Mi-as dori sa vad strazile din Romania pline, intr-o buna zi, de purtatorii modelului de pardesiu pe care il voi descrie astazi: pardesiul Polo (Polo Coat). Da, numele ii este britanic. La fel ca si tinuta. Si da, te poti gandi la calaretul ce tine in mana o crosa, calare pe bidiviul lui falnic, alergand cu altii in rand dupa o minge, incercand sa marcheze – polo calare. Evident, ca la orice sport, exista si la polo calare o pauza intre reprize. Iar in acea pauza, spre confortul si pastrarea temperaturii jucatorilor incalziti, membrii echipelor purtau peste echipament un fel de halat cu revere, din par de camila, foarte calduros, fara nasturi si care se inchidea in talie cu un snur. Acest “halat” avea sa fie mai tarziu, celebra haina Polo. Ba, multa vreme, britanici au numit-o Wait Coat – in traducere libera, “haina pentru pauza”.

Mic istoric – la inceputul secolului, chiar  inaintea primului razboi mondial, haina cu pricina a fost adoptata, din ratiuni practice, in lumea civila de catre spectatorii de polo, mai intai, iar mai apoi de catre trend-setterii vremii. Mai mult, tinerii studenti ai vremii, in special cei de la Princeton si Yale au adoptat in uniforma lor acest gen de haina din par de camila. Primele imagini in acest sens sunt datate 1926. De aici, din campusurile universitare, haina Polo a luat drumul poporului si a facut mare voga in randul populatiei masculine in perioada interbelica. Pana la inceputul anilor ’30 aproape fiecare absolvent de universitate din State avea in garderoba sa cel putin cate un exemplar de haina Polo, pe langa unul Chesterfield, model deja consacrat pana la acea data.

In decembrie 1928, celebra revista Men’s Wear constata urmatoarele : ” While the vogue of this style [Polo Coat]with the best dressed men of the world is indisputable, it is only getting started, so far as national popularity is concerned. By promoting this style for fall and next spring in the medium weight material, which is really an all year round proposition, merchants will not only increase profits, but enhance their style prestige” .

Apogeul acestui model de pardesiu si consacrarea sa definitiva vine odata cu meciul de fotbal american dintre Yale si Princeton din noiembrie 1929, acolo unde cea mai mare parte a spectatorilor de gen masculin au purtat o astfel de haina. Ba mai mult, multi dintre ei si-au etalat gulere de blana de raton peste reverele largi ale hainelor, intr-o demonstratie de pedanterie fireasca.

Incepand cu sfarsitul celei de-a doua conflagratii mondiale si cu anii ’50, pardesiul Polo cade in uitare, dat fiind aparitia in prim plan a hainelor din texturi sintetice gen trench sau rain coat. Asta a insemnat ca o haina Polo de buna calitate a inceput sa fie o raritate. Din cand in cand era zarita pe strada, purtata de cate un pasionat de vestimentatie sau colectionar de haine de buna calitate. S-a incercat un reviriment al acestui gen de pardesiu la inceputul anilor ’80, dar impactul nu a fost cel scontat, asa ca pentru acest model perioada sa de glorie ramane decada 1920-1930.

Stiluri de haina Polo – dat fiind materia prima sub care acest model a luat nastere – parul de camila – apar, pe parcursul purtarii mici inconveniente pentru posesor. In primul rand cel mai vizibil efect: degradarea pronuntata a zoneii gulerului, reverului si mansetelor. Producatorii au observat rapid acest lucru si au amestecat parul de camila in proportie de 50% cu lana. Mai tarziu l-au amestecat si cu nylon, dar prestanta unei astfel de haine Polo este clar redusa prin insasi calitatea materialului.

Pentru ca nu au existat foarte multe resurse scrise sau tipare originale despre acest gen de haina, purtata initial de jucatorii de polo, iar cei ce au lansat-o pentru public s-au inspirat doar vizaul de pe terenul de polo, linia acestuia a suferit unele modificari: la unele modele braul a fost pastrat, la altele nu, la cererea publicului si la sfatul croitorilor, hainei i s-au adaugat nasturi pe doua randuri – de obicei trei sau patru. In acest fel – cu nasturi – a fost popularizata haina Polo pe batranul continent. De-a lungul timpului, intersectarea cu alte modele de pardesie si paltoane a fost mai mult decat vizibila: buzunare laterale aplicate sau ingropate, maneca reglan (fara cusatura pe umar), maneci cu intaritura sau fara, rever inalt sau regular, opt nasturi pe doua randuri in loc de sase, initial,etc. Constanta pentru cele mai multe dintre modelele pe care astazi le numim “haine Polo” este culoarea: de la un mustar deschis pana la nuante de nisip de Sahara.

Chiar culoarea firului de par de camila a influentat nuantele in care s-a regasit peste vreme, pe rafturi, haina Polo. Au fost perioade in care s-a incercat o variatiune pe temele de bleumarin, negru si gri, dar si imprimeuri gen carouri supra-dimensionate sau “bradulet” – fara prea mare succes. Culoarea clasica a unei haine Polo este cea care coincide cu nuanta firului de lana de camila. Acesta este si motivul pentru care identificarea in lumea civilizata a hainei Polo se face si dupa apelativul “haina din par de camila” – Camel’s Hair Coat.

