DPWEB2

Pe drum

2013-08-18T19:15:00.000+03:00

Privesc de drumul din jurul meu și văd Oameni și oameni.

Repere

2013-08-12T19:11:00.000+03:00

Întotdeauna drumurile sunt marcate pe centru și pe lateral. Diferite semne de circulație indică un drum sau un altul. La fel cum plugarul pune plugul în brazda sa și merge înainte cu speranța unei recolte bogate, tot așa și ne-plugarul este îndreptățit să urmeze modelul care i se arată înainte sau pe care îl consideră cel mai potrivit.

Apoi, mai sunt modelele celor din preajmă, uneori foarte bune pentru mine, alteori destul de bune. Un principiu fundamental al educației spune că modelele nu sunt neapărat relative, ci sunt doar variante ale cunoașterii și aspecte fragmentare ale seriei de abilități pe care e bine să și le formeze cel care vrea să se educe spre a-i fi de folos în cadru social. Mă gândeam acum vreo două luni dacă aș putea fi luat de model. De cele mai multe ori întrebarea aceasta este una alunecoasă. Nu vreau să fiu model, nu vreau să fiu copiat. Dacă plugarul își ghidează plugul său, el nu face asta pentru că îl obligă vreo instanță exterioară și nici pentru că ogorul său este în pantă sau în luncă.

Ideea reperelor constă din capacitatea de a diferenția binele de rău și de a identifica, pe cale, chiar dacă de la loc la loc ele diferă ca formă și culoare, cea mai bună opțiune pentru cei ce sunt atenți. Și în mod sigur semnele sunt puse pe drum de către o Instanță mult Superioară nouă care nu doar că ghidează, dar are voința de a vrea binele creației Sale.

Our failing schools

2013-07-06T08:45:00.000+03:00

Bacalaureat 2013 - probele scrise

2013-06-30T18:53:00.000+03:00

De mâine încep probele scrise ale examenului de bacalaureat 2013 - la 1 iulie proba de limba română, pe 3 iulie proba obligatorie a profilului și pe 5 iulie proba la alegere.
Calendarul complet al examenului de bacalaureat - probele din mai-iulie 2013 și august-septembrie 2013 - se găsește aici.

Acum 13 ani era și eu în probele bacului. Țin minte că eram atât de înficoșat de examene încât mă durea stomacul de la stress. Aveau și astea rolul lor și chiar îmi aduc aminte cu plăcere de momentele acelea.
Spor, minte și ajutor.

Soare

2013-06-22T11:00:00.003+03:00

Tocmai am trecut și de solstițiu. Cât e de ușor să zâmbești și să vezi că frunzele copacilor se leagănă verzi pe ramuri.
De cele mai multe ori problemele nu există, există doar soluții. De exemplu, ce faci când în cada de baie, atunci când faci baie, este prea multă apă? Închizi robinetul.
Mi-a plăcut foarte mult asta.

Ambidextru

2013-06-02T08:20:00.001+03:00

Pe 31 mai m-am trezit cu gândul să încep ziua.
În fața oglinzii m-am uitat cu atenție la partea stângă, mă furnica în mod neobișnuit - nu știu dacă o fi inima - și mi-am dat seama ca pot foarte bine să țin tubul cu pastă de dinți în mâna dreaptă și să deșurubez capacul cu mâna stângă.
Mă voi antrena pentru a fi ambidextru.

La Chișinău II

2013-04-08T17:06:00.001+03:00

Am revenit la Chișinău după doi ani. Oameni tineri, harnici și gospodari, un oraș dinamic, pulsând de viață. Mult mai cald decât pe la mine pe acasă, mirosea a primăvară și iarba dăduse colțul. Dacă stai să îi asculți pe românii basarabeni, poți avea impresia că mâine vine sfârșitul lumii din cauza politicienilor, lipsei ploii sau a abundenței acesteia, pensiilor mici, salariilor rare și alea mici, etc., ca pe la mine pe acasă.

