Federația Rusă  intenționează să deschidă 24 de secții de votare în stânga Nistrului pentru alegerile prezidențiale din 4 martie.

Potrivit unui comunicat de presă emis de Ambasada Rusiei de la Chișinău, din cele 27 de secții de votare care vor fi deschise în R. Moldova, doar trei se vor afla pe partea dreaptă a Nistrului. Una în Chișinău, în incinta  Ambasadei ruse, una la Bălți – la sediul societății ruse din oraș și una la Comrat – în incinta Casei de Cultură.
În schimb, la Tiraspol, vor fi deschise zece secții de votare, iar la Bender, șase secții de votare. La Râbnița și Dubăsari, câte două.

La Grigoriopol, Dnestrovsc, Camenca, Slobozia se va deschide câte o secție.

Precizăm că Ministerul de Externe de la Chișinău a  solicitat anterior Federație Ruse să nu deschidă secții de votare în stânga Nistrului. Solicitarea a fost însă ignorată.

Sursa: Union.md

Preşedintele Georgiei Mihail Saakaşvili a declarat că ţara sa trebuie să meargă constant pe calea integrării cu UE şi NATO, deoarece nu poate aştepta nimic bun de la autorităţile Rusiei contemporane.

„Pentru noi nu există o altă familie (în afară de UE şi NATO) şi nici nu trebuie să existe”, a declarat preşedintele Georgiei, în cadrul unei vizite la Academia Militară Naţională din Gori din vestul ţării, relatează agenţia GHN. Potrivit lui Saakaşvili, ţările post-sovietice care nu s-au integrat în Europa, în final nu numai că au pierdut timpul, dar nici nu au obţinut relaţii bune cu Rusia.

„Au obţinut ceva bun aceste ţări de pe urma unor relaţii bune cu Rusia? Desigur că nu. Liderii ruşi actuali nu doresc să aibă vecini, ei doresc să aibă vasali absoluţi. Cu ocupanţii nu poţi fi prieten”, a declarat liderul georgian.

Sursa: Adevarul.md

Ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurcă a precizat că grantul de 100 mil euro promis de Bucureşti nu a fost blocat şi va ajunge în R. Moldova.

El a reiterat că este doar o chestiune de timp şi trebuie să fie identificate  proiectele care vor fi finanţate din grant.

„Noi nu dorim să luăm decizii unilaterale în ce priveşte utilizarea fondurilor. Vrem un dialog bilateral şi urmează să discutăm despre asta la şedinţa comună de Guverne din Iaşi. Acolo vom încerca să definitivăm proiecte concrete în care vor fi folosiţi banii”, a explicat Lazurcă în cadrul unui Club de presă organizat la Chişinău.

Anul trecut, România s-a angajat să ofere Republicii Moldova un grant în valoare de 100 mln euro, care va fi alocat timp de 4 ani, în rate egale a câte 25 mln euro.

Sursa: Union.md

Forţele aeriene strategice ruseşti au testat în cursul zilei de miercuri 22 februarie 2012 vigilenţa la graniţa de sud-est a NATO. Patru bombardiere strategice ruseşti Tu-22 (Blinder) au efectuat o misiune de supraveghere şi testare a capabilităţilor forţelor aeriene din România, Bulgaria şi Turcia.

La nivel regional, serviciul de poliţie aeriană este asigurat în această perioadă de Turcia. Din momentul în care s-a constatat că cele patru bombardiere strategice ruseşti TU-22 au o traiectorie care presupunea ieşirea din spaţiul aerian internaţional şi intrarea accidentală sau voită în spaţiul aerian al României şi Bulgariei, de la baza aeriană de la Incirlik a decolat o escadrilă de aeronave F-16 aflate în alarmă de luptă în cadrul serviciului de poliţie aeriană NATO.

Zborul celor patru bombardiere TU-22 a fost supravegheat în permanenţă de militarii români aflaţi în Centrul de Operatii Aeriene din cadrul Statului Major al Forţelor Aeriene. În paralel, celula aflată în alarmă la Flotila 86 Aeriană era pregătită să decoleze în orice moment.

În cele din urmă, cele patru  aeronave TU-22 şi-au întrerupt brusc traiectoria şi au făcut cale întoarsă, reintrând în spaţiul aerian rusesc.

