Pentru a-si pune in aplicare capodopera, i-au trebuit vreo sapte ani producatorului si scenaristului Derek Cianfrance. Sapte ani, ca-ntr-o poveste. Povestea facerii acestui film atit de frumos este insa una despre ignoranta si dezinteresul americanilor fata de storiuri autentice, cu mesaj puternic si real, nealterat de singe si efecte speciale. De teama unui esec, timp de sapte ani, dupa cum a consemnat presa americana, nici o casa de productie nu a acceptat oferta lui Derek Cianfrance. Recent, filmul a fost lansat la cinematografe. Am vazut acest film superb intr-o sala aproape goala. Nu stiu daca are sanse sa adune cupluri nici macar de Valentine’s Day, acest poem despre pieirea iubirii. Dar in ciuda faptului ca nu a primit nici un premiu la Globul de Aur – unde privilegiatul a fost filmul despre Facebook  – Blue Valentine are cronici bune si importante. National Public Radio, BBC, The New York Times, i-au adus elogii. Ryan Gosling (cunoscut din “The Notebook”) si Michelle Williams (rol important in Brokeback Mountain) construiesc un cuplu dramatic, cu mult nerv. Povestea lor este extrem de autentica si de realista. Nici un ton nu suna fals, nici un cuvint si nici o tacere nu sint  in plus sau in minus. Totul este cum nu ar trebui sa fie: iubirea apare, creste si se destrama. Ceea ce altadata era atractie, devine repulsie si dorinta de fuga. Ceea ce inainte era dorinta de intimitate in doi, acum este dorinta de singuratate. Doar pentru ea. Insa ce folos ca el iubeste ca in prima zi? Cei doi traiesc acum pe frecvente diferinte. Ea munceste, face cariera, pierde placerea de-a trai. El ramine un romantic incurabil, familist convins, dezinteresat de a avea o cariera, boem, un fel de pierde vara. Dar el ramine fidel bucuriei vietii. Este tandru si afectuos, nu isi neglijeaza niciodata fetita sau nevasta. El este cel neglijat, respins, frustrat. Si totusi, nu poti arata cu degetul vinovatul. Pe cine sa acuzi pentru cum evolueaza sentimentele? Cite cupluri similare cunoasteti? Cite variatiuni pe aceeasi tema? Si totusi, filmul nu are stereotipii, nu este cliseistic, ci are prospetime atit in emotia iubirii, cit si in crisparea urii. Sau, cum spune cronicarul din “The New York Times”, “are transpiratie, fum de tigara si sex. E fierbinte si trist”.

(Articol publicat in luna ianuarie 2011 in Iasi 24 fun)

Cand am vazut filmul lui Alfred Hitchcock,“Pasarile” (1963), m-am intrebat cat de greu i-a fost sa realizeze un astfel de horror cand mijloacele cinematografice erau inca precare. “Pasarile” ramane pentru mine, care, marturisesc ca nu sunt o amatoare a genului, cel mai bun film horror. Am mai vazut si alte productii de Hitchcock, toate sunt facute cu maiestrie si cu o fina inteligenta, toate dovedesc subtilitate psihologica, o cunoastere a naturii umane, absolut remarcabile. Insa niciunul dintre acestea nu mi-a ramas impregnat in minte atat de puternic si de real, ca “Pasarile”. Viata linistita dintr-un catun situat pe malui Pacificului devine o oroare cand dintr-o data, orasul este asaltat de pasari. Senzatia de groaza este profunda, autentica, crescinda. Faptul ca este un film alb-negru ii adanceste tensiunea. M-am intrebat cum au adus atatea pasari acolo, cum a fost filmat totul incat sa para o veritabila grozavie. Cand am vizitat zilele trecute Bodega Bay am inceput sa inteleg.

