Dobrisanca

Interviu Claudiu Manda

2014-10-18T08:42:00.000-07:00

A fost cel mai tânăr deputat din PSD şi este unul dintre cei mai tineri politicieni. A făcut carieră într-un domeniu în care mulţi renunţă după primii ani şi în care miza este una uriaşă: politica. Preşedinte al PSD Dolj, Claudiu Manda se laudă cu un copil frumos şi cu o carieră de politician.

Reporter: De ce v-aţi apucat de politică? Puteaţi să fiţi contabil şef la “S.C. Electricianul S.A., puteaţi să vă alegeţi orice altă activitate. De ce tocmai politica?

Claudiu Manda: Când am intrat în politică eram student. Am continuat facultatea şi mă pregăteam să devin economist, să mă duc la Garda Financiară. Eu am terminat Facultatea de Studii Economice. M-am apucat de politică imediat după alegerile din 1996, în ianuarie 1997, ca orice om atras de dezbaterile de la televizor. Am intrat în PDSR, partidul care pierduse alegerile, dar cu care eu votasem, cu gândul că vin să îi ajut, să ne luăm revanşa, să câştigăm următoarele alegeri. Aşa credeam eu la vârsta aceea. Şi mi-a plăcut. De aceea am rămas în politică. Multă vreme eram, cred, singurul tânăr care intrase în PDSR în vremea respective. Eram considerat spion ţărănist infiltrat între PDSR-işti. Nu le venea să creadă că vine un student la PDSR. Aşa era partidul la vremea aceea. Am rămas pentru că mi-a plăcut, pentru că am găsit oameni alături de care am putut să cresc, să construiesc, să dezvolt proiecte. Au venit şi alţii după mine şi uite aşa suntem ce suntem şi unde suntem acum.

R: Aveţi o relaţie foarte frumoasă cu fiul dumneavoastră. Cum se împacă meseria de politician cu cea de tată? Cât timp aveți pentru el?

C.M.: C.M.: Sunt momente şi momente. Sunt momente în care sunt foarte aglomerat în viaţa politică, în perioada aceasta de campanii electorale, dar în rest sunt mai liber. Mă înţelege pentru că s-a născut într-o familie de oameni implicaţi în politică. Ori de câte ori reuşim să fim împreună valorificăm foarte mult aceste momente. Avem o relaţie specială, foarte apropiată. De foarte mic a avut o atracţie faţă și reciproca este, evident, valabilă.

R: Ce hobby-uri aveți?

C.M.: Sunt un tip sportiv de felul meu. Îmi place să fac sport: atletism, baschet, fotbal merg la sală. Am avut un episod în care am fost și motociclist pe o Yamaha R1, dar am renunțat acum câțiva ani la ea. Îmi plac în continuare motocicletele.

R: Aţi fost ales deputat de foarte tânăr. Nu v-a copleşit responsabilitatea unei astfel de funcţii?

C.M.: Nu. În Parlament sunt două curente: unii care spun că trebuie să ajungi în Parlament când eşti deja bătrân, când ai deja foarte multă experienţă cumulată, când ştii foarte multe lucruri, când eşti trecut prin viaţă, pentru că atunci când faci legi trebuie să ştii să dai înapoi, și alții care susțin că în Parlament este o experienţă pe care o poţi căpăta indiferent de vârsta pe care o ai, alături oameni valoroşi, studiezi destul de mult, citeşti mult, poţi să te implici foarte mult, ai această libertate cum ai şi libertatea să nu faci absolut nimic şi eventual să nu mai fi ales a doua oară. Cam asta este singura penalitate pe care o poţi avea după ce intri în Parlament. Aşa că eu am intrat în Parlament fără să simt vreo presiune. Aveam foarte multă activitate, la nivelul administraţiei locale fusesem consilier local, eram preşedintele organizaţiei de tineret, eram secretarul general al organizaţiei naţionale de tineret, al doilea după Victor Ponta, eram vicepreşedinte la PSD Dolj, lucrasem în administraţie. Am intrat pentru că la vremea respectivă ajunsesem la concluzia că e nevoie să împrospătăm şi să întinerim clasa politică, inclusiv în Parlament, deci normal că trebuiau să fie şi tineri în Parlament. A fost o competiţie internă. Eu am candidat cu parlamentari în exerciţiu, cu oameni cu mai multă notorietate politică decât mine, ceea ce m-a bucurat, pentru că a fost, dacă vreţi, o certificare a PSD-ului de atunci că partidul pariază pe oameni tineri pentru că m-am regăsit printre ei. La vremea respectivă, fiind chestiunea cu lista, mă gândeam să mă întorc din Parlament şi îmi doream să fiu viceprimar. Era o dorinţă pe care o aveam şi inclusiv o etapă în cariera mea. În vară venise şi Victor Ponta să mă susţină să devin viceprimar. Am pierdut la un vot la competiţia internă şi mă aşteptam, după ce câştigasem mandatul de parlamentar să pot să renunţ la mandatul de deputat, să vină următorul pe listă ca parlamentar şi să mă întorc eu, că nu aveam cum să le fac pe amândouă, în consiliul local ca viceprimar. Din păcate atunci am pierdut alegerile şi nu puteam să mai discut de opţiuni de carieră pentru alţii, ca atare am rămas în slujba de parlamentar. Am fost în primul an parlamentarul cu cele mai multe amendamente la legea bugetului de stat. Am avut amendamente mai multe decât grupuri politice la un loc. Sigur că nu este o experienţă suficient de mare ca să pot să fiu văzut bine şi cu ochiul pe care îl mai are Băsescu.

R: Se spune că sunteţi un adversar politic redutabil şi că adversarii politici se tem de dumneavoastră.

C.M: Nu ştiu dacă se tem sau nu de mine adversarii politici. În general, cu adversarii mei politici direcţi, în competiţiile pe care le-am avut am reuşit să am victorii la rezultate destul de mari. Au fost și competiţii în care am pierdut, la rezultat mai strâns. Nu m-am uitat să văd cât de mult sunt ei de copleşiţi. Până la urmă ca om politic, atunci când este competitie, şi competiţia e pe voturi, sigur că mă lupt foarte tare. Numai că în politică competiţia nu durează doar de o lună de zile. Nu poţi să te duci doar în perioada de campanie din poartă în poartă şi să spui cine eşti tu, cât de înalt eşti sau cât de brunet şi să te voteze omul, ci trebuie ca şi în cei patru ani, între campanii, să fii acolo, să îi asculţi, să îi ajuţi, să vezi ce poţi să faci pentru ei, iar în momentul în care vine campania electorală omul să spună: “da, te ştiu, am venit la tine, ţi-am sesizat problema aceea, ai rezolvat-o sau nu, ai făcut, nu ai făcut, te susţin sau nu te susţin.” Așa se face că, oamenii care vin pentru prima dată în competiţie cu mine sau cu altcineva cu aceeaşi experienţă ca a mea, să aibă foarte puţine şanse de victorie.

R: V-a afectat în vreun fel reacţia pe care Traian Băsescu a avut-o la numirea dumneavoastră ca ministru?

C.M.: Nu. Eu am fost în cele două variante de guvern ale lui Victor Ponta, vehiculat ca nume. Am fost propus de Victor Ponta şi ştiam lucrul ăsta. Am fost felicitat atunci de foarte mulţi oameni, dar eu le tot spuneam: „stați să se termine, să vedem”. Ştiam că mai este un hop. Nu mă aşteptam ca domnul Băsescu să mă aprecieze. Până la urmă, dacă se uită cât a luat partidul domniei sale în Dolj, de când sunt eu preşedinte, e un scor care probabil nu îi convine foarte mult. Dacă ne uităm la cât a luat PDL-ul în Dolj, partidul dânsului de suflet, la fel, ne putem uita la cifre, adică nu mă aşteptam să mă placă. Am nimerit şi într-o perioadă în care cred că ar fi respins pe oricine, indiferent din ce motive.

R: Care este sfatul pe care îl aveţi pentru un tânăr care vrea să îşi facă o carieră din politică?

C.M.: Să fie foarte serios, să fie consecvent, să fie tenace, dar să fie foarte serios. O carieră se construieşte etapă cu etapă, pe termen lung. Dacă încerci să păcăleşti pe cineva să fii aşa, şugubăţ şi cu coatele ascuţite şi şmecheraş poţi să păcăleşti unul, poţi să păcăleşti doi, poţi să păcăleşti un grup o dată, dar a doua oară nu mai reuşeşti să îi mai păcăleşti. Poate reuşeşti, poate, prin excepţie, şi a doua oară. Eu eram şi expert contabil şi lucram în zona privată până să ajung consilier local în 2000. Țineam evidenţa contabilă la 18 firme când eram student, adică nu m-am concentrat doar pe activitatea politică. Numai că din momentul în care am devenit consilier local şi eram preşedinte al organizaţiei de tineret, am spus ok, e un drum pe care plec şi de aici încolo nu mai fac altceva, ceea ce înseamnă să te dedici şi să fii foarte atent. Altfel, dacă îţi construieşti a la long poţi să te uiţi în ochii oamenilor şi să îi întrebi: “De câte ori te-am minţit în viaţa mea? Niciodată! Şi de ce crezi că te-aş minţi tocmai acum?”. Şi cred, un lucru pe care nu îl fac politicienii, că trebuie să ai puterea să spui “nu”. Asta nu pot să o fac, asta nu ştiu să fac, asta nu depinde de mine. S-ar putea să îi deranjeze pe oameni în prima etapă dar mai târziu sau peste un sfert de oră îşi dea seama că prin comparaţie cu alţii să fii singurul care a fost serios cu ei. Dacă sunt lucruri pe care nu poţi să le faci. Dacă sunt lucruri pe care poţi să le faci şi nu le faci, sigur că asta este cu totul altceva. Eu fac asta. Politica nu este un sport de viteză, ci unul de rezistență!

