indusului, m-au fascinat multă vreme, prin aura de mister ce înconjură aceste vechi metropole, dar, mai ales, prin legătura lor foarte ciudată cu Sodoma, Gomorrah, Adma, Zeboim şi Bella, despre care ştim din biblie că au fost spulberate din ordinul brutalului Yahweh - identificat aberant cu Dumnezeu, când ferocitatea lui l-ar plasa mai degrabă alături de diavol - în toate aceste cazuri fiind prezentă la faţa locului o radioactivitate mult peste normal, însoţită de vitrifieri ale solului, două simptome care cumulativ nu pot fi întâlnite decât într-un singur caz: uzul armei atomice.

Hmm, ce erezie... arme atomice cu mii de ani în urmă !

Şi ca o ultimă paranteză, nu mă pot abţine să nu specific motivaţia stupidă oferită de biblie pentru distrugerea celor cinci cetăţi menţionate mai sus: imoralitatea locuitorilor lor, dintre care nu au putut fi selectaţi decât 3 oameni cu o moralitate "ireproşabilă", Lot, nepotul lui Avraam şi cele două fiice ale sale, ignorându-se convenabil beţia şi incestul care au urmat.
"Lot a avut două fiice, care, speriate că rămân fără urmaşi, l-au îmbătat pe tatăl lor şi s-au culcat cu el fără ca acesta să-şi dea seama, având astfel doi fii, de la fiecare fiică câte unul (Moab şi Ben-Ammi)."
Facerea - cap 19. Pieirea Sodomei pargrafele 31-38

Sper că se vor menţiona vreodată, într-un astfel de documentar de marcă şi cetăţile şi zidurile ciclopice ale dacilor, croite într-o rocă vulcanică, andezitul, ce nu poate fi prelucrată actual decât cu unelte de diamant, cum ar fi imensele fortificaţii ce se întind pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, din zona Grădiştei, care ar sta cu cinste alături de cetăţile Anzilor.

Din nefericire ne-am născut într-o lume în care puterii - cu toate multiplele ei faţete - îi place să popularizeze o viziune simplistă, prezentată cu certitudine suverană, privind adevăratele noastre origini ca civilizaţie, permiţând dezbateri interminabile pe marginea oricăror amănunte nesemnificative, dar orice întrebare cu adevărat importantă este ignorată, adevărul fiind mascat agresiv în spatele unor teorii "acceptate" a priori şi imposibil de dezavuat, fără a risca un tratament psihiatric.

Asta nu mă poate face să accept, într-un documentar cu adevărat serios, prezentarea unei întregi numerologii, bazată pe Pi, Phi sau chiar pe definirea antică a metrului - nu cel acceptat oficial în 1793 şi postat la Sèvres, când este posibil doar să se fi certificat, de ochii lumii, o unitate de măsură cunoscută de milenii - de către un misterios cercetător egiptean, care mă bucur totuşi că nu a fost prezentat cu glugă pe cap.

Mi s-a părut fascinantă şi realistă toată această teorie ce explică matematic Marea Piramidă, dar laşitatea persoanei ce a dezvoltat-o m-a surprins neplăcut, sugerând că trebuie să fie vorba de unul dintre privilegiaţii sistemului academic, care nu doreşte săşi pericliteze "onorabilitatea" de faţadă, cu teorii care ar putea să-i displacă maleficului Zahi Hawass.

Construcţia eterogenă a Marii Piramide - similară zidurilor ciclopice incaşe sau celor din Insula Paştelui - ca metodă antiseismică, mi se pare o ipoteză extrem de logică, dar, cel puţin în cazul piramidei, cred că explicaţia este puţin mai complexă.

Ori de câte ori privesc planul interior al Marii Piramide, cu cele trei camere legate prin tunele, toate realizate cu o precizie fantastică, în materiale care integrează în special cuarţ, date fiind proporţiile extrem de exacte bazate pe multipli ai numărului de aur, totul pare să sugereze o imensă uzină, un rezonator armonic uriaş, bazat poate pe acel Chivot al Legii, singularitatea încastrată într-un cristal, a lui Nassim, ca sursă primară de energie, poziţionată poate în "sarcofagul" de granit.

O astfel de sursă energetică, creditată a avea manifestări antigravitaţionale, luminoase şi desigur sonore, putea induce cu certitudine frecvenţe de rezonanţă foarte periculoase pentru construcţia în sine a Marii Piramide, dacă exteriorul acesteia nu ar fi fost imaginat din start ca o structură eterogenă, capabilă să absoarbă şi să amortizeze astfel de solicitări.