Bodega Bay este un satuc pe malul Pacificului. De la San Francisco, ajungi acolo dupa o ora si jumatate, cu masina. Calatoria e spectaculoasa. Drumuri serpuite, sate de fermieri, dealuri, ocean, iar in aer pluteste un miros de eucalipt, de la copacii de pe marginea soselei. Sa simti in nari mirosul acesta mentolat, puternic, este hipnotizant si misterios. La Bodega Bay, mirosul de eucalipt  este inlocuit de un miros sarat, teribil de sarat. Pacificul e decorat cu stanci in forme ciudate, care par picate acolo din cer. Iar pe plaja si pe stinci, multime de pasari. Mi l-am imaginat pe maestrul Hitchcok acum 50 de ani, venind la Bodega Bay, intr-o zi de octombrie ca aceasta. Cu cerul innorat, cu apa care parea cuprinsa de o stare de indecizie – intre liniste si involburare – cu cate-un val patimas care sporea tensiunea. Cu linistea din jur si pustietatea din jur. O singura masina mai era parcata acolo, chiar la cativa metri de plaja, iar pe ea stateau, evident, pasari. Putin mai incolo, proprietarii masinii se incalzeau la foc si priveau oceanul, ca si cum ai putea sa cuprinzi cu privirea imensitatea, indefinitul sau moartea. O doamna cu cainele veni la un moment dat pe plaja, dar pasarile nu s-au sinchisit de prezenta lor. Tot acest peisaj era in nuante de griuri si alb, ca un decupaj din filmul alb-negru al lui Hitchcock. Pasarile, cerul erau cenusii, marea la fel. Briza batea cu putere. Iar peste tot acest decor ciudat pareau ca troneaza pasarile. Erau cateva zeci si croncaneau nonsalant, indiferente fata de oaspeti. Nu stiu ce le atrage aici, pe aceasta plaja, de zeci de ani. Mi l-am imaginat pe maestru venind aici, intr-o zi ca aceasta, simtind aceeasi tensiune in aer, pe fondul unui zgomot surd de valuri sparte si croncanituri de pasari, tresarind la ideea ca va veni in acest loc sa faca un film genial. Si chiar a venit. Si a filmat “Pasarile”. Chiar aici, la Bodega Bay.

(articol publicat in 24 Fun)

"Yes, We Can" Photo by The Plain Dealer

Cu 2 zile inainte de alegeri, Obama si vicepresedintele Joe Biden au venit la Cleveland. Ohio (Cuyahoga County) este foarte important in cursa electorala, fiind considerat un fel de “stat – esantion” pentru rezultatul alegerilor si o cheie a victoriei. Conform cotidianului local, The Plain Dealer, Obama a cistigat aici 69% din voturi in 2008, cu 258.000 mai multe decit McCain.

Mitingul electoral era programat la ora 1 pm, in campusul Cleveland State University, in Wolstein Center. Cu toate ca am ajuns tirziu, pe la 12.30, am reusit sa prind un loc la citiva pasi de paravanele care desparteau multimea de scena. M-am aflat la circa 15 -20 de metri distanta de Presedintele istoric al Americii.

Mitingul electoral a inceput cu o rugaciune, rostita de toata multimea, in cor. Apoi, a urmat un spectacol de fanfara si dans, oferit de elevii unui liceu din oras.

Students at the rally. Photo by The Plain Dealer

Congressmani ai statului Ohio si alti oficiali democrati si-au facut aparitia pe scena, in discursuri mobilizatoare, care au incalzit atmosfera. Desi teatrale, discursurile erau remarcabile. Nu pareau de carton,ridicole, cum am auzit in campaniile romanesti, cind lideri necredibili incercau sa imite show-ul electoral american intr-un efort penibil si lipsit de autenticitate.

Congressmanul Sherrod Brown a inflacarat audienta democrata. La final, el a indemnat fiecare participant sa se gindeasca la cinci persoane pe care le cunoaste si despre care stie ca nu vor participa la votul de marti. “Ginditi-va la cinci persoane, care dintr-un motiv sau altul nu vor merge la vot. Luati-va raspunderea sa le convingeti sa vina la vot pentru a impinge America inainte. Nu uitati, cinci persoane, fiecare dintre voi. Cinci persoane. Nu uitati ca a fi activist, a fi cetatean, inseamna a fi responsabil si pentru cei din jur. Asumati-va raspunderea si aduceti cinci persoane la vot, fiecare dintre voi”. Trebuie sa spun ca m-a impresionat acest sfat repetat obsesiv de Brown. Absenteismul este considerat acum marele dusman al democratilor.

