drobul de sare...

Exista viata dupa moarte?A fost Hitler un om rau? - un interviu in parcu...

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Sun, 05 Sep 2010 20:48:00 +0000

Textul care apare

Textul care va veni ascuns

Paul Washer - Armatura lui Dumnezeu (Realitatea bataliei spirituale) 08.05.2010

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Sun, 15 Aug 2010 12:26:00 +0000

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (part 5) 08.05.2010 - armura lui Dumnezeu from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (partea 4) 08.05.2010

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Sat, 12 Jun 2010 07:25:00 +0000

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (part 4) 08.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri (part 3) 07.05.2010

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Mon, 31 May 2010 06:52:00 +0000

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri, Realitatea bataliei spirituale

Paul Washer - Intrebari si raspunsuri (part 3) 07.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Valaori Bucuresti (partea 2) 07.05.2010

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Thu, 27 May 2010 07:05:00 +0000

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (partea 2) 07.05.2010 from Calea Maestrului on Vimeo.

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (06.05.2010)

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 18 May 2010 06:34:00 +0000

Paul Washer - Realitatea bataliei spirituale (06.05.2010) - partea 1 from Calea Maestrului on Vimeo.

Un strop din Wurmbrand

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Fri, 05 Feb 2010 12:30:00 +0000

Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cat ii ingrijesti, cu atata cresc mai mari.
Cuvintele bine gandite au radacina in tacere adanca.
Biserica nu este o societate de sfinti perfecti, ci de candidati la sfintenia perfecta.
Adevarurile care raman doar in minte si nu sunt traite practic ne hranesc tot atat de putin ca o mancare ce ramane in camara.
Biruinta desavarsita este sa te biruiesti pe tine insuti.
Cel ce minte astazi pentru tine, maine va minti contra ta.
Inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ce a primit.
Adevarul n-are nevoie de aparare. Cum n-ai sa invelesti soarele intr-o patura ca sa-l feresti, tot asa si adevarul. Lasa-l sa lumineze.
Adevarul este etern. El nu poate fi schimbat nici de Dumnezeu.

Caleamaestrului.ro a aparut in ziare

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Fri, 08 Jan 2010 08:02:00 +0000

Spre uimirea noastra, pe 6 ianuarie 2010 CaleaMaestrului.ro a aparut pe mediafax.ro intr-un articol. Textul a fost preluat de mai multe ziare online. Surprizele nu au incetat si ieri 07.01.2010 a aparut inca un articol despre caleamaestrului.ro si flyerele ce le impartim in Bucuresti, in ziarul RING ce se distribuie gratuit in fiecare statie de metrou din Bucuresti.

Ce ne-a impresionat este ca noi chiar doream sa punem un articol despre caleamaestrului.ro intr-un ziar ca acesta, dar Domnul este asa de bun ca a facut ca cei nemantuiti sa Il slujeasca pe El si chiar pentru inaintarea evangheliei si totul fara nici un leu. Slava Lui!

Puteti citi articolul din ziarul online Ring aici

Update "Ateii nu exista"

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Mon, 30 Nov 2009 08:38:00 +0000

Cateva articole interesante de pe "Ateii nu exista"

Conferintele ne mananca....

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 10 Nov 2009 10:19:00 +0000

Vad o tendinta din ce in ce mai mare a romanilor tineri si nu numai din mediul evanghelic de a participa la multele conferinte pe diferite teme crestine ce se organizeaza de liderii evanghelici.

Nu este rau sa existe aceste conferinte, ceea ce este rau este ca tendinta de a merge la conferinte este mult mai mare ca tendinta de a face evanghelizare. Iar cand spun evanghelizare nu ma refer la cele care se fac in bisericile evanghelice unde este chemat un predicator de renume, acesta predica mai mult enoriasilor (pentru ca necrestinii nu prea vin) care s-au mai pocait de cateva ori inainte la alte evanghelizari si totusi mai ies in fata odata pentru ca inca nu sunt siguri, iar poate acum va veni schimbarea.

Cand spun evanghelizare ma refer la aceea pe care o facea apostolul Pavel in piete, Spurgeon si Wesley pe la coltul strazii, Wurmbrand printre soldatii rusi (tot pe strada). Stiu ca este mai usor sa stai pe banca si sa fii "ingrasat" de tot felul de invataturi, iar unul care a ajuns sa fie "gras" nu se mai poate misca, "grasimea" incepe sa ii afecteze inima cu care ii poate iubi pe cei din lume.

