Dora Vitalis

New blog, new name, new kind of everything

2014-12-16T18:21:00.000+02:00

My dears,

With pride and joy, I present you my new blog and my latest work. It took some time to put it all together, but I must say that it came out just the way I wanted.

This is the new place where you can continue to read my stories, to laugh and to click me each and every morning while having coffee.

Thank you all my dear friends for supporting me all these years!

Wish me luck and be there for me as usual!

Click the link Povestilepixuluimeu.com

Hugs & kisses,

Dora.

Scrisoare catre candidat

2014-11-06T15:19:00.001+02:00

Domnule Iohannis,

Nu va cunosc. Nici eu si nici alte milioane de romani, in afara de populatia Sibiului pentru care, in ultimii zece ani, ati reprezentat garantul suprem.

Ma uit cu stupoare la sutele de articole care se criu zilnic in Romania si care nu fac nimic altceva decat sa isi dea cu parerea despre un personaj care, aproape ca nu exista. Zeci de ziaristi si comentatori vorbesc si scriu despre dumneavoastra. Unii va aroga calitati fantastice, comparabile cu Mesia in lupta cu necuratul. Altii, din contra, vad in dumneavoastra un personaj care nu spune nimic si care nu poate nimic. Si, in ciuda tuturor celor spuse, bune si rele, toti asteptam acelasi lucru: o reactie.

Asteptam sa vedem in dumneavoastra un individ care vorbeste articulat despre problemele care ne vizeaza pe toti. Asteptam sa vedem un politician care nu se ascunde si care nu zambeste tamp, aproape teleghidat, de fiecare data cand se afla intr-un studiou de televiziune.

Probabil vi s-a mai spus, sau poate ca deja stiti : aveti o echipa de campanie slaba. Cei care va sfatuiesc, nu va sfatuiesc bine. Daca as fi fost in gasca asta v-as fi provocat in fiecare zi. Un bun comunicator ar fi trebuit sa stie asta. Ar fi trebuit sa va antreneze, sa va dreseze si sa va pregateasca pentru lupta ringului politic. In tarile cu traditie politica, staff-ul de campanie face asta. Ai dumneavoastra, prost pregatiti si fara strategie sau experienta, v-au postat in ring, v-au asezat pe-un scaunel si v-au lasat acolo. Eu v-as fi dat un branci si doua palme dupa ceafa. V-as fi scos din sarite si v-as fi pisat la cap pana sa imi fi dovedit ca raspundeti la stimuli, ca bateti cu mana in masa si va iesiti din fire.

Nu concurati la sefia unui pension de domnisoare. Ci la presedintia Romaniei. Iar de data asta, miza-i a dracului de mare. A fi combatant nu inseamna a te purta ca o lele cu gura mare. N-avem nevoie de latraci, ci de un om care sa isi sustina ideile cu fermitate si autoritate. Romania este o tara diversa si plina de oameni carora le place polemica. O tara in care, de la vladica la opinca, omul asteapta sa fie convins, vrea sa vada reactii. Pana sa aleaga, romanul vrea sa vada si sa auda.

Nu stam toti cu mana intinsa. Nu asteptam sa fim salvati de nimeni. Ne dorim doar ca ideologia pe care ati conturat-o in jurul numelui dumneavoastra sa capete forma.

Am auzit romani care nu va voteaza pentru ca "nu vor sa fie condusi de un neamt". Ei vor un roman. A naibii sansa pe dumneavoastra, domnule Iohannis. Sunteti un roman cu o educatie nemteasca. Dar cine sa stie asta daca nu va faceti auzit?

Anii de comunism si postdecembrismul care a urmat au pus o amprenta urata, meschina si deloc respectabila pe coloana vertebrala romaneasca. Aveti ocazia uriasa de a imbunatati lucrurile. Stiti ce zice romanul: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista!

Credeti in miza asta? Atunci luptati pentru ea.

Iar daca palaria de presedinte vi se pare mult prea mare, daca a iesi in fata oamenilor si a vorbi public va sperie si va inhiba in asa hal incat va ascundeti temator, atunci asumati-va inca de pe acum esecul. Un esec dureros si o dezamagire egala cu oprobriul.

Pe aceasta ultima suta de metri, domnule Iohannis, trebuie sa prindeti trenul. Puteti face istorie intr-un moment atat de sensibil si atat de prielnic pentru Romania. Oximoronic, ca intreaga societate romanesca pe care va ganditi s-o pastoriti.

Domnule Iohannis, daca va pasa de tara asta si daca vreti votul romanilor, iesiti in ring. Invatati de pe acum sa primiti si sa dati pumni. In Romania, cam cu asta se ocupa un presedinte.

O romanca.

Bye-bye and pa-pa!

2014-09-02T15:28:00.002+03:00

Pentru ca mi-e lehamite de monotomie si pentru ca-mi place schimbarea de mor, voi inchide acest blog.

Pun mana streasina si vad o alta perspectiva, cu subiecti si predicati, cu povesti din realitatea care ne inconjoara mai mult sau mai putin pe toti. Voi fabrica un proiect pe termen lung. Despre mine, despre altii si despre lucruri asa cum mi se arata ori cum mi le imaginez.

Consider ca a avea un blog este o treaba responsabila, fata de tine in primul rand, apoi fata de cei pentru care scrii. Mi-am asumat treaba asta inca din 2006 si recunosc ca a fost unul dintre cele mai frumoase exercitii de dezvoltare personala. Au fost ani in care am invatat sa imi gestionez emotiile, sa le imprastii pe toti peretii, sa le indes intre patru randuri ori sa le dilat pana s-au rupt in silabe.

