Născut în România

Cartea bună?..Cea pe care n-ai vrea s-o termini....

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Tue, 22 May 2012 19:35:00 +0000

"Am ştiut întotdeauna că vreau să fiu învăţătoare", îmi spunea Andra Cărbunaru în interviul pe care îl înregistram pentru această emisiune. Şi este. Dar nu la catedră ci dintre cărţi. Pentru că ea îi aduce pe copii între cărţi (între cărţile Librăriei Bastilia din Bucureştiu) şi îi învaţă să le iubească .

Aşa cum şi pe ea, la Librăria Bastilia, tot printre cărţi o găseşti. Căci cărţile (şi copiii) sunt cele două mari pasiuni (marturisite, cel puţin) ale ei.

Şi unde (la Librăria Bastilia) a ajuns, după cum, iar, singură mărturiseşte, absolut din întâmplare dar nu întâmplător, pentru că şi înainte de asta, activitatea ei s-a legat tot cărţi şi de copii: a fost corector (literatură pentru copii) la Editura ART/ARTHUR, a lucrat la Editura Ars Docendi- Universitatea din Bucuresti, unde e a fost responsabilă de proiecte educaţionale, este redactor la revistele Limba si literatura, Limba si literatura româna, etc, etc dar şi autor al volumului Scrisori pentru Alice, apărut la Editura Gramar, autor şi redactor la Grupul „Erotographos 50+1”, volumul Scrisoarea de iubire, dragoste, amor - şi, peste toate,
Doctorand la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureş ti.

Şi nu e tot, căci Andra Cărbunaru a cochetat şi cu jurnalismul: a fost prezentator de ştiri şi reporter la Mtv (unde a făcut practică) dar şi la Radio Vacanţa în Năvodari.

Şi toate astea, la doar 24 de ani!

Iar dacă vreţi o mostră de optimism, ascultaţi povestea de mai jos!

N-am spus niciodată "sfatul meu este...

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Mon, 21 May 2012 19:15:00 +0000

"După concepţia sa s-a construit o fabrică -Uzinei G din Râmnicu Vâlcea, n.m - şi tot dupa concepţia sa un institut de cercetari - Institutului de Criogenie si Separări Izotopice, tot din Râmnicu Vâlcea, n.m - care prin oamenii pe care-i are, prin dezvoltările pe care le face, continuă cu succes tradiţia ctitorului lui, pasionaţi de „modelul lor“." (Univers ingineresc, nr.11/2007)

Chiar şi fără prea multe cunoştinţe de istorie a ştiinţei, e suficient să-ţi dai seama că cel de care se leagă chiar şi numai cele două realizări menţionate mai sus, Uzina G şi Institutului de Criogenie si Separări Izotopic (pe care l-a şi condus, intre ,1990 şi 1994), sunt, ambele, semnate Marius Sabin Peculea.

Academicianul Marius Sabin Peculea, clujeanul adoptat de vâlceni şi devenit, deloc de mirare, "Cetăţean de onoare al oraşului Râmnicu Vâlcea"! Dar şi director, timp de 20 de ani, între 1970 şi1990, al Uzinei G din Râmnicu Vâlcea, "prima unitate nucleara semiindustriala pentru separarea apei grele", cum scrie tot Univers Ingineresc în numărul 11 din 2007.


Sus - Ansamblul Uzinei G; tânga - Instalaţia de separare prin schimb izotopic cu coloană de echilibrare, unicat mondial; dreapta - Laboratorul de talere unde s-a făcut studiul hidrodinamic (astăzi nu mai există nimic din toate acestea....)

1982. Marius Sabin Peculea, directorul Uzinei G

19 Iulie 1988, Turnu Severin. Ziua în care s-a extras apa grea

"Istoria apei grele din România este poate cea mai frumoasa epopee din istoria tehnicii românesti în care „ideea“ a generat o explozie în formarea de oameni în scoala, sau cum se spune astazi în lume, acolo unde se realizeaza ceva „învatând, facând“, în care oamenii prin conceptie proprie au fost capabili sa realizeze tehnologii, echipamente de mare complexitate si originalitate", scrie profesorul Florin Teodor Tãnãsescu în acelaşi număr 11 din 2007 al revistei Univers Ingineresc.

"Astronomia n-a fost prima mea dragoste..."

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Mon, 14 May 2012 15:20:00 +0000

"Neobosită".