Acesta este efectul unei ape statute, a unei balti care a inceput sa prinda miros. Biblia spune ca din inima noastra ar trebui sa curga "rauri de apa vie". Adica primesti si dai mai departe, unde este implinirea poruncii Domnului nostru Isus "mergeti si faceti ucenici din toate neamurile"? Macar de s-ar da talantii la zarafi.

Oare aceasta porunca nu este pentru toti? Spurgeon spunea: "Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta!"

Ati uitat ca Dumnezeu face specializarea la locul de munca?

Oare cine ne invata sa stam in biserici si la conferinte? Liderii? ... da, iar enoriasii ii urmeaza, pentru ca nu prea poti sa faci ceea ce spune popa, este mai usor sa urmezi faptele lui.

Am sa va spun o poveste adevarata pe scurt.

Intr-un trib din Papua Noua Guinee, un bastinas i-a spus fiului sau ca intr-o zi va veni un om alb care ii va spune cum sa aiba viata vesnica. Intre timp tatal a murit, iar fiul astepta implinirea profetiei tatalui sau. Si cu adevarat, un misionar (un om alb) din America a plecat spre Papua Noua Guinee si a ajuns la acest trib, a invatat limba si le-a vestit Evanghelia. Fiul bastinasului a crezut Evanghelia si a crezut, iar dupa ceva timp ii adreseaza o intrebare misionarului: "Stii, tatal meu ar fi crezut! Voi mai aveti oameni acolo in tribul tau de unde vi?", "Da, mai sunt" a spus misionarul, "Si de ce nu a venit tatal tau ca sa ii spuna si tatalui meu?".

Si sunt atatia crestini in America in lume si in Romania, o intrebare grea nu? Ce i-ati fi raspuns voi?

Esti frustrat pentru ca nu ai raspunsuri la rugaciuni? (1)

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Thu, 22 Oct 2009 06:47:00 +0000

Atunci cand te rogi, examineaza-ti rugaciunea si vezi daca nu cumva ii ceri lui Dumnezeu sa-ti hraneasca firea (carnea) ta. El spune "... si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.(Rom 13:14)", cum poti dar sa te gandesti ca Dumnezeu ar putea sa iti dea ce ii ceri?

Inactivitate pe blog

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Thu, 08 Oct 2009 06:59:00 +0000

Imi scuzati inactivitatea pe blog, dar impreuna cu Gorjul Evanghelic si CaleaMaestrului am mai creat un blog dedicat ateilor numit "Ateii nu exista", blog ce necestita un upgrade aproape zilnic cu articole noi.

Sa va rugati pentru aceasta noua lucrare care se face, si totodata Domnul sa ne ajute sa nu stam numai in fata calculatoarelor ci sa iesim si pe strada sa vestim Evanghelia.

Dumnezeu sa va binecuvinteze.

Ateii nu exista

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 22 Sep 2009 17:00:00 +0000

De curand, in colaborare cu www.caleamaestrului.ro, am lansat blogul-site "Ateii nu exista" (www.ateilor.wordpress.com) dedicat in special ateilor. Acest lucru a survenit in urma comentariilor unor atei in sectiunea "ateism" de pe site-ul caleamaestrului.ro care ar fi dorit sa posteze comentarii acolo, acest lucru fiindu-le imposibil deoarece caleamaestrului.ro este un site mai mult pentru informare.

Sunteti bineveniti pe acest blog cu comentarii si sugestii.

Dumnezeu sa dea lumina si persoanelor care isi spun ca sunt atei.

De ce sa memoram Biblia? - John Piper

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Fri, 11 Sep 2009 06:51:00 +0000

Why Memorize Scripture?
John Piper

First, a few testimonies: I have it third hand, that Dr. Howard Hendricks (of Dallas Seminary) once made the statement (and I paraphrase) that if it were his decision, every student graduating from Dallas Theological Seminary would be required to learn one thousand verses word perfect before they graduated.

Dallas Willard, professor of Philosophy at the University of Southern California , wrote, “Bible memorization is absolutely fundamental to spiritual formation. If I had to choose between all the disciplines of the spiritual life, I would choose Bible memorization, because it is a fundamental way of filling our minds with what it needs. This book of the law shall not depart out of your mouth. That’s where you need it! How does it get in your mouth? Memorization” (“Spiritual Formation in Christ for the Whole Life and Whole Person” in Vocatio, Vol. 12, no. 2, Spring, 2001, p. 7).