Luati cainii, nu luati cainii!

2013-05-29T13:30:00.000-07:00

Ieri s-a dat drumul la adapostul canin de la Breasta. Crescu inima in mine. Ca sa va explic, cu riscul de a imi lua injuraturi de la jumatate din domniile voastre, sunt complet anti-caini pe strada. Nu ma intereseaza daca ii eutanasiseaza, sau sunt dusi undeva, atata vreme cat dispar de pe strazi. Nu mi se pare normal ca, intr-un oras de 2013, sa nu imi fie frica de golani cand ies seara pe strada, ci de caini. Ocolesc jumatate de cartier de frica lor, iar intr-o buna zi o sa ma calce o masina pentru ca prefer sa merg pe mijlocul strazii de frica potailor de pe trotuar. Dar, asta este doar umila mea parere. Sa revenim. Ieri s-a dat drumul, cum spuneam, la adapost. Adapostul arata absolut genial. Cabinet veterinar ultra dotat, laborator de analize, farmacie pentru potai, custi pentru carantina, cand vin cainii sa nu fie dusi la gramada, sa dea vreo boala la toti, mai intai sta la carantina pana il vede medicul. Custile, sunt facute ca niste mici casute. Au atat spatiu unde sa se plimbe, afara, cat si spatiu berechet in interior, pentru zilele mai reci. Totul nou-nout si mult mai bine decat in fata blocului sau la tomberon. Si acum, incepe drama. Hinghierii iesira sa ia potaile de pe strazi, sa le duca la hotelu` de 5 stele de la Breasta. Sarira nenica toate istericele si babele crizate din Craiova, cu poze pe facebook, cu crize si spume pe ele, ca vaaaaiiii ia hinghierii cainii si ii ia cu latu`. Da` cu ce sa ii ia? Va intreb acum sincer. Cam ce alta varianta, la mintea domniilor voastre de gaini, exista sa iei un caine care te poate musca, sa il duci intr-un loc in care evident nu vrea sa ajunga? Latu` ala cu care sunt luati este moale si nu ii strange de gat. Arata mai dramatic pentru ca potaia se zbate, ca evident nu vrea sa fie prinsa, dar rau nu ii face. Am vazut cainii ajunsi la adapost, dati jos din masina si dusi in custi. Nu au urme de nimic pe gat. Am vazut latul. Este moale. Nu e din material tare, care sa ii raneasca. Mai vazui pe unu` care scria, pe acelasi facebook: sa dati cu pietre in cap hinghierilor cand vin sa ia cainii. Prietene, de ce nu iti dai tu o piatra in cap, cand iti mai vin idei din astea? Ca poate tu ai avut noroc, mirosind ca o primata, te-au considerat cainii de-al lor, da` noi, restu`, muritori de rand, chiar vrem sa scapam de caini. Si sper din tot sufletul sa merg pe strada, in Craiova, in 2013, fara sa imi mai fie frica de nimic.

Dezlipeala K1

2013-05-18T16:55:00.002-07:00

Si ma tot certa lumea prin urbe, ca nu mai scriu nimic pe-aci. Adevarul e ca nici nu am prea mai avut subiecte, pana asta-seara. Cand mana cu condeiu, ca sa il parafrazez pe Voiculescu, nu mai rezista. Da` sa va zic de la inceput. Veste mare, vuiet mare. Vine K1 din nou la Craiova. Da-i nene si scrie si da la tv despre asta. Promoveaza-i sanatos ca na, eveniment pentru oras. Totul gratis. Cursera rauri de cerneala, kilometri de banda pe casete, ca sa facem promovare la oameni. Dupa ce ne chinuiram, asta-seara, marea gala. Locurile presei, intr-un colt. Nu vedeam absolut nimic. Hotararam sa ne mutam. Ne mutaram. Ne lua in pene o mimoza, care spunea repetitiv: "sa va mutati, va rog, ca nu eu decid" Pai adu-mi Doamne iarta-ma pe unu` care decide, nu ma innebuni de cap ca tu nu decizi. Aparu si mimoza cu numarul doi, care incepu sa ne explice ca trebuia sa mergem la ea, sa ne prezentam ca suntem de la presa. Eu nu stiu unde au invatat astia organizare, da` la evenimente din astea, Gogu vine la presa sa se prezinte, nu invers, pentru ca Gogu e unul singur si noi suntem minim 20. Unde mai pui ca suntem intr-un singur loc toti. Ii explicaram cum sta treaba, doar ca sa ne racim gura de pomana. Nu am siguranta ca a priceput ceva. Apoi, incepu distractia. Nu aveam voie sa filmam decat din locul de unde ne aflam. Ca sa intelegeti, eram undeva intr-o laterala a ringului, iar cand voiam sa filmam, o mare macara a EuroSport-ului era fix in cadrele noastre. Daduram sa ne miscam. Un ceafa lata, cu inca unu` pe care mai bine il sareai decat sa il ocolesti, hop ca nu putem sa fimam decat din colt. Si de-aici, da-i distractie. Ia de-i explica lu` ceafa lata ca nu poti lua cadre. Crize de nervi. Se asezara in fata camerei, ca sa ne strice cadrele, ne amenintara cu Jandarmeria, ca ne dau afara. Intr-un final, am zis ca poate Eduard Irimia, care se plimba prin Craiova ca imparatu` prin mostenire, o sa ia atitudine si o sa ne lase sa filmam si noi uman. Ei bine, reactia a fost: "esti nebuna, te certi cu body-guarzii? Nu ai voie sa filmezi de aici" (n.r. "aici" insemnand la vreo 3 metri de ring, in fata lui, unde era bataia, deci ceea ce ne interesa pe toti) Asta in conditiile in care, eu bine-crescuta i-am vorbit numai cu "dumneavoastra". Si nu paream la fel de nebuna cand a venit sa isi promoveze evenimentul, gratis, prin platourile tv-ului. Am incercat, din nou, sa filmam de pe locurile de unde ne lasasera. Urlau oamenii la noi. Daca ne ridicam in picioare, cei care stateau in primul rand, si care isi platisera bilete, nu mai vedeau nimic. Situatie jenanta. Acum, sa va spun si ce s-a intamplat, la mintea mea. Mister Irimia asta, data trecuta cand ajunse la Craiova se trezi in fata unei sali cu cinci mii de oameni in ea. Ca atare, facu exact ca motanu` cand da de peste, se linse pe bot si zise sa mai traga o tura, la o dezlipeala pe la olteni. Isi facu omu` promovare gratis pe seama prostilor din presa locala, ca asta fuse, el stiind ca toata povestea va fi data live de PRO TV, numai ca postul central nu i-a dat si partea de promovare. Si cum la noi, tiganu`, cand ajunse imparat, intai pe tac-so la taiat, primii pe care ii rupse in doua fusera exact ziaristii care l-au ajutat o saptamana intreaga. Din toata povestea asta, tot el isi lua teapa, pentru ca stimatul nostru promoter si-a pus mareata gala intr-o seara in care la Craiova era asa: Noaptea Muzeelor, deschiderea Kryptonului (pentru cine nu stie, club de fite la mare cautare), concert Horia Brenciu, plus cald afara si al nostru om prefera sa stea la terasa sambata seara decat sa intre intr-o sala. Ca atare, se vandura numai vreo sapte sute de bilete, iar sala cam goala. Dupa sufletul omului. In ceea ce priveste planurile de viitor ale K1 in Craiova, daca vreodata se va mai face vreo gala, dupa ce ne luaram asta-seara, decisaram, toti ziaristii autohtoni, sa nu o mai promovam decat daca moare vreunu` in timpul ei. Ca daca s-au vandut doar sapte sute de bilete cu atata ajutor, sunt curioasa cate o sa vanda cand n-o sa afle nimeni de existenta evenimentului.

Liniste, gandeste Moldova!

2013-01-14T15:05:00.000-08:00

Vazurati sau nu vazurati? Andrei Savonof, fost deputat in Parlamentul Moldovei, se trezi vorbind. Si zise el, pe un site soldovenesc, cum ca, Romania trebuie sa dispara de harta ca sa fie bine Moldovei. Ca Romania e naspa si urata si ca atare, BUF! S-o facem disparuta. Acum...eu am mintea mai in colturi si capu` rotund. V-ati prins si voi de asta. Pe mine ma amuza nenea asta. Si as fi ras in continuare, fara sa il bag in seama, daca nu ar fi declansat pe adevarata isterie prin facebook-ul meu. Iar la mine, e gluma-gluma, pana la facebook. Cand incep sa mi se spoiasca peretii cu sange deja vad negru in fata ochilor mei de culoare deschisa. Ce nu inteleg eu, din toata povestea asta: de ce il baga cineva in seama pe nea` Gheo asta? Probabil asta e un soi de Becalli de-al nostru. Toti il citeaza, ca e distractiv, da` nimeni nu il ia in serios. Chiar crede cineva ca o sa plece Moldova la razboi impotriva Romaniei? Moldova este singura tara in fata careia suntem si noi mari. Fara sa mai discutam de implicatiile U.E. si NATO. Le lasam de-o parte. Este ca si cum s-ar trezi astia ai mei din Lapus sa plece la razboi impotriva Craiovitei. Iar Craiovita ar mai avea langa ea si centru, si Brestei si Fata Luncii. Ce Doamne iarta-ma aveti de va isterizati asa? Tocmai cand ma intrebam cum e cu sfarsitul lumii anu` asta...Dupa cum merge isteria, in trei zile ne pregatim de razbel. Oameni buni, concentrati-va din nou pe divortul lu` Banica si pe incinerarea lu` Sergiu Nicoalescu si terminati cu prostiile, zau!