Acesta cred că este cuvântul care o caracterizează cel mai bine pe Magda Stavinschi, doctor în astronomie, fost director al Institutul Astronomic al Academiei Române, între1990-2005.

Cu Catherine Cesarski, presedinta Uniunii Astronomice Internaţionale

Pentru că este neobosită în a vorbi despre frumuseţea astronomiei, o ştiinţă din care şi-a făcut carieră, o carieră de-o viaţă, neobosită în a vorbi despre nevoia de educaţie ştiinţifică, neobosită în a descoperi şi neobosită în a-i face şi pe ceilalţi să se îndrăgostească de astronomie.


27 mai 1998, Pulkovo. Olga Dlujnevskaia, Victor Abalakin, MS, D. Polojentsrv

cu Eleni Rovithis si Jean-Paul Zahn, Tessaloniki

Între 2006-2009, Magda Stavinschi a fost şi preşedinta Comisiei Internaţionale de Educaţie Astronomică iar astăzi este Preşedintele Asociaţiei pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie din România , ADSTR.

cu Dan Pascu la USNO, 27.03.2000

Cu Preşedintele Emil Constantinescu, la eclipsa din 11 august 1999.


Pe vremea directoratului (1990- 2005) Institutului Astronomic al Academiei Române


Cu Corina (fiica), la ceremonia de acordare a celei de-a doua diplome de doctorat, Bristol, Marea Britanie.

Tineri şi fericiţi.

"Există, azi, o tentaţie a simplităţii"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 13 Apr 2012 17:56:00 +0000

Nu ştiu câte generaţii de elevi şi studenţi a păstorit profesorul Mircea Rusu. Ceea ce ştiu însă, înainte de a-mi fi spus chiar el, este că profesoratul a fost "o predestinare". Şi cred că numai aşa se explică pasiunea cu care vorbeşte întotdeauna despre asta!....

Şi nu este, atunci, de mirare că în 2009 a fost declarat "Profesorul anului" şi a primit Premiul special al juriului, din partea Fundaţiei Dinu Patriciu - pentru întreaga activitate sa activitate de dascăl şi cercetător.

"Când viaţa nu te mai provoacă, provoac-o tu!"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Thu, 12 Apr 2012 19:43:00 +0000

Se declară, la cei 31 de ani, "corporatist convins". Şi pare că aşa şi este, chiar de-ar fi să judecăm doar după cele câteva companii mari de pe piaţa românească la care a lucrat.

Acum, Adrian Cioroianu este manager de vânzări la Intel România - şi îi place! -, chiar dacă nu asta îşi dorea să facă în studenţie.

Are, însă, şi o câteva pasiuni "extreme", le-am spus eu, iar paraşutismul şi motociclismul sunt doar două dintre ele. "Pentru echilibru", spune Adrian Cioroianu - pentru acel echilibru absolut necesar între carieră şi viaţa personală.

Pe lângă acestea, "multă lectură, multe călătorii pe toate continentele."

"Eu vorbesc despre "viitoruri"! "

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Wed, 11 Apr 2012 10:03:00 +0000

Realizând interviul cu academicianul Basarab Nicolescu, invitatul acestei ediţiei, mi s-a reconfirmat ceea ce se spune adesea: că vârsta este doar o chestiune biologică.

La 70 de ani împliniţi de curând (n.r. la 25 martie ), academicianul Basarab Nicolescu este unul dintre cele mai bune exemple.

"În ştiinţă, încerci mereu"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Sun, 08 Apr 2012 20:24:00 +0000

Recent, o ştire senzaţională – în cel mai bun sens al cuvântului – anunţa o realizare senzaţională: o echipă de fizicieni de la Universitatea Ohio din Ohio, Statele Unite ale Americii, surprindeau pe camera de filmat , mişcarea unui atom într-o molecula.


Imaginea în mişcare a atomilor de azot dintr-o moleculă

http://researchnews.osu.edu/archive/moleculepicture.htm

În echipa condusă de profesorul Louis diMauro, care realiza această performanţă ştiinţifică, este şi Cosmin Blaga,post doctorand în Departamentul de fizică al acestei universităţi.

Cosmin Blaga

Louis DiMauro, investigator principal

M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Thu, 05 Apr 2012 17:46:00 +0000

România este geografia mea spirituală, Australia este geografia realităţii cotidiene.

Anamaria Beligan, fiica actorului Radu Beligan şi a scriitoarei Dana Crivăţ, s-a născut în 1958, la Bucureşti. Părinţii au divorţat când ea avea 5 ani, mama sa recăsătorindu-se ulterior cu dramaturgul Horia Lovinescu.

