Emilia Vladu

Copilăria copiilor noștri!!

2015-02-26T09:16:00.001+02:00

Stau și mă uit în jurul meu și observ....
Politicieni corupti care au dat bot în bot cu justiția - abia acum în 25 de ani - ;
O parte dintre noi își caută spiritualitatea în tot felul de cursuri....
O alta parte dintre noi care sta priponita în fata televizorului uitandu-se la politicieni, la manelisti, la programe de divertisment... În ideea de a face ceva pentru noi, pentru a ne "relaxa"....
Oameni simpli care nu mai apuca sa vadă nici una nici alta, pentru ca adorm înainte de ași săruta copilul de noapte buna...
Copilul....
Nu luam nimic cu noi la momentul plecării! !!
Dar absolut NIMIC! - pentru ca un rand de țoale și 4 scânduri nu înseamnă ceva -
Ce lasam în urmă.... noi cei care nu suntem genii ale matematicii, ale artei, sau ale literaturii??
Lasam doar copii și educația lor!!
Copii!!!
Pai sa privim în jurul nostru...
Copii sunt prea singuri, incercanati, obosiți, stresati, grași, slabi....
Toată lumea, în frunte cu noi, le cere mult peste puterile lor de COPIL, de 7 , 8, 10, 15 ani.
Sa nu ne facem ca nu vedem!
Sa nu așteptăm, cu gândul ca timpul le rezolva pe toate!
Sa facem ceva!
Programa școlară este dezastruoasa!
Televiziunea este unul din factorii educaționali, care numai educație nu face! Sa nu spunem ca nu vedem ce le este indus copiilor în desenele animate!
Noi ca și părinți nu mai avem timp sa fim părinți!
Basca, nu știm cum sa fim părinți! Nimic din ceea ce am văzut la părinții noștri nu putem aplica, pentru ca acel comportament de parinte nu mai este în tendințele noii mode educaționale!
Si atunci ce facem?
Stăm pasivi și ne uitam la tot ceea ce avem mai scump pe lume, ne facem ca nu știm, nu vedem, nu putem, sa luam nici o măsură! !!
Eu cred ca putem!
Asa cum ne găsim timp de a urmări tot felul de situații care nu sunt nici măcar interesante, dapai importante, putem găsi timp și spațiu pentru ca moștenirea pe care o lăsăm în urma noastra sa reușească măcar cât am reușit noi!!
Important este sa ne apucam de a face ceva... orice!!
Ideea este ca buturuga mica răstoarnă carul mare!

Si întrebarea cheie: De unde începem! !!

P.s. Părinții noștri sunt cel putin mulțumiți!

Himerele

2014-03-29T19:03:00.000+02:00

HIMERA....

http://www.fanpop.com/clubs/greek-mythology/images/13352388/title/chimera-photo

In mitologia antica greaca, se spune ca Himera este un monstru cu cap de leu, corp de capra si coada de sarpe, care scuipa ``un foc infernal``, de o rautate si o ura fantastica fata de cei din jur, fiind crescuta sa terorizeze pamanturile inconjuratoare.... O bestie mareata si infricosatoare, puternica si agila....

Acum...
Astazi...
Aici...

Cati nu suferim deoarece ne dorim ceva... un bun, o persoana, un job, sau orice altceva.... Consideram ca ni se cuvine, ca este al nostru, ca trebuie sa apara... azi, maine...
Si ghici ce???
Nu apare nici din stanga, nici din dreapta... nu apare de niciunde...

Himera, amagirea sau iluzia, este tot o bestie mareata, infricosatoare, puternica si agila...

Singurii vinovati pentru ea ca inca exista, suntem noi, oamenii...
Cei care avem iluzia ca ``vedem`` dincolo de un simplu ``nu``, dincolo de barierele sortii... vedem tot ceea ce imaginatia poate creea dupa bunul plac ... iar daca ``imaginatia este limita``, dupa cum sustine un bun amic... bestia ajunge infricosator de puternica...
Ne amagim cu jumatati de masura cel putin o data in zi.... iar acest lucru este extrem de mult, ii alimenteaza monstrului agilitatea ingaduindui sa ne joace pe degete...

Si ne joaca azi, maine si poate tot restul vietii, doar pentru ca ii ingaduim!!
Este destul de inoportun pentru ca eu..., - o persoana care traieste oriunde altundeva decat aici in ``realitatea zilnica``, creeata de altii pentru noi, - sa vin sa va povestesc despre acest monstru...
Dar....
- faptul ca imaginatia este limita nu inseamna ca totul este o iluzie, diferenta o face simtamantul... Atat timp cat simti ceea ce este in tine, sau langa tine iluzia este spulberata.
TU poti fii ceea ce vrei, cand, cum si unde vrei!!
- compromisul ne este impus intotdeauna de conventia sociala, dupa spusele lui Nicolae Manolescu... Dar...
Sarutul ramane o punte, chiar daca a fost compromis de Iuda! (Vasile Ghica)

Reusita sta in a face in asa fel incat talerul balantei sa ramana drept...
Toate acestea prin increderea in Divinitate si propria persoana, prin tot ceea ce simtim, prin semnele care ne sunt date, si care ne tin pe calea cea dreapta.
Atat timp cat suntem pe calea noastra, nimic nu poate interveni!!
...... Se intampla doar ceea ce trebuie sa se intample!!! Si nimic altceva!!!

.... P.S. aici monstrul nu are cum sa patrunda.... :)

Dulapul

2012-08-12T05:30:00.000+03:00

Intotdeauna trecutul te ajunge din urma, si nu doar daca unele dintre sertarele lui au ramas deschise...

Te ajunge din urma si daca sertarele sunt inchise, te trezesti fata in fata cu el pentru ca, a trebuit sau nu, ai aruncat in acele sertare tot felul de chestii, chiar si nerezolvate...
... sunt acolo... aruncate... fara sa le fi clasificat, etichetat, rezolvat si arhivat.

Si vine....
     Te trezesti cu el buluc peste tine, blocandu-ti viitorul...
Stai si te intrebi unde ai gresit sau ce ai gresit...
Ceea ce ai visat, nu se mai intampla, desi, in prezent ai avut o grija deosebita de actiunile tale, ai facut tot ceea ce trebuia sa faci, pentru ca dorinta ta atat de fierbine sa iti lumineze viitorul!

     In prima faza nu intelegi ce se intampla, ramai consternat, fara nici un fel de reflex in fata acestui val furios, care iti darama castelul de nisip la care ai lucrat atat de minutios, si in care ai pus atat de multa speranta. Speranta in acel ``altceva`` pe care il cauti de la inceputuri.
Lacrimi mai sarate decat apa marii iti inunda ochii, te orbesc, si te ingenuncheaza in fata nisipului fin, nisip pe care nu regasesti nici o urma din minunatul tau castel!

   Esti din nou in fata dulapului tau cu sertare, sertare care odata cu marele val s-au deschis, si care iti atrag atentia ca trebuie sa te apuci de treaba! Stai si te uiti la el, nu stii de unde sa incepi...

    Ai crescut, si acum inalt fiind, te indrepti catre sertarele superioare, incepi sa arunci acele chestii al carui loc nu este acolo, pe restul le clasifici, etichetezi, si incerci sa le rezolvi, pentru ca apoi sa le arhivezi...
Doar ca rezolvarea nu este de gasit... Te chinui sa gasesti explicatie... Esti obosit, te asezi in sezut in fata Dulapului cu capul in maini...
Zambesti!!!
La un moment dat cineva, de acolo de sus, iti ridica privirea si observi sertarele de jos! Realizezi ca de acolo trebuia sa incepi, cu primele sertare, de la inceput, din copilarie!!
Ceea ce initial in viziunea ta parea un lucru usor de facut, se dovedeste destul de complex, dar acum nu te mai sperie acest lucru!

Acum nu mai esti singur!
Acum stii exact ce trebuie sa faci!
Acum stii exact de unde trebuie sa incepi!
Acum stii exact ca la final, cand aceste sertare vor fi arhivate, minunatul tau dulap se va transforma intr-o stanca, si esti convins pana in maduva oaselor ca ceea ce vei construi pe, din, si in aceasta stanca, nu va putea fi daramat niciodata, nici macar de un tsunami!!!!

