Prezentarea mea despre “Marketing in criza” s-a bazat pe creare unui mini-plan in sase pasi:

1) Analizeaza situatia actuala
- situatie/valoare active/pasive
- situatie/valoare credite. Identificarea si deschiderea unor linii de credit on hold. Sau macar pregatirea actelor pentru un posibil credit ( audit financiar)
-identificarea pozitionarii companiei in relatie cu clientii
- discutii despre criza cu partenerii/directorii

2) Re-identificarea strategiei si Identificarea atenta a Competentelor companiei

3) Crearea de parteneriate si outsourcing-ul tuturor componentelor ce nu fac parte din Core competencies

4) Seteaza KPI, milestones clare, centre de profit si analiza separata a acestor centre.

5) Work harder. Re-analizeaza strategia periodic si executa un fine tunning.

6) Pray a lot.

In scurt timp voi participa insa la un event care se va focusa pe toate aceste teme in mod clar si le va detalia. Un event care nu s-a anuntat dar ale carui planuri si concepte m-au entuziasmat. Un event de/in Cluj .

Pina atunci “sa auzim de bine” si sa ne pregatim de furtuna care ne va lovi. caci nu cred ca mai exista cineva care sa nu creada ca vom avea de infruntat o perioada dureroasa.

Details ?

“Cum deja v-aţi obişnuit, contăm pe prezenţa Dumneavoastră! Taxa de participare este de 200 RON pe eveniment, sumă ce acoperă şi meniul deosebit al gazdelor de la Residence şi nu există altă taxă de membru. Pentru plata taxei, care reprezintă şi confirmarea dumneavoastră de participare, aveţi la dispoziţie contul:  RO12 BRDE 441S V299 2390 4410 – BRD Unirea, titular Federaţia Junior Chamber International Bucureşti sau puteţi achita cash la intrarea în sală.
Programul este următorul: întâlnirea va începe la ora 19:00 cu networking liber. Între orele 20:00 şi 21:00 va avea loc dezbaterea urmata de o sesiune de Q&A. După orele 21:00 networking-ul va continua cu un cocktail în spaţiul generos oferit de Residence Cerisiers. Avantajele de a deveni membru al Business Target Club sunt:
o Networking-ul cu oameni de calitate – antreprenori şi manageri, selectaţi numai pe bază de recomandare din partea membrilor existenţi.
o Tema propusă a lunii va aduce în prim plan TENDINŢE prezentate de către specialişti aflaţi în avangarda domeniului lor pe piaţa din Romania, oameni care sunt la curent cu ultimele tendinţe mondiale în sfera activităţii lor.
o Destindere la un cocktail în compania unor prieteni şi a unor oameni care împărtăşesc aceleaşi valori.
Vom avea astfel acces la resurse informaţionale şi relaţionale preţioase pentru dezvoltarea propriilor afaceri sau pentru atingerea unui nivel superior de conducere a companiilor.”

Ce ma face sa am aceste predictii nefaste ? La fel ca in primul caz si acum brokerii, VC’urile sau antreprenorii s-au lasat purtati de un val de entuziasm necontrolat. Numai descrierea unui proiect ca fiind 2.0 il facea sa fie sustinut financiar si finantat. Entuziasmul se baza pe traficul mare pe care sistemul de social-network il genereaza. Pina aici totul pare ok. De aici insa urmeaza problema.

Primul serviciu care a scos internetul din gaura colapsului a fost Google. Se crease astfel un nou erou al Internetului. Un erou atotputernic si care parea ca reinventase totul. In realitatea schimbarea nu era atat de drastica. Analiza la rece arata doar schimbarea superficiala a metodei ( din banner in AdWords, care, in esenta, este tot un banner) nu si a modelului de business care ramine Reclama.
Reclama care este,da, mai targetata, mai usor de masura, mai ieftina si totusi .. reclama.
Aceste schimbari au atras mai multi spenderi in sistem, a democratizat reclama dar… nu a schimbat regula jocului. Seamana cu revigorarea Wall-Street-ului prin atragerea populatiei ( a banilor populatiei) in ring alaturi de banii marilor jucatori. Dar si acest model este atat de vechi.

