Esoterism

APOLLONIUS DIN TYANA

2010-12-31T18:51:00.002+02:00

APOLLONIUS DIN TYANA; Apollonios din Thyana (începutul erei creştine, Thyana, Cappadocia - 978), mag grec. Apollonius este aproape o legendă: nu numai că mama sa ar fi fost anunţată de naşterea lui de către un demon, dar ea a şi conceput cu (sic!) o salamandră. El ar fi cunoscut toate limbile Pământului, ar fi fost profet, ar fi alungat ciuma din Efes, ar fi eliberat un posedat, ar fi înviat o tânără fată la Roma etc. Astfel încât a fost considerat cel mai celebru magician, înţelept, taumaturg, pitagorician al Asiei Mici. Ceea ce era cu siguranţă, dar biograful lui, Philostrate, nu relatează aceste minuni decât pentru a le opune celor făcute de Hristos. El apare în La Tentation de Saint Antoine a lui Flaubert, în toată măreţia lui.
Se spune despre Apollonius că era nu numai de o inteligenţă remarcabilă, dar şi foarte frumos, contrazicând ideea preconcepută că numai cei cu defecte fizice se refugiau în lumea ideilor şi în filosofie. De asemenea, tatăl său era un om foarte bogat, astfel că tânărul Apollonius a crescut într-un mediu aristocratic.
La 14 ani tatăl său l-a trimis la Tarsus pentru a-şi desăvârşi educaţia, însă în scurt timp profesorii săi nu au mai avut ce să-l înveţe. La 16 ani a mers în Templul lui Asclepios pentru a primi iniţierile şcolii pitagoreice.
Tânărul Apollonius a primit iniţierile pitagoreice, dovedind, pe lângă o dorinţă arzătoare de a dobândi cunoaşterea secretă, uluitoare capacităţi de vindecare şi clarviziune. Pentru a se purifica în vederea practicării medicinii, el nu consuma carne şi nici vin. Umbla desculţ şi îmbrăcat în haine de in, refuzând să poarte haine de lână.
Tot în acea perioadă, Apollonius şi-a impus patru ani de tăcere, o asceză care era cerută pentru a obţine iniţierea hermetică cea mai importantă. Se mai spune despre el că a făcut tot felul de miracole, predicţii care se adevereau, a calmat o revoltă prin simpla sa prezenţă, a înviat o fată în timpul funeraliilor ei. Toate acestea erau însă aspecte secundare pentru Apollonius.
El a pornit în căutarea izvorului cunoaşterii esenţiale, pe urmele maestrului său, Pitagora, spre India. În vederea acestei călătorii, un preot al lui Apollo de la templul lui Daphne i-a dăruit nişte plăci metalice acoperite cu diagrame care reprezentau harta călătoriilor lui Pitagora, pe care Apollonius s-a decis să o urmeze întocmai.
La Mespila (străvechiul Ninive) l-a întâlnit pe asirianul Damis care i-a devenit ghid, însoţitor local şi discipol. Într-o mare măsură lui Damis îi datorăm relatarea pelerinajelor lor în India şi în Tibet.

Călătoria în Tărâmul Înţelepţilor
După un traseu lung şi dificil, Apollonius şi Damis au traversat Indusul şi au urmat cursul Gangelui. Într-un punct al văii Gangelui s-au orientat spre munţii Himalaya şi au urcat din greu un lanţ muntos, timp de 18 zile. Acest marş ar fi trebuit să-i conducă în Nepalul de nord sau în Tibet. În pofida încrederii lor, pe măsură ce se apropiau de ţintă, au început să se petreacă tot felul de fapte tulburătoare. Aveau ciudata senzaţie că drumul pe care veniseră dispărea brusc în spatele lor. Se aflau ca într-un loc vrăjit în care peisajul se mişca şi se transforma astfel încât călătorul să nu aibă un punct de reper fix.
Un băiat tânăr cu tenul închis la culoare a apărut dintr-o dată în faţa lui Apollonius şi a lui Damis şi i-a vorbit în limba greacă filosofului, ca şi cum venirea sa ar fi fost aşteptată: "Drumul celorlalţi trebuie să se oprească aici, dar dumneavoastră trebuie să mă urmaţi, căci Maeştrii înşişi mi-au dat acest ordin". Cuvântul "Maeştri" i-a plăcut lui Apollonius din Tyana, de aceea l-a urmat pe tânăr, luându-l cu el doar pe credinciosul Damis.
Atunci când Apollonius din Tyana a fost prezentat Regelui Înţelepţilor, Iarchas (sau Hiarchas - Maestrul Sfânt), a descoperit cu uimire că monarhul cunoştea deja conţinutul scrisorii pe care i-o adusese, precum şi toate incidentele lungii sale călătorii din Cappadocia. Apollonius a rămas mai multe luni în regiunea transhimalayană, în Ţara Înţelepţilor, despre care toate descrierile indică faptul că era chiar Shambala. În timpul şederii lor acolo, filosoful şi Damis au putut admira lucruri incredibile: fântâni care proiectau raze de o strălucitoare lumină albastră şi pietre fosforescente care iradiau o asemenea lumină încât noaptea se preschimba în zi. După spusele lui Damis, locuitorii oraşului ştiau să utilizeze energia solară. Înţelepţii foloseau forţa antigravitaţională pentru a se ridica în aer la o înălţime de 3 picioare şi puteau chiar să zboare. Apollonius a fost martor la o ceremonie în timpul căreia Înţelepţii au lovit solul cu bastoanele lor şi au intrat în stare de levitaţie.
Realizările ştiinţifice şi intelectuale ale locuitorilor acestui oraş necunoscut şi nemarcat pe nici o hartă l-au impresionat atât de puternic pe Apollonius încât el s-a mulţumit să aprobe din cap atunci când regele Iarchas i-a spus: "Ai ajuns la oamenii care ştiu totul".
Damis a remarcat că gazdele lor himalayene "trăiau simultan pe pământ şi dincolo de el". Această remarcă enigmatică semnifică probabil faptul că Înţelepţii erau capabili să trăiască în două lumi, cea fizică şi cea spirituală. Despre ei Apollonius mai spune că "nu posedau nimic, şi totuşi aveau întreaga bogăţie din lume". În ceea ce priveşte ideologia lor, regele Iarchas avea o filosofie cosmică ce se poate sintetiza în ideea că "Universul este o structură vie".
Când a venit vremea să se întoarcă, Iarchas i-a dăruit lui Apollonius 7 inele din metalele celor 7 planete. De atunci, Apollonius a purtat în fiecare zi câte un inel, potrivit legilor astrologice. În mesajul său adresat Înţelepţilor din munţi el spunea: "Am ajuns la voi călătorind numai pe pământ, iar la întoarcere, ca să-mi fie mai uşor, nu numai că mi-aţi deschis calea pe mare, dar înţelepciunea voastră mi-a deschis şi porţile paradisului. Tot ce m-aţi învăţat, voi dărui la rândul meu grecilor şi, dacă n-am băut în zadar Cupa lui Tantal, vom rămâne în legătură ca şi cum aţi fi mereu prezenţi lângă mine." Această frază a lui Apollonius pare a fi o referire clară la o metodă de comunicare telepatică.
Apollonius s-ar fi întors din India având o misiune spirituală de natură magică, încredinţată lui de Înţelepţii din Shambala. Regele Iarchas l-a învăţat arta de a încărca obiecte cu influenţe spirituale (talismane) care pot acţiona apoi la distanţă şi de-a lungul timpului. El trebuia să îngroape astfel de talismane, al căror rol era de a perpetua forţa spirituală ce le fusese conferită, în anumite locuri speciale, preferabil sanctuare care conţineau deja influenţe energetice de sorginte religioasă. Tot astfel, în morminte străvechi şi în camere secrete el trebuia să găsească talismane puse acolo de mesageri spirituali anteriori lui.
Se mai ştie că, după vizita în India, Apollonius a călătorit neîntrerupt până la moarte, prin Grecia, Imperiul Roman, Spania, Egipt, Etiopia şi Asia Mică, răspândind cunoaşterea pe care o dobândise şi săvârşind minuni.
În ce locuri din lume a îngropat Apollonius acele talismane, ale căror radiaţii mistice păstrează vie forţa spirituală a omenirii? Se bănuieşte că unul din aceste locuri binecuvântate ar fi Paestum (Italia), sub Templul lui Neptun. Călătorul care respiră liniştea acelui templu, care îi atinge marmura, intră spontan într-o stare de interiorizare care îl conduce până în adâncul inimii sale. La fel se petrece şi în insula Lerin (Franţa), căci Apollonius a locuit acolo, fiind convins că acel loc de pe coasta galică va fi un centru al civilizaţiei viitoare. Acolo, la scurt timp după vizita lui, a fost fondată mănăstirea Saint-Honorat, care a rezistat de-a lungul secolelor până astăzi.
Murmurul chiparoşilor de-a lungul marii faleze de la Saint-Honorat este diferit faţă de alte locuri, culoarea pietrelor pare luminescentă, iar cine se apleacă asupra izvorului poate simţi vibraţiile adevărului etern al vieţii. Să fie acesta un efect al magiei lui Apollonius? Tot ceea ce se poate spune este că el a aplicat metode spirituale deosebite care rămân încă un mister.