Din nefericire, documentarul îşi pierde suflul narativ chiar la final, când se împiedică într-o explicaţie astrologică simplistă a motivaţiilor arhitecţilor geniali ai Marii Piramide de la Giza - explicaţiile detaliate ale lui Robert Bauval, bazate pe teoria precesiei terestre, având o cu totul altă valoare - eşuând ridicol într-o teorie atât de dragă elitelor oculte, finalul catastrofal spre care se îndreaptă rasa umană, teorie cu atât mai nătângă şi ilogică, cu cât este privită ca avertisment peste vremuri, când unul dintre intervievaţi nu uită să specifice că "distrugerea nu e legată de comportamentul uman".

Şi, în cazul în care nu m-am exprimat destul de clar, mă văd nevoit să insist reamintindu-vă că toate aceste teorii absurde care identifică o apocalipsă care este, în esenţă, o revelaţie - a tuturor enigmelor Terrei şi ale fiinţei umane, poate - cu un final catastrofal, nu este decât o manipulare ieftină a ocultei mondiale, destinată menţinerii climatului de teroare socială şi respingerii oricărei tendinţe de schimbare a status quo.

"Se spune că faraonii au construit piramidele. Când s-a mai întâmplat oare ca vreun faraon să verse o picătură de sudoare ? Noi am construit piramidele, pentru faraoni şi încă le mai construim pentru ei."

Anna Louise Strong

(1885-1970)

SURSA: Dezvăluiri http://antiiluzii.blogspot.com/

Trezirea Constiintei din perspectiva Neurostiintei

2011-11-18T18:21:00.006+02:00

Trezirea Conştiinţei din perspectiva Neuroştiinţei

Trezirea Constiintei din perspectiva Neurostiintei este o prezentare din care veti afla aspecte pline de mister legate de creierul uman, despre emisferele cerebrale si despre modul in care noi percepem realitatea.

Sursa: www.perfect-mind.com

NASA a anunţat descoperirea unui lac imens cu apă pe un satelit al lui Jupiter!

2011-11-17T13:45:00.004+02:00

O sondă a NASA a constatat că sub suprafaţa de gheaţă ce acoperă Europa, unul din sateliţii planetei Jupiter, se află un imens corp de apă subterană. Apa lichidă este un ingredient necesar pentru toate formele de viaţă pe care le cunoaştem, această descoperire sugerând că Terra nu este singurul loc din sistemul nostru solar în care există viaţă.

Lacul subteran descoperit de proba Galileo are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Suprafaţa de apă descoperită este acoperită de bancuri de gheaţă care se dezintegrează, iar cercetătorii cred că acest mecanism permite transferul de nutrienţi şi de energie dinspre suprafaţă către corpul de apă subteran, astfel că Europa este un habitat mult mai prietenos vieţii decât se credea până acum.

Britney Schmidt, geofizician la Universitatea din Texas, a explicat că "până acum, majoritatea oamenilor de ştiinţă credeau că gheaţa de pe Europa este prea groasă pentru a fi un habitat prietenos vieţii. Noile dovezi arată că există porţiuni mai subţiri, în care există lacuri gigant. Acest lucru sugerează că oceanul de pe Europa este un loc în care ar putea exista forme de viaţă".

"Nu am fi putut înţelege procesele prin care aceste lacuri de apă de pe Europa s-au format dacă în ultimii 20 de ani calotele glaciare ale Pământului nu ar fi fost studiate intens", a adăugat Don Blankenship, co-autor al studiului.

Europa nu este singurul corp ceresc din sistemul nostru solar care are potenţialul de a găzdui viaţă. Cercetătorii suspectează că şi Enceladus, unul din sateliţii lui Saturn, ar putea găzdui forme de viaţă.

Agenţiile spaţiale din SUA şi Europa plănuiesc misiuni spre lunile lui Jupiter, pentru a le studia la faţa locului. Acestea ar putea fi lansate spre finalul acestui deceniu sau la începutul deceniului următor.