Republica Moldova e pe val, un stat, cu problemele lui, având avantajul unei profunde crize - de identitate și poziționare între cele doi poli reprezentați de apartenența la spațiul românesc și trecutul sovietic - dar și al unei capacități de metanoia deosebite. Am fost întrebat de cum vorbesc limba lor - ”Domnule, așa vorbesc eu acasă. Asta e limba mea”. Apoi să le explici puțin și despre modul în care moldovenii din România au oleacă de probeleme cu cei din sud care spun că nu ne înțeleg. E o chestie de identitate personală să faci ceea ce știi mai bine cu limba/limbajul/graiul pe care îl știi cel mai bine.

Un moment special a fost când am intrat într-o biserică. Oamenii puseseră acolo tot ceea ce aveau mai frumos, facuseră din Casa lui Dumnezeu ceea ce voiau ei sa aibă acasă și vor avea într-o zi.
Trebuie de făcut multe lucruri la Chișinău și în Republica Moldova și oamenii de acolo sunt disponibili să facă.

Un copac

2013-04-01T18:12:00.001+03:00

Ieri am atins un copac și pe moment am simțit în palma stângă un strop din Pământ.
Astăzi am privit cerul și oamenii și am văzut că, într-o măsură, se aseamănă, nu doar în palma stângă.

Suflet și îndumnezeire

2013-03-16T13:34:00.000+02:00

Am citit zilele astea un text în limba franceză despre ”îndumnezeire” (déification). Substantivul suflet
”âme” în franceză, este la femin în original. Citisem acum ceva timp că în ebraică, de fapt în mozaism, Dumnezeu avea caracteristici androgine, tetragrama Iahve având o etimologie, posibilă, complexă. Una dintre variante afirmă că Iahve ar putea însemna o alăturare a pronumelor masculine și feminine.
Foarte interesante și substantivele latine ”animus” și ”anima” și faptul că în română ”suflet” provine de la un verb latin care înseamnă ”a sufla asupra”.
Sfinții Părinți vorbesc despre îndumnezeire ca o urcare perpetuă spre Cel Necreat.

The Beatles - Blackbird

2013-02-27T12:47:00.000+02:00

Boboteaza sau Epifania

2013-01-06T13:19:00.000+02:00

În ziua de 6 ianuarie Biserica Ortodoxă prăznuiește Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Epifania este ziua în care Sfânta Treime s-a arătat complet omului - Tatăl prin glasul din ceruri, Sfântul Duh prin porumbelul care s-a pogorât și Fiul prin prezența fizică în apa Iordanului - ziua în care Mântuitorul a început lucrarea Sa publică. Sfântul Ioan Botezătorul, numit și Înaintemergătorul Domnului, era fiul preotului Zaharia și al Elisabetei celei batrâne și sterpe. Lucrarea sa premergea pe cea a lui Hristos (Luca III, 15-16) și prin principiile pe care le susținea în fața mulțimilor erau cele ale dragostei de aproapele și de apropiere față de Dumnezeu. Ioan avea puterea de a spune adevărul și de a înaintevedea, de altfel, este considerat ultimul prooroc al Vechiului Testament.

Hristos avea nevoie de botezul cu apă pentru a pune piatră de început misiunii sale în lume și cum putea face asta mai bine decât împreună-lucrând cu unul dintre cei care erau acceptați și ascultați de către popor. Cufundarea în apă și curățarea în fața mulțimii, sfințirea apei de către cel de o fire cu Tatăl, împlinește Legea Veche și începe Legea cea Nouă.

Completat cu alte evenimente din istoria mântuirii și mai ales cu momentul Pogorârii Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, botezul pentru creștini marchează începutul vieții celei noi, de după căderea lui Adam, al vieții în Hristos. Cufundarea de trei ori în cristelniță (cupa baptismală) închipuie acceptarea stării de jertfă pe care trebuie să și-o asume creștinul. Nouă ni s-a dat a ne îngropa - simbolismul lui 3 - doar în apă pentru a primi apoi celelalte taine și momente simbolice care ne ajută să intrăm în trupul Bisericii.

De citit: Luca III și Matei III.

Past Perfect Simple Tense cu exemple și explicații

2013-01-04T11:10:00.000+02:00

Acest timp verbal al limbii engleze se formează după următoarele ”formule”:
La afirmativ: S + HAD + V3 (forma a 3-a / participiul verbului)
Negativ: S + HAD NOT + V3
Interogativ: HAD + S + V3
De remarcat: la fel ca în cazul tuturor timpurilor perfecte (de exemplu Present Perfect Simple), auxiliarul este verbul ”have”, da data aceasta la forma sa de trecut fiind un timp din categoria ”past”.