Am declarat ca ne vom ocupa si de corectitudinea imaginii politicianului roman. Pentru ca astazi situatia nu e roz ci, dimpotriva, se apropie de o nuanta cunoscuta de maro, vom incerca sa lansam o solutie, macar la nivel cromatic. Nu putem readuce in fata publicului verdele sau khaki-ul politiilor urbane ale lui Hitler de pe la 1937. Nu putem nici pe departe reinvia sau vopsi in alte nuante stindardele comuniste, decat restilizandu-le in culorile FSN – PDSR – PSD – USL sau cum s-o mai numi astazi. Rosu, deci, iese din discutie. De portocaliul PDL ne-am saturat asemenea. In fapt, ideea nu era nici macar originala, ci preluata de la vecinii ucraineni. Verdele crud al Miscarii Verzilor tine de o nisa cu potential, dar in stadiu embrionar in Romania. Cu ungurii, nu stiu.

La atatea culori de neales, propun o solutie: mov. Stiu, e rece, metalic, duce spre zona sumbra a cromaticii, dar e viu, cu potential si imprima sobrietate privitorului. Hai sa ne rotim privirea prin Europa, cu scop lucrativ.

Pe 5 decembrie 2009, movul este culoarea arborata de demonstarnti in prima mare manifestatie populara cu care este confruntat guvernul Berlusconi, acuzat (nu pe nedrept) de monopol in zona media si de stranse legaturi cu Mafia. Pai, cam ca la noi, dar cu alte denumiri si nume implicate. Castigatoare alegere, deoarece, la acea vreme, movul nu era asociat in Italia niciunei miscari politice sau curent de opinii. Miscarea de strada, care, la fel ca prin partile noastre, a luat amploare pe retelele sociale, s-a autointitulat Popola Viola – Cetatenii Violeti.

In peninsula britanica, movul este culoarea definitorie a Partidului Independent al Marii Britanii, extrema dreapta a miscarii politice a euroscepticilor. Partea si mai frumoasa a acestei culori este in nord, in Olanda, acolo unde movul (in limba olandeza: paars) reprezinta culoarea definitorie pentru coalitia formata de liberali si social democrati (reprezentata de albastru pentru liberali, respectiv rosu pentru socialisti) ce se opune pe scena politica de ani buni crestin-democratilor. Intre 1994 si 2000, cei invocati au avut parte de doua mandate guvernamentale, ambele sub conducerea lui Wim Kok. Da, unii au inteles repede ca albastru si rosu dau mov prin amestecare. Deh, Rembrandt a fost olandez, iar nu roman. Desi Grigorescu…

Mai mult, ca sa nu ne departam foarte mult de zona Benelux, in Belgia anilor 1999 – 2007, guvernul mov condus de Guy Verhofstadt, era reprezentarea in functiile publice a miscarii unite libaralo-social-democrate. Peste Ocean, in Statele Unite, un stat mov, este denumirea populara in randurile comentatorilor politici, a acelor state in care preponderenta republicana (reprezentata de culoarea rosie) respectiv cea democrata (reprezentata de culoarea albastra) sunt la egalitate. Asta, presupun, spre binele cetateanului american.

Apropo de binele cetateanului, nu schimbarea guvernului, a carei proceduri tocmai isi urmeaza cursul in Camerele reunite, ci botezul va schimba ceva in perceptia publicului. Ce botez? Cel care se face unui copil la nastere sau unui matur cand trece in alta religie. Ce inseamna botezul? Este acea zona, inventata de religie, in care cel botezat este asimilat unui nou nascut, adica unei fiinte, nevinovate, fara minte, fara de pacat si care incepe un nou drum in viata. Si, cel mai important, fara amintiri. In minciuna religiilor, cam asta e semnificatia botezului.In minciuna politica, reinventarea cromatica ar trebui sa aiba acelasi efect.

Calea aceasta, a contopirii albastrului lui Crin si al rosului lui Ponta, in noul mov, ar fi calea rebotezarii, al stergerii cu buretele al trecutului comunist rosu, respectiv al tarelor capitalismului retardat, manifest in Romania ultimilor ani. Nu este neaparat o solutie, dar migrarea de la cravata rosie de partid, mai intai spre cea visinie, burgund, iar mai apoi la cea mov, poate transmite semnale de reimprospatare. E doar un sfat. Draga politicianule, iti stau la dispozitie si pentru alte sfaturi de aceasta natura.

Cum ne taia capul. Cam cum ne tundem si astazi, dar cu pretentia ca astazi suntem deja in a doua decada a inceputului de secol si….realizezi ca pe la 2094 se va vorbi de noi ca cei de la inceputul secolului? Nu te mai gandi, ca te intristezi. Macar la ultimul  inceput de secol inventasera zepellinul si cinematograful. Asta da “plus valoare”. Nu tamplele rase si parul tuns cu breton, cu ochelarii pe nas, cravata impecabila si costum nou, de la etajul doi sau douazeci al marii cladiri din sticla (corporatia) si care vanzand fum imbuteliat aduc “plus valoare” prin prelegerile cretine si anoste sustinute  la noua conferinta de taxe de saptamana asta. Se ofera cineva sa toarne benzina si sa dea foc? Multumesc anticipat!

In alte vremuri, primii ar fi sarit punk-erii. Cand eram eu mic, freza de gen era asimilata galeriei steliste sau proscrisilor dintre rockeri. Cu timpul genul acesta de freza a inceput sa faca, prin repetitie, legea strazii – “eror communis facit jus”, zicea Iorgovan odata, demult = greseala savarsita in mod repetat se transforma in lege. Exercitiul greselii este unul, astazi, comun. O greseala dupa alta. Si astfel, insasi ea, greseala, devine lege, uitand de insasi consistenta sa.