Experţii militari consideră că zborul efectuat de cele patru aeronave ruseşti poate fi un test al capabilităţilor de poliţie aeriană al statelor din flancul sudic al NATO.

Misiunea ruşilor a fost semnală şi de presa bulgară. Bombardiere strategice Tupolev-22 au fost detectate la limita spaţiului aerian bulgar, informaţie confirmată, joi, pentru cotidianul bulgar Standart de surse din Ministerul Apărării de la Sofia. Militarii bulgarii au explicat că, deşi s-au apropiat la 40 de kilometri de litoralul bulgar,bombardierele nu au pătruns în spaţiul aerian al ţării.

Analiştii susţin că este vorba despre o intensificare a zborurilor bombardierelor strategice ale Rusiei deasupra Mării Negre în contextul instalarii unor bazer americane şi elemente ale scutului antirachetă şi pe fondul tensiunilor din Iran şi al conflictului din Siria, ţară în care Rusia are singura bază navală în mări calde, în portul Tartus.

“Avioanele de luptă ale statelor puternice din NATO vor zbura pentru mult timp de-a lungul frontierelor dintre Estonia, Letonia, Lituania şi Rusia. Trebuie amintit că această situaţie din nord, de lângă frontierele Norvegiei, este identică cu cea de la Marea Neagră. Avioanele NATO pot patrula lângă graniţele Rusiei când vor. Dacă Rusia face acelaşi lucru, toata lumea spune că este inadmisibil”, scria, în urma cu doua săptămâni, ziarul Pravda, într-un articol dur la adresa Alianţei.

Zilele acestea au fost inițiate nenumărate discuții pe rețelele de socializare, dar și în ziarele online din R. Moldova în ceea ce privește oficializarea limbii ruse ca o a doua limbă în stat. În plus, discuțiile au fost generate și de recentul referendum din Letonia unde majoritatea
populației a spus NU limbii ruse. Cu toții știm însă că letonii, estonii și lituanienii au fost primele națiuni care s-au „trezit” după căderea Uniunii Sovietice, națiuni care și-au apărat drepturile lingvistice, culturale, politice și identitare mai mult decât toate celelalte țări membre ale ex-URSS.

De fapt, această „problemă” este vehiculată de ceva timp în societatea din Rep. Moldova, mai ales că unele partide politice militează pentru această „reformă” lingvistică. Printre acestea e suficient să amintesc Partidul Social cu care s-a împroprietărit recent Igor Dodon, dar și Partidul Comuniștilor, formațiune politică ce face uz în proporție de 90% de limba rusă. Ca să nu mai aduc aminte numeroasele declarații și apropouri ale lui Kuzmin, ambasadorul Federației Ruse la Chișinău. După cum bine vedem, limba rusă n-a plecat niciodată din Basarabia și, probabil, nici nu va pleca degrabă.

Un lucru mă intrigă mult în legătură cu acest subiect – în timpul URSS limba rusă n-a fost niciodată, în nicio republică, limbă oficială, de ce am face acest lucru acum? De ce să mai păstrăm statutul de „limbă de comunicare interetnică”, din moment ce procentul etnicilor ruși este, practic, nesemnificativ față de cei peste 70% de etnici români din Rep. Moldova? De ce să nu fie limba română, limbă de comunicare între români, ruși, ucraineni, găgăuzi și bulgari? Și dacă o minoritate atât de redusă numeric din Rep. Moldova beneficiază de atâtea drepturi lingvistice, de ce Italia nu declară a doua limbă oficială limba română că doar avem o micro-societate acolo?

Ideea de a oficializa limba rusă mi se pare de o absurditate dureroasă. De abia sunt câteva semne că începem să vrem să ieșim din mocirla în care ne „bălăcim” de vreo 20 de ani și, iată, vrem să revenim fie la ce-a fost, fie la ceva și mai rău. N-am să-i înțeleg niciodată pe concetățenii mei care au uitat ororile și crimele pe care le-a înfăptuit națiunea rusă împotriva Basarabiei, care și-au uitat buneii deportați și îi tolerează și venerează pe ruși și limba lor.

Încep să cred că ne place mult prea mult statutul de victime și că le iertăm prea multe călăilor. Când mai e câte o situație din asta, mama are obiceiul să replice „Națiune de boi!” și tind să-i dau dreptate tot mai des.