Am crescut prin si cu vorbele mele, am invatat sa le conturez si sa scot din ele lucruri mai mult sau mai putin frumoase.

Multumesc tuturor celor care m-au citit!

Tighten Up by The Black Keys on Grooveshark

trei oameni. multe povești

2014-08-29T12:36:00.002+03:00

De ceva vreme nu am avut timp de povesti. Am fugit intre ce am de facut si ce trebuie sa fac, pe un repede inainte pe care-l reprim al dracului de mult. Si ma gandeam ca imi lipseste ceva, ca mi-e dor de ceva, ca nu mai facusem ceva de ceva vreme. Un ceva improbabil pe care nu stiam sa-l numesc. Pana intr-o seara cand m-am suit intr-un taxi in drum spre casa. Si atunci am stiut din prima ce mi-a lipsit.

Domnul Costica

Am urcat in taxi. Soferul se intoarce catre mine sa-mi zica ca, daca nu ma deranjeaza, sa mai zabovim vreo 2 minute pana s-o luam din loc pentru ca el are de impuscat niste inamici. Se juca pe tableta la o treaba online cu mai multi participanti. Un soi de macel a la Statul Islamic, barbarisme de oameni mari. Surad si zic ca nu ma deranjeaza. Pentru ca omul cu pricina avea pe fundal albumul meu preferat al lui Leonard Cohen. M-am uitat la discrepanta de moment si am tacut malc timp de fix doua minute. Punctual, domnul Costica, dupa cum am citit de pe legitimatia de sofer autorizat, a luat-o la drum. Galant. Undeva pe la 50 de ani, slab ca o gasca infometata, cu o camasa scrobita si o piele proaspat rasa. M-a intrebat daca imi place muzica. Am zis ca da. A zis ca are mai multe feluri, inclusiv jazz, opera, electronica. Numai manele sa nu-i cer, ca n-are.

- Pai de ce nu aveti manele?

- Pentru ca mi-a murit nevasta si nu suport muzica d-asta de jale.

Nu mai zic nimic, dar el continua sa-mi povesteasca despre cei 16 ani de taximetrie nocturna, despre clienti si faptul ca nu poate sta departe de oameni.

- Domnisoara, va zic, e o boala. Daca nu ies pe strazi doua zile, simt ca nu mi-am luat drogul. Sunt dependent de oameni. Imi place sa vad ce gandesc, sa vad cum arata si cum se poarta. Au facut si dragoste la mine pe bancheta, va zic!

Ma bufneste rasul si automat ma gandesc ca trebuie sa fie o picanterie.

- Cine, cand? Aproape ca era sa intreb si cum...

- Pai am luat intr-o noapte doi baieti. Domnisoara, va zic, frumosi tare, daca mie ca barbat imi venea sa ma uit numai la ei! Si s-au urcat in masina de la club. Dupa vreo 10 minute, ca trebuia sa-i las undeva in Corbeanca, unul din ei mi-a dat doua hartii de-un milion si mi-a zis sa trag retrovizoarea ca ei au treaba. Na! Ziceti si dumneavoastra, ce era sa fac?

- Sa mai cereti doua hartii.

- Alta data, sa vedeti! Eram pe acolo, pe la Lia Manoliu si-mi face unu' cu mana, ca sa-l iau. Am oprit. L-am luat. Dupa 3 metri, asta zice sa intorc masina si sa-l las in acelasi loc de unde l-am luat. Imi da 100 de lei si coboara. Ce era sa fac? Mi-am facut cruce, ca sunt multi tampiti.

Alta data, o doamna bine, dar cand zic bine, ma refer la haina de blana si geanta de piele din astea ca la revista, m-a luat prin comanda. Mi-a zis s-o las acasa si s-o astept ca vrea sa se schimbe si sa plece mai departe. Am asteptat. 30 de minute, 45, 50 de minute. Cand s-a facut ora o intreb pe dispecera daca sa mai astept, ca aparatul mergea. A sunat-o pe doamna. A venit la mine imbracata in capot. Si-a cerut scuze, dar a facut dus si-a adormit. Mi-a dat pana la ultimul banut. A fost cinstita, va zic.

Pai domnisoara, ziceti dumneavoastra daca nu am eu dreptate! Nu e bine printre oameni. Sa vezi ce le duce mintea si cum se poarta?

Ma gandesc ca are dreptate. De fapt asta imi lipsea si mie. Sa aud povesti, sa vorbesc si sa tac din gura in acelasi timp.

Celelalte doua povesti, doamna Vica si Marian, in postul viitor.

Enjoy the end of summer!

Take Five by Dave Brubeck on Grooveshark

summer moods

2014-08-20T18:57:00.001+03:00

I'm Not The Only One by Sam Smith on Grooveshark

Namaste!

2014-08-01T13:27:00.001+03:00

Ma intrebam cu ceva timp in urma de unde nevoia omului de a cauta metode alternative. De liniste si bucurie, de relaxare, de concentrare, dar mai ales de meditatie. Recunosc ca de mic copil mama m-a orientat spre mai multe forme de autocunoastere. Habar nu am cat si de unde putea mama sa se informeze despre yoga, Osho si alte practici care pe vremea lui Ceausecu erau oarecum tabu, dar era clar ca ceva din subconstientul ei rezona la toate astea. Mama m-a invatat despre respiratie, despre al treilea ochi, despre un Dumnezeu pe care ti-l formezi in tine, despre puterea magica a gandului si despre infinita imaginatie care te va plasea exact acolo unde iti zboara mintea.