Sherrod Brown a indemnat participantii sa convinga oamenii sa voteze Photo: ahiva personala

Au mai vorbit guvernatorul statului Ohio Ted Strickland, alti congressmani, un reprezentant al studentilor. Apoi a venit pe scena vicepresedintele Biden, care l-a prezentat pe Obama. Discursurile lor s-au centrat pe ideea ca  daca democratii pierd marti Congresul, America va face un pas inapoi. De altfel, sloganul mitingului si al intregii campanii a fost “Moving America Forward”.

Barack Obama si Joe Biden, aclamati de simpatizantii democrati Photo: arhiva personala

Obama a avut citeva puncte cheie in discursul sau: ideea ca America trebuie sa isi mentina rolul de lider in lume (“we play for the first place in the world”), investitii masive in cercetarea stiintifica, educatie si sanatate. In opinia sa, fara aceste prioritati – Cercetare, Educatie, Sanatate – America nu poate aspira la locul intii in lume. Obama a reamintit alegatorilor ca republicanii vor sa faca economii la bugetul federal taind bugetul la Educatie si Cercetare cu 20% “Credeti ca China ar proceda astfel? Credeti ca Germania ar proceda astfel? America nu joaca pentru locul 20 in lume, ci pentru locul I”, a spus presedintele . El i-a asigurat pe alegatori ca America nu se va mai confrunta cu a doua criza economica (“our economy is growing”) si a accentuat apoi importanta reformei pentru sanatate publica.

Referindu-se la celebrul caz Natoma Canfield of Medina, o femeie de serviciu care nu avea asigurare medicala, Obama a declarat:”Dar uite, Cleveland, as vrea sa tii minte asta: Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca pentru asta nu merita sa lupti. Nu lasa pe nimeni sa-ti spuna ca nu conteaza efortul tau. Datorita tie, undeva in Ohio, o femeie nu va mai trebui sa aleaga intre a-si pierde casa si a-si trata cancerul”, a spus Obama, aluzie la costurile enorme pe care le necesita ingrijirile medicale complexe. Obama si-a incheiat discursul cu un optimism contrastant cu situatia dificila in care se afla democratii in acest moment: “daca vom crede cu adevarat in victorie, vom cistiga. Vom cistiga”. Asa va fi oare? La mitingul de ieri au venit circa 8.000 de oameni, potrivit estimrilor din presa locala, astfel ca multe locuri ramasesera neocupate in sala de sport de la Wolstein Center. Se va repeta absenteismul si la votul de pe 2 noiembrie? In orice caz, multi au votat in avans.

Obama a dezvaluit americanilor secretul victoriei: "credeti si veti cistiga" Photo: arhiva personala

Despre vizita lui Barack Obama: http://photos.cleveland.com/plain-dealer/2010/10/obama_rallies_cuyahoga_democra_4.html

Romania se afla in zona portocalie, aceea "partially free"

In inima Washingtonului, jurnalistul american Al Neuharth, care in 1982 a fondat cel mai popular cotidian american, USA Today, a infiintat cu putini ani in urma, NEWSEUM, Muzeul Jurnalismului. O veritabila istorie internationala a ultimului secol in colaje si pagini de ziar, asezonata cu fotografii, harti, filme documentare, show-uri celebre care se deruleaza non-stop. Muzeul e structurat nu cronologic, ci tematic, si incepe cu o tema de istorie contemporana care a schimbat lumea acum douazeci de ani: caderea comunismului. Bucati din zidul Berlinului, cu partea vestica, decorata cu grafitti, si cea estica, cenusie, de ciment brut, pentru a fi depistate mai bine umbrele celor ce incercau sa sara zidul si sa fuga in capitalismul asupritor, recreeaza atmosfera din toamna revolutiilor.

In dreapta, fondatorul USA Today si al NEWSEUM

In segmentul dedicat istoriei FBI, sint prezentate asasinate celebre, ale unor criminali in serie, asasinate care au zguduit America, printre care celebrul caz Lindbergh, din 1932.