Miracolele lui Apollonius
Scopul cel mai evident pe care Apollonius l-a urmărit a fost acela de unificare a credinţelor, explicare a simbolurilor, revelare a spiritului din spatele imaginilor zeităţilor păgâne, suprimarea sacrificiilor şi a formelor exterioare de adorare a divinităţilor, pentru ca ceremoniile religioase să devină o comuniune profundă cu Dumnezeu.
Pe lângă darul clarviziunii şi al profeţiei pe care le-a dovedit de multe ori, Apollonius şi-a folosit capacităţile paranormale în diverse ocazii, de exemplu pentru a scăpa de persecuţiile împăratului roman Nero. Se povesteşte că, în faţa tribunalului roman care judeca acuzaţiile aduse de Nero, el a reuşit, prin arta hermetică, să şteargă conţinutul documentului acuzator.
Închis de împăratul roman Domiţian, el a fost apoi achitat în mod inexplicabil de tribunalul care l-a judecat, şi a dispărut din faţa acestora brusc, pentru a apărea în cu totul alt loc. Miracolele pe care le-a făcut Apollonius în faţa a numeroşi martori, exorcizări, vindecări fizice şi psihice, profeţii, teleportare, par a avea totodată scopul de a îi convinge pe cei sceptici de existenţa lumii spirituale.
Cel din urmă miracol din miile de minuni săvârşite de-a lungul existenţei sale de marele filosof şi iniţiat pitagorician a fost chiar miracolul propriei morţi. La peste 80 de ani, Apollonius a dispărut fără urmă. Unii spun că a dispărut de la casa sa din Ephesus, alţii - din templul Dictynna, după o noapte petrecută în meditaţie. Oricum ar fi, nimeni nu a auzit vorbindu-se vreodată despre mormântul lui Apollonius, tot la fel cum nu se ştie nimic despre moartea lui Pitagora.
Poate ar mai trebui amintit faptul că, 11 secole mai târziu, a trăit în Spania un mare filosof şi alchimist pe nume Artephius, care susţinea că el este chiar Apollonius din Tyana. Acest Artephius trăia în Granada şi în Cadiz, unde Apollonius rămăsese pentru mai mult timp. El era faimos printre alchimiştii acelor vremuri, care veneau din ţări îndepărtate pentru a-l consulta. Ca şi Apollonius, el profesa artele hermetice şi filosofia pitagoreică şi studia arta de a construi talismane, divinaţia şi astrologia. Fusese capabil să-şi prelungească viaţa, susţinea el, în mod miraculos, datorită cunoaşterii Pietrei Filosofale.

MASONERIA, INTELESURI SI TRAVALIU

2010-12-27T20:41:00.005+02:00

Or.·. Bucuresti, 21.01.6010

CUVANTUL,

Marelui Maestru, Fr.·. Viorel DANACU, la prima Tinuta de Mare Consiliu al Marii Loji Nationale a Romaniei, din data de 16.01.6010, de la Templul Masonic “Nicu FILIP”, din Bucuresti

Mai inainte de toate, am onoarea si totodata deosebita placere sa va adresez un sincer La Multi Ani ! pentru anul 6010, sa aveti multa putere, lumina si frumusete in toate proiectele voastre de viitor.

Masoneria este mai inainte de toate locul unde oamenii liberi, de buna voie, se reunesc pentru a cunoaste, a-si impartasi unii altora experientele lor de inceput, iar apoi incet, incet, de a-si alge sau nu, calea initiatica.

Marea Loja Nationala a Romaniei, a lansat clasei de intelectuali a tarii, o provocare in acest sens, de acum 8 ani si mai bine, declarand public ca masoneria face front comun impotriva coruptiei, relei credinte, obscurantismului si extremismului de orice fel.