Chuck Swindoll wrote, “I know of no other single practice in the Christian life more rewarding, practically speaking, than memorizing Scripture... No other single exercise pays greater spiritual dividends! Your prayer life will be strengthened. Your witnessing will be sharper and much more effective. Your attitudes and outlook will begin to change. Your mind will become alert and observant. Your confidence and assurance will be enhanced. Your faith will be solidified” (Growing Strong in the Seasons of Life [Grand Rapids: Zondervan, 1994], p. 61).

One of the reasons Martin Luther came to his great discovery in the Bible of justification by faith alone was that in his early years in the Augustinian monastery he was influenced to love Scripture by Johann Staupitz. Luther devoured the Bible in a day when people earned doctorates in theology without even reading the Bible. Luther said that his fellow professor, Andreas Karlstadt, did not even own a Bible when he earned his doctor of theology degree, nor did he until many years later (www.orlutheran. com/html/ luthbibl. html). Luther knew so much of the Bible from memory that when the Lord opened his eyes to see the truth of justification in Romans 1:17, he said, “Thereupon I ran through the Scriptures from memory,” in order to confirm what he had found.

So here are a few reasons why so many have viewed Scripture memorization as so essential to the Christian life.

1. Conformity to Christ
Paul wrote that “we all... beholding the glory of the Lord, are being transformed into the same image from one degree of glory to another.” If we would be changed into Christ likeness we must steadily see him. This happens in the word. “The LORD revealed himself to Samuel at Shiloh by the word of the LORD” (1 Samuel 3:21). Bible memorization has the effect of making our gaze on Jesus to be steadier and clearer.

2. Daily Triumph over Sin
“How can a young man keep his way pure? By guarding it according to your word... I have stored up your word in my heart, that I might not sin against you” (Psalm 119:9, 11). Paul said that we must “by the Spirit... put to death the [sinful] deeds of the body” (Romans 8:13). The one piece of armor used to kill is the “sword of the Spirit,” which is the word of God (Ephesians 6:17). As sin lures the body into sinful action, we call to mind a Christ-revealing word of Scripture and slay the temptation with the superior worth and beauty of Christ over what sin offers.

3. Daily Triumph over Satan
When Jesus was tempted by Satan in the wilderness he recited Scripture from memory and put Satan to flight (Matthew 4:1-11).

4. Comfort and Counsel for People You Love
The times when people need you to give them comfort and counsel do not always coincide with the times you have your Bible handy. Not only that, the very word of God spoken spontaneously from your heart has unusual power. Proverbs 25:11 says, “A word fitly spoken is like apples of gold in a setting of silver.” That is a beautiful way of saying, When the heart full of God’s love can draw on the mind full of God’s word, timely blessings flow from the mouth.

5. Communicating the Gospel to Unbelievers
Opportunities to share the gospel come when we do not have the Bible in hand. Actual verses of the Bible have their own penetrating power. And when they come from our heart, as well as from the Book, the witness is given that they are precious enough to learn. We should all be able to sum up the gospel under four main headings (1) God’s holiness/law/ glory; 2) man’s sin/rebellion/ disobedience; 3) Christ’s death for sinners; 4) the free gift of life by faith. Learn a verse or two relating to each of these, and be ready in season and out of season to share them.

6. Communion with God in the Enjoyment of His Person and Ways
The way we commune with (that is, fellowship with) God is by meditating on his attributes and expressing to him our thanks and admiration and love, and seeking his help in living a life that reflects the value of these attributes. Therefore, storing texts in our minds about God helps us relate to him as he really is. For example, imagine being able to call this to mind through the day:

The LORD is merciful and gracious, slow to anger and abounding in steadfast love. He will not always chide, nor will he keep his anger forever. He does not deal with us according to our sins, nor repay us according to our iniquities. For as high as the heavens are above the earth, so great is his steadfast love toward those who fear him; as far as the east is from the west, so far does he remove our transgressions from us. As a father shows compassion to his children, so the LORD shows compassion to those who fear him. For he knows our frame; he remembers that we are dust. (Psalm 103:8-14)

I used the word “enjoyment” intentionally when I said, “communion with God in the enjoyment of his person and ways.” Most of us are emotionally crippled — all of us really. We do not experience God in the fullness of our emotional potential. How will that change? One way is to memorize the emotional expressions of the Bible and speak them to the Lord and to each other until they become part of who we are. For example, in Psalm 103:1, we say, “Bless the LORD, O my soul, and all that is within me, bless his holy name!” That is not a natural expression for many people. But if we memorize this and other emotional expressions from the Bible, and say them often, asking the Lord to make the emotion real in our hearts, we can actually grow into that emotion and expression. It will become part of who we are. We will be less crippled emotionally and more able to render proper praise and thanks to God.