Reunite sub titlul “Covering Katrina” zecile de pagini de ziar si imagini zguduitoare ofera o perspectiva ampla asupra tragediilor provocate de uraganul care a inundat Louisiana acum citiva ani. Nu lipsesc nici ziarele care au minimalizat tragedia, luind de bune declaratiile autoritatilor din prima zi a furtunii, care incercau, la inceput, sa faca nenorocirea mai mica decit in realitate. Pe linga ziare, obiecte salvate din dezastru recreeaza fragmente de viata privata simple si dureroase. Ca de exemplu, o cutie postala in care ziarul USA Today, lasat probabil de curier in dimineata furtunii si a inundatiilor a ramas neatins, necitit, si nimeni nu stie care or fi fost ultimele clipe ale celui care urma sa il citeasca.

Istoria tacuta a atentatelor de la 11 septembrie 2001 este tulburator reconstituita prin sute de pagini de ziar si un fragment de fier contorsionat din unul din turnurile gemene. O camera speciala este dedicata istoriei presei americane din secolele XVIII- XX, unde poti citi in original declaratia de independenta a SUA publicata in numarul din 10 iulie 1776 in The Pennsylvania Journal, sau poti vedea prima pagina a ziarului The New York Herald din 16 aprilie 1912, care anunta scufundarea vasului Titanic, si publica primele fotografii ale unora din cei aflati la bord. Sint multe alte lucruri extraordinare pe care le ofera NEWSEUM, a carui vizitare iti rapeste pe putin 5 ore, motiv pentru care biletul de intrare e valabil doua zile pentru cei care vor sa aprofundeze aceasta istorie vie, tulburatoare si umana.

LIbertatea presei in Romania

Voi incheia insa cu cele doua ipostaze in care apare Romania in acest muzeu: una este legata de harta libertatii presei, unde Romania este in zona portocalie (ce ironie si coincidenta, nu-I asa?), culoare ce reprezinta “presa partial libera”, explicitata prin faptul ca desi constitutia garanteaza libertatea presei, iar dupa alegerea presedintelui Basescu in 2004, s-au facut unele progrese in domeniul libertatii presei, totusi guvernul ramine insensibil la critici si inca mai sint jurnalisti hartuiti sau arestati pentru ca scriu pe subiecte ce tin de “securitate nationala”. Cea de-a doua imagine despre Romania este o fotografie zguduitoare cu un copil subnutrit si chircit dintr-un orfelinat, datind din 1992. No comment.

Mila si rusine: singura fotografie de la NEWSEUM care face referire la Romania este a unui orfan subnutrit, chinuit, bolnav, in hohote de plins

Bodies.The Exhibition: O expozitie itineranta celebra in care anatomia e ridicata la rang de arta.

Am vizitat duminica trecuta, in sfirsit, expozitia itineranta “Bodies”.  Spun, in sfirsit, pentru ca incercarea mea de a o vedea anul trecut, in New York, a esuat din cauza timpului insuficient.

La Cleveland, expozitia va sta pina cel putin in octombrie, mi-au spus organizatorii, iar daca se vor gasi vizitatori destui, care sa o faca rentabila, va ramine pina in decembrie. Pretul e piperat, 22 de dolari, plus 5 dolari audio-guide-ul. Cu toate acestea, duminica, pe la 12 dimineata, multa lume – adulti si copii – venisera sa viziteze rezultatul acestui demers stiintific extraordinar initiat de anatomisti germani si chinezi, ce s-a dorit a fi un elogiu adus corpului uman.

“Bodies. The Exhibition” constituie practic o expozitie de cadavre umane. Stiu, suna macabru, poate. Niciodata nu am crezut ca o colectie de cadavre umane conservate poate arata atit de coplesitoare si poate fi atit de neinfricosatoare, atit de revelatoare, atit de frumoasa. Da, e chiar frumoasa. Este anatomie ridicata la rang de arta. O imbinare fericita si incredibila intre fiziologie, anatomie, arta si medicina. Citisem despre expozitie pe internet acum un an si am stat in cumpana daca sa ma incumet sa o vizitez. In cele din urma, curiozitatea a invins teama. Expozitiei ii sint dedicate numeroase articole pe internet, multe informatii sint neadevarate, o intreaga “mitologie” o invaluie. De exemplu, unele articole spun ca exponatele sint corpuri ale unor prizonieri chinezi, lucru ce mi-a fost infirmat de ghizii care se plimbau in halate albe in sali, spre a raspunde la intrebarile publicului si a oferi informatii suplimentare fata de cele de pe slide-uri.