A.B.: M-am „bucurat” de celebritatea a doi taţi: cel biologic, dar şi soţul mamei mele, un mare dramaturg, care figura în manualele şcolare. Celebritatea paternă a devenit însă, cu timpul, exasperantă pentru Anamaria Beligan.
A.B.: Orice făceam se atribuia numelui de familie şi nicidecum capacităţilor mele. Orice succes al meu era explicat prin faptul că eram fiica lui Radu Beligan şi asta nu-mi plăcea deloc.
A trebuit să plec ca să-mi demonstrez că mă pot descurca şi altfel.

A plecat din ţară în 1982, împreună cu mama sa, după absolvirea secţia de regie film a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. După 7 luni de lagăr în Germania, s-a stabilit în Australia, la Melbourne, unde locuieşte şi în prezent, alături de cele două fiice şi de partenerul său de viaţă, fost coleg de facultate.
A emigrat însă în primul rând din cauza regimului comunist, pe care îl consideră „o anomalie a istoriei”.

A.B.: Se crease mitul că o persoană din trei e informator. Nu mai puteai să ai relaţii normale, nu mai puteai să ai încredere în nimeni. Ăsta a fost lucrul cel mai îngrozitor.
Rep.: Plecarea dvs din ţară nu a atras după sine necazuri pentru maestrul Radu Beligan, care la acea oră era directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi ocupa o poziţie înaltă în partidul unic pe atunci?
A.B.: Din moment ce nu i s-a întâmplat nimic înseamnă că prea mari necazuri nu a avut de pe urma mea. Sigur că bine nu i-a făcut, dar era un actor atât de mare încât... Ce puteau să-i facă? Să-l închidă, să-l demită? Nu cred că el avea nevoie de regim, cred că regimul avea nevoie de el. A trăit foarte bine sub mai multe regimuri şi s-a descurcat ...

Anamaria Beligan a debutat în literatură la 32 de ani. A publicat până în prezent în Australia cinci volume de proză, volume traduse şi în limba română:
Încă un minut cu Monica Vitti (nuvele, Ed. Polirom, 1998)
Scrisori către Mona Lisa (roman, Ed. Polirom, 1999)
Dragostea e un Trabant (proza scurta, Ed. Curtea Veche, 2003)
Mamabena.com (Ed. Curtea Veche, 2005)
Windermere: iubire la a doua vedere (Ed. Limes 2009)
In 2011, Editura Litera a tipărit o antologie de proză scurtă din creaţia scriitoarei Anamaria Beligan, intitulată Un craniu remarcabil.

Trebuie să rămânem noi înşine

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Wed, 04 Apr 2012 10:34:00 +0000

Lucian Hetco (n. 1963) este manager de proiect la Deutsche Telekom şi totodată redactor-şef al revistei Agero Stuttgart, o publicaţie culturală pentru românii de pretutindeni.
Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice din Timişoara, a fost contabil-şef la IAS Şag până în 1989, iar din 1990 trăieşte la Stuttgart. Participă activ la diverse acţiuni româneşti din Germania, a publicat două volume de poezie ("Oglinda cu suflet", Ed. Clusium, 2002 şi "Dreptul la culpă", Ed. Eikon, 2004) şi două colecţii de eseuri despre românitate şi despre viitorul poporului român ("Sufletul românesc", Ed. Carpathia Press, 2005 şi "Românul planetar", Ed. Carpathia Press, 2006)
A emigrat împreună cu soţia sa de atunci, care era de etnie germană.
Emigraţia era foarte bine pusă la punct. Ne-au dat bani de bun sosit, ne-au oferit cursuri de specializare. Nemţii îşi adunau etnicii germani de prin Europa. Până în 1996 – 1998 i-au adunat cam pe toţi.
Aveaţi un tratament preferenţial, soţia fiind de etnie germană?
Nu. Pe hârtie eram cetăţean german, dar eu arătam ca un român, aşa am şi rămas. Accentul tot românesc era, aspectul balcanic... Se vedea. Ar fi fost hilar să spun că sunt german şi să arăt ca Vlad Ţepeş! Trebuie să rămânem noi înşine.

M-am cărat din ţară la 21 de ani

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Tue, 03 Apr 2012 22:23:00 +0000

Adrian Berinde (n. 1958) este un artist complex: muzician, poet, pictor, regizor de teatru. A trăit 20 de ani în Elveţia, unde şi-a câştigat existenţa din vânzarea lucrărilor de pictură.