De aici incepe visul. Conceptul de 2.0, de social networking, de interconectare si de trafic mare. Conferinte , vise, concepte aparent noi. Vise. Realitatea demonstrata de planurile de marketing si analiza de business ne arata insa o aceeasi Marie cu alta palarie. Dar cine a mai avut timp de analiza in valul de entuziasm si endorfine generat de aceste doua noi concepte.
Totusi vedem ca ,in afara de AdWords, nimic nu pare sa aiba o finalitate finanaciara. Twitter ramine un mister la nivel de incasari, Mobile technologies nu au un impact major, retelele sociale par a avea trafic dar o problema in monetizarea acestuia.
Tehnologiile Wifi au prins radacini dar nu genereaza un revenue care sa ne scape de bannere. Si ele folosesc bannerul mult discutat.
Lumea Mac este funny si placuta la atingere dar nu a generat un alt model de business in Internet.
Retelele sociale devin mici cluburi de ajutor reciproc care, pe masura ce se extind si devin “autosuficiente”, tind a pierde legaturile cu piata reala.
Google lanseaza aplicatie dupa aplicatie dar core-ul ramine..reclama.
SOA este un nume frumos dar la sfarsitul zilei banii ne vin din alte directii.

Avem trafic si nu stim cum sa il convertim in cash in afara metodelor care au dus si la prabusirea dotcom-urilor in 2000. Ne lipsesc metodele de monetizare si foarte putine siteuri 2.0 au un break-even.
Si este momentul in care ne intrebam daca ceva s-a schimbat cu adevarat dpdv business.

Fenomenul 2.0 imi pare astazi o masina noua, total schimbata si extravaganta dar cu un motor vechi din 1995. Unul care depinde de bunavointa unor jucatori traditionali ( agentiile de advert reprezentante ale media-spenderilor clasici, invechiti).

Ciprian Stavar sugera “Sa omoram bannerele”. De acord. Dar daca le vom omora oare nu omoram internetul ?
Cu ce le vom inlocui? Cu finantarile unor angel investor mai entuziasti decat noi? Care vor dura.. cat ?
Oare bannerele nu sunt mai sincere decat toate aceste “proiecte speciale” care au o agresivitate mai mare ( homepage takeover, backround branded, sponsored categories etc) ?

Exista insa si vesti bune ? Nu. Deocamdata nu exista un alt model care sa fie fiabil, testat si care sa garanteze existenta noului Internet. Cel putin nu exista modele care sa le vad aplicate si care sa aiba un impact major. Daca imi veti raspunde cu e-commerce, cu affiliates, cu referinte, cu MLM, voi fi de acord ca ele pot genera venituri. Dar nu au fost adoptate la scala larga si sunt….si ele tot tehnologii 1998.

Hudson, we have a problem. Si daca nu gasim modele noi de business care sa ne asigure sustenabilitatea vom avea o noua criza a Internetului. Dar se pare ca ne obisnuim sa traim intr-o criza sau revolutie continua.

“In perioada 19-20 martie 2009 va avea loc primul curs intensiv de publicitate online deschis organizat de Marketeer.net.