Surse: NASA, BBC News, descopera.ro

Filmari uimitoare cu OZN-uri - 2011

2011-11-15T22:13:00.012+02:00

Va prezint mai jos cateva din sutele sau chiar miile de filmari facute in acest an cu OZN-uri pe cerul lumii. Pot spune cu certitudine ca in acest an cazurile OZN s-au intensificat foarte mult aducand in fata noastra imagini incredibile cu tot felul de obiecte zburatoare neidentificate.
Din pacate mass media inca ia in gluma acest fenomen care pe zi ce trece ia amploare si aduce din ce in ce mai multe semne de intrebare. Nu este deloc exclus ca intr-un viitor apropiat sa ne asteptam la un eveniment de proportii legat de acest fenomen uimitor.
Printre cei mai credibili oameni care studiaza aceste fenomene este relizatorul emisiunii "Tercer Milenio", Jaime Maussan pe care pot spune ca il urmaresc de cativa ani cu mare interes si sunt bucuros sa va pot prezenta aceste secvente preluate chiar din emisiunea lui saptamanala dedicata cazurilor OZN.

Tehnologii de dezvoltare umana

2011-11-13T20:49:00.009+02:00

Protejeaza-te de actiunea nociva a radiatiilor cu care intri in contact!
(Telefoane mobile, telefoane fixe fara fir, cuptor cu microunde, televizor, calculator, fire de inalta tensiune, radio, etc.)

Stii cat de mult esti afectat de radiatiile electromagnetice?

Pe langa nivelul de stres si de incordare zilnica cauzate de ritmul agitat si presant al vietii sociale, mai exista si alte surse perturbatoare. RADIATIILE ELECTROMAGNETICE, chiar daca nu le vezi cu ochiul liber, te inconjoara aproape oriunde mergi, iar „imbratisarea” lor te seaca de energie la propriu.

Te poti proteja impotriva radiatiilor cu un maxim de eficienta!

Cea mai sigura cale este desigur evitarea totala a acestor radiatii invizibile. Dar, realist, nu putem renunta la civilizatie, la avantajele tehnologice moderne si pentru asta platim un pret suplimentar care este sanatatea noastra. Intre cele doua extreme iti recomandam moderatia si de cate ori este posibil redu la strictul necesar utilizarea telefonului sau expunerii la orice tip de radiatii EM. Acestea sunt masuri pasive care tin de responsabilitatea fiecaruia.

O masura activa care te va ajuta sa contracarezi cea mai mare parte a acestor efecte nocive este VITAL PROTECT. Principiul pe baza caruia functioneaza acest aparat este simplu: exista o frecventa de rezonanta care ne branseaza la energiile vitalizante si binefactoare ale Pamantului denumita Schumann (dupa cel care a vorbit pentru prima data despre ea, Otto Weber Schumann). Oamenii de stiinta afirma ca aceasta frecventa de rezonanta este ritmul oscilator al campului magnetic al Pamantului. Experientele efectuate au demonstrat ca daca in apropierea imediata unei fiinte umane (de exemplu) exista un generator pe frecventa Schumann, creierul devine imun la radiatiile nocive din mediul inconjurator. Si invers, perturbarea acestei frecvente la nivelul organismului duce in scurt timp la boala. Studiile NASA au confirmat aceste experiente, astfel incat acum cosmonautii folosesc acest gen de dispozitive si in spatiu pentru protectie si refacerea vitalitatii. VITAL PROTECT creeaza un camp de protectie pe o raza de 2 metri in jurul sau.

De ce functioneaza VITAL PROTECT si care sunt cele mai importante beneficii?

Este un aparat cu structura radianta alcatuita prin combinarea unor spirale realizate din metale nobile si o retea de cristale. Aceasta structura genereaza un vortex care echilibreaza energiile de-a lungul coloanei si asigura o purificare continua a campului subtil al fiintei. Simpla ei prezenta langa un subiect produce o echilibrare a energiilor vitale si astfel, organismul devine imun la influente radiante nocive.

Ai nevoie de protectie atat in timpul zilei, cat si pe timpul noptii – fie ca lucrezi, fie ca dormi. Este foarte important sa dai randament in ceea ce faci si la fel de important sa te odihnesti profund. De aceea, este cu adevarat necesar sa te folosesti de un aparat practic pe care sa-l poti lua oriunde cu tine, sa nu ocupe mult spatiu si sa fie usor. Poti tine VITAL PROTECT atasat la curea, in buzunarul de la haina sau in geanta langa tine.

Retine ca Vital Protect te conecteaza la energiile vitale ale Pamantului si iti echilibreaza fiinta integrand-o in armonia Universului cu ZERO eforturi din partea ta. Este practic o conexiune puternica la Forta Vitala a vietii pe Pamant.

Pentru mai multe informatii sau pentru achizitionarea acestui aparat da-ti click pe acest link: VITAL PROTECT

ALCHIMIA CREIERULUI

Reconfigureaza-ti creierul si fii genial in 3 - 6 saptamani!
Scapa de stres in doar 10 minute!
Redescopera echilibrul si bucuria de a trai
Mentine-ti mintea agera indiferent de varsta

Descopera cum iti poti schimba undele cerebrale fara efort in doar cateva minute de la stres la relaxare profunda si chiar meditatie, pentru o sanatate mai buna, somn profund regenerator si performante de varf!