Dar vorbeam de parul barbatilor din anii 2000. Un strop de punk in viata unui om cu par normal si viata normala a adus-o Beckham. Reprezentant de seama, mai nou, al lenjeriei H&M, sus numitul isterizeaza de zece ani incoace mase intregi. A inceput, sfios, ca orice englez rece, cu ridicarea parului in crestetul capului, sub forma de creasta ostentativa. Nu ca declaratie de lupta ci ca “altfel”. Si a spus in gura mare ca poti fi tata si sot de Posh Spice si cu parul in forma asta. Si s-a purtat asa o vreme indelungata. Da, prin miscari concertate ale firului de par de catre specialisti in domeniu, se poate obtine ceva asemanator cu creasta. Partea proasta este ca micul Gogu, protejatul meu din sleahta de romi ce-si poarta zilelel in centru, la doua strazi de mine, are si el creasta. Now what?

Apoi, a fost perioada emo, mult mai aproape de zilele noastre de cat ai crede. Si numai prin prospetimea multitudinii de bancuri. Ei si ele purtau cu obstinenta o frizura complicata si care necesita multa atentie. Arata foarte bine, pacat ca era judecata si etichetata peiorativ. Ca reprezentare a curentului emo, tunsoarea  indica viziunea acestora asupra societatii: jumatate din ea.

De departe, barbatul ras in cap, baiatul rau al inceputului de secol, ramane in lista de preferinte a doamnelor, dincolo de orice fel de invective sau judecati. Da, trezeste-te, femeile prefera DE DEPARTE baietii rai. Filozofii, silfizii sau neadptatii stau, de obicei, la coada. Sau se folosesc de alte repere. Sau te va lua pe langa ea pe tine, baiatul bland, dar va visa cu ochii deschisi la cel cu privirea rece si cicatrice pe obraz ce statea plictisit si tacut in coltul barului. Da, baiatul rau castiga mereu.  In alte cuvinte, modelul skinhead  a fost un model de tunsoare pentru oamenii carora nu le placea sa poarte par. Este asociata cu militarii, recrutii, dar si cu miscarea neo-nazista. Doar pentru a ilustra – iti mai aduci aminte de un genial Edward Norton in American History X? Ia exemplu.

Da, spre zilelel noastre a mai fost, o vreme buna, modelul “suvita peste”. “Peste ce?”, ar intreba Malaele. “Peste tot. Mai ales peste tara”, ar raspunde Traian. “Care Traian, asta?”…Ei bine, vine o vreme in viata unui barbat cand parul il paraseste doar in unele zone ale capului. Solutia este tunsoarea cat mai scurta, insa unii (din genul anterior precizat) aleg sa isi pieptene o suvita peste chelie. Au mai facut-o si altii: Donald Trump sau si mai celebrul, Homer Simpson.

Anii 2000? Varietate, versatilitate, utilitate, relaxare, basic, consumerism, mass-market, democratizare, globalism, efemer, creativitate, tehnologie, materiale hi-tech, gadget-uri, viteză, mesaj vizual. Si noi? Noi aici. Si cu suvita si fara.

*text redactat in colaborare cu Valentin Niculescu*

Nu doresc sa intru in conflict cu cei de la PETA, dar gulerul din blana naturala atarnand nonsalant la gatul barbatului e semn de boierie de peste sase secole. A fost o vreme in care blanurile naturale, asemenea, mai tarziu, aurului, diamantelor sau modelului de automobil posedat, facea diferenta. La inceputurile sale, blana posedata de catre vanatorul din pestera era semnul suprem al maiestriei acestuia si ii acorda bravului barbat dreptul sa aiba cea mai frumoasa femeie din comunitate. Nici peste vremuri regulile nu s-au schimbat. Doar au fost inventate scuze socialiste pentru cei ce nu pot sa aiba: “barbat de cariera”, “un bun meserias”, “tata de familie”, “un om de onoare”, “sarac dar cinstit”, “personaj cu inclinatii umaniste”.

Gulerul din blana, asa cum spuneam, nu e de azi, de ieri. A fost semn voievodal, regesc sau imparatesc. Fie ca a fost lucrat din blana de viezure, zebelina, samur, oaie (karakul sau astrahan), vulpe alba, raton sau chinchilla, un guler ce este suprapus reverului pardesiului va indica vadit un boier, de moda veche sau de moda noua.  Marturie stau portretele mai marilor vremii, fie ei nobili, ambasadori sau kaiseri, pastrate peste veacuri sub semnaturile celebre ale lui Albrecht Dürer, Hans Holbein cel Tanar, Tizian, Lucas Cranach cel Batran sau Moretto.

A nu se confunda gamele de boierie, indicate sau dictate de consilieri din umbra, suprapuse peste un Becali sau Bursuc. Acelea sunt doar forme din blana, absolut opulente si bine conturate, dar fara un fond definit.

Pe aceasta tema, britanicii au editat deja, intr-una dintre enciclopediile destinate vestimentatiei masculine, ce barbati pot purta blana in raport cu statutul lor social si in ce conditii. Detaliile enciclopedice fac referire si la gulerele din blana. Pentru cetatenii interesati exista in anii ’20 un catalog in care erau indicate inca de la acea vreme ce fel de blanuri poate purta un domn, fara a impacta stridentul sau grobianismul in vestimentatia sa. Catalogul Ward tinea locul, in acea vreme, actalului “Big Blac Book” de la Esquire si era distribuit de la receptiile de hotel bine cotat pana la nivelul magazinelor de tinute pe comanda.