Feb 26th 2009 | SAN FRANCISCO
From The Economist print edition

Even online, the neocortex is the limit
THAT Facebook, Twitter and other online social networks will increase the size of human social groups is an obvious hypothesis, given that they reduce a lot of the friction and cost involved in keeping in touch with other people. Once you join and gather your “friends” online, you can share in their lives as recorded by photographs, “status updates” and other titbits, and, with your permission, they can share in yours. Additional friends are free, so why not say the more the merrier?
But perhaps additional friends are not free. Primatologists call at least some of the things that happen on social networks “grooming”. In the wild, grooming is time-consuming and here computerisation certainly helps. But keeping track of who to groom—and why—demands quite a bit of mental computation. You need to remember who is allied with, hostile to, or lusts after whom, and act accordingly. Several years ago,  therefore, Robin Dunbar, an anthropologist who now works at Oxford University, concluded that the cognitive power of the brain limits the size of the social network that an individual of any given species can develop. Extrapolating from the brain sizes and social networks of apes, Dr Dunbar suggested that the size of the human brain allows stable networks of about 148. Rounded to 150, this has become famous as “the Dunbar number”.
Many institutions, from neolithic villages to the maniples of the Roman army, seem to be organised around the Dunbar number. Because everybody knows everybody else, such groups can run with a minimum of bureaucracy. But that does not prove Dr Dunbar’s hypothesis is correct, and other anthropologists, such as Russell Bernard and Peter Killworth, have come up with estimates of almost double the Dunbar number for the upper limit of human groups. Moreover, sociologists also distinguish between a person’s wider network, as described by the Dunbar number or something similar, and his social “core”. Peter Marsden, of Harvard University, found that Americans, even if they socialise a lot, tend to have only a handful of individuals with whom they “can discuss important matters”. A subsequent study found, to widespread concern, that this number is on a downward trend.
The rise of online social networks, with their troves of data, might shed some light on these matters. So The Economist asked Cameron Marlow, the “in-house sociologist” at Facebook, to crunch some numbers. Dr Marlow found that the average number of “friends” in a Facebook network is 120, consistent with Dr Dunbar’s hypothesis, and that women tend to have somewhat more than men. But the range is large, and some people have networks numbering more than 500, so the hypothesis cannot yet be regarded as proven.
What also struck Dr Marlow, however, was that the number of people on an individual’s friend list with whom he (or she) frequently interacts is remarkably small and stable. The more “active” or intimate the interaction, the smaller and more stable the group.
Thus an average man—one with 120 friends—generally responds to the postings of only seven of those friends by leaving comments on the posting individual’s photos, status messages or “wall”. An average woman is slightly more sociable, responding to ten. When it comes to two-way communication such as  mails or chats, the average man interacts with only four people and the average woman with six. Among those Facebook users with 500 friends, these numbers are somewhat higher, but not hugely so. Men leave comments for 17 friends, women for 26. Men communicate with ten, women with 16. What mainly goes up, therefore, is not the core network but the number of casual contacts that people track more passively. This corroborates Dr Marsden’s ideas about core networks, since even those Facebook users with the most  friends communicate only with a relatively small number of them.
Put differently, people who are members of online social networks are not so much “networking” as they are “broadcasting their lives to an outer tier of acquaintances who aren’t necessarily inside the Dunbar circle,” says Lee Rainie, the director of the Pew Internet & American Life Project, a polling organisation. Humans may be advertising themselves more efficiently. But they still have the same small circles of intimacy as ever.

Copyright © 2009 The Economist Newspaper and The Economist Group. All rights reserved.

De anul trecut remarc o exacerbare a atacurilor de tip phishing asupra bancilor din Romania. Si mai ales asupra bancii Raiffeisen. Sa fim intelesi de la inceput : nu am relatii extrem de apropiate cu aceasta banca ( de fapt relatiile sunt reci de peste 1 an de zile) dar ceva ma deranjeaza in legatura cu aceste atacuri.
Sunt si bancile vinovate? Intr-o oarecare masura da. Acum mai bine de doi ani de zile trageam un semnal de alarma in legatura cu aceste atacuri si incercam sa propun cai de solutionare chiar de descurajare/prevenire a fenomenului. La aceea vreme chiar victimele de astazi mi-au reprosat ca propun masuri prea drastice si ca nu putem raspunde cu aceeasi moneda. La aceea vreme sugeram actiuni dure de tip contra-atac asupra serverelor implicate, eforturi sindicalizate de identificare si ancheta ajungand pina la floods si media attacks. Nu am fost soft in abordare si “gulerele albe” m-au ascultat si au revenit intr-o ( atunci) idilica realitate plina de cocktailuri si conferinte delicate.
Fighting a war against cybercrime is getting into a dirty war. De altfel a intra in razboi presupune a adopta o mentalitate de soldat pregatit sa “faca ceea ce trebuie facut”.