De-am fi măcar 5% letoni cred că s-ar schimba multe în societatea noastră, dar cu așa conducere politică, așa societate avem. Nici un politician din Rep. Moldova nu are suficient curaj să se răzvrătească împotriva prea multelor drepturi de care beneficiază etnicii noștri ruși. Și mă tem că dacă s-ar organiza un referendum la noi pentru oficializarea limbii ruse, rezultatul ar fi unul dezastruos. Știu că sunt mulți tineri care s-ar răzvrăti, cărora le pasă de limba și de calitatea limbii pe care o vorbesc, dar mai știu că sunt o mulțime de „moldoveniști” care se bat în piept că sunt patrioți adevărați, care îl „venerează” pe Ștefan cel Mare, dar editează ziare, site-uri web sau organizează mitinguri în limba… rusă! Oare de când „moldavskii iazîk” e limba lui Ștefan cel Mare?! Mi-e teamă că societatea noastră nu are cultura și educația necesară încât să inițieze și să meargă fără frică la un astfel de referendum. Mi-e teamă că învățământul nostru defectuos nu educă tânăra generație, ci mai
degrabă o îndobitocește. Mi-e teamă că prea mulți dintre noi suntem „legați” de un trecut „glorios” al Uniunii Sovietice, nostalgici după o epocă de aur care a fost, de fapt, o perioadă ce ne-a transformat din români în moldoveni și în care ne-am înfrățit cu rusul mai mult decât cu frații noștri. Mi-e teamă că de s-ar oficializa limba rusă în Basarabia acest lucru ar însemna cu siguranță moartea limbii române din acest spațiu românesc greu încercat de soartă…

InfoPrut

Încă o corporaţie internaţională îşi lansează producerea în Republica Moldova, cu suportul şi asistenţa tehnică, logistică şi informaţională a Ministerului Economiei, anunță Serviciul de Informare şi Comunicare cu Mass-media
Ministerul Economiei.

Compania austriacă Gebauer & Geiller urmează să investească peste 14 mln. euro în Zona Economică Liberă Bălţi. Despre aceasta a comunicat astăzi, 21 februarie, conducerea concernului Gebauer & Geiller, în cadrul unei întruniri cu viceprim-ministrul, ministru al Economiei, Valeriu Lazăr.

Investitorii austrieci s-au referit la activitatea ce urmează să se desfăşoare în cadrul ZEL „Bălţi”, mai exact, producerea cablurilor electrice pentru industria automotive.

Viceprim-ministrul Valeriu Lazăr a salutat prezenţa investitorilor străini, asigurîndu-i de deschiderea şi disponibilitatea de colaborare, accentuînd în acelaşi timp importanţa dezvoltării acestor proiecte de investiţii anume în sectorul industrial. Ministrul economiei a ţinut să precizeze că dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova poate avea loc doar în contextul dezvoltării sectorului industrial.

“Aveţi tot sprijinul şi suportul nostru în dezvoltarea acestui proiect industrial şi vă asigurăm, că în cel mai scurt timp vă veţi convinge că în Republica Moldova este posibil de a veni nu doar cu tehnologii simple, dar şi cu proiecte industriale ce înglobează nivele tehnologice mult mai avansate, asta deoarece oamenii noştri deprind meseria foarte rapid şi ca rezultat final veţi avea avantaje economice vizibile, iar asta vă va determina să veniţi cu noi investiţii în ţara noastră ” a precizat viceprim-ministrul Valeriu Lazăr.

Managementul companiei a subliniat că această investiţie ar duce la crearea a peste 100 de noi locuri de muncă pentru ingineri şi muncitori calificaţi, iar salariu minim se planifică a fi de 8 mii lei. Volumul anual al vînzărilor va constitui cca. 50 mln euro.

Producţia va fi livrată companiei ”Dra Draexlmaier automotive”, pentru început, iar ulterior va fi exportată în România, Ucraina şi Polonia , inclusiv companiilor Leoni şi Johnson Controls.