Ce este MIND SYNERGY si ce REZULTATE are?

Este un dispozitiv de stimulare cerebrala bazat pe principii stiintifice solide. El actioneaza prin intermediul stimulilor luminosi si vizuali si este prevazut cu un microcontroler, memorie si programe proprii. Cele 51 de programe ale sale acopera intreaga gama de efecte si beneficii aduse de acest tip de stimulare cerebrala.

Din totalul informatiilor pe care le primeste creierul, aproximativ 95% sunt receptate pe cale vizuala. Din restul de 5 procente mai mult de doua treimi le constituie stimulii auditivi. Astfel, realizand o stimulare vizual-auditiva putem capta aproape intreaga atentie a creierului. Cel care s-a ocupat sistematic pentru prima data, in anii "50 de stimularea creierului prin intermediul semnalelor luminoase si sonore a fost doctorul Francis Lefebure. Numeroasele sale studii experimentale realizate pe loturi de studenti voluntari precum si pe mai mult de 200 de pacienti, au demonstrat ca in urma unor stimulari simple audiovizuale de acest gen (lumina si sunet alternant stanga/dreapta) apar efecte profund benefice care se mentin mai multe zile.
Intr-o singura sedinta cu Mind Synergy efectele cel mai des intalnite in cadrul studiilor si despre care ne-au relatat utilizatorii sunt:

o stare de relaxare spontana si profunda
vid mental, linistire completa a activitatii mentale
euforie, o bucurie coplesitoare fara obiect
modificarea perceptiei temporale si spatiale in timpul somnului (intrepatrunderea mai multor universuri)
disparitia in timpul sedintei a anumitor tulburari
aparitia unor idei noi, deosebite, a unor solutii foarte inspirate
un somn profund, regenerator.

Dupa mai multe sesiuni utilizatorii au relatat aparitia urmatoarelor rezultate:

amplificarea capacitatii de concentrare si memorare
stimularea creativitatii
cresterea volumului de informatii memorate
randament excelent la invatare accelerata
intrarea rapida si cu rezultate foarte bune in meditatie.
stimularea capacitatilor mentale latente precum telepatia, precognitia si clarviziunea.
aparitia unor fenomene precum dedublarea astrala si visele constiente.

Cum se foloseste?

MIND SYNERGY este foarte usor si placut de utilizat. Asezat confortabil sau intins pe pat iti pui ochelarii speciali, castile si apesi butonul ‚pornit". In cateva minute vei intra intr-o stare de relaxare speciala, o stare modificata a constiintei numita transa.

Pentru mai multe informatii sau pentru achizitionarea acestui aparat deosebit accesati acest link: MIND SINERGY

Deasemenea va recomand sa urmariti doua documentare in care sunt prezentate multe informatii legate de manipularea parapsihologica si protectie:

Dezvaluirile uluitoare ale jurnalistului american Benjamin Fulford

2011-11-13T16:59:00.004+02:00

Eveniment de importanta mondiala: Dezvaluirile uluitoare ale jurnalistului american Benjamin Fulford despre iminenta prabusire a asa-zisei “Elite Mondiale”

""Miercuri, 14 Septembrie 2011, Benjamin Fullford a acordat un interviu la radio lui David Wilcock, cercetator, autor si realizator de filme in domeniul stiintelor de avangarda.

Benjamin Fulford a lucrat 30 de ani ca jurnalist financiar pentru Revista Forbes si ca editor pentru regiunea Asia Pacifica. Fulford este cat se poate de bine documentat, fiind o persoana publica pe internet inca din 1999 si castigand increderea multor oameni in diverse programe secrete, avand astfel contact cu un numar incredibil de diferite surse.

Recent, aceste surse l-au informat ca de fapt cutremurele care au aparut in zonele Colorado si Washington DC, in datele de 22 si 23 August 2011 au fost in realitate atacuri nucleare impotriva instalatiilor militare subterane.

Aceste baze subterane au fost construite de catre guvernul Americii de la inceputul anilor 1960, avand costul de trilioane de dolari din banii contribuabilului nedocumentati care se duc in aceste “proiecte negre”.
80 de tari diferite au format acum o alianta impotriva „Noii Ordini Mondiale”.