Revenind. Ma surprinde rata crescuta a atacurilor impotriva Raiffeisen. Acestea sunt deja saptaminale. Deja cred ca este altceva. Deja potentialele victime au aflat de aceste atacuri si gradul de “credulitate” a scazut. Si sunt sigur ca rezultatele acestor atacuri este din ce in ce mai mic. Si atunci de ce ele continua si isi cresc frecventa?
Raspunsul cred ca trebuie cautat in alta parte. Personal cred ca aceste atacuri nu mai vizeaza accesul la conturile clientilor ci chiar bunul renume al bancii. Cred ca este un atac personal. Comparand atacurile impotriva Raiffeisen cu cele indreptate impotriva BRD sau BCR incepem sa vedem o imensa discrepanta. Vad o lupta de tip guerilla impotriva bunului renume al bancii. Vad un atac concentrat de tip “Dark Arch team”.

Deci cine ataca in mod regulat RZB si care este tinta adevarata ? Si mai ales: de ce Raiffeisen nu reactioneaza cu aceeasi violenta? De ce inca se mai sta in expectativa ? De ce stau bancile din Romania ca niste sitting ducks in timp ce actiuni concertate sunt desfasurate impotriva lor la o scara de razboi informatic murdar?

Cred ca bancile ( si mai ales RZB) ar trebui sa isi refaca strategia si sa iasa din pozitia de victime. Sa lanseze acele contra-atacuri specifice bancilor american si vest-europene. Sunt actiuni de care nu vorbesti, cu care nu iesi “pe sticla” dar care sunt singurele in stare sa tina balanta dreapta. It’s time for retaliation.

Sau doar eu sunt paranoic ?

Autorul american Kurt Vonnegut spunea in cartea “Un om fara de tara” (tradusa si in limba romana la editura RAO):
” Nu exista nici un motiv pentru care binele sa nu poata invinge raul, cu conditia ca ingerii sa se organizeze la fel de bine ca mafia.”

IMAGINE a technology that lets you pay for products just by waving your cellphone over a reader.

The technology exists, and, in fact, people in Japan have been using it for the last five years to pay for everything from train tickets to groceries to candy in vending machines. And in small-scale trials around the world, including in Atlanta, New York and the San Francisco Bay Area, nearly everyone has liked using this form of payment.

But consumers in the United States won’t be able to wave and pay with their cellphones anytime soon: The myriad companies that must work together to give the technology to the masses have yet to agree on how to split the resulting revenue.

“In Japan it was easier,” explains Gerhard Romen, director for corporate business development at Nokia. “It was just the major guys saying, ‘This is how it will be.’ ” A single carrier, NTT DoCoMo, accounted for more than half the Japanese market at the time the system was rolled out and thus had significant leverage with financial institutions and handset manufacturers.

This is not the case in the United States. For such payments to work here, cellphone manufacturers, carriers, financial institutions and retailers must all play roles. There also must be some sort of intermediary that is trusted by both the financial institutions and the carriers to activate the virtual credit cards inside the phone.

One problem is that anyone using a credit card inside a cellphone is simultaneously a customer of the financial institution and of the carrier. “At the end of the day, the question is, ‘Who pays whom and how much?’” Mr. Romen says. “The carriers and the banks need to get their act together on payment.” He adds that the back-and-forth is a necessary step in the creation of a complex system.

Short-range technology, called N.F.C., for Near Field Communication, enables a phone to talk to an electronic reader. It is already in widespread use — though, outside Japan, often not in phones.

In London, for example, the technology is embedded in the “Oyster” cards used to access the transportation system. The technology is also used in credit cards like payWave from Visa and PayPass from MasterCard that are waved over readers, rather than swiped through them.

For a phone, the technology to store account information securely is advanced enough so that several different virtual cards can be placed inside the phone; users can select an account by using the screen.