Zborul

2012-08-05T00:47:00.000+03:00

Totul este verde in jur...
Rucsacul din spate este foarte greu, m-a incetinit mult...
Ceilalti au ramas in urma... mult in urma...
Imi arunc privirea inspre ei, le fac semn cu mana, si imi continui drumul pe cararea ingusta dintre brazii inalti...
Niciodata nu mi-am inchipuit ca pot fi atat de fericita....
Drumul continua...
La un moment dat in cale imi apare o poienita larga, de unde cararea mea se ramifica catre cele trei varfuri care imi apar in cale... unul mai inalt ca celalalt...
Sunt surprinsa, pentru ca nimeni nu imi spusese ca vor fi trei varfuri si nici pe care din ele trebuie sa mergem... Efectiv sunt nepregatita...
Trebuie sa decid...
Ii astept... sau nu...
Sunt foarte departe in spatele meu... de 30 de minute nu ii mai aud vociferand.....
Atunci un gand ma strapunge, si relizez ca este pur si simplu alegerea mea.....
Asa ca aleg varful din dreapta, si imi continui nerabdatoare drumul, fara sa mai simt greutatea bagajului.
Ceva ma impinge din spate si imi tot spune in ureche: `` Mai ai putin!``
Timpul..... nu il percep... nu stiu cand ma apuc cu mainile de ultima piatra, si cu o ultima zvacnire de energie ma ridic deasupra lumii!
Sentimentul este minunat!!
Aici totul este simpul... simti cum Divinitatea este in tine, langa tine, si in tot ceea ce te inconjoara!
Imi dau rucsacul jos din spate si incep sa ma invart in jurul propiei mele persoane!
Stiti... ca intr-un vals....
Zambesc cu gura pana la urechi... un zambet care nu stiam ca il pot avea!!
Parca ... ma vad.... stau... ma uit la mine si ma bucur alaturi de mine!!
In sfarsit sunt cu adevarat fericita!!
.
.
.
Ma linistesc si vad in stanga mea un planor....
Wow!!!!
Emilia, visezi!!!
Este un vis!!
Realizez ca sunt intr-un vis.... un vis minunat... Imi doresc sa nu ma trezesc... continui sa visez....
Atunci ma urc in acest aparat micut, si ma las in voia curentilor care ma poarta in jurul Pamantului.....
Zbor...
Soarele starluceste, iar eu sunt langa El.... nici un nor nu este pe cerul senin...
Zbor usor peste campii si dealuri.... vantul caldut de primavara imi saruta obrajii, inchid ochii ... am senzatia ca ma contopesc cu tot ceea ce ma inconjoara!
.
.
.
visul continua....
concluziile sunt simple....
Oricat de grea mi s-ar parea viata, si oricat de greu gasesc solutii la ceea ce nu am reusit inca sa rezolv.... Totul merge mai departe si mai devreme sau mai tarziu totul se limpezeste .... ca si in acest vis....
Love you!!!

Despre....

2012-05-03T23:10:00.001+03:00

Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o vorba buna pentru un om care are nevoie de sustinere morala.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am lacrimi pentru a plange alaturi de un prieten.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am zambete pentru cei care le-au uitat.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa rad in hohote, chiar și atunci cand am necazuri.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu dau din forta mea, celor aflati la pamant.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am ganduri frumoase pentru oamenii din viata mea.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai cred in oameni, din cauza ca cineva m-a mintit.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu impart și cu ceilalti, din ceea ce am.
Nu sunt atat de sarac, incat sa uit sa le fac oamenilor cate o bucurie.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu am o mangaiere pentru un animalut.
Nu sunt atat de sarac, incat sa tin bratele incrucișate in loc sa ofer o imbratișare.
Nu sunt atat de sarac, incat sa nu mai iubesc, pentru ca oricata iubire aș darui, am din ce in ce mai multa.
Nu sunt atat de sarac, incat sa stau numai cu mainile intinse pentru a primi.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi vand sufletul pentru lucruri și bani.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi uit amintirile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa imi pierd valorile.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raman fara vise, din cauza deziluziilor.
Nu sunt atat de sarac, incat sa raportez totul la „eu”.
Si cu regret constat ca sunt prea multi saraci in jur.

Nu mai am timp sa regret ce-am facut, ce n-am facut, ce am spus și ce nu am spus...
Nu mai am timp sa imi incarc sufletul cu rautati, sa ma impovarez cu ganduri negative și probleme inchipuite.
Nu mai am timp de flecareala inutila și nici sa mai stau in preajma oamenilor pesimiști.
Nu mai am timp sa plang dupa oameni care m-au parasit și dupa oameni care nu au știut sa ma iubeasca.
Nu mai am timp sa ma intorc pe drumuri pe care le-am abandonat.
Nu mai am timp sa aștept dupa oameni indeciși, care nu știu ce vor.
Nu mai am timp sa ma lamentez, sa imi invoc mereu trecutul, eșecurile și greșelile.
Nu mai am timp sa alerg dupa iluzii și nici sa mai visez visele altora.
Nu mai am timp sa ma las folosit, mintit, inșelat, tradat și ranit.
Nu mai am timp sa ma cert, pentru ca nu mai am timp sa ma impac.
Nu mai am timp sa plec, pentru ca nu mai am timp sa ma intorc.
Nu mai am timp sa uit cine sunt și nici sa fiu cine vor altii sa fiu.
Nu mai am timp sa ma incarc cu complexe, nici sa ma simt neimportant, urat, respins și nedorit.
Nu mai am timp sa ascult zvonuri despre mine, critici, reproșuri și pareri subiective.
Nu mai am timp sa ma justific și nici sa fac eforturi sa dovedesc cine și cum sunt.
Nu mai am timp sa-i ascult pe cei care incearca sa ma descurajeze, nici sa-i las pe unii sa imi organizeze viata.
Nu mai am timp sa aman sa traiesc așa cum vreau.

M-am condamnat prea mult timp pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oameni care nu au meritat.
M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat.
M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potivit, pentru drumuri abandonate, pentru ca nu am avut curaj sa imi ascult inima.
M-am condamnat pentru ca m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv.
M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit.
M-am condamnat ca am luat decizii sub impulsul momentului, ca nu am fost matura cand a trebuit si copil cand am avut nevoie.
M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri,
pentru vise pe care nu mi le-am implinit, pentru ca am trait jumatati de masura.
Azi m-am iertat pentru tot!
M-am iertat pentru tot ce m-am condamnat in trecut.
Am facut pace cu mine, pentru ca numai asa pot merge mai departe.
Am tot dreptul sa ma iert.
Si m-am iertat.

Va iert pe toti aceia care m-ati folosit, ascunși dupa o masca a bunelor intentii și a dragostei.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat cate ceva, fie ca au fost lucruri, vise, planuri sau oameni dragi.
Va iert pe toti aceia care m-ati mintit, care m-ati inșelat și care m-ati tradat.
Va iert pe toti aceia care pentru o perioada de timp mi-ati luat increderea și curajul de a iubi.
Va iert pe toti aceia care m-ati abandonat fara nicio explicatie, atunci cand nu ati mai avut nevoie de mine.
Va iert pe toti aceia care m-ati amagit cu promisiuni, ca mai apoi, intr-o zi sa imi luati toate visele.
Va iert pe toti aceia care m-ati parasit, uneori in cele mai grele momente ale vietii mele.
Va iert pe toti aceia care m-ati impovarat cu griji, cu regrete și cu dureri nemeritate.
Va iert pe toti aceia care ati incercat sa ma schimbati și sa imi luati libertatea de a fi eu.
Va iert pe toti aceia care mi-ati luat liniștea și care m-ati impovarat cu nopti pline de framantari și de lacrimi.
Va iert pe aceia care ati fost indiferenti la durerile mele și pe toti cei care m-ati neindreptatit.
Va iert pe toti aceia incapabili sa ma cunoașteti, care m-ati judecat dupa prejudecati proprii și m-ati denigrat.
Va iert pe aceia care ati facut din durerile și necazurile mele, bucuria voastra și motive de barfe.
Va iert, pentru ca vreau sa imi eliberez sufletul și mintea de voi.
Nu sunteti demni de gandurile mele și nici nu va voi permite sa imi otraviti sufletul.
Va iert și va uit.
Sa fiti fericiti!``

Toate textele in care ma regasesc 100%, sunt preluate de pe blogul Dnei Irina: http://www.irinab.com/

Negarea

2012-05-01T00:26:00.000+03:00

A fost un moment in viata mea in care ma invarteam intr-o ceata foarte deasa.
Ceata formata in cea mai mare parte din NEGARE!
Si pentru ca sunt convinsa, ca nu doar eu am fost in situatia aceasta... va voi spune o poveste....
Pana sa vorbim despre negare trebuie sa citez, desi nu stiu pe cine..., dar nu mai conteaza, urmatoarele: ``Orgoliul izvoreste din vana inchipuire ca poti placea oricum si oricand oamenilor! Orgoliul pranzeste cu bogatia, cineaza cu saracia, iar la culcare nu ii ramane deca rusinea!`` - Multumesc, Gabi pentru ca nu ai uitat! -
De ce vorbesc despre orgoliu?
Pentru ca de fapt, de aici, pentru cei mai multi dintre noi incepe problema...., problema orgoliului care duce printre altele, inevitabil la NEGARE!!
Asa cum spuneam nu demult, in articolul ``dupa - amiaza vietii``, ``Mesajele diminetii, ale Egoului, sunt despre ceea ce poti, si ceea ce nu poti sa faci, despre cum te defineste societatea…`` Orgoliul apartine Ego-ului...
Bineinteles ca nu doar orgoliul sta la baza Negarii...
Intotdeauna teama de necunoscut ne paralizeaza in primul moment...
Urmatorul moment, pentru a ne apara unele interese, mai mari, mai mici, sau chiar inconstiente, contestam realitatea.
Teama de a ne asuma acea realitate ``groaznica`` ne impinge fortat catre NEGARE.