Pe data de 23 August 2011 doua uriase orase subterane au fost distruse de doua bombe atomice in zona partii de sud a orasului Washinghton Dc,Virginia se pare ca epicentrul a fost in Mineral town si in Colorado langa Denver.

La stiri au fost semnalate cutremure avand magnitudinea de 5,3 si 5,9 care au o scala neobisnuita de manifestare specifica unei bombe atomice, pe data de 23 august 2011.

Deasemenea au fost inregistrate sunete neobisnuite in intregul oras. Se pare ca in acel moment cand explozia s-a declansat, in fiecare din aceste doua orase subterane au fost pana la 30.000 de oameni. Deci discutam cu privire la potentialul de 60.000 de decese.

Tipii acestia nu si-au imaginat vreodata ca aceste facilitati subterane ar fi putut fi atacate. Niciodata.

……………………….
Ei vroiau sa reduca populatia lumii cu 90%.
Aveau de gand sa se ascunda in aceste baze subterane dupa ce ar fi declansat un holocaust nuclear.
Planul original era sa porneasca un razboi nuclear intre Iran si Israel.
In orice caz, ceea ce s-a intamplat este ca exista un grup in interiorul Pentagonului si agentiile sale care au realizat ca acest plan era nebunesc.

Stiau ca planul de a ucide 90% din umanitate este o nedreptate. Apoi au aruncat in aer bazele subterane pe care elitele aveau de gand sa le utilizeze pentru a se ascunde atunci cand ar fi realizat holocaustul lor nuclear.
Aceste atacuri au fost, se pare, sprijinite si de catre anumite civilizatii extraterestre benefice.
Acest sprijin al atacurilor a fost total neasteptat, intrucat cabala a fost condusa sa creada ca extraterestrii aveau de urmat legi spirituale care le interziceau sa intervina vreodata- sub orice forma.

Mai multe documente top-secrete au relevat ca daca extraterestrii nu au fost invitati in mod special sa apara de o majoritate a oamenilor, si/ sau de catre conducatorii lor, nu ar putea aparea in mod public si deschis, la nici o scara larga, pana la sfarsitul anului 2012. In orice caz, extraterestrii au oprit in mod constant rachete si facilitati nucleare.
Ajungem la un moment in care totul o sa devina public. O sa fie pe undele radio. O sa fie la stiri. Nu mai pot ascunde pentru mult timp.

…………………………………………
57 de tari au fost invitate de catre Elvetieni sa discute indepartarea acestor oameni din punct de vedere financiar si crearea unui boicot financiar international inpotriva conducatorilor G5-ului. 57 de tari diferite, inclusiv unele din tarile Europei de Est… Olanda, Canada si America de Sud. Mai mult de 80 de tari au semnat aceasta alianta. Ei nu controleaza banii lumii. Odata ce ei pierd controlul teroristilor, oamenii cu armele, totul s-a terminat.
……………………………………………..

“Noi” suntem un grup de oameni implicati in lupta de a rasturna aceasta cabala.
Grupul nostru include membrii ai CIA-ului, Pentagonului, agentii de informatii si diverse alte grupuri, incluzand societati secrete asiatice.
Avem persoane care abandoneaza cabala aceea ca sobolanii care sar de pe un vas care se scufunda. Folosim numele Dragonul Alb. Mai exista un alt grup care se autodenumesc Palariile Albe.
Cu totii avem acelasi scop, care este sa lasam fara putere acest grup de oameni nebuni.
…………………………………………

90% din bugetul SUA merge la armata. Armata SUA este dependenta de finantarea de la Wall Street.
Acesta este motivul pentru care depindeau in cele din urma de Chinezi si de Asiatici , care finantau Wall Street.
Un procent de aproximativ 80-90 la suta din Pentagon le respinge planurile si este de partea acestei aliante.
Se asteapta ca dolarul sa se prabuseasca, multumita acestui efort international coordonat – urmat de declaratia oficiala a falimentului de catre guvernul Statelor Unite. Acesta va fi evenimentul precursor imediat. Sondajele de opinie din Statele Unite arata ca 87 la suta din Americani nu au incredere in Washington. Asta ar trebui sa-ti spuna care este starea mentala de acum in America.
China si natiunile nealiniate au pus presiune asupra oligarhilor care conduceau lucrurile dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial.
………………………………………….