A propus si facut pasi remarcabili si apreciabili in ceea ce a insemnat regenerarea Ordinului, redarea prestigiului intr-o infima masura, dar cel mai important este ca, a reluat si continuat relatiile cu Marea Loja a Frantei, singura Obedienta din lume, care a gazduit francmasoneria romana in exil.

Doresc sa va marturiresc cateva lucruri, pe care voi cei care mi-ati fost loiali, in acesti 8 ani si mai bine, meritati si este o datorie de moralitate, constiinta, fraternitate, sa le cunoasteti.

Aceste adevaruri, zise tocmai acum la acest ceas, nu sunt prezentate pentru a va descuraja, sau de a va demobiliza in lucrarea masonica viitoare, ci tocmai pentru a intelege si progresa pe drumul pe care singuri vi l-ati ales si pe care nu trebuie sa il abandonati datorita unora si altora. Abandonul este o slabiciune a celui nepregatit pentru viata.

Astfel, ca Mare Maestru, al Marii Loji Nationale a Romaniei, dar si mai inainte, cand am facut un periplu in toata tara, din loja in loja,impreuna cu fr. Nicu FILIP, am avut prilejul sa fiu martor al unor dialoguri inedite, a unor reuniuni, cat mai variate, a unor deplasari in tara dar si in strainatate, care mi-au permis sa vad, sa aud opinii, puncte de vedere cu si despre masonerie, impotriva masoneriei, apoi istoria, traditiile, arhivele, masonice din tara si din strainatate, personalitati, experti in masonerie, pe care i-am cunoscut, pirateria masonica pe care am intalnit-o, s.a.m.d.

Toate acestea mi-au dat posibilitatea acum aproape de incheierea mandatului meu, la o analiza si o interpretare proprie, pe care doresc sa vi-o impartasesc, iar apoi impreuna sa tragem linie si sa vedem ce am facut, ce nu am facut, ce a facut fiecare, ce are de facut de acum inainte fiecare, s.,a.m.d.

Dragii mei, am fost initiati in Ritul Scotian Antic si Acceptat, am practicat ritualurile, unii dintre noi le stim pe de rost, am pus suflet,am crezut in lucrarea masonica si in Marele Arhitect al Universului, am crescut numeric, calitativ, avem recunoasteri masonice internationale cu Mari Loji de peste hotare, suntem Membrii in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei, suntemMembrii in Asociatia Muzeelor, Librariilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles, (A.M.M.L.A.), suntem deja cunoscuti peste hotare.

Noi, voi ati cunoscut la randu-i fratii din Franta, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Liban, Brazilia, Gabon si de pe toate continentele, a-ti vazut si auzit ce preocupari au, am luat act de ele, le-am aprobat si incercat sa tinem cont de ele.

Am constituit lojile de perfectie in cadrul Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, unii a-ti fost impinsi inainte, promovand spre treptele superioare, este totul adevarat, este totul in deplinatatea spuselor mele, acordului vostru cu totii fiind martori ai Adevarului. Singurii prieteni, frati cu adevarat fiind adevarul, loialitatea, increderea in celalalt, transparenta, cinstea, munca si perseverenta.

Insa, sunt obligat sa spun ca masoneria speculativa este ca o cale fara iesire. Se vorbeste si iar se vorbeste si nimc nu se face pentru zidirea interioara, in opinia mea se pierde timpul. Se spune ca masoneria este elitista, toti crezand ca dupa ce intri in masonerie, gasesti toate elitele sociale, culturale, politice, financiare, etc.

Trebuie sa stiti ca in masonerie cuvantul elite nu se refera la viata profana pe care noi o delimitam de viata initiatica, in masonerie,elita vine de la verbul “a alege”, adica se refera la alesi.

Asadar, trebuie sa stiti ca nu orice piatra, indiferent de naturta ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a-i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om.

Sa nu uitati vechea afirmatie a scolii pitagorice, care zice:“Nimeni nu poate intra aici, daca nu este geometru”. De aceea este strictamente necesar ca aspirantul sa fie dotat dintr-un inceput cu calitatile necesare pentru a fi acceptat in scoala initiatica care se cheama masonerie.

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, va concepe cursuri, propedeutice, adica pregatitoare pentru toti cei care aspira la initiere. Dupa absolvirea cursurilor, care vor constitui adevarate filtre pentru intrarea in Arta Regala, in Arta Reala, respecatnd astfel zicala biblica: “…multi chemati, putini alesi”, acesti putini alesi in crezuzetul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, vor constitui viitoarele lumini ale lojilor romanesti si din Masoneria Universala.

Este ca si in arta, sau oricare alt domeniu, nu toti au talent pentru a dezvolta cu succes, muzica, sculptura, etc.

Trebuie sa va reamintesc, ca sunt de acord sa aiba acces la initiere, respectiv la misterele minore cat mai multi, dar masoneria nu reprezinta calea larga despre care scriu Evangheliile, ci pe cea ingusta, cea a initierii reale si nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge doar cei alesi.

Masoneria nu face altceva decat sa readuca pe om prin intermediul lucrarii individuale, personale, efectuate in baza simbolurilor constructiei fizice, materiale, in stadiul primordial, adica in stadiul, pur.

Acestea sunt misterele minore, ale vechilor scoli initiatice, simbolizate de punctul de intersectie intre bratul orizontal si cel vertical al crucii.

La fel ca scolile antice initiatice si masoneria cauta sa aduca pe om in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau de asemenea sa realizeze. Aici s-ar putea face comparatie cu un rau: catre varsare apele ii sunt murdare si pline de aluviuni. In schimb catre izvoare, apele sunt pure si cristaline. Masonería nu face decat sa aduca pe om catre izvoarele sale, unde malul tuturor impuritatilor spirituale si materiale nu mai exista. Omul traieste in conditii excelente, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul, ca si biblicul Adam. Este ceea ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolica a celor doua brate perpendiculare ale acesteia.

Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masonerie ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina.

Intre discipolii lui Iisus, nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decatinstrumente ritualistice de constructie operativa a masoneriei de azi.

Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului, adica atunci cand Dumnezeu, a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9 , era actuala.

Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche, cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica, in schimb Templul masonic cu intregul lui simbolism, sunt de origine crestina, si reprezinta uniunea intre om care este micro-universul cu macrouniversul.