OK, ve-ti spune... Negam!! Si??!
Ei, na! Buboiul este gata sa se sparga, mai ales cand in fata Negarii, sta propriul Sine!!!
In mare, desi, destul de alambicata incercarea mea de a explica, sper totusi sa se fi inteles de ce folosim negarea....
Important este sa constientizam consecintele ei!!!
Pe scurt... Orgoliul ma orbise intr-atat, incat nimic din ceea ce de fapt este corect si normal sa conteze in viata unui om, pentru mine nu exista!
Ma invarteam in jurul unor valori sau mai bine spus non-valori, care ma ajutau sa fug de realitatea ``groaznica`` care batea cu barosul la usa mea...
Dar stiti voi ca `` la usa surdului, bati degeaba! Nu te aude nimeni!``, cam asa am functionat o perioada destul de lunga de timp...
Pana intr-o zi, cand Sinele meu s-a rasculat, si m-am trezit facand lucruri, care ar fi trebuit facute cu mult timp in urma, lucruri care de fapt le cerusem Domnului...
Nimeni nu spune ca banul este o non-valoare, ba din contra, banul este un dar de la Dumnezeu, important este sa constientizam acest lucru si sa il respectam la adevarata lui valoare, aceea de ``DAR``, pentru ca nerespectat fiind, banul intotdeauna se razbuna!
Nimeni nu spune ca este rau sa ii ajuti pe cei din jur .... Este foarte bine, daca poti sa o faci, dar in acelasi timp sa sesizezi exact limita dintre mila si compasiune.... Avand doar 50 de kg, nu poti sari sa salvezi de la inec un om cu o greutate de 150 de kg, pentru ca aceasta inseamna sinucidere, implicit MILA, nu COMPASIUNE!
Nimeni nu spune ca munca este o non-valoare...., ba din contra ``munca este bratara de aur``... totusi cu o limita... Atunci cand iti sacrifici copii, familia, linistea..... pe altarul muncii, cand munca devine un drog, un drog care produce bani, bani care se duc de unde au venit si nu lasa in urma lor decat niste amintiri vagi ai unei asa zise fericiri, fericire pe care nici macar fotografiile din concediile petrecute, nu au reusit sa o surprinda, sa o contureze....
Atunci, inevitabil, ne intrebam..... pentru ce am pierdut atat amar de timp intr-un birou?

:)))

Ahhhh, da.... pentru ca trebuie sa avem o casa mai frumoasa ca a vecinului.... stiti voi ca tapetul meu este adus din Grecia?.... pentru ca masina mea este mai buna decat a colegei mele...., pentru ca tu ai fost in concediu anul trecut in Turcia, iar eu doar la Mamaia, si pentru ca anul acesta vreau in Egipt, chiar daca situatia social-economica nu este foarte favorabila.... Daaaa..., pentru ca eu ma imbrac de la Afi Palace, iar tu de la Obor... si vrei sa iti permiti shoping la Milano.....
Si tot asa....
Toate acestea sunt orgolii, orgolii care formeaza realitatea ``groaznica``, de care ne este teama si pe care o aparam cu toata fiinta noastra, cu pretul NEGARII propriului Sine!

Inca un inceput!!!

2012-04-20T00:05:00.002+03:00

Dragilor!!!
Cat ma bucur sa fiu din nou aici cu voi!!!
Mi-ati lipsit atat de mult!!
Toate bune?
Ce ati mai facut?
Cum ati petrecut Sarbatorile de iarna?
Despre mine va pot spune ca sunt bine, multumesc lui Dumnezeu sunt sanatoasa, restul se rezolva odata cu trecerea timpului...
Timpul, -in care ne invatam lectiile- este cel care ne vindeca toate ranile!!
De maine o luam de la inceput!!!
Cu o noua zi!
Sau putem spune cu o ``noua`` viata... cine stie!!??
Intotdeauna o noua zi, este un nou inceput!
Si pentru ca se presupune ca in fiecare zi invatam ceva.... tot asa se presupune ca ceea ce am invatat ieri, alaltaieri, acum o luna, sau un an... trebuie sa ne fie capatai in aceasta noua zi, care va incepe in cateva minute!!
Asa ca orice noua zi, este un nou inceput, pentru care MULTUMESC!!!
Insa...., dar -intotdeauna folosim cel putin aceste doua conjunctii- pentru a simti acest lucru trebuie sa ne reamintim ca am primit inca o lectie a vietii, lectie pentru care am venit, si odata invatata... este ca la mate: 2+2=4
Stiti.... este ceva care trebuie sa mentionez...
Darurile.....
Ce sunt aceste daruri??
Unul extrem de important, pe langa sanatate, bani, frumusete, etc... este lectia pe care o primim si pe care ne-o insusim!
Lectia insusita, ne ajuta in fiecare moment in trecerea prin aceasta minunata experienta numita VIATA!!

Cu drag,
Emilia

Femeia

2012-02-08T23:11:00.000+02:00

Gheorghe Zamfir impreuna cu naiul sau magic imi poarta in acest moment gandurile, de la aforismul lui Valeriu Butulescu ``Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-l dea!``, catre``Femeia``, si tot ceea ce reprezinta ea, pentru acest Pamant.

Pe masa langa calculator, este uitata cheia de la masina, de ea este atasata un breloc care o reprezinta pe Fecioara Maria cu Pruncul in brate...

Ma gandesc la ceea ce a dat Maica omenirii, ceea ce ne-a dat noua Ea, si cat de mult ne-a iubit EL dandu-ne cel mai mare Dar pe care l-am putut primi vreodata!

Gandurile mele pleaca de la acest imens sacrificiu al Lor...

Pleaca de la Dragostea cu care si pe care Dumnezeu a pus-o in noi atunci cand ne-a creat, si vin pana aici.... in ziua de astazi 09 februarie 2012, zi in care aforismul mentionat ma zguduie....

Si ma zguduie rau.... mai ales ca realizez cu stupoare cat de mult adevar exista in aceasta fraza!!

DA!

Femeia din toate timpurile a facut imposibilul, pentru ceea ce i s-a cerut sau a avut impresia ca i se cere...

Si acum stau drept si judec stramb... sau invers, cum vreti... si intreb....

Cine este in masura sa ceara imposibilul unei femei??

http://corinastoica.blogspot.com/2010/04/
dear-malika-povestire-de-dragoste.html

Incerc sa gasesc macar un raspuns pertinent...

Cine??

Bineinteles ca primul care imi trece prin minte este copilul ei, apoi imediat barbatul pe care il iubeste, parintii, societatea, si.... incerc sa il inserez aici si pe Dumnezeu...pentru ca ar fi primul care ar fi indreptatit sa o faca.

Dar.... este un foarte mare DAR.... Dumnezeu nu ar face asa ceva!!!!

El nu a cerut imposibilul decat Fiului Sau, si asta pentru ca dragostea pe care Ne-o poarta este Imensa!

Daca Dumnezeu nu ar face asa ceva, de ce altcineva ar face-o?

Nimeni nu are dreptul sa o faca!

Imposibilul pe care o femeie il cauta si il gaseste, sau il produce atunci cand cautarea ei nu are succes, si il ofera celui caruia i l-a cerut, este Darul pe care ea la primit la venire, aici in viata aceasta si pe care cum-necum il pune la dispozitia acestuia!

Intotdeauna acest Imposibil este plin de cea mai mare si pura Iubire pe care o poti gasi vreodata, pe care cei mai multi dintre noi, si de cele mai multe ori, nu o recunoastem....

si totusi ....

Sunt convinsa ca o Femeie este capabila sa ofere aceasta Iubire, fara sa ii fie ceruta sub forma Imposibilului.... sau, si mai bine, poate sa o ofere fara sa ii fie ceruta!

Nu cereti imposibilul unei Femei....

Deschideti ochii bine si constientizati.....

Veti vedea ca oricum ea, prin natura fiintei ei , vi-l ofera fara sa il numeasca Imposibil, si mai ales fara sa il cereti !!!!

Nu pot! Imi pare rau!

2012-02-06T19:38:00.000+02:00

Ceea ce incerc sa fac in aceste ore este un pacat major fata de Spiritul meu!
Asa ceva nu pot face!
Nu pot sa il conving, ca ceea ce aud este adevarat!!!
Nu pot face asta atata timp cat el urla din toate puterile: FUGI!!!! EMILIA FUGIIIIII!
In schimb pot sa il conving, ca inca nu a venit timpul pentru ca ceea ce stim, sa se indeplineasca! Poate ca inca nu suntem pregatiti, pentru ceea ce urmeaza!
Asta este simplu de facut! Iar daca timpul inca nu a sosit, putem astepta! Abia ce ne-am imprietenit cu rabdarea, asa ca beneficiem din plin de dragostea ei!
Nu pot ramane in situatia aceasta!
Merg mai departe, pentru ca a sta sa imi conving Spiritul de ceva ce el stie mai bine decat mine, este un pacat major, si pe langa asta, imi provoc multa suferinta!
Am crezut ca nu exista NU POT, ci doar NU VREAU!
M-am inselat!
Viata mi-a aratat inca odata ca am multe de invatat si sunt pusa in fata faptului ca efectiv nu pot!
Nu pot face nimic! Sau doar sa stau intr-o suferinta continua... ceea ce nu imi mai permit!
Ceea ce am in acest moment este acel NIMIC dureros.....

Dupa - amiaza vietii

2012-02-05T12:56:00.000+02:00

https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/TyzdPHqJRaI/

AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

In ultimele zile, ghizii si ingerii mei au fost mai mult decat binevoitori cu mine!

Surprizele care mi-au fost scoase in cale, au fost monumentale!

Realizez cu bucurie ca imi sunt dizolvate toate frustrarile, pe care le dezvoltasem din cauza unor intrebari, carora nu le gasisem un raspuns satisfacator.

In urma cu cateva luni prietena mea draga, Adriana Petrescu, imi vorbea despre Ego...

Si se straduia din rasputeri sa ma faca sa inteleg ce este cu Egoul...

Eu in nimicnicia mea aveam impresia ca acest Ego, este de fapt o parte a Eului meu...