Astazi observ cum din ce in ce mai multa lume "adera" la vechi practici. Vrechi la propriu. Mii de ani de invataminte si practici pe care noi abia acum le descoperim. Pentru ca, dupa parerea mea europenii, ca sa nu mai vorbesc de romani, suntem reticenti la nou si la schimbare. Ne-am obisnuit sa folosim tehnicile din fabricatie si doar atat. Mergem cum am invatat sa mergem, respiram cum ne-a fost dat si verbalizam cum scrie la manual. Si cam atat.

Dar in jurul nostru lumea evolueaza. La nivel macro schimbarile se produc, insa par mereu din acelasi registru. La nivel micro insa, nevoia omului de autocunoastere cred ca este, pentru unii cel putin, la cele mai inalte cote. Ma uit la exemplele bune de la langa mine. Oameni care s-au upgradat emotional si intelectual intr-un mod firesc, insa special. Si a incepe sa faci schimbari in mintea si in inima ta este cel mai greu. De fapt este foarte, extrem de greu. Pentru ca incepi sa nu mai fi egoist in primul rand cu tine.

Iar nevoia de liniste interioara, de tihna si echilibru e mai mare astazi ca ieri sau alaltatieri. Iar maine o sa fie si mai mare. Pentru ca exteriorul este un aliaj ciudat care ne influenteaza si robotizeaza.

A fi ca tine si nu ca ceilalti e oarecum cheia de bolta a vietii. Dar ca sa ajungi acolo iti trebuie dorinta.

All Is Well - for Inner Health and Tranquility Zen Spa by Meditation on Grooveshark

(nu) e de la vreme!

2014-07-31T18:00:00.004+03:00

Da, barbatilor le plac si le vor placea intotdeauna curvele. Si daca nu-s curve, sa fie macar cu privirea umeda, lascive din cap pana-n picioare, golase si pline de forme. Femeile care sa-i starneasca de la 50 de metri, pas cu pas. Fameile care sa le puna creierii pe jar si sa le anime muschii care nu mai pot sa miste prea mult.

Azi am numarat fix trei mosi care baleau la propriu dupa fete in pantaloni scurti. Fetiscane la vreo 25 de ani, coapte bine, verzi si zemuite, pline de o tinerete pe care ei nu mai au cu ce s-o prinda. Toti mosii albiti de vreme, incaruntiti precum incarunteste zapada ogoarele pe timp de iarna. Unul isi tara jumate din corp de la o hemipareza, altul isi tara bastonul, iar ultimul mintile.

Insa cu totii la un loc au prins repede ideea: ~~pasarica~~ nu are varsta.

Tataie, ce sa-i faci, uneori femeile ies bine in avantaj...

Summertime by Gare du Nord on Grooveshark

doar o idee

2014-07-30T18:54:00.001+03:00

In momentul asta imi strang bagajele. Sau imi fac bagajele. Oricum, ideea e aceeasi. Ma invart precum leul in cusca si nu stiu de unde sa incep si cu ce sa termin. Adun in cutii zeci si sute de amintiri, de bilete pe care mama mi le lasa prin casa, de invitatii la nunti, la evenimente sa la alte chestii... Pun in cutii carti pe care le-am citit in facultate si de care ma leaga cate-o emotie.

Recensamantul ultimilor 10 ani nu e usor. Incerc sa nu fiu atat de sentimentala, insa dau gres. Pentru ca 10 ani au fost un deceniu de glorie pentru mine. Au fost anii frumosi in care am invatat sa trec spre ceea ce se numeste "om mare". Au fost anii cu seva, in care am trait cele mai razna sentimente, cele mai cretine si frumoase iubiri. Cred ca abia azi inteleg lucruri pe care nu le-am inteles niciodata.

Ca suntem diferiti si de fapt la fel. Ca in fond ne schimbam dupa si pentru altii, ca in realitate sa fim aceeasi mereu. Mai inteleg ca hazardul e prioritar. Ca lumea e mai mica decat mare. Si ca oamenii cu care ne alegem sa mergem la un drum sau un altul ne slefuiesc.

Ce chestie!

Leave Your Lover by Sam Smith on Grooveshark

back on earth. from Heaven

2014-07-26T19:46:00.001+03:00

Mi-au trebuit 14 zile ca sa ma indragostesc iremediabil de Romania. Recunosc pentru prima data ca intotdeauna mi-a lipsit "acasa" atunci cand am fost la Cuca Macaii cu lunile. Insa, in 2 saptamani am invatat si am vazut despre tara mea atat cat n-am apucat sa vad in 30 de ani.Pentru ca oamenii pe care i-am intalnit, toti aflati pentru prima data prin Romania, au fost imbatati de frumusetea si candoarea plaiurilor pe care le-au gasit pe la noi.

Dupa doua saptamani in care am umblat in lung si in lat, in care am mancat bucate pe care nu mai pusesem gura, dupa ce am vazut fauna si flora de care habar nu aveam ca exista, dupa rezervatii naturale protejate, pe arii de zeci si sute de hectare, locuri care mi-au taiat respiratia la propriu prin atata har dumnezeiesc intrupat la un loc, dupa ce am vazut cele mai frumoase apusuri de soare in Maramures, dupa ce am intalnit oameni domoli si vrednici, am inteles ca a fi romanca este, fara doar sau poate, pentru mine una, un privilegiu.