There are other reasons for memorizing Scripture. I hope you find them in the actual practice.

Still learning with you,

Pastor John

Dumnezeu era in Isus Hristos....

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Thu, 10 Sep 2009 06:43:00 +0000

"Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări."

2 Corinteni 5:19

Dumnezeu ne-a dat si ne da har dupa har. Ne dam seama de aceasta doar examinand in detaliu versetul de mai sus.

1. Dumnezeu era in Cristos impacand lumea cu Sine. Creatorul perfect cu o cunoastere fara margini, CEl care cunoaste in detaliu fiecare farama din acest univers INFINIT a venit sa moara pentru om, pentru creatia mainilor Sale. Este adevarat ca a inviat si nu a fost mare lucru pentru El, dar batjocura si suferintele indurate din partea celor pe care i-a creat si le-a dat viata este ceva injositor. El a parasit Slava cereasca ca sa nu aiba unde sa isi plece capul pe pamantul Lui. Asta este o dragoste pe care nu o putem merita niciodata si totusi EL ne-a oferit-o.

2. ...netinandu-le in socoteala pacatele lor... Noi am incalcat Legea Lui Sfanta. Nu este nici unul care sa nu fi pacatuit. Doar uitatndu-te cu bagare de seama in Legea Lui (cele 10 porunci) si chiar in interiorul constiintei tale, vei vedea ca ai pacatuit. Si totusi El nu le mai tine in seama.

3. Si ceea ce mi se pare peste masura de minunat este ca ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi eram vrasmasi, eram dusmanii Lui, a gasit o cale sa ne ierte, ne-a impacat cu El si acum ne-a dat si daruri ca sa propovaduim ceea ce El a facut pentru noi.

Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios - Jonathan Edwards

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 08 Sep 2009 09:59:00 +0000

Puteti downloada una din cele mai celebre predici din întreaga istorie a bisericii si a fost rostitã de Jonathan Edwards în timpul celei de-a doua treziri spirituale care a cuprins coloniile engleze din America de Nord. Se spune cã groaza faþã de iad a ascultãtorilor a fost atât de mare la ascultarea predicii, încât s-au tinut de stâlpii bisericii, de teamã sã nu se deschidã podeaua sub ei si sã cadã în iad.

Este un mesaj scris de teologul american Jonathan Edwards, predicat pe 8 iulie 1741 în Enfield, Connecticut. La fel ca şi în alte scrieri ale lui Edwards, această predică combină imagini vii ale conceptiei creştine despre Iad cu observaţii ale lumii seculare şi citate din Scriptură. Este în continuare cel mai faimos lucru scris de Edwards, şi este larg studiat atât de creştinii americani şi cât şi de istorici, ca urmare a ideii unice pe care o furnizează în teologia Marii Treziri de la 1730-1755.

Predica o puteti descarca de aici pe site-ul www.caleamaestrului.ro. Ea a fost tradusa de Ninel Lazar

Despre Jonathan Edwards

Jonathan Edwards (1703-1758) a fost unul dintre puţinii teologi cu adevărat mari ai lumii vorbitoare de engleză, un uriaş spiritual şi intelectual. Probabil că este cel mai bine cunoscut ca teologul trezirii – un subiect pentru care a fost calificat într-un mod unic să scrie datorită înţelegerii lui teologice şi a experimentării directe a trezirilor spirituale. Şi-a început lucrarea în Northampton, Massachusetts, într-o vreme în care New England se îndepărta de puritanismul fondatorilor. Opunându-se tendinţei de atunci, Edwards a propovăduit întregul plan al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a onorat evident lucrarea. Cu toate acestea, aparent, viaţa lui s-a sfârşit într-o tragedie; fiind exclus din pastoratul său de către oamenii din Northampton, a murit de febră în Princeton, la numai două luni de la preluarea preşedinţiei Colegiului de acolo. În afară de contribuţia sa adusă Bisericii în timpul vieţii, Edwards a îndatorat posteritatea prin scrierile lui prolifice. Predicile şi tratatele lui au un caracter atemporal.