Va dau un exemplu;

- studiind denumiriel in greaca, a celor patru puncte cardinale:

– Orient = Anatolè;

– Occident= Dysmé

– Septentrion= Arctos

– Miazazi= Mesembria,

si luand initialele cuvintelor, doua cate doua, Anatole-Dysme (A-D) si Arctos-Mesembria (A-M), obtinem cele doua brate ale crucii plane A-D si A-M, asadar ADAM, numele primului om creat de Dumnezeu, element inglobat in macrouniversul pe care Templul de asemenea il reprezinta, forma spatiala a acestuia fiind data de celelalte doua brate ale crucii: profunzimea si inaltimea sau Nadir si Zenit, in al acrui punct de intersectie se gaseste plasat altarul.

Am sa ma opresc aici, concluzionandu-va urmatoarele :

- calea larga de care v-am vorbit este pentru fratii care au intrat in masonerie, dar masonerai nu a intrat in ei.

Un alt mesaj, pe care doresc sa-l trasmit tuturor francmasonilor din Romania, este urmatorul:

- un urias avantaj pe care il avem noi francmasonii romani, este acela ca lucram intr-un mediu in general foarte spiritual, cel al credintei in Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de important.

Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco-romanesc, l-a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto-dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuitorii dacilor, s.a.m.d.

Intrebati-i pe cei care locuiesc prin alte tari, cu populatie de alte religii, ce simt ei si daca exista o diferenta spirituala intre ei si noi.

Dragii mei, daca in alte religii, Dumnezeu se studiaza, in ortodoxism, Dumnezeu se simte, ceea ce este exact ce isi doreste si ce trebuie sa practice masoneria de la noi, sa simtim Divinitatea din noi.

Spiritualitatea. Nimic altceva. In ortodoxism Dumnezeu se simte si de acest fel de simtiri avem nevoie noi, ca masoni contructori. Pentru ca daca ajungem sa il simtim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa il si intelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmam ca masoneria din lumea ortodoxa trebuie sa fie o masonerie mult mai operativa decat cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului constient de necesitatile sale spirituale. Cred ca usor, usor, lumea rationala occidentala se va intoarce cu fata catre lumina spiritualitatii orientale.

Sa ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicitatii, al contopirii cu Dumnezeu, al numarului 10 (10 : 1+0=1). Apoi, sa nu se uite, in afara de cel de mai sus, ca suntem urmasii unei culturi multimilenare, cam 7000 de ani, ale tracilor si getodacilor, vezi Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuiete, una o femeie in gestatie la 3 luni, a doua in 6 luni, a treia in 9 luni si a patra dupa eliberare. Acest lucru este extraordinar si daca il aducem si pe Zamolxe, pe Mesterul Manole, dragii mei farti, sunt puternic convins ca numai cunoscand toate aceste in primul rand noi, francmasonii din Romania si apoi toti cei de peste hotare, vom promova o masonerie de traditie, o masonerie, atentie, constructiva, esoterica, contribuind astfel cu succes la imbunatatirea relatiilor sociale, in Romania.

Masoneria de traditie, constructiva sau operativa se refera la masonería ca instrument de modelare a omului prin eforturile pe care el insusi trebuie sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor. Cum omul ca micro-univers apartine marelui univers, este de la sine inteles ca tot ce este legat de persoana umana, atat spiritual cat si material, trebuie sa fie in stricta armonie cu legile macro-universului. In acest senssimbolismul templului este graitor. Cine se dedica in cunoasterea legilor universului, intelege si ce se petrece cu el insusi. ExpresiaV:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – in camera de reflectie) este esentiala pentru intreaga cariera masonica. Fara a ne face o introspectie (vizita interioara) nu ne putem cunoaste si nu putem construi nimic in noi insine, caci nu cunoastem materialul (calitatea piatrei simbolice) din care suntem alcatuiti. In acesta si rezida adevaratul secret masonic: in modul cum unul, cunsocandu-se pe el insusi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul stelei inflacarate) incearca sa se autoperfectioneze.Metoda de crestere interioara este unica si personala si nu se poate transmite sau primi din afara. Este tipica individului insusi, fiind aceasta legata de tot ceea ce il defineste pe el si numai pe el ca persoana.

Va rog din tot sufletul meu, pe toti francmasonii romani, sa nu se piarda pe drumul masoneriei speculative, foarte mult raspandite in Europa, dar care nu este pentru ortodocsi.

Intre vechii masoni au existat si inca mai exista, preoti, filosofi adanci de-ai nostri, toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, consultam, ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din Marea Loja Nationale a Romaniei.

Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.

Legenda Mesterului Manole este emblematica pentru francmasoneria romaneasca.

Indraznesc sa afirm ca ar trebui analizate legendele noastre si din punct de vedere masonic. De asemenea o sursa importanta de mister masonic o reprezinta si creatia lui Eminescu sau a oricarui alt poet roman de tendinta ezoterica, care de asemenea mi se pareinteresant de analizat.

Eminescu, masonul fara sort, prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului, ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Eminescu, a fost un foarte bun roman, plin de spiritualitate. Recomand o Plansa de Arhitectura, cu titlu : « Simtirea Masonica a lui Eminescu ».

Nicolae Iorga, in 1934, consemna: “Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Istoricul Nicolae Iorga, sustinea ca doua mari genii a nascut poporul roman: Zamolxis si Eminescu.

Intrand putin in domeniu, cred ca se vor obtine rezultate spectaluloase. Sa nu uitam ca legendele, sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante in formarea masonului operativ. Mai interesanti mi s-ar parea doi ganditori romani: Mihail Valsan, care a cunoscut si a colaborat cu Guenón, si Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist in religii. Ori masoneria si religia sunt entitati situate la doi poli diferiti.

Va ofer aici numai doua exemple: 1- religia se bazeaza pe elementul pasiv (Asa a vrut Dumnezeu!), pe cand masoneria pe elementul activ (un proces de initiere care deschide poarta lucrului cu tine insuti, VITRIOL, etc); 2- religia este destinata celor multi, pe cand masoneria celor putini, dar facuti pentru a o intelege, adica unei elite, etc. Totusi importante sunt si contactele cu masoneria din tarile ortodoxe, si toate celelalte religii ca sa ne lamurim ce si cum gandesc si fratii de acolo. Asta doar ca acumulare de date si nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru Romania, caci fiecare tara are specificul ei cultural si spiritual. Intr-un fel este ca si cu secretul masonicinsusi, despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau invata, pentru ca te reprezinta numai pe tine ca persoana. Este unic ca o amprenta digitala.