La Curtea internationala de justitie de la Haga au fost dati in judecata de catre chinezi Proprietarii Consiliului Federal al Rezervei din America pentru aurul care a fost vandut catre proprietarii Consiliului Federal al Rezervei.
Proprietarii Consiliului Federal al Rezervei au pierdut acest proces si li s-a spus sa cedeze aurul… incepand cu 12 Septembrie 2001.
In schimb, pe data de 11 Septembrie 2001, asa cum prea bine stiti toti, au dat lumii degetul si au pornit acest imens, fals razboi global impotriva terorii.

A fost parte unei incercari de control planetar create de catre grupurile fasciste de dupa al Doilea Razboi Mondial.
Aceasta noua putere militara s-a dorit a fi folosita pentru a se pregati un razboi impotriva Chinei. Acest plan s-a destramat cand Rusia a renuntat la ei si Putin a reafirmat independenta pentru Rusia.
Aceasta le-a eliminat controlul- industria petrolului- si a facut ca acel mare plan sa nu functioneze. Chinezii de asemenea au incetat sa cumpere din trezoreriile Americii pentru un timp pentru a pune presiune pe acest grup.
Asadar au schimbat strategiile. In schimb, ei au incercat sa se dea bine pe langa China si sa le ofere o dictatura mondiala…in parteneriat cu acest grup.
De aceea ati vazut in public cum Obama a vizitat China in 2009 si a oferit un “G2″.
Acesta este modul in care puteti confirma acest lucru.
……………………………………………….

Chiar inainte de 11 Septembrie (dar o multime de oameni au uitat despre asta) Donald Rumsfeld apare la televiziunea nationala si declara ca au “pierdut” 2.3 trilioane de dolari de la Pentagon in deceniul precedent.
Acei bani au fost de fapt utilizati pentru a finanta Blackwater- o armata privata de mercenari, necontrolata de catre Pentagon.Incercau sa stoarca bani de la tari diferite.
………………………………………………..

Au ucis grupul tanar al partidului conducator in Norvegia- acestea au fost atacurile din Norvegia- deoarece incercau sa acapareze fondul de petrol in valoare de 1.5 trilioane de dolari pe care guvernul Norvegiei il controleaza.
………………………………

Au invadat Libia pentru a prelua fondurile lor de petrol, deoarece Libienii le-au spus, ” Nu mai avem de gand sa va mai dam petrol in schimbul bancnotelor voastre“.
……………………………………..

Au avertizat Japonia ca vor pune arma nucleara pe fundul marii daca nu le ofera bani. ” Daca nu o veti face, va urma Muntele Fuji”.
Aceasta este o informatie publica disponibila. Responsabil de securitate la Fukushima era o companie Israeliana.
Plutoniul este ceea ce a cauzat majoritatea otravirii cu radiatii din dezastru.
Prim-ministrul Israelian Benjamin Netanyahu l-a sunat dupa atacul de la Fukushima pe prim-ministrul Japoniei Naoto Kan.
Netanyahu a spus ca vor cauza alte dezastre nucleare in jurul Japoniei daca nu vor incepe sa predea banii.
…………………………………………………….

Chiar si Titanicul a fost de fapt scufundat in mod deliberat pentru a scapa de 600 finantatori mai vechi care erau opusi preluarii controlului asupra Comitetului Rezervei Federale.
………………………………………………

Intalnirea Bilderberger care a avut loc in luna iunie, in St Moritz, Elvetia in acest an trebuia sa dureze pana Marti. Cu totii au trebuit sa fuga in noaptea de Duminica, pentru ca erau pe cale de a fi arestati de catre Elvetieni.
Ceea ce se intamplat a fost faptul ca un parlamentar Elvetian a incercat sa intre in site si a fost batut.
A mers la guvernul Elvetian si a spus: “Sunt un membru Elvetian al parlamentului, in tara mea proprie, si m-au batut si m-au aruncat afara. Asta e ilegal.”
Ei au spus; “Da. Vom merge sa- arestam.” Ei toti au trebuit sa-si impacheteze valizele si sa fuga in noaptea de duminica – inainte de a fi arestati luni.
Bilderbergerii au fost alungati, cu cozile lor intre picioare.
…………………………………….

La un moment dat, cred ca Pentagonul va trimite probabil oameni la sediurile TV centrale din Statele Unite. Veti vedea fete noi si o poveste total diferita iesind din televizoarele voastre in curand.
………………………………………………………………………………………………………………………..

Comentariu: Daca toate acestea sunt adevarate, este cea mai importanta și, totodata, cutremuratoare stire.
In opinia noastra, multi dintre membrii ”illuminati” se vor trezi, multi dintre membrii masoneriei s-au trezit deja, fie dandu-si seama ca este un grup de natura luciferica, fie dandu-si seama ca , cel putin, omenirea condusa de ei nu este condusa in directia in care li s-a declarat la inceput.
Cu alte cuvinte, au inceput sa isi puna intrebarea ”De fapt, unde mergem noi acum” aplicand principiul esential ca ”pomul se cunoaste dupa roade iar omul se cunoaste dupa fapte”.

