Text scris de: Damian Carrington, editor de mediu

Cercetările arată că, pe un eșantion de patru țări, aproape 80% dintre decesele survenite au avut loc în cele mai poluate regiuni 

Potrivit unui studiu, nivelul ridicat de poluare a aerului ar putea reprezenta unul dintre „cei mai importanți contribuitori” la decesele survenite în urma Covid-19. 

Rapoartele arată că, dintre decesele survenite în 66 de regiuni administrative din Italia, Spania, Franța și Germania, 78% dintre ele au avut loc în doar cinci regiuni, și anume cele mai poluate dintre ele. 

Cercetarea a examinat nivelurile de dioxid de azot, o substanță poluantă produsă în mare parte de vehiculele pe motorină, dar și de condițiile meteorologice care pot împiedica circularea aerului poluat pentru a se dispersa în afara orașelor. Multe studii au legat expunerea la NO2 de efecte grave asupra sănătății, în mod special afecțiuni pulmonare, ceea ce îi face pe oameni mult mai predispuși să moară dacă se îmbolnăvesc de Covid-19. 

„Rezultatele au arătat că expunerea pe termen lung la această substanță poluantă poate fi una dintre principalele cauze ale morții cauzate de virusul Covid-19 în aceste regiuni și poate în toată lumea”, a declarat Yaron Ogen, de la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg, Germania, care a realizat cercetarea. „Dacă otrăvim mediul înconjurător, ne otrăvim corpul, iar atunci când este pus în fața unor afecțiuni respiratorii cronice, abilitatea acestuia de a se apăra este limitată.” 

Analiza arată o corelație puternică, nu o legătură de cauzalitate. „Acum trebuie să analizăm în ce măsură prezența unei afecțiuni inflamatorii preexistente este legată de răspunsul sistemului imunitar la coronavirus”, a mai menționat Ogen.  

Un studiu separat, publicat pe 7 aprilie, care aborda subiectul poluării cu particule fine din Statele Unite ale Americii, a descoperit că până și creșteri mici în nivelul de poluare în anii de dinainte de pandemie au putut fi asociate cu rate de mortalitate mult mai ridicate din pricina Covid-19. O altă lucrare recentă a remarcat faptul că ratele de mortalitate ridicate din Nordul Italiei sunt corelate cu cele mai ridicate niveluri de poluare a aerului. 

Noul studiu, apărut în publicația Science of the Total Environment, a comparat nivelurile de NO2 din ianuarie și februarie din 66 de regiuni administrative în care s-au înregistrat decese cauzate de Covid-19 până la data de 19 martie. Ogen a mai analizat de asemenea și condițiile atmosferice pentru a putea vedea dacă poluarea nu este cumva blocată deasupra acestor regiuni.  

Astfel, a descoperit că 78% dintre cele 4.443 de decese au survenit în patru regiuni din Nordul Italiei și într-o regiune din preajma orașului Madrid din Spania. Aceste cinci regiuni aveau cea mai gravă combinație de nivel de NO2 cu condiții de circulație a aerului care împiedicau dispersarea aerului poluat.

Ogen a mai punctat faptul că atât Valea Po din Italia, cât și capitala Madrid sunt regiuni înconjurate de munți, lucru care ajută la blocarea poluării, la fel ca în Hubei, provincie din China, unde a început pandemia. „Cu toate acestea, cercetarea mea este doar o pistă inițială că ar putea exista o legătură între nivelul de poluare din aer, circulația aerului și gravitatea spre care evoluează pandemia de coronavirus”, a mai spus acesta. 

Profesorul universitar Jonathan Grigg, de la Universitatea Regina Maria din Londra, a declarat că studiul arată o asociere clară între rata de mortalitate în urma Covid-19 și nivelurile de dioxid de azot. „Această asociere ar putea să reflecte o legătură accidentală între expunerea la poluarea aerului și vulnerabilitatea crescută în fața infecției fatale cu Covid, însă alți factori nu pot fi eliminați în această fază. Spre exemplu, studiul nu este ajustat să ia în calcul diferențele de vârstă pe diferite arii.”

Izolarea impusă în mare parte din lume a dus la reducerea traficului rutier și, implicit, a poluării aerului. Cu toate acestea, expunerea pe termen lung la aer poluat s-ar putea să fie mult mai relevantă decât nivelurile curente de poluare. 

În Marea Britanie, spre exemplu, în ultimii zece ani, nivelul de dioxid de azot s-a aflat în afara limitelor legale în majoritatea zonelor urbane. O regulă cheie de a reduce nivelurile de dioxid de azot este introducerea de zone de aer curat, unde să se instaureze anumite taxe pentru a descuraja circulația celor mai poluante vehicule prin centrele orașelor. Însă introducerea acestor zone de aer curat a fost amânată din cauza crizei de coronavirus. 

Jenny Bates, ambasador împotriva poluării aerului la Friends of the Earth, a declarat: „Acest nou studiu este îngrijorător. Știm deja că dioxidul de azot este un gaz toxic care inflamează suprafața plămânilor și reduce imunitatea acestora la infecții, așa că nu este de mirare faptul că oamenii care au suferit în zone cu niveluri ridicate de dioxid de azot sunt mai vulnerabili la coronavirus. 

Cu atât mai mult acum ar trebui să ținem traficul și nivelurile de poluare cât de jos posibil și să ieșim din situația aceasta groaznică cu obiectivul de a avea vehicule mai puține și mai puțin poluante pe străzi.”

Acest articol a fost tradus de Mihaela Alexandrescu. Sursa: theguardian.com – articolul original a fost publicat pe 20.04.2020.

Text scris de: Gabriela Baczynska

• Liderii europeni au solicitat investiții verzi pentru repornirea creșterii economiei după pandemia de coronavirus.
• Un grup de 180 de factori de decizie politică, lideri de companii, sindicate, grupuri de campanie și think-tankuri au cerut imperativ adoptarea unor măsuri stimulative verzi.
• UE se îndreaptă spre o recesiune abruptă din cauza pandemiei, dar este divizată în ceea ce privește finanțarea pentru redresarea economică.
• Liderii UE urmează să se întâlnească în săptămâna următoare pentru a discuta acest plan de redresare, care trebuie să promoveze biodiversitatea și reconstrucția unor economii mai puternice.

Politicieni europeni, companii, legiuitori și activiști au cerut marți investiții verzi pentru repornirea creșterii economice după pandemia de coronavirus, susținând că lupta împotriva schimbărilor climatice și promovarea biodiversității ar reconstrui economii mai puternice.

Uniunea Europeană se îndreaptă spre o recesiune abruptă din cauza pandemiei, dar este divizată în ceea ce privește finanțarea pentru redresarea economică, cu un sud slăbit care promovează adoptarea de datorii comune împotriva opoziției unui nord conservator din punct de vedere fiscal.

Având în vedere faptul că liderii UE urmează să se întâlnească săptămâna următoare pentru a discuta acest plan de redresare, un grup de 180 de factori de decizie politică, lideri de companii, sindicate, grupuri de campanie și think-tankuri le-au cerut imperativ adoptarea unor măsuri stimulative pentru mediu.

„După criză va veni momentul pentru reconstrucție”, au spus aceștia într-o scrisoare.

„Tranziția spre o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, protejarea biodiversității și transformarea sistemelor de agro-alimentație au potențial de a genera locuri de muncă, creștere… și de a contribui la clădirea unor societăți mai elastice.”

Semnatarii au inclus ministere din 10 țări, din Italia până în Luxemburg, 79 de legiuitori UE și directori executivi precum Jean-Paul Agon de la L’Oreal (OREP.PA), Jesper Brodin de la IKEA și Emmanuel Faber de la Danone (DANO.PA).

Numind efectele pandemiei de coronavirus un șoc mai rău decât criza financiară din 2008, semnatarii au declarat că măsurile de salvare ar trebui să avanseze pachetul de politici Green Deal al UE, unul care urmărește să aducă blocul comunitar la zero emisii de gaze cu efect de seră până în 2050.

Solicitările pentru o recuperare verde a UE au crescut în ultimele zile, după ce miniștrii de finanțe europeni au agreat joi susținerea economiilor țărilor grav afectate de coronavirus, dar au lăsat deschisă întrebarea despre cum se va derula finanțarea redresării blocului comunitar.

Zece țări UE, cărora în weekend li s-au alăturat Germania, Franța și Grecia, au semnat o scrisoare deschisă separată solicitând imperativ Uniunii Europene să dea garanții că pachetul de redresare susține Green Deal.

Polonia și Cehia sunt printre țările care solicită UE să relaxeze politicile legate de climă în contextul pandemiei.

O parte dintre administratorii de bunuri somează și ei guvernele să elaboreze pachete de redresare economică care să accelereze o tranziție către scăderea utilizării cărbunelui.

„Investitorii devin cu siguranță mai curajoși în intenția de a muta discuția reconstrucției post-COVID spre sustenabilitate și elasticitate mai largă”, a spus Michael Hugman, manager de portofolii la firma de administrare NinetyOne din Londra.

Pascal Canfin, un legiuitor liberal francez care a inițiat scrisoarea de marți, a declarat: „Criza de COVID-19 nu a făcut să dispară criza de mediu… Dacă relansăm economiile în direcția greșită, ne vom lovi de zidul crizei de mediu.”

Acest articol a fost tradus de Traian Stanciu. Sursa: WeForum.com – articolul original a fost publicat pe 17.04.2020.

Text scris de: Nick Clark

Acum o săptămână sau două, am primit un mesaj de la fratele meu, în care-mi spunea să merg afară și să mă uit în sus. Și mare mi-a fost mirarea să văd pe cerul nopții un dans incredibil între semilună și Venus, cea mai luminoasă dintre planete, strălucind la peste 40 de milioane de kilometri depărtare. 

Un peisaj absolut spectaculos, chiar și dintr-un oraș sufocat de lumini stradale, un moment discret de minunare în aceste vremuri tulburi.

Și mi-a venit în minte un citat al faimosului astronom Carl Sagan. Descria o fotografie făcută de nava spațială Voyager 1 în 1990, în timp ce se îndrepta către regiunile exterioare ale sistemului solar. Acolo, abia perceptibil în spațiul imens, se afla un punct de un albastru pal, o particulă singuratică. Era Planeta Pământ.   

„Uită-te încă o dată la acel punct. El reprezintă locul în care suntem acum. Acel punct este casa noastră. Aceia suntem noi”, a scris Sagan. „În punctul acela și-au trăit sau își trăiesc viața toți cei pe care îi iubești, toți cei pe care-i cunoști, toți cei despre care ai auzit, fiecare ființă umană care a existat vreodată.”

Cuvintele lui Sagan reprezintă un tratat scurt și profund cu privire la faptul că avem o șansă unică pe această planetă unică. În timp ce îngropăm mii de morți care au suferit de COVID-19, nu avem timp să predicăm despre cum ar trebui să trăim. Dar vom avea foarte curând ocazia să luăm toate lecțiile învățate în urma acestei crize și să acționăm în consecință. 

„Pământul este singura lume cunoscută până acum care poate să găzduiască viață”, a mai scris Sagan. „Nu există niciun alt loc către care specia noastră ar putea să migreze… Ne place sau nu, pentru moment, Pământul este singura opțiune pe care o avem.”

Iar acum, această opțiune este amenințată de ceva ce noi am creat, o criză care a făcut totul, mai puțin să oprească Pământul să se învârtă în jurul axei sale. Trăim vremuri înfricoșătoare, de-abia ne vine să credem că sunt reale. 

Se presupune că boala COVID-19 își are originea într-o piață de animale din China. Aceste locuri reprezintă mediul propice pentru astfel de boli, alimentate de comerțul ilegal cu viață sălbatică. Într-un interviu pe care i l-a acordat publicației The Guardian, Inger Andersen, directorul de mediu al Națiunilor Unite, a declarat: „Până acum, nu au existat niciodată atât de multe ocazii pentru ca patogenii să se transmită de la animalele sălbatice și domestice la oameni.”

China a interzis acum piețele cu animale vii. Însă este imperios necesar ca acest lucru să se mențină și tot restul lumii să ia exemplu.  

Ce oportunități ne aduce tragedia 

Acesta ar putea reprezenta un punct de cotitură în multe aspecte. 

• Avem parte în aceste momente de un experiment incredibil, neintenționat și la o scară imensă, în ceea ce privește emisiile globale. Pandemia a închis activitatea industrială și zborurile, a redus la minimum noxele provocate de țevile de eșapament ale mașinilor și a diminuat poluarea în orașele noastre. Tocmai această poluare este cea care a creat, în timp, un lung șir de afecțiuni respiratorii și care acum face ca milioane de oameni să fie vulnerabili la cele mai grave efecte ale coronavirusului.  
• Brusc însă, aerul pe care-l respirăm este mai curat decât a fost în ultimii zeci de ani. Potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Stanford, se pare că în China scăderea substanțelor poluante din aer ar fi salvat, în decurs de două luni, viața a peste 4.000 de copii sub cinci ani și 73.000 de adulți peste 70 de ani.  

• Emisiile de CO2 au scăzut – numai emisiile industriale din China au scăzut cu 13,5% în ianuarie-februarie comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Acestea sunt cele mai mici rezultate din ianuarie 1990, prima perioadă din care datează rezultatele înregistrate de agenția de știri Reuters. 

Însă de îndată ce pandemia se va termina, economiile vor fi nevoite să se reconstruiască. În mod normal, după un declin, cum a fost criza financiară din 2008, urmează o creștere bruscă a emisiilor, pe măsură ce fiecare țară încearcă să-și pună pe picioare economia. În mod foarte probabil, la fel se va întâmpla și acum. 

Izbucnirea virusului a arătat că guvernele pot lua măsuri urgente și radicale pentru a combate un pericol real și prezent. Problema este că pericolele pe care le prezintă criza climatică par prea îndepărtate pentru a conta, în special pentru politicieni. Dar dacă ni se pare că situația COVID-19 este gravă, încă nu am văzut nimic: pe termen lung, efectele crizei climatice vor fi mult mai grave.