M-am cărat din ţară la o vârstă relativ fragedă, la 21 de ani. N-am nimic cu comuniştii. Să le fie de bine! Dar nu vedeam niciun viitor aici.

După căderea regimului comunist, în 1994, Adrian Berinde s-a întors în România şi a început să cânte „poezie pe muzică”. A lansat până în prezent 6 albume, primul dintre acestea, "Absent", fiind declarat Cel mai bun album al anului, în 1995.
Cred că arta care se manifestă prin oameni este un mod al divinităţii de-a ne aminti că Ea există.

În 2000 a semnat un contract cu celebra companie "Cirque du Soleil" (Canada), cu care a colaborat la realizarea spectacolului Varekai. Între 2002 şi 2004 a fost managerul artistic al Clubului Prometheus, pe scena căruia a montat „Salonul 6” după Cehov şi "Eu, Câinele", după "Buzunarul cu pâine" de Matei Vişniec.

În 2009 a trecut printr-un transplant de ficat, experienţă care i-a dovedit că viaţa pe care o avem e un mare cadou pe care îl primim în fiecare dimineaţă când deschidem ochii.

DISCOGRAFIE

1995 Absent
1996 Negru de fum
1997 Vertical
2001 Captiv în inutil
2003 Albaştri după ploi
2011 Azil

Dacia 1300 reloaded

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Mon, 02 Apr 2012 17:51:00 +0000

Pictorul ardelean Gheorghe Ilea s-a născut pe 1 noiembrie 1958, în satul Bucea din judeţul Cluj şi a studiat pictura la Facultatea de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Trăieşte la Zalău, unde şi-a deschis propria galerie de artă. De-a lungul timpului a realizat numeroase expoziţii personale, în ţară şi în străinătate.

Cea mai recentă expoziţie a sa, „Tronicart 1300”, prezintă o serie de lucrări inedite: 56 de capote marca Dacia 1300, ilustrate faţă verso cu imagini autobiografice şi trimiteri la istoria colectivă a românilor de dinainte şi de după căderea comunismului.

Despre Tronicart 1300, dar şi despre alte proiecte ale artistului am vorbit în interviul difuzat la Radio România Cultural.

Alexandru Mâzgăreanu

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 16 Mar 2012 13:00:00 +0000

Regizor de teatru, absolvent, de numai câţiva ani, al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală si Cinematografică. Intr-o lume unde se izbindeste greu, lumea scenei, el pare a avea toate portile larg deschise. Pe afisul teatral bucureştean din acest an, numele i se regăseşte ca realizator a cinci spectacole, la National, la Nottara, la Metropolis si la Arcub.

Coplesitor, nu ?

Povestea lui de succes începe la confluenţa unor programe de felul "Teatrul si scoala (Odeon)", "Comedia tine la tine/ri" (Comedia) , trece prin legendarul de-acum Podu si ajunge, intelept, nu ?, la intrebarea "Cum sa merg mai departe?..."

Redactor Mariana Ciolan

Mihnea Urs

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 16 Mar 2012 12:58:00 +0000

A fost atras de business, dar a renunţat foarte curând după absolvirea facutăţii de finanţe la o posibilă carieră bancară. Spre a se regăsi în media muzicală şi a se căuta în pasiunea pentru actorie şi mirajul cinematografiei.

Romanul său de debut concentrează, decantată, imaginea unui asemenea traseu cu nu putine întorsături de viaţă, într-o lume în schimbare, o mărturie la...timpul prezent, unde se caută şi întelesuri mai profunde, printr-un joc al dimensiunilor, între real si oniric.
Din 2008 trăieste în Canada, prilej pentru o nouă experienţă existenţială, a dublei raportări la cultură - aceea în care s-a nascut/format şi aceea unde s-a stabilit, probabil temporar.

Redactor Mariana Ciolan

Anca Ioniţă

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 16 Mar 2012 12:54:00 +0000

S-a afirmat ca jurnalist şi manager cultural de succes la mijlocul anilor 90. În prezent este şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică.

Beneficiara unor perspective care s-au deschis in câmpul pedagogiei teatrale si beneficiară a schimburilor interculturale generate pe fondul de simpatie fata de România imediat postdecembristă. Oferă un pilduitor model pentru capacitatea de acumulare în plan personal şi de valorificare a oportunităţilor socio-culturale. Manifestă perseverenţă în profesia de jurnalist asumată şi din perspectiva de formator în domeniu.