Acum am inteles, Eul este una, iar Egoul este alta, amandoi facand parte din mine...

Doar ca acum...

Stiu clar care este diferenta intre cei doi, si pentru ca sunt convinsa ca sunt persoane carora ceea ce am aflat eu le va fi folositor, m-am hotarat sa va impartasesc descoperirile care mi-au fost scoase in cale de minunatii mei calauzitori.

Intr-una dintre zilele geroase ale saptamanii ce tocmai se incheie, pentru ca am ajuns mai devreme acasa, framantandu-ma cu problemele stringente ale vietii de zi cu zi, cararora inca, nu le-am vazut rezolvarea, bantuind FB-ul, pe pagina Maestrului meu Dr. Ovidiu Dragos Argeseanu, gasesc un link catalogat de dansul ``super tare`` , ceea ce in momentul urmator, imi impinge curiozitatea spre a-l deschide...

Si asa incep vizionarea ``raspunsurilor mele``....

De unde sa incep......

Cu inceputul...

Nu! Mai bine cu sfarsitul, este mai interesant...

Asa ca: ``oriunde esti si de orice varsta, esti doar la un gand distanta ... sa iti schimbi viata!``

https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/TyzdPHqJRaI/

AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

Te trezesti intr-o zi, de dimineata, fara sa stii ca acea zi aduce cu ea `` momentul cuantic``, acel
moment foarte intens, surprinzator, prielnic si vesnic, moment in care incepi trecerea dinspre dimineata vietii catre dupa-amiaza vietii.
Momentul Schimbarii...

Schimbarea dinspre Ambitie inspre Sens..

Schimbare, careia la inceput te opui, nu stii ce este cu ea, de unde vine, si unde vrea sa ajunga, de ce se produce si unde se sfarseste...

In prima faza scara valorilor tale este crunt zdruncinata, intr-atat incat alte valori, decat cele pe care le cunosteai, le aparai, traiai dupa ele, si cu ele, sunt inlocuite incet, incet, sigur si pentru totdeauna de alte valori... cu totul si cu totul altele!!

Si nu reusesti sa intelegi care este sensul acestor framantari!

``De cele mai multe ori, nepregatiti, facem pasul catre dupa-miaza vietii. Mai rau decat atat, facem pasul cu presupunerea falsa ca adevarurile si idealurile noastre ne vor servi in continuare asa cum ar trebui. Nu putem trai in dupa-amiaza vietii, in acord cu programul din dimineata vietii.
Pentru ca ceea ce a fost grandios dimineata, va deveni minuscul seara.
Si ceea ce dimineata a fost adevarat, seara va deveni minciuna.``

Dimineata vietii...

De cele mai multe ori, este condusa de Ego...

Ego care ne identifica cu ``Ce am!? Ce fac!? Ce spun ceilalti despre mine!?``, ne invata ca: `` sunt separat de toti ceilalti, sunt separat de tot ceea ce imi lipseste`` si mai ales, un lucru foare grav ``sunt separat de Dumnezeu``.

https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/

TyzdPHqJRaI/AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/

w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

Separatie...

Daca constientizam ca venim dintr-o singura Sursa, din Dumnezeu, ca Ea, creeaza totul si ca totul vine din Ea....
Daca constientizam ca aceasta Sursa salasuieste in noi, atunci trebuie sa existe si in orice avem impresia ca lipseste din viata noastra.

Daca constientizam acest lucru, realizezam ca suntem deja conectati in Spirit, si ca doar trebuie sa aducem totul pe calea Sa.

Byron Katie: `` Sa crezi ca ai nevoie de ceea ce nu ai, este definitia nebuniei.``

Lao Tzu in Tao Te Ching spune `` Tao (Dumnezeu) nu face nimic, si totusi nu lasa nimic nefacut!``

Problema este ca nu stim cu adevarat cum sa ne mutam in `etapa cu sens` a vietii noastre.

Nu stim exact daca raspunsurile intrebarilor noastre vin de la Ego sau de la Eul Superior. In aceasta perioada de schimbare, ne chinuie din interior intrebari a caror raspuns nu dorim sa il gresim....

Stim cate ceva... nu stim nimic concret... cautam febril raspunsurile corecte...

Si totusi... sa ne amintim ca ``totul in Univers, trebuie sa fie ca acela de unde a venit``.

Raspunsul venit din Eul Superior la ``cine? ce? cum?``, este Binecuvantarea!

Astfel Ambitia se transforma in Sens si ajungi intr-un punct in viata ta, de unde incepi sa fii ghidat de ceva care este mult mai mare decat tine. Trebuie doar sa te analizezi, sa ramai acolo, sa ramai conectat cu Dumnezeu, si astfel `etapa cu sens` a vietii tale va prelua stacheta!

Si odata ce treci spre dupa-amiaza vietii tale, este imposibil sa te intorci.

Se spune ca atunci cand ai incredere in tine, ai incredere tocmai in ceea ce te-a creat!

Este acolo sa ne spuna cine suntem si care este menirea noastra!

Exista vreun scop pentru Ego?

Pur si simplu nu merita sa il aperi!

Egoul este Sinele fals!
Si cand il aperi, aperi o iluzie!

Daca vrei sa vezi usile deschizandu-se in viata ta, detaseaza-te de ceea ce spune Egoul tau si permite-ti tie insuti sa traiesti din acest loc divin numit Spirit.

https://lh6.googleusercontent.com/-H2Criam5RI8/

TyzdPHqJRaI/AAAAAAAAwOI/EWXoDC0qhE4/

w389-h260-k/Sun_Photo_27.jpg

Mesajele diminetii, ale Egoului, sunt despre ceea ce poti, si ceea ce nu poti sa faci, despre cum te defineste societatea…

Scara de valori a unui barbat in dimineata vietii, dupa anumite studii, are urmatoarele cinci valori: BANII, cum sa faca bani, cum sa ii pastreze... AVENTURA, distractia, adrenalina… Sa REALIZAZE tot feluri de lucruri… Sa SIMTA placere… Sa fie RESPECTAT.

O femeie in dimineata vietii, tot dupa aceleasi studii, are prinse urmatoarele in scara valorilor : FAMILIA… O senzatie de INDEPENDENTA… CARIERA … Incadrarea in SABLON… Sa fie ATRACTIVA… ``toate valorile mele depind de faptul cum arat``

Odata cu schimbarea incepi sa traiesti clipa, avand incredere unde te va duce Sursa ta.

Incepi sa te detasezi de rezultate. Aceasta separare iti permite sa nu te mai lupti mereu si permite lucrurilor doar sa vina la tine.

Nu mai esti persoana care face lucrurile sa se intample, ci le permiti sa apara.

Atunci, lupta a disparut!

Realizezi ca nu esti aici ca sa fortezi viata, sa faci o lupta eterna din ea, esti aici pentru a te bucura, si pentru a trai in pace.

Cam asta se intampla, cand esti in dupa-amiaza vietii.

Mesajele dupa-amiezii sunt despre conectarea cu o energie care raspunde de tot ceea ce exista in Univers.

Astfel scara valorilor pentru un barbat trecut in dupa-amiaza vietii, arata cam asa: Spiritualitatea… Pacea personala… Familia… Voia lui Dumnezeu… Onestitatea…

Iar pentru o femeie, cam asa: Propria dezvoltare personala… Respectul de sine… Spiritualitatea… Fericirea… Iertarea…

Sa traim virtutiile vietii, este tot ceea ce avem nevoie sa facem!

Dupa Lao Tzu virtutiile vietii sunt:

- Reverenta in fata vietii, respectul.
- Sinceritatea, adica nimic mai mult decat onestitate.
- Amabilitatea, se manifesta ca si bunavointa in vietile noastre.
- Oferirea ajutorului, care se manifesta ca servire.

Exista ceva foarte profund in noi, care vrea sa se simta implinit, care vrea sa stie ca ``viata mea a facut o diferenta``, ca ``am parasit aceasta planeta pe care am trait, mai bine decat atunci cand am sosit``. Vrea sa stie ca ``viata cuiva a fost in mod profund atinsa, datorita existentei mele``.
Pentru a sintetiza virtutiile, Dr. Dyre aminteste de spusele lui Iisus: ``Daca vrei sa fii ca Mine, stiind ca noi doi suntem asemanatori, Eu te voi ajuta. Daca vrei sa fii diferit de Mine, voi astepta.... pana cand te vei razgandi!`` (in cap. ``Fapte``), si il citeaza pe Hafiz: ``Chiar si dupa tot acest timp, Soarele niciodata nu ii spune Pamantului : Imi esti dator!``

O iubire ca aceasta ilumineaza o lume intreaga!

De ce trebuie sa murim pentru a intelege?

Trebuie sa fim capabili sa intelegem cat timp suntem aici!!

Sursa acestui articol este ``DE LA AMBITIE, LA SENS - DESCOPERIND SENSUL VIETII TALE``, filmul in care Dr. DYER ne vorbeste despre sensul vietii.

De ce?

2012-01-31T00:58:00.002+02:00

De ce?
O intrebare care este pe buzele tuturor, - mai ales pe buzele mele - si nu doar in ultima perioada!
O intrebare uzitata oriunde, oricand, si in orice domeniu al vietii noastre!
Fara aceasta intrebare si raspunsul ei, ceva la nivelul creierului nostru nu functioneaza corect...
Hmmm ....
DA!!!
Logica, de care avem atat de multa nevoie, nu isi poate exercita dictatura!!
Ne intrebam... iar si iar, la nesfarsit...
Si culmea, doar atunci cand exista probleme....
Ok!... exista si exceptii... rare, cei drept, dar atunci cand exista probleme, de regula....
Intrebam... in stanga, in dreapta, ne intrebam .... sau, intrebam Divinitatea....