Account information can be embedded in the telephone or on a SIM card or microSD card, but no call over a network is needed to send the data. Proximity is the key: for the payment to work, the phone needs to be within a few centimeters of the reader.

The idea of equipping a cellphone with virtual credit cards worries some people; phones, after all, are easily lost or stolen. But Simon Pugh, group head of the mobile payments group at MasterCard Worldwide, said that if the phone were lost, the consumer could call the bank — using another phone, of course — to disable the account. He also said that consumers could choose to protect the payment part of their phone with an access code, but he added that the payment would also be secure even without such measures.

The risk of account fraud from mobile payments is “small,” according to Kevin Fu, an assistant professor of computer science at the University of Massachusetts, Amherst, who in 2006 uncovered several security holes in credit cards that are waved rather than swiped. Credit-card companies say that these problems have been fixed.

Mr. Fu is more concerned about privacy. He says that it may be possible to get personal information, like a person’s name, from credit-card account data on a mobile phone. Nonetheless, he predicts that with time, “these N.F.C. phones will become one of the best ways to do mobile payments.”

It is almost certain that mobile-phone payments will eventually come to the United States. After all, the technology promises something for everyone involved: Credit-card companies would have a new way to attract and keep customers and would save money by no longer sending cards through the mail. Carriers would enjoy another source of revenue. Retailers would benefit from a faster checkout process, and may find that people buy more when they pay with their phones.

And according to Joanne Trout, vice president of worldwide communications for MasterCard Worldwide, there will not be an additional fee for consumers to use credit cards on their phones.

Consumers, too, would probably like using their cellphone credit cards, if wave-and-pay were secure and widely available. It may be another instance of the phenomenon, so common in technology, of not knowing we want something until we have it. “People really do like it,” said Key Pousttchi, head of the Wi-mobile research group at the University of Augsburg in Germany. “It is easy. It is convenient. It helps you.”

The group has surveyed thousands of people who have participated in mobile-phone trials around the world.

Mr. Pousttchi says he expects that by 2012, most phones will contain the N.F.C. technology that makes wave-and-pay possible. But he cautions that this doesn’t necessarily mean that Americans will be paying with their cellphones in three years. For that to happen, all the players will have to work together to define standards, determine revenue-sharing, expand the network of electronic readers and think through the other parts of what he calls “this 2,000-piece puzzle.”

The NFC Forum, an industry association based in Wakefield, Mass., whose 150 members include manufacturers, carriers and financial institutions, is a good start. Mr. Romen and Mr. Pugh are both vice chairmen of the group.

Nonetheless, Mr. Pousttchi warns, “it is completely possible nothing will happen in mobile payments in the next five years if everybody keeps thinking only about their own piece of the puzzle.”

Leslie Berlin is project historian for the Silicon Valley Archives at Stanford. E-mail: prototype@nytimes.com.”

Iata raspunsurile mele la intrebarile adresate de Silvia Panturu, BusinessWeek Romania, din care au fost selectate cateva pasaje pentru articolul publicat.

Subiectul fiind de actualitate public aici intregul materiale .

1. Cat de afectate credeti ca sunt si vor fi magazinele online de electronice si electrocasnice in contextul crizei?
Tot retailul (de fapt intreaga economie) este si va fi afectat de efectele crizei actuale. Nu exista enclave protejate. Si, ca in orice criza de pina acum, cele mai rapid afectate sunt investiile mari: imobiliare, industria auto, luxul ,electronicele si electrocasnicele. Din analiza vectorilor de vanzare din 2008 as fi predictionat (chiar si in absenta crizei) o scadere a vanzarilor pe acest segment. In conditiile crizei cred ca scaderea va fi, in primul semestru de minim 28%. Oamenii incerca sa isi reduca cheltuielile ( urbanul) si investiile in IT&C sau electrocasnice sunt printre primele de taiat de pe lista. Mai ales in conditiile in care echipamentele deja existente in gospodarii sunt destul de noi. Dupa acest prim semestru cred ca se va dezlantui adevarat criza. Personal cred ca ceea ce vedem in jurul nostru este linistea ce precede furtuna.