Am aflat povesti despre tara mea, am inteles mai bine ca natura ce ne inconjoara e buna precum zorii zilei de vara si ca eu, imi asum de ieri inainte sa fac ceva mai mult pentru tara in care am crescut.

Promit sa fac recomandari despre locuri si oameni, sa dau detalii despre incantarea mea absoluta si sa fiu, pana la urma, obiectiva.

Hai noroc!

Doina din Maramures by Maria Tanase on Grooveshark

Ciocolată, fată?

2014-06-26T17:57:00.000+03:00

Pentru ca e campionat si pentru ca femeile sunt slobode la gura asa, de obicei, daramite dupa vreo 3 pahare cu vin, am ascultat cu interes serile trecute cate ceva despre pofta trupeasca si imaginatia muierii febrile.

Asa am aflat ca sunt femei care stiu nume de fotbalisti de care habar nu aveam ca exista. Unii brazilieni, unii din Ecuador, Uruguay, Camerun!! sau Olanda. Jucatori de ciocolata care transpira bine, trag cate-o flegma si o iau, ati ghicit, de la capat!

Carevasazica sunt femei care se uita la fotbal doar pentru ca joaca sportivi de culoare. Mai in gluma sau mai in serios, mai la fala sau mai la misto, o mana de femei intre 29-35 de ani au inceput sa arunce pe pereti cu fantezii despre ce ar face si cum ar face cu barbati de ciocolata. Pudica nu-s, insa daca as fi asistat la o discutie barbateasca despre fantezii cu asiatice, as fi fost clar mult mai putin rosie in obraji.

Cand fetele stiu ce vor, stiu sa descrie pictorialul in cele mai concrete cuvinte si actiuni. Au harul de a nu fi brutale in vorbe precum barbatii. Incita discutia in creionari lascive, pasionale, alunecoase, pana cand incepi sa remarci ca gura iti e intredeschisa. Erotismul lingvistic e mult mai apetisant la femei. Pentru ca au o imaginatie de la care nu fac rabat nicio secunda, pe care o tureaza zilnic in mii de feluri si la care fac apel fara nicio stanjenire.

Cand o femeie iti vorbeste de sex si ciocolata, amandoua substantivele in aceeasi propozitie, va garantez ca restul adjectivelor sunt la superlativ absolut!

I'm a Man by Black Strobe on Grooveshark

Mirii, nașii și sarmala

2014-06-18T14:08:00.002+03:00

Imi aduc aminte cum in frageda pruncie, pe timp de vara, ai mei nu faceau nimic altceva decat sa mearga la nunti. Week-end de week-end tata si mama se gateau si-si lustruiau pantofii ca la circ. Imi aduc aminte de nuntile de la Casino-ul din Constanta, de la Hotel Palace, de toate carciumile cu rasunet de prin statiuni, una mai de fita ca alta, de piscoturile si sampania de la Casa Casatoriilor si de toate miresele care, sincera sa fiu, mi s-au parut intotdeauna la fel.

Dupa zeci de ani in care au topait pe la nunti si-au facut figuratie cu zambetul pana la urechi, ai mei au conchis: "Lasa, mama, ca la cate nunti am fost noi, o sa aveti si voi cu cine sa faceti nunta!".

Si, sictirita de ideea de nunta si de concluzia alor mei, de balamuc cu strigare si plic alb impodobit cu un salariu mediu pe cap de locuitor, am hotarat ca nuntile sunt o chestiune sensibila. Adica ma duc la nunti doar daca vreau si nu pentru ca trebuie si, mai ales, daca am o legatura onesta cu oamenii respectivi.

Pe subiectul nunta, in Romania, poti scrie romane. Este unul dintre cele mai obsedante evenimente pentru viitoarea mireasa cu analizele si actele la zi, este "cea mai fericita zi din viata ei", plus rochia alba si imaculata cu dantele de plastic care se lipeste de transpiratia in valuri de prin bisericile doldora cu mamaite necunoscute si nenici de la tara. Plus stresul maxim in alegerea meniului, a bauturilor, a tortului in 7 etaje si 3 culori, a dansului mirilor, a juramintelor mai nou si mai americanesc.

Nunta ca nunta, insa chestionarul de dupa, setul de intrebari care ti se vor pune mereu dupa fericitul eveniment este idilic. Va rog sa fiti atenti de acum inainte si veti vedea ca astea-s toate:

- Te-ai distrat? Frate, dupa posibilitati, ca nu a depins numai de mine. Uneori e mai mult fun la mort decat la nunta.

- Mireasa, mireasa cum a fost? A fost frumoasa? Uita-te la ma-sa si te prinzi repede...

- Mancarea a fost buna? Eh, asta este un aspect care ma incita. La ce dracului te astepti sa mananci la o nunta? Daca e una normala, in care mirii sunt cu scaun la cap si n-au constipatii de boieri imbogatiti peste noapte, iti vor pune sub barbie vesnicul Salam de Sibiu in forma de trandafir, patul de icre si tartina unsa cu ficat, 5 sarmale cu smantana, putina fripturica rece de dobitoace si una felie de tort dulce cat sa-l tii minte o luna. Daca mirii sunt cu pretentii si vor sa sa le bifezi stradania stradania, atunci iti vor servi rulada de mistret tinut la bait de pe vremea lui Stefan, alaturi de o ciuperca rara din Andaluzia, 3 frunze de spanac bio, crescut cu lacrimi de roua si, la piece de resistance, o pulpa de caracatita ucisa cu spada de mana unui vanator de lei. La fițălăi, desigur, tortul nu e tort. Sunt o serie de prajiturele prinse la mijloc cu o spuma de lapte de pasare, toate invelite intr-o ciocolata poleita cu aur si accesorizate cu cristale comestibile.