Reactor Mariana Ciolan

"Nu poţi cere voie să îndrăzneşti."

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Wed, 07 Mar 2012 22:07:00 +0000

Eduard Tric, preşedinte, astăzi, al Internet Society România, este membru fondator al Ligii Studenţilor din România şi iniţiator al Pieţei Universităţii.

http://www.isoc.ro

Apropiat al lui Ion Raţiu şi Corneliu Coposu dar şi al lui Ion Ghica, Eduard Tric decide, în 1990, plecarea în Franţa, unde îşi termină studiile - dar nu în fizică fundamentală, aşa cum începuse în ţara, la Facultatea de Fizică de la Măgurele (unde ajunge, venind de la Timişoara).

Republica Socialistă România îşi pregăteşte viitorii specialişti în cryptologie :
Diploma Matematică Fizică, specializare lăcătuş mecanic

De la Ion Ratiu "for democracy in Romania"

Paşaport "tous pays sauf ... la Roumanie"

Îşi ia, apoi, masteratul în electronică, se specializează în informatică şi, în 1998, după înfiinţarea propriei firme, devine primul furnizor de semnatură electronică din Franţa.

Despre perioada petrecută pe post de consultant pentru câteva companii multinaţionale şi ca angajat al administraţiei franceze, despre achiziţionarea firmei sale de către compania Sagem, dar şi despre reîntoarcerea, în 2005, în România, ei bine, despre toate acestea şi încă multe altele - în cele două ediţii audio. .

"Fără libertate nu există radio adevărat!"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Tue, 06 Mar 2012 20:41:00 +0000

Spunea, cândva, "radioul e viaţa mea". Şi a fost. Timp de 40 de ani.

După care a-nceput, la Buciumeni, "o a doua viaţă". "Eu cred c-am făcut o bucată din drum - aia care mi-era hărăzită de Dumnezeu - şi gata!, asta a fost!...În privinţa asta, eu sunt împăcat total.", spunea Paul Grigoriu, cel care, în ultimii douăzeci, a semnat şi însemnat celebrele "Matinal", "Nopţi albastre", "Sfertul academic" şi, desigur, „K Drane".

Buciumeni, martie 2010

Buciumeni, martie 2012

Şi, deşi spunea că radioul nu-i lipseşte - "N-am nostalgii. Visez că fac emisiuni şi că sunt în întârziere dar nu mi-e dor. Sună ciudat sau poate cinic dar nu mi-e dor de radio!..." - am vorbit, totuşi, la Buciumeniul de martie 2012, despre început, despre Matinal, despre Radiovacanţa, despre radio, despre revoluţie şi iar despre radio şi, fireşte, despre ultima emisiune marca Paul Grigoriu, şi-anume, KDrane: "Ca să aflăm ce se întâmplă şi să înţelegem de ce". Care debuta la 1 noiembrie 2005 şi care avea să ne dea nouă, celor din echipa KDrane-lor, ceea ce mulţi ziarişti jinduiesc întrega carieră să aibă: libertate!

Libertate absolută!

Pentru cunoscători, desfăşurătorul primei emisiuni KDRANE, 1 noiembrie 2005, paginile 1 şi 2

"KDrane era o chestie de...nu atât de identificare de fapte cât de explicare de fapte. Iar eu asta am vrut: să-i dai omului posibilitatea să vadă o chestie pe care el n-a văzut-o.

Iar în privinţa asta, echipa pe care am avut-o acolo a răspuns perfect!"

Paul Grigoriu

KDrane 30 septembrie 2011, paginile 1 şi 2

1989 "a fost un prag. Când am trecut de la atmosfera aia sufocantă, la o lume nouă."

" Revoluţia m-a prins în radio. Eram chiar de serviciu la Secţia franceză...lumea se-adunase pe Strada Berthelot (care-atunci se numea Nuferilor) iar noi am ieşit la ferestre...(...) a fost o nebunie!"

"După aia, m-am prins...m-am prins că nu fusese nici un fel de revoluţie dar îmi pare rău că m-am prins târziu.

Cei mai mulţi oameni - ca să fim foarte cinstiţi, inclusiv eu - au sărit calul. Neînţelegând ce se întâmplase, de fapt: căzuse Ceauşescu dar regimul lui nu căzuse de fapt. Regimul lui s-a perpetuat. Din nefericire, s-a perpetuat si, mai mult, a proliferat."