Alooo, sunteti cretini?

2013-01-11T10:21:00.000-08:00

Acum cateva zile, la Craiova, o duduie se ducea, treaba ei unde. Si cum mergea linistita, vorbind la telefon, trecand prin fata unei statii peco, un cretin cu o masina, dadu sa o agate. Duduia nu se lasa agatata, asa ca, imbecilul lua de volan si dadu literalmente cu masina in fata. Toata povestea fuse surprinsa de camerele de supraveghere ale benzinariei. Fata, din fericire, nu a patit nimic, idiotul nereusind sa o loveasca prea tare. Pe cretin il gasi politia, si se ajunse la concluzia ca este tentativa de omor, ca atare il bagara in arestul politiei. Astazi, nea` roti umflate fuse prezentat, cu propunere de arestare preventiva pentru 29 de zile, unor judecatori. Stiti, umflatii aia care stiu cum e cu legea si care iau o caruta de bani din banii nostri, ca sa ne faca dreptate. Ei, trei idioti, se uitara la al patrulea, si votara. Unul pentru eliberarea soferului si alti doi, ca soferul sa primeasca zece zile in loc de 29 arest preventiv. Daca era vorba de vreun Ion care furase gaina vecinului ca ii lesinau plozii de foame, nu erau asa idulgenti, dar cum era vorba de un tigan nesimtit care a lovit cu masina o fata, se poate trece peste. Poate nu as fi atat de chitita daca, in urma cu cateva luni, prin iulie, nu as fi trecut printr-un episod asemanator cu niste colorati care n-au apucat sa dea cu masina in mine, da` nici mult nu mai aveau, si care, de supararea ca m-au ratat, m-au scuipat, la propriu si injurat, timp de zece minute pana a venit politia. Un alt episod, oarecum asemanator, a avut-o, tot prin vara, protagonista pe prezentatoarea stirilor 3TV, Ana-Maria Galca. Femeia a fost batuta crunt in strada de o haimana care trecea aiurea in tramvai in zona pe unde colegei mele i se stricase masina. Acum, intrebarea pe care mi-o pun in creierul meu mic si mizer este: domnilor, sunteti cretini? Cat mai avem de gand sa inchidem ochii la ceea ce ni se intampla in strada? Unde ati mai vazut episoade asemanatoare, in tara? Va spun eu: nicaieri. Pentru ca nicaieri in lumea asta, lumea nu intoarce capul cand un nesimtit face gesturi din astea. Chiar nu avem de gand sa facem nimic pentru noi, pentru siguranta noastra? Cam cat ne mai lasam umiliti?

Silosenii de iarna

2013-01-10T15:15:00.004-08:00

Am ajuns la concluzia ca mi-e sila. Zau! Mi-e o sila de-a dreptul cronica de tot ce misuna pe langa mine. Mi-e sila de mor sa ma duc la conferintele de presa unde cinci imbecili imi toarna aceleasi minciuni cu o convingere de nu e adevarat…parca nu le-as stii deja pe dinafara. As putea scrie despre subiectele de cate o conferinta fara sa ma misc din redactie si zau nu as da gres. Imi e sila de asa zisii oameni puternici. Adica niste putoi care au prins un pic de crusta politica si se umfla in acordeonul importantei de zici ca datorita lor rasare soarele dimineata. Astia macar is amuzanti la final de mandat, dar, din nou imi provoaca sila cand ii vad cum se gudura pe langa ziaristi mai ceva decat cainii aia care vor sa iti reguleze picioru`. Mi-e sila de cateii de birou. Stii, aia mici, care dau din coada pe langa sefi, sefii ii baga nitel in seama si te trezesti ca iti dau ordine. Astia imi provoaca si stare de voma si pofta de instigare la violenta. Mi-e sila de sefii aia cretini care se uita doar in buzunarele lor si la spinarea ta care le rotunjeste veniturile. Pe astia i-as lua o zi cu mine sa munceasca cot la cot. Ce le-as mai rade in nas la final de zi. Mi-e sila de mitocanii de cartier si de soferii imbecili de care dau in fiecare dimineata cand ma duc la munca. Mereu trebuie sa le arat ca sunt pe trecere de pietoni. Culmea, tot eu sunt aia injurata. Mi-e sila de pipitele alea proaste bubuite da` cu ifose de mari doamne. Pe astea le-as bate, zau. Si le-as bate grav pentru ca orice le-as spune si oricum le-as spune tot nu ar intelege ca-s proaste. Mi-e sila de mor de rudele alea care apar peste noapte cand afla ca ai relatii pe nu stiu unde. Daca nu sunt rude, sunt cunostiinte sau cunostiinta lu` cunostiinta care are nevoie de o pila doar o data. Pe-astia daca ii ajuti, dupa nici nu te mai saluta. Daca nu ii ajuti, nu te mai saluta, asa ca ce sens are sa iti consumi energia sa ii ajuti? Mi-e sila de despartirile pseudo-vedetelor care imi inunda tv-ul si ziarul de la cafea, de parca daca ar mai fi tz-uleasca impreuna cu x-lescu as avea mai multi bani in buzunar si n-ar mai exista saracie in Romania. Mi-e sila de atat de multe si de atat de multi incat ar trebui sa ingurgitez tone intregi de lamaie, vitamine C si alte acrituri ca sa imi treaca senzatia. Singurul lucru care ma tine departe de voma psihico-intelectuala este gandul ca, undeva, intr-un colt, exista o persoana careia ii provoc sila, greata si dezgust.

Curatam, curatati, bagam cu bilantu`

2012-12-28T03:27:00.003-08:00

Final de an. An greu 2012 asta. N-apucaram sa dam ortu` popii cu apocalipsa, da` ne palira altele. Avusaram trei ture de mers la urnele de vor. Ne aleseram primari, zisaram da sau nu pentru Basescu si aleseram parlamentarii. Scaparam de sfarsitul lumii, dar mai bine nu scapam ca acum ne vin facturile la intretinere si o sa ne dorim apocalipsa, macar pana la primavara, cand n-o mai fi caldura in calorifere. Scaparam si de Craciun, terminaram oalele cu sarmale si platoul cu salata beuf. Gospodinele incepura sa bage cu runda a doua de curatenie, sa fie casa boboc de Revelion, si cu runda a doua de gatit, pentru aceeasi noapte. Si cica, la final de an, fiecare isi face bilantul anului care a trecut si isi face planuri pentru noul an. Nu stiu de ce ar trebui facuta chestia asta, da` cica asa e bine. Si ma lua dis-de-dimineata la intrebari un prieten. Imi zice: si, Dobrisanco, ce ai realizat din lista pe care ti-ai facut-o de Revelion anu` trecut? Ii raspund: tot! Cum dracu` tot, ma intreaba omu` nedumerit. Asa bine, tot. Anul trecut mi-am propus sa nu imi fac niciun plan pentru noul an. Sa il traiesc, pur si simplu, fara sa il planific. A fost ok. Mi-a iesit planul asta si nici nu am nimic de regretat. Si, ma intreaba acelasi prieten, pentru la anul, ce planuri ai? Pai daca mi-a iesit asa de bine planul de a nu planifica nimic pentru 2012, eu zic sa fac la fel si in 2013. Planific sa nu planific absolut nimic, si oi vedea eu ce-o iesi. Iau zilele una cate una si le-oi duce eu pe toate 365 la capat. Plus ca nu prea imi da mie mare incredere 13-le asta din finalul anului. Parca am ceva fiori pe sira spinarii cand il vad. La asta se mai adauga si faptul ca nu am nici cea mai vaga idee cand pica sfarsitul anului in 2013, ceea ce ma debusoleaza complet. O sa il las si pe-asta neplanificat, si-om mai vedea noi la anu`.

Azi serbam iar victoria

2012-12-23T15:45:00.000-08:00

"Azi serbam iar victoria si indoiala ni se asterne in gand". Pentru cei care nu stiu despre ce e taina, sunt versurile piesei "Victoria" a celor de la Timpuri Noi. Am melodia asta in cap de vreo cateva ore, de cand am vazut la jurnalele de stiri vesnicul reportaj al Revolutiei din `89. De la bun inceput, va explic ca nu am vreo problema cu ceea ce s-a intamplat atunci. Eram prin clasa a-2-a si tata m-a obligat sa ma uit la TV, spunandu-mi ca asist la o pagina de istorie. Am auzit gloante, am amintiri de atunci. Altceva ma irita. De 23 de ani, vad aceleasi stiri la tv. Incep de pe 16 decembrie si se termina undeva pe 24. Sunt ca filmul ala de Paste cu Isus care rula in fiecare an pe TVR cred. Nici cu asta nu as avea vreo drama, daca reportajele nu ar fi literalmente aceleasi. In 23 de ani ne-am pus o mie de intrebari. Nici pana in ziua de astazi nu am aflat cine a tras, de ce s-a tras. Nici pana in ziua de astazi nu am aflat exact ce s-a intamplat in zilele astea. Cu toate astea, reluam vesnicul subiect al Revolutiei, cu exact acelasi text si imagini de anul trecut. Nimic nou. Nimic. Niciun raspuns. Nimic. Ne amintim de Revolutie doar cand se mai face cate un an. Ne trec exact aceleasi imagini prin cap. Gol! Revolutionari care nu au tinut o arma in mana fac bravada in fiecare an de eroismul lor inexistent. E unu` prin Craiova, n-am sa spun cine, care a fost impuscat in fund in timp ce statea pe WC in fundu` curtii. Ala e revolutionar. Oamenii care au fost atunci cu armele in mana, oricare ar fi fost ele, idei, condeie sau arme de foc, nu si-au luat certificate de revolutionari. N-au facut-o pentru vreun brevet. Oamenii astia, dupa 23 de ani, tot nu au un raspuns. Insa, in fiecare an la televizor, mai bagam veseli niste imagini...aceleasi de anul trecut...sa treaca si perioada asta si `om vedea despre ce-om mai scrie. Pana una alta, "azi serbam iar victoria..."