Utilizare:
- acțiuni care s-au petrecut înaintea altui moment din trecut (anterioritate). De obicei, apare într-un context însoțit de un Past Simple.
ex. Before she turned left, Jane had asked the officer for directions.
- acțiuni începute, și nu neapărat încheiate, care au avut efect asupra unui alt moment intermediar din trecut.
ex: Elizabeth had played an online game for 2 hours when her sister entered the room. (e posibil ca Elizabeth să fi continuat acțiunea și după intrarea surorii ei)
- în subordonata condițională de tipul 3 (If Clause / Conditional Clause)
ex. If he had watched the movie, he would have considered reading the book. (condiție neîndeplinită în trecut)

Pentru acest timp gramatical sunt posibile unele artificii de exprimare.
După o serie de adverbe negative (hardly, scarcely, no sooner) se face inversiunea dintre subiect și predicat.
ex. Hardly had her sister entered the room when she opened the window.
Prin inversiunea dintre subiect și predicat, la condiționala de tip 3, se poate evita utilizarea lui ”if”.
ex. Had he watched the movie, he would have considered reading the book.

Adverbe: for, since, when, before, after, already, hardly, no sooner, scarcely, etc.

Echivalentul acestul timp în limba română este mai mult ca perfectul.
Pentru exerciții accesați acest link.

People are AWESOME

2012-12-16T09:17:00.000+02:00

Afara ninge

2012-12-09T10:56:00.002+02:00

Tot asa cum Macabeii au luptat contra opresorilor si au reusit sa reconstruiasca Templul din Ierusalim si sa reaprinda Lumina, astazi ninge. Afara ninge.
Milioane de fulgi albi se indreapta spre pamant. Bunica a vrut sa voteze, doar ca a incurcat sectiile de votare si s-a reintors acasa, biruita fiind de "mai baiete, erau niste namenti...".

Singurul lucru pe care l-as cere noilor antiohieni este sa nu imi ceara nimic si sa ma lase sa lucrez.
Chag Hanukah Sameach!

Răscolind pe net

2012-11-24T12:41:00.003+02:00

Despre învăţământul superior a la Bologna pe blogul lui Adrian Hazaparu.
Vreau din asta.
Investiţii la Botoşani.
Subscriu, în mare măsură, la această opinie.
Tur virtual.

Romania prin prisma ambasadorului SUA

2012-11-03T15:43:00.001+02:00

Magnificent

2012-09-23T09:43:00.001+03:00

Începutul Anului nou bisericesc şi al celui şcolar

2012-09-01T10:43:00.002+03:00

La 1 septembrie Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte începutul Anului Bisericesc. Tot în această zi se face pomenirea Sfântului Dionisie Exigul, un sfânt originar din Tracia, care a stabilit principiile calendarului bisericesc.
Detalii aici şi aici.

La 1 septembrie începe şi anul şcolar, cursurile urmând a debuta pentru 2012-2013 la 10 septembrie.
Structura anului 2012-2013 a fost stabilită prin Ordinul 3794/2012:
Art. 1
(1) Anul şcolar 2012–2013 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 178 de zile lucrătoare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se stabilesc următoarele:
a) pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar are 37 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 33 de săptămâni, 4 săptămâni fiind dedicate desfăşurării examenului naţional de bacalaureat. Cursurile claselor terminale se încheie la data de 31 mai 2013;
b) pentru clasa a VIII-a, anul şcolar are 36 de săptămâni, din care durata cursurilor este de 35 de săptămâni, o săptămână fiind dedicată desfăşurării evaluării naţionale. Cursurile claselor a VIII-a se încheie la data de 14 iunie 2013;
c) pentru clasele din învăţământul liceal (continuarea aici)

Un an bun!

Vizitând România

2012-08-19T18:03:00.005+03:00

E minunat cât de minunată e ţara asta şi ce oameni locuiesc în ea.