În plină tragedie, am avut șansa să tragem în piept un aer al unui viitor mai curat și mai sigur. De îndată ce pandemia se va sfârși, nu va mai exista niciun alt moment mai bun să punem în mișcare rotițele energiei regenerabile și să atacăm provocarea tehnologică a conservării energiei la scară largă în perioadele când vântul nu bate și soarele nu strălucește. Sau ne vor îndrepta orbește către o altă criză globală, de departe mai violentă decât cea provocată de coronavirus.  

Despre mediu, în jurul lumii

1. Cea mai mare conferință pe tema biodiversității din ultimii zece ani a fost anulată din cauza COVID-19, însă acest lucru nu l-a oprit pe directorul de biodiversitate al Națiunilor Unite să ceară interzicerea piețelor cu animale sălbatice. 

2. Pământul online. Tinerii se mobilizează în online sub umbrela hashtagurilor #ClimateStrikeOnline și #DigitalStrike (#GrevaClimatuluiOnline #GrevaDigitală), postând fotografii ale grevelor lor climatice pe timp de izolare. Fridays for the Future (Vinerea pentru viitor) a lansat, de asemenea, Convorbiri pentru Viitor, webinare săptămânale cu oameni de știință, jurnaliști și activiști. 

3. Un articol din arhivă – una dintre cele mai spectaculoase locații – îndepărtatele Insule Lofoten din Norvegia și migrarea anuală a codului amenințată de schimbările climatice. 

4. Și o poveste veselă despre îmblânzirea măcăleandrului.  

Cuvânt de final

Atitudinea noastră, importanța imaginară pe care ne-am dat-o, iluzia că am avea cine știe ce loc privilegiat în Univers sunt puse acum la îndoială. Planeta noastră este o părticică singuratică în imensul întuneric cosmic. În anonimatul nostru, nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte ca să ne salveze de noi înșine.”

Carl Sagan

Acest articol a fost tradus de Mihaela Alexandrescu. Sursa: aljazeera.com – articolul original a fost publicat pe 15.04.2020.

Text scris de: Nives Dolsak și Aseem Prakash (colaboratori Green Tech) și Nicolas Wittstock

Schimbările climatice și pandemia de coronavirus sunt probleme la nivel global. Problemele climatice încurajau cooperarea globală (deși SUA s-a retras din Acordul de la Paris), în timp ce situația cauzată de coronavirus pare să creeze mai degrabă o relație între țări bazată pe „noi” versus „ei”. Ar putea oare naționalismul provocat de coronavirus să submineze în viitor cooperarea globală?

Poate vă întrebați de ce se discută atât despre cooperarea globală. Guvernele țărilor nu își fac treaba? În ultimii ani, multe țări au fugit de globalizare. Oare nu este aceasta lecția pe care o învățăm din Brexit, din faptul că Donald Trump a câștigat alegerile și a ajutat la ascensiunea ideologiei „America pe primul loc”, dar și din impresionanta performanță electorală a partidelor populiste din Europa? Chiar și Bernie Sanders este sceptic în ceea ce privește acordurile comerciale, care reprezintă cooperarea globală în domeniul comerțului.

Dacă țările nu aveau o conexiune globală, abordarea „pe cont propriu” ar fi putut funcționa. Dar, vai, lumea este conectată prin circulația transfrontalieră a produselor, a capitalului, a ideilor, a oamenilor și, inevitabil, a poluanților și a microbilor.  

Circulația transfrontalieră schimbă jocurile guvernării. Țările recunosc că unele dintre aceste schimburi continue aduc prosperitate și reduc daunele. Dar dacă nu e bine gestionată, această circulație poate aduce suferință și poate crea dezbinări în interiorul națiunilor. Dilema cu care guvernele se confruntă este că, deși își doresc să păstreze controlul asupra propriilor frontiere, nu pot gestiona fluxurile internaționale unilateral, cel puțin nu pentru perioade lungi de timp. Dacă o țară alege ca model de funcționare practicile din Coreea de Nord de evitare a conexiunilor internaționale, ea poate să sufere sancțiuni economice și politice.

Pentru a gestiona această circulație, țările instituie regimuri și organizații internaționale pline cu experți. Aceste regimuri creează reguli, conturează cele mai bune practici, împărtășesc resurse și pun la dispoziție mecanismele necesare pentru a se asigura că țările își respectă angajamentele. Dar crearea unui regim nu este ușoară din cauza puterii, invidiei și neîncrederii dintre țări. Până la urmă, de ce ar renunța o țară la autonomia sa în crearea legilor și ar preda puterea în mâinile unui actor internațional? Aici prezența unei țări puternice – un hegemon – ar putea fi utilă. Până la urmă, e nevoie de cineva care să mâne turma de pisici – prin mită, intimidare sau pur și simplu exercitând autoritate morală.

Cooperarea globală în ceea ce privește problema climei a fost susținută de conducerea Uniunii Europene (UE) și, din ce în ce mai mult, de China. În mod contrastant, nicio țară sau organizație nu pare că s-a evidențiat ca lider mondial în domeniul sănătății publice. Mai mult, există discordanțe între marile puteri, precum SUA și China. Ba chiar mai rău, în timp ce marile organizații internaționale ce militează pentru problemele climatice au reputația unor organizații independente ce dispun de competențe tehnice (Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei – International Panel on Climate Change, IPCC, obținând chiar Premiul Nobel pentru Pace în 2007), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), principala organizație din domeniul sănătății publice, se confruntă cu o criză de credibilitate.

Geopolitica coronavirus: ascensiunea lui „«noi» versus «ei»” 

Schimbările climatice sunt o problemă cauzată de suprautilizarea unei resurse globale: atmosfera. Deoarece țările nu pot rezolva unilateral problema climatică, este necesară cooperarea internațională. În 1992, cooperarea climatică a început prin formarea Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (United Nations Framework Convention on Climate Change – UNFCCC). Odată cu Protocolul de la Kyoto din 1998, a fost oficializată cooperarea climatică globală. În fiecare an, liderii naționali se întâlnesc în cadrul Conferinței Părților (Conference of Parties – COP). În cadrul IPCC, oamenii de știință lucrează împreună ca o echipă internațională.

Pandemia cauzată de coronavirus afectează toate țările. A întrerupt lanțurile de aprovizionare la nivel mondial. Distanțarea socială a cauzat o recesiune economică la nivel mondial. Spre deosebire de schimbările climatice, globalitatea coronavirusului nu a încurajat cooperarea globală. În schimb, a dus la nenumărate dezbinări cauzate de ascensiunea lui „«noi» versus «ei»”.

În primul rând, țările și-au închis frontierele în fața străinilor, chiar înainte de a lua decizia de a închide orașele și de a instaura autoizolarea. SUA a interzis unilateral călătoriile din 26 de țări din Uniunea Europeană, incluzând ulterior și Marea Britanie și Irlanda.

În al doilea rând, coronavirusul a dat startul unor jocuri ale vinovăției în care țările aruncau vina de la una la cealaltă. SUA acuză China, în timp ce China îi învinovățește pe soldații americani care au vizitat regiunea Wuhan în octombrie 2019. Pentru SUA, răspândirea piețelor nereglementate de animale vii din China a permis virusului să se transfere de la lilieci la om. În plus, SUA susține că în China gravitatea problemei a fost mult subraportată și că datele pe care ei le aveau nu au fost împărtășite la timp cu comunitatea globală. Acest discurs împotriva Chinei a dus la atacuri pe motiv rasial asupra asiaticilor în SUA, Marea Britanie și Australia.

În timp ce aceste arătări cu degetul au loc și în problemele legate de schimbările climatice, în special între „poluatorii cu vechime” și „poluatorii abia ieșiți la iveală”, țările au găsit modalități de a aborda aceste probleme. De exemplu, UNFCCC a adoptat principiul „responsabilitate comună, dar diferențiată”. Acest lucru pune o mai mare responsabilitate pentru atenuarea problemelor climei pe umerii poluatorilor „vechi”.

În al treilea rând, coronavirusul încurajează țările să întrerupă cooperarea comercială. Mai multe guverne, 69 la număr, conform unui studiu realizat de Universitatea din St. Gallen, au blocat exportul de stocuri medicale, refuzând licențele de export. SUA a solicitat 3M Corporation să trimită măștile de tip N95 numai pe teritoriul țării, chiar dacă sunt produse peste graniță. Inițial India a interzis (acum revenind asupra deciziei) exportul a 26 de produse farmaceutice, inclusiv Hidroxiclorochina – care este intens utilizat ca un posibil remediu pentru coronavirus.  

Ba chiar mai rău, restricțiile la export sunt însoțite acum și de politici de achiziții interne. Așa cum au procedat cu industria oțelului, Statele Unite vor să readucă industria farmaceutică în țară. Ca să înțelegem mai bine acest fenomen, Statele Unite au un nivel uriaș de dependență față de China în ceea ce privește produsele farmaceutice: 97% dintre antibioticele din SUA provin din China. Președintele Trump dorește ca guvernul Statelor Unite să cumpere echipamente medicale și medicamente numai de la producătorii americani aflați pe teritoriul SUA.

Este interesant cum dependența de import nu a încurajat politica „America pe primul loc” și în ceea ce privește problemele climatice. Statele Unite importă cea mai mare parte a panourilor solare și a turbinelor eoliene. Se bazează complet pe China pentru importurile de metale denumite „metale rare”, atât de esențiale pentru mașinile electrice.

În al patrulea rând, coronavirusul instigă la un război de cercetare și dezvoltare între țări. Administrația Trump a încercat să cumpere o companie germană de biotehnologie, CureVac. Se presupune că aceste demersuri ar fi fost făcute numai pentru a acapara piața unui potențial vaccin. În cele din urmă, compania a refuzat oferta. În ziarele germane și pe rețelele sociale, acest incident a fost aspru judecat și întâmpinat cu proteste zgomotoase pline de mândrie națională. 

În al cincilea rând, spre deosebire de politica climatică, coronavirusul a încordat relația dintre țările UE. Problema ajutorul financiar, Coronabonds, i-a asmuțit pe „cei patru zgârciți” (Austria, Germania, Țările de Jos și Finlanda) împotriva țărilor mai puțin zgârcite din Sud. Acest lucru l-a îngrijorat atât de tare pe președintele Franței, Emmanuel Macron, încât a emis o declarație publică: „Dacă nu suntem solidari, Italia, Spania sau alții le-ar putea spune partenerilor lor europeni: Unde ați fost când eram în prima linie? Eu nu îmi doresc această Europă egoistă și separată.”

Însă, deocamdată, criza s-a atenuat datorită faptului că miniștrii finanțelor din UE au convenit asupra unui plan de investiție de 590 de miliarde de dolari pentru a sprijini cheltuielile sistemelor medicale asociate cu COVID-19. Dar politica UE rămâne foarte orientată spre interior și Uniunea nu arată nicio înclinație în a prelua responsabilitatea globală pe acest subiect.

În al șaselea rând, cooperarea internațională este ajutată atunci când organismele internaționale joacă un rol de conducere. Spre deosebire de IPCC, care este sursa de informații științifice și politice la nivel mondial privind schimbările climatice, OMS se chinuie să rămână relevant în criza provocată de COVID-19. Nici măcar studiile globale în ceea ce privește testele efectuate medicamentelor folosite pentru tratarea bolii provocate de coronavirus prin proiectul OMS de Solidaritate nu atrag suficient de mult atenția.

Cel mai probabil, lăudând răspunsul Chinei în fața virusului, chiar și atunci când China părea să reducă la tăcere avertizorii de integritate și chiar oferea numere imprecise ale cazurilor de coronavirus, OMS și-a subminat autoritatea. Taro Aso, viceprim-ministrul Japoniei, a sugerat că Organizația Mondială a Sănătății ar trebui să fie redenumită „Organizația pentru Sănătate din China”.

Alte organizații ONU nu par să fie pregătite să preia sarcina de a conduce situația cauzată de coronavirus. În trecut, secretari generali ai ONU, precum Dag Hammarskjöld, au jucat un rol important în soluționarea crizelor majore. Însă actualului secretar general, António Guterres, îi lipsește acel tip de putere politică. Chiar și Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite pare aproape dispărut din peisaj, deși coronavirusul are implicații grave și asupra securității globale.

Viitorul ne așteaptă: mai multă cooperare globală, sau mai puțină?

Oare mentalitatea „pe cont propriu” promovată de coronavirus va submina cooperarea globală în alte domenii problematice? De exemplu, neîncrederea în modul în care China se ocupă de pandemie ar putea să-i submineze proaspăta conducere (post-Acordul de la Paris) în ceea ce privește schimbările climatice? Sau, dacă focusul politicii globale va trece la pandemie și la redresare economică, cooperarea climatică ar putea avea de suferit?

Aceasta este o problemă care ar putea rămâne accentuată, dacă va beneficia de sprijin din partea instituțiilor și grupurilor de interes puternice. Întrucât cooperarea climatică are propria istorie politică și instituțională, va rămâne probabil izolată de politica din jurul coronavirusului. UE, care s-a ivit precum o ancoră în această situație, rămâne ferm angajată în problemele climatice. Chiar și China, care concurează cu UE pentru conducerea la nivel global, va continua cel mai probabil pe traiectoria sa de decarbonizare.

Însă Corona-naționalismul ar putea afecta alte domenii problematice unde cooperarea globală nu este la fel de bine ancorată. Motivul este că SUA ar putea avea suficiente imbolduri pentru a începe un nou Război Rece, cu un focus anti-China agresiv. Să ne uităm la cazul telecomunicațiilor. Administrația Trump vrea să revoce licența China Telecom Americas. Comisia Federală de Comunicații deja a interzis funcționarea China Mobile în SUA, iar Departamentul de Comerț a boicotat Huawei Technologies. O creștere a războiului comercial SUA-China nu prevestește nimic bun pentru cooperarea internațională, indiferent de problemă.

Există vreun drum înainte? Este posibil ca după alegerile din noiembrie 2020, SUA să își reia relațiile cu lumea întreagă. Dar nu ar trebui să depindem doar de acest eveniment politic; o soluție instituțională mai durabilă este necesară.

Cooperarea internațională supraviețuiește atunci când există instituționalizare „profundă”. Pentru sănătatea publică, acest lucru necesită ca organizația internațională centrală, OMS, să se asigure că pare să fie un organism independent.