Si cu toate ca sunt carcotasa si nu imi plac nuntile, uneori imi mai picura cate-o lacrima cand vad bietii porumbei chinuiti de proaspatii insuratei prin curtea bisericilor. Momenrul in care ii scot din colivii ca sa ii inalte la cer este peste puterea mea de intelegere.

Zboara, puiule, zboara!

Ps: pe mireasa din poza nu o cunosc, dar mi s-a parut superba.

Seven Nation Army by The White Stripes on Grooveshark

povești și oameni

2014-06-16T13:41:00.002+03:00

Se face ca oamenii, pe rand, sa mi se confezeaza intr-un mod pe care de multe ori nu l-am inteles. Pentru ca le zambesc, pentru ca uneori sunt distanta si las impresia ca stiu sa tac sau poate pur si simplu fata mea invita oamenii la a spune povesti. De mic copil am fost confidenta oamenilor mari, a intimitatilor care erau prea mari pentru o minte ingusta de copil, a unor povesti care erau mai alambicate si mai incurcate decat cele ale personajelor din cartile de pe noptiera.

Peste ani, ascultatul povestilor s-a impleticit cu meseria mea. Ascultam povesti si le dadeam mai departe cu titlu de stire. Povesti cu tenta politica de data asta, economica si sociala. Insa intotdeauna, cel mai mult m-am bucurat de povestile la botul calului, ale oamenilor simpli, ale celor cu care m-am imprietenit in tren, prin avioane, pe pescadoare sau intre doua statii. Pentru ca astea sut autentice, sunt taiate cu foarfeca dintr-o realitatea bruta, sunt stropite cu lacrimi de dor si de dragoste.

Una dintre cele mai tulburatoare povesti a fost a unei familii de tigani. Timp de doua ore si ceva, in tren, dinspre Constanta la Bucuresti. Atunci intimitatea, care nu lipseste niciodata cand cineva are sa-mi zica ceva, a fost la cote maxime. Asa s-a intamplat ca o familie intreaga, vreo 6 la numar, a ales sa-mi arate gaurile din coaste, picioarele de lemn, pielea arsa din cap, pentru ca nu stiu cine ii scapase puradelului tigaia cu ulei incins taman pe cap si tot soiul de cicatrici ale traiului la risc. M-am imprietenit cu ei, am facut schimb de numere si m-au sunat constant de Craciun, de Paste si de ziua mea ca sa-mi ureze cele bune. Nu am facut nimic niciodata pentru ei decat sa le ascult povestea.

Anii in care am mers prin saloane, sa ma epilez, sa ma tund, sa-mi fac unghiile, m-au plasat pe cate un scaun de spectator. Am ascultat povesti. Multe ciudate, multe exact ca in telenovele, iar cele mai multe atat de diferite de viata mea.

Fiecare poveste isi alege un om, iar omul incepe sa-si incununeze propriul basm.

Pot spune doar ca povestile sunt mereu impartite pe sexe: feminine, masculine si neutre. Alea feminine sunt spumoase, lacrimogene de cele mai multe ori, uneori false si fade, pentru ca femeia, din constructie, e neinteleasa. Alea masculine sunt cam tot timpul cu tenta de teribil. La ei apare tragicul, extazul, riscul si primejdia. Iar daca n-au avut parte de o copilarie activa, barbatii risca sa fie penibili la maturitate. Neutrele sunt filmice 100%. Cand barbatul si femeia se lupta pentru titulatura naratiunii iese un partaj cu sange. O competitie lingvistica de deliciul cartilor cu bancuri, mai ales cand cei care iti povestesc sunt priteni buni cu bautura, au cel mult 4 clase primare si multe chestii de zis.

On the Sentimental Side by Billie Holiday on Grooveshark

Crazy: summer & me

2014-06-11T17:57:00.004+03:00

Pentru baiatul asta care canta mai jos am facut o pasiune. Ahhh, il ascult cand lucrez, cand gatesc, cand ma tolanesc cu o carte-n mana, cand ma clabucesc in cada si cand aranjez florile prin casa.

Si pentru ca sunt multe grade in termometru, pentru ca e oficial vara, pentru ca mai e putin si schimb si mai oficial prefixul si cam tot ce e in jurul meu, de la casa, masa, masina, ma apuca nebunia. Si cand ma apuca, ma tine ceva. Si cand ma tine, nu pot decat sa sar coarda, sa-mi bag picioarele in slapi si sa beau. Ceai verde.

From Eden by Hozier on Grooveshark

Jurnal: Planuri de lene

2014-06-02T21:36:00.002+03:00

Imi impun o mentalitate totalmente agrara. Dupa primele rasaduri de plante aromatice din care n-a iesit nimic, merg mai departe. Voi planta un hamac, vom sadi un acoperamant de ploaie si vom fixa bine focul de tabara.