Cer tuturor fratilor, sa nu accepte, nu stiu ce insigne in piept, inele scumpe pe degete, sorturi care mai sofisticat brodate, altibilduri lipite pe masini, un fariseism intreg, merg la procesiuni de tot felul si cu toti sfintii numai ca sa fie vazuti de ceilalti si in realiatate, nu au credinta, s.a.d.m.d.

Daca ii intrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc intr-o parte si spun ca Maestru Venerabil, Primul si al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!

Daca ii intrebi cate planse de arhitectura au facut sau cate carti masonice au in biblioteca personala, o sa se balbaie.

In legatura cu Istoria actualei Respectabile Mari Loje Unite a Angliei, sa stiti ca ea insasi a fost constituita pe principii iregulare. Dinmotive religioase si interese politice, masonii din sec. XVII – XVIII au indepartat masoneria constructiva din drepturile ei legitime si au inlocuit-o cu cea speculativa. Vai ce moment nefast! Au inceput sa se reuneasca prin taverne sau case particulare, intorcand spatele templului traditional energetic, construit pe principii esoterice.Actualmente este ca in vechea zicala: Hotul striga cel mai tare: Prindeti hotul! Este legea invingatorului. Pentru multi Anglia nu mai reprezinta o autoritate credibila din punct de vedere masonic. Iar roadele se vad cu claritate chiar si in Romania..

Francmasoneria a deviat in alte directii, acele ale comertului, business-ului, trambulinelor de tot felul, castigurilor cat mai variate, astfel ca cei mai multi, nu au nicio tinta, niciun obiectiv, niciun ideal,totul este o regie si o comicarie.

Toate acestea au generat un fenomen, o forma de a fi,extrem de periculoasa, caci creeza apatie si dezgust si poate duce chiar la sucombarea masoneriei in tara noastra.

Atentie, fratii mei !!!

Apelul meu catre toti francmasonii este acela ca orgoliile, egoismul si ambitiile profane sa nu isi faca locul printre noi, sa construim continuu, printr-o lucrare masonica rituala, morala, spirituala, traditionala si independenta, un templu interior starlucitor, luminos si vesnic.

Limba noastra, spune Petru Maior (1761-1821), corifeul scolii ardelene: “ De aciia macar ca ne-am desprins a zice ca limba romaneasca e fiica a limbei latinesti, adica ceii corecte, totusi de vom vrea a graii oblu, limba romaneasca e mama limbei ceii latinesti.”

Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV-a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice : “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”

Se impune a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300-700 de ani in urma, masoneria universala, astfel ca masoneria romana, trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local, care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra, astfel ca se poate consolida o masonerie regionala pe criteriile spiritualitatii filocaliei crestine.

Noi, francmasonii roman, trebuie sa gandim si sa construim o masonerie pentru romani, adica pe intelesul romanilor si in dependenta directa de cultura noastra milenara.

Cred ca este inutil ca sa se bata apa in piua cu morala si etica, asa cum o fac majoritatea fratilor din lumea intreaga. Noi suntem romani spirituali, Fii ai dacilor, inchinatori la un Dumnezeu unic si nevazut.

Trebuie sa tinem sus flacara invataturii masonice milenare.

Trebuie sa lucram pentru adaptarea in tara noastra, a unei masonerii operative cat mai pure, care sa asigure cresterea noastra spirituala pe drumul misterelor minore.

Site-ul www.dacia.org este cutremurator, pentru adevarurilepe care le scoate la lumina.

Am fost un mare popor !

Toate argumentele aduse in lucrarile site-ului le consider fundamentale pentru redesteptarea noastra nationala.

Si aici masoneria are un cuvant greu de spus. Edificarile de temple ale tracilor si geto-dacilor de acum 5-7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?

Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr-un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr-un model cu traditii specifice romanesti.

Eu si cu cativa frati din Marea Loja Nationala a Romanie, mergem numai inainte, ca initiati, am depus un juramant, respectam cu strictete regulamentele masonice, universal acceptate si mergem numai in sensul acelor de ceasornic,niciodata invers, niciodata inapoi, noi totdeauna mergem de la intuneric spre lumina, de la luna spre soare, de la rau spre bine, deci trebuie sa mergem numai si numai inainte.

Aud voci ale unor frati din alte Mari loji, spunand ca sa ne unim.

Eu le spun la toti, dar noi nu suntem despartiti,francmasoneria este una, nu exista doua sau trei francmasonerii, ea este universala si intreaga lucrare o consacram si proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului si nu intru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de Anglia, America sau Honolulu.

Daca toate zise in aceasta plansa, reprezinta interes si pentru fratii din alte Mari Loji, se regasesc cu sufletul si credinta in Marele Arhitect al Universului, sa vina aici, la lumina, spre lumina, spre acolo unde mergem si noi.

Obsesia unora de a merge mai inapoi, sa ne unim, cu cei din Marea Loja Nationala din Romania, este satira si umor, niciodata noi, nu vom merge inapoi ci intotdeauna inainte.

Sa vina ei spre noi si impreuna inainte, cu totii vom intinde mainile spre cerul instelat, dorind sa ne cunoastem fratii, iar sufletele noastre vor oglindi sincera vointa de Unire cu Marele Cretor, Marele Arhitect al Universului.

Iata, aceasta este Marea Unire la care trebuie sa tanjim noi toti initiatii, romanii.

Anul acesta este un an al incercarii pentru multi si doresc ca Marea Loja Nationala a Romaniei, care inseamna sufletul meu, truda mea, credinta mea, familia mea, sa parcurga in unitate, intelepciune, ratiune, orice obstacol, asezand mai presus de toate Templul Masonic, la care construiesc de mii de ani, generatii dupa generatii.

Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului (.. ritual…).

Creatia lui Dumnezeu, inca nu este dezvaluita pe deplin omului, de aceea trebuie sa fim extrem de preacuti si sa nu criticam niciodata Biblia, care este maniera progresiva si se dezvaluie in timp omenirii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea sanatate si putere pentru a aduce cat mai curand lumina Marelui Arhitect al Universului in inimile romanilor de pretutindeni, spre binele lor personal si al tarii noastre intregi.

Marele Ahitect al Uiversului sa binecuvanteze familiile noastre, Ordinul si tara noastra.

Am zis !

Viorel DANACU,

Mare Maestru,

Marea Loja Nationala a Romaniei.

THE ORIGIN AND OBJECT OF THE ANCIENT MYSTERIES

2010-12-27T18:29:00.004+02:00

Along with the popular traditions and public cults of ancient times, there existed an inner organization of religion--the Mystery Institution--which was the channel of secret traditions.