Imbecilitate uninominala

2012-12-10T12:29:00.001-08:00

Eiii, dragi baieti si fetiteee si ma dusai, nu sa trec la Olt, ci sa votez inainte de a ajunge la munca. Cu noaptea in cap, prapadita, imgrozita, uitadu-ma urat la ziua care incepea in fata ochilor mei inca lipiti, zisai sa imi fac datoria civica inainte de a o face pe-aia care imi plateste facturile. Ma uitai pe lista aia afisata la intrarea in sectie si vad: bloc nu spun cifra, scara 1, sectia, dracu` stie ce numar are ea. Acelasi bloc, scara 2 si 3, sectia vecina. M-a gandit ca, ora fiind matinala, orele putine de somn cu o noapte inainte, nu mai percutez eu cum trebuie. Iau buletinele si viteaza intru in cabina de vot. Soc! Aveam in mana buletine de vot pentru colegiul 1. Ma intorc, inainte de a pune stampila si intreb de cand dracu` sunt eu in colegiul 1? Mi se explica: "pai doar scara 1 e in colegiul 1. Scara 2 si 3, sunt in colegiul 2. Si mai sunt cateva scari din Lapus Arges pe colegiul 1, restu` sunt pe colegiul 2". Deci, care-va sa zica, daca ma enerveaza ala care a iesit, cer schimb de casa cu scara 2 si am scapat de belea. E simpla treaba. Acum, continuai sa ma duc, nici de data asta sa trec la Olt, ci la munca. Pe coridoarele Prefecturii, pe unde am stat o mare parte din zi, aparu Ionel Pana. Omul este complet neinteresant, daca nu ar fi venit cu o cerere care m-a distrat copios. Nea` Pana asta, a candidat pentru Camera Deputatilor din partea PP-DD. S-a dus sa voteze la o sectie de votare din colegiul unde candida. Chestie perfect legala. De la sectie, i-au spus sa se duca sa voteze unde are adresa de domiciliu. Cum Pana a inceput sa faca scandal, ca vrea sa voteze musai acolo, membrii sectiei au facut un compromis: i-au dat un singur buletin de vot: pentru Camera Deputatilor. Ca sa nu isi piarda propriul vot (am fii niste naivi toti sa credem ca nu se voteaza singuri). Cum pentru Senat nu candida, nu i-au dat sa voteze si pentru Senat. Ca sa fie treaba incheiata, azi am aflat ca sunt extrem de bine reprezentata in Parlament. De pe colegiul 1 Senat pleaca in Parlamentul Romaniei toti cei trei candidati. Cristiana Anghel care a castigat alegerile, dar si Antonie Solomon si Marinica Dinca, ambii castigatori la redistribuire. Sa moara de ciuda astia de la scara doi, ca ei au numai un senator!

Cantecul de lebada al fostului primar?

2012-12-08T11:22:00.001-08:00

Nu ma apuc sa ma arunc nici acum in morcirla, mai ales ca maine este ziua votarii. Nu am facut-o niciodata si nici nu am sa incep acum. Ma uit insa, asa cum faceti si voi, la campania asta care a ajuns la fluier final. Am privit-o, ca si voi, cu ochi atent si analitic. Si cel mai mult, m-am uitat la Solomon in ograda. Dupa ce alegerile locale i-au dat o palma care l-a usturat pana in maduva oaselor, si-a inceput campania pentru scaunul de senator lansand zvonul ca a murit. Nu a fost prima moarte a lui Solomon. De-a lungul anilor, a mai murit de cateva ori la inceputul campaniilor, pentru a-si atrage simpatia. Schimband din nou partidul, UNPR-ul pe care sustinea in urma cu cateva luni ca este noua lui familie, a fost lasat in spate de fostul primar pentru PP-DD, partid care initial parea doar o gluma, dar care a reusit sa isi atraga ingrijorator de multi sustinatori. Cu noul carnet de partid in mana, s-a apucat de campanie, punandu-l pe Gigi Netoiu alaturi de el pe asfise. Netoiu, personaj controversat si nu tocmai iubit de craioveni, i-a adus lui Solomon un deficit sanatos de imagine. Cu sanse mari sa plece in Senat, Solomon a pierdut votul din cauza alaturarii cu omul de afaceri. S-a lansat apoi intr-o campanie agresiva, jignindu-si, asa cum a facut si la locale, contra-candidatii. Se pare ca nu si-a invatat lectia pe care Olguta Vasilescu i-a dat-o cu paine din belsug. Cu Tociu si Palade la purtator, fostul primar a colindat in lung si lat colegiul, fara sa realizeze ca astia doi is comedianti, adica nu ii ia nimeni in serios. A pastrat apoi ultima lovitura pentru final. A umplut cutiile postale ale oamenilor cu pliante prin care le da urat la picioare celor de la USL, aruncand cu noroi si in institutiia pe care, in urma cu opt ani, jura sa o slujeasca. Chestia asta cu pliantele mie mi se pare un cantec de lebada, al unui om politic care maine are sanse mari sa dispara de pe scena. Fara scaunul de senat, Solomon va ramane pentru patru ani doar fostul primar al Craiovei. Atat! Poate ca maine va fi una o zi cu noroc pentru el. Norocul pe care l-ar putea avea este ca invatatoarea Cristiana Anghel sa nu inchida colegiul, adica sa nu obtina 50 + 1 din voturi. Este singura sansa pe care fostul primar o mai are, sansele ca el sa obtina 50+1 din voturi fiind ca si inexistente. Ar fi dureroros pentru afaceristul de la Leamna daca ar pierde, din nou, in fata unei femei, mai ales ca, nu mai departe de campania de la locale, acesta se plangea ca vede numai mameloane. Ramane de vazut ce va aduce ziua de maine, iar cea mai mare curiozitate a mea ramane pana maine seara colegiul 1 senat si ce vor decide oamenii de aici.

Fii femeie, stai deasupra, gadila-l si taci din gura!

2012-12-02T12:30:00.002-08:00

Am multe chestii care imi apar in fata ochilor, ba pe facebook, ba pe diverse site-uri pe care intru sa mai citesc cate o stire. Unele titluri imi starnesc curiozitatea, chiar daca nu am nicio treaba cu articolul. Ca atare, devoratoare de orice este scris, nu ma pot abtine. Asa se face ca, in ultima vreme, citesc si ma minunez de niste articole cica pentru femei. Nu ca as fi eu cea mai femeie dintre reprezentante, da` sfaturile pe care le citesc prin mizeriile astea de articole, ma fac ori sa imi doresc o operatie majora, ori sa bat pe idiotul/idioata care scrie ineptiile. Sa va explic in mare cum sta treaba. Ca sa fii adevaraciune de femeie, pai trebuie sa iti iubesti slujba si sa nu cumva sa treci prin fata sefului, decat pe varful degetelor. Mereu trebuie sa ajungi prima la munca si sa dai proiectul finalizat inainte de termenul limita. (pe bune???!!!) Apoi, acasa, sa iti bibilesti plodul, caruia trebuie sa ii arati afectiune maxima si sa nu cumva sa ii arzi vreuna peste bot cand urla ca disperatul, ca poate ramane cu sechele. Barbatul trebuie sa fie rasfatat, ca atare tu trebuie sa il atragi mereu cu alte si alte feluri de mancare, sa fie casa mereu curata, sa nu fi mereu aceeasi si sa il suprinzi mereu in pat cu imaginatie debordanta. Asta pentru maritate. Pentru alea fara plozi, da` cu un barbat prin batatura, sfaturile sunt cam aceleasi si se adauga: daca vrei ca intr-o buna zi sa iti puna un inel pe deget, cel mai bine ar fi sa nu provoci certuri. Pe bune?! Pai unde am ajuns? La dracu` si-au dat alea prin `60 foc la sutiene? Sincer acum. Sfaturile mele, cu privire la aceste materiale, sunt urmatoarele: alea/aia care le scriu, sa le printeze. Altfel, neprintate, nu vor avea cum sa si le bage acolo unde nu bate niciodata soarele. Apoi, daca iti iubesti sau nu slujba, e treaba ta. Adica, eu una, recunosc, toata viata am facut presa din dragoste de meserie. Da` asta cu sefu`...sa fac o lista cu sefii cu care nu m-am certat niciodata...umm...hmm...scuze, nu am o lista de-asta, m-am certat cu toti cel putin o singura data. Am ramas la ziare/televiziuni, certata cu sefu` fiind, pentru ca sunt buna in ceea ce fac, nu pentru ca stiu sa scutur de scame. Ce dracu` sa caut prima la munca?! Pe bune! Sunt o doamna, ca atare intarzii, mai mult, sunt o aroganta, ca atare mereu le explic celor care imi reproseaza ca am intarziat ca eu niciodata nu ajung tarziu, toti ceilalti vin inainte mea! Acasa, nu am plod, da` daca ramane cu sechele de la o palma peste bot, sa fie sanatos, ca boli psihice avem toti. Si ajungem la partea cu barbatul. De ce m-as transforma in sclava unui mascul? Pai ala, masculul, daca e langa mine, apai e langa pentru ca a realizat ca nu va fi niciodata bibilit, ca atare a ales singur, de buna-voie si nesilit de nimeni sa stea langa o femeie care are treburi mult mai importante in viata decat sa se gandeasca la mancaruri si pozitii sexuale. In ceea ce priveste cearta, pai daca vrea liniste sa taca din gura si sa nu calce in strachini. Este foarte simplu. Si daca nu vine cu inelu`, sa fie sanatos, ca doar de-asta am alte treburi, ca sa fac bani si sa imi cumpar singura cate inele vreau eu!