Un guler de blana, indiferent de materia prima folosita, nu este neaparat atasat de un pardesiu. O mana indemanatica de croitor poate coase pe dosul acestuia o serie de clipsuri, facand gulerul detasabil. Poti astfel, in functie de fundalul pe care suprapui gulerul de blana, sa atingi note vestimentare de la funky la glamour. Ar fi inca un pas spre un stil personal ce te-ar face reconoscibil publicului.

In plus, este de la sine inteles confortul termic sporit pe care il acorda un astfel de guler, mai ales in situatia temperaturilor ce se intrevad in jurnalele meteo. Te vei intreba unde exista resurse pentru un guler de blana de buna calitate. Pana sa calci pragul unei blanarii cu staif, cauta cu atentie prin dulapul mamei, matusii sau bunicii. Sigur, undeva in spate si bine pusa la naftalina, este o veche haina din astrahan sau vulpe, pe care posesoarea n-a mai purtat-o de peste 30 de ani, fie din cauza de masura, fie din cauza de deces. O poti sustrage fara probleme si face apoi un drum la croitor, acolo unde un foarfece priceput va decupa un guler pe masura reverelor pardesielor tale.

Te vei transforma, aproape peste noapte, in noul dandy al cartierului, in noua vedeta a orasului: “…il mai tii minte pe domnul cu guler de vulpe? Ce boier, dom’le! Ce boier! (nu uita, in context, sa lasi spaga consistenta la baietii de la parcare si la chelneri. Ei iti vor duce renumele pe noi culmi. Garantat.).

*fotografii realizate de Valentin Niculescu*

Mi-am facut un ritual de ceva vreme din alergatul in jurul lacului Herastrau. Acum inghetat, dar foarte placut vederii. Este, asa cum imi confirma doctorii, analizele si prietenii, un bun exercitiu de care ma tin de ceva vreme si care da roade pe toata linia: ritm cardiac corect, somn linistit, digestie completa, tonus mucular mult mai pronuntat. De ceva vreme am observat un efort pronuntat al plamanilor, dat fiind temperaturile scazute, asa ca am deschis manualele si indrumatoarele pentru sportivi si am aflat ca ar trebui sa fac urmatoarele in momentul in care ma dedic alergarilor prin zapada:

1. Straturile de haine pe care le porti sunt absolut importante – evita-le pe cat posibil pe cele din materiale sintetice – nu fac decat sa te faca sa transpiri abundent, sa lase caldura sa iasa din interior si sa-ti dea o raceala sora cu moartea. Prefer ca echipament, in ordinea straturilor un tricou din bumbac un pic mai lung decat unul regular, care sa-mi protejeze zona inferioara a spatelui si zona rinichilor, peste care pun o bluza cu maneca lunga, pentru o protectie sporita a zonei plamanilor. Peste cele doua straturi, un hanorac, a carui gluga imi va proteja capul acoperit, evident, de gluga acestuia Ultimul strat este reprezentat de o jacheta sau vesta hidro-izolanta, care sa nu permita intemperiiloe sa patrunda in straturile inferioare. Picioarele imi sunt acoperite de pantaloni dublati, iar pentru alergare folosesc bocanci soldatesti. Stiu ca voi primi critici de la cunoscatori in ale fitness-ului, dar dupa cel putin 5 sedinte de alergare prin gheata si zapada, sunt absolut multumit de ei.

2. Protejeaza-ti extremitatile – nu ies din casa sa alerg fara un fes bun, dublu, din lana sau fleece si o pereche de manusi. Le prefer pe cele fara degete, dat fiind ca in timpul alergarii, corpul atinge temperaturi confortabile. In picioare port sosete din lana, mai inalte si mai groase decat cele pentru sezonul ploios, de toamna. De ce se acopera bine extremitatile? Pentru ca acestea sunt locurile pe unde corpul pierde cel mai usor caldura, iar pastrarea unei temperaturi constante, cu plus, pe tot parcursul alergarii, este o necesitate.

3. Alege-ti un traseu cunoscut – iarna chiar nu-i ca vara. Va trebui sa stii exact, pe tot parcursul alergarii tale, in ce pozitie geografica te aflii, la ce distanta de casa. Pe zapada sau gheata se aluneca foarte usor, asa ca accidentele se pot intampla la tot pasul. Iarna este un anotimp in care vizibilitatea este scazuta – este astfel dificil sa vezi foarte bine la distanta sau sa fii reperat vizual in cazul unui accident.

4. Fa o incalzire completa si sustinuta – ar fi bine ca in acest sezon sa insisti pe partea cu incalzirea, oricum obligatorie si sa plusezi la intensitate si durata. Tendoanele, incheieturile si musculatura au de suportat eforturi mai pronuntate decat in cadrul unei alergari pe teren uscat, in perioada verii.

5. Gandeste-te la plamanii tai – nu ignora faptul ca in mediul in care alergi temperaturile sunt cu minus. Sistemul respirator tinde sa lucreze mai greu, iar asta o vor simtii cel mai tare plamanii. Am facut greseala sa alerg de un numar de ori fara a avea gura acoperita. Durerile din piept au persistat cateva ore dupa ce am oprit alergarea. Solutia sta in acoperirea gurii cu un fular sau achizitionarea si purtarea unei cagule, specifica schiorilor sau trupelor de interventie. Gasesti asa ceva spre cumparare in magazinele ce comercializeaza produse de natura militara.