Austriecii au menţionat că lucrările de construcţie vor demara în trimestrul 2 al anului 2012, iar în vara anului 2013, compania intenţionează să lanseze primul lot de produse finite etichetate “Fabricat în Moldova».
În prima fază a investiţiei urmează să se construiască hale de producţie şi spaţii de birou (cca. 15 mii m2) şi să fie achiziţionat utilajul.

Notă: Compania internaţională Gebauer & Geiller, cu sediul central în Austria, are un renume de peste 70 de ani în piaţa internaţională a cablurilor industriale, fiind unul dintre cei mai mari producători de cabluri şi fire din cupru, aluminiu şi oţel pentru industria automotive, pentru trenurile electrice de viteză înaltă (TGV) şi ascensoare de capacitate sporită. În prezent, în cadrul reprezentanţelor companiei activează cca. 5000 angajaţi iar cifra anuală de afaceri depăşeşte suma de 350 mln. euro, ceea ce o face să fie unul dintre jucătorii cei mai importanţi în industria cablurilor electrice.

Sursa: Infoprut.ro

Mai mulți cetățeni ne-au semnalat că au primit mesaje “tulburătoare” pe telefonul mobil din partea liderilor PCRM.

Astăzi PCRM are programat un nou protest în Piața Marii Adunări Naționale, în speranța că vor  atrage mai mulți susținători decât data trecută, fruntașii comuniști au expediat următorul sms:

Traducere aproximativă din limba rusă: Îți stau în gât liberali? Vlad Filat? Românul Onoje? Nu sta singur și întristat. Vino în Piață. Fii curajos, precum bunicii noștri. Să-i cutremurăm pe Lupu și Plahotniuc. Iar pe “PIAȚA VICTORIE” țara tu o vei elibera.

Reamintim că și săptămâna trecută protestatarii adunați de PCRM au scandat lozinci controversate: „Наша родина-СССР” (Patria noastră – URSS – n.r.).

9 Mai 2011, miting comunist, Patria noastră – URSS.

SPUNE-ȚI PĂREREA: Ce crezi despre îndemnul PCRM? Dacă patria lor este URSS ce caută ei în Republica Moldova? Cine ocupă R. Moldova de vor ei să o “elibereze”?

Referințe: Declarația de independență a statului Republica Moldova

Sursa: Timpul.md

Anul 1912. Festivităţile dedicate celor 100 de ani de la anexarea Basarabiei erau planificate să se desfăşoare la Chişinău pe durata a cinci zile, cu un program amplu şi divers, care urma să antreneze un număr mare de participanţi, pentru a conferi acestor manifestări un caracter cât mai impresionant şi pentru a crea iluzia că românii basarabeni chiar erau în al nouălea cer de pe urma „binefacerilor” imperiale ruseşti.

Mesajul Rusiei: „Basarabia ne aparţine pe vecie”

Amploarea acestor festivităţi trebuia să le confere o tentă politică evidentă: să accentueze caracterul ireversibil rusesc al acestei achiziţii teritoriale a Petersburgului şi imposibilitatea retrocedării provinciei României şi din perspectiva unui război european, care devenea tot mai iminent. Cu alte cuvinte, autorităţile ruse, prin intermediul unor festivităţi pompoase, intenţionau să transmită un mesaj clar şi în afară, dar şi în interior, despre „dreptul” lor pe vecie asupra unui teritoriu pe care şi l-au însuşit prin fraudă, exploatând nişte circumstanţe care atunci, la 1812, le-au fost favorabile pentru realizarea unui atare rapt teritorial. Pentru diplomaţia rusă, lucrurile erau mai mult decât evidente: Aderarea României la blocul militar-politic al Puterilor Centrale, la 1883, care nu mai constituia un secret pentru Petersburg, nu putea să nu aibă ca miză şi recuperarea unui teritoriu românesc, răpit abuziv, la finalul unui ordinar război ruso-turc.