Io cu cine votez?

2012-11-27T12:22:00.000-08:00

Redactia de la televiziunea unde lucrez nu are cine stie ce vaste incaperi. Chiar si asa, nu ne intalnim prea des unii cu altii pe-acolo. Avem insa, un loc unde ne strangem la babele alea in fata puscariei si ne punem pe taina: in capu` scarilor. Acolo e locul de fumat, barfit, comentat si argumentat. Nu ne vedem prea des la culoare acolo, da` azi fu una din zilele alea in care, dintr-o greseala, facuram cloaca in capu` scarilor. Ne aprinsaram tigarea sa nu ne mearga gura chiar pe sec si incepuram sa discutam. Despre ce?! Pai cum despre ce? Evident, despre subiectul zilelelor astora. Despre campania electorala. Am prins toti acum patru ani prima campanie de uninominale. A fost crunt atunci. Am muncit ca apucatii. Nu aveam timp in 18 ore nici sa ne ducem pe la buda. Ne alergau candidatii ca pe niste caini de povara. Lupta era acerba, iar partidele scosesera la inaintare ce aveau mai bun. Pe listele de acum patru ani erau nume ca: Radu Berceanu si Cristina Calangiu. Nu mi-i mai amintesc pe candidatii PSD-ului, pentru ca, in campania aia, mi se trasase sarcina de la stapanire sa fiu cu ochii pe PDL. Ne certam ca turbatii in redactie pe cine cu cine voteaza, avand fiecare alta parere politica. Ne curgea sangele in vene si ne uitam la toata imbulzeala aia de oameni destepti.
Stateam, cum spuneam, azi in capu` scarilor. Fumegand, ne intrebam disperati unul pe altul: ba, cu cine votezi? Si dupa ce ne-am intrebat asa vreme de vreo doua tigari sudate, am tras concluzia finala: ba nene, n-ai cu cine vota tura asta. Singurul rasarit e Mihai Fifor. Si nu o spun ca sa ii fac vreun favor politic ci pentru ca l-am cunoscut de pe vremea cand era doar om de cultura si omul chiar duce dupa el o doza sanatoasa de materie cenusie. In rest...D-zeu cu mila. PP-DD-ul are o serie de batranei pe care i-as duce in parc sa se joace cu nepotu-meu, in niciun caz nu in Parlament, ARD-ul are o lista de la care ma abtin sa comentez, iar USL-ul se bazeaza pe votul politic, ca politicieni cam lipsa. Ma uitam ca la Bucuresti candideaza si nea` gheo ala, cum naiba il cheama pe acneicu` ala de la Hi-q. Un cameraman dadu o vorba mareata: ba, Dobrisanco, trebuia ba sa candideze si la noi Enceanu, ca iesea, ba. Cu ocazia sezatorii de pe scari aflai si in ce colegiu sunt, ca ma cam depasise impartirea. La final de tigare, ma scarpinai in cap, ma uitai la toti oamenii aia la fel de debusolati ca si mine, si ma intrebai, poate pentru prima data de cand am drept de vot: eu cu cine mama dracu` votez?

Cum se scrie pentru ziar? Ghid practic pentru pseudo-jurnalisti

2012-11-06T02:44:00.000-08:00

De vreo saptamana ma chinui sa ma abtin. Sa nu ma apuc sa dau lectii de presa cretinilor, dar iaca-ta, nu ma mai rabda cateaua de inima. Ca atare, daca tot e sa ma apuc sa invat unul, macar sa aflati toti cum se face. O sa incepem cu inceputul. In primul rand, orice material de presa, reportaj, ancheta, articol, are la baza o stire. Banala stire de cinci randuri, cum este numita in presa, sta la baza oricarei scrieri. Stirea de cinci randuri raspunde la cinci intrebari. Cei cinci "w" din limba engleza, si sunt urmatoarele: cine? (este autorul evenimentului), ce? (s-a intamplat), unde? (s-a desfasurat evenimentul), cand? (a avut loc), de ce? (s-a putut intampla), cum? (s-a desfaurat). Fara raspunsurile la aceste intrebari, sau macar la primele patru nu poate exista o stire de presa. Exemplul este simplu. "Un om a muscat un caine dupa ce patrupedul l-a latrat cand s-a dus sa duca gunoiul. Incidentul a avut loc ieri. Omul sustine ca a recurs la acest gest pentru ca s-a simtit poluat fonic de latrat. Patrupedul este in afara oricarui pericol. Omul este cercetat de politie pentru muscaturi cauzatoare de turbare." Evident, exemplul este unul inventat. De aici, stirea se poate tranforma in articol, fiecare intrebare fiind dezoltata, in ancheta, cautadu-se mult mai serios raspunsul la fiecare intrebare sau in reportaj. Reportajul, ca acolo o sa ajung cu povestea, este singura specie jurnalistica ce ii permite reporterului sa aduca opinii personale. Este considerat opera literara a presei, fiind de multe ori considerat literatura facuta pe coltul mesei. La reportaj ai condei, sau nu ai. Presupunem insa ca nu stii daca ai sau nu, si incerci. In primul rand, ai in minte intrebarile de mai sus. Cum spuneam, astea sunt formula la care raspunde orice in scriere. Apoi, gasesti un subiect de reportaj. O data gasit subiectul, te duci la fata locului si memorezi: miros, peisaj, fizionomii, gesturi. Fiecare amanunt in parte iti va folosi apoi cand te pui pe scris. Dupa ce ai memorat, ai aflat, ajungi in redactie si incepi sa iti incerci norocul. Sa luam un exemplu de reportaj execrabil si sa vedem cu s-ar fi putut face.

Spovedania ultimei bocitoare profesioniste

MIERCURI, 31 OCTOMBRIE 2012 16:22

CĂTĂLIN PRAJA

AFIŞĂRI: 17

Undeva lângă Craiova, la nici 8 kilometri, tradiţia bocitoarelor încă se mai păstrează. O tradiţie pe cale de dispariţie, după cum bine se vede când ne uităm că într-un sat care acum câţiva zeci de ani aduna zeci de bocitoare, azi a mai rămas doar una.

Pentru Ioana Măciuceanu, ultima bocitoare din Bucovăţ, ritualul funerar practicat înainte de mai toate femeile din sat a ajuns atât o moştenire, cât şi o sursă de venit. Legată sufleteşte de tradiţia moştenită de la bunica ei, femeia mărturiseşte că banii primiţi de la rudele decedaţilor se dovedesc a fi din ce în ce mai puţini odată cu accentuarea crizei, dar că acest lucru nu o face să renunţe. Desfăşurarea ritualului o face să stea plecată de acasă şi timp de câte o săptămână.

Buuuunnn. In primul rand, titlul. La noi nu se spovedeste nimeni, ca nu suntem popi si nici cel mai bun prieten al omului. Reporterul de mai sus voia sa gaseasca un titlu cu carlig, inteleg, dar a uitat carligul. Mai indicat ar fi fost, de exemplu: "Povesti de langa taramul mortii" sau "Meserie de final de drum" sau orice alte idei pe tema data. Apoi, ultima asta, nu este reala, ca bocitoare mai sunt o gramada. E Doljul plin de ele. Lasam titlul, trecem la text. "Cine" nu exista in mod cert, dar, de multe ori se foloseste "chapeau", sau palarie in franceza pentru a introduce cititorul in atmosfera pe care urmeaza sa o creezi. In cazul nostru, "chapeau" ar trebui sa fie prima parte. Din prima proporzitie aflam ca traditia bocitoarelor se pastreaza, dar nu se stie exact pe unde, ca a uitat sa ne spuna locatia. Din a doua fraza, sa vezi dracia dracu` ca nu se prea mai pastreaza, ca e pe cale de disparitie, si ca mai e numai una, mandra in toate cele. Deci, m-a lamurit, de nu s-a mai putut. Ca sa pricep si eu, si papaditul ala care imi citeste dejectiile literare ceva, ar fi trebuit sune ceva de genul: "Despre ele se putea spune ca fac legatura dintre viata si moarte. Duc lacrimile si durerea celui care a fost tata, prieten, bunic pe lumea cealalalta, sa fie auzite acolo, sa fie stiute. Pe vremuri, erau multe. Li s-a spus mereu "bocitoare", pentru ca asta este slujba lor, sa boceasca mortii. Acum insa, la Bucovat, la o aruncatura de bat de Craiova, a mai ramas doar una". Nu spun ca eu am ales cea mai buna varianta, scrisa in graba si sila, fara sa fi vazut subiectul in teren, fara sa-l fi simtit, dar macar sunt pe aproape de ceea ce ar fi trebuit sa scrie personajul luat ca exemplu. Trecem la text. La text m-am blocat. Nu stiu cum l-as putea corecta. Probabil, daca mi s-ar da textul asta in redactie, la corectat, l-as arunca la gunoi si l-as cere complet refacut. Nu are nimic....Ma rog...sa il refacem: "Ioana Maciuceanu a ramas ultima bocitoare din Bucovat. A furat "meseria" bocitului de la bunica ei". Si aici eu, una m-am blocat. Care dracu` e domnu` reporter atmosfera in care cititorul ar trebui sa vada ce ai vazut tu? Cum arata Ioana? E inalta, slaba, scunda? are ochii mici, mari? e blonda, bruneta? miroase a tamaie, sau a channel? in ce e imbracata? incaltata? cum merge? leganat sau nu? ce face cand vorbeste? isi freaca mainile sau isi da ochii peste cap? unde dracu` e portretul femeii astia? Mergem mai departe.