De cele mai multe ori ne temem de ceea ce nu înţelegem şi respingem ceea ce am putea înţelege. Locuitorii de origine ungurească din Harghita şi Covasna sunt la fel de primitori ca toţi românii, au aceleaşi mentalităţi generale şi jinduiesc la trecutul glorios de dinainte de Ceauşescu.

Un traseu care în linii mari a fost următorul: Botoşani - Fălticeni - Târgu Neamţ - Poiana Largului - Borsec - Miercurea Ciuc - Tuşnad. După vreo trei nopţi petrecute într-o pensiune agreabilă, la Băile Tuşnad, am plecat spre Sighişoara - Sovata (un popas de două nopţi) - Bicaz - Târgu Neamţ - Fălticeni - Botoşani. În total, dus-întors, 960 kilometri.

Băile Tuşnad par intrate într-un con de umbră din punct de vedere turistic, e nevoie de investiţii, finanţare există prin programul REGIO. În jurul staţiunii sunt amenajate şi semnalizate trasee turistice, unul dintre ele fiind cel spre turnul Apor - perspectiva de ansamblu asupra oraşului fiind superbă din acel punct. În centrul staţiunii, lângă Olt şi linia de tren, se află Lacul Ciucaş, cu emanaţii post-vulcanice de dioxid de carbon, pe malul căruia s-a amenajat o piscină acoperită. Paznicul bazei a spus că mai e de lucru, dar că forajul de apă termală de 60 de grade e finalizat. Un punct în plus.

La sud de Tuşnad e lacul Sfânta Ana. Din Bixad, prima localitate din judeţul Covasna spre Sfîntu Gheorghe, se virează la stânga, pe un drum secundar. Peisaje superbe, un drum strategic militar până la un punct. Zona singurului lac de crater din România este proprietate privată şi taxa de parcare este de cel puţin 10 lei/zi. Superb lac, o atenţie deosebită pentru curăţenie. Din zona cabanei se poate vizita, cu ghid, la fiecare oră, Tinovul Mohoş, o turbărie în care se află plante carnivore. Pe drumul de întoarcere spre Bixad, am virat la stânga spre Băile Balvanyos. Pe partea stângă se află izvoare cu emanaţii post-vulcanice şi o peşteră unică în lume, pe Muntele Puturosul. Mirosul gazelor emanate şi concentraţia de sulf din grotă se simt de la câteva sute de metri, o experienţă unică.

Spre Sighişoara am oprit în Miercurea Ciuc, am ţinut să vizităm Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei. Un locaş deosebit de frumos, situat lângă Primăria Miercurea Ciuc, pe strada Nicolae Bălcescu. În aceeaşi zonă se află şi Castelul Miko, fortificaţie aflată în plină restaurare. În Miercurea Ciuc parcarea se plăteşte, parcomatele acceptând bancnote de 1 leu sau monede de 10 şi 50 de bani. Un oraş mic, bine întreţinut, curat, străzile foarte bune, multe sensuri unice.

Sighişoara a fost o încântare "medievală". Oraşul vechi, plasat pe un deal, e un exemplu al seriozităţii germane, cu turnuri şi case pe care personal le-am numit "zgârie nori" medievali. Turişti numeroşi, suveniruri de bun gust, diferite de mulţimea de delfini albaştri "meid în China" de prin alte zone. Perspectiva din Turnul cu Ceas face cât un milion de cuvinte şi broşuri turistice!!!

De la Sighişoara am plecat spre Sovata, pe şoseaua (E60) de Târgu Mureş. La Băluşeri se virează la dreapta (13A). Sovata e populară printre turişti, era plină staţiunea, mai ales că era Sfânta Maria. La fel de curat, peisaj minunat de frumos. Staţiunea (Băile Sovata) cu hoteluri, pensiuni şi restaurante e la vreo 2 kilometri de oraşul din vale. Două dintre hoteluri, Danubius (pe vremuri Sovata) şi Aluniş, au piscine interioare. În primăvară fusesem la Danubius, dar având în vedere numărul de turişti interni, a trebuit să mă mulţumesc cu piscina de la Aluniş. Aş fi dat 50 de lei, faţă de 40, la Danubius pentru ceva mai multă curăţenie şi mai multe facilităţi de relaxare. În Sovata, pe strada principală din Băi, parcarea se taxează.