Toti de prin jurul meu se plang de batranete. Probabil ca si eu simt la oase sindromul 30, cand incep de mi s-asaza țiglele pe casa, cand am, din nou, chef de alte culori la cosite, cand as bea roze din zori si pana seara intr-un continuu efect de capilaritate si cand tot ce as face ar fi sa sed binisor la un soare domol.

Cartile sunt ceva pe care nu am mai pus mana, la fel ca alte cateva domenii pe care nu le-as mentiona aici.

Cat despre vara asta, e nebuna. Mi se urca-n carca precum o mata flamanda, imi baga vantul in ureche si-mi sureia chestii promiscue.

Ironica si trandava. Asa va fi toata incepand de ieri.

Someone New by Hozier on Grooveshark

Căcăstoarea contemporană e pompoasă

2014-05-21T13:22:00.001+03:00

"Imi doresc o scoala in care sa nu se predea nimic.
Pentru ca astazi toti stiu sa dea lectii." - Cioran

Asta scria ieri pe peretele unui bloc. Zilele trecute Norman Manea spunea intr-un interviu ca este ingrijorat de faptul ca avem o penurie de oameni care sa critice. Si nu se referea la de-alde Gica Contra, spargatori de seminte care au ceva impotriva tuturor. Ci la demnitate, la cunostinte si constiinta treze, la a alege dintre ce are valoare si ce nu.
Si asa si este. Am ajuns sa ni se para fantastic ca nu stiu ce blogger debiteaza trei fraze oarecum inteligente, iar trei fufe nespalate pe cap se dau cu smac si ajung sa dea "tonul", sa tina loc de intelectualitate. Totala lipsa de valoare si consistenta. Aparente ambalate pompos si mult nonsens.
Si trist mi se pare ca, cu cat esti mai vulgar, mai plin de scarba si de sila fata de "comun", cu atat dai mai bine.

Yellow by Coldplay on Grooveshark

from all times my favs

2014-05-13T20:21:00.002+03:00

Da, exact cu asta ma ocup. Cand nu mesteresc in atelier, cel mai mult imi place sa am grija de flori si sa ascult muzica. Si florilor le place muzica.

Dreams do come true!

Both Sides, Now [Version] by Joni Mitchell on Grooveshark

The Ground Beneath Her Feet by U2 on Grooveshark

Chill Out (things Gonna Change) by John Lee Hooker on Grooveshark

Poem Rouge by Gare du Nord on Grooveshark

Smile by Charlie Chaplin on Grooveshark

Blue Eyes Blue by Eric Clapton on Grooveshark

Air by Bach on Grooveshark

Una lunga storia d'amore by Gino Paoli on Grooveshark

The Seeds by The Roots on Grooveshark

The Man That Cant Be Moved by The Script on Grooveshark

Hai, gata!

i like to linger

2014-05-12T15:24:00.000+03:00

Si sa dea naiba daca nu e asa! Iar in cazul in care nu dati de mine, nu va pot onora invitatiile sau iesirile sa stiti ca, asa cum spune si cantecul de mai jos, exact cu asta ma ocup. Strang niste maruntis ca s-o sterg la casa de vacanta.
Am zis, am zis.

You and I by Ingrid Michaelson on Grooveshark

Jurnal: bujori in boboci

2014-05-11T21:49:00.001+03:00

Intre nori si soare aleg razele. Pe strazile unui Bucuresti care mi-e din ce in ce mai drag cu toate ca-l ignor voit uneori, am inceput sa trag obloane urechilor si sa las ochii sa priveasca-n voie. Case de poveste, maslini in ghivece in curtea unor oameni pentru care viata are aroma, strazi cu nume amuzante si o mana calda care, in ultimii 15 ani m-a apucat mereu de brat. Am ras, am ascutat si incerc sa nu trag concluzii. Dupa o cafea cu aroma de vanilie am ajuns acasa si am revazut cu atentie "Guess who's coming to dinner", pe care l-am pivit cu alti ochi de data asta. Mi s-a parut duios si perfect realizat, fara urma de ezitare.

Intre frumusetea femeilor pe care, din pacate, azi le pot numi "de epoca", mi-am turnat vin intr-un pahar cu picior si am tinut o lunga conversatie cu cea mai optimista femeie pe care o cunosc: mama.

Si iata ca trag linie la finish de week-end. Un zambet intr-un colt de gura care inseamna ca imi plac oamenii in toate formele si culorile lor.

Si Mina. Mina imi place tare.

Grande Grande Grande by Mina on Grooveshark

memoria

2014-05-08T11:18:00.001+03:00

Formal education will make you a living; self-education will make you a fortune.

- Jim Rohn -

Take my to Church by Hozier on Grooveshark

Nu am găsit un titlu. Primesc sugestii :)

2014-05-07T11:07:00.004+03:00

Suntem complicate si va schimbam vietile intr-un mod la care nu v-ati fi gandit niciodata. Va umplem casa si sufletul de acareturi, punem stapanire pe baie si ajungem sa facem asta si cu inima voastra. Capriciile ne sunt de cele mai multe ori carte de vizita. Ne schimbam precum vremea, iar la o data fixa pe luna aproape ca va mancam ficatul. Suntem in mii de forme si culori, o impletitura artistica de emotii, contradictii si elemente care poate ca nu-si au inca o definitie clara nici macar in dictionar.