2. Cei mai mari comercianti au anuntat deja rezultate negative si au aplicat discounturi foarte mari. Ce efect credeti ca va avea aceasta strategie?

In ultimii 5 ani tot afirm ca un prost manager si o proasta strategie de marketing se identifica prin prezenta cuvintelor de “ieftin”si “discount” ca piloni de baza ai strategiei de vanzari si expasiune a companiei. Acum se pare ca managerii vor invata aceasta lectie in cel mai dur mod cu putinta. As putea spune ca ce urmeaza este o razbunare a Marketingului impotriva Marketerilor care nu au invatat si implementat la timp strategii realiste care sa cuprinda si altceva in afara de “cel mai ieftin”. De altfel nu iti trebuie un IQ pozitiv pentru a avea succes cand esti cel mai ieftin. Problema este ca cineva mereu va deveni mai ieftin ca tine iar cumparatorii nu dezvolta nici un sentiment de fidelitate pentru un cheap seller. Este ceea ce vedem in piete dar dus la nivel de cravata si sedii de vile in Bucuresti dar cu acelasi fond. Intr-un fel (sadic) ma bucur de ceea ce urmeaza sa vina. Sper insa ca cei care vor venii sa fie niste marketeri in adevaratul sens al cuvantului nu niste agenti de vanzari ridicati la gradul de Marketing Manager.
Crizele au efecte benefice prin procesul de Creative Destruction, proces bine documentat in cadrul strategiilor de marketing de lunga durata.

3. La cat de multe falimente sa ne asteptam in acest an in comertul online (atat IT&C cat si in general)?

As spune ca peste 60% din magazinele online sunt expuse riscului falimentului. Dar, din pacate, acest cuvant creaza panica in Europa si mai ales in Romania, drept pentru care falimentele se vor ascunde in spatele abandonului magazinelor online. Cred ca vom vedea foarte multe magazine devenind fantome ale Internetului in scurt timp.

Exista insa o himera promovata agresiv in ultimele doua luni : comertul electronic este o salvare a retailului. Desi ma bucur de efectele financiare ale acestei himere nu cred deloc in ea. Nu poti peste noapte sa intrii in e-commerce si sa ai succes cu echipele si mentalitatile actuale.
Nimeni nu este protejat de spectrul falimentului si acesta face parte din economie la fel ca si infiintarea de noi firme. Este nastere si moarte. Plus darwinism economic.

4. Mi-ati spus intr-un interviu anterior ca cele mai mari magazine din comertul online romanesc vor disparea in lipsa unei strategii potrivite. Credeti ca lucrul acesta se va intampla mai repede decat v-ati asteptat?

Da. Deja din vara 2008 auzim diverse barfe, stiri, vedem cereri de finantare si preluari in e-commerce. Dar acum perioada este critica din punctul de vedere al finantarilor, investitorilor, VC sau IPO’s. Toata lumea pare sa aiba un stop-down si sa astepte o clarificare a sitiatiei inainte de a continua achizitiile sau investitiile. Sunt magazine virtuale de vanzare pentru 1 EUR dar investitorii nu se lasa atrasi.

Marketingul este o stiinta rautacioasa. Pedepseste rapid impostura si slaba pregatire. Glumind as spune ca Marketingul este o religie ai caror enoriasi au pacatuit si vedem un potop purificator. Nu stiu daca Noe-salvatorul este Obama, Fed-ul, BNR  sau tinarul angajat ,proaspat absolvent de Marketing si cu idei revolutionare pe care nimeni nu le-a ascultat pina de curand,  dar solutii exista. Putem oare sa le acceptam si sa ni le asumam ?

Aaa….. WHAT ?
Romania, just as all European countries, is facing a financial crisis and is cutting down budgets and investments and is planning to reduce 20% of local authorities and govt structures personnel but… hey… let’s help Ford !
I was always a pro-american and I do work for an American company so I can’t be accused of an corrupted point of view.
But this is too much ! My brain cannot compute this information and arrange it in a logical scheme. I just can’t.