Din interviu au fost selectate cele mai relevante aspecte.""

Boala este o atentionare...

2011-11-05T17:49:00.006+02:00

Boala este o atentionare - ne semnaleaza ca incalcam armonia universala.

Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem. Nu este o pedeapsa nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine.

Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului. Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului). Boala nu ne este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim.

De aceea, atitudinea de a o respinge este contraproductiva. Eforturile de a o nega si de a o suprima au ca rezultat cel mult mascarea simptomelor, si nu o reala vindecare. Dimpotriva, camuflarea manifestarilor fizice exprima refuzul de a ne privi cu luciditate, accentuandu-ne starea de inconstienta. Reprimandu-ne boala, pe noi ne reprimam. Negand-o ori dusmanind-o, pe noi ne negam sau ne dusmanim. Luptandu-ne cu boala, cu noi ne luptam - nu putem iesi decat invinsi, scufundandu-ne si mai mult in tenebrele ignorantei.

Trebuie sa o acceptam si sa o intelegem, deoarece in acest mod pe noi ne acceptam si ne intelegem. Boala ne semnaleaza instrainarea de propriul sine, avand ca substrat ignoranta. Nu o putem vindeca decat daca revenim in maduva fiintei noastre, daca ne reimprietenim cu noi insine. Boala este calea deschisa catre esenta din noi. Nu este o inlantuire, ci fereastra deschisa catre libertate. Ignoranta ne incatuseaza. Un om bolnav nu mai este el insusi, nu se mai cunoaste pe sine, isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila).

Boala este rodul unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc, incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. Esenta tratamentului consta in dobandirea claritatii mentale care permite descatusarea de aceste convingeri gresite. Este ca si vindecat cel care intelege ca boala sa este licarirea care-l poarta catre intimitatea propriei fapturi si se accepta drept ceea ce este, se impaca cu sine insusi si are curajul de a se cunoaste si de a se transforma - procesul vindecarii in sine nu mai este decat o chestiune de timp; cu conditia, ce-i drept, ca modificarile din planul fizic (leziunile morfologice) sa nu fie prea severe (si deci ireversibile).

Boala este consecinta unor rezonante joase pe care cel bolnav le intretine, avand falsa convingere ca este una cu ele. Ele isi au sorgintea in subsolul constiintei, inaccesibil in mod obisnuit fiintei umane, dar pot fi percepute de catre oricine, in stadiul incipient de manifestare, sub forma gandurilor si a trairilor degradante. Acolo, in hrubele mentalului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, materiale, profesionale etc.

Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil la boala este de a se confunda cu aceste manifestari psihomentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea, valvataia ori vijelia lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina, mistuita de magma ori spulberata de vifor. Ele tin de structura lui, dar nu sunt decat involburari, vapai, vartejuri ale diferitelor straturi ale mentalului, distincte de samburele fiintei sale. El spune "sunt trist", "sunt manios" ori "mi-e teama" nereusind sa se disocieze (sa se detaseze) de aceste trairi, sa inteleaga ca sunt doar o parte din el, diferita de esenta sa, sa le perceapa doar ca pe niste fluxuri care ii parcurg structura tocmai din cauza frecventelor inferioare de vibratie pe care le mentine in faptura sa. Un individ nu sufera atat pentru greselile sale din trecut sau pentru ale altora, cat pentru greselile lui actuale, de fiecare clipa. In acest sens, boala este un nepretuit indrumator. Localizarea si tipul ei nu sunt niciodata intamplatoare, ci se coreleaza cu functia esentiala si/sau cu semnificatia subtila a organului/tesutului/teritoriului afectat. Rostul bolii este de a-i deschide ochii celui bolnav, de a-l scoate din ignoranta.

Boala este pragul, poarta intredeschisa spre lumina. Putem sa o negam, sa o respingem, inchizand-o si zavorandu-ne in bezna prostiei, sau putem sa o deschidem larg, sa avem curajul sa pasim peste prag in lumina constiintei, a constientizarii - mintea ne devine clara, umbrele amagitoare ale ego-ului sunt date la o parte. Odata ce am trecut pragul, poarta inceteaza sa mai existe pentru noi - o lasam undeva in urma, nu ne mai intereseaza: boala nu-si mai are rostul, este vindecata.