Moştenire de familie

„Am moştenit asta de la familia mea. Nu a fost greu să deprind aceste trucuri”, a declarat Ioana Măciuceanu, din comuna Bucovăţ. Trăieşte într-o casă simplă, are doi copii şi un soţ acasă, iar bocitul pentru ea a devenit normalitate. ”Lumea mă cheamă. Deja s-au învăţat cu mine. Nu există multe înmormântări la care eu să nu fiu prezentă”, a subliniat Ioana Măciuceanu. Nu e privită ciudat. Mulţi sunt uimiţi că, la o vârstă destul de mică, are sângele rece de a face aşa ceva. Părerile despre ceea ce face Ioana Măciuceanu sunt împărţite. „Fiica mea şi acum îmi spune că nu ar putea să facă aşa ceva, dar cu toate astea noi o respectăm pentru ceea ce face”, a declarat Mărioara Chirchiliuc, vecina de peste drum a Ioanei.

Cati ani au copiii? Sotul? Munceste? Cat de simpla e casa? Cine este fiica lu` Marioara asta? Ce face ea? Cum arata Marioara? Patru, domnule reporter! PATRU! Si cam asa arata cam tot materialul, pe care vi-l pun mai jos, sa va lamuriti singuri. http://boomedia.ro/social/social/reportaj/2323-spovedania-ultimei-bocitoare-profesioniste . Acum, dupa ce am discutat cum un text poate sa fie scrie cu picioarele de catre un personaj lipsit de bunul-simt fara de cititorul sau, o sa va spun si de ce nu are raspuns la nici una din intrebarile de mai sus. Ne-am apucat noi, o gasca de ziaristi mai de la tara, de la Craiova, aflati la opt kilometri de Bucovat si am aflat ca, Ioana asta nu exista, iar in Bucovat nu mai sunt bocitoare de ani de zile. Pe la Marsani mai sunt vreo zece, da` nici picior de ele pe la Bucovat. Si revin la stirea, de la care am plecat. Stirea, ca sa poata exista, trebuie sa fie reala. Doar asa ea poate sa fie transformata in articol, ancheta, reportaj! Rusinica baiete!

Solomon a murit! Traiasca Solomon!

2012-10-23T06:59:00.001-07:00

Dis-de-dimineata suna telefonul. "Fata, cica muri Solomon, undeva prin Olt, in accident de masina Stii ceva?" imi spune o colega de breasla. Luata din oala ii raspund: "Ba, stai sa dau niste telefoane, puii mei. Da` e ciudat, ca daca murea, auzeam pana acum. Ma rog, suna si tu pe unde mai stii, sun si eu si vorbim dupa". Dau sa sun la politie, morga, 112, cand, iar suna telefonul. Un coleg: "Ba, Dobri, cica muri Solomon de infarct. Auzisi ceva?". Pana la ora 11, Solomon murise din cel putin sase motive complet diferite. Dupa mai multe morti,cineva din staff-ul de campanie, ne spune ca Solomon nu moare, Solomon se trasforma si ne ia cu lacrimi in coltu` ochiului ca nu se stie ce inima de mama vitrega ar face asa ceva. Colac peste pupaza, trimisera si un material postat de fostul primar din inimile noastre pe blogul personal. Iata ce scrie Solomon:" Am am mai murit … de doua ori pana acum. Si s-a mai intamplat … si astazi aceeasi poveste. Culmea este ca eu NU AM MURIT. In ciuda unora sau a altora. Nu mor cand vor ei. Am o misiune de indeplinit si de aceaa si daca as fi in vreun pericol, pentru Craiova si pentru Craioveni moartea m-ar pasui, Dumnezeu mi-ar da o dispensa. Nici nu caut sa inteleg cine raspandeste zvonuri morbide pe seama mea. Poate ca ma intreb de ce sa faca asa ceva tocmai de ziua sotiei mele. Raspunsuri ar fi mai multe: prostie, rautate, invidie. Ei, indiferent care sunt acei “ei” nu au inteles ca am trecut prin foarte multe in viata, dar niciodata nu am depus armele. Oricum, zvonul mortii mele mi-a confirmat faptul ca IN CRAIOVA LUMEA MA IUBESTE. Sutele de telefoane primate astazi de mine si de echipa mea de campanie, ingrijorarea cunoscutilor si a necunoscutilor, valul de simpatie din Craiovita Noua imi dau, daca mai era nevoie, certitudinea faptului ca misiunea mea in slujba Craiovei si a craiovenilor nu s-a sfarsit, ci intra intr-o noua etapa. Le multumesc tuturor oamenilor care astazi s-au interesat de soarta mea. Ec. Antonie Solomon "Acum! Eu nu sunt o tipa chiar desteapta, da` nici nu imi place sa imi fie insultata bruma de inteligenta care abia mai atarna de singurul neuron in viata. Ma nenea Antonie, ma. Daca nu o bagai pe-aia lacrimogea de la final cu valul de simpatizanti, poate credeam ca este un zvon aiurea. Cu ultimele fraze, va explic eu cu cuvintele mele ca cineva din anturajului ex-ului primar a lansat zvonul, inainte de campanie electorala, ca sa fure un pic din start. Pentru ca nimeni altcineva nu avea vreun interes sa il faca pe Solomon victima prin simpatie. Si stau si ma gandesc ca, pana la startul legal al campaniei mai sunt cam doua saptamani. Daca de-acum incepura cu de-astea, ce le-o mai trece prin cap la final?

Hai, ca stiu ca se poate!

2012-10-19T06:29:00.002-07:00

Nu sunt usor de impresionat. Multi dintre cei care ma cunosc ar spune ca sunt chiar exagerat de dura. Ma rup insa in doua copiii. Nu toti, ci aia frumosi, destepti si fara sanse in viata. Copiii aia nevinovati, care au ajuns pe lume ca sa o faca mai frumoasa in timp ce copilaria lor devine un film de groaza. Copiii aia care nu stiu care este gustul dulciurilor si pentru care o jucarie este un lux. Stiu ca multi dintre cei care imi cititi blogul aveti copii. Stiu ca micutii cresc repede, hainele le raman mici si ajung in vreun colt de casa aruncate. Stiu ca asa se intampla si cu jucariile lor. Uitati-va la materialul scris de colega mea, Anca Ochianu pentru ziarul Lupa. Uitati-va la pozele fetitelor...au un an jumatate si nicio vina ca au ajuns pe lume. Dupa ce v-ati uitat bine la ele, strangeti hainele alea de care stim si eu si voi, jucariile si aduceti-le la adresa de la finalul articolului asta http://www.lupamea.ro/articol.php?id=13160 . Nici macar nu ma gandesc sa nu reusim sa le ajutam. Nici prin cap nu imi trece ca am putea sa fim atat de egoisti incat sa nu incercam macar. Eu una deja incerc sa fac ceva pentru ele. Voi?

Alo, gara, lasam si noi tancu` acasa?

2012-10-16T06:09:00.000-07:00

Poate ca m-am tampit eu, ceea ce n-ar fi niciun fel de surpriza. Poate ca m-am zapacit si mai tare decat eram, da` chiar asa, nu prea cred. Nu stiu cat mergeti voi pe jos, dar mie imi place tare mult sa ma misc. Merg pe jos kilometri intregi, cu castile in urechi, imi ascult muzica preferata. Asta pe mine ma calmeaza, ma linisteste. Rectific: ma calma, ma linistea, ma oprea sa nu devin un criminal in serie. O facea cu succes. Pana cand lumea si-a luat tanc. Sincer. Nimeni nu mai are loc pe strada. Pe toti ii strange soseaua atat de tare incat te arunca literalmente din picioare cu cate un umar, un cot, o atentie, o maslina. Am incercat sa merg cat mai aproape de o latura sau alta a strazii, ca sa imi pastrez nealterat universul interior. `Geaba. Oamenii au tancu` la ei. Acum, imaginati-va cum plec eu seara, de la munca, plina de nervi, cu castile in urechi, ascultand linistita vreo melodie de la ... sa spunem ... Fatboy Slim. Si imaginati-va cum, pe acest ritm, deja plina de nervi, o duduita ocupata sa vorbeasca la telefon cu "fataaaa" imi trage un umar sanatos. Acum imaginati-va continuarea. Buuunnnn. Dupa ce ati facut asta, lasati dracu` tancu` acasa, merg pe jos sa NU devin un criminal in serie, nu sa devin unul!

Devoratorii de Facebook pe bucati

2012-10-15T13:00:00.001-07:00

Dupa cum multi din cei care ma aveti in lista de facebook ati observat deja si unii ati si facut misto de mine pe tema data, am peste o mie de persoane ca prieteni. Rar adaug eu pe cineva in lista, de-obicei dau accept. Care cum ma vrea prieten, eu ma declar prietenoasa si sunt de acord. Asa se face ca am stat, analizat si descoperit urmatoarele tipare ale vietii facebuciene. Primul, cel mai inofensiv, dar si mai ciudat, eu il numesc "Mutalaul de Facebook". I-ai dat accept si uiti ca exista. Niciodata nu spune nimic, nu misca nimic, uiti ca il ai, de unde si cand. Nu te deranjeaza si se pare ca nu il deranjezi cu nimic, oricat de mult ai posta. Urmeaza apoi "Like-uitorul". Nu conteaza ce postezi, cum postezi, ca e injuratura de mama, ca e poza cu lama cu care tocmai ti-ai taiat vena depresei sau declaratie de amor vreunui curtezan, el da "like". La orice. Este fanul tau. te bazezi pe el ca, in orice moment cand toti te ignora, el este deja cu mouse-ul deasupra butonului de "like" inca inainte sa apuci tu sa dai "enter". Dupa el vine "Comentatorul". Orice faci, el comenteaza. Are ceva de spus. Nu ai cum sa misti, sa te fofilezi, sa crezi ca scapi. Vede tot, stie tot, comenteaza la orice. E, nu e treaba lui, el zice. In general "comentatorul" este trecut de prima tinerete, are poze penibile care ar vrea sa ii redea tinereatea apusa si este agramat. "Antelegeti?" Cel mai rau dintre toti este "prietenosul de chat". Nu l-ai vazut niciodata. Nu stii cine este si de ce, dar el simte nevoia de socializare. La orice ora. Zi, noapte, are pofta de taina. Fereasca `al de Sus sa nu raspunzi. Te va apela obsedant cu intrebarea: "de ce nu rsp?" (Cred ca "rsp" este raspunde, altfel, nu ar prea avea sens). Nu are niciodata subiecte de discutie, singura lui problema existentiala fiind ce faci tu in momentul ala. Ultimul, dar nu si cel din urma, "omul carton". Nu stiu cum se numesc pozele alea cu citate, in televiziune se numesc "cartoane". "Omul carton" nu are niciodata idei. Niciodata nu spune nimic, nu comenteaza, nu da like, nu te streseaza pe chat, el cartoneaza la niste citate. Orice asemanare cu domniile voastre nu este deloc intamplatoare. Unii chiar sper sa va simtiti din aceste descrieri si sa luati masuri. Va multumesc! :) LIKE

Daca nici noi, atunci cine?