Raspunsuri pentru cancer

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 25 Aug 2009 11:45:00 +0000

Cunosti pe cineva bolnav de cancer?

Am 21 de ani si am cancer. Nu, aceasta nu este prima oara cand am cancer, ci a doua! De ce tocmai eu? De ce ingaduie Dumnezeu sa ma confrunt cu ceva asa de dificil, ceva complet in afara controlului meu? Simt o mare compasiune pentru oricine trece prin durerea aflarii diagnosticului ca sufera de o boala cumplita. Cu totii suntem socati de realitatea ca viata este scurta.(1) Ne vin cateva intrebari in minte. De ce ne inspaimanta moartea? De ce ne vine sa plangem la aflarea vestii ca vom muri in curand? Unde este Dumnezeu in momente ca astea? Cum poate Dumnezeu sa fie plin de dragoste?

Sper sa te ajut sa raspunzi la aceste intrebari, prin Cuvantul lui Dumnezeu:

1. Cu totii vom muri.

Moartea este un gand infricosator. Este ceva de care cu totii vom avea parte, tineri sau batrani. La o petrecere am intrebat cateva persoane daca le e frica de faptul ca vor merge in iad. Cei mai multi dintre ei au raspuns ca “nu”, cu o atitudine nepasatoare care zicea “Sunt prea tanar sa mor”. Si eu deasemenea am crezut ca voi avea o viata lunga. Am luat viata ca ceva ce mi se cuvine. Doar dupa ce am fost diagnosticata cu cancer am realizat ca viata este scurta. Nu stiam ce se va intampla. Biblia spune “Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi”.(2) Astazi poti muri.

2. Dumnezeu ne vede inima.

Daca iti examinezi viata prin prisma Legii lui Dumnezeu, vei incepe sa intelegi cu adevarat dragostea lui Dumnezeu.

Cancerul m-a facut sa imi examinez viata. Eu aseman tomograful cu Legea lui Dumnezeu. Cei mai multi dintre noi am auzit de Cele 10 porunci din Sfana Scriptura, cartea Exodul capitolul 20. Te-ai lasat vreodata examinat de legea lui Dumnezeu?

Asemenea unui tomograf, Legea lui Dumnezeu nu analizeaza exteriorul trupului, ci interiorul. Legea lui Dumnezeu ne examineaza inima. Tomograful arata tumorile sau chisturile din trupul tau. Legea lui Dumnezeu, patrunde dincolo de aparentele exterioare si ne arata inima canceroasa (3).

Daca te compari cu un coleg de munca sau cu un vecin, poti sa te gandesti ca esti o persoana buna. Dar, daca te compari cu Legea curata a lui Dumnezeu, vei gasi ca esti pacatos. Legea lui Dumnezeu arata ca daca ai mintit esti un mincinos, daca te-ai uitat la cineva cu dorinte sexuale, ai comis adulter in inima (4). Legea lui Dumnezeu spune ca daca ai urat vreodata pe cineva, esti vinovat de crima. Daca ai furat ceva (indiferent de valoare), esti un hot. Epistola lui Pavel catre Romani, capitolul 3, versetul 23 ne spune ca toti am esuat in a fi buni. Cartea Apocalipsa, capitolul 21, versetul 8 ne da o lista a celor care nu merg in cer: “ Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” Acest verset ne spune ca vom merge in iad dupa ce vom muri. E ingrijorator! Avem o constiinta care ne spune sa ne temem de moarte din cauza pacatelor noastre. Pacatul nostru ne face sa ne fie frica de moarte!

3. Fiul lui Dumnezeu a platit datoria noastra.

Toti banii din lume nu ar putea sa plateasca datoria unei singure persoane pentru ca aceasta sa poata intra in Imparatia Cerurilor. Biblia ne spune ca, a face fapte bune, a merge la biserica, a ajuta varstnicii, a da saracilor, etc, nu va plati nici macar o minciuna pe care am spus-o! Cartea Isaia ne spune ca “…faptele noastre bune sunt ca o haina manjita.”

Poate te intrebi: “Atunci, cum poate fi platita datoria mea?”

Singura persoana desavarsita care a trait vreodata pe fata pamantului este IISUS HRISTOS. Biblia ne spune ca El a fost pedepsit in locul nostru.

“Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.”(5)

Iisus Hristos a fost batut pana la desfigurare, i-a fost smulsa barba, cuie i-au fost batute in maini si in picioare. Trupul sau lovit si insangerat a fost atarnat pe cruce ca toti sa il vada. De ce a facut El acest lucru? Iisus a facut acest lucru pentru TINE. El a murit pe cruce pentru toata lumea.(6) Iisus a suferit pedeapsa pentru pacate care nu erau ale Lui. Dumnezeu a ingaduit ca El sa sufere. Prin moartea lui Iisus noi putem primi viata vesnica. Moartea nu L-a biruit pe Iisus, El a inviat din morti a treia zi si acum sade la dreapta Tatalui. Rugandu-L pe Iisus sa te mantuiasca este singurul mod in care datoria pacatelor tale poate fi platita.

Dumnezeu nu te va forta sa te increzi in El. Nu esti papusa Lui. Esti creatia Lui! Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi alegerea de a accepta sau respinge iertarea Lui. Poti alege raiul sau iadul. El te iubeste si vrea sa fii copilul Lui.

Este o solutie pentru durere aici pe pamant. Raspunsul este Iisus Hristos. El iti va da o speranta noua si vei vedea cu alti ochi necazurile prin care treci. Iisus Hristos te va sustine prin valea umbrei mortii(7). El nicidecum nu te va lasa, cu nici un chip nu te va parasi.

Cand am avut cancer prima oara, am realizat, ca si crestina, cat de mult ma iubeste Dumnezeu. Dragostea Lui m-a coplesit. Intr-o noapte, cand am avut cele mai groaznice dureri fizice, Dumnezeu mi-a aratat ca si El a trecut prin chinuri cumplite doar pentru mantuirea mea. Lui Dumnezeu Ii pasa! El cunoaste durerea ta. Citeam o carte, iar la un moment dat am gasit un citat care zicea “Arata-mi o persoana care traieste o viata fara griji, fara probleme sau greutati, fara zile negre, si iti voi arata o persoana instabila.”

Suferintele si necazurile sunt menite sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu si sa ne faca persoane mai bune. La fel cum nu ai stii ca ai nevoie de un tratament daca nu ai avea nici o durere, in acelasi fel, nu ai stii nevoia ta de Dumnezeu daca nu ai trece prin nici o suferinta.

Daca ai inteles ca ai nevoie de mantuire, cu o inima plina de pocainta striga catre Iisus Hristos sa-ti ierte pacatele (vezi Cele zece porunci pe care le-ai incalcat). Cere-I Domnului sa ierte pacatele tale prin sangele Sau sfant. Cere-I lui Iisus sa te ia in rai cand vei muri. Pune-ti toata increderea in El. Daca ai facut acest lucru, citeste Biblia si roaga-te zilnic. Cauta o biserica care are Biblia ca autoritate finala. Boteaza-te ca sa arati lumii ca nu ti-e rusine cu Hristos, si asigura-te ca spui si altora ce a facut El pentru tine!

Cand devii copilul lui Dumnezeu, vor veni incercari, necazuri. “Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui”(8). Acum poti sa te bucuri pentru ca stii ca Domnul e cu tine si intr-o zi vei fi cu El in cer. Suferinta ta e doar temporara!

Anna DeSeno

Referinte biblice:

1.Iacov 4:14

2.Proverbs 27:1

3.Romani 3:20

4.Matei 5:28

5.Isaia 53:5

6.Ioan 3:16

7.Psalmul 23

8.1Petru 4:12-13

sursa

Evolutionism

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Fri, 21 Aug 2009 08:54:00 +0000

Teoria darwinista este tot o teorie la urma urmei. Spunea cineva

"Evolutionistii cred ca stiu totul despre veriga lipsa (sau formele de tranzitie dintre specii) in afara de faptul ca ele lipsesc".

Si avand in vedere ca teoria spune ca a fost nevoie de milioane de ani ca anumite specii sa evolueze, ar trebui ca la tot pasul sa gasim fosile care sa faca dovada ca o specie a evoluat in alta. Ceea ce avem la ora actuala sunt doar schelete fosilizate de dinozauri si pasarile de astazi.

Cum se poate ca niste fosile mai vechi sa poata fi gasite, iar altele mai noi (cele evoluate din dinozauri) sa nu le poti da de urma avand in vedere ca ar trebui sa fie "cu gramada" datorita timpului trecut pana la forma actuala?