Spre Botoşani am trecut pe la Lacul Roşu şi Cheile Bicazului. SPECTACOL NATURAL! Pereţi verticali de stâncă, brazi crescuţi pe o mână de pământ. După Bicaz am trecut barajul de la Izvorul Muntelui şi am mers pe malul lacului până la Poiana Largului. Pe stânga, de partea cealaltă a lacului, se vede Ceahlăul.
În Suceava, din cauza orei de vârf şi a lucrărilor la podul peste Suceava şi la pasarela CFR, am parcurs drumul dintre intrarea dinspre Fălticeni şi ieşirea spre Botoşani în jumătate de oră.

Ca părere generală - drumurile din Harghita şi Covasna sunt foarte bune, oraşele curate, neprăfuite. Deşi există prejudecata legată de unguri, te poţi înţelege cu ei. Dacă le vorbeşti în română, majoritatea se străduiesc să îţi răspundă în română. Un minim "bună ziua" - "jo nopot kivanok" şi "mulţumesc" - "kozsonom". E cam ciudat să vorbeşti în România română între oameni care vorbesc altă limbă, să vezi toate inscripţiile în două limbi şi să fii salutat în ungureşte. Personal, cred că Ungaria începuse investiţii şi achiziţii de terenuri masive în Harcov, dar pe fondul crizei relaţiile cu diaspora au evoluat în direcţia unei perioade "post-pod-de-flori", la fel cum a făcut România cu Basarabia.
În general, am apreciat peisajele, mâncarea proaspătă şi bună (respect pentru clienţi de la meniul zilei până la până la paprika şi gulaş), drumurile (politicienii români şi unguri din Transilvania au făcut lobby eficient în direcţia asta), oraşele şi satele, unele cu pronunţată influenţă, la nivel de construcţii, germană. Bisericile ortodoxe sunt rare şi, cel puţin în două cazuri, curăţenia şi întreţinerea sunt asigurate de către monahii.
De final, un ungur la vreo 60 de ani mi-a spus că îl cheamă Ionel, "imposibil, domnule" de vreo trei ori, "de fapt Janos" - "Koszonom."

România, o ţară ca oricare alta

2012-08-08T16:02:00.000+03:00

Două articole de analiza privind situaţia economică actuală din România.

Adrian Vasilescu

Cristian Hostiuc

O idee fundamentală ar fi că oamenilor politici ar trebui să le vină mintea la cap şi să reuşim să ne refacem imaginea pe plan extern. O idee într-un plan secund, dar mai profund, e refacerea imaginii faţă de noi înşine.

Mi-a început vacanţa

2012-07-20T23:41:00.000+03:00

Anul şcolar încă nu s-a încheiat, la 31 august e finalul, legal vorbind, dar s-au terminat cursurile.

A fost un an bun, deşi, ca de obicei, multe şi felurite hârtii de completat, unele pur şi simplu ridicole. Totuşi, unele dintre vrafurile de documente or folosi la ceva mai târziu. Elevii, vreo 309 după un calcul rapid, au făcut progrese şi sper să le fie de folos ceea ce au învăţat. Tot mai mulţi devin mai pragmatici şi se întreabă "La ce îmi va folosi?" Nu pot răspunde "Lasă, că vei vedea tu mai încolo."
E cald, e soare. Sper să mă aplec mai frecvent asupra unei cărţi de citit pentru... uzul propriu.

Căderea Bastiliei

2012-07-14T22:49:00.001+03:00

Astăzi, 14 iulie, Ziua Naţională a Franţei, ascultând la Trinitas muzică rusească religioasă, am realizat că este vreme pentru toate în viaţa aceasta.

La 1 iulie

2012-07-01T10:01:00.001+03:00

E zi de weekend, e prima zi a lunii iulie din 2012.
Soare, cald.

Ziua Drapelului Naţional

2012-06-26T20:34:00.000+03:00

Drapelul national al României este un tricolor albastru, galben, rosu, având culorile dispuse în benzi verticale, de dimensiuni egal, cu banda albastra langa hampa. Arborarea si utilizarea drapelului national este reglementata prin legea 75/16.07.1994. Aceasta lege mai prevede si situatiile în care se intoneaza imnul national (Desteapta-te române) si folosirea sigiliilor cu stema României. Aici se gasesc indicatii precise de folosire a steagului national. De exemplu drapelul altui stat poate fi arborat pe teritoriul national doar în situatii speciale si doar la dreapta, privite din fata, celui al României.