Ce s-a schimbat atunci? "Poate că noi n-am înţeles: faptul că puteam vorbi normal! Pentru că noi nu vorbisem normal - nici înainte şi nici imediat după revoluţie n-am vorbit normal."

Radioul? "N-am ales eu", spune Paul Grigoriu, vorbind despre începuturile carierei sale. "E drept că nici el nu m-a ales pe mine. (...) Am dat un concurs şi l-am luat. Dar pentru ei, eram ca orice tânăr de 24 sau 25 de ani, cât Dumnezeu aveam pe-atunci, care poate să crească sau poate să fie un eşec. Sper că n-am fost un eşec..."

Dacă-l întrebi, spune că n-a fost un model. Dar că a avut multe. Iar cel mai drag dintre ele a fost Eugen Preda. "M-a luminat!", spune Paul Grigoriu. "El m-a chemat la Actualităţi (eu eram la REPS (Redacţia Emisiunilor pentru Străinătate) şi-atunci am aflat că pot să fac emisiuni şi că pot să vorbesc normal, repet: normal!..."

18 februarie 1993

Tot el este cel datorită căruia a apărut, în februarie 90, emisiunea Matinal. "Preda mi-a spus - era o emisiune la radio, Orele dimineţii se numea, pe care o făceau Ion Ghiţulescu şi alţi câţiva, şi mi-a spus: "vreau să faci altceva dar fă ca tine!" Şi-aşa a apărut Matinal-ul, "după numele unei cafele de pe vremea lui Ceauşescu şi la care (...) toată lumea a strâmbat din nas. Singura care m-a apărat a fost Victoria Andrei, căreia îi mulţumesc şi acuma!"


18 februarie 1993

Dintre invitaţi, "foarte aproape am fost - să nu se creadă că e un compliment pentru că este unde este - cu Mihai Răzvan Ungureanu, care m-a impresionat prin inteligenţă şi prin promptitudinea răspunsurilor, indiferent dacă erau cele pe care le aşteptam eu. Foarte aproape am fost de câţiva de la PSD care, din cauza mărcii lor politice, sunt duplicitari - da numai din cauza mărcii politice; foarte aproape am fost de Emil Constantinescu, la care am ţinut enorm!....

Preşedintele Emil Constantinescu şi preşedintele-director general al SRR (2000-2001), Sorin Dimitriu

...şi foarte aproape-am fost , trebuie s-o spun (sper să nu fiu huiduit sau să-mi scrie nuş' ce pe garduri..), de Traian Băsescu. Care era foarte direct şi foarte cinstit. (...)". Şi care "nu m-a dezamăgit".


În studioul emisiunii Sfertul academic, Radio România Actualităţi

Galeria preşedinţilor.....

Va urma.

Buciumeni 2012

Beijing, olimpiada 2008. Cu caschetă de poliţist (...sau poate de miliţian?...)

Cafe Paris din Beijing (unde, spun martorii, vânzătorii vorbeau franceza). 2008

Window shopping. La Beijing, fireşte. Vara lui 2008.

"Canada ne-a acceptat fără rezerve"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Tue, 06 Mar 2012 20:09:00 +0000

Profesorul Horia Hangan este specialist în ingineria vântului. Absolvent de inginerie aero-spaţială în România, conduce astăzi ceea ce va fi, în curând, cea mai mare suflerie din lume.

La Universitatea Western Ontario din London, Ontario, Canada.

http://www.eng.uwo.ca/windeee

The WindEEE Dome, the world’s first hexagonal wind tunnel at the

WindEEE Institute

http://www.eng.uwo.ca/windengineering

The WindEEE Institute at The University of Western Ontario, London, Canada


Downtown London on a winter morning in January 2011.

http://wikipedia.org

Prima româncă în Antarctica

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Sun, 04 Mar 2012 22:40:00 +0000

Uca Marinescu (n. 15 mai 1940) este prima femeie din România care a ajuns în Antarctica şi, totodată, prima sexagenară din lume care a atins pe schiuri, într–un singur an calendaristic, în 2001, cei doi poli ai Pământului.
A străbătut lumea în lung şi-n lat, pe toate continentele – a ajuns în Oceania, Tunisia şi Maroc, Peru, Bolivia, Birmania, Madagascar şi în multe alte locuri unde nici cu gândul nu îndrăznim să ajungem. Cele mai recente expediţii au fost în China, Mongolia şi Kazahstan – pe drumul sării şi al mătăsii şi printre şamani, anul trecut, iar în 2010, Uca Marinescu a făcut o călătorie în jurul lumii, prin 24 de ţări. În total peste 20 de expediţii din 1990 încoace.