“Business Standard
Alege start-up, nu stop-down!
26 ianuarie 2009 de Andreea Budica
Criza financiara, previziunile deloc optimiste pe care specialistii le au pentru retailul online in 2009, dar si primele semne de faliment care au aparut deja in industrie ii fac pe intreprinzatori sa se gandeasca de doua ori inainte sa ia decizia de a deschide un magazin virtual.

Totusi, cu un plan de afaceri bun, cu intelegerea faptului ca finantatorii vor sa-si micsoreze cheltuielile, cu o buna cooperare cu importatorii, distribuitorii, in colaborare cu acestia fiind elaborate strategii comune de promovare, antreprenorii din e-commerce pot face bani.

“Deschiderea unui magazin online, chiar si in timp de criza, este o idee excelenta. Este un nou canal de distributie, de fidelizare, de crestere a vanzarilor, cu posibilitati de cross-sale. Cred ca si momentul este bun pentru start-up, in contextul in care toata lumea inregistreaza o stagnare (stop-down). A fi diferit poate insemna a fi castigator”, a declarat pentru Antreprenor Madalin Matica, director pentru operatiuni europene al companiei DotCommerce Ltd.

Acesta considera ca, in conditiile in care vor exploda falimentele in retailul online, romanii nu trebuie sa se lase descurajati, pentru ca aceasta “realitate dura” se poate explica printr-o schimbare, printr-o distrugere creativa.

“Exista o teorie economica prin care este identificata o dezvoltare in gradul marit de falimentare, «Creative Destruction». Trebuie sa moara unele companii, pentru ca altele noi sa apara. Nu stiu daca este un darwinism economic, dar este o realitate indubitabila”, afirma Matica.

In aceasta perioada de criza, deschiderea unui magazin online de apartament poate fi sortita esecului, crede Marius Visan, director de dezvoltare al PC Garage, care insa ii sfatuieste pe cei care vor sa deschida un astfel de business sa investeasca in el in jur de 300.000-400.000 de euro si sa aiba un business plan foarte bun, daca vor sa aiba sanse de reusita.

“Succesul se datoreaza faptului ca, in aceasta perioada, multi importatori cauta noi parteneri, pentru a misca stocurile existente. Un partener cu potential poate deveni, intr-un timp foarte scurt, un partener cu cele mai bune conditii. Singurul sfat pe care pot sa il dau este legat de cheltuielile facute. Nu cheltuiti bani pe proiecte care nu aduc beneficii pe termen scurt si mediu”, precizeaza Visan.

Mai pesimist este Marius Ghenea, presedinte al PCfun.ro. El le recomanda anteprenorilor care au intrat sau vor sa intre in domeniul online, in acest an, sa faca o analiza foarte serioasa a situatiei. Cei care nu au demarat inca afacerea ar trebui sa astepte, crede acesta, pentru a vedea intregul efect al crizei financiare inainte de a se lansa intr-o iniþiativa riscanta. Ghenea ii sfatuieste pe antreprenorii care nu dispun de finantarea necesara pentru a trece de criza sa se gandeasca la varianta de a inchide afacerea sau, cel putin, sa incerce o solutie de “conservare”, astfel incat pierderile deja acumulate sa nu se amplifice.

“O alta solutie posibila, dar care poate fi aplicata numai de site-urile care au o valoare certa, ar fi vanzarea catre investitori care inteleg domeniul si care sunt pregatiti sa investeasca pe termen mai lung. Cu o conditie - sa existe asemenea cumparatori, deoarece, din pacate, intr-o perioada de criza, totul este de vanzare cu discount, inclusiv companiile si afacerile, insa nu prea mai sunt cumparatori”, spune Ghenea.

Intr-o epoca a globalizarii, suntem afectati cu totii de criza financiara. Reprezentantul DotCommerce afirma ca retailul este influentat de criza din cauza scaderii consumului populatiei. El considera ca descresterile vor accelera, in special prin modificarea mentalitatii consumatorilor. Matica afirma ca in orice criza exista solutii si-i sfatuieste pe antreprenori sa se orienteze catre clienti si catre fidelizarea acestora.