2012-10-09T13:48:00.000-07:00

Da, da, stiu, nu mai dadui pe-aci cu bucata de condei din dotare de vreo vesnicie. N-o mai facui din sila. Ce dracu` sa va scriu?! Ca primaru` da cu buticarii de pamant, ca prefecta face scandal, ca mama facu de doi lei si trei parale pe ministreasa educatiei, ca mizerii sunt la tot pasu`?! Le vazurati prin ziare, ca si mine, si nu avea sens sa mai frec si eu inca o ridiche cu ele. Asta pana asta-seara, cand, inainte sa ies la un vin in fapt de seara, vazui niste pustani de la Liceul de Arta. Sa va spun povestea lor. Au un talent iesit din comun. Au castigat pana acum tot ceea ce se putea castiga international si national pe ceea ce fac ei: pictura, scluptura. Si dupa ce ma uitai la ei, mici, adolescenti, talentati, unul avu tupeu sa deschida gura si sa spuna: stiti, ne-ar fi mult mai usor daca am avea bani de pensule si acuarele. Ma apucai sa pun intrebari. Multi dintre acesti copii vin din familii sarace, care nu au din ce sa traiasca de azi pe maine. Pentru ei o pensula, o acuarela, sunt o avere. Ca atare, pentru prima data de cand m-am apucat sa scriu aici, va rog, sa ajutam acesti copii sa faca arta. Care cu ce putem, sa nu ne lasa viitorii Brancusi sau Grigoresti sa zaca in mizerie, fara sa le dam o mana de ajutor. Pentru ei orice ajutor este mai mult decat s-ar putea. Sa uitam pentru o secunda de politica, de izolatii exterioare, de buticari, de orice alta poveste si sa incercam sa dam o mana, cat de mica, pentru a salva o picatura din arta pe care am putea-o face si care ne-ar putea duce numele de romani, acolo unde a fost candva...la Brancusi si Grigorescu!

Mesaj catre noua generatie

2012-09-12T14:29:00.000-07:00

Nu, nu sunt un formator de idei, si ma dezic de orice responsabilitate din acest punct de vedere. Am fost de multe ori lider, uneori cu voie, uneori fara. Azi, nu sunt unul. Azi sunt un simplu observator al unei generatii apuse, si al uneia expuse. Nu am sa trag concluzii, nu am sa dau idei. O sa spun doar ceea ce stiu si ceea ce am vazut. O sa incep prin: generatia mea....o Doamne...rebelii fara cauza...prinsi intre democratie si comunism, cu un picior in groapa si unul in Rai. Am fost primii care am mers la scoala fara uniformele din supra-elastic, imbracati in blugii nostri suflecati peste glezne si in tricouri pictate de noi, cu cate o formatie, crezand ca o sa cucerim lumea. Ne imbatam cu idei. Uneori, eram atat de rebeli incat beam si cate o bere. Prinsi intre fost si fii, incercam sa aratam lumii ce si cum gandim Apoi, am plecat catre tinerete. Chiuiti. Eram cei de la care se voia totul, si nu stiam ce am putea oferii. Ni s-a spus generatia de sacrificiu. Vezi tu...noi nu voiam sa sacrificam nimic....noi stiam totul despre Nirvana si despre Queen. Guns'n'Roses erau prietenii nostri si nu aveam de ce sa bagam in seama nimic. Urlam pe coridoare "hey teacher, leave the kids alone". Am plecat catre facultate. Am aflat din camine ce inseamna marijuana, berea si vodca. Le-am incercat. Am aflat intre doua depresii ca...dupa ce ne trezeam din betie, fumat, realitatea era aceeasi. Oricat am bea, oricat am fuma, maine, ne izbea in piept la fel ca ieri. Ca atare am ales sa invatam. Astazi, generatia mea, de 30+ se uita la tine. Si ai 16 ani, esti drogat, beat, si spera spera din tot sufletul ca, daca noi nu am putut spune nimic, sa poti spune tu. Pentru ca tu, generatia de azi, ar trebui sa stii, mai bine decat a mea, ce inseamna azi!

Afacere buna, o injuratura de 2,5 milioane de lei vechi

2012-09-09T13:12:00.000-07:00

Si va postesteam, cu cuvintele mele, ca pe ale altora nu le gasesc sub nicio forma, cum era sa mananc bataie de la tigani, (eu una nu le zic rromi nici sa ma pice cineva cu ceara) fix in mijlocul urbei, si cum pe politistii nostri ajunsi la fata locului mai ceva ca printii calare pe Logan i-a durut fix in cot de lamentarile mele de domnita la ananghie. Eiiii, iaca-taaaa, veni si ziua in care primi raspunsu` de la Politie, unde m-am dat cu fundul de pamant pana cand am primit un raspuns. Bine, recunosc, am primit raspunsul mai de mult, da`poale lungi si minte scurta, cum m-a facut mama, am uitat unde am pus scrisoarea si abia azi am gasit-o aruncata prin casa. Deci! Ceea ce nu apare in scrisoare, este ceea ce a patit tiganul cu pofta de scandal. Ei bine, nea` burtosul a primit o amenda de 2,5 milioane de lei pentru injuraturile si comportamentul de maimuta gratiata de zoo. Sunt sigura ca nu o sa dea banii. Sunt sigura ca acum il doare in 14, da` daca o mai pateste de cateva ori, s-ar putea sa il doara cand o avea trecere pe financiar sa mai faca vreo "invarteala" cu vreo masina sau mai stiu ce "smekerie". Eu una m-am declarat multumita. In ceea ce priveste politistii care au aratat durerea mai sus descrisa, ei bine, acestora li s-a atras atentia ca nu e bine ce au facut. Adica i-a batut unu` pe hol si i-a spus "fraiere, vezi si tu sa nu mai faci asa cu astia de la presa. Esti prost?! Ii stii ca astia ie prosti si face scandal la sefu`. Atentie mai mare, tati, ce dracu`" Eu una, asa am inteles din asta https://plus.google.com/u/0/116297498231829275013/posts Acum, e posibil sa nu fi inteles eu cum trebuie, da` chiar asa rau, nu cred sa ma fi ticnit...

Lu` Mari-Jean nu ii mai plac ziaristii

2012-07-29T10:46:00.001-07:00

Ma dusai azi, cam pe la 5 pe seara, sa filmez prin sediile celor doua partide aflate in mare desfasurare: PSD si PDL. Ca sa ne intelegem de la bun inceput, nu am nici cea mai mica treaba cu politica. Adica, am, da` nu am preferinte. Consider ca is toti o apa si-un pamant, ca atare injur si in stanga si in dreapta, ca sa nu fac discriminari. Buunnn si ma dusai, cum spuneam, sa filmez atmosfera din sedii. La PSD, Ion Prioteasa statu de vorba cu noi in afara camerei, ne lasa sa ne luam cele cateva cadre, in conditiile in care nici nu l-am intrebat daca ne da voie, ne dadu cate un pahar de suc si ne povesti cum sta treaba prin judet. Plecaram la PDL. Intraram pe usa, ca uraganu`, Mari-Jean napusti pe usa: "cine si de unde sunteti?" (fac o paranteza ca sa spun ca toata ziua am avut pe mine un tricou alb, pe care scrie mare: Oltenia 3TV. In conditiile in care am fost o legitimatie pe doua picioare, cum dracu` ma intrebi de unde sunt?). Ii zisai cum ma cheama. Isi aduse aminte ca ma cunoaste, da` nu ma recunoscu in momentu` ala. Ne zambiram amabil, ca...soc...sa ma scoata afara din sediu. M-am blocat. Acum, inteleg ca nu fac parte din categoria alora plimbati de mai sus mentionatul personaj pe la Bruxelles. Pricep ca nu am pedigree si nici nu stiu sa sed mumos, da` la ultima verificare, parca partidele astea aveau nevoie de mine, nu eu de ei. Iar pentru gestul lui, mitocanesc, de-a dreptul, (putea sa imi explice de ce nu ma lasa sa filmez, sau de ce nu ma lasa sa stau, nu sa ma dea afara din sediu, la modul ala), ii promit solemn domnului Marian-Jean Marinescu, ca prefer sa mi se usuce mana si sa mor de foame in casa decat sa ii iau o imagine, fie ea cate de mica, pentru campania de la euro-parlamentare. Ca daca tot nu vrea sa fie filmat, sa nu vrea nici atunci! Am zis, am zis!