Cert este ca sint corpuri ale unor foste persoane singure, ori abandonate. Ma intrebam, observindu-le de foarte aproape cine or fi fost, ce viata or fi avut, daca or fi fost fericiti si daca isi contempla de dincolo misiunea ce le-a fost data fara voia lor. O misiune nobila insa. Excelent conservate – par de-a dreptul ireale si nu iti stirnesc nici o repulsie, le-ai putea chiar atinge, daca acest lucru nu ar fi interzis prin afise – corpurile sint asezate in picioare, in pozitii sportive: barbat aruncind discobolul, baschetbalist pregatindu-se sa marcheze la cos sau un altul aruncind mingea de oina. Pozitiile au fost alese spre a le evidentia musculatura.

Expozitia are opt camere, fiecare dedicata unui capitol anatomic: sistemul osos, muscular, nervos, digestiv, fetusi, sistemul reproducator si urinar, circulator si The treated body – unde sint prezentate afectiuni ale principalelor organe interne si tehnici de tratare a lor. Pentru copii, vizitarea expozitiei inseamna o lectie de anatomie excelent documentata – iar slide-urile cu explicatii sint facute pentru ei intr-un limbaj mult mai accesibil si ludic. Pentru adulti, expozitia inseamna cunoastere, autocunoastere, dar si reflectie la conditia umana.

Asigurarile medicale au fost unul din “punctele fierbinti” ale cursurilor de orientare pentru Graduate Students. Sefa Serviciului de Ingrijiri medicale din campus a prezentat pachetele de asigurari cele mai avantajoase si i-a incurajat pe toti sa isi incheie cit mai repede un HealthMedical Plan. In orice caz, cea mai buna asigurare, acopera costurile ingrijirilor in procent de 80%. Insa in absenta ei, costurile ar fi uriase. “Conditiile si standardele ingrijirilor sint excelente. Dar o singura noapte in spital, chiar daca nu primiti nici un tratament, chiar daca nici macar nu va vede un medic, va poate costa mii de dolari”, a spus coordonatoarea Case University Health Service.

Urmatorul sfat util pentru buzunarul studentilor a fost sa nu mearga in Urgente daca nu au neaparata nevoie. de ce? Pentru ca orice manevra efectuata aici se taxeaza, indiferent de asigurare sau de argumentul pacientului.

Timp de multe ore, cursurile de Orientation pentru Graduate Students au adus la pupitru peste 30 de reprezentanti ai serviciilor academice si sociale. Dupa cuvintul celor din conducerea Scolii de Studii Postuniversitare, au vorbit reprezentantii Bibliotecii, ai Serviciilor medicale, de politie, fitness si dans, consiliere psihologica, de Sanatatea femeilor, Orientare in cariera, ai senatului studentesc, ai Clubului pentru transexuali, gay si bisexuali de la Case University, ai serviciilor sociale (responsabile cu parcarea in campus, legitimatii, ID carduri), Serviciilor de Suport Tehnic ( care instaleaza softuri si asigura mententanta), ai serviciilor de ajutoare financiare pentru studenti etc.

A urmat Orientation classes pentru fiecare program de studii in parte. O zi intreaga, s-au furnizat informatii bine structurate, consensate la maxim. De fapt, informatiile oferite in aceste zile formeaza un fel de cod al regulilor institutiei, care trebuie respectate cu sfintenie. Sint regulile care fac masinaria sa mearga ca unsa. Daca insa o rotitza minuscula se defecteaza in acest sistem programat cu sfintenie, totul pare sa intre in colaps. Cum aveam sa descoperim la scurt timp si noi…

Scoala de Management, Cleveland, designed by Frank Gehry. Este numita insa "Peter B. Lewis Building" dupa numele celui care a donat 36,9 mil dolari pt constructia sa.