Drapelul national, în forma sa actuala, a fost conturat în prima jumatate a secolului al XIX-lea, în perioada miscarilor pasoptiste. Latimea sa este egala cu 2/3 din lungime.

Scurt istoric al simbolurilor nationale folosite pe teritoriul actual al României

          Geto-dacii au avut ca simbol "draco": un cap de lup cu botul deschis, continuat cu un corp de sarpe, realizat din metal (bronz) si care se termina cu o serie de fâsii din pânza. Acest "draco" era înfipt în vârful unei hampe; purtat în galopul calului în timpul luptelor, "draco" scotea un suierat datorita aerului care intra prin gura deschisa a animalului si iesea printr-un "fluier" din lemn prins la coada. "Draco" nu a fost o "inventie" geto-dacica, el fiind preluat de la popoarele de calareti de origine iraniana, cunoscute sub numele generic de sciti. Prima atestare a utilizarii unui "draco" de catre geto-daci dateaza din sec. IV a.Ch., o schitare a unui astfel de steag fiind scrijelata în pasta cruda a unui vas local, lucrat cu mâna, descoperit în asezarea getica de la Budureasa, jud.Prahova. În scenele sculptate ale Columnei lui Traian, razboinicii daci apar purtând deseori astfel de simboluri, ele regasindu-se redate si pe monumente funerare ale unor ostasi romani de origine dacica stationati în Britania. Singurul exemplar pastrat - numai partea metalica - a fost descoperit în Germania, fara sa se poata spune daca piesa respectiva reprezinta un "trofeu" câstigat de o unitate militara romana în timpul luptelor purtate în Dacia si dislocata apoi pe limes-ul de pe Rin, o piesa capturata de la alte neamuri scitice care o aveau ca simbol sau un "steag" al unei unitati militare auxiliare romane recrutata dintre geto-daci si care, conform practicii curente romane, îsi pastrau armamentul specific.

      Roma, ca stat, nu a avut un steag anume. Fiecare legiune romana îsi avea "steagul" specific, "sigmum", care era o reprezentare plastica turnata în bronz, înfipta în vârful unei hampe, pe aceasta din urma fiind fixate si diversele "decoratii" (phalerae) pe care respectiva legiune le capatase.

      Dupa formarea poporului român, în secolele IX-X, odata cu constituirea celor dintâi formatiuni de tip statal atât la sud, cât si la nord de Dunare, apar si primele însemne heraldice românesti si, odata cu acestea, lacunare si disparate informatii privind "steagul cel mare" care, în limbajul vremii, desemna simbolul vexilologic al statului. În afara "steagului cel mare", existau diferite steaguri ale cetelor boieresti, fiecare în culori si cu reprezentari heraldice specifice, iar, mai târziu, existau diferite drapele si stindarde ale unitatilor militare. Uneori, domnitorii aveau propriul steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema tarii.

      "Steagurile cele mari" aveau reprezentate pe pânza elemente heraldice ale stemei, brodate sau pictate. Culoarea de baza a steagului Moldovei este, în general, rosu, iar cea a Tarii Românesti, alb sau o culoare deschisa (alb-galbui), dar exista si exceptii. O astfel de exceptie o reprezinta chiar prima stire scrisa în care este descris un astfel de steag de pe vremea domnitorului Vlad Vintila de la Slatina (1532-1535) – ni se spune ca pânza era din matase rosie pe care era brodata reprezentarea heraldica a stemei: pasare cu capul conturnat, având o cruce în cioc si stând pe un pisc de munte.

      Si steagul Moldovei, în perioada domniei lui Stefan cel Mare, era tot rosu, având capul de bour cu stea între coarne si flancat de soare si luna. Din aceeasi perioada avem si imaginea steagului domnesc al lui Stefan în gravura redând batalia de la Baia din 1467: flamura lunga si îngusta, având redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) si capul de bour pe restul jumatatii pânzei.