6. Hidrateaza-te – probabil faptul ca nu vezi transpiratia curgand siroaie pe tine, te va face sa-ti imaginezi ca efortul depus este mai putin pronuntat decat intr-o zi de vara. Nimic mai eronat. In fapt, sedintele de alergare pe perioada iernii supun organismul la un efort mult mai pronuntat. In plus, aerul dimprejur este mult mai uscat, lipsa de umiditate afectand starea de hidratate a organismului. Astfel, este indicat chiar consumarea unei mai mari doze de lichide in acest sezon.

7. Seteaza-ti o distanta – ar fi foarte barbateste sa-ti setezi un traseu pe care il parcurgi in zilele cu soare, indiferent daca acesta masoara 1 km sau 10 km si sa incerci sa parcurgi aceeasi distanta si in zilele reci. Ar fi un alt examen luat.

Am publicat articolul de fata pentru ca in dreapta mea turuie plictisitor un televizor care anunta iarna si manifestarile ei ca pe niste nenorociri. Eu am crescut cu zapada de peste 1m in copilariile mele ca si cu ceva incantator. Am depasit inaltimea zapezii si viscolurile de altadata si m-am facut baiat mare. Ce naiba, te sperie o pala de vant si o zapada de 1 m??!! Zoe, fii barbat si alearga prin zapada!

Aceasta perioada este una in care cuvantul de ordine trebuie sa fie functionalitatea. Renuntam pentru o vreme la ceilalti doi vectori ce guverneaza vestimentatia masculina – latura informala, respectiv cea estetica si incercam impreuna sa ne ferim de ger si de intemperiile de sezon.

Intr-o lista foarte larga a materialelor pe care le putem folosi in acest sezon, la loc de cinste este materialul pe care il numim in popor “polar”. In original polar fleece, acesta este prin insasi destinatia pe care i-au dat-o inventatorii sai la 1979, un inlocuitor pentru lana. Evident, unul sintetic, din moment ce materia prima pentru fabricarea acestui gen de tesatura este tereftalatul de polietilena, in cuvinte uzuale PET. Da, este aceeasi materie prima folosita in fabricarea ambalajelor pentru bauturi de toate felurile. Asta nu va insemna vreodata ca arati si te simti ca o sticla de Pepsi imbracat in fleece. Patentul pentru fabricarea acestui tip de material apartine celor de la Malden Mills, companie din Statele Unite, actual compania Polartec LLC. Ideea gasirii unui inlocuitor durabil si mai usor pentru lana se pare ca a fost una viabila si a prins la public, din moment ce materialul, sub forma diverselor modele vestimentare se poarta pana in zilelel noastre. Astazi, numele initial al materialului – Polarfleece – prin uzanta indelungata s-a transformat in substantiv de sine stator – polar fleece – denumind mai degraba un reper vestimenatar, iar nu un brand, asa cum s-a intamplat si cu mai celebrele Xerox sau Adidas.

Ce-a avut atat de special acest material, incat sa fie adoptat pe o scara atat de larga? In primul rand este usor. Mult mai usor decat lana, material pe care incearca sa il imite. Face parte din seria materialelor care izoleaza foarte buine atat termic cat si hidro. Odata imbibat cu apa, chiar la priocente de peste 1%, acest material isi pastreaza in continuare calitatile, pastrand constanta temperatura corpului si fiind la fel de elastic. In plus, tinde sa absoarba cu brio transpiratia emanata de corpul uman.

Materialul in sine apare la vremea sa ca un varf al cercetarilor in domeniu, din moment ce anii ’60-’70 fusesera cei ce adusesera pe piata prima data materialul ce imita lana cu par lung sau lana scamosata – in original numit pile fabric. Il mai regasim si astazi, pentru a ne face o idee, in prosoapele de baie “flausate” sau in covoarele “de lana cu fir lung”.  Desi cele doua materiale, ca si compozitie si constructie sunt diferite, au un grad de rudenie foarte apropiat. Asa cum spuneam, polarul vin in plus cu o mai mare putere de absorbtie a umiditatii, argument care il face mult mai pretabil pentru a se constitui in materie prima pentru haine cu inalt factor izolant. Asta se poate observa si pe liniile computerizate de productie: pile fabric (imitatia de lana scamosata) are o cusatura de baza si apoi fire ce pleaca in lung din aceasta linie, pe cand polarul se constituie din fire impletite, de de o densitate marita per cm ², care sunt pieptanate si retezate la sfarsit, spre obtinerea efectului de moliciune, specific materialului.

Grosimea acestuia, judecata in microni, variaza de la 100 la 300 – cu cat mai gros, cu atat mai putin flexibil. Din acest material se pot fabrica in serie, cu mare succes – asa cum ne arata vanzarile din piata – atat celebrele pulovere, cat si pantaloni izolanti, tinute pentru fitness, hanorace, paturi, haine pentru catarrae pe munte sau simple excursii montane. Materialul de fata (desi nu sunt un mare adept al materialelor textile sintetice) se poate folosi de cei care sustin mediul prin politicile lor ca un material stindard – anul 1993 marcheaza fabricarea primelor hanorace din fleece produs din ambalaje reciclate.  Dyesburg Corporation, companie nord-anericana, cu vechi traditii in domeniul fabricarii materialelor textile alternative sunt cei creditati cu inventia firului textil acrilic la 1976. Ei sunt cei ce preiau o mare parte a pietei in domeniu in anii ’80, mai ales pe latura producerii de textile din materiale reciclate.