La Case Western Reserve University, “one of the nation’s  top universities” (cum suna sloganul institutiei),  scoala incepe la 23 august. Asta inseamna ca pe 23 incep cursurile, adica rutina obisnuita, care inseamna mut studiu individual si multe proiecte. Studentii insa trebuie sa fie prezenti  cu o saptamina mai devreme, pentru a frecventa Orientation classes, adica orele de initiere in serviciile universitatii, de cunoastere a cerintelor si asteptarilor, a oprtunitatilor de studiu, cercetare, cariera. Sint trei tipuri de orientation classes pe care le-am parcurs inaintea inceperii scolii: pentru studentii straini, pentru studenti in general – structurate pe doua categorii – undergraduate si graduate students – si pentru fiecare specializare in parte, in cazul meu, un MA in Bioetica. Orientation classes cuprind si ceea ce in Romania inseamna “festivitati”, in sensul ca aici vorbeste presedintele, rectorul, vicepresedinti si vicerectori. Insa partea festiva este minora in economia de timp a cursurilor, care inseamna ore intregi de pregatire, in care zeci de reprezentanti ai tuturor serviciilor si departamentelor din universitate vin pe rind la pupitru cu powe-pointuri si slide-uri in care toarna informatii cu galeata. De fapt am avut o conferinta in toata regula, timp de doua zile, despre ce inseamna sa fii student la Case.

Scoala Medicala, Departamentul de cercetare in stiinte bio-medicale

Cel mai putin a durat Orientation-ul pentru studentii straini: aproximativ 2 ore. Directorul Departamentului pentru studenti straini si coordonatoarea programului din acelasi serviciu ne-au vorbit aici despre pasii ce trebuie parcursi pentru a intra “in legalitate” la toate capitolele, de la certificate de asigurare medicala, social security number, banking account, ID student card, nu in ultimul rind inregistrarea online pentru fiecare curs in parte. In mapele de prezentare am primit materiale cu indicatii practice, harti, sfaturi, plus cartile de vizita ale directorilor Serviciului de studenti straini al Universitatii, unde sint trecute inclusiv numerele de telefon de acasa, asa, just in case!

Partea a doua a orientarii pentru straini a constat intr-un cocktail combinat cu un fel de tirg al ofertelor de servicii si al evenimentelor din campus. Enumar aici calendarul serilor asiatice la restaurante cu specific, harta si calendarul evenimentelor culturale din University Circle, Un fluturas cu metode de aparare impotriva infractorilor, harta cu traseele autobuzului  Health Line, harta campusului, oferte de cazare, oferte de excursii in comunitatea Amish, la cascada Niagara, oferte de socializare in familii americane de Thanksgiving si Labor Day, Craciun si Anul Nou, invitatii la ceremonii religioase in diversele comunitati protestante, catolice sau ortodoxe, nu in ultimul rind invitatii la picnicuri studentesti organizate de Senatul studentilor chiar in campus.  Un accent deosebit a fost pus pe serviciile de consiliere psihologica in caz de singuratate, dor de casa, depresie, anxietate. De fapt, toate ofertele si serviciile incurajeaza networkingul, prieteniile, petrecerile in grup, pentru a asigura un confort psihic cit mai ridicat studentilor veniti de la mare distanta. Despre cele opt ore de Orientation pentru Graduate Students, voi vorbi cu o alta ocazie.