“Exista multe solutii si idei in zona de fidelizare: carduri, puncte cadou, promotii exclusive, cresterea gradului de satisfactie prin cresterea nivelului de profesionalism al personalului. Cred ca trebuie realizat un mix din aceste solutii si gasite formulele adaptate fiecarui retailer. Nu exista o reteta care sa functioneze la toata lumea”, precizeaza Matica.

Pentru acest an, Ghenea prevede o “epidemie a falimentelor” in industria online, in februarie-martie, explicand ca urmeaza o perioada in care scadentele la furnizori vor fi maxime, iar veniturile vor fi in scadere.

Pe de alta parte, el spune ca online-ul se confrunta si cu o criza a increderii, afacerile pe internet urmand sa nu mai fie sustinute cu prelungirea termenelor de plata sau cu reesalonarea datoriilor la furnizori sau la banci. In cel mai bun scenariu, specialistii romani se asteapta la cresteri moderate sau chiar la stagnari pentru e-retailul local, in acest an.

Clientul e stapanul!

*  Retailul online romanesc va fi lovit de criza, mai ales prin scaderea consumului populatiei. Descresterile se vor accelera si din cauza modificarii mentalitatii clientilor. Este momentul ca retailerii sa se focuseze pe cresterea satisfactiei clientilor si pe fidelizarea acestora.
*  Pastrati-va clientii! Chiar daca va scadea consumul, acesta nu se va opri. Incercati sa intelegeti noua dinamica a vanzarilor si sa modificati oferta in zona de reducere a costurilor. Oamenii vor sa-si micsoreze cheltuielile. Ii puteti ajuta? La fel si companiile. Exista metode de a face bani, generand economii pentru clienti.
*  Pretul va face diferenta in perioada de criza si doar politicile clare si sustinute de reducere a costurilor pe online pot genera economii.
*  Antreprenorii au nevoie de o mai buna cooperare cu importatorii, distribuitorii, cu care pot elabora planuri comune de promovare.
*  Fidelizati-va clientii! Exista multe scoli si idei in acest sens: carduri de fidelizare, puncte cadou, promotii exclusive, cresterea gradului de satisfactie, prin cresterea nivelului de profesionalism al personalului. Trebuie realizat un mix al acestor idei si gasite formulele adaptate fiecarui retailer.
*  Cei care au intrat deja pe piata online, dar nu mai au finantarea necesara, ar fi bine sa se gandeasca la varianta de a inchide afacerea sau, cel putin, la solutii de “conservare”, astfel incat pierderile deja acumulate sa nu creasca si mai mult.

Ce presupune un start-up pe online

*  Antreprenorii care vor sa intre in domeniul online in acest an ar trebui sa faca o analiza foarte serioasa a situatiei. Unii specialisti sunt de parere ca ar fi mai bine sa nu se grabeasca si sa astepte, pentru a vedea intregul efect al crizei financiare.
*  Deschiderea unui magazin online presupune o investitie de 300.000-400.000 de euro si, pentru a avea sanse de succes, trebuie sa aiba un plan de afaceri foarte bun.
*  In aceasta perioada, multi importatori cauta noi parteneri, pentru a misca stocurile existente.
*  Nu cheltuiti bani pe proiecte care nu aduc beneficii pe termen scurt si mediu.
*  Aduceti un plus de servicii clientilor, astfel incat ei sa fie multumiti. PC Garrage ofera clientilor care vor aduce, pana pe 31 martie, la sediul firmei un televizor sau un monitor vechi, functional sau nefunctional, o reducere de 100 de lei la achizitionarea unui monitor nou.
*  Principalul factor care afecteaza retailul online este cursul valutar. Deprecierea leului in raport cu euro face ca preturile sa creasca. Un calculator care costa, in decembrie, 1.500 de lei, acum costa 1.700 de lei.”