De ce??
De ce... am pierdut... un prieten, sau pe cineva drag, un bun, o afacere, bani, un statut, ... si multe altele....?
De ce... nu se rezolva o situatie... ?
De ce... sunt impiedicat in a-mi atinge scopurile....?
De ce... ma iubeste?

Si te tot intrebi!
Raspunsul nu il primesti niciodata, de acolo, de unde logica ta, se asteapta sa apara!
Doar este o intrebare a Logicii, raspunsul asteptat trebuie sa fie pe masura!!
Si culmea raspunsul nu vine de unde este asteptat, si nici la momentul la care, fara el ai impresia ca nu mai poti respira!
Ups..... se poate intampla, ca niciodata sa nu primesti raspuns la aceasta intrebare......!!!

Totusi....
Undeva in interiorul nostru constientizam ca aceasta intrebare, este o intrebare TABU!
Este o intrebare... vom spune!
Intr-adevar, este o intrebare!
Doar ca este o intrebare, care nu este permisa!

Pentru ca raspunsul acestei intrebari, exista in noi si trebuie doar simtit!!!
Tot ceea ce experimentam, rau sau bine, experiente, in urma carora ne intrebam ``DE CE?``, au un singur raspuns:
Aceasta este Viata Mea!
SUNT IN VIATA ACUM, AICI, PE PAMANT!!

Nu te intreba!
Este purificarea Spiritului tau!
Purificare prin oameni, boala, sau moarte!
De tine depinde, cat de repede intelegi ceea ce se intampla in tine, cu tine si in jurul tau!
De cat de repede iti inveti lectia, de cat de repede elimini agresivitatea din tine si din afara ta, de cat de repede distrugi atasamentele, care, apropo, nu sunt permise niciodata!
Multumeste pentru tot ceea ce traiesti!
Si nu uita doua lucururi esentiale:
ORICE S-AR INTAMPLA, PASTREAZA IUBIREA DIVINA!!!
si
IN FATA LUI DUMNEZEU, NU ESTE NIMENI VINOVAT!

ROMANIA ASTAZI!

2012-01-18T08:48:00.002+02:00

Stau si ma uit in jur...

Pe o parte ma bucur... Sau mai bine spus un ochi rade, altul plange!

Eram copil in `89... aveam 13 -14 ani, imi aduc aminte perfect de momentul in care, in oraselul din care vin, oamenii strigau fericiti pe strada: `` A fugit Ceausescu!!``

Eu si prietena mea doar ce iesisem de la un film si stateam in fata cinematografului consternate : ``Oare este adevarat?`` Nu imi venea sa cred!

Teroarea urmatorului meu gand a fost: ``Cand se va intoarce Ceausescu, va fi vai si amar de noi!``

Si chiar asa este!!!

Apoi zilele au trecut... Ceausescu a fost omorat, iar eu mi-am continuat copilaria linistita... atat cat a fost posibil...

Eram mandra de tara mea!

Visam ca de acum inainte, totul va fi ca in America!

Aveam tot ceea ce ne trebuia ca sa traim ca si acolo!

Apoi a inceput nebunia, s-a vindut totul, s-a fura tot ceea ce se putea fura...,

Ne-au mintit de atunci, pana acum...

Astazi stau si ma rog : Doame! Fa ceva pentru acest popor! Da-ne un semn, sa stim ce trebuie sa facem!

Am impresia ca ne invartim intr-un cerc!

Nu pot fi alaturi de cei de la PSD, si acolitii lor! Nu pot uita ca ei au dat startul acelor ``minunate acte de comert`` in care tara mea a fost vanduta bucatata, cu bucata! Nu pot uita ca ei au fost primii care au uitat de rusine, si au furat tot ceea ce a fost de furat, de la bani pana la onoarea noastra!

Dar, nu pot fi alaturi nici de PDL, cei care astazi, cica ne conduc!

NE CONDUC ... CATRE CE NE CONDUC???!!

Suntem in dezastru! Nu mai au catre ce sa ne conduca!

Oamenii vor sa munceasca!!

Oamenii vor sa traiasca decent!!

Oamenii vor sa zambeasca din nou!!

Cum ar putea face asta, astazi????!!!

Nu vreau sa insiruiesc acum motivele pentru care NOI, OAMENII, din aceasta tarisoara, Romania, nu mai putem face NIMIC!

Dupa 20 de ani de ``America``, suntem liberi, de a nu face nimic!!

Clar este faptul ca, NU MAI PUTEM RESPIRA!!

Nu mai putem respira, nu ne mai este permis sa respiram, pentru ca nu mai avem cu ce sa platim aerul pe care il respiram! AER atat de necesar, PENTRU A EXISTA!!!

Vreau doar sa spun ca sunt din nou consternata!

Dintre toti cei care astazi sunt acolo in Parlamentul Romaniei, eu personal nu pot numi o singura persoana, pe care mi-o doresc in fruntea noastra!

Nu stiu catre cine sa imi indrept privirea...

Instinctul meu de supravietuire are nevoie sa se agate de o micuta lumina.... chiar daca este luminita de la capatul tunelului... AM NEVOIE DE EA!

Si totusi... faptul ca miile de oameni sunt acolo in strada, in toata tara, si cu ultima suflare PLATITA cu varf si indesat, isi cer drepturile, ma face sa sper ca de nicaieri vor aparea acei oameni care stiu sa faca lucurile asa cum trebuie facute! Pentru ca sunt convinsa ca acesti oameni, exista! Le trebuie doar curaj!!

Iar noi suntem acolo pentru a-i incuraja!!

LA MULTI ANI!!!

2011-12-31T11:14:00.000+02:00

Un an minunat, cu tot ceea ce va doriti, alaturi de cei dragi!

Cuvantul....

2011-12-30T00:44:00.002+02:00

https://plus.google.com/u/0/photos/105228323457033543279

/albums/5662645255271312113

Cuvantul fara lumina, nu reprezinta nimic!
Lumina cuvantului inalta simturile la ceruri, unde ele sunt binecuvantate, si apoi coborate in inima, acolo unde le este locul!

Simturile... Al saselea simt.... Interiorul.... De undeva, de acolo... ceva, sau cineva, ne trage de maneca intotdeauna...
Doar ca noi, suntem foarte ocupati si nu avem timp.... sa simtim...
Noi.... noi, doar auzim, ne place sa auzim.... sa auzim cuvinte... cuvinte goale, fara lumina!
Nu stim sa facem diferenta....

Ce sunt cuvintele fara lumina...??!!
Sunt acele cuvinte, care la auzul lor, de regula, orgoliul este satisfacut - exista si exceptii care intaresc regula!
Sunt acele cuvinte, pe care dorim a le auzi, pe care le cerem, si care ajung la noi, datorita insistentei noastre, insistenta manifestata in mod constient, sau inconsitent... DAR, sunt cerute de noi!
Sunt acele cuvinte care dor, care mai devreme sau mai tarziu, ataca stima de sine, si care prin lovitura aplicata duc la o lunga suferinta!

Acest gen de cuvinte, sunt intotdeauna semnalizate... STOP!
Semaforul... se aprinde culoarea rosie, a interiorului nostru, si ar trebui sa ne oprim din ascultat.... dar noi, pentru ca suntem avizi sa auzim, fortam galbenul si trecem mai mereu pe rosu!

Lumina cuvantului....
Atunci cand cuvintele sunt luminate, interiorul tau semnalizeaza culoarea verde.
Tu stii!!
Aceste cuvinte se transforma instant intr-un ghem de simtaminte, care intregesc lumina ta interiora!
Simtaminte care, odata ajunse in inima ta, raman acolo, pentru ca ele te fac sa traiesti intr-un mod pe care nu il poti uita niciodata!
Mod de a te simti .... hmmmm... stare care iti alimenteaza ca si o baterie, Viata!
Acel fel de a simti, fara de care nu putem trai impacati cu noi insine, si cu ceea ce ne inconjoara!
Lumina cuvantului....
Ceea ce insoteste un asemenea cuvant, de fapt, este IUBIREA.
Iubirea pe care, cel care ti-l adreseaza, o pune in el!
Iubirea face diferenta intre cuvantul luminat si cuvantul searbad!

Iubirea.... vindeca cuvantul....

1 DECEMBRIE... Sarbatoarea originilor

2011-12-01T09:29:00.001+02:00

LA MULTI ANI!

