elemente

vise

2010-03-23T06:01:00.000-07:00

cate vise mai pot fi distruse? cate vise mai pot fi tarate prin noroi pana sa renunt? traim in lumea asta unde noul nu inseamna decat un vechi stilizat. traiesc in lumea asta unde sufletul lezat de frumusete neindurata este renegat in favoarea unui obiect din metal relativ. am incercat sa ma opresc si visele mi-au dovedit ca nu le pot ignora. edituri, concursuri toate imi zic ca sunt un rahat banal. eu, prieteni, profesori, necunoscuti, toti imi zic ca eu sunt ceva altceva decat un rahat banal. si poate ca ar trebui sa simt doar pentru mine, poate ca ar trebui sa aleg doar pentru mine sa scriu doar pentru mine. insa nu pot sa nu aleg visul de faima, nu pot sa nu aleg dorintele perverse ale unei vieti universale, nemuritoare. si atunci scriu, plang, desenez realitati prin cuvinte si flori, semne si mituri. imi creez legende, imi studiez enigme. toate sunt alimentate de vise, visele mor si imi alimenteaza alte vise. poate va veni o zi cand va voi spune ca nu va mai las sa imi violati visele cu norme de redactare, cu reguli, cu bani...dar niciodata nu o sa ma opresc din visat, niciodata nu o sa imi las esenta sa fie confiscata de voi. traim acum intr-o lume, dar lumea va fi o alta cand eu nu o sa mai fiu si atunci poate absenta mea se va simti ca un lips, si atunci poate visele mele vor fi o necesitate. vise frumoase si lichide, vise eterne, vise de dulce noapte buna...vise seducatoare, cu picioare lungi, cu ochi suavi...doar vise apoi transcrise

din cand in cand

2010-03-22T11:00:00.000-07:00

din cand in cand, printre miile de frici, prin incertitudine, prin tensiune se strecoara ceva. se strecoara o actiune, un detaliu, o fiinta ce imi spulbera in absurd fricile solipsismului. atunci imi dau seama cand ranesc, imi dau seama cum iau inimi si ma transform in canibal, cum iau suflete si le transform in mici instrumente de relaxare personala. din cand in cand lumea se opreste si imi dau seama cum eu sunt in ea si cum prin legile mele spirituale o alung pentru a nu o iubi prea tare. copii ce ma alina ii reneg, ochi ce ma ating ii detest, piele ce ma scoate din pielea mea o intep cu venin. din cand in cand imi dau seama ca nu o sa zic niciodata "buon giorno principessa"

2 decenii

2009-12-17T07:18:00.000-08:00

au trecut 20 de ani, am 20 de ani, e oarecum frapant sa te trezesti la doua decenii de la nastere. Primii ani din viata i-am trait printre aceleasi cladiri gri si vechi, aceleasi strazi comuniste, aceleasi magazine standard, aceleasi case vagon, aceiasi oameni adunati la gramada. Primii ani din viata eram inca toti sub aceeasi ideologie fantomatica a egalitatii, aceeasi mentalitate proletara. Am prins inertia comunismului, am prin inertia fricii si a urii, asta e forta ce m-a aruncat in lume. M-am nascut din eroi si asta mi-a intiparit in minte un oarecare sentiment de inferioritate, de neputinta, acelasi sentiment prezent si in tinerii soldati germani din al doilea razboi mondial. Au trecut ani, greu sau placut, incet sau repede, au trecut, si lasat in urma mici schimbari. Magazinele standar, mici, inghesuite, gri, ponosite au fost inlocuite cu supermarketurile standard, mari, luminoase, vesele. In tate aceste schimbari inca se plimbau aceeasi oameni. Au aparut reclame pe strada, au aparut felinare noi, au aparut banculete in parc, au aparut televiziuni, au aparut alimente, au aparut bauturi, au aparut haine, a aparut occidentul in Romania. In occident inca se plimbau aceeasi oameni, se plimba orientul.
Am intrat in UE, ne-am bucurat, ne-am inchinat, ne-am revoltat, am profitat, am ignorat, am adoptat legi noi si moderne, constitutii democratice dezbatute si imbunatatite. Aceste legi guvernau aceeasi oameni, pe noi.
S-au schimbat multe, s-a sters sangele de pe strazi, s-au acoperit urmele de gloante, s-au initiat proiecte sociale, s-au imbracat oamenii cu blugi, se da muzica la radio, se exprima lumea liber la tv, dar pana si acum, cand trec pe langa o cladire comunista inca resimt aceea inertie din care m-am nascut. Daca eu simt inca inertia comunismului, cei care au trait in comunsim nu traiesc oare in amintirea lui?
20 de ani si totusi...