Marius Rizea

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 24 Feb 2012 13:20:00 +0000

MARIUS RIZEA – actor, nascut in 1975, la Rm Vilcea, format la UNATC, la clasa maestrului Dem Radulescu, angajat la Teatrul National din Bucuresti, din 1998.A realizat roluri remarcate, apreciate de critica de specialitate, indragite de marele public, gratie, in afara talentului sau remarcabil, si unui tip de comunicabilitate exceptionala cu care este inzestrat artistul, in piese de Caragiale,Shakespeare, Cehov, dar si intr-o drama moderna, cum a fost Comedie rosie, de C.Turturica care facea trimitere la trecutul nostru recent. Ofera exemplul unei capacitati remarcabile de a fructifica intilnirile privilegiate de care a avut parte, sansele pentru cariera, exemplul unei viguroase energii profesionale, al daruirii pilduitoare pe scena, al dorintei de a experimenta in zone artistice dintre cele mai variate. (partea I si partea a II a)

Redactor Mariana Ciolan

Claudiu Goga

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 24 Feb 2012 13:19:00 +0000

CLAUDIU GOGA – regizor, director al Teatrului „Sica Alexandrescu” din Brasov (cel mai tinar director de teatru din Romania, in momentul numirii sale). Nascut in mai 1974, inca din facultate, imediat dupa terminarea UNATC (clasa profesorului Valeriu Moisescu), s-a impus drept o voce personala in regia romeneasca de teatru. Descifreaza cu inventie scenica si ingeniozitate, cu pregnanta, teme de stringenta actualitate, care framinta viata sociala, politica, artistica, fie prin texte care apartin marii dramaturgii universale (Caragiale, Gogol, Cehov, Mrozek s.a.), fie prin piese contemporane. A montat pe scene din Brasov, Bucuresti, Craiova, Arad, Iasi, Galati, Braila etc. A obtinut mai multe nominalizari si premii UNITER (debut, regie, teatru radiofonic), numeroase premii la prestigioase festivaluri de gen.

Redactor Mariana Ciolan

Cartea, ca obiect de artă

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Fri, 24 Feb 2012 13:18:00 +0000

NICU ILFOVEANU – artist vizual (fotografie, film, instalatii). Nascut in decembrie 1975, la Pitesti, ca fiu al pictorului Sorin Ilfoveanu si al pictoritei Ruxandra Ilfoveanu. Face parte din cea dintii promotie a sectiei foto-video de la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti. Prin fotografie, conceputa ca stare de spirit, in primul rind, adaptind tehnici consacrate, experimentind mereu, prin film si instalatii, s-a impus drept unul dintre cei mai valorosi artisti ai generatiei sale, ca exponent al unui domeniu de confluenta al artelor. A avut expozitii personale in tara si in strainatate. A participat la festivaluri si tabere de creatie, la numeroase expozitii de grup la Belgrad, Paris, Roma, Postdam, Graz, Praga, Vilnius, Bologna, si nu numai acolo,dar si la Portland ori in Japonia. Manifesta deopotriva disponibilitate creativa in domeniul cartii, ca obiect de arta.

Redactor Mariana Ciolan

"Nu mi-aş schimba meseria!"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Sat, 04 Feb 2012 11:17:00 +0000

Alexandru Daşu este profesor asociat - echivalentul românesc al suedezului "docent" - la Universitatea din Linköping, Suedia.

http://www.liu.se/om-liu?l=en

Campusul Norrköping

Campusul Spitalului Universitar

Campusul Valla al Universităţii din Linköping.

Specializarea sa este de fizician medical în Departamentul de Fizica Radiaţiilor la Clinica Universităţii din Linköping.

O specializare pentru care a şi ales, dealtfel, Suedia.

O ţară unde este "acasă" deja de 16 ani.

6 august 2009, Hiroshima, batand Clopotul Păcii

2007, în apropiere de Uppsala

"Nu eram pe muntele potrivit!"

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Thu, 02 Feb 2012 22:06:00 +0000

"Numai" şi "deja". Sau, la fel de bine, "decât" şi "deja".