E o jungla acolo, afara

2012-07-11T08:20:00.000-07:00

Azi, pe la ora pranzului, ma duceam spre spital. Nu cu treburi de sanatate, ci cu unele aproape legate de munca. Pe la Ciuperca, cine este din Craiova stie, cine nu, o intersectie mare, o masina, cu patru cetateni de etnie, venea in cea mai mare viteza spre mine.Eu, pe trecerea de pietoni. Cand au vazut ca, speriata, ma intorc spre trotuar, stimabilii domni au tras de volan si cu masina, in aceeasi viteza, chititi dupa mine, sa faca glumitele alea de doi lei. Au trecut razant pe langa mine, la fractiune nu m-au luat pe capota masinii. Speriata, cu picioarele taiate, mi-am pus mana in cap si am spus printre dinti, "du-te dracu`de idiot". Acum, nu stiu cine nu ar fi facut-o in locul meu. Cum terminai dracuitura, masina se opri, se dadu jos un sifonier ambulant care ma lua la injuraturi si la...scuipat...la propriu, bonus amenintari. Socata si speriata, ceea ce recunosc, nu mi se intampla foarte des, ii spusai personajului sa isi vada de drum, sa nu sun la politie. Imi mai luai o serie de injuraturi si chiar imi spuse sa sun, ca sa "mi-o fur langa politisti". Nu aveam de gand sa testez cele spuse dar, cum am piciorul pe trotuar, o tanti, vizibil speriata, imi spune: "ascunde-te ca uite, vin dupa tine". M-am intors, masina in spatele meu, pe strada. Am pus mana pe telefon si am sunat la politie. Nu m-am ascuns ca nu imi sta in caracter, dar recunosc ca tremuram toata. Timp de zece minute am asteptat ca politia sa apara, timp in care, prin fata trotuarului, masina cu stimatii domni mi-au dat tarcoale, m-au inujurat si mi-au zis de dulce. Dupa zece minute a aparut o masina de politie care mi-a luat buletinul, adresa din buletin, numarul de telefon si le-am spus numarul masinii si...atat. Adica m-au lasat in acelasi loc unde aia imi dadeau tarcoale. Cica or sa ma sune ei cand o sa fie ceva. Ajunsa la redactie, inca tremurand ca piftia, un coleg imi spune: "nu sta pe ureche, ca tiganii sunt pe mana cu politia, fa ceva, ca nu e in regula daca nu te luara la sectie. Vezi ca poate ajungi acasa si te trezesti cu ei la usa". Am intepenit. Am sunat ca atare pe comandatul Inspectoratului Judetean de Politie Dolj. Am povestit, am dat cu subsemnatul, de data asta impotriva politistilor care m-au lasat in strada. Sper ca in momentul in care o sa ajung acasa, nu o sa am usa sparta. Ceea ce m-a socat dupa aceasta zi este nonsalanta cu care oamenii, care erau pe strada cand rromii au facut tot circul ala, treceau linistiti pe strada. fara sa schiteze un gest. Puteau sa ma omoare in strada, unul nu ar fi miscat un deget. M-a socat apoi politia, care trateaza totul atat de lejer, ca si cum m-ar fi muscat un tantar. Ce urmeaza? Pai urmeaza ca politia sa faca o acnheta interna, apoi sa vada cine sunt domnii din masina, iar eu sa sper ca nu am musafiri acasa. Oricum ar fi, voi merge pana in panzele albe cu aceasta poveste si nu o voi lasa balta, pentru ca pe trecerea aia de pietoni, in locul meu, putea sa fie fiica sau sotia unuia dintre domniile voastre, domnilor care treceati astazi indiferenti pe langa mine!

Chestii complet inutile cu care mi se umple mintea

2012-07-09T15:14:00.000-07:00

Nu stiu cum este creierul altora structurat, dar al meu imi face probleme. Inca de cand eram novice in ale presei, disperata sa retin ceea ce mi se spunea, ca pe vremea aia reportofoanele nu erau taman usor de gasit, iar telefoanele stiau doar sa sune si sa raspunda, mi-am dezvoltat memoria auditiva. Ca atare, orice tampenie mi-o spune cineva, o retin. Retin imbecilitati pe care mi le-a spus oricine, in urma cu o caruta de ani. Creierul meu are senzatia ca este o informatie, ca atare o stocheaza acolo, o pune de-o parte. Pot fi cu succes folosita pe post de agenda, chestie pe care o si facea un fost iubit. Imi spunea ce are de facut pe parcursul unei saptamani, ore, date, intalniri. Era imposibil sa rateze ceva. Imi amintesc cele mai cretine si stupide detalii. Imi este imposibil apoi, oricat de tare as incerca, sa le uit. Le stochez acolo de parca as avea si ce sa fac cu ele. Nu la fel se intampla cu informatia citita de exemplu. Nu am la fel de dezvoltata memoria vizuala. Nu retin nume si botez pe toata lumea in prima faza. Cifrele, sunt pentru mine un calvar. Nu le retin si basta. Zile de nastere, stiu vreo cinci pe de rost si alea retinute din greseala. Ramane insa nenorocita de memorie auditiva. Astfel am ajuns sa am mintea plina cu o caruta de informatii complet inutile. Printre ele se numara: de cate feluri sunt razboaiele de tesut, ca sunt unele pentru covoare mari si unele facute pentru carpete si covoare mici (pe bune, puteam sa traiesc fara sa stiu asta). Despre motociclete stiu cam tot ce se poate stii, pot face oricand praf un barbat la cate informatii despre aceste vehicule am in cap. De cate tipuri sunt, capacitate, modele etc. Acum vreun an de zile, un instalator s-a apucat sa imi spuna pas cu pas cum trebuie inlocuita o teava de la chiuveta, Evident ca acum nu reusesc sa mai uit chestia asta, pe care nu am motive sa o stiu. Daca am nevoie de inlocuit tevi, ma duc si chem un instalator, nu ma apuc eu s-o fac. De multe ori sunt intrebata de ce refuz sa ascult cate un personaj din jurul meu. Si nimeni nu intelege faptul ca, de cate ori apare cate un prost langa mine la masa, si incepe sa vorbeasca, ma ia groaza. Ii voi retine pentru tot restul vietii mele toate prostiile, fiindu-mi imposibil sa le mai uit vreodata.

Cineva sa ne opreasca!

2012-07-08T03:20:00.000-07:00

Pe la 10 aseara, am hotarat sa ies la o inghetata in centrul Craiovei. Caldura mare, inghetata buna, companie placuta. Dupa o taina de vreo doua ore, plecaram catre masina. Iar amicul meu imi atrage atentia catre blocul de la "Casa Alba" (pentru cei care nu au fost niciodata in Craiova, este unul dintre cele mai vechi blocuri, situat in zona centrala a orasului, cu o arhitectura deosebita fata de blocurile comuniste ale orasului). "Uite cum e asta facut, vezi? E din doua sau mai multe bucati?" imi spune si imi arata ciudatenia care structureaza blocul. De acolo am uitat complet de masina si am trecut la analiza cladirilor din centru. Si am trait o viata in Craiova, dar niciodata nu m-am uitat atent cat de ciudate sunt cladirile. Bucati din mosii, ramase parca din greseala, peste care s-a construit ciudat si pe care si-a pus comunismul amprenta si pe care si-a pus si post-comunismul si democratia amprenta. O sorcova din punct de vedere arhitectural, din care nu intelegi nimic. Nimic nu e vechi, nimic nu e nou, totul este alan-dala. Cladirile de pe Lipscani sunt cazute in paragina complet, sau modernizate dupa urechea vreunui proprietar cu zel, care a distrus toata frumusetea lor, iar in lumina noptii, arata ca scoase din filmele de groaza. In zona teatrului de papusi, la fel, teatrul insusi este lasat in paragina de ani de zile. Nu ne intereseaza de nimic din jurul nostru. Distrugem totul cu nepasare, parca dupa noi s-ar asterne doar potopul. Iar dupa sorcova din centru, ma uitam la blocul in care stau eu. Trei apartamente au izolatie exterioara galbena. Alte trei, portocalie. Pe alocuri cate un chit ciudat, de culoare alba, sta proptit pe pereti, parca special sa faca totul cat mai urat. Si...sincer...cineva sa ne opreasca. In ritmul asta vom distruge si vom urati tot. Si da, cred in liberul arbitru, da` in cazul nostru, acesta este distructiv.

Absentai fara sa vreau

2012-07-07T09:48:00.002-07:00

Nu ca nu as fi avut subiecte, nu am mai scris nimic. M-a palit odata cu pacatoasa de caldura si lenea in moalele capului, si nu avusai pic de inspiratie creativa. N-am nici azi, da` zisai sa ma chinui nitel. Ce se mai intampla in perioada asta? Pai, Olguta Vasilescu dadu cu pumnu` in birou` de la primarie si se taie panglica la doua bulevarde, aproape se termina si pasajul suprateran si-o rezolva si cu Universitatea Craiova. Ion Prioteasa puse la cale primul proiect mare in colaborare cu primaria Craiova. Marian-Jean Marinescu se mai dadu nitel la prefecta. Prefecta continua sa il ignore si demara actiunile de prevenire a lesinaturilor in strada din cauza codurilor galbene si portocalii de canicula. Nastase isi trase un glont in gat, facu nitel pe victima si ajunse acolo unde ar fi trebuit sa se duca din prima clipa, fara circ. Ponta plagie un pic, asa si inventa o diploma pe care n-a avut-o niciodata. Iar pe Basescu il suspendara. Ce urmeaza? Pai urmeaza sa mergem la referendum si sa glasuim daca mai vrem pe Basescu sau nu. Intre timp, mai bagam o campanie electorala care o sa ne capieze pe facebook.