Nu va speriati cand cineva va abordeaza intr-o discutie despre evolutionism. Darwin doar a emis o teorie si se astepta ca dupa el altii sa descopere ceea ce a gandit el. Ironia este ca oamenii de stiinta de astazi incearca sa o demonstreze si nu reusesc. De ce? Pentru ca este o poveste nascocita.

Oare sta Isus si bate la inimile pacatosilor?

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Thu, 20 Aug 2009 07:17:00 +0000

Daca crezi ca Isus sta si bate la usa inimii omului, atunci il faci suveran pe cel care deschide usa.

De cate ori nu am folosit cuvintele "Isus sta si bate la inima ta, deschide-i usa inimii tale", "da-i voie sa intre in inima ta", "lasa-L sa te schimbe", "doar trebuie sa il lasi", "accepta-L pe Isus".

Oare asa citim in Biblie? Oare asa a predicat Isus Evanghelia?

Poate o sa imi spuneti, dar versetul din Apocalipsa 3:20 spune: "Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine" (NTR). Problema este ca acest text este adresat bisericii din Laodiceea, versetul 14 din cap. 3 spune "Îngerului bisericii din Laodicea4 scrie-i:".

Cand a inceput lucrarea, Domnul Isus a spus: "Pocaiti-va si credeti in Evanghelie". De ce noi facem altfel?

Are nevoie Domnul Isus de acceptarea naostra? NU! Este chiar invers, noi avem nevoie de acceptarea Lui, si EL ne primeste DACA venim cu o inima in pocainta fata de incalcarile si pacatele noastre.

Nu lasa focul sa se stinga

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Wed, 19 Aug 2009 06:43:00 +0000

În jurul anilor 1770-1780, un om din Carolina de Nord, numit John Morris si-a construit o casa în Rutherfordton. Folosind doua pietre de cremene, el si-a aprins un foc în semineu. Impresionat de felul cum focul a înviorat atmosfera casei, Moris a hotarît sa pastreze acel foc sa arda continu. De aceea cu o deosebita atentie, s-a îngrijit ca focul sa nu se stinga niciodata.

Mai mult decît atît ; atunci cînd a construit o casa noua pentru fiul sau, a luat un carbune din focul din semineul casei sale si a aprins focul si-n noua casa. Mîndri de aceasta realizare, membrii familiei Morris , au hotarît sa pastreze focul aprins din generatie în generatie, în onoarea tatalui si-a bunicului lor.

În anul 1920, din întreaga familie Morris, a mai ramas un singur urmas direct, ce era stra –stra- stra-nepot a lui John Morris, numit William Morris. Acesta era în vîrsta de aproape 80 de ani, nu se casatorise si nici nu avea nici un urmas.

Prin multe încercari William a dorit sa-i determine pe cei ce-i erau rude mai îndepartate sa pastreze traditia familiei si sa nu lase focul sa se stinga . Dar niciunul dintre acestia n-au fost gata sa preia acest angajament. Auzind de framîntarea batrînului, un vecin de-al acestuia l-a vizitat si s-a angajat ca sa pastreze focul sa arda si în generatiile urmatoare.
În anul 1948, la moartea lui William Morris, trecuse deja mai mult de 170 de ani de cînd focul a fost aprins si-a ars continu.

În aceasta vreme si noi suntem chemati sa pastram aprins un foc care a început sa arda cu mai mult de 2000 de ani în urma. Au trecut razboaie, revolutii, iar pe scena lumii au venit si au trecut curente filozofice si miscari religioase ;dar flacara aprinsa de Hristos, nu s-a stins. Aceasta lumina a stralucit continu în întuneric. Acum este rândul tau sa îngrijesti ca aceasta flacara sa nu se stinga. Îti vei împlini aceasta slujire ?

sursa

Adevarul, esti pregatit? ... Al Martin

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Mon, 17 Aug 2009 20:04:00 +0000

Nu stiu daca am credinta indeajuns...

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Mon, 17 Aug 2009 07:41:00 +0000

O intrebare care ne-o punem de multe ori fiecare, dar care nu este corecta. Nu este vorba cat de multa credinta ai, ci in cine iti pui credinta.

Gandeste-te ca esti intr-o cladire cu patru etaje care este cuprinsa de flacari incepand cu parterul. Nu poti sa iesi afara pentru ca toate caile sunt blocate. Singurul lucru pe care-l poti face este sa mergi pe acoperis. Pompierii sunt anuntati si vin la fata locului. Intind o saltea si iti spun sa sari, dar tu esti cuprins de frica si spui...