Adică: deşi are numai 29 de ani, Alex Găvan are deja în palmares, escaladate, patru vârfuri de peste 8000 de metri. Sau: deşi nu are decât 29 de ani, Alex Găvan este deja cunoscut drept alpinistul care urcă munţii fără oxigen suplimentar.

În tabara de la 6750m, inainte de ascensiunea varfului Manaslu (8156 m)

Pentru el, pasiunea pentru munţi este, de fapt, viaţa lui.

Varful Manaslu-8156m (cel din stanga) vazut din Samagaon

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=q8L2wSHaq-Q

http://www.youtube.com/watch?v=znPwobL-uKE

http://www.youtube.com/watch?v=IymeGwZ8BVA

http://www.youtube.com/watch?v=eqqQIw7OJ

La catarat in cheile Aiudului cu Razvan Rudeanu, inainte de expeditia pe Manaslu

Toate fotografiile sunt din arhiva personală a lui Alex Găvan.

La intoarcerea de pe varful Manaslu , 8156 m

Q.e.d: viaţa bate filmul!

noreply@blogger.com (Corina Negrea) — Thu, 02 Feb 2012 22:00:00 +0000

Florentin Smarandache este doctor în matematici la Universitatea New Mexico din Gallup, New Mexico, Statele Unite.

A plecat din ţară în septembrie 1988 şi a stat un an şi şapte luni în lagărul pentru refugiaţi din Istanbul, înainte de a cere azil politic în SUA.

Revoluţia din 1989 l-a găsit în Tucson, Arizona.

Este poet, romancier, scrie proză, poveşti pentru copii, traduce din mai multe limbi, este pictor, filosof, fizician (a găsit o serie de paradoxuri şi este autorul aşa numitului "paradox smarandache cuantic" şi a fost numit de presa din România "românul care l-a contrazis pe Einstein") dar mai ales matematician. Este autorul logicii neutrosofice şi a organizat prima Conferinţă Internaţională de Neutrosofică la Universitatea New Mexico in decembrie 2001.

În noiembrie 2011 a primit, la Albuqurque, Premiul statului New Mexico la categoria "Ştiinţe şi matematică" pentru cartea "Structuri algebrice", scisă împreună cu profesoara W. B. Vasantha Kandasamy din India iar in decembrie, premiul "Traian Vuia" al Academiei Române pe anul 2009 pentru grupul de lucrari "Logica neutrosofică şi fuziunea informaţiilor în ştiinţele tehnice.

Academia Română, decembrie 2011

Restul - pe pagina personală, : http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/default.htm şi, fireşte, aici mai jos.

Descălecatul din 90

noreply@blogger.com (Dana Pitrop) — Mon, 19 Dec 2011 01:33:00 +0000

Radu Georgescu (n. 1962 la Iaşi), a absolvit Colegiul Mihai Viteazul şi Facultatea de Inginerie Geologică şi Geofizică din Bucureşti. În 1990 a plecat din România, în Suedia, unde a descoperit un alt fel de birocraţie. În 2003 a părăsit şi Suedia, pentru a se stabili în Maryland, Statele Unite. În prezent, este conferenţiar universitar la un colegiu din Maryland, unde predă matematica.

Primii ani petrecuţi în Suedia constituie nucleul romanului său apărut recent la Ed. Cartea Românească – Se respinge, volum pe care autorul îl semnează cu pseudonimul Radu Jorgensen. Este ediţia revăzută, adăugită şi definitivă a volumului publicat iniţial în 1998 la Editura Nemira sub titlul Clovnul din lemn de gutui.
Cine ne-au fost (primii) ambasadori?! În nici un caz cei trimişi de Cotroceni şi de unul sau altul din guvernele României din primii ani de libertate, adevărat? Ci, mai ales, cei din valul întâi al emigraţiei româneşti din 1990-‘92, fie ei ingineri, tâmplari, informaticieni, chelneri, fotoreporteri, hoţi, marinari sau scriitori. Acest grup pitoresc, aceşti aventurieri-ambasadori coborâţi toţi, aproape dintr-odată, pe peroanele unor gări (vest)europene. În cazul eroilor mei, gări (şi porturi) scandinave. Cartea mea conţine, în trei părţi şi un epilog, acest Descălecat. Conţine povestea intimă a conflictului trăit, a şocului psihologic avut de ei la ruperea de ţara, familia şi prietenii lor şi încercarea uneori disperată de a se adapta la aerul bine ozonat al Suediei de la sfârşitul secolului XX, dar şi la vicleniile unui alt fel de birocraţie.