While our knowledge of the Mysteries is not so extensive as we could desire, owing to the fact that they were anciently guarded with the greatest care -- the slightest violation of the oath of secrecy being punishable by death--we know that the mystery-side of religion, a knowledge of its highest cult and doctrines, was only attained through initiation. Every great Teacher of antiquity passed through these portals. This one fact in itself makes the study of the Mysteries of the utmost importance to Masons.The Institution of the Mysteries was to be found in all

parts of the world. There were the Mysteries of Isis and Osiris in Egypt, the Mithraic Mysteries of the Persians, the Orphic and Bacchic and the later Eleusinian semi-Mysteries of Greece, the Mysteries of Samothrace and Chaldea, the Mysteries of India, the Druidical Mysteries, the Gothic Mysteries, and many others.Thus it follows that the key to antiquity is a knowledge of its Mysteries. The late Gen. Albert Pike, formerly Sovereign Grand Commander of the Supreme

Council, Southern Jurisdiction, A.A.S.R. illustrates this by saying: "Through the veil of all the hieratic and mystic allegories of the ancient dogmas, under the seal of all the sacred writings, in the ruins of Nineveh or Thebes, on the worn stones of the ancient temples, and on the blackened face of the sphinx of Assyria or Egypt, in the monstrous or marvellous pictures which the sacred pages of the Vedas translate for the believers of India, in the strange emblems of our old books of Alchemy, in the ceremonies of reception practiced by all the mysterious Societies, we find traces of a doctrine everywhere the same, and everywhere carefully concealed. The occult philosophy

seems to have been the nurse or godmother of all religions, the secret lever of all the intellectual

forces, the key of all divine obscurities, and the Absolute Queen of Society, in the ages when it was exclusively reserved for the education of the Priests and Kings." (Morals and Dogma, p.729.)

THE ORIGIN OF THE MYSTERIES

The Mysteries had their origin in the first great Teachers and Guides of humanity. These are called the "Sons of Venus," they formed the! "Nursery of Adepts"-- the nucleus of the first Great White Lodge. The Chief of these is known by many mystic names in the old writings--the "Root Base of the Occult Hierarchy," the "Kumara," etc. Surrounding the Chief there was a small

band of Beings who came to earth to labour for the evolution of young humanity. Another class of Beings who aided in this work was called Agnishvattas. Many of these, we are told in the "Stanzas of Dzyan," became Arhats. Thus was established upon earth, according to tradition, the first Great Occult Hierarchy.In the early ages occult knowledge was taught openly, as the sciences are taught in our colleges to-day. But in the course of time many allowed their selfishness to rule and so abused their power that it became necessary to withhold such knowledge from the unworthy. This was the condition of religious affairs when the Mysteries

were necessarily established by the King-Priests of the Divine Dynasties, in the days of Atlantis.

There were many already in possession of occult knowledge who were so engrossed in selfishness that they could not be brought into the divine path; and their abuse of this power over the forces of nature made them giants of evil. They rebelled against the White Emperor, and became Black Magicians, this caused a long and fierce struggle. At last the cup of evil was

full; the forces of nature were turned against the land, until the great continent, together with all

followers of their own selfish practice, sank beneath the waters of the ocean. Before the storm broke, however, the men of the "Good Law" heeding the summons to escape, migrated to a place of safety.Before the overthrow of Atlantis the Mysteries were well established in ancient Chaldea and Egypt --the two great Fourth race nations being offshoots of the great Atlantean civilization. The Indian Mysteries came from her own Priest King, the Manu, who gave to the first

branch of the Aryan stock its religious teaching. From this fount of the Aryan race the Mystery-teaching in after years flowed westward, and mingling with the older tradition, derived from Ancient Atlantis, gave to, it new life and power. The Greeks received their Mysteries from Orpheus, who introduced them direct from India. But from whatever source the various nations

received their mystic instruction, the meaning was ever the same--all Initiates were members of the one Great Brotherhood. In these early days the Mystery-Institutions were conducted by Great Adepts whose knowledge was the fruitage of a prior system of evolution; but as time went on and our humanity developed, the great Masters gradually withdrew, and the Mysteries were committed to the advanced pupils of our present system of evolution.

THE SOURCE OF RELIGIONS.

There are two schools of thought in the modern world-- Comparative Mythologists and Comparative Religionists. The answers given by these two schools to the question of the source of religion are diametrically opposed, but both base their arguments upon the same common

facts. These facts are of marked similarity, not only in the teaching, character, and power of the Founders of religions, but also of the main outlines of their lives. The stories of these Saviour-Gods and their teachings antedate, some of them by many centuries, the birth of the Christian Saviour. This similarity amounting in many cases to practical identity, denotes, according to

both schools, a common origin. The Comparative Mythologists contend that the common

origin is one of common ignorance, that the universal natural phenomena and the personification of these powers of nature, resulted in similar ideas. This school maintains that the loftiest religious sentiments and doctrines are merely the refined feeling and expression of the barbarous guesses of primitive men; that Animalism, Fetishism and Nature-worship are the

soil out of which the highest forms of religious flowers have blossomed and that the founders of the great religions are the highly developed but lineal descendants of the "whirling medicine man." On the other hand, the Comparative Religionists maintain that the common origin is one of Divine Wisdom, or Gnosis. All religions, they say, originate from the teachings of Divine Men, who constitute a great Brotherhood of Spiritual Teachers, and give out from time to time, to different races and nations of the world, such parts of the fundamental truths of religion as are suited to the needs of the people. They contend that Animalism, Fetishism, and Nature-worship are the distorted and dwarfed descendants of true religious belief, and that the founders of great religions are men who have advanced beyond normal humanity, thus becoming the spiritual

guardians of the race. We have no hesitancy in saying that we accept the view of the Comparative Religionists, for the Scriptures of the various religions furnish abundant evidence that the founders were advanced men, and their teachings are not surpassed (or often equalled) by later writers in the same religions. The Sacred Books of the East give ample evidence of this fact; while the alleged refining process of the Mythologists is without adequate support.

We also find among savages many traces of lofty ideas which are entirely beyond their capacity to originate. When we remember that the savage tribes of to-day are not our ancestral types, but rather the degenerate offspring of past great nations, we begin to understand

how they came to possess these lofty ideas--they are the faint remaining vestiges of the Wisdom long ago imparted by a great religious Teacher.- (Esoteric Christianity, Besant, Ch. I.)