Cooperarea din domeniul sănătății publice ar putea fi ușurată dacă ar exista un forum unde liderii naționali să se poată întâlni în mod frecvent. Conferințele anuale ale Părților pentru a aborda problemele climatice joacă un rol important în cooperarea climatică. Un alt exemplu este reuniunea anuală a FMI și a Guvernanților Băncii Mondiale, unde participă bancherii centrali și miniștrii de Finanțe, ceea ce permite un dialog la nivel înalt pe probleme economice, ce are loc în mod regulat. Dacă se consolidează cooperarea globală în materie de pandemii, este posibil să fie nevoie de o platformă pentru a facilita o întâlnire anuală a șefilor de state sau cel puțin a miniștrilor Sănătății. OMS probabil că are legitimitate redusă pentru organizarea acestui eveniment. Poate că Fundația Gates și Wellcome Trust ar putea organiza împreună un Forum Mondial al Sănătății, asemănător cu Forumul Economic Mondial din Davos, pentru a crea o platformă în acest scop.

Acest articol a fost tradus de Maria Sitescu. Sursa: Forbes.com – articolul original a fost publicat pe 11.04.2020

Text scris de: Dickon Pinner, Matt Rogers și Hamid Samandari

Criza coronavirusului oferă lecții profunde care ne pot ajuta să răspundem la schimbările climatice – dacă punem adaptabilitatea crescută a politicilor economice și de mediu în centrul planurilor de revenire la normal.

O pandemie feroce străbate globul, amenințând vieți și stiluri de viață cu o viteză alarmantă. Pe măsură ce ratele de infectare și deces continuă să crească, deplasarea cetățenilor este restricționată, activitatea economică este redusă, guvernele recurg la măsuri extraordinare, iar oamenii și corporațiile se străduiesc să se adapteze. Într-o clipă, coronavirusul a dat peste cap bazele de funcționare ale lumii. Acum întreaga noastră atenție este îndreptată spre contracararea acestei amenințări noi și extreme și spre domolirea forței recesiunii majore care probabil îi va urma.

În mijlocul acestui dezastru, este ușor să uităm că doar acum câteva luni dezbaterea despre schimbările climatice, despre impactul socio-economic al acestora și despre reacția colectivă cu care trebuie răspuns căpăta viteză. Într-adevăr, sustenabilitatea urca pe agenda multor lideri din sectorul public și privat – înainte ca nesustenabilul să devină brusc imposibil de evitat.

Date fiind amplitudinea și magnitudinea acestei crize subite și urmele persistente pe care le va lăsa, își permite oare lumea să fie atentă la schimbările climatice și la o agendă mai largă a sustenabilității în acest moment? Convingerea noastră fermă este că pur și simplu nu ne permitem să procedăm altfel. Nu doar că schimbările climatice rămân critice pentru decada următoare, dar investițiile într-o infrastructură adaptată la schimbările de mediu și trecerea la un viitor cu mai puțini combustibili fosili poate crea numeroase locuri de muncă pe termen scurt, concomitent cu creșterea adaptabilității politicilor economice și de mediu la schimbările climatice. Iar cum dobânzile vor fi aproape zero în viitorul apropiat, acum este momentul cel mai bun pentru asemenea investiții.

Pentru a satisface aceste nevoi și a profita de aceste oportunități, credem că liderii lumii ar avea de câștigat dacă ar reflecta la trei întrebări:

• Ce lecții sunt de învățat din această pandemie și de aplicat la schimbările climatice?
• Ce implicații – pozitive sau negative – poate să aibă reacția noastră la pandemie pentru reacția la schimbările climatice?
• Cum pot acționa companiile, guvernele și oamenii pentru a alinia reacția imediată la pandemie la imperativele sustenabilității?

Cele ce urmează reprezintă încercarea noastră de a da câteva răspunsuri inițiale celor trei întrebări, cu speranța că acestea vor inspira idei și acțiuni care să integreze răspunsul imediat la criză în prioritățile revenirii la normal.

Posibilele lecții ale actualei pandemii

Înțelegerea asemănărilor, diferențelor și legăturilor în sens larg dintre pandemii și riscul climatic reprezintă un prim pas esențial în deducerea implicațiilor practice care să stea la baza acțiunilor noastre.

Asemănări fundamentale

Pandemia și riscul climatic se aseamănă prin faptul că ambele reprezintă șocuri fizice care se transformă apoi într-un șir de efecte socio-economice. Prin contrast, șocurile financiare – fie acestea crize bancare, bule ce explodează, prăbușirea bursei, intrări în incapacitate de plată ale statelor sau devalorizări valutare – sunt provocate în principal de sentimentele umane, de obicei de teama de devalorizare sau de lipsa lichidităților. Șocurile financiare își au originea în interiorul sistemului financiar și se repară de multe ori prin refacerea încrederii. Șocurile fizice însă pot fi reparate doar prin înțelegerea și abordarea cauzelor fizice primare. Experiența noastră colectivă recentă, din sectorul public sau din sectorul privat, a fost mai degrabă definită de șocuri financiare, nu de șocuri fizice. Actuala pandemie ne oferă poate o avanpremieră a efectelor unei crize climatice adevărate, sub forma unor șocuri exogene simultane asupra cererii și ofertei, perturbării lanțurilor de aprovizionare și mecanismelor globale de transmisie și amplificare.

Pandemia și riscul climatic au și multe atribute comune. Ambele sunt sistemice, adică manifestările lor directe și efectele lor colaterale se propagă rapid într-o lume interconectată. Astfel, reducerea cererii de benzină din momentul izbucnirii noului coronavirus a devenit un factor determinant într-un război al prețurilor care a agravat apoi declinul bursei pe măsură ce pandemia creștea. Ambele sunt nestaționare, adică seriile de probabilități și distribuție a evenimentelor se modifică rapid și devin inadecvate și insuficiente pentru a prevedea viitorul. Ambele sunt neliniare, adică impactul lor socio-economic crește în mod disproporționat și chiar catastrofic odată ce sunt depășite anumite praguri (cum ar fi capacitatea spitalelor de a trata pacienții pandemiei). Ambele sunt multiplicatoare de risc, adică expun și exacerbează vulnerabilități încă netestate ale sistemelor financiare și de sănătate și ale economiei reale. Ambele sunt regresive, adică afectează în mod disproporționat populațiile și subpopulațiile cele mai vulnerabile ale lumii. În final, niciuna nu poate fi considerată o „lebădă neagră”, căci experții au avertizat în mod repetat în privința ambelor în ultimii ani (deși se poate spune că dezbaterea despre riscul climatic a fost mai răspândită). Iar criza coronavirusului pare să arate că lumea întreagă este la fel de prost pregătită să le prevină sau să se confrunte cu ambele.

Mai mult, reacția la pandemie și cea la riscul climatic presupun aceeași schimbare fundamentală, de la optimizarea performanței pe termen mai scurt a sistemelor la asigurarea în egală măsură a adaptării acestora pe termen mai lung. Sistemele de sănătate, bunurile materiale, serviciile de infrastructură, lanțurile de aprovizionare și orașele au fost toate proiectate să funcționeze în interiorul unei benzi foarte înguste de condiții. În multe situații, acestea funcționează deja cu dificultate și în interiorul acestei benzi, cu atât mai puțin în afara sa. Pandemia provocată de coronavirus și reacțiile în curs de implementare (de ordinul câtorva miliarde de dolari ca stimul guvernamental în momentul scrierii acestui articol) ilustrează cât de mult costă eșecul de a construi reacții adaptate. În cazul schimbărilor climatice, ca și în cazul pandemiei, costurile unei crize globale le-ar depăși cu mult pe cele ale prevenției.

În final, ambele exemplifică problemele de tipul „tragedia resurselor comune”, prin care acțiunile individuale se contrapun binelui colectiv și epuizează o resursă comună prețioasă. Nici pandemia, nici catastrofele climatice nu pot fi înfruntate fără o reală coordonare și cooperare globală. De fapt, în ciuda actualelor indicii contrare, acestea pot dovedi, prin presiunea acumulată comună, că granițele dintre națiuni sunt mult mai puțin importante decât granițele dintre probleme și soluții.

Principalele diferențe

În timp ce asemănările sunt semnificative, există totuși și câteva diferențe notabile între pandemii și riscurile climatice.

O criză globală a sănătății implică pericole iminente, distinctive și ușor de evidențiat, în fața cărora am fost condiționați să reacționăm pentru a supraviețui. Riscurile schimbărilor climatice, prin contrast, sunt pericole graduale, cumulative și adeseori distribuite care se manifestă cu diverse grade de intensitate și în timp. De asemenea, acestea necesită acțiuni prezente cu o recompensă viitoare ce a părut în trecut prea nesigură și prea mică față de sacrificiile necesare. Aceasta este ceea ce fostul guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney, a numit „tragedia orizontului”.

Cu alte cuvinte, orizonturile de timp ale apariției și încheierii pandemiei și dezastrelor climatice sunt diferite. La prima, vorbim despre săptămâni, luni și ani; cealaltă se măsoară în ani, decenii și secole. Aceasta înseamnă că o criză climatică globală, dacă și când va apărea, va fi mult mai prelungă și mult mai distrugătoare decât situația provocată acum de coronavirus (oricât de greu de imaginat pare așa ceva).

Înțelegerea asemănărilor, diferențelor și legăturilor în sens larg dintre pandemii și riscul climatic reprezintă un prim pas esențial în deducerea implicațiilor practice care să stea la baza acțiunilor noastre.

În cele din urmă, pandemiile reprezintă un tip de risc prin contagiune, în timp ce catastrofele climatice reprezintă un tip de risc prin acumulare. Contagiunea poate provoca evenimente perfect corelate la scară globală (ca cele pe care le trăim acum), care pot afecta simultan întregul sistem; acumularea duce la probabilitatea crescută a unor evenimente grave, contemporane, dar nu corelate direct, care se pot potența reciproc. Aceasta are implicații clare asupra acțiunilor de atenuare indicate în fiecare caz.

Legături extinse

Schimbările climatice – un multiplicator de risc puternic – pot contribui efectiv la pandemii, conform cercetătorilor de la Universitatea Stanford și altora.[1 Vezi Andrew Winston, „Is the COVID-19 outbreak a black swan or the new normal?”, MIT Sloan Management review, 16 martie 2020; și Rob Jordan, „How does climate change affect disease?”, Stanford Earth, School of Earth, Energy & Environment, 15 martie 2019.] De exemplu, creșterea temperaturii poate crea condiții favorabile pentru răspândirea anumitor boli infecțioase transmise de țânțari, cum ar fi malaria și febra dengue, în timp ce habitate pe cale de dispariție pot forța diferite specii de animale sălbatice să migreze, crescând astfel șansele transmisiei patogenilor între ele. Invers, aceiași factori care atenuează riscurile de mediu – reducerea împovărării naturii prin optimizarea consumului, scurtarea și localizarea lanțurilor de aprovizionare, înlocuirea proteinelor animale cu proteine vegetale, reducerea poluării – ne pot ajuta să atenuăm riscul de apariție a pandemiilor.

Impactul unora dintre măsurile luate pentru contracararea pandemiei asupra mediului a fost văzut de unii ca o ilustrare importantă a efectelor pe care acțiuni drastice le pot avea într-un timp scurt. Imaginile din satelit ale poluării care dispare în China și India în timpul carantinei provocate de COVID-19 reprezintă un exemplu. Însă acest impact (temporar) are costuri umane și economice imense. Întrebarea principală este cum să găsim o paradigmă care să ofere simultan sustenabilitate climatică și economică. Mult mai ușor de spus decât de făcut – totuși, obligatoriu de făcut.

Ce se poate întâmpla acum?

Deși suntem la începutul unei crize în evoluție rapidă, putem vedea deja modul în care pandemia poate influența ritmul și natura acțiunilor climatice și cel în care acțiunile climatice ar putea accelera revenirea prin crearea de locuri de muncă, impulsionarea formării capitalului și creșterea adaptabilității economice.

Factori ce pot sprijini și accelera acțiunile climatice

În primul rând, unele ajustări temporare ca telemunca și recurgerea accentuată la canalele digitale pot dăinui mult timp după ce carantina a fost ridicată, reducând efectele deplasărilor și emisiile. În al doilea rând, lanțurile de aprovizionare pot fi repatriate, reducând unele emisii terțiare (care fac parte din lanțul valoric al unei companii, dar nu reprezintă nici emisii directe, nici emisii generate de energia achiziționată). În al treilea rând, piețele pot evalua mai corect riscul (și, în particular, riscul climatic) ca rezultat al aprecierii crescute a perturbărilor fizice și sistemice. Astfel, s-ar crea posibilitatea unor schimbări ale modelelor de business pe termen scurt și a unor riscuri de tranziție mai mari, dar și posibilitatea apariției unor stimulente mai mari pentru accelerarea schimbărilor.

În plus, ar putea exista o apreciere publică crescută pentru expertiza științifică în abordarea problemelor sistemice. Și, dacă nu este o idee depășită, poate exista un apetit mai mare pentru rolul de prevenție și coordonare al guvernelor în abordarea acestor riscuri. Într-adevăr, costurile imense de a fi plătitor, împrumutător și asigurator de ultimă instanță pot duce guvernele către un rol mult mai activ în asigurarea adaptabilității. Cât despre sectorul privat, se va îndrepta către „să reconstruim mai bine” după criză.

Putem vedea deja modul în care pandemia poate influența ritmul și natura acțiunilor climatice și cel în care acțiunile climatice ar putea accelera revenirea prin crearea de locuri de muncă, impulsionarea formării capitalului și creșterea adaptabilității economice.

Mai mult, dobânzile scăzute pot accelera dezvoltarea unei infrastructuri sustenabile noi, ca și a uneia adaptate – investiții care vor sprijini crearea de locuri de muncă pe termen scurt. Iar în final, nevoia de cooperare globală poate deveni mai vizibilă și universal adoptată.

Dacă trecutul a fost prologul, atât probabilitatea unor asemenea schimbări, cât și permanența lor vor fi probabil proporționale cu adâncimea crizei actuale.