Incepand cu 1998 peste o suta de fabrici de gen impanzesc teritoriul Statelor Unite. Pe langa sus-numitele Malden Mills (viitoarea Polartec LLC) si Dyesburg, mai apar ca repere in domeniu: Menra Mills, Huntington Mills, Siltex Mills si Glenoit Mills. La inceputul anilor 2000 multe companii off-shore cu acest obiect de activitate, pe aceasta specialitate textila, isi deschid primele linii de productie in Asia. Productia continua cu mare succes si astazi datorita unui ritm de cerere accentuat al pietei pentru produsele cu pricina.

Pe langa avantajele amintitre anterior, mai spunem ca fleece este un material ce se poate spala cu ajutorul masinilor de spalat, fara a-si pierde din calitati sau culoare. Se usuca repede si e o buna alternativa pentru lana, din ce in ce mai scumpa ca material pe piata. Permite transpiratiei sa se evapore usor, lasand pielea sa respire – asta in cazul produselor de buna calitate din fleece.

Ca si mari dezavantaje: in primul rand este un material inflamabil, asa cum se poate citi in raportul de fata. Materialul fleece nereciclabil este produs din materiale derivate din titei, materie prima pe terminate pe aceasta planeta. Nu te protejeaza foarte bine de vant, daca este unul subtire. Cateodata, vei da peste exempalre care in loc sa absoarba transpiratia, ti-o genereaza la dublu – este fleece made in China. In plus tinde sa creeze un camp electrostatic de inalta intensitate in jurul sau, adunand mai repede ca celelalte materiale praful, petele si mizeriile ce ne inconjoara. Nu poate fi supus unor temperaturi foarte inalte la spalare pentru inlaturarea invocatelor pete, asa cum nu poate sa fie supus tratamentului termic de catre un fier de calcat uzual. Daca vei trece cu vederea aceste impedimente, vei castiga un fleece ca prieten pentru zilele racoroase sau pentru plimbarile la munte.

Fleece nu e numai despre haine. E si despre povestea cea frumoasa a lui Aaron Feuerstein (nascut in 11.12.1925), cel recunoscut ca a stat la baza patentarii materialului asa cum il stim noi astazi, in calitatea sa de CEO al Malden Mills, companie localizata in Lawrence, Massachusetts.

Al treila intre descendentii familiei Feuerstein la conducerea celebrei fabrici, cu un nume parca predestinat, asista consternat la incendiul care cuprinde fabrica pe 11 decembrie 1995, in ziua cand impolinea 70 ani. Feurstein intelege ca din banii de asigurare nu numai sa reconstruiasca fabrica, dar sa plateasca integral salariile celor 3000 de angajati pe toata durata reconstructiei acesteia – 6 luni. Da, a fost capitalistul cu suflet, cel care a adus bani de acasa. Se aud vorbele astea pana in piata Victoriei? Da, a fost omul care a mers impotriva procedurilor standard pe care le-ar fi urmat orice CEO si impotriva unei situatii economice deloc favorabile in Statele Unite (perioada 1996 – 1999 a caracterizat piata americana de prima lipsa severa si acuta de lichiditati, prevestind parca ce avea sa vina).

Intrebat de ce a procedat asa, a raspusn foarte senin ca a gasit rezolvarea in Talmud:

“I have a responsibility to the worker, both blue-collar and white-collar. I have an equal responsibility to the community. It would have been unconscionable to put 3,000 people on the streets and deliver a deathblow to the cities of Lawrence and Methuen. Maybe on paper our company is worthless to Wall Street, but I can tell you it’s worth more.”

—(Parade Magazine, 1996)

Se spune ca decizia l-ar fi costat pe mandrul evreu 25.000.000 dolari, pozitia sa de CEO si intrarea in insolventa in 2001. Este salvat de o mana de creditori de buna credinta ce isi pun mana generoasa pe o coloana vertebrala integra a unui om de bine. Guvernul, sensibilizat, acorda si el stipendii pentru salvarea fabricii. In plus, cash-flow-ul fabricii revine pe plus si creste vertiginos atunci cand fabrica investeste in cercetare si scoate pe piata materiale textile inteligente, pretabile a fi folosite de catre armata sau serviciile speciale din subordinea statului. In 2006 compania este parte in parteneriatul public-privat cu armata americana in valoare de 16.000.000 dolari. Povestea se termina, intr-un final, prin faliment, in 2007, atunci cand pentru acoperirea fondului de pensii, este nevoita sa-si lichidizeze proprietatile.

Industrias si filantrop, evreu si antreprenor pionier, Feurstein primeste pentru meritele sale in 1998 premiul pentru curaj si constiinta publica acordat de statul american. Sa ne fie lectie si sa va fie lectie: inainte sa fie bine, trebuie sa fie rau. Si cum acum e rau de tot. Imi iau un fleece la purtator si ma pregatesc abitir de tot ce poate fi mai bine.