Articolul este extras din cartea "Fundamentele medicinei naturale - Principii generale" scrisa de Dr. Dorin Dragos si aparuta la Editura Deceneu.

Sursa: www.edituradeceneu.ro

Puteti afla mai multe informatii deosebite la Radio Vocea Sufletului unde puteti asculta emisiunile realizate de dr. Dorin Dragos in fiecare saptamana.
http://www.radiovoceasufletului.ro/

Un alt material deosebit pe care l-am prezentat si mai inainte este cel al lui S.N. Lazarev, unde veti gasi foarte multe informatii si clarificari legat de karma si problemele/bolile oamenilor in cursul vietii venind in acelasi timp si cu solutii foarte importante pentru noi toti.

Interviu cu Ralph Ring - unul dintre continuatorii muncii lui Nikola Tesla

2011-11-03T08:29:00.003+02:00

Proiect Camelot: Interviu cu Ralph Ring - unul dintre continuatorii muncii lui Nikola Tesla.

In 1961, acest om făcea parte din echipa lui Otis Carr, continuatorul lui Nikola Tesla. Au construit un disc zburător, care funcţiona pe principii şi tehnologii neconvenţionale. Curând după primul test, atelierul a fost închis, nava a fost confiscată, echipa dezmembrată şi nu li s-a mai permis să ia legătura unul cu altul.

Sursa:
http://projectavalon.net
http://projectcamelot.org

Astazi se incheie Calendarul Mayas

2011-10-28T12:58:00.002+03:00

"Astăzi este o zi de mare celebrare. Trăim vremurile pe care, multe vieţi de-a rândul, le-am tot aşteptat. La nivelul sufletului, omul a ştiut întotdeauna ca exista un Plan Divin, că facem parte dintr-o pictură măreaţă, o tapiserie lucrată de Marele Spirit, în care fiecare dintre noi are un rol, un scop, o misiune. Înţelepţii mayaşi au păstrat vie pentru noi cunoaşterea matricei Timpului Divin. Marele Ciclu de 16.4 miliarde de ani, lungul drum al conştiinţei spre Iluminare, se încheie astăzi. Corect este să spunem că astăzi este ziua care marchează un nou început, un nou ciclu al evoluţiei Pământului şi al locuitorilor săi, ziua în care se deschide un nou drum al Omului spre Epoca de Aur. Nu se sfârşeşte de fapt nimic, deşi tot ceea ce este vechi îşi încheie rostul.

Desigur, 28 oct este doar o dată în calendar. Dacă ne privim viaţa, observăm cu mare bucurie că nici-o profeţie legată de dezastre şi apocalipsă nu s-a împlinit. Totul pare să continue aşa cum a fost şi ieri... şi alaltăieri. Dacă însă privim dincolo de aparenţe, avem de ce celebra. Mama Pământ ne-a purtat, viaţă după viaţă, până in Acum.

Ziua de astăzi marchează un salt imens în conştiinţa omului. Este ca şi cum s-a deschis Drumul spre Omul nou, omul de lumină. A venit timpul ca Homo Sapiens să facă un salt spre Homo Luminous. Un nou tip de conştiinţă se naşte acum pe Pământ.

Dacă înţelegem ceea ce mayaşii ne transmit, o imensă bucurie ne va inunda sufletul. Astăzi se naşte UN NOU PĂMÂNT, O NOUĂ OMENIRE. Din perspectivă tridimensională această exprimare este o metaforă. Din perspectivă multidimensională este o realitate spirituală. Şi, ca orice realitate spirituală, nu se înfăptuieşte abrupt, nu se rezumă la o zi. Este un proces - mult mai scurt decât altele - dar totuşi este un proces. Astăzi este ziua în care CELEBRĂM startul, naşterea acestui nou proces, îl conştientizăm, ne bucurăm că îl trăim. S-a încheiat o epocă ca să se nască o alta, mult mai măreaţă decât ne putem imagina.
Mayaşii spun că " noi suntem cei pe care îi aşteptam" ... şi aşa şi este.

Lăsaţi inima să se bucure, lăsaţi Lumina să vă inunde, AZI E SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI CARE A FĂCUT DRUM LUNG PÂNĂ ÎN ACUM!"

Elena Cocis

Proiect Avalon - Interviu cu Erich von Däniken

2011-10-23T23:17:00.002+03:00

Un scurt interviu realizat la Mystery Park cu celebrul Erich von Däniken, autor a peste 30 de cărţi despre trecutul neştiut al planetei noastre.