Factori care pot împiedica și întârzia acțiunile climatice

În același timp însă, prețurile foarte scăzute ale combustibililor cu emisii mari de carbon le-ar putea mări cererea și întârzia și mai mult tranziția către alte forme de energie (chiar dacă prețurile mai mici la petrol ar putea elimina o parte dintre producătorii ineficienți, poluanți și periferici și ar încuraja guvernele să pună capăt regimurilor costisitoare de subvenționare a combustibililor). Un alt element inhibitor este faptul că guvernele și cetățenii nu vor prioritiza nevoile climatice în detrimentul celor economice, presante în strategia de recuperare. Aceasta ar putea să le afecteze investițiile, obiectivele și reglementările – poate pentru câțiva ani, în funcție de gravitatea crizei și implicit de lungimea timpului de recuperare. În al treilea rând, investitorii pot amâna alocarea de capital către noile soluții cu emisii scăzute de carbon din cauza diminuării fondurilor. În plus, rivalitățile dintre națiuni pot fi exacerbate dacă o mentalitate de tip joc-cu-sumă-nulă predomină în urma crizei.

Ce trebuie făcut?

În acest context, credem că toți participanții – oameni, companii, guverne și societate civilă – vor avea un rol important.

Pentru guverne credem că patru seturi de acțiuni vor fi importante. În primul rând, să aibă capacitatea să modeleze riscurile climatice și să evalueze efectele economice ale schimbărilor climatice. Aceasta va ajuta la fundamentarea programelor de recuperare, la actualizarea și îmbunătățirea modelelor istorice care sunt folosite pentru planificarea infrastructurii și la folosirea testelor de stres climatic în programele de finanțare. În al doilea rând, să aloce o parte a vastelor resurse destinate recuperării către adaptare și atenuare la efectele schimbărilor climatice. Acestea ar include investiții într-o gamă largă de factori de sustenabilitate, printre care construirea unei infrastructuri a energiei regenerabile, mărirea capacității rețelei energetice și întărirea adaptabilității acesteia la o electrificare crescută, renovarea clădirilor și dezvoltarea și implementarea tehnologiilor care să decarbonizeze industria grea. Efectele unor asemenea investiții ar fi reducerea riscurilor și noi surse de creștere. În al treilea rând, să profite de ocazia de a regândi actualele regimuri de subvenționare care accelerează schimbările climatice. În al patrulea rând, să întărească consensul și colaborarea națională și internațională pe tema sustenabilității, căci reacțiile introvertite și punctuale sunt prin natura lor incapabile să rezolve problemele sistemice și globale. Experiențele noastre din săptămânile și lunile ce vor veni pot pune temelia unor căi noi către obținerea consensului în privința schimbărilor climatice.

Pentru companii vedem două priorități. În primul rând, să profite de ocazia de a renunța la cărbune, în special prin retragerea prioritară a bunurilor fără impact economic, dar consumatoare de cărbune. În al doilea rând, să aibă o abordare sistematică și ciclică a creșterii adaptabilității. Companiile au, de nevoie, ocazia să-și facă modul de operare mai adaptat și mai sustenabil – de exemplu, prin lanțuri de aprovizionare mai scurte, metode de fabricare și procesare mai eficiente energetic, videoconferințe în locul călătoriilor de afaceri și o digitalizare crescută a vânzărilor și marketingului. Unele din aceste practici pot fi suficient de potrivite și economice pentru a fi păstrate, putând deveni componente importante ale unei transformări sustenabile la nivel de companie – una care să însoțească eforturile de reducere a costurilor și de transformare digitală, care vor fi probabil făcute în diverse domenii în urma pandemiei.

În ceea ce privește adaptabilitatea, o prioritate majoră este creșterea capacității de a înțelege, calitativ și cantitativ, vulnerabilitățile corporațiilor în fața unei game mult mai largi de scenarii, mai ales în ceea ce privește evenimentele fizice. În acest context, vor fi la fel de importante modelarea și pregătirea pentru situațiile în care mai multe dezastre se combină: nu este deloc dificil să ne imaginăm o revenire a pandemiei care să coincidă cu inundații sau incendii într-o anumită regiune, cu implicații majore asupra reacției la dezastru și recuperării ulterioare. Acest lucru este valabil și pentru entitățile publice, unde gândirea adaptativă va trebui să țină și mai mult cont de combinarea și corelarea evenimentelor.

Pentru toți aceștia – oameni, companii, guverne și societate civilă – vedem încă două priorități. Prima, să folosească acest moment pentru a mări conștientizarea impactului unei crize climatice, care poate provoca perturbări de magnitudine și durată mari. Aceasta include conștientizarea faptului că șocurile fizice pot avea un impact neliniar masiv asupra sistemelor financiare și economice; așadar, se pot dovedi extrem de costisitoare. A doua, să se bazeze pe schimbările de atitudine și comportamentale care probabil vor persista după criză (cum ar fi telemunca), pentru a reduce povara pe care o punem pe mediu – sau, mai precis, să o orientăm către surse sustenabile.

În orice caz, măsurile pe care le vom lua în următoarea decadă vor fi cruciale pentru succesul evitării schimbărilor climatice rapide. O creștere medie a temperaturii globului mai mare de 1,5 sau 2 °C va crea riscuri pe care economia globală nu este pregătită să le sufere. La o rată a emisiei de dioxid de carbon de 40 până la 50 gigatone pe an, economia globală mai are 10 până la 25 de ani de capacitate de ajustare. Trecerea la o economie mai puțin bazată pe carbon reprezintă o provocare înfricoșătoare, iar dacă vom ignora subiectul timp de încă un an sau doi, calculul devine și mai înfricoșător. Pe scurt, în timp ce toate eforturile trebuie să se îndrepte către învingerea pandemiei și repornirea economiei, pentru a salva vieți și moduri de viață, este totuși imperios necesar să începem încă de acum să integrăm în acțiunile noastre analizele și planurile pentru creșterea adaptabilității economice și legate de mediu, ca parte a fazei de recuperare ce va urma.

Acest articol a fost tradus de Anca Radovici. Sursa: McKinsey Quarterly – articolul original a fost publicat pe 07.04.2020.

Text scris de: Benjamin Wehrmann

O adoptare în masă a energiei solare și a altor surse regenerabile ar putea ajuta la resuscitarea activității economice în Germania și Europa.

Criza noului coronavirus a condus la recesiunea multor economii de pe glob, ceea ce i-a făcut pe factorii politici de decizie să elaboreze planuri de cheltuieli fără precedent pentru a reduce impactul și a permite redresarea. Activiști, think tankuri de mediu și alții avertizează că lupta cu încetinirea creșterii economice nu trebuie să se facă în detrimentul luptei împotriva schimbărilor climatice. Mulți văd chiar o oportunitate pentru a reseta economia pe o cale mai favorabilă climei cu „pachete de stimulenți ecologici”, care aliniază cheltuielile cu obiectivele privind emisiile – de exemplu, prin investirea în infrastructură durabilă sau legând salvarea companiilor de angajamentele de decarbonizare. Dar pandemia a făcut deja din politicile climatice o prioritate mai mică pentru guvernele și publicul din Germania, precum și pentru întreaga Europă. Apelurile de a slăbi reglementările privind emisiile, pentru a stimula activitatea economică, sunt din ce în ce mai puternice, pregătind scena pentru dezbateri intense în lunile următoare.

O falsă dilemă: acțiunea climatică și economia post-coronavirus

Factorii politici de decizie, economiștii și ecologiștii din întreaga lume se pregătesc să pună la punct planurile pentru a reporni economia afectată în urma crizei, cu sute de miliarde în inițiative pro-climă. În timp ce unii activiști climatici și experți în tranziția energetică consideră că aceasta este o oportunitate de aur pentru a direcționa urgent investițiile necesare în tehnologii cu emisii scăzute de carbon, mulți se tem, de asemenea, că banii vor curge mai degrabă spre vechile industrii, deoarece grupurile de lobby și politicienii solicită reguli relaxate pentru a ușura drumul afacerilor spre normalitate.

Factorii politici de decizie se luptă pentru oprirea COVID-19, boala pulmonară care este cauzată de virus, și limitează efectele cu măsuri drastice de carantină care opresc viața publică și conduc la oprirea producției industriale în zeci de țări simultan. Multe națiuni au anunțat rapid pachete de sprijin economic fără precedent, provocând îngrijorări că reacția la criză ar putea submina alte obiective politice. Modul în care se investesc banii poate determina succesul eforturilor de decarbonizare pentru mult timp după depășirea pandemiei.

Așa-numitele pachete de stimulare verde sunt văzute ca o modalitate de asigurare că acțiunea climatică nu cade pradă pandemiei, ci că va ieși din ea mai puternică decât înainte. Decidenții ar putea accelera investițiile care ar fi devenit oricum necesare pe parcursul următorului deceniu, întrucât Germania elimină treptat atât energia nucleară, cât și cea de cărbune și crește numărul de mașini electrice aflate în circulație. De asemenea, nu trebuie să inventeze soluții de la zero, ci se pot concentra pe sectoarele în care alternativele ecologice sunt deja aplicabile.

Stimulul verde: cum ar putea arăta în diferite zone ale economiei

Există deja unele modele potențiale pentru investiții, inclusiv Programul German de Acțiuni Climatice și Acordul ecologic al UE. Ambele planuri vizează aproape toate fațetele activității economice, oferind numeroase opțiuni factorilor de decizie în elaborarea unui plan de redresare pe termen lung. Fiind cea mai mare economie din Europa și cea mai importantă destinație industrială, modul în care Germania tratează falsa dilemă dintre stabilitate economică și decarbonizare va avea un impact mare asupra manierei în care regiunea poate genera o revenire de succes, în conformitate cu obiectivele climatice. Ministrul Mediului, Svenja Schulze, a încercat să ofere asigurări că acțiunea climatică nu va rămâne în urmă în timpul crizei, afirmând că orice pachet de revenire ar trebui să se bazeze pe obiectivul „creării unei economii care să se sprijine complet pe surse regenerabile de energie”.

„Ambițiile de politică climatică formulate de guvern în contextul programului său de acțiune climatică nu ar trebui să fie relaxate, nici chiar și în situația actuală”, a declarat pentru Clean Energy Wire Karen Pittel, șefa Centrului ifo pentru Climă, Energie și Resurse din Munchen. Ea a spus că măsurile de susținere pe termen scurt luate după criza din 2008 pentru menținerea la suprafață a companiilor mici și mijlocii s-ar putea dovedi utile și în criza generată de coronavirus, însă ar trebui realizate numai în conformitate cu obiectivele pe termen lung, cum ar fi politica climatică.

Ea a avertizat că minimalizarea importanței proiectelor climatice ar putea transmite un semnal periculos industriilor care, de multe ori, trebuie să planifice cu mulți ani înainte atunci când decid să investească în renovări de clădiri sau în alte măsuri legate de energie. Acest lucru ar putea determina emisiile să revină la niveluri chiar mai ridicate și ar putea face chiar mai grea sau mai costisitoare atingerea obiectivelor climatice, în timp ce împiedică și redresarea economică pe termen lung, a spus Pittel.

Chestiunea climei, amânată

Mai multe state au solicitat deja deprioritizarea aplicării politicii climatice, argumentând că proiecte precum Pactul Ecologic reprezintă obstacole suplimentare în calea redresării economice. De asemenea, asociațiile din industrie au declarat că standardele de mediu mai stricte ar putea împiedica capacitatea lor de a reacționa la criza generată de coronavirus, cerând o relaxare a unor reglementări.

Pandemia perturbă ceea ce ar fi trebuit să fie un an crucial pentru acțiunile climatice, scoțând acțiunea climatică din topul listelor de priorități ale factorilor de decizie, lucru care ar putea împiedica transformarea favorabilă climei din sectoarele critice. Amânarea Summitului COP26 al ONU privind climatul pentru 2021, împreună cu multe alte evenimente legate de climă, ar putea reduce, de asemenea, sentimentul de urgență în diplomația climatică internațională.

În Germania, coronavirusul a oprit progresul unora dintre cele mai importante politici climatice ale țării, inclusiv finalizarea legii de eliminare a cărbunelui, introducerea prețurilor în funcție de carbonul emis și reformele necesare în cadrul politicilor privind energia regenerabilă. Thomas Bareiss, secretar de stat conservator în Ministerul Economiei, a respins orice critică potrivit căreia guvernul nu se mișcă suficient de rapid pentru a rezolva problemele cheie care blochează expansiunea energiei solare și eoliene, argumentând că există probleme „mai urgente”.

Alți conservatori au solicitat suspendarea pentru cel puțin un an a impozitului pentru aviație planificat în Programul de Acțiune Climatică din Germania, în timp ce FDP, partid pro-business, a pus sub semnul întrebării introducerea unui preț pentru emisiile de carbon în industriile de încălzire și transport, element principal al viitoarei politici climatice a țării. Un editorial dintr-o publicație germană conservatoare, Focus, a numit politicile de mediu un „eco-lux” și „mega proiecte care ard bani”, care ar consuma fondurile necesare pentru „lucrurile cu adevărat importante”.

La nivel european, un oficial al guvernului polonez a cerut eliminarea schemei de includere în cost a emisiilor din UE (ETS), în timp ce premierul ceh, Andrej Babis, a declarat că Pactul Ecologic European trebuie eliminat cu totul, întrucât atenția ar trebui să fie concentrată asupra coronavirusului. Între timp, președintele SUA, Donald Trump, a numit drept „ridicolă” ideea de a include obiective de mediu în pachetele de redresare, susținând că nu joacă niciun rol în readucerea la muncă a oamenilor.

Sprijinul politic pentru acțiunea climatică ar putea, de asemenea, să scadă din cauza virusului, reacție ajutată de acele voci care spun că nu este loc pentru nimic altceva decât pentru o redresare economică rapidă. Există un precedent în acest sens: după criza financiară din 2008, abordarea subiectului schimbărilor climatice a scăzut în mod semnificativ în timpul dezbaterilor din parlamentul Germaniei și nu a revenit la nivelurile anterioare crizei timp de aproape zece ani.