"hei nu pot sa sar de la inaltimea asta". Pompierii te intreaba "nu ai deloc credinta? Haide sari, o sa te prindem, nu o sa patesti nimic!" Pana la urma iti iei inima in dinti si sari, pompierii te prind si totul se termina cu bine.

Intrebarea care se pune este: Credinta te-a salvat sau pompierii?

Imagineaza-ti ca un alt om este in aceeasi cladire cuprinsa de flacari si urca pe acoperis. Acest om are o credinta foarte mare. Si datorita acestei mari crdinte a lui, plin de incredere sare de pe acoperis, pe la jumatatea drumului dandu-si seama ca pompierii nu tin nici o saltea.

Cred ca puteti sa va dati seama ca intrebarea corecta nu este cat de multa credinta am ci daca cel in care imi pun credinta este indeajuns de puternic sa ma salveze.

La fel este si cu credinta care duce la mantuire. Nu trebuie sa fie mare ci este de ajuns sa iti pui credinta in promisiunea Domnului Iisus ca "oricine crede in El nu piere ci are viata vesnica".

Urmatoare problema ridicata este: cum poate un om sa arate ca el crede? Iacov spune ca "credinta fara fapte este moarta". Ganditi-va la omul ce trebuia sa sare de pe acoperis pe salteaua pompierilor. Daca el ar fi avut putina credinta dar nu ar fi si sarit, atunci credinta lui nu i-ar fi ajutat la nimic.

De aceea cand un om crede din toata inima in jertfa Domnului Iisus se si intoarce din pacatele lui, se pocaieste, credinta lui se vede in faptele lui.

Iacov 2:18 Dar va zice cineva: Tu ai credinta, si eu am faptele." Aratã-mi credinta ta fãrã fapte, si eu îti voi arãta credinta mea din faptele mele."

CREDINTA nostra poate sa creasca pe parcursul vietii de crestin. Dar nu datorita meritelor noastre ci deoarece incepem sa il cunoastem pe Dumnezeu din ce in ce mai mult. Cand spui ca ai incredere intr-un doctor nu este pentru ca ai tu o credinta mare ci pentru ca stii ca doctorul respectiv este foarte bun in ceea ce face. La fel este si cu Dumnezeu, cu cat Il cunoastem mai mult cu atat credinta noastra in El creste mai mult.

Talharul - de Costache Ioanid

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 11 Aug 2009 12:01:00 +0000

Talharul
de Costache Ioanid

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
—Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb—;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?
-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
şi-şi frânse vorba-n dinţi...
-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti?

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Tue, 11 Aug 2009 09:55:00 +0000

"Nu ai nici o dorinta ca toti cei din jurul tau sa fie mantuiti? Atunci nici tu nu esti mantuit. Fii sigur de asta!"

C.H. Spurgeon

Ce spuneti este adevarat?

Lansare site "Gorjul Evanghelic"

noreply@blogger.com (drobul de sare) — Mon, 03 Aug 2009 06:57:00 +0000

In format de inceput (beta), pagina mediului evanghelistic din judetul Gorj, doreste sa aduca mai aproape de fiecare crestin, informatii si resurse utile si obiective, cu specific “oltenesc” si nu numai. Fara a se decalara afiliat unui anumit cult, Gorjul Evanghelic este deschis pentru orice crestin fie el, penticostal, baptist, crestin dupa evanghelie, etc.

Ne asteptam ca “Gorjul Evanghelic” sa devina o comunitate, unde fiecare poate sa isi spuna opinia.

Vom cauta sa culegem informatii despre bisericile evanghelice din judetul Gorj , sa afisam programul de functionare ale acestora si vom posta atat resurse utile pentru crestinii olteni cat si anunturi despre evenimentele evanghelistice din judetul nostru.

“Caci, pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceeace voi cinstiti, fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.” (Fapte 17:23)

Cunoastem pornirea oamenilor din orasul nostru de a se inchina altor lucruri in afara de Dumnezeu de aceea nu putem sa stam nepasatori, simtim nevoia sa raspandim Evanghelia Harului, pentru ca Dumnezeu, prin Domnul Isus, ”ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari” (2 Cor. 5:19)

Speram ca Domnul sa binecuvinteze aceasta initiativa si pe mai departe El sa gaseasca inimi dornice sa se implice.

Sursa: http://gorjulevanghelic.wordpress.com/