Schimbarea la stare

2009-12-14T11:06:00.001-08:00

Un mic moment de simpla levitatie temporala, un scur tintens moment. Un moment de dilatare si erupere a timpului, un moment de inconstienta, un singur moment care face parted intro fractiune de moment de fractiune de secunda. Un moment de nod in gat, de nod in stomac de nod al realitatii. Un singu moment urmat de momente de gradate intensitate. Intensitate naucitoare, dezarmanta, paralizanta, lacrimogena, intensitate culminanta in lesin de simturi, in diform de realitate, in alunecare de stabilitate. Un singur moment strica orice stare. Un moment, ironia e ca acel climax provocat de acel moment catlizator este si el un moment metamorphic…un moment ce duce spre liniste, spre fericire, din pacate spre momente.

gand

2009-12-13T15:54:00.000-08:00

ma gandesc cum ar fi sa renunt la televizor, sa renunt la laptop, la net, la blog, la tot. Imi revine in cap un vis prostesc de a ma retrage pentru cateva zile undeva singur, undeva intr-o padure, langa un munte, undeva frumos. Ma gandesc la un loc de epurare spirituala, de reincarcare a psihicului. Am obosit cred cu totii aici, in viata noastra, ma gandeam cum ar vi sa inviem in fiecare an singuri, sa lasam politica si frustrarile recente, sa lasam orice forma de societate in urma pentru cateva zile...atat. asta ar fi protestul cel mai mare adresat oricui, fericirea, constanta in analiza si redefinire, ignoranta, iubirea pentru tine. Ma gandesc intens la o padure unde sa infrunt frica, unde sa imi demonstrez ca ma pot autodetermina, o padure simpla, o padure reala nu o padure de vis. Vreau un munte mic, un munte obisnuit, cu o padure simpla si neatinsa unde sa fiu singur, cu mine, cu gandurile mele, cu frica, cu bucuria, cu revelatie, cu natura.

revolutia vizuala

2009-12-12T14:43:00.001-08:00

urmatorul film poate fi considerat o dedicatie, o dedicatie pentru toti cei care poate nu vad toate fatetele unei societati conduse de un parlament unicameral
filmul e "The strawberry statement" si la urmatorul link puteti viziona partea cea mai marcanta din film
http://www.youtube.com/watch?v=6s8OOEqI5h8

revolutie muzicala

2009-12-12T14:21:00.000-08:00

nu exista arta mai urlatoare decat muzica, nu exista rebeliune mai clara decat sunetul.
incep eu cu o piesa, puteti continua voi cu multe altele, piese care sa inceapa sa se auda tot mai des in Romania(in masina, in bloc, in casti, in baruri, in orice loc va puteti imagina). Muzica trebuie sa urle ca nu ne vom lasa cotropiti de linistea unei dictaturi, unei involutii. piesa este "something in the air" de thunderclap newman(nu am gasit originalul pe youtube doar un cove de dylan si tom petty, suna si asta ok dar originalul e mai bun)
http://www.youtube.com/watch?v=jUc9RARCGpo&feature=related

Romania celorlalti 5 mil

2009-12-12T11:00:00.000-08:00

E tot mai clar ca in urmatorii 5 ani presedintele Romaniei va fi tot Basescu. Propun un mic proiect copilaresc, un proiect menit sa ne usureze noua viata, noua celorlalti 5 milioane de romani care nu l-au votat pe Basescu.
Fiecare dintre noi putem face cate un lucru marunt care sa ne satisfaca opinia antibasesciana, mici proteste de bun gust, mici ironii gestuale sau factuale, mici escapade si delicii. De vreo doua zile ma gandesc intens la asa ceva dar deocamdata nu am gasit nimic substantial, de aceea apelez la putinii mei cititori sa imi dea idei mie si celorlalti care poate sunt in asentimentul meu. Asadar lansez o rugaminte la adresa voasrta: daca aveti vreo idee, daca simtiti nevoia sa instigati la un protest de bun simt, va rog lasati un comentariu la aceasta postare in care sa va exprimati ideea.
Vandali, dizidenti, rebeli, golani...haideti sa ne construim o Romanie a noastra!!!
va multumesc