      Dupa o relatare contemporana, delegatia marilor boieri moldoveni prezenti la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei (1574) avea un steag de culoare albastra pe care era redat bourul cu stea între coarne.

      În jur de 1600, steagul Tarii Românesti sub domnia lui Mihai Viteazul era alb având pictat un corb ce tine în cioc o cruce dubla, stând deasupra unei ramuri de ienupar verde, în timp ce steagul Moldovei sub Ieremia Movila era rosu, cu bourul având stea între coarne si flancat de doua semilune, pictate galben; marginea steagului era bordisita cu galben si avea înscris numele si titulatura voievodului, precum si data când a fost facut.

      Din steagurile datate în secolul al XVII-lea nu s-a mai pastrat nici unul "al tarii". În schimb, exista un interesant steag domnesc din vremea lui Mihnea al III-lea (1658-1659): pe fondul rosu închis, pictat cu aur, vulturul bicefal bizantin purtând coroana princiara, având ca suporti doi lei rampanti, totul încoronat cu o coroana arhiducala sustinuta de doi îngeri; la partea superioara a pânzei era scris numele si titulatura. "IO MIHAIL RADU CU MILA LUI DUMNEZEU DOMN AL UNGROVLAHIEI SI AL PARTILOR MEGIESITE ARHIDUCE". Un alt steag domnesc este cel al lui Constantin Brâncoveanu, iar acesta este posibil sa fi slujit si ca steag al tarii. Pe o fata a pânzei era brodata stema Tarii Românesti flancata de sfintii împarati Constantin si Elena cu inscriptia: "KONSTANTINUS BRANCOVAN, VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS, ANNO DOMINI 1698", iar, pe cealalta fata, scena Botezului Domnului.

      În perioada domniilor fanariote apar pentru prima data îmbinate pe un steag simbolurile heraldice ale celor doua principate românesti; asa cum este cazul cu steagul din vremea lui Constantin Ipsilanti care, pentru scruta vreme (decembrie 1806-august 1807), a domnit în ambele tari; matasea steagului era de culoare alba.

      Si steagul folosit de Tudor Vladimirescu în timpul miscarii revolutionare din 1821 a fost facut pe modelul steagurilor ostasesti ale Evului Mediu. Pânza, din matase alba, avea pictata, central, Sfânta Treime, flancata de doi sfinti militari (Sf. Mucenic Gheorghe si Sf. Theodor Tiron). Sub Sf. Treime, într-o cununa ovala din frunze de laur, era acvila cruciata a Tarii Românesti si, la stânga si la dreapta stemei, erau scrise, cu litere chirilice versurile:

      "Tot norodul românesc
      Pe tine te proslavesc
      Troita de o fiinta
      Trimite-mi ajutorinta.

      Cu puterea ta cea mare
      Si în bratul tau cel tare
      Nadejde de dreptate
      Acum sa am si eu parte".

      Sub stema era înscrisa data când a fost citita Proclamatia de la Islaz, socotita ca moment "oficial" al declansarii miscarii initiate de slujerul Tudor Vladimirescu. Pe lânga flamura propriu-zisa sunt de amintit si ciucurii care erau atârnati de hampa, sub ogiva. Este vorba despre trei grupe de ciucuri, fiecare din acestea formate din fire împletite mai lungi, acoperite pâna la jumatate de fire mai scurte. Toti acesti ciucuri erau bicolori: rosu/albastru, galben/albastru si galben/rosu, ansamblul lor creând impresia tricolorului.

      Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului Tarii Românesti, ci al unitatilor militiei pamântene si al navelor comerciale, dateaza din 1834, pe timpul domniei lui Al. D. Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontala, cu fâsia rosie la partea superioara si cea albastra la partea inferioara. Pe galben, era pictata acvila cruciata, încoronata, tinând în ghiare un buzdugan si o spada, înconjurata de o cununa ovala din frunze de stejar si laur; în colturi, erau pictate acvile. Pornindu-se de la Hatiseriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adeptii "Partidei Nationale" vor vedea în acest tricolor simbolul national al tuturor românilor. Fara îndoiala ca aceasta optiune a fost puternic influentata de miscarea nationala pe care noile forte politice ale burgheziei o promovau în întreaga Europa, modelul vexilologic fiind cel francez: albastru, alb, rosu. Dupa acest model, Belgia adopta, la proclamarea independentei sale, steagul negru, galben, rosu; revolutionarii italieni - si apoi statul italian - verde, alb, rosu etc.