In aceasta dimineata m-am trezit cu gandul la sarbatoare, este 1 Decembrie...
Soarele bland, inca, mangaie cu razele sale aproape inghetate, pamantul acestei tari minunate, numita astazi ROMANIA.
Astazi este ziua Ta!
In primul moment al diminetii, sentimentul de sarbatoare mi-a umplut inima de bucurie!
Apoi deschizand ochii, aducandu-mi aminte de problemele noastre, ale tuturor.... deschizand site-urile de socializare, si fiind lovita de un partiotism nemaintalnit in restul anului, ma cuprinde o amaraciune, pe care inca incerc sa o sterg din imima mea!
In aceasta primavaratica zi de Decembrie - copacii au imugurit..... Dumnezeu se chinuie sa ne atraga atentia!- in care toata Romania ar trebui sa sarbatoreasca LIBERTATEA, nu gasesc nimic.... un carlig... ceva.... Desi instinctul meu de supravietuire este foarte puternic, astazi gandindu-ma la tara mea, la noi ca si popor, nu gasesc in ce sa ma ancorez!
Este foarte grav!
As vrea sa fac atatea pentru Ea!
Dar nu pot singura!
Sunt constienta ca schimbarea la care visam toti, Libertatea pentru care au murit intr-un timp atat de lung, atat de multi oameni, exista in noi! Ne-a fost transmisa genetic!
Trebuie doar sa ne amintim, si mai ales trebuie sa incepem sa facem ``ceva`` pentru noi, pentru copii nostrii, pentru familia noastra....
Apoi atunci cand fiecare individ si-a facut datoria fata de familia lui, sunt convinsa, ca si societatea mult dorita de strabunii nostrii, va reinvia!
Totul pleaca de la individ, de la unitate!
Unul, care cuprinde Totul!
Nu pot accepta ideea sacrificiului lor inutil!
Nu pot accepta faptul ca ne-a fost furat zambetul, de pe buzele copiilor nostrii!
Nu pot accepta faptul ca ne-au fost furate visurile atator oameni imbatraniti inainte de vreme, oameni pe care ii numim batrani, oamneni care nu au fost ``tineri`` niciodata!
Despre noi nu mai vorbim, este inutil, noua ne-a ramas doar masca, care nici macar frumoasa nu este, pe care o purtam, atunci cand ne chinuim sa le spunem copiilor nostrii, cine suntem, de unde venim, care sunt valorile noastre, si tot ceea ce consideram ca este nevoie pentru ca drumul lor in aceasta existenta, sa fie asa cum si-au dorit cei care s-au sacrificat pentru noi, de-a lungul veacurilor!
Nu stiu cat vom reusi sa le sadim in structuri valorile corecte, pentru ca multe dintre aceste valori au ramas in urma, undeva pe drumul anevoios pe care l-a strabatut aceasta natiune!
Dar, pentru ca intotdeauna exista un ``dar`` ... Sunt convinsa ca suntem un popor iubit de Dumnezeu!
Si sunt convinsa ca la un moment dat ceva , ceva se va intampla... iar undeva in viitorul apropiat... Poporul Roman, poporul care se trage dintre cei mai ``vechi``, va fi trezit!
Nu stiu cum, nu stiu cand, sau de cine!
Stiu doar de ce!
Fiecare individ care formeaza acest popor, va sti cine este, de unde vine, si care ii sunt valorile corecte!
Atunci existenta noastra va fi asa cum visam astazi!
Si toate acestea, pentru ca Dumnezeu, inca ne iubeste!
Imi doresc sa traiesc acea zi, in care, nimic nu imi va umbri memoria strabunilor mei, pe care astazi de 1 Decembrie, o sarabatoresc!
La Multi Ani, tuturor romanilor!

Inima

2011-11-05T03:33:00.001+02:00

Atat de mut timp a trecut, de cand nu am mai coborat din emisfera crebrala, incat am uitat cum este sa traiesti, altfel, decat in mod logic!
Toate bune si frumoase... pana aici.
Dar, atunci cand esti pus in fata propriei tale inimi, cand iti este cerut sa alungi toate gandurile, care bantuie prin mintea ta.... si mai ales, reusesti sa ajungi in momentul, in care, este liniste in capul tau.... ceva fantastic, se intampla!!!
Traim in propria realitate, alaturi de un adevar relativ, creat de minunatul nostru partener, Creierul!
Acolo totul este gri!
Da, gri!
Intotdeauna ceva nu merge asa cum iti doresti, intotdeauna sunt piedici, sau numiti-le cum doriti, dar niciodata nu se intampla ca in jurul nostru sa fie doar alb! Ca am intalni si negrul.... nu ar fi o problema, am sti cum jucam... in alb si negru...
Insa, acel gri al zorilor de zi, care ne blocheaza prima respiratie constienta, ne face sa cautam in toate partile o scapare!
Alb!
Lumina!
Liniste!

Cobori in inima!
Iti este teama de ceea ce vei gasi acolo!
Atat de teama..... prima reactie, este...... Fuuugi!
Si fugi atat de tare, incat in urma ta, raman doar nori de praf!!
Cand ai obosit din cauza efortului depus, cand ai obosit, de a fugi, de a te ascunde, te asezi pe o bordura pentru a te odihni... capul tau este greu, asa ca dupa o betie crunta, totul se invarte in jurul tau, respiri sacadat..., iti sprijini capul in palme, si realizezi ca nu ai scapat!
Inima ta, este tot acolo, doar ca acum bate mult mai tare! Iti sare din piept, rugandu-te sa te opresti, sa stai sa o asculti! Sa o asculti macar o clipa!
Dar, noi ... NU, si NU! Poate alta data!!!
Ferice de cel care se opreste la timp, si isi asculta Inima!
Eu nu sustin ca m-am oprit la timp! Spun doar ca m-am oprit, si...
Atunci cand, mintea mea a tacut, goala fiind, de toate gandurile care ma bantuiau, de foarte multa vreme, cand am reusit sa intru in inima mea.... surprise!!!!
Ceea ce ma asteptam sa infrunt, este efectiv sters!
Ma intreb: De ce, am intarziat atat de mult??!!
Tatal meu..., mama mea...., fostul sot..., prietenii mei..., asa zisul meu iubit..., si multe altele..., toate sunt departe, acolo sus, in mintea mea, si atat!
In inima, am gasit bucuria copilului meu drag! Bucurie, care intotdeauna mi-a amintit, cat de mult ma iubeste, si cat de mult il iubesc!
Si am mai gasit in inima..... o mare surpriza! Atat de mare incat, acum, mi-am premis, pentru ultima oara, - asta este o promisiune facuta mie- sa o pun sub lupa necrutatoare a creierului meu!
Am intors-o pe toate partile, am sucit-o, am rasucit-o, si dupa toata aceasta minutioasa cercetare....
Concluzionez: desi, ceea ce se intampla, pare ireal, desi toata logica imi urla in cap ``opreste-te``, desi auspiciile nu sunt tocmai favorabile....

Totusi Inima mea s-a indragostit!

Oare de ce ma mir?
In Inima nu puteam, sa gasesc altceva, decat Iubire!
Si am gasit!
Am gasit.... iubirea pura pentru copilul meu, si am mai gasit, iubirea mea, pentru un om care merita sa fie iubit, pentru tot ceea ce reprezinta el in inima mea, si nu numai... Merita sa fie iubit neconditionat!

.... si era atat de aprope!

.... daca lasam inima sa conduca, si creierul sa execute, griul devine alb! Asta este o alta poveste!

Razbel....

2011-11-04T00:07:00.002+02:00

Deci, aia Nu!
Ailalta.... Nici atat!
Hmmmm ....
Stiu de unde vine.... si mai stiu unde se duce!
Doar ce a plecat, si ma simt.... cuminte!!
Parca nici nu a fost!!!
Acum este devreme, dar maine poate fi prea tarziu!
Asta este .....
Dansam Katyusha!!

Decizia!

2011-10-28T14:41:00.000+03:00

Cand te trezesti dimineata, in fata unor decizii pe care le amani, de mai mult timp... insa acum nu mai poti amana… sau in fata unora, venite peste noapte... la care, trebuie sa reactionezi imediat, altfel, dreptul tau la viitor, este influentat de Nehotarare... atunci, singurul lucru care iti ramane de facut este sa te rogi: Doamne, Te rog, am nevoie de ajutorul Tau, de semnele Tale, pentru ca ceea ce voi decide, sa fie in concordanta perfecta cu Voia Ta!

As traduce cam asa: Am liberul arbitru, sunt pus in fata faptului, ca trebuie sa il folosesc acum, si nicidecum mai tarziu!

Dar… totusi… Cum sa il folosesc, in asa fel incat, sa nu gresesc?

Te uiti in interiorul tau… Cauti… Scormonesti… Nu este nimic la suprafata… Ar fi mult prea simplu… Iar cauti…

Si in coltul cel mai mic, in care nu gandeai ca vei gasi ceva, caruia, nu i-ai dat prea mare importanta, gasesti un ajutor, un semn... Un semn micut, care te ancoreaza de El!

Eehhhe, dar Neincrederea se posteaza in fata ta, si face tot ceea ce ii sta in putinta, sa te influenteze! Nu vezi ca nu este posibil asa ceva? Cum poti crede asta? Este prea frumos, si prea simplu, sa fie adevarat! Cine esti tu, sa primesti un asemenea dar? Totusi?! Nu se poate!

Si uite asa, de cele mai multe ori, cadem in propria noastra capcana!! Spun lucrul acesta pentru ca Neincrederea si Nehotararea, vin din noi, nu din afara noastra! Cazand in aceasta capcana pacatuim fata de propriul nostru Spirit!

Si totusi! Atunci cand deschizi ochii, cand nu ignori semnul gasit, cand iti aduci aminte ca Doamne Doamne, ne iubeste pe toti la fel, si toti venim cu aceeasi sansa, toti primim absolut tot ceea ce este necesar, pentru a face fata propriilor noastre lectii de viata, lucrurile se simplifica!

Simplitatea, sta in puterea noastra de A CREDE!