Din dragoste, sau poate ignoranta, ajungem sa ne confundam cu mamele, surorile si prietenele voastre. Pentru ca ne luam prea mult in serios. Asa uitam sa fim iubite. Simple iubite. Iubitele care rad in hotote la glume proaste, nu mamele care va fac teorie. Iubitele care va iubesc, nu surorile care va alearga prin casa cu doctoriile la prima tuse de iarna. Iubite si dor atat, nu confidentele cu care sa vorbiti de meciuri sau cu care sa stati la o sezatoare baieteasca.

Ieri am vazut un cuplu frumos. El isi tinea iubita de brat. Ea era bucuroasa cu asta. Ii mangaia fin mana si ii radea din priviri. Iubita domnului in cauza, la o varsta in jur de 80 de ani, sigur ii era si sotie de cel putin cinci decenii. Insa din felul in care se purta, era o simpla iubita.

Nicest Thing by Kate Nash on Grooveshark

memoria

2014-04-29T09:41:00.001+03:00

it takes much more than good looks to be a woman

Undress Me Now (Instrumental) by Morcheeba on Grooveshark

Jurnal: Stella

2014-04-28T14:31:00.001+03:00

Dupa ce am asistat la formarea unei familii fara reflexe de "românism", am mers mai departe. Pe strazile unui Bucuresti care sambata s-a scaldat in soare. La prima trecere de pietoni am inceput sa-mi pun si prima intrebare pe care, de altfel, nu as vrea sa mi-o pun in urmatorii 15 ani cand fiica-mea imi va cere una bucata de geanta Louis Vuitton din ultima colectie. Ce-i raspund? Acum stiu, insa atunci vom vedea... Si asta pentru ca in fata mea, la aceeasi trecere si pe aceeasi strada, pe umarul unei tinere si crude adolescente de plus minus 16 ani atarna si mai tanarul exemplar de-un verde corcodus al celebrei case frantuzesti.

Dupa ce am trecut strada, cu gandul la un viitor pe care nu stiu de ce tot incerc sa-l complic, am rasfoit revista. Ma chinui de ceva ani sa ajung la Teatrul de Revista. Din curiozitate si din dorinta de a o vedea pe Stela. Ah, doamne, ce ar fi meritat femeia asta 2 de L in dulcele-i prenume. In satele unite din Romania, a mers si asa...

Ajunsi la revista am incercat, si-o spun cu toata onoarea, sa ma cred in Las Vegas. Dupa cum aratau toate cortinele din lurex, dupa band-ul live din spatele lor si dupa rochiile trashy ale actritelor, cam toate indiciile duceau la Vegas. Insa au aparut textele, glumele, baletul dansant si replicile fortate ale unor textieri modesti.

Asa am inteles ca cele doua ingrediente pe care se bazeaza textele sunt Sexul si Politica. Ah, dar sexul, daca e imbracat frumos intr-o gluma, poate fi un izvor nesecat de hohote si ras. La fel si politica. Insa, ca sa ajungi sa faci asta, iti trebuie ceva fler, ceva mai mult talent si un pubilc care sa guste glumele inteligente si nu apelul la anatomie. Cat despre balet, as putea spune multe, insa m-am oprit doar la pretextul ca teatrele romanesti nu-si permit salarii grandioase. Asa incat nici pionii nu sunt cei mai buni. Trist, insa adevarat.

In final a aparut Stela. Doamna Stela careia, copil fiind, i-am ascultat toate discurile, i-am invatat replicile pe de rost si, careia, i-am purtat intotdeauna o admiratie deplina.

Stela Popescu este o doamna fara grad de comparatie. Printre public, oameni simpli, in majoritate covarsitoare pensionari platitori de bilet intreg, Stela a venit sa cante si sa incante. Trup si suflet toata, cu aceeasi postura demna, cu aceeasi coafura de-un roscat intimidant, imbracata simplu, dar pe tocuri.

M-a impresionat teribil prin daruinta si seriozitate. Nimic fals, nimic ostentativ, ci un talent fantastic si o iubire impresionata fata de spectatori. Nu ma intereseaza de reclamele la farmacii sau de alte forme de subzistenta la care a facut apel. Aici vorbesc de Stela Popescu, actrita de revista. Lectia Stelei a fost despre iubire si pasiune. Iar asta voi tine minte meu.

Stormy Weather by Etta James on Grooveshark

inimi firave

2014-04-25T09:51:00.001+03:00

Titlul acestui post vine de la joaca de aseara cu Ioana. M-a invitat sa ne jucam de-a mama si copilul, iar unul dintre felurile de mancare pe care le-a asezat pe farfuriile ei roz de platic a fost "inimi firave". Dupa ce mi-a pus pe farfurie doua inimi mici de silicon, am zambit tamp si m-am gandit ca un copil te va face mereu sa vezi viata cu ochi mai buni.

Tentatii catre lume. Telefonul care suna si oameni care nu stiu sa spuna ce vor. Greseli din care lectia nu se invata. Iubiri dupa care fugim o viata intreaga si dezamagiri care ne lasa capul plecat. Toate astea si inimi firave. Oare ce intelege Ioana prin inimi firave? Habar n-am. La 6 ani stie si pricepe lucruri pe care eu, la 30, abia le descopar. Insa cred ca inimile firave isi au frumusetea lor. Uneori se zgarie, alteori se sparg, uneori le pica cate-o bucata care creste greu la loc. Dar inima, asa cum e ea, te va face sa vezi mai clar totul din jur.

Without A Word by Birdy on Grooveshark

Almost 30!?