UPDATE: m-am gandit si eu ca ar fi frumos sa dam si noi o replica celebrei remarci "un fleac i-am ciuruit". cum ar fi ca de maine sa inceapa sa apara in fata la cotroceni pistoale de jucarie(asa ca multumire domnului Presedinte)

UPDATE: apropo daca va place ideea, dati mai departe linku meu

intelectualii fara simtul imaginii

2009-12-10T10:53:00.000-08:00

Ma intreb, la fel ca multi altii, cum dracu intelectuali precum Patapievici au consimtit sa fie consilierii lui Basescu. Am ajuns la concluzia ca acesti intelectuali au un anume complex de imagine, au o oarecare lipsa de stil social, au o mare problema in integrarea in societate. Astfel, la fel cum un tocilar este intotdeauna atras de prostii cu multe fete, oamenii de cultura din fruntea acestei tari s-au lasat sedusi de marinarul cu "carisma".

Vorbind explicit despre Patapievici si despre interviul sau intr-un ziar spaniol, pot spune anumite lucruri. Acest om, caruia nu-i contesta nimeni educatia si spiritul literar/filosofic, este un edificiu de lipsa de stil. Compenseaza el cu un papion si o freza aiurea pentru a se prezenta ca diferit dar in final ramane acelasi om cu un costum ponosit, cu o privire gingasa de om nesigur care este incapabil sa isi construiasca o imagine aleganta. Cum ne putem astepta ca el sa fie capabil sa construiasca o imagine demna acestei tari?

incompatibilitate

2009-12-09T14:25:00.000-08:00

"Fericit este omul care se multumeste cu sine insusi" asa zicea odata Aristotel. e usor batrane grec sa fi multumit cu tine intr-o societate comunitarista in care fiecare elen apartinea cuiva, sau de ceva. E usor batrane filosof sa fi de sine statator intr-o societate ce nu te obliga la buna functionare sociala. E usor batrane elen sa expui maxime, e greu sa le impui in lumea in care moralitatea, pasiunea si mai ales muzica sferelor ceresti au murit. Mai poti face maxime acum Aristotel? Eu zic ca nu, caci un nume roman, un nume de imparat ce reprezinta nedemn acest neam romanesc te-a obligat la tacere(aici, in spatiul meu si al nostru). S-a terminat cu metafizica, s-a terminat cu toga de intelepciune, s-a terminat cu Poetica, s-au dus dracului toate pentru ca maxime nu mai exista, exista doar nimicuri electorale. S-ar ingrozi Gorgias sa vada ca retorii au fost redusi la politicieni, s-ar automutila Socrate sa vada ca logica si dialectca e practicata de baubuini nesabuiti. Imi pare rau romantic sentiment de intelepciune, in minunata tara de bastina ai murit.

heosphoros si hesperos sau N.C. si T.B.