Anii 90 au reprezentat o perioada infloritoare, minunata: am descoperit camasile inflorate, spuma de par, gelul la borcanas, “combina” muzicala, “…ai frate revers la casetofon?”. Sunt anii cand Becali si Vasile Turcu vindeau primele tiruri de blugi acolo unde acum este Bucurestiul Vechi. Da, blugii “Pyramid” adusi din Turcia sau de aiurea. Si noi cumparam in draci ca nu avusesem. Sunt anii cand Patriciu mai avea inca Dacie si privea de langa lacul Suitghiol viitoarea sa proprietate, Petromidia. Erau anii cand Tiriac nu se intorsese inca in tara. A fost vremea ne-am imprumutat cu totii de la vecini si de la primele banci comerciale aparute, cu dobanzi de peste 120%, ca sa ne luam televizoare color Goldstar. In rest, invatam de ne iesea pe nas – mult, fara rost, fara vreo noima, fara vreun scop. Doar, poate, “ca sa avem o meserie”. Faceam sport, inca, in sali insalubre – genul de sali pline de igrasie cu haltere si gantere tocite care creaza barbati – alergand pe bitum cu “dragasani” aproape fara talpa de productie interna, olteneasca. A fost frumos.

In spate de tot, mult departe de atentia pe care noi o acordam bucatilor stralucitoare din iarba, aplecati fiind sa le culegem, am fost sodomizati in mod regulat de catre membrii cooperativei Dunarea si afiliatii lor cu : dezmembrari si vinderi de fabrici functionale, transformarea uzinelor in fier vechi si catapultarea acestora peste granite, desfiintarea flotei, cailor rutiere, distrugerea si vinderea resurselor interne. Domnilor ofiteri, daca tot sunteti baieti destepti, puteati macar sa lasati industriile functionale si sa scoateti profit inzecit sau insutit din ele. Vanzarea de fier vechi, ca si idee de afacere, este apanajul minoritatii rome. Dar, deh, atat v-a dus mintea. De notat data viitoare cand doriti dezmembrarea industriei unei tari: tineti-o functionala si productiva – aduce sigur mai mult profit.

Revenind, trebuie sa invocam astazi ce se intampla cu ceilalti barbati, altii decat romanii, in aceeasi perioada, in lumea larga. Pai, hai sa o luam de la Beverly Hills 90210 si Vanilla Ice incoace – perciunii lui Brandon care inspira alungirea tuturor tuleielor din curtile scolilor americane sau de aiurea, respectiv creasta data peste cap si fixata cu multa spuma de par, a la interpretii de rap. De fapt, freza specifica perioadei in cultura hip-hop a fost nota data de cantaretii de culoare. In original hi-top fade, acest gen de aranjare a parului semana extrem de bine cu guma de la creion si era purtata in special de afroamericani – parul ras in zona gatului si ridicat drept in sus, apoi tuns drept deasupra. Popularizat de catre Will Smith si Kid ‘n’ Play. Au venit apoi si au pus cireasa pe tort aceeasi afro-americani cu parul lor carliontat impletit in suvite lipite de cap sau ras in toate formele posibile, ajustandu-si, multi dintre ei, podoaba capilara dupa numele artistului preferat.

Ei bine, sarind de la baietii rai de cartier, in frunte, in acea vreme, cu RUN DMC si MC Hammer si trecand in strada, in zona de acoperire a arianului visator si indragostit, imi aduc aminte cu un zambet larg de personajul Zack din “Salvati de clopotel”, de un Keanu Reeves mai tanar si mai echilibrat, de Joey din “Friends” sau de Edward Furlong, pustiul ce joaca alaturi de Arnold in Terminator 2 – parul crescut pana dincolo de arcade, lung, carare pe mijloc si privire pierduta, absenta de dependent de droguri. Acesti idoli ai anilor ’90…

Nu-i uitam in enumerarea noastra nici pe rockerii nebuni ai perioadei: Axl Rose, Bon Jovi, Kirk Hammet, Kurt Cobain, Ozzy si multi altii ce si-au desfacut si agitat de cate ori a fost ocazia pletele pe eternele balade rock. Si nu, nu-i vom uita niciodata. La capatul celalalt ale segmentului au fost cei care au adoptat frizura Cezar: parul tuns rotund si egal pe toata suprafata scalpului, cu breton aseza, scurt, pe frunte. Asa, daca iti mai aduci aminte, a iesit pe lume un Eminem. Ba, din cate tin minte, a introdus ideea de oxigenare a parului barbatilor. Jenant. Bine ca a trecut.

Parul facial a trecut si el prin anii ’90 si nu intotdeauna a suportat cea mai fina lama. Dimpotriva. Daca este sa invoc pe cineva in speta, atunci iti aduc aminte de un mai tanar Johnny Deep, Brad Pitt sau Kurt Cobain – purtatori, vreme indelungata, de “cioc”. Si nu unul oarecare, ingrijit sau desenat din lama, ci unul stufos, atarnator de barba posesorului a la Lenin. Asa a fost sa fie. Cei din domeniu dau vina intotdeauna pe inspiratia de moment – care nu pare a fi intotdeauna de cel mai bun augur.

Cam asa a fluturat parul barbatilor prin anii ’90. Cam asa ni s-a fluturat si noua de problemele importante ale vremii, atentia fiindu-ne captata de pietricelele stralucitoatre din iarba. Hai sa fim un pic atenti data viitoare.

*articol realizat in colaborare cu Valentin Niculescu*

Iti spun eu, te imbraci de la foarte corect la foarte gresit. Depinde de individ. Si mai depinde si de ce-ai invatat pe acasa. caci, odata demult, meseria asta de politician se mostenea din tata in fiu. Sau fraiele puterii si dicursurile politice erau preluate de oameni in uniforma, care aveau deja etalata traditia unei discipline vestimentare.