Atunci, cand totul este simpul, cand credinta isi face numarul, cand Voia Lui este infaptuita, ceea ai facut pentru aceasta minunata realizare, ti se pare infim, pe langa sentimentul de liniste, si de impacare cu Sinele, pe care il primesti in schimb!

Stiu, de multe ori aceasta minunata realizare sacrifica, cel putin asa percepem noi in prima secunda, sacrifica iubiri, prietenii, colegialitati, si tot felul de legaturi dintre noi, care sunt dizolvate de decizia de a face Voia Lui! Si totul, pentru ca noi uitam, de propriul destin, de propria lectie, destin pe care am venit sa il petrecem, lectie pe care am venit sa o invatam. Uitam ca aceste legaturi, sunt canalele, prin care se scurge toata informatia necesara, pentru ca lectia sa fie bine invatata!

Dumnezeu lucreaza prin oameni, pentru oameni!

Tu, fiind constient, de ceea ce iti doresti sa faci, intelegi ca, lectia celui din fata ta va fi insusita, desi, poate, acum, el nu intelege... totusi… candva, undeva, in timp, in spatiu, isi va aminti de binele pe care i l-ai facut! De faptul ca ti-ai tinut promisiunea facuta, inainte de a ajunge in aceasta viata, atunci cand te-a rugat sa il ajuti pentru a-si invata lectia, pentru a evoula!

Fenomenal, este sentimentul cand, cel din fata ta, intelege imediat ceea ce se intampla, iar discutia purtata impreuna pe marginea subiectului, iti bucura sufletul, pentru ajutorul pe care i l-ai dat!

Chiar daca cel din fata ta realizeaza, chiar daca nu realizeaza, decizia de a face Voia Lui, este acceptata in unanimitate, inainte de a ne naste!

Acestea fiind spuse, dupa parerea mea, constientizarea acestei decizii, te propulseaza acolo unde visezi sa ajungi. Totul, pentru ca visul, este de fapt, dimensiunea cu care ne dorim sa unim propria realitate!!!!

Copii!

2011-10-18T16:25:00.004+03:00

Te uiti la ei... si nu iti vine sa crezi ca sunt singuri!
Unul dintre ei este parasit aici, iar celalat este singur deoarece familia lui, nu isi permite sa plateasca spitalizarea, are ceva peste de 3 ani...
Cel de trei ani, Ionut, are niste ochi superbi, plange intr-una ``mama, mama``, iar cel micut de un an, cel parasit, ar manca si pietre.. Infirmierele si asistentele le tin loc de mama, de familie. Ionut a primit o jucarie de la o doamna asistenta! Bucuria din ochii lui, este fara margini, spunea : Uite, jucaria! Este a mea!
In seara in care am ajuns acolo, amandoi plangeau foarte tare. Eu nestiind ce este cu ei, am incercat sa ii impac. L-am pus pe Ionut in patul nostru, sa se joace cu Matei, iar pe cel mic l-am luat in brate, sa il fac sa taca.... S-au linistit amandoi, apoi au primit mancare, au fost schimbati, iar pana dimineata nu am mai stiut de existenta lor in salon.

Ionut este un copil care stie sa se ceara la baie, cere mancare, chiar mananca singur, cel mic se uita in jurul lui si nu intelege ce este cu el... Atat de multa agitatie in jur, incat si eu am fost debusolata, ce sa mai vorbim despre acesti copii, singuri!
Vreau sa va spun despre grija cu care personalul spitalului se ocupa de ei... Doar atat: Impresionant!
Vreau sa va vorbesc despre recunostiinta cu care acesi copii asteapta fiecare masa, fiecare vorba buna care le este adresata, fiecare gest, fiecare privire.... Doar atat: Impresionant!
Vreau sa va vorbesc despre disperarea, cu care s-a agatat copilul meu de mine, cand a inteles, ce inseamna sa fii un copil parasit! Doar atat : Impresionant!
Vreau sa va vorbesc, despre opamenii care, chiar ar putea aduce o raza de soare in ochisorii acestor copii, dar care prefera sa ingrijeasca, animale... Nu mi-o luati in nume de rau! Eu, chiar iubesc animalele! Dar daca, cineva are timp, si dispozitie sa iubeasca pana la disperare un caine, de exemplu, poate printr-un dar, sau o vorba buna, o mangaiere, un gest... oricat de mic, poate lumina macar o singura ora, din viata acestor copii!

Avem o problema mare, cu cainii fara stapan...
Dar, avem o problema URIASA, cu copii abandonati!
Nu stiu ce am putea face, dar cu siguranta trebuie sa facem ceva! La nivel de individ! Pentru ca, daca, stam si asteptam ca statul sa faca ceva.... Vom astepta mult si bine!!! Orice schimbare intr-o societate, dupa parerea mea, incepe de la schimbarea pe care fiecare individ o face in propria-i viata!
Veti spune: suntem sarci, suntem nefericiti, suntem defavorizati in comparatie cu orice popor din Europa, nu avem de nici unele.... si multe altele.. Da, asa este! In cea mai mare parte, aveti dreptate!!
Dar, noi avem ceea ce nu au altii....
Avem vointa!! Atunci cand ne dorim ceva..... Chiar putem!

Asistenta: `` Ionut, ai fost cuminte?``
Ionut: ``Daaaa!``
Matei: ``Doamna doctor, au fost cuminti amandoi, putem sa ii ducem acasa?``

Asta ar face un copil de 5 ani....

Visul...

2011-10-12T17:19:00.002+03:00

Vine un moment in viata, in care desi, tu consideri ca ai facut tot ceea ce se putea face, pentru ca cel mai frumos vis al tau sa se indeplineasca, constati ca nu totul depinde de tine!
Intr-adevar din acel vis fac parte mai multe suflete, problema este ca, visul este doar al tau, nu si al celor pe care i-ai implicat in el!
Atunci cand frumosul vis, se destrama, ramane un gol in suflet, si nu numai!
Viata ta este construita in jurul acelui vis, doar este cel mai frumos vis al tau, nu?
In timpul in care traiai cu minunatul vis in fata ochilor, ceea ce era in jurul tau nu mai conta!
Acum cand totul in jurul tau se naruie, cand nu mai stii in ce parte sa o iei, constati cu stupoare ca... poate totusi ai gresit!
Poate... este doar o impresie, ceva de care sa te agati, pentru a merge ma departe... Ai face orice sa gasesti acel ceva care sa te ajute, inclusiv sa te agati de o greseala imaginara, pentru ca sa reusesti intr-un anumit mod sa iti justifici esecul!
Pentru ca noi oamenii, cautam in mod repetat sa ne justificam esecurile, si nu numai! Facem acest lucru, din cauza ego-ului, pentru ca el sa fie multumit, desi suntem constienti ca acesta va cauta o portita de-a iesi deasupra...
Dar nu de satisfacerea ego-ului, avem nevoie! Avem nevoie sa intelegem ca a fost doar un vis, si mai important a fost un vis, in care nu am fost singuri. In acest caz, daca acest vis nu a fost impartasit, nu avea cum sa se indeplineasca! Este greu de acceptat acest lucru, dar cred ca este cel mai corect mod de a justifica un esec! Pentru ca de fapt, atunci cand ai dat tot ceea ce puteai sa dai, nu aveai cum sa gresesti!
Deci, nu vorbim despre greseli....
Si nu vorbim despre greseli in iubire!
In iubire, doar iubesti, nu ai cum sa gresesti!
Atunci cand dintr-un motiv sau altul povestea de iubire se sfarseste, nu este neaparat nevoie sa fie vina ta, si se poate intampla ca nici, vina celeilalte parti...
Se poate intampla, sa nu fie si atat!
Motivele... Atunci cand stam sa cautam motivele, atunci incepe calvarul!
De ce? Unde? Cand? Cum? Si o multitudine de astfel de intrebari, care incep sa iti stapaneasca mintea, incep sa iti stapaneasca sufletul!
Recunosc, ca am plans mult in zilele acestea!
Recunosc, ca am incercat sa gasesc greseala!
Recunosc, ca am incercat sa imi satisfac ego-ul!
Recunosc, ca am incercat sa imi urasc propriul vis!

Recunosc, ca desi nu imi mai gaseam drumul, mi-am deschis ochii!

Ajunsa in acest punct, cu ochii deschisi si cu durere in inima, am decis sa merg mai departe!
Am decis, sa nu imi omor visul, pentru ca a fost cel mai frumos vis al vietii mele!
Am inteles, ca pot dansa si singura, in viata, am inteles ca Victoria (http://vladuemilia.blogspot.com/2011/08/am-ales-eu-pentru-amandoi-si-am-ales-ca.html) avea dreptate, iar decizia ei de atunci a fost cea corecta!
Am inteles, ca ceea ce a trebuit sa se intample in viata aceasta s-a intamplat, iar restul va continua in vietile viitoare!
Am inteles, ca ar trebui sa fiu fericita, pentru ca stiu care imi este sufletul pereche, pentru ca l-am intalnit, si pentru ca ne-am iubit!
Am inteles, ca putini oameni au asemenea privilegiu in viata!
Am inteles, ca desi acum durerea este mare, voi trece peste ea, iar visul meu ramane cu mine, la mine, si atunci cand, dorul de El ma va arde, voi avea sa il gasesc intotdeauna acolo, in Visul meu!

Cu drag, pentru sufletul meu pereche!

Scriu...