Criza cauzată de coronavirus ar putea fi „o oportunitate fără precedent” pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon

Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a declarat însă că, după ce nevoile imediate sunt satisfăcute, răspunsul la pandemie ar putea, de fapt, să devină o oportunitate „fără precedent” de a orienta investițiile în strategii de recuperare economică pe termen lung, bazate pe decarbonizare – o abordare pe care guvernul german pare să o îmbrățișeze.

Cancelarul german, Angela Merkel, a declarat că Europa va avea nevoie de un program ambițios de recuperare după criza generată de coronavirus, semnalând că Germania este gata să-și facă „partea” pentru a realiza o revenire economică coordonată internațional, odată ce „partea cea mai grea” a crizei va fi terminată. „În același timp, trebuie să facem ceea ce trebuie în ceea ce privește acțiunile climatice, o problemă care nu a dispărut”, a adăugat Merkel. Ministrul Finanțelor, Olaf Scholz, a declarat că un pachet de stimulare orientat către țintele internaționale pentru climă și obiectivul Germaniei de a deveni neutră din punctul de vedere al carbonului până în 2050 ar „avea sens”, de îndată ce cea mai presantă fază a pandemiei se va fi încheiat. 

Un pachet verde de stimulare a economiei ar combina cheltuielile de criză pentru a relansa economia cu obiective de mediu în minte. Propunerile includ credite fiscale pentru energia curată, cerințe ca industriile salvate, precum companiile aeriene, să se angajeze să reducă emisiile, precum și investiții în infrastructura ecologică, printre multe altele. Această abordare ar putea asigura faptul că acțiunea climatică nu este neglijată în timpul crizei și ar ajuta Germania să rămână competitivă în tehnologiile de tranziție energetică, un sector care ar putea valora aproximativ 23 de trilioane de dolari până în 2030, potrivit Băncii Mondiale.

De data aceasta, programele tradiționale de stimulare vor eșua 

În funcție de cât timp trebuie să țină măsurile de carantină pentru a încetini răspândirea virusului, daunele economice ar putea depăși cu mult criza financiară din 2008. Adunarea consilierilor economici din Germania (Wirtschaftsweise) a estimat că produsul intern brut (PIB) al țării se va micșora cu până la 5,4% în acest an, din cauza deteriorării condițiilor de credit pentru companii, reticenței investițiilor, întreruperilor lanțului de aprovizionare și diminuării considerabile a cheltuielilor casnice. Institutul de cercetare economică ifo a spus că fiecare săptămână suplimentară de carantină va reduce PIB-ul cu până la 1,6%. Banca Centrală Europeană (BCE) a estimat că economia zonei euro ar putea scădea cu până la 10% în 2020.

Multe țări s-au angajat rapid în programe de sprijin economic fără precedent, pentru a amortiza impactul pe termen scurt și a evita daunele pe termen lung. Într-o primă reacție, guvernul german a înființat o „umbrelă de protecție” în valoare de 600 de miliarde de euro și un buget suplimentar în valoare de 156 de miliarde de euro, dintre care 50 de miliarde sunt rezervate pentru susținerea întreprinderilor mici și a freelancerilor. Dacă măsurile de carantină persistă, aceste cifre probabil vor crește.

Comisia Europeană a declarat că următorul său buget pe termen lung va fi un nou „Plan Marshall”, modelat după pachetele ample de stimulare care au reconstruit Europa după Al Doilea Război Mondial. Între timp, BCE a anunțat un program de urgență dedicat pandemiei, în valoare de 750 de miliarde de euro, pentru a cumpăra obligațiuni care să evite încetarea plăților în zona euro. Dispozițiile suplimentare făcute de Comisia Europeană vor permite statelor membre să ocolească regulile de disciplină fiscală – o relaxare considerată de mult timp o linie roșie de către țările cu reputație pentru o politică monetară și economică chibzuită, cum ar fi Germania.

Însă măsurile tradiționale de stimulare care vizează furnizarea de mici remontări activităților economice ar putea eșua de data aceasta din cauza prăbușirii simultane a ofertei și a cererii, cauzate de măsurile de carantină, au spus consilierii economici din Germania. Cu toate acestea, au subliniat aceștia, gospodăriile și afacerile deopotrivă ar avea de câștigat de pe urma unor eventuale „anunțuri timpurii” cu privire la modul în care se presupune că economia va fi repornită, după ce restricțiile impuse în timpul pandemiei vor trece.

Impuls verde pentru o revenire post-pandemie

În timp ce carantina socială și închiderea industriei vor determina o scădere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în 2020, experții se așteaptă ca producția de CO2 să revină. Think tankul Agora Energiewende* a estimat că producția de CO2 din Germania în 2020 va scădea cu până la 15%. Cu toate acestea, a avertizat și că acesta este, probabil, un eveniment unic, iar emisiile vor crește din nou, odată ce economia se va regenera.

Același lucru s-a întâmplat în urma crizei financiare globale: după ce au scăzut cu 1,4% în 2009, emisiile globale au crescut cu 5,9% în 2010, în timp ce a crescut utilizarea combustibililor fosili în economia mondială. În funcție de viteza cu care se reia activitatea economică după criza generată de virusul corona, recesiunea aparent inevitabilă din 2020 ar putea fi urmată de o revenire rapidă anul viitor, cu o creștere a PIB-ului de aproape cinci procente, au spus consilierii economici din Germania. Proiectele favorabile climei s-ar putea reface într-un ritm mai lent, dacă investitorii, nesiguri deja, vor fi zguduiți de colapsul economic și se vor îndepărta de sursele regenerabile de energie, clădirile cu eficiență energetică sau industriile cu emisii reduse de carbon.

De la debutul măsurilor de carantină, grupurile de mediu și profesioniștii de pe piața energiei au solicitat o abordare în perspectivă a sprijinului guvernului pentru afacerile în criză și să inițieze transformarea atât de necesară în toate sectoarele. „Pe fondul gestionării crizei generate de virusul corona, nu trebuie să uităm că există provocări mult mai mari pentru civilizația noastră”, a avertizat agenția germană de mediu UBA.

Încălzirea globală, epuizarea resurselor și extincția speciilor pun deja presiune pe ecosistemele globale, a declarat agenția, dar a adăugat că răspunsul la criză oferă, de asemenea, o șansă de a revizui practicile tradiționale de afaceri și vizează „o repornire mai durabilă și mai de viitor”. Șeful UBA, Dirk Messner, susține că virusul corona a dovedit că structuri și comportamente care păreau imuabile pot fi, de fapt, modificate rapid, dacă oamenii acceptă necesitatea, o lecție care ar putea fi foarte valoroasă în răspunsul pe termen lung la schimbările climatice.

Agora Energiewende a propus un program de investiții în valoare de 100 de miliarde de euro pentru a aborda în mod simultan provocările de reducere a emisiilor în diferite sectoare și pentru a încuraja rapid activitățile în construcții, industria grea și producția de energie regenerabilă. Grupul de mediu Germanwatch a avertizat că pachetul de stimulare ar trebui să fie conceput în comun de așa-numitul cabinet german al climei, un grup de miniștri responsabili de domeniile politice relevante pentru climă, mai degrabă decât de Ministerul Economiei.

Germania ar putea acționa în multe feluri pentru a face din Pactul Ecologic European un șablon pentru planul de redresare economică a UE, a declarat Karen Pittel din partea ifo. Guvernul ar putea impune o implementare rapidă și non-birocratică a programelor de stimulare a investițiilor sau și-ar putea forma alianțe proprii în sectorul energiei și al transporturilor. Tot ea a avertizat că afacerile vor avea greutăți în a decide dacă vor viza securitatea pe termen scurt sau stabilitatea pe termen lung în ceea ce privește investițiile legate de climă și, astfel, responsabilitatea este a guvernului, pentru a demonstra că „decidenții trebuie să dea un semnal clar pentru politica climatică”.

*Precum Clean Energy Wire, Agora Energiewende este un proiect finanțat de Stiftung Mercator și de European Climate Foundation.

Acest articol a fost tradus de Adriana Lungu. Sursa: cleanenergywire.com – articolul original a fost publicat pe 08.04.2020.

Text scris de Madeleine Stone

Emisiile de CO₂ se prăbușesc odată cu situația globală, dar experții spun că scăderea nu va dura dacă guvernele nu vor începe să facă o trecere către energie mai curată.

Zilnic devine din ce în ce mai clar că amploarea și schimbarea bruscă din societate pe care a adus-o noul tip de coronavirus nu seamănă cu nimic din ce au experimentat oamenii vreodată. Un indicator clar al impactului pandemiei este efectul său asupra consumului de combustibili fosili și a emisiilor de dioxid de carbon. Dacă datele preliminare ale unora dintre cele mai mari economii ale lumii sunt luate ca indicator, emisiile sunt într-o scădere bruscă, chiar dacă este temporară.

În China, emisiile de carbon au fost în scădere cu aproximativ 18% între începutul lunii februarie și mijlocul lunii martie, datorită scăderii consumului de cărbune și a producției industriale, conform calculelor publicate de site-ul de politici și științe climatice CarbonBrief. Această încetinire a determinat cel mai mare emițător din lume să evite aproximativ 250 de milioane de tone metrice de poluare cu carbon – mai mult de jumătate din emisiile anuale de carbon din Regatul Unit.

Între timp, în Uniunea Europeană, scăderea cererii de energie electrică și a producției ar putea provoca scăderea emisiilor cu aproape 400 de milioane de tone metrice în acest an, cifră care reprezintă aproximativ 9% din obiectivul total de emisii 2020 pentru UE, potrivit unei prognoze preliminare emise săptămâna trecută. Și, în timp ce încă nu avem suficiente date pentru Statele Unite, experții se așteaptă ca impactul coronavirusului să se extindă și în atmosferă, pe măsură ce economia își continuă vria.

În mod clar, acest moment de respiro la nivel planetar nu este de sărbătorit. Și ar putea fi un beneficiu pe termen scurt: în China, emisiile revin deja la vechiul ritm, în timp ce țara își repornește fabricile. Experții spun că pandemia nu va inversa marșul ascendent al emisiilor globale de carbon, lucru care trebuie să se întâmple urgent pentru a ajuta lumea să își atingă obiectivele climatice, în lipsa unui sprijin guvernamental puternic pentru alegerea energiei curate.

„În ceea ce privește impactul fizic direct, da, vedem o încetinire a emisiilor. Dar, desigur, ceea ce contează cu adevărat sunt emisiile cumulate. Dacă sunt pentru scurtă durată, nu ating cu adevărat nici vârful aisbergului.”

spune Andrea Dutton, climatolog al Universității din Wisconsin-Madison.

Emisiile Chinei au scăzut, apoi au început să revină

China este locul în care impactul virusului asupra emisiilor de carbon a devenit pentru prima dată vizibil, deoarece a fost epicentrul focarului de COVID-19 și prima țară care a luat măsuri drastice pentru a-l reduce. Potrivit unei analize anterioare publicate de CarbonBrief, emisiile au scăzut cu aproximativ 25% în prima lună după Anul Nou Chinezesc, la sfârșitul lunii ianuarie, deoarece consumul de cărbune și activitățile industriale precum rafinarea petrolului și producerea cimentului nu au reușit să se redreseze după încetinirea datorată acestei vacanțe.

„Motivul pentru asta a fost foarte clar. A fost în primul rând din cauza schimbărilor bruște socio-economice create de coronavirus.”

spune Li Shuo, un consilier principal pentru politici al Greenpeace, Asia de Est.

Cu națiunea în carantină, lucrătorii nu au putut ajunge la fabrici și cererea de energie, precum și de materiale precum oțelul și cimentul au rămas scăzute.

Însă pe măsură ce numărul cazurilor de coronavirus a scăzut, China a lucrat din greu pentru a reporni economia în ultima lună. Până la sfârșitul lunii martie, consumul de energie, nivelul de poluare al aerului și emisiile de carbon par să fie în creștere, după cum a declarat Lauri Myllyvirta, reprezentant al organizației non-guvernamentale Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, care a condus analiza CarbonBrief. Acest lucru se observă în ultimele cifre ale lui Myllyvirta, care arată o scădere a emisiilor de doar 18% pe o perioadă de șapte săptămâni care începe la începutul lunii februarie.

Cu toate acestea, lucrurile abia se întorc la normal. Ca o anecdotă, spune Shuo, sectorul serviciilor din Beijing continuă să fie în dificultate, multe companii mici fiind încă închise. Între timp, unele industrii care sunt din nou în funcțiune se confruntă cu o nouă provocare: lipsa cererii la export pentru produsele lor.

Shuo spune că este „inevitabil” faptul că un viitor pachet de stimulare guvernamentală va include finanțarea unor proiecte de infrastructură la scară largă, menționând că guvernul chinez preferă acea strategie pentru contracararea declinurilor economice din sectorul serviciilor. Acest lucru va provoca probabil o creștere a poluării cu carbon, dar nu este clar dacă va contracara pe deplin scăderile emisiilor legate de stresul economic generalizat.

„Cu o lună în urmă, majoritatea oamenilor au considerat că aceasta este o scădere temporară în curba emisiilor. Dacă intervalul de timp la care vă gândiți este «în acest an», acum este foarte greu de spus, pentru că la nivel global și în China, ceea ce se întâmplă [în economie] este mai mult decât o scădere.”

spune Shuo.

Scăderi în Europa și SUA

Pe măsură ce economia Chinei își continuă ascensiunea, economiile din SUA și UE, al doilea și al treilea mare emițător de carbon din lume, sunt în mare scădere. Datele timpurii sugerează scăderi majore ale consumului de energie și emisiilor legate de tranzit, deoarece guvernele ordonă oamenilor să nu meargă la muncă și industriile neesențiale să intre în hibernare.

În Italia, care utilizează în principal gaz natural pentru a genera energie electrică, cererea de energie a scăzut constant după ce națiunea a intrat în carantină generală la începutul lunii martie. Până la sfârșitul lunii, cererea scăzuse cu 27% față de aceeași perioadă din 2019, potrivit unui studiu din 30 martie, realizat de firma de consultanță Wood Mackenzie. În Franța (care folosește în mod preponderent energia nucleară), care a hotărât carantina generală la o săptămână după Italia, cererile de energie scad și ele, în timp ce în Marea Britanie (gaz natural), cererea începe să scadă în urma ordinului de a rămâne în case de săptămâna trecută.