Mostenita sau nu, invatata de la familie sau consilieri personali, tinuta politicianului este una aparte, desi de aici, de departe, pare aceeasi: costumele din zona sigura de gri si bleumarin, cravate anoste, innodate gresit de cele mai multe ori, pantofi buni si nu prea. Si asta in ideea in care te indrepti vertiginos spre “a sluji poporul”. Da, e ok, am inteles demult ca nu este asa. Dar tu, draga politicianule, trebuie sa-ti pledezi cauza in fata poporului. O faci coerent si consistent vizual de fiecare data?

Ar trebui, in primul rand, sa intelegi ca exista radacini si in aceasta “tinuta a politicianului”. Ma gandesc la imaginile faraonului si ale tinutelor sale fastuoase din apogeul culturii egiptene sau la toga romana din materiale pretioase din forul roman, acolo unde s-au pus bazele retoricii publice de astazi, asa cum ne aduce aminte in trei volume sublime Quintilian.

Si ce izbanda mai mare decat sa primesti girul alegatorilor tai. Mi-a placut de-a lungul vremii privirea viitorilor lideri cand, dupa declamatii spectaculoase, poporul din fata emitentului de idei si opinii devine o plastilina maleabila. Sa nu uiti niciodata, viitorule politician: inainte sa deschizi gura, pentru ca mesajul tau sa ajunga la urechile alegatorilor, prima ajunge imaginea, desenul tau vestimentar.

De aici vom incepe o discutie larga, pe mai multe episoade, in care cel ce candideaza pentru o functie publica sau cel care este deja membru activ al vietii politice va trebui sa joace cartea vestimentatiei corecte, pentru fiecare dintre situatiile pe care le presupune drumul prin politica: de pregatirea vestimentatiei pentru discursurile in provincie, pana la pregatirea vestimentatiei pentru intalnirile la nivel inalt, trecand prin ajustarea combinatiilor vestimentare pentru variile intalniri si participari la evenimente in campania electorala.

Nu este nici pe departe un domeniu simplu, asa cum am putea tinde sa concluzionam la o prima analiza. Ai, cateodata, mai putin de 20 de secunde pentru a placea celui din fata ta si a-i “fura” votul cel atat de necesar. Hainele tale vor fi prietenele tale pe tot acest parcurs. Ca sa facem impreuna o avanpremiera a abordarii subiectului, promitem solemn sa vorbim aici despre: feluritele culori ale cravatelor si mesajele pe care acestea le transmit alegatorului, momentele cand este bine sa apari cu doamna ta si ce trebuie aceasta sa poarte, pentru ce modele de pantofi optezi in vizita de lucru la Caracal si la Sibiu, cate palarii sa ai cu tine, ce model de ceas si unde, cate culori sa porti pentru a spune frumos povestea partidului, cand sa dai jos sacoul, etc, etc. Subiectele pe tema data sunt mii. Le vom trata pe fiecare in parte cu diligenta si atentia la detaliu de care am data dovada si pana acum pentru o Romanie politica mai curata si mai frumoasa. Macar vestimentar.

Demersul pe care il incep astazi are ca fundal propunerea unuia dintre clientii mei dragi, om politic activ, ce m-a rugat sa dau o mana de ajutor imaginii sale. Pana la acest moment dat, toate demersurile noastre au fost de bun augur: am scurtat manecile cele lungi ale blazerelor, am ajustat toate camasile, am renuntat la curea (din cauza protuberantei frontale pronuntate), am achizitionat cateva perechi de butoni de calitate si doua ceasuri sanatoase si am pus pe lista de donatii pantofii cu talpa lipita. Suntem la trei sferturi din drum, dar sigur vom atinge cu succes destinatia finala.

Ca sa te tin alert, iti spun de pe acum ca o cravata visinie si una gri deschis transmit alegatorului doua mesaje total diferite. ca sa nu mai spun ca pe lista analizelor noastre vor fi: Helmut Kohl, Sarkozy, Vladimir Putin, Berlusconi, Haider, Vadim, Nastase, Tony Blair, Titulescu, Carlos Menem, Fidel Castro si multi, multi altii. Sa nu uit – student fiind la drept, prin anul II, iar corpul nostru profesoral fiind majoritar PSD-ist: Adrian Nastase, Antonie Iorgovan (RIP), Ioan Neagu, Viorel-Mihai Ciobanu, noi astia mai buni la carte eram trimisi la circumscriptiile PSD de sector pentru a oferi consultanta gratuita cetatenilor in week-end. Am nimerit la sectorul 5, unde organizatia locala era condusa de Vanghelie, actual primar de sector. Dupa o primire amicala, o masa calda si treminarea sedintelor de consiliere, sus-numitul ne-a intrebat sec, pe noi astia “cu facultate”, de ce ar intra un om in politica. Raspunsurile au fost varii – de la invocarea citatelor din Rousseau pana la fragmente din biblie. Raspunsul “corect” a venit tot de la cel care pusese intrebarea – parca-l vad si azi – “..in politica te bagi pentru bani sau pentru bani. Cine se baga pentru orice altceva da dovada de retard.”.  Asa ca, viitor sau actual politician, pregateste-te pentru aventura vietii tale.

Onorata instanta si draga privitorule, aici imi inchei pledoaria de astazi. Ne vedem la o data viitoare cu dezvoltarea subiectului de fata.

*fotografii realizate de Valentin Niculescu*