2009-12-07T14:48:00.000-08:00

Citindu-l pe batranul Heraclit am dat peste aceste doua nume, nu o sa divulg de la inceput ce m-a atras la ele (Heosphoros si hesperos) ci o sa spun doar ca ele mi-au semnalat o coincidenta in viata romanilor, mai ales politica. Acum, dupa monstruasele alegeri tind sa scriu si eu acest mic eseu despre o asemanare dintre doua entitati din viata grecilor antici cu extrapolari in viata romanului contemporan.
Sa incep cu Heosphoros. Acest nume desemna in greaca veche Luceafarul de dimineata, steaua cea mai luminoasa de pe cer. in opozitie Hesperos era Luceafarul de seara, deasemenea cel mai luminos punct de pe cer. Viata greaca avea printre motoarele civilizatiei sale si aceste doua simboluri ce reprezentau atat speranta cat siguranta in viata anticilor.
sa revenim la paralela cu Romania. In 1965, dupa o perioada de comunism dur(se cunosc actiunile minunatilor parinti ai comunismului) apare o figura noua si anume "regretatul" Nicolae Ceasusescu. Dupa ce refuza sa participe la actiunea militara a URSS-ului din Cheoslovacia, popularitatea lui creste vertiginos, iar acest lider comunist ajunge sa fie perceput ca o speranta de marea majoritatea a romanilor.(desigur si statele occidentale l-au privit cu ochi buni, desi se spune ca politica proocidentala a lui Ceausescu era doar un truc de-alMoscovei de a aduce tehnologie occidentala in URSS prin Romania). Iata deci cum intr-o Romanie neagra rasare un Heosphoros. Soarta acestui Heosphoros o cunoastem cu totii....
In 2004 intr-o Romanie ce spera la U.E. dar care se taraste spre scopul ei, o Romanie imbaiata in scandaluri, mineriade, aliante destramate si o imgine tot mai degradanta apare o persoana ce promite sa salveze Romania de orice fel de balaur, aceasta persoana se numeste Traian Basescu, eu prefer sa ii spun Hesperos, propriul nostru Luceafar de seara, salvarea noastra. Au trecut 5 ani si constat cu stupoare, cu indignare, nervi si cateva sedative in stomac ca el a ramas pentru multi acelasi Hesperos din 2004.
Revin acum la batranul Heraclit, grecul care pana la Platon m-a incantat poate cel mai mult. revin la el pentru a semnala Romaniei ca pana si el acum mai bine de 2000 de ani a realizat ca Heosphoros si Hesperos sunt de fapt acelasi lucru, o stea iluzorie. spun iluzorie pentru ca Hesperos nu e o stea ci e de fapto planeta, Venus. O planeta fara viata,o planeta fierbinte si neprimitoare. Sa fie asta oare salvarea noastra?

copiii revolutiei

2009-12-07T14:26:00.000-08:00

1990, 314.000 copii nascuti. Eu sunt 0,00031% din ei. suntem copiii nascuti dupa un travaliu de 40 de ani, suntem nascuti prin cezariana armata, suntem nascuti in sangele mamelor moarte la nastere, in sangele tatilor, in sangele natiunii. Eu, sunt o enumerare de zerouri in statistica copiiilor revolutiei.
prin zerouri adunate ne vom renaste ca fii ai revolutiei, ne vom renaste in apusul acestei natii. adunati-va zerouri, adunati-va pentru a da intregul viitor.
2009, 18.000.000 alegatori. 1,74% suntem noi, copiii revolutiei.
cine sunt restul? mamele si tatii nostri? fratii nostri mai tineri? dar daca ei sunt familia noastra de ce ne fura viitorul? de ce ne arunca in procentul infim? mai contam noi, fii revolutiei, sau nasterea noastra e doar un alt moment in timp? suntem doar niste pioni in jocurile de imagine? moartea la nastere a parintilor nostri e doar un magnet de procente? suntem procente ?
merit sa fiu tratat asa?

sunt cocalari in vama

2009-08-14T12:54:00.000-07:00

Dupa ce ajung in vama, dupa vreo 18 ore de drum infect, ascultand manele vibrand in telefoane ieftine, dupa ce ajung in refugiul meu iubit, dupa ce imi asez cortul pe iarba uscata din fundul unui camping ieftin constat cu mirare, cu stupoare, cu oroare ca sunt cocalari in vama.
pe plaja, in stuf, in goblin, sunt statui de neintegrare, de sublim urat in locul asta unde toata lumea se inchina rasaritului. vad oameni cu ceafa groasa, cu lanturi badarane, cu bronz din nastere, cu putoare ascunsa de un parfum puternic de dolce & gabana fals. nu ma deranjeaza ca se agita ca tampitii pe michael jackson, nu ma deranjeaza ca pretind a dansa pe dnb, nu ma deranjeaza ca se dau la orice fata, nu ma deranjeaza ca nu imi dau un leu cand fac cheta. nu! nu ma deranjeaza, nici atunci cand stropesc oamenii pe plaja cu un pistol de apa, nici atunci cand fug ca idiotii si se arunca in apa lovinduse de vreun bolovan, nici cand savureaza o shaorma cu maioneza curgandu-le pe obrajii de cacat uscat. nici pe departe, nu ma deranjeaza asta ma deranjeaza pur si simplu faptul ca sunt cocalari in vama.