      În aceeasi perioada, a domniilor "Regulamentare", în Moldova, domnitorul Mihail Sturdza împarte si el drapele si stindarde noilor unitati ale militiei pamântene. Cele ale unitatilor militare moldovene sunt bicolore: pe pânza albastra sunt plasate la colturi patrate rosii. Pe aversul pânzei, în centru, era bourul moldovenesc cu stea între coarne si coroana princiara, în timp ce pe revers era pictat Sf.Gheorghe calare, ucigând balaurul; pe patratele rosii era monograma domnitorului, "M".

      De notat ca nici în aceasta perioada nu s-a ajuns înca la instituirea unui steag al "statului", principalul steag al tarii fiind cel al domnitorului. Steagul domnesc al lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) era confectionat din matase rosie având marginile brodate cu flori de aur; central, un scut, timbrat cu coroana princiara, în care este acvila cruciata, scutul fiind sustinut de doi lei rampanti; în spatele scutului sunt încrucisate o spada si un buzdugan, iar totul este plasat deasupra unei panoplii formate din steaguri, arme, tevi de tun, tobe si ghiulele. Pe reversul steagului este pictat Sf.Gheorghe calare, omorând balaurul.

      În contextul revolutionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri a unor state nationale, si revolutionarii români, aflati la Paris la izbucnirea revolutiei, vor arbora drapelul albastru, galben, rosu, cu albastru la hampa. Asa va fi si consfintit, ca drapel national, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucuresti, desi, initial, aparusera drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontala, asa cum fusesera ele arborate de revolutionarii români din Ardeal la Adunarea Nationala de la Blaj din 26 aprilie. Nu stim motivul pentru care ardelenii au ales dispunerea culorilor pe orizontala; este posibil sa fi fost un mimetism dupa tricolorul verde, alb, rosu al revolutionarilor maghiari. Ar mai fi de notat ca, initial, tricolorul românilor ardeleni a fost albastru, alb, rosu, cu benzile pe orizontala, pe alb fiind scris cu auriu "VIRTUS ROMANA REDIVIVA" (Virtutea romana reînviata). În decursul revolutiei, însa, treptat, toate drapelele românilor vor înlocui albul cu galben.

      Ca drapel national, tricolorul se impune în 1859, odata cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz pâna în 1862, a avut fâsia albastra plasata sus, apoi, în a doua perioada a domniei lui Cuza, fâsia rosie a fost dispusa la partea superioara. Odata cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul tarii, cât si drapelele si stindardele unitatilor militare vor avea benzile dispuse pe verticala, cu albastru lânga hampa. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisa, culoarea "rece", lânga hampa.

      Trebuie facuta precizarea ca între steagul national si drapelele unitatilor militare au existat întotdeauna si peste tot în lume diferente. La noi, drapelele militare au avut redata stema tarii pe centru si în colturi sigla suveranului, pe când steagurile nationale, începând din 1872 când aceste aspecte sunt legiferate, nu. În 1948, regimul comunist, pentru a încerca sa îndeparteze cât mai mult din tot ce a însemnat traditia nationala, a înlocuit nu numai stema tarii, rezultata din îmbinarea elementelor heraldice traditionale, cu una noua, de sorginte sovietica, dar a si plantat aceasta noua stema pe tricolorul national. În decembrie 1989, oamenii au rupt simbolul comunismului de pe steag si s-a revenit la ceea ce fusese steagul României din 1872 pâna în 1947.

Incapacitate

2012-06-04T22:22:00.003+03:00

Îmi este imposibil să înţeleg complet pe Dumnezeu. Pot eu oare înţelege acea parte pe care o lasă spre a fi descoperită?

De mi s-ar dovedi în modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, că nu Hristos este adevărul, că adevărul e altul - dacă demonstraţia ar fi incantabilă şi covârşitoare - n-aş sta nicio clipă la îndoială: aş alege să rămân cu Hristos, nu cu adevărul. (Dostoievski)