Presupunând că scăderea recentă a consumului de energie electrică din Italia este un semn a ceea ce urmează să vină în restul părților, cererile de energie la nivelul UE ar putea scădea cu 6,2% până la sfârșitul anului, comparativ cu o situație fără pandemie, potrivit unei prognoze emise săptămâna trecută de Marcus Ferdinand, analist la firma de consultanță Independent Commodity Intelligence Services.

Combinând acest cadru al apetitului energiei electrice din Europa cu scăderi puternice prognozate ale activității industriale și traficului aerian, Marcus Ferdinand prevede că emisiile la nivelul UE ar putea scădea cu 389 de milioane de tone în acest an – mai mult decât emisiile anuale ale Franței și aproape 9% din emisiile cumulate pentru UE pentru 2020.

Marcus Ferdinand avertizează că această proiecție se bazează pe „câteva ipoteze care trebuie reevaluate pe măsură ce continuăm în această criză”. Însă chiar dacă unele dintre presupunerile sale despre economie, precum o presupusă scădere de 50% a activității industriale între aprilie și iunie, se dovedesc pesimiste, analiza nu ține cont de alte surse cheie de emisii de carbon, cum ar fi transportul terestru, care pare și acesta scăzut în locuri afectate puternic, precum Italia. (Analiza lui Ferdinand a analizat doar sectoarele economiei ale căror emisii sunt reglementate de schema de plafonare a emisiilor a Uniunii Europene.)

Emisiile legate de tranzit par a fi în mare măsură în scădere și în Statele Unite. Potrivit lui Trevor Reed, analist al firmei de cercetare a transporturilor INRIX, traficul de vehicule de pasageri din SUA a scăzut cu circa 38% la începutul săptămânii trecute. Acest lucru se traduce printr-o reducere similară, dacă nu proporțional mai mare, a emisiilor de carbon, deoarece mașinile tind să funcționeze mai eficient atunci când este mai puțin aglomerat.

Industria aeriană cu consum mare de carbon funcționează cu rezervoarele aproape goale, iar Reed a spus că, deși deplasările camioanelor de cursă lungă au rămas constante, se așteaptă ca acestea să înceapă să scadă pe măsură ce blocajele persistă, recesiunea este mai puternică și cererea de mărfuri neesențiale scade.

Întrucât transportul este principala sursă de emisii de gaze cu efect de seră în Statele Unite și deoarece vehiculele de pasageri reprezintă aproximativ 60% din aceste emisii, efectul pe termen scurt asupra amprentei de carbon a țării ar putea fi semnificativ.

Cererea de energie electrică din SUA poate duce oriunde. O analiză făcută de Scotiabank din 31 martie a constatat că, în timp ce cererea de energie „se prăbușea” în sectoarele industriale și comerciale ale statului, deocamdată ar putea fi parțial compensată de creșterea cererii locatarilor, deoarece milioane de americani blocați acasă își păstrează luminile, televizoarele și consolele de jocuri, intens consumatoare, pornite mai multe ore din zi decât în mod normal.

Cu toate acestea, Adam Jordan, un analist al sectorului energetic la Genscape, o filială Wood Mackenzie, a avertizat că aceasta este o „viziune pe termen scurt” și a spus că izolarea pare să „reducă congestia în rețeaua electrică” în majoritatea părților din țară, în special pe coaste.

„Pe termen lung, dacă aceasta devine o recesiune pe termen lung, cred că cererea generală va scădea mai mult decât va crește consumul domestic”, spune el.

Incertitudine pe termen lung

Luate împreună, datele sugerează că întreruperea globală bruscă și fără precedent cauzată de pandemia coronavirusului poate provoca o scădere bruscă și scurtă a emisiilor de carbon în unele dintre cele mai mari economii ale lumii. Deși este dificil să spunem cât de curând vor reveni acele economii – va depinde, în primul rând, de eficacitatea răspunsurilor la COVID-19 ale statelor – la scară globală, este posibil ca pandemia să-și fi lăsat deja amprenta asupra facturii de carbon din 2020.

„Mă aștept ca pentru câțiva ani să nu vedem o creștere economică semnificativă”,

spune Glen Peters, directorul de cercetare al Centrului pentru Cercetări Internaționale pentru Climă și Mediu din Oslo, Norvegia.

Deoarece creșterea economică rămâne strâns legată de emisiile de carbon la scară globală, Peters spune că acest lucru ar putea duce la o scădere a emisiilor la nivel mondial de 1 procent sau mai mare, comparabilă cu ceea ce a avut loc în timpul crizei financiare din 2009. Cu toate acestea, dacă situația economică sfârșește mai rău decât este prevăzut în prezent, emisiile ar putea scădea și mai mult.

După ce criza imediată a sănătății și „iarna economică” care urmează se vor încheia, lumea se va confrunta cu o alegere importantă. Emisiile ar putea reveni, în situația în care țările se bazează puternic pe energie veche, precum petrolul ieftin, pentru a-și reconstrui economiile. Decizia administrației Trump de a-și finaliza setarea standardelor privind economia de combustibil în această săptămână, împreună cu recenta lege care stimulează industria aeriană cu 50 de milioane de dolari, sugerează că, deocamdată, guvernul american nu încearcă să reducă consumul de combustibil fosil în viitorul său post-coronavirus.

Sub o conducere diferită, asta s-ar putea schimba. După cum mulți experți au remarcat în ultimele săptămâni, un puternic sprijin guvernamental pentru energia curată – prin, să spunem, credite fiscale pentru energie regenerabilă și vehicule electrice, investiții în infrastructură cu emisii reduse de carbon și eficiența clădirilor – ar putea înclina economiile într-o direcție ecologică, mai prietenoasă cu mediul în urma pandemiei. Iar schimbările societății care au apărut ca urmare a blocării coronavirusului, cum ar fi lucrul de acasă și organizarea de conferințe virtuale foarte la modă azi, ar putea oferi lumii un mic impuls.

„Avem ocazia să luăm, ca parte importantă din aceste pachete de stimulare, măsuri pentru accelerarea tranzițiilor energetice curate și stimularea rezilienței energetice, astfel încât țările și industriile care ies din această criză să iasă într-o poziție mai bună decât au fost înainte”,

spune Faith Birol, director executiv al Agenției Internaționale pentru Energie.

Acest articol a fost tradus de Georgiana Nica. Sursa: National Geographic – articolul original a fost publicat pe 03.04.2020

Text scris de David Wallace-Wells

COVID-19 nu este o pandemie legată de schimbările climatice – din ce știm până acum, nimic din apariția și răspândirea coronavirusului nu poartă amprenta recognoscibilă a încălzirii globale. Dar dacă boala și inabilitatea noastră totală de a-i face față te îngrozesc atunci când te gândești la viitorul nostru de după schimbările climatice, așa ar și trebui, nu doar ca un „exercițiu de evacuare la incendiu” în eventualitatea schimbărilor climatice în general, ci ca o prefigurare a tuturor bolilor care vor fi generate de încălzire în decadele care vor veni. Virusul este un vestitor terifiant al viitoarelor pandemii care vor apărea dacă schimbările climatice vor continua să destabilizeze atât de profund lumea naturală: amestecând ecosisteme, distrugând habitate, reorganizând viața speciilor sălbatice și rescriind regulile care au guvernat viața pe această planetă de-a lungul întregii istorii a umanității.

Printre numeroasele lecții tulburătoare care le sunt comune celor două crize este aceasta: Natura e puternică, de temut și nu am învins-o, ci trăim înăuntrul ei: ne supunem puterii ei capricioase, oriunde am locui și oricât de protejați ne-am simți în mod normal. În timp ce coronavirusul a paralizat emisfera nordică, 192 de miliarde de lăcuste, posibil de 8.000 de ori mai multe decât de obicei, roiesc în Estul Africii, formând nori mari cât orașe întregi, din cauza ciclurilor meteo date peste cap de schimbările climatice. Un nor mic poate distruge, într-o singură zi, rezervele de mâncare necesare pentru 35.000 de oameni. Iar acești nori de lăcuste călătoresc acum în fâșii lungi de 40 de kilometri, punând în pericol alimentele necesare pentru zeci de milioane de oameni. În SUA, se pare că vom sta acasă până când începe sezonul uraganelor. „Am trăit într-o bulă, o bulă a confortului fals și a negării”, cum a spus George Monbiot recent, în The Guardian. „Trăind în spatele ecranelor și deplasându-ne între capsule – case, mașini, birouri, centre comerciale -, ne-am convins că pericolul a bătut în retragere, că am atins punctul pe care îl urmăresc toate civilizațiile: izolarea de catastrofele naturale.”

Am crezut, până acum câteva săptămâni, că virusul COVID-19 e una dintre aceste catastrofe la care suntem, mai degrabă, invulnerabili. În viitor, va trebui să luăm în calcul și boli pe care credeam că le-am învins, de vreme ce, în afară de faptul că va aduce pandemii noi, încălzirea globală va resuscita epidemii din trecut. În gheața din zona arctică se află acum blocate boli care nu au circulat prin aer de milioane de ani – în unele cazuri, n-au mai circulat de dinainte de vremea în care ar fi putut exista oameni care să le întâlnească. Asta înseamnă că sistemele noastre imunitare nu vor ști cum să se lupte atunci când bolile preistorice vor ieși la suprafață de sub gheață. În laboratoare, au fost deja reanimați mai mulți microbi: o bacterie „extremofilă” de acum 32.000 de ani a fost readusă la viață în 2005, la fel s-a întâmplat și în 2007 cu un microb de acum 8 milioane de ani și cu unul de acum 3,5 milioane de ani, pe care un om de știință din Rusia și l-a injectat singur, doar ca să vadă ce se va întâmpla (a supraviețuit). În 2018, oamenii de știință au resuscitat ceva puțin mai mare – un vierme care fusese înghețat în permafrost în ultimii 42.000 de ani.

Zona arctică depozitează și boli înfricoșătoare de dată mai recentă. În Alaska, cercetătorii au descoperit rămășițe ale gripei din 1918, care a infectat 500 de milioane de oameni și a omorât 50 de milioane dintre ei – aproximativ 3% din populația lumii, iar în acea perioadă muriseră mai mulți și în Primul Război Mondial, pentru care pandemia a fost un fel de încununare înfiorătoare. Oamenii de știință estimează că virusul variolei e prins în gheața siberiană, printre multe alte boli care au trecut în legendă – ca o scurtă istorie a îmbolnăvirilor devastatoare, lăsate în soarele arctic, ca o salată cu ou. Multe dintre aceste organisme înghețate nu vor supraviețui realmente dezghețului – cele care au fost readuse la viață au fost resuscitate de obicei în condiții stricte de laborator. Dar în 2016, un băiat a fost omorât și alți 20 au fost infectați cu antrax, eliberat atunci când permafrostul care se topea a dat la iveală carcasa unui ren ucis de această bacterie cu 75 de ani înainte. Peste 2.000 de reni au murit până în prezent din această cauză.

Ceea ce îi preocupă pe epidemiologi mai mult decât bolile din vechime sunt pericolele existente, relocate, restructurate sau care pot evolua din cauza încălzirii. Primul efect este geografic. Înainte de începutul epocii moderne, provincialismul uman era o pavăză împotriva pandemiilor – un microb putea să șteargă un orășel de pe hartă, uneori un regat, sau chiar să devasteze un continent în cazurile extreme – dar, de cele mai multe ori, nu putea să călătorească mult mai departe decât victimele sale, ceea ce înseamnă că nu ajungea deloc prea departe. Ciuma Neagră a omorât 60% din populația Europei, dar să luăm în calcul, pentru o analiză contrafactuală înspăimântătoare, cât de mare ar fi fost impactul ei într-o lume cu adevărat globalizată.

Astăzi, chiar și în condițiile globalizării și amestecării populațiilor, ecosistemele noastre sunt mai degrabă stabile, iar acest lucru joacă rolul unei limite suplimentare – știm unde se pot răspândi anumiți microbi și știm care sunt mediile în care nu se pot răspândi. (Acesta e motivul pentru care cei care se aventurează să facă turism în anumite zone trebuie să facă o mulțime de vaccinuri noi și să ia medicație profilactică, în vreme ce locuitorii din New York care călătoresc la Londra nu au această grijă.)

Dar încălzirea globală va da peste cap acele ecosisteme, adică va ajuta boala să încalce acele limite cu aceeași siguranță cu care a făcut-o Cortés. Amprenta fiecărei boli purtate de țânțari e în prezent circumscrisă unei arii, dar acele granițe dispar rapid pe măsură ce se extind tropicele – viteza curentă este de 30 de mile în zece ani. În Brazilia, generații de-a rândul, febra galbenă a rămas în Bazinul Amazonului, unde prosperau țânțarii Haemagogus și Sabethes, boala devenind, astfel, un motiv de îngrijorare pentru cei care trăiau, lucrau sau călătoreau adânc în junglă – dar numai pentru ei. În 2016, boala a părăsit Amazonul pe măsură ce tot mai mulți țânțari se răspândeau din pădurile tropicale. În 2017, ajunsese deja în zone din apropierea megalopolisurilor São Paulo și Rio de Janeiro – unde peste 30 de milioane de oameni, dintre care mulți locuiesc în ghetouri improvizate, stau față în față cu o boală care ucide între 3 și 8% dintre cei infectați.

Febra galbenă este doar una dintre epidemiile care vor fi aduse de țânțari, în migrația lor, tot mai departe, într-o lume care se încălzește – astfel apare globalizarea bolilor pandemice. Doar malaria omoară anual un milion de oameni și infectează mult mai mulți, dar nu-ți faci prea multe griji în legătură cu ea dacă trăiești în Maine sau în Franța. Pe măsură ce tropicele avansează spre nord și țânțarii migrează împreună cu ele, vei începe să-ți faci. Pe parcursul următorului secol, o parte tot mai mare din populația lumii va trăi la umbra unor boli ca aceasta. Nici Zika nu te-a îngrijorat până acum câțiva ani.