2014-04-16T11:35:00.000+03:00

M-am gandit pe la 21-22 cum dracului o fi la 30. Cifra asta rotunda mi se parea total inexpresiva si prafuita. Un fel de prag mental si fizic dincolo de granitele intelegerii mele de pustoaica in manisfestare. Insa, pentru ca nu am fost niciodata precoce din niciun punct de vedere (e si nu prea de bine), ma declar oarecum satisfacuta si de vreme, si de varsta.

Care va sa zica 30 era pentru mine un fel de pisc la care, odata ajunsa, nu poti decat sa incepi sa-ti tragi pieile de pe la genunchi in sus, sa dai start la treaba cu botoxul si liposuctiile, mai faci o ancorare pe la sani si pe la ochi, etc... Frate, ma gandeam ca tre' sa fie groasa. Mai mult, e varsta aia la care incepi sa mirosi a voma de la colici, a tocanita si transpiratie pentru ca dusul e cumva ultima chestie la care ajungi datorita celor 3 copii de varste improbabile pe care sa-i fi turnat in ultimii 3-4 ani de cand ti-ai fi pus pirostriile. Adio sala, masaj, cosmetica. Mustatile au devenit un bun important... Acopera ridurile.

Acum trebuie sa fi ajuns, in sfarsit, o femeie matura si responsabila. Intre viata de familista convinsa si zilele lungi de la job, cand zeci si sute de bilete galbene trebuie sa-ti fi acoperit biroul care are pe usa o placuta cu o functie importanta, mandrie pentru niste parinti care vin in week-end sa scoata plozii la plimbare, sa dea cu aspiratorul, sa faca 3 feluri de mancare si sa calce niste maldare de camasi, lenjerii si jeansii in care nu ai mai intrat de cand ti-ai dat disertatia la master, totul e ca in povesti. Povesti horror.

Of, iar partenerul tau, acel Mascul Alfa pe care l-ai cucerit cu un fund ferm si conversatii la granita dintre inteligent si lasciv, e acum si el ceva mai copt. Acum, cand tu ai 30, el se apropie vertiginos de 4 decenii si o burta pufoasa.

Stop cadru folks! Scenarita apocaliptica de 30 de ani nu are de-a face cu realitatea. Multumesc Iisuse pentru intelegere! Pentru ca am tocit prea mult in adolescenta si am fost adesea sub influenta cartilor de filosofie, gramatica si critica literara, timp in care nu am crescut un animal de companie, ci propriile-mi dioptrii, eh iata ca imi recuperez adolescenta la 30 de ani. Ce sa-i faci, se mai intampla! Promit sa recuperez doar adolescenta, nu si varsta dintre 30 si 45. Ca stiti, mai vedeti babe prin oras impopoțânate ca niste cucuvele "fresh", rujate si fardate a posteriori unor decenii la care tanjesc. Au unghii mov-ciclame si niste rochii scuuuurte care le scot la iveala nimic altceva decat venele de-un albastru infinit! Nooo, asa nu!!! Ma opresc doar la adolescenta. Noroc chior, ca ma ajuta si trendurile. Vreau sa fiu si eu o Lolita coapta, cu bustiere inflorate, cosite in vant si rochii retro, sa ma plimb cu "Fabiano" pe-un scuter in Taormina, sa halesc o felie de pizza in cartierul italian din New York si beau un pahar de sampanie pe-o plaja la Mediterana, imbracata doar cu slapi. Nu de alta, dar la 18 ani nu aveam buget pentru asa ceva.

Ce sa-i faci, lasam copiii pe mai tarziu. La fel si tocanitele, colicii si diareea. Acum merg sa urlu la concerte, sa-mi trantesc un tatuaj, sa trag de fiare si sa vorbesc murdar.

Happy 30's, I tell you!

New York by Paloma Faith on Grooveshark

emotion has it all

2014-04-15T08:19:00.002+03:00

Emotiile sunt structura de baza a vietii pe care o traim. In ce facem, ce spunem, ce atingem, ce scriem, ce cantam, ce fabricam si asa mai departe. Poate ca de asta multe din lucrurile care ne inconjoara par sa fie lipsite de consistenta ori de valoare. Pentru ca se vede cu ochiul liber lipsa de implicare. Vorbele sunt spune ca sa fie spuse, cuvintele scrise ca sa fie scrise, filmele facute ca sa fie filme. Dragostea? La fel si ea.

Exista o mana de oameni, incepand cu mama si tata, care m-au invatat un lucru primordial: e important sa stii cum, cand si de ce sa lasi urme. Iar urmele astea sunt toate emotii. Exact ca un val de miros fin in urma unei femei care abia a parasit incaperea.

Implicarea noastra astazi e minima. Cam in orice si cam in toate. Putini oameni scriu? NU. Putini oameni scriu sincer. Si mai putini dintr-o pasiune nebuna.

Nu va plangeti ca lucrurile nu mai sunt la fel. Nici ca nu mai gasiti perechea perfecta, nici ca lucrurile sunt din ce in ce de mai proasta calitate. Toate astea se intampla pentru ca nimeni nu mai da valoare emotiilor. Pentru ca emotiile costa. Timp si energie.

Criminali sunt toti cei care le sugruma, le calca in picioare sau le starpesc cu buna stiinta.

Emotia e cea mai frumoasa forma de viata. Si, tocmai de aia, in lipsa lor, suntem, cu totii, doar niste roboti. :(

Fuel to Fire by Agnes Obel on Grooveshark