In Boeingul 777 care avea sa ma duca din Londra la Cleveland, noua mea resedinta temporara, timpul se scurge lent. Dupa turbulentele atmosferice care au intirziat decolarea cu mai bine de o ora, echipajul pregateste marea traversare a Atlanticului. Bauturile alcoolice au un rol esential in aceasta pregatire. Macar sa treci peste apa cu voie buna, daca tot avionul zboara precum mixerul de bucatarie, iar stomacul freamata ca maioneza. Would you like something to drink? Intrebarea stewardezelor are raspunsuri variate: gin and sparkling water, wine, sparkling wine, whiskey, one vodka and a coke, please, two vodka and a coke, please again, one scotch, so on. Oamenii devin mai curajosi, ochii devin mai stralucitori, discutiile se aprind, lumea incepe a conversa. Colega mea de zbor este o americanca de 21 de ani, blonda, ochi albastri, slaba, cu un outlook european. Jeansi strimti pe gambe si glezne, sandale cu platforme si zeci de barete inchise la calcii cu un fermoar delicat. Bea dintr-un foc doua ginuri si apa tonica. Vine din Polonia, unde a trait timp de doi ani, in Silezia, muncind la o companie a tatalui ei, care are acolo o sucursala. Frumoasa Polonia, frumoase calatoriile, si la Paris, si la Venetia, Praga, doamne ce oras, how exciting…Iar acum trebuie sa se intoarca in Texas, a big shit. ~mi spune ca nu se mai simte americanca, s-a schimbat. Fascinatia americancelor pentru Europa, care pentru ele sugereaza probabil stil, patina, atmosfera, poezie, ma amuza din nou. Texana blonda din Boeing chiar e nostalgica dupa Europa. Iar cu ginul devine chiar mai mult decit atit. Dar asta e, s-a certat cu iubitul vietii sale (abia are 21 de ani, dar, ma rog), doamne ce frumos a fost pina s-au mutat impreuna, cind totul s-a dovedit a mess, asa ca trebuie sa se intoarca acasa, macar pentru un timp. Sociabila peste masura, blonda texana ii saluta pe vecinii de pe rindul din spate. Erau doi domni, unul din ei, de vreo 50 de ani, extrem de dornic de conversatie, un calator prin lume prin natura meseriei  – imi aminteste de eroul jucat de George Clooney in Up in the Air. Nevorbit si pustiit din cauza vietii care il poarta mereu pe drumuri – recent fusese la Hong Kong, acum la Chicago, mai inainte avusese treaba la Londra, apoi se va intoarce iar acolo etc – Paul ne luase deja la intrebari inainte de decolare si ne povestise agenda. Celalalt domn, mai tinar, tot texan, venea de la Paris – prima vacanta in Europa. Discutiile texanei cu domnii se incing, one more gin please, cheers. Blonda texana sta mereu cu gitul sucit spre bancheta din spate, iar la un moment dat, nemairabdind acest supliciu, ne roaga frumos sa schimbam locurile cu domnii, adica eu si colega mea rom=nca sa mergem in spate, iar ei sa vina linga ea, in fata. “Doar daca ne cintati un cintec”, spune colega mea de master, iar texanul incepe un soul din toti rarunchii. Aplauze, facem in cele din urma schimbul. Doar ca intre timp, ginul si vinul, si toate celelate licori le-au lenevit limbile, iar conversatia se stinge incet. In avion e din nou liniste, s-au scurs deja mai bine de sapte ore. Texana doarme in bratele domnilor, visind probabil la epopeea poloneza pina cind un gol de aer ii duce intr-o secunda ginul din cap in stomac, stomacul in git, iar de aici….Please, I have to go to the toilet, please, please, I’m in a big hurry. Bye, have a nice day.

(Articol publicat in Iasi 24 Fun)

Dincolo de nesocotirea dreptului la viata privata si a respectului datorat persoanei decedate, unii jurnalisti au incalcat brutal normele etice in ceea ce priveste relatarea jurnalistica in cazuri de sinucidere. Consideram ca deosebit de periculoasa si iresponsabila detalierea procedeului presupusei sinucideri, mergand pana la prezentarea publica a substantei chimice utilizate si a produsului comercial care o contine.

Conform articolului 12 din Codul deontologic unic al jurnalistlui, “Jurnalistul va evita descrierea detaliata de tehnici si metode infractionale, tehnici suicidale, vicii si nu va utiliza imagini violente si alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita sa provoace, sa promoveze si sa dezvolte subiecte de presa pe marginea unor evenimente morbide. (…)”.

Nu in ultimul rand, consideratiunile pseudo-psihologice prezentate public drept “opinii” nu tin cont de aspectele patologice ale sinuciderii, ca manifestare a unei posibile depresii, plasand in mod automat vinovatia asupra victimei.

Facem apel la factorii de raspundere editoriala sa puna capat practicilor de exploatare senzationalista a unor drame personale, chiar daca ele aduc in prim planul atentiei publice personalitati care se bucura de notorietate. Consideram ca astfel de practici sunt daunatoare atat pentru public, cat si pentru profesia jurnalistica, aflata in pierdere de credibilitate.

(Comunicat de presa al Centrului pentru Jurnalism Independent)