Ce scria presa europeană

Presa europeană, inclusiv cea românească, bătuse multă monedă pe subiectul necesităţii de a restitui Basarabia României – proprietarului de drept al acestui teritoriu înstrăinat şi succesorului Principatului Moldovei, care s-a unit benevol cu Ţara Românească, la 1859. Asemenea opinii au fost expuse în acea perioadă şi de persoane de primă mărime din societatea rusă, cea mai sonoră fiind cea emisă de generalul A. Kuropatkin (1910), fost ministru de război al Imperiului Rus, în anii 1898-1904, comandant al armatei ruse în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905, membru al Consiliului de Stat, care considera că pentru Imperiul Rus era indicat să restituie Basarabia României, întrucât aceasta, şi după o sută de ani de ocupaţie rusească, continua să-şi păstreze caracterul românesc. Şi o atare restituire era cu atât mai oportună, cu cât declanşarea unui război continental devenea tot mai mult o realitate greu de evitat, iar restituirea Basarabiei, în viziunea acestui general rus, putea să ducă la transformarea României din adversar al Rusiei într-un aliat de nădejde. Acelaşi lucru încercase să-l demonstreze, ceva mai înainte, marele publicist şi om de ştiinţă rus Nikolai Durnovo.

13-17 mai 1912 – din programul festivităţilor

Programul festivităţilor consacrate celor 100 de ani de la anexarea Basarabiei demonstrează amploarea acestora. Pentru prima zi, cea de 13 mai, se preconizau lecturi publice cu genericul „Un jubileu de la alipirea Basarabiei la Rusia: 1812-1912”, în cadrul cărora urma a fi demonstrat caracterul „benefic” al actului „alipirii”, adică dezghinării Ţării Moldovei, la 1812 (sintagmă utilizată de boierii moldoveni într-un memoriu de protest, din octombrie 1812); urma a fi elogiată întreaga politică imperială rusească, promovată în acest teritoriu anexat, în mod abuziv, fără acordul locuitorilor Principatului Moldovei. Această acţiune urma să se desfăşoare, concomitent, la aceeaşi oră, în şase instituţii publice din capitala Basarabiei: în auditoriul „Puşkin”, în incintele Ciclodromului (stadionul orăşenesc), a Circului, a Şcolii de meserii „Alexandru I”, a Şcolii populare nr. 8, a Şcolii populare „Jukovski” şi într-o cantină pentru categoriile socialmente vulnerabile. Accentul se punea, în mod special, pe evenimentul ce avea să se producă în auditoriul „Puşkin”, unde urmau să se convoace într-o adunare festivă adepţii „Uniunii poporului rus”, o structură promonarhistă şi şovină, afiliată autorităţilor ruseşti. Pentru sfârşitul acestei zile mai erau programate „serbări populare” în Grădina publică, începând cu ora 18.00. La Ciclodrom atare serbări urmau să se desfăşoare între orele 16.00 şi 24.00. În incinta Adunării Nobilimii, la ora 20.30, se preconiza să aibă loc un concert de muzică clasică.

Liturghii în biserici şi la Catedrală

Următoarea zi a festivităţilor dedicate celor 100 de ani de ocupaţie rusească a Basarabiei trebuia să debuteze cu o liturghie în Catedrala „Naşterea Domnului” (9.00). La ora 11.00 era preconizată întâlnirea festivă a viceministrului de Interne al Imperiului Rus, A. N. Haruzin, cel care în perioada 1904-1908 a exercitat funcţia de guvernator al Basarabiei. Pentru ora 13.00 era preconizată o acţiune publică solemnă, cu participarea tuturor şcolilor secundare din oraş, în incinta Casei mitropolitane, numită şi Casa lui Serafim, iar după ora 16.30, în Piaţa Ciuflea, în incinta Ciclodromului orăşenesc şi în Grădina publică urmau să se desfăşoare „serbări populare”.

Pentru cea de-a treia zi a festivităţilor, dedicate raptului teritorial săvârşit de Imperiul Rus, la 1812, se preconizau liturghii pentru cei răposaţi în mai multe biserici ale oraşului. La ora 8.30 debuta serviciul divin în vechea catedrală a oraşului, Biserica „Sf. Mihail şi Gavriil”. Câte o liturghie urma să fie oficiată la Catedrala „Naşterea Domnului” din centrul urbei, în incinta mitropolitană, la Biserica Seminarului Teologic, la bisericile Ciuflea, Bunavestire, Sf. Ilie, la cea de la Buiucani şi la cea din Cimitirul central.

Pentru această zi mai erau programate o liturghie de noapte, începutul la ora 16.00, o şedinţă solemnă, în incinta Adunării Nobilimii, la ora 20.00, precum şi un prânz pentru starostii tuturor volostelor din Basarabia, ce urma să aibă loc în una din cazărmile din oraş.