Se întâmplă ca Zika să fie un model bun pentru un al doilea efect care ne îngrijorează – mutația bolii. Un motiv pentru care nu ai auzit de Zika până de curând este că fusese captivă în Uganda și în Asia de Sud-Est. Un alt motiv este că nu părea, până de curând, să cauzeze deficiențe din naștere. Oamenii de știință încă nu înțeleg în totalitate ce s-a întâmplat sau ce le-a scăpat, nici acum, la mai mulți ani după ce planeta a fost cuprinsă de panică în legătură cu microcefalia. E posibil ca boala să se fi schimbat atunci când a ajuns pe continentul american, ca rezultat al unei mutații genetice sau ca răspuns adaptativ la un mediu nou, sau e posibil ca boala să producă efecte prenatale dezastruoase doar în prezența altei boli, poate una mai puțin obișnuită în Africa, sau poate că ceva anume din mediul sau din istoria imunologică ale Ugandei îi protejează acolo pe mame și pe feți.

Dar sunt și lucruri de care suntem siguri când vine vorba de modul în care clima influențează bolile. Malaria, de exemplu, se dezvoltă în regiunile mai calde, un motiv pentru care Banca Mondială estimează că, până în 2030, 3,6 miliarde de oameni vor trebui să o ia în calcul – 100 de milioane ca rezultat direct al schimbărilor climatice.

Previziunile de acest gen depind nu doar de modele climatice, ci și de o înțelegere complexă a organismului pe care îl analizăm. Sau, mai bine zis, a organismelor. Transmiterea malariei implică și boala, și țânțarul; boala Lyme, și boala, și căpușa – încă o creatură amenințătoare din punct de vedere epidemiologic, al cărei univers se extinde rapid, din cauza încălzirii globale. Conform documentării făcute de Mary Beth Pfeiffer, numărul cazurilor de boală Lyme a crescut fulminant în Japonia, Turcia și Coreea de Sud, țară în care boala era efectiv inexistentă până în 2010 – zero cazuri – și unde acum ajunge în fiecare an la alte sute de coreeni. În Olanda, 54% din terenurile țării sunt infestate. În Europa, volumul de cazuri de Lyme e acum de trei ori mai ridicat decât nivelul standard. În SUA, sunt în jur de 300.000 de infecții noi în fiecare an – și, de vreme ce mulți dintre cei care sunt tratați pentru boala Lyme continuă să aibă simptome pentru mai mulți ani, cazurile se pot acumula. Per total, numărul cazurilor de boală cauzată de țânțari, căpușe și purici s-a triplat în SUA doar în ultimii 13 ani – multe districte din toată țara s-au confruntat pentru prima dată cu căpușele. Dar efectele epidemiei se văd, poate, mai clar la animale decât la oameni: în Minnesota, în prima decadă a secolului curent, căpușele de iarnă au reușit să reducă populația de elani cu 58%, iar unii experți de mediu cred că specia ar putea fi eradicată complet din acest stat în următorii ani.

În New England, pe elanii tineri au fost găsite 90.000 de căpușe umflate, care adesea omoară puii de elan nu prin boala Lyme, ci pur și simplu prin anemie, efectul unui astfel de număr de insecte care sug fiecare câțiva mililitri de sânge. Cei care supraviețuiesc sunt departe de a fi robuști, mulți dintre ei scărpinându-și necontenit pielea până când își îndepărtează complet părul, ajungând să aibă o piele gri înfricoșătoare, care le-a câștigat numele de „elani fantomă”.

Lyme este încă, în termeni relativi, o boală tânără, una pe care nu o înțelegem foarte bine. Îi atribuim un set de simptome foarte misterioase și incoerente, de la dureri articulare și oboseală la pierderi de memorie și paralizie facială, aproape ca o explicație bună la toate, pentru suferințe pe care nu le putem stabili cu precizie la pacienții despre care știm că au fost pișcați de o insectă purtătoare de microb. Cu toate acestea, cunoaștem căpușele așa cum cunoaștem și malaria – nu sunt mulți paraziți pe care să-i înțelegem mai bine. Dar sunt multe, multe milioane de paraziți pe care îi înțelegem mai puțin, ceea ce înseamnă că impresia noastră despre cum îi vor redirecționa sau remodela schimbările climatice e învăluită într-o ignoranță rău prevestitoare. În plus, mai sunt și epidemiile cu care schimbările climatice ne vor face să ne confruntăm pentru prima dată – un nou univers de boli în legătură cu care oamenii nici nu s-au gândit vreodată să se îngrijoreze.

„Un nou univers” nu este o hiperbolă. Oamenii de știință estimează că planeta ar putea adăposti peste un milion de viruși care nu au fost descoperiți încă – mulți dintre ei, ca și COVID-19, deocamdată „în carantină” la anumite specii susceptibile, dar care ar putea evolua sau „sări” la oameni, fie ca rezultat al schimbării condițiilor climatice, fie pentru că amestecarea ecosistemelor native și a habitatelor aduce specia gazdă în contact cu oamenii într-un mod mai direct decât s-a întâmplat vreodată. Cu cât pavăm și despădurim mai mult lumea naturală, deranjând ecosisteme stabile și aducând în lumea oamenilor acele organisme care trăiau fericite înăuntrul lor, cu atât mai multe boli și pandemii vom produce. Asta înseamnă să trăiești complet în afara intervalului de condiții climatice care delimitează toată istoria umană – tot ce am considerat stabil în ce privește relația noastră cu planeta devine haotic. Acel haos ne va pune față în față, iar și iar, cu boli necunoscute. 

Cu bacteriile e și mai complicat, de aceea, probabil, știm de și mai puține dintre ele. Cele care ne sperie mai tare sunt cele care locuiesc în interiorul nostru, deocamdată în pace. Peste 99% dintre bacteriile din corpul uman îi sunt necunoscute științei în prezent, ceea ce înseamnă că funcționăm într-o ignoranță aproape totală privind efectele pe care schimbările climatice le-ar putea avea asupra microbilor din intestin, de exemplu – privind câte dintre bacteriile pe care oamenii moderni au ajuns să se bazeze, ca și cum ar fi niște muncitori nevăzuți într-o fabrică, pentru procese de la digestia hranei la modularea anxietății, ar putea fi restructurate, reduse sau ucise cu totul de câteva grade în plus de căldură. 

Într-o măsură enormă, desigur, bacteriile și virușii care locuiesc în interiorul nostru nu sunt amenințători pentru oameni – nu în prezent. Putem presupune că o diferență de un grad sau două în temperatura globală nu va schimba dramatic comportamentul majorității lor – a marii majorități, a covârșitoarei majorități. Dar gândiți-vă la cazul speciei saiga, antilopa adorabilă care seamănă cu un pitic, care trăiește în Asia Centrală. În mai 2015, aproape două treimi din populația globală a acestei specii a murit în cursul a doar câteva zile – toate antilopele saiga dintr-un areal cât suprafața statului Florida. Pământul era presărat cu sute de mii de cadavre de saiga, fără să existe măcar un singur supraviețuitor. Un eveniment de acest tip de numește „megadeath”. Acesta a fost atât de surprinzător și de cinematografic încât a dat naștere imediat la o suită întreagă de teorii ale conspirației: extratereștri, radiații, combustibil eliminat de o rachetă. Dar cercetătorii care au scormonit câmpurile ucigașe nu au găsit toxine  – nici în animalele însele, nici în sol, nici în plantele locale. Vinovata, a reieșit, a fost o banală bacterie, Pasteurella multocida, care trăise multe generații în amigdalele antilopei saiga, fără să-și amenințe în vreun fel gazda. Dintr-odată, a proliferat, a ajuns în sânge și, de acolo, în ficatul, rinichii și splina animalului. De ce? „Locurile în care au murit antilopele saiga în mai 2015 erau extrem de calde și umede”, a scris Ed Young în The Atlantic.

„De fapt, nivelurile de umiditate erau cele mai ridicate care au fost vreodată înregistrate în regiune de când a început evidența, în 1948. Același model a fost observat și în două dispariții anterioare mult mai mici, din 1981 și 1988. Atunci când temperatura e foarte ridicată și aerul foarte umed, antilopele saiga mor. Clima e trăgaciul, Pasteurella e glonțul.”

Ed Young

Asta nu înseamnă că înțelegem în prezent cum anume a făcut umiditatea o armă din Pasteurella sau câte dintre celelalte bacterii care trăiesc în interiorul unor mamifere ca noi – cele 1% pe care le-am identificat, sau poate, mai îngrijorător, cele 99% pe care le găzduim fără nicio cunoaștere sau înțelegere – ar putea fi activate de climă, transformându-se din microbi simbiotici cu care am trăit, în unele cazuri, milioane de ani în contaminări care se află deja în noi. Rămâne un mister. Dar ignoranța nu oferă alinare. Probabil că schimbările climatice ni le vor face cunoscute pe unele dintre ele.

Acest eseu a fost adaptat după cartea The Uninhabitable Earth: Life After Warming, publicată în 2019 la editura Tim Duggan Books; ediția de buzunar a apărut la începutul lunii.

Acest articol a fost tradus de Simina Diaconu. Sursa: nymag.com – articolul original a fost publicat pe 8.04.2020.

Text de Annika Hedberg, European Policy Centre

Criza corona, care include criza sănătății în plină desfășurare și o unei criză economică potențială, ar trebui să fie folosită drept catalizator care să ajute Uniunea Europeană să se orienteze mai mult pe direcția sustenabilității și să-și accelereze eforturile spre un impact neutru asupra mediului înconjurător. Un grad ridicat de sustenabilitate este răspunsul la criză, nu o măsură opțională la finalul ei, scrie Annika Hedberg. 

Annika Herdberg este Director de Programe Europene pentru Prosperitate Sustenabilă în cadrul European Policy Centre (EPC), un think tank aflat în Bruxelles, Belgia.

În timp ce legislatorii, media și populația se concentrează acum pe problemele aduse de criza corona, cea a mediului înconjurător și a sustenabilității nu a dispărut. Umbra ei planează în continuare deasupra Europei și a lumii.

Este esențial ca Uniunea Europeană să nu se abată de la planurile și angajamentele globale existente, inclusiv de la cele legate de neutralitatea climatică, atunci când gestionează actuala problemă de sănătate și criza economică previzibilă. Sustenabilitatea crescută trebuie sa fie cheia pentru Uniunea Europeană, acum că își mută centrul atenției de pe un tip de răspuns imediat către planuri de revenire.

Încadrarea economiei într-o direcție mai verde

Odată cu reducerea masivă a călătoriilor și a traficului, cu perturbările proceselor de producție și cu scăderea consumului, ne putem aștepta la o diminuare pe termen scurt a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Acest lucru e deja vizibil în China și în Europa. Recesiunea economică previzibilă poate conduce la o scădere și mai mare a emisiilor, așa cum s-a putut observa în timpul ultimei crize economice. 

Cu toate acestea, reducerea emisiilor este o consecință a unor motive greșite și nu constituie un răspuns la criza de fond a mediului înconjurător. Recesiunile economice anterioare au demonstrat că atunci când economiile își revin, afacerile încep să producă și oamenii reiau consumul, rezultatul este o accelerare a creșterii emisiilor.

Astfel, criza în care ne aflăm trebuie să fie folosită pentru a spori acțiunile în favoarea mediului înconjurător și pentru a pune economia pe direcția sustenabilității. Scopul trebuie să fie cel de a ajuta continentul să fie mai pregătit pentru reacția la criza mediului înconjurător, în timp ce depune eforturi pentru o neutralitate climatică, una care să aducă beneficii locuitorilor, afacerilor și planetei.

Rezistați tentației de a gestiona afacerile ca până acum 

Prăbușirea prețului petrolului poate crește, pe termen scurt, motivația de a opta pentru combustibili fosili. Acest lucru ar putea încetini tranziția către energie verde, din moment ce, de exemplu, vehiculele electrice nu pot concura cu prețurile scăzute la produse petroliere. Factorii implicați și industriile pot, de asemenea, să vrea să relanseze creșterea economiei cu orice preț, chiar și cu cel al climei și al mediului înconjurător.

În mijlocul acestor desfășurări de evenimente, este esențial ca factorii decidenți să acționeze responsabil și să rămână loiali angajamentelor pe termen lung ale Uniunii Europene. În acest context, semne încurajatoare vin dinspre declarația comună făcută de liderii UE, anume că își vor asuma angajamentele în direcția dezvoltării sustenabile, și  dinspre consultările publice ale Comisiei Europene cu privire la obiectivele de mediu ale UE pentru 2030. Mai mult decât atât, avem nevoie de măsuri concrete.  

Investitorii au nevoie de aceste semnale pentru a ști că, în timp, vor obține profituri mai bune din investițiile lor în, spre exemplu, energie verde decât cele în proiectele pe bază de combustibili fosili. Creditele noi, ajutoarele de la stat și pachetele de stimulare economică trebuie, de asemenea, să fie în linie cu obiectivele Pactului Ecologic European. Ar trebui să vedem amplificarea eforturilor de a susține o mai mare circularitate, eficiență energetică, surse de energie regenerabilă, mobilitate și agricultură sustenabile.

Una dintre cele mai eficiente pârghii prin care UE își comunică obiectivele și mobilizează investiții suplimentare pentru a le susține este Cadrul Financiar Multianual (CFM). Dacă propunerea originală de CFM a Comisiei pe 2021-2027 nu a reușit să răspundă priorităților și nevoilor UE, acum e nevoie de o propunere actualizată care să fie perfect aliniată scopurilor Pactului Ecologic.

Pentru început, e timpul să ne oprim din a mai subvenționa metode care sunt, în mod evident, dăunătoare vieții indivizilor, sănătății, mediului și climei, iar creșterea animalelor și combustibilii fosili reprezintă două exemple relevante în acest context. Fiecare euro cheltuit ar trebui să vizeze valoare adăugată pentru europeni, pe fondul presiunilor actuale, respectiv să ajute la soluționarea, nu la adâncirea provocărilor pe care le întâmpină Uniunea Europeană. 