2011-10-09T13:42:00.002+03:00

Scriu pentru ca, este singurul lucru care ma ajuta sa imi pastrez mintea limpede, printre bombele care cad in viata mea!
Scriu pentru ca, cineva din spatele meu ma impinge sa o fac!
Scriu pentru ca, prin scris cred, eu , reusesc sa imi exprim mai usor trairile!
Scriu pentru ca, este singura actiune care este doar a mea!
Scriu pentru ca, am ceva de spus!
Scriu pentru ca, astfel imi pastrez vie legatura cu Spiritul meu!
Scriu pentru ca, atunci cand recitesc ceea ce am scris, ma inteleg mult mai bine! Imi inteleg frustrarile, nelinistile, temerile, bucuriile, iubirea!
Scriu pentru ca, poate cineva, undeva, are nevoie de un semn, si poate il gaseste in scrierile mele!
Scriu pentru mine, pentru voi, si pentru noi!
Cu toata dragostea!

Va multumesc!

Papusa

2011-10-08T14:55:00.003+03:00

A venit toama!
Aerul rece de afara, ii aduce aminte de casa! Acolo toamna este atat de roscata! Totul in jur este ruginiu!

Nu de mult a fost cosita ultima iarba din acest an! Miosul ierbii proaspat cosite, o chiniue, cu amintiriile pe care i le trezeste....
Dar, inima ei poate sa ajunga acolo!
Si atunci dorul de casa, o face sa lacrimeze...

Sta cuminte in locul in care a fost pusa!
Are atat de multe povestit...
A fost candva pusa in situatia de a alege! A stat... s-a framantat, a ras, a plans, a analizat problema pe toate partile si...
Ea nu si-a dorit niciodata sa faca o asemenea alegere!

In seara aceea a ales....

A avut de ales intre Ea si restul lumii!

A fost prima oara in viata ei cand s-a pus pe primul loc!

A fost prima oara, cand a realizat ca, desi, in viziunea ei nu concepea decat ca... NU VREAU, a aflat ca exista, si NU POT!

Atunci ea a vazut ca NU POATE sa devina doar o optiune, pentru ca a lasat ca dragostea ai sa fie o prioritate!

Nu a renuntat! Nu, nu a renuntat!

Doar si-a modificat prioritatile!

Acum prioritatea de pe locul intai, este dansul!

Frapant este faptul ca alegerea pe care a facut-o, desi i-a incremenit actiunile, ii permite sa danseze iar, si iar....

Iubitule! Dansam?

2011-10-07T01:56:00.001+03:00

Desi, rochia albastra cu trena lunga m-ar impiedica sa spun DA, acestui minunat vals, totusi nu pot!
Asa ca, ma inchin, imi i-au trena in mana si ma apropii tremuratoare de tine!
Bratul tau puternic, ma cuprinde si ma apropie de tine... Parfumul tau ma innebuneste!
In capul meu bantuie tot felul de ganduri....
Ma voi impiedica! Trena este prea lunga... de ce am insistat sa ii pastrez lungimea?! Vezi, Emilia?! Daca nu asculti niciodata de nimeni?! Ce bine ar fi fost daca optai pentru rochia rosie, cea fara trena.... ! Off! Sunt caraghioasa!
Si tu esti atat de frumos! Fracul tau este impecabil! Iar atitudinea ta ma copleseste!
Imi spotesti: Sunt aici!
Eu...
Si incepe....
Imi cauti privirea!
In acest moment privirile noastre s-au intalnit!
Muzica a inceput!
Inima imi bate nebuneste!
Pasii mei te urmeaza fara nici un fel de efort! Stii exact care este urmatorul pas! Ne contopim pe ritmul minunat al acestui vals! Sunt un fulg! Zbor!
Tot ce este in jurul nostru a disparut!
Sunetul muzicii, ochii tai si bratele tale.... atat doar conteaza!
Este atat de simplu!
Te iubesc!
Te iubesc, pentru felul in care ma cunosti!
Te iubesc, pentru felul in care ma privesti!
Te iubesc, pentru felul in care pasesc alaturi de tine!

Te iubesc, desi am ales rochia albastra! Trena nu m-a incurcat deloc! Cineva a avut impresia ca asa se v-a intampla!
Te iubesc, desi nu reusesc sa imi fac mintea sa taca, decat atunci cand sunt in bratele tale!

Orice rochie as imbraca, sunt aceeasi...
Te iubesc.... ca intotdeauna, dintotdeauna, pentru totdeauna!

Soarele meu!

2011-10-05T00:59:00.001+03:00

Stateam cu testul de sarcina in mana, si nu imi venea sa cred!
Doua linii!!
Aveam impresia ca cineva se joaca cu vederea mea!
Nu era posibil!!! Imi luasem orice gand!
Cea mai mare dorinta a vietii mele, se implinise!
Voi avea un copil!
Nu reuseam sa imi stapanesc lacrimile! Multumesc, Domnului pentru minunea pe care o facuse pentru mine!
....
reusisem sa pacalesc rezidenta....
`` - La ce intervale aveti contractii?
- La doua minunte!``
De unde!!!??? Habar nu am ce sunt contractiile!
Mi-a fost o teama teribila!
Nu reuseam sa il fac pe medic sa inteleaga ca trebuia sa faca ceva, altfel copilul meu nu reuseste sa vina singur!
Am plans trei zile pe culoarele maternitatii, si nu numai... eu vroiam cezariana... el nu si nu!
Dar luni seara, pentru ca el nu a fost de garda.. reusisem sa pacalesc rezidenta, care a facut ce a trebuit, astfel incat apa mea, atat cat am avut, s-a rupt!
Si asa am ajuns pe masa de nasteri... iar la ora 12.59, fix, Matei a venit pe lume!
Momentul in care i-am auzit tipatul a fost unic!
Gandindu-ma la minunatul moment, imi inteleg dualitatea! Inteleg ca in mine suntem doi, eu si cu spiritul meu, a carui prezenta am simtit-o permanent, dar nu imi explicam....
Acum stiu!
Atunci cand ne nastem, prin acel minunat tipat, spiritul nostru isi face intrarea in aceasta lume, Dumnezeu ne face cadou o bucatica, mai mica, sau mai mare din el, care pentru un timp, timp pe care il numim ``viata``, ne insoteste in calatoria noastra!
Minunat a fost si momentul in care dupa opt ore, m-am dus sa imi vad copilul!
Desi era decembrie, soarele mangaia Pamantul cu razele lui stralucitoare!
Tematoare am intrat in salonul bebelusilor, si il caut.... Dormea! Il gasesc, si cu emotii pe care nu pot sa le descriu, il i-au in brate... In mintea mea in acel moment aveam:``Soarele meu... Ai rasarit pe strada mea`` !!

Sunt iubibila!!

2011-10-04T15:59:00.001+03:00

Ploua, cu stropi marunti si repezi...
Apartamentul in care locuim este situat la etajul I. Sunt cocotata pe dulapul de scule din balcon, al fratelui meu. Privesc ploaia...
Pe trotuar ploaia a facut raulete... care curg repede, repede... se grabesc spre nicaieri..

Terenul de fotbal din fata blocului, in mare parte este inundat...

Astazi trebuia sa mergem la strand... Si ce multe sperante imi pusesem in aceasta zi!!
Doar Marius este vinovat! El a cobit!
- Ela, nu iti mai face griji! Ai timp sa il impaci! Maine oricum ploua! Asa ca ai timp suficient sa te gandesti cum sa procedezi!
Acum stau si ma intreb : sa plang sau sa rad? Chiar nu stiam ce sa ii spun, cum sa il impac, mi-am recunoscut greseala, dar.... doar fata de mine, hai... si in fata lui Marius, care mai bine spus, m-a obligat sa o fac!

Lui Vic, nu am avut curajul sa imi cer iertare...
L-am lasat suparat, cu o seara inainte cand a aflat ceea ce facusem, fara sa avem discutia in care ar fi trebuit sa explic ceea ce a fost in capul meu...
Hai sa fiu cinstita si sa recunosc … am fugit... stiu ca l-a deranjat faptul ca am plecat cu Mona la mare, dar si mai tare l-a deranjat ca nu spusesem unde ma duc...

Dar.. totusi... el a insistat sa mergem impreuna, si atunci am fost de acord... iar cand s-a pus problema sa plecam el, s-a scuzat dar trebuia sa isi cumpere cauciucuri la masina!

In iunie, la rugamintile lui, eu renuntasem la biletul pe care il aveam, bilet de tabara, unde as fi mers impreuna cu colegii mei. Acum dupa ce si-a cumparat cauciucuri la maisna, vacanta este pe sfarsite, am muncit toata vara, iar eu imi doream o pauza... la mare...
Nu reusisem sa strang eu o suma rezonabila... dar daca s-a ivit ocazia aceasta .. nu am avut cum sa refuz! Chiar imi doream sa ajung la mare!

Fusesem la nunta Monei, inaite cu 3 saptamani! S-a maritat cu un tip pe care noi nu il cunosteam! Nunta a avut loc undeva intr-un sat uitat de lume, dar a fost frumos. Au fost frumoase traditiile pe care le-am vazut acolo, m-au impresionat... Dar mai mult, m-a impresionat hotararea Monei de a se casatori cu acest baiat, pe care nici macar ea nu il cunostea destul de bine! Toata lumea stie ca Mona il iubeste pe Razvan, si asa cum eu, nu am inteles gestul ei referitor la casatorie, cred nimeni nu a inteles....
Ooo, ba da, ea a inteles, exact la o saptamana dupa nunta!

V-a urma...