It is evident that man in his infancy was not left to grow up unaided. There have always been Elders or Sages from whom the less advanced brethren received direction and training; such ever stood beside the earliest cradle of humanity, and gave to the race the needed guidance and impulse toward a higher ideal of civilization.

The first great Teachers were advanced souls from other and still earlier systems of evolution. They were the Adepts of the early races who established upon this earth the first great Occult Fraternity. These lofty Beings watched over and guided early mankind; and as men advanced and became fitted for higher knowledge they were instructed in the nature of the gods, the

human soul, the mysteries of the unseen world, and the processes of the world's continual evolution. Such-are the persistent and uncontradictory facts in connection with the Mysteries.

Religions, then, have their source in the Occult Hierarchy--the qualified guardians of the spiritual growth of the human family.

REASONS FOR ESOTERICISM.

History has noted the disastrous results of spreading occult knowledge indiscriminately, and since the sad experiences of Atlantis, the Initiates have carefully guarded from the unpurified that knowledge which is power. Therefore, the most rigid conditions regarding purity, unselfishness and self-control are imposed on all who seek the higher knowledge. The temptation to use power for selfish ends is too great to entrust such knowledge to men of uncontrolled desires. Another reason for esotericism is the fact that religions were given for the purpose of quickening human evolution. Men are at such various stages of development, that what will be understood by the philosopher is unintelligible to another, and in order to reach and help all, it is evident that instruction must be adapted to the peculiar needs of each individual. The religious teachings must be as graded as evolution itself--each must be met on their own level and helped on and on, from that plain to greater heights and broader views, all in a fashion that appeals to their unfolding intellects. It is due to this fact that all the great Teachers have reserved the

greater truths for those capable of receiving and understanding them.

SECRECY OF INITIATES.

This has been the method of all great instructors. Initiates of all ages have maintained a profound silence concerning the truths learned in the Mysteries. From Orpheus, the first Initiate, of whom history catches a glimpse, to Pythagoras, Confucius, Buddha, Apollonius, Jesus, Saccus, no Teacher ever committed anything to writing for indiscriminate public use. Herodotus, in speaking of the reasons why animals were worshipped, says: "If I were to explain these reasons, I should be led to the disclosure of these holy matters, which I particularly wish to avoid," and again in other matters, "Concerning these, at the same time that I confess myself sufficiently informed, I feel myself compelled to be silent. Of the ceremonies also in honour of Ceres, I may not venture to speak, further than the obligations of religion will allow me."

Jesus charged his disciples that they tell no man that he was the Christ, also saying, "Give not that which is holy unto the dogs, neither cast ye your pearls before swine; lest they trample them under their feet and turn again and rend you." He surely had good reason for his secrecy. Many have learned the wisdom of these words when too late; Anaxagoras, Pythagoras, and Socrates, are notable examples. The great Teachers instructed their chosen disciples in

the higher knowledge and propagated these truths in allegories and parables. "All that can be said concerning the Gods," says Strabo, "must be by exposition of old opinions and fables; it being the custom of the ancients to wrap up in images and allegory their thoughts and discoveries concerning nature." Pythagoras, the great mathematical Mason, divided his

classes into the exoteric and esoteric, and his secrets were forbidden to be committed to writing.

The Society of the Essenes, among whom were St. John the Baptist and St. John the Evangelist, made similar distinctions; dividing their adherents into Neophytes, Brethren, and Perfect, while Ammonius Saccus obliged his disciples by oath not to divulge his doctrines, except to those who had been thoroughly instructed and prepared.

In Egypt we find the same method in practice, for Clement says, "The Egyptians did not entrust the mysteries they possessed to all and sundry, and did not divulge the knowledge of divine things to the profane." He also informs us that the sphinxes erected in front of the temples and places of Initiation denoted silence and secrecy--that all sacred truth is enfolded in symbolical fables and allegories--and he says of the Mysteries, "Those who instituted the Mysteries, being

philosophers, buried their doctrines in myths, so as not to be obvious to all." . (The Stromata, Book V, Ch.VII, Ch. IX.)The Sages of Greece, according to Pausanias, "Never wrote otherwise than in an enigmatical manner." They concealed their knowledge under the veil of fiction and

so taught that the vulgar might not comprehend. The typical Hermes assembled his disciples in a holy place or shrine where strict secrecy was imposed. In the Perfect Sermon he says, "And ye, O Tat, Asclepius and Ammon, in silence hide the mysteries divine within the secret places of your hearts, and breathe no word of their concealment." This was the universal procedure. Says Wm. R. Singleton, 33d degree, Past Grand Secretary, Grand Lodge of the District of Columbia:

"The wisdom of the Chaldeans, Phoenicians, Egyptians, Jews of Zoroaster, Sanconiathon, Pherecydes, Syrus, Pythagoras, Socrates, Plato; of all the ancients, that is come to our hand, is symbolic. .. . In the method explaining the various symbols, religion and philosophy were veiled in allegoric representations ... These symbols were displayed openly in the temples ... to the

profane altogether obscure, but streaming with beams of light to the Initiated." (History of Freemasonry and Concordant Orders, p. 83.)

OCCULT SYSTEMS OF WRITING.

There were various methods employed by the teachers to convey and yet conceal the truths of the Mysteries. The three main Kabbalistic systems are the Gematria, which is based on the numerical value of words--applying to the letters of a word the sense they bear as numbers;

the Temura, by which a word yields its mystery by anagram --the transposition of the letters--and the Notaricon, which may be compared to stenography. The system of number-letters was derived from Chaldea by the Hebrews during and subsequent to their captivity. The Chaldeans worked out their cosmogonies and anthropogeneses in numbers, their sacred books were

written with this object in view; Pythagoras had a number-philosophy, which in all probability held many resemblances to the numberbooks of Chaldea; this method was developed to a great extent by the Hellenising tendencies of the cultured Rabbis of Alexandria. The Gnostics also made much use of this number-symbolism-- the system of Marcus being quite elaborate, and the books of Hermes are probably the oldest repositories of number-symbolism in western civilization.Closely connected with this was Geometrical symbolism, which was also used by Pythagoras-- the square,triangle, point within the circle, cube, double triangle, 47th. problem of Euclid, etc., the geometrical figures representing the numbers objectively. In every cosmology from the earliest times we find the basic idea combining numerical geometrical figures.

There is also the allegorical method--a setting forth of truth in the form of myths, or parables, and furthermore, the secret sacerdotal tongue, the Senzar,which was known to the Initiates of every nation. Then to rightly read the world's Scriptures one must have the keys to all these various systems.