Sprijin pentru populație și afaceri în perioada de tranziție

Pe termen scurt, prioritatea liderilor europeni este de a ajuta oamenii și afacerile să depășească repercusiunile sociale și economice venite pe fondul crizei corona. În paralel, aceste priorități trebuie să fie explicite cu privire la direcția de urmat și să înceapă să creeze condiții pentru ca oamenii și afacerile să iasă din criză mai puternici, cu abilități și soluții pentru a putea face față următoarei crize. 

Declinul actual ar putea deveni o ocazie valoroasă de a ghida factorii de decizie și afacerile și de a ajuta cetățenii și consumatorii să adopte obiceiuri mai sustenabile și mai sănătoase, care să rămână și după pandemie. E posibil ca mulți să fi descoperit deja că e posibil să-ți dezvolți obiceiuri care să reducă agresiunea asupra mediului înconjurător și amprenta ecologică.  

Mai mult decât atât, UE trebuie să continue să creeze condiții pentru ca industria europeană să poată dezvolta și implementa soluții pentru sustenabilitate crescută. Cererea există deja și poate crește mai mult decât a fost estimată inițial. De exemplu, dacă se confirmă că poluarea prin particule fine poartă coronavirus prin aer, reducerea poluării ca urmare a transportului, a centralelor electrice și industriale, a agriculturii și a sistemelor de încălzire ar putea căpăta un regim de urgență și mai acut. Acest lucru ar putea, mai departe, să amplifice nevoia de soluții de reducere a poluării (și, simultan, a emisiilor cu efect de seră) în UE și dincolo de ea.  

Ieșirea UE din criza coronavirus și revenirea ei ulterioară ar trebui să profite de pe urma unei economii europene mai curate și să contribuie la ea. Facilitarea unui tip de prosperitate sustenabilă va implica schimbări de durată legate de modul în care producem și consumăm. Va implica investiții în acele abilități, domenii de activitate, produse și servicii de care e nevoie pentru a combate iminenta criză de mediu și cea a sustenabilității, în sens mai larg. 

Lecția finală: acolo unde există voință, există și soluții

Chiar dacă e departe de a se fi încheiat, criza corona deja ne oferă lecții valoroase care să ajute la combaterea crizei mediului înconjurător. Ne amintește de importanța solidarității și a cooperării în perioade tulburi. Ne arată că atunci când e nevoie, politicienii pot acționa rapid. Ne dezvăluie faptul că soluția ar putea implica schimbări substanțiale, poate chiar drastice, în privința modului în care trăim sau lucrăm. Ne demonstrează că dacă putem comunica gradul de urgență și motivația pentru o anumită direcție de acțiune, oamenii își pot schimba obiceiurile și pot contribui la gestionarea crizei. Pe fondul unor stări de urgență, națiunile, afacerile și oamenii se pot adapta dincolo de ceea ce credeam până acum că e posibil. 

Și cel mai important este că criza corona subliniază importanța prevenției, a atenuării și a dezvoltării rezilienței. Este în interesul UE să facă tot posibilul pentru a gestiona, în mod proactiv, tranziția către o economie competitivă, sustenabilă, cu neutralitate climatică. Acum este momentul să accelerăm, nu să diminuăm eforturile pe care le-am început. 

Acest articol a fost tradus de Alina Buzatu. Sursa: Euractiv.com – articolul original a fost publicat pe 06.04.2020

Text de Tim Schauenberg și Chetna Krishna

În timp ce multe țări din întreaga lume au declarat stare de urgență, protestatarii împotriva schimbărilor climatice, precum Fridays for Future, se concentrează pe folosirea internetului în locul străzii. Dar va fi suficientă această schimbare pentru a menține avântul mișcării?

Din 2018, de când a început mișcarea climatică a tinerilor „Fridays for Future”, studenții au ieșit în fiecare vineri în stradă pentru a milita pentru un viitor mai verde. Acum, în vremurile virusului COVID-19, astfel de demonstrații au încetat.

„Nu ne putem gândi să protestăm pe străzi în acest moment”

„Știm că suntem într-o criză, la fel ca sistemele de sănătate din Europa. Nu vrem ca oamenii să moară, de aceea rămânem acasă.”

activista în vârstă de 16 ani Ariadne Papatheodorou, din Atena

Acest lucru este în acord și cu apelurile activistei Greta Thunberg de a acționa în mod responsabil. Pe măsură ce coronavirusul s-a răspândit în întreaga lume, ea a îndemnat militanții să evite mitingurile în masă și i-a invitat să participe la „greve digitale”.

Sub hashtagul #ClimateStrikeOnline, participanții sunt încurajați să posteze fotografii, videoclipuri și mesaje pentru reforme care să limiteze încălzirea globală la mai puțin de 1,5 grade până la sfârșitul acestui secol.

„O pandemie globală nu înseamnă că criza climatică va înceta, așa că trebuie să continuăm să facem grevă pentru a menține presiunea”

Dylan Hamilton, un activist în vârstă de 15 ani al grupului Fridays for Future din Scoția.

Mișcarea a lansat recent un cont de Twitter numit Fridays for Future Digital pentru a-și continua protestele de mediu prin transmiterea de mesaje din întreaga lume și a lansat un comunicat de presă pentru a menține presiunea asupra industriei combustibililor fosili și a altor poluanți.

Puțini protestatari digitali până acum

Însă până în acest moment, protestul digital nu este în niciun fel comparabil cu demonstrațiile din viața reală. Potrivit Fridays for Future Digital, doar 1.200 de persoane au participat până acum la efortul online.

Unul dintre aceștia este Lance Lau, care are 10 ani și locuiește în Hong Kong, care a protestat singur în grădina unui vecin. 

„În ciuda protestelor din Hong Kong și a represiunii poliției de anul trecut și de acum, în ciuda izbucnirii virusului corona, protestez.”

Lance Lau

Lance nu este străin de protestele în izolare. În urma a ceea ce el descrie ca fiind o mișcare climatică aproape inexistentă în Hong Kong și în ciuda represiunii violente a manifestanților, acesta spune că a protestat singur timp de 27 de săptămâni.

Acțiuni climatice care luptă pentru atenție

Fridays for Future India a sperat să poată continua demonstrațiile climatice, chiar și după ce Europa și SUA au început să se închidă, a declarat Ashiq Rahman, de la filiala indiană a mișcării. Dar, între timp, India a impus, la rândul ei, carantină.

„Faptul că oamenii deviază de la criza climatică la criza corona este o problemă”, a spus Rahman, adăugând că lumea se confruntă cu „o criză pe termen lung” cauzată de încălzirea globală.

El consideră că acțiunile climatice ar trebui să rămână în centrul atenției, chiar și în timpul crizei corona.

Într-o altă încercare de a-și menține avântul, Fridays for Future a anunțat și planurile de a organiza seminare web și runde de discuții cu oameni de știință, jurnaliști, activiști și alți experți internaționali de nivel înalt.

Acțiuni împotriva schimbărilor climatice în criză

În ciuda tuturor acestor lucruri, protestele online nu „se vor apropia de nivelul de atenție al protestelor stradale de anul trecut”, a declarat Dieter Rucht, profesor de sociologie și membru al consiliului din cadrul Institutului pentru Studii ale Mișcărilor Sociale. El susține că Fridays for Future va întâmpina dificultăți să mobilizeze oamenii într-un moment în care alte probleme au prioritate față de salvarea climei.

Deși Rucht spune că „Fridays for Future nu este o mișcare moartă”, el consideră că aceasta „se va micșora la minimum”, în condițiile unor rezultate care începuseră să scadă chiar înainte de izbucnirea pandemiei.

Una dintre cererile-cheie ale activiștilor se referă la scăderea emisiilor. Având în vedere că acest lucru deja se întâmplă datorită economiilor naționale care aproape se opresc de tot, Rucht spune că „argumentul dispare la propriu”.

Regândirea viitorului nostru?

Însă Andreas von Bubnoff, profesor de comunicare științifică internațională la Universitatea de Științe Aplicate din Rhine-Waal, Germania, consideră că pandemia poate fi un moment critic pentru criza climatică.

„Pandemia ne-ar putea aduce o imagine mai clară despre cât de bine ar putea merge lucrurile”, a spus el, amintind o recentă călătorie în capitala Cambodgiei, Phnom Penh. „Oamenii mi-au spus cât de mult apreciază calitatea îmbunătățită a aerului și traficul scăzut, care au fost rezultatul pandemiei. Cred că astfel de experiențe ar putea să le arate multora cât de repede am putea îmbunătăți clima, dacă ne-am pune mințile la un loc pentru a lua măsuri – ceea ce cred că este, în sine, un mesaj de speranță.”

El spune că, în unele locuri, pandemia îi face pe oameni să-și schimbe modul de a munci.

„Acest lucru ne obligă să punem la îndoială ideea germană de modă veche, dar încă răspândită, de a te prezenta la birou pentru muncă – lucru care dăunează climatului, deoarece are ca rezultat un trafic intens.”

Andreas von Bubnoff

Nu este încă foarte clar în acest moment dacă aceste schimbări vor fi din ce în ce mai prezente, dar pentru unii protestatari tineri, carantina actuală reprezintă și o modalitate de a face lucrurile altfel. 

„Astăzi, noi, tinerii, salvăm persoanele în vârstă prin faptul că nu ieșim la protest”, a spus activista greacă pentru climă Ariadne Papatheodorou. „Mâine, vârstnicii trebuie să-mi salveze generația, ieșind împreună cu noi pe stradă.”

Grevă școlară pentru climă

Această imagine, iconică deja, a Gretei Thunberg ținând o pancartă pe care scrie „Grevă școlară pentru climă” a fost făcută în fața Parlamentului Suedez, într-o zi de vineri, noiembrie 2018. Erau doar 15 participanți în acel moment, însă Thunberg și acțiunea ei au dus de atunci la apariția „Fridays for Future”, o mișcare globală împotriva crizei climatice, care a atras milioane de tineri din întreaga lume.

MeToo, a spus Mama Terra

Acest slogan, văzut la Berlin la un miting împotriva folosirii cărbunelui în 2017, leagă hashtagul #MeToo, care reprezintă hărțuirea sexuală și abuzul asupra femeilor, cu abuzul Mamei Terra și al mediului înconjurător. Sloganul a fost creat de activiști adunați în Capitala Germaniei pentru a solicita închiderea centralelor electrice alimentate cu cărbune, combustibil fosil care provoacă cele mai mari schimbări climatice din lume.

Nu putem mânca bani

Activiștii crizei climatice au blocat traficul în cartierul financiar londonez în timpul protestelor împotriva schimbărilor climatice, prin campania Extinction Rebellion din aprilie 2019. Pe lângă toate pancartele care reiterează situația de urgență climatică, „Nu putem mânca bani” a devenit un slogan popular pentru Extinction Rebellion, care leagă capitalismul nelimitat de schimbările climatice.

Ardeți frontierele, nu cărbunele

În octombrie 2019, activiștii au protestat împotriva minei de cărbune deschise la Hambach, în regiunea germană Rhineland, unde mineritul de cărbune amenință o pădure virgină. În ciuda faptului că Berlinul a fost de acord să elimine folosirea cărbunelui până în 2038, această pancartă de protest a legat mesajul principal anti-cărbune de un sens politic, social și economic mai larg.

Dacă nu vă purtați ca niște adulți, o vom face noi

După ce școlarii au început să iasă în stradă pentru a lupta împotriva crizei climatice din întreaga lume, o gamă din ce în ce mai mare de sloganuri au condimentat demonstrațiile. La protestul „Fridays for Future” din 15 martie 2019 din Hong Kong, un elev (la dreapta în fotografie) a rezumat modul în care iresponsabilitatea generațiilor mai în vârstă i-a obligat să ia măsuri.

Negarea nu este o politică

Studenții din Cape Town, Africa de Sud, au participat, de asemenea, la protestul mondial din 15 martie 2019 – unul dintre cele aproximativ 200 din întreaga lume – ca parte a unei greve a studenților la nivel mondial împotriva inacțiunii guvernelor în cazul schimbărilor climatice. Pe lângă faptul că au avut pancarte împotriva negării schimbărilor climatice, studenții au scandat sloganuri precum „Nu mai negați! Pământul nostru moare”.

Viitorul nostru este în mâinile tale

În momentul în care 25.000 de oameni s-au adunat un miting din Berlin la începutul acestui an, străzile au fost inundate de greviști școlari care fluturau pancarte și care și-au purtat la propriu mesajele. Acești militanți și-au lipit pe frunți stickere cu mesajul „Avertisment de încălzire” (n.tr.: joc de cuvinte pornind de la Warning Warming) și și-au scris pe palme mesajul „Viitorul nostru în mâinile tale”.

Există Co[2]nsecințe

În momentul în care protestele „Fridays for Future” au ajuns la Aachen, lângă granița germano-belgiană, la sfârșitul lunii iunie, o pancartă a evidențiat repercusiunile inevitabile ale arderii dioxidului de carbon, într-un moment în care nivelurile de carbon din atmosferă au atins cel mai înalt punct al istoriei umane înregistrate.

Nu există planeta B

Acest slogan popular pentru activiștii împotriva schimbărilor climatice a fost popularizat și de fostul secretar general al ONU, Ban Ki-moon, care a declarat la un summit climatic din 2014, la New York, că „Nu există un plan B pentru că nu avem planeta B”. Sloganul este, de asemenea, titlul unei cărți din 2019 a lui Mike Berners-Lee, care ilustrează modul în care umanitatea poate „prospera pe această – singura noastră – planetă”.

Mărșăluiește acum sau înoată mai târziu

Fondatoarea grevelor școlare pentru mediu, Greta Thunberg, s-a alăturat unei demonstrații la Hamburg, pe 1 martie 2019, la doar câteva săptămâni după ce le-a spus liderilor de afaceri și politici de la Forumul Economic Mondial de la Davos: „Vreau să vă panicați. Vreau să simțiți frica pe care o simt în fiecare zi și apoi vreau să acționați.” Acest slogan, folosit la mitingul de la Hamburg, întruchipează apelurile mișcării pentru acțiune urgentă.

Acest articol a fost tradus de Adriana Lungu. Sursa: dw.com – articolul original a fost publicat pe 02.04.2020.