conditie

2008-08-26T07:14:00.000-07:00

Dacă m-aţi întreba ce iubesc mai mult va-ş zice că iubirea, dacă m-aţi
întreba ce m-ar omorâ v-aş zice că lipsa ei, lipsa obsesiei, nebuniei, viselor, ;ipsa femeii, gândurilor , tristeţii...lipsa mea. Iubesc să scriu, deşi ştiu că nu sunt genial, iubesc să scriu şi voi scrie toată viaţa. Scriu şi acum cu lacrimi şi mă doare fericirea. Doare să mă arunc în valul adevărului, în val de singurătatea şi iubiri ascunse în rânduri anonime. Şi poate vei citi asta scumpă fiinţă, poate vei citi şi vei simţi. O rugăminte arunc asupra voastră, nu citiţi pentru că eu nu am scris, nu citiţi ci ascultaţi căci tot ce ştiu să fac este să cânt la taste, sa intru în transe de amor sonor, nu pot decât să respect codul cântului psihedelic. Aşa că fiinţă de elen, te rog, citeşte cu imn de odă, citeşte şi dacă nu poţi citi cu glas vioi de notă muzicală, aşterne-ţi palmele pe dulcea şi înceata ignorare a sufletului meu.

ideatie magica

2008-08-24T15:34:00.000-07:00

Letarg muritor de rând,
Mă retrag, pământean secund.
Secreţii de amor,
Secreţii pe covor.

Rupţi din rai şi-apoi din iad,
Gasesc nimic si-apoi să cad,
În deplinul gol de misterios
Mort - şi-un rece nisipos.

Căpitan de cui amar,
Căpitan de vis plenar.
Zburător şi poate pene,
Mii de aripi - poate lene.

reminescente de frumos

2008-08-24T15:19:00.000-07:00

Îţi aduci aminte când florile înfloreau? Îţi aduci aminte când totul era frumos? Îţi aduci aminte când noi eram oameni? Îţi aduci aminte de veri ploioase şi de ierni călduroase? Îţi aduci aminte? Erau vremuri când doar noi, doar eu cu tine umblam pe câmpiile nebuniei. Îţi aduci aminte de râsetele de dimineaţă? Îţi aduci aminte când te strângeam în braţe iar tu râdeai ca o fetiţă? Erau vremuri vechi, erau vremuri când noi eram mici şi restul erau mai mici. Îţi aduci aminte de ore de chiul? Îţi aduci aminte când eu eram alienat şi tu mă iubeai? Îţi aduci aminte? Sunt departe şi noi ne îndepărtăm tot mai tare de visul unei iubiri neiubite până la capăt. Sunt departe ploile şi tunetele, sunt departe razele de soare sunt departe copiii mării, sunt departe lacrimile de mamă şi moartea zânei în vis. Eşti departe tu de mine şi lumea nu mai e orizontul vieţii mele. Te-am pierdut mireasă de mireasmă cordială. Te-am pierdut uitare de durere şi acum mă sparg în mii de valuri legănate uşor pe vals de roci ascuţite. Îţi aduci aminte când totul era frumos? Îţi aduci aminte muzica şi dansul dintre ochii noştri? Îţi aduci aminte copilă de zeu? Îţi aduci aminte când noaptea nu părea decât un refugiu iar ziua ne călca visele în picioare? Erau vremuri vechi, vremuri ascunse acum prin copaci de fructe arse. Erau vremuri când plante halucinogene nu intrau pe ascuns în tufişul iubirii noastre. S-au dus toate şi norii se cuvine să plouă urât...dar ploaie nu mai este, mai este doar nimic şi nimic pare tot mai urât. Te-am pierdut vis de blând culcuş, te-am pierdut element de fericire. Legământul meu cu lumea l-am pierdut pentru tine deşi tu erai legământul meu cu ea.