Serbări populare şi focuri de artificii

Pentru ziua de 16 mai, cea de-a patra a festivităţilor, zi în care s-a realizat raptul teritorial, exact cu o sută de ani în urmă, se preconizau „serbări populare” cu focuri de artificii în incinta Ciclodromului, în toate pieţele mai importante ale oraşului – Germană, Ciuflea, Piaţa fânului, precum şi în Grădina publică. Aceste serbări urmau să se desfăşoare de la 11.00 dimineaţa până la 23.00. În afară de aceasta, urmau să aibă loc, la 20.30, spectacole în incinta Adunării Nobilimii, auditoriul „Puşkin” şi Teatrul lui Fukelman. Se mai preconiza un banchet în sala Adunării Nobilimii, la ora 18.00, în onoarea lui A. N. Haruzin.

Ultima zi a festivităţilor, cea de 17 mai, urma să înceapă cu liturghia de dimineaţă, de la ora 8.00, la Catedrala din centrul oraşului, după care trebuia să demareze procesiunea care însoţea Icoana Sf. Maria, de la Mănăstirea Hârbovăţ, pe strada Alexandrovskaia, spre Biserica Ciuflea.
Se încheia întreaga suită de festivităţi cu aceleaşi „serbări populare”, de la ora 8.00, în Grădina publică a oraşului şi în Pavilionul urbei, precum şi cu un spectacol în auditoriul „Puşkin”.

Despre modul cum s-au desfăşurat aceste festivităţi şi rezonanţa pe care au produs-o vom continua să relatăm în numerele viitoare ale ziarului.

Ion Varta, istoric pentru Timpul.md

Un montaj video care îl prezintă pe premierul Vladimir Putin în banca acuzaţilor într-un tribunal care îl judecă pentru “pregătirea unor acte de terorism” a fost văzut de aproximativ 2 milioane de persoane miercuri, la trei zile de la postarea sa online, informează MEDIAFX, care citează AFP.

“Arestarea lui Vladimir Putin: reportaj din sala de tribunal” îl prezintă pe actualul premier în tribunalul Hamovnişeski din Moscova, judecat de magistratul Viktor Danilkin, care l-a condamnat la sfârşitul lui 2010 pe fostul magnat al petrolului şi detractor al regimului rus, Mihail Hodorkovski.

Vocea de pe fundal explică faptul că Putin este judecat pentru “deturnarea bunurilor statului”, “abuz de putere”, “manevre financiare” şi “participare la pregătirea unor acte de terorism al căror scop este răspândirea terorii în rândul populaţiei şi exercitarea unei influenţe asupra organelor statului”.

Putin, cu capul plecat, stă în picioare în banca acuzaţilor.

Înregistrarea video a fost postată online pe contul Youtube LancelotChannel aparţinând agenţiei Lancelot şi face publicitate unui documentar, “Asasinarea Rusiei”, datând din 2002.

Acest film acuză serviciile de securitate (FSB) că au orchestrat atentate din 1999 în Rusia pentru a permite accesul la putere al lui Vladimir Putin, fost ofiţer KGB.

Unul dintre autorii filmului este Aleksandr Litvinenko, fost agent FSB şi critic al regimului rus, care a murit în noiembrie 2006 la Londra, după ce a fost otrăvit cu poloniu.

Opozanţii ruşi, privaţi de accesul la presa tradiţională, proliferează pe Internet, iar înregistrările video care îl denunţă pe Putin se bucură de un mare succes.

La 10 februarie 2012, Ambasada rusă la Chişinău a organizat o recepţie cu prilejul Zilei lucrătorului diplomatic al Federaţiei Ruse. În cadrul acelei manifestări ambasadorul V. Kuzmin a oferit cuvântul unei oarecare Nina Ştanski în calitate de “ministru de Externe al Republicii Moldoveneşti Nistrene”.

Notă: Aflând că separatiştii ruşi sunt invitaţi la acea manifestare, Ministerul de Externe al Republicii Moldova a ignorat invitaţia ambasadei ruse.

 

Întrebare: Moscova ne umileşte … a câta oară ?

Sursa: Jurnalul Istoricului de Veghe