OBJECT OF THE MYSTERIES.

The object of the Mysteries was the instruction and development of man. They were the work of genius employing the sciences and a profound knowledge of the human heart in the task of purifying the soul, and seeking man's felicity by the means of virtue. Great emphasis was laid upon man's immortality, and the object and purpose of the Mysteries was to fit him for

a blessed state beyond. Thus these mysteries taught the condition of the postmortem state, and strove to develop in the candidate the powers that would enable him to verify the instruction for himself.Antiquity had held that there was a science of the soul, a knowledge of things unseen, a Gnosis; and now that the possibility of extending the bounds of consciousness beyond the physical plane has been proven by many experiments in psychism, the claim of the Mysteries is not beyond rational belief. That the ego may transcend the limits of the body and become

conscious on the higher planes of nature verifies the truth of the mysteries of all ages and proves that nature's God, in infinite wisdom, through the constant progress or development of his children, is initiating them from every field of labour to aid in his mighty work.The higher instruction was not only given by perfected Initiates who could function on the higher planes, but

the assistance of angelic hierarchies was also invoked and those exalted Beings came to teach and elevate by their presence. Iamblichus, the great Theurgist of the third and fourth centuries A.D. says, "The Gods [these Beings are not Gods in the Western sense of the term but Angels, or Devas; Plato calls them the 'Minor Gods' to distinguish them from the Supreme] "being benevolent and propitious, impart their light to Theurgists in unvarying abundance, calling up ward their souls to themselves, procuring for them a union with themselves,and accustoming them, while they are yet in body, to be separate from bodies, and to be led around to their

eternal and intelligible principle." For "the soul having a twofold life, one being in conjunction with body but the other being separate from all body," it is most necessary to learn to separate from the body, that thus it may unite with the Gods and learn the truths of the intelligible world. (Esoteric Christianity, p. 24,25.)

The consummation of all this was to make the Initiate a God, either by union with a Divine Being without or by the realization of the Divine Self within.Sallust says that the object of the ceremonies of Initiation was to unite man with the world and Deity. The Initiate claimed that the soul purified from all stain, could see the Gods in this life-- that is, could attain the beatific vision, and hold communion with the Immortals. Prof. Harnick remarks that deification was the idea of salvation taught in the Mysteries.The Greek Neo-platonists called, this state"Theophany," which means either communication between the Gods or God and those Initiated mortals who are

spiritually fit to enjoy such intercourse; or the presence of a God in man, an incarnation or blending of the personal Deity; the Higher self with the lower self--its representative on earth.

Plotinus defines this state as "The liberation of the mind from its finite consciousness, becoming one and identified with the Infinite." The length and frequency of this sublime condition depends upon the spiritual development. Proclus claims to have experienced this ecstasy six times during his mystic life; Plotinus states that he had reached this state "but three times as yet ;" Porphyry asserts that Appolonius attained this state four times, while he experienced it but once, and that after he was sixty years of age. This illumination may come and go as a flash, or it may last

for hours. With the high Initiates, the Word is really made flesh, the union complete, and its duration continuous throughout life. The Mysteries were as a training school to this end. Philo in speaking of the Divine Vision says, "It is the special gift of those who dedicate themselves to the service of That-which-is.... to ascend by means of their rational faculties to the height of the aether, setting before themselves 'Moses'--the Race that is the friend of God (The Race of the Logos) as the leader of the way ... . the work of philosophy is naught else than the striving

clearly to see these things." Proclus also says, "In all the Initiations and Mysteries, the Gods exhibit many forms of themselves, and appear in a variety of shapes; and sometimes,

indeed a formless light of themselves is held forth to the view; sometimes this light is according to a human form and sometimes it proceeds into a different shape." (Quoted in Eleusinian and Bacchic Mysteries, Taylor, p.66.)

Taylor too, correctly infers, "The most sublime part of the epopteia or final revealing, consisted in beholding the Gods [high planetary spirits] themselves, invested with a resplendent light." (Ibid, or same book, p. 65.)

In Plato's Phaedo, Socrates is made to say, "Those who instituted the Mysteries for us appear to have been by no means contemptible, but in reality to have intimated long since that whoever shall arrive in Hades unexpiated and uninitiated shall lie in mud [a symbol of the gloomy surroundings of the lowest region of the astral world], but he that arrives there purified and Initiated, shall dwell with the gods." (Plato, Cary's Translation, Vol. I, p. 68.) Again in Phaedrus, Plato says, "Initiated into that which may be rightly called the most blessed of all Mysteries. which we celebrated when we were whole and unaffected by the evils that

awaited us in time to come, and moreover when we were initiated in, and beheld in the pure light, perfect,simple, calm, and blessed visions, being ourselves pure, and as yet unmasked with this which we now carry about with us and call the body, fettered to it like an oyster to its shell." (Ibid, p. 326.)

If we admit the existence of faculties in man capable of piercing the veil of matter, we shall find no reason for rejecting the plain evidence of ancient writers that the Mysteries were associated with a psychic and spiritual revelation. Hermes in his sermons has much to say on the Gnosis.

Gnosis of God is the science of sciences. In "The Key" he tells us that "The distinctive feature of Good (God)is that it should be known." This is the "Vision Glorious." As stated by Mead in his commentary, "This consummation of Ecstasis (the extension of consciousness), we are told, was a transcending of the limitations of body, and was a faculty possessed by the forbears of the 'race' into which Hermes and now Tat are being born." ( Thrice Greatest Hermes, Vol. II, p.162.) The nature of Ecstasy is further explained as the fruit of meditation and contemplation. "The Gnosis of the Good is holy silence and a giving holiday to every sense." This is in accord with the Yoga of the Upanishads, which shows identity of thought of those who have had first hand experience. Hermes proceeds, "For it is possible, my son, that a man's soul should be made like to God, e'en while it still is in a body, if it doth contemplate the Beauty of the Good." This is the true deification or apotheosis--Man is like God in that he becomes a God. The result of the evolution of the soul was the attainment unto the "first steps of deathlessness," spoken of by Paul as the "resurrection of the dead." "The soul's vice," says Hermes, "is ignorance . . . . But on the other hand, the virtue of the soul is Gnosis. For he who knows, he good and pious is, and still while on the earth divine." Here we have the attainment of the divine state, that of Adeptship while still in the body. Proclus held that Initiation elevated the soul, from a material, sensual, and purely human life, to a communion and celestial intercourse with the Gods; and that a variety of things, forms, and species were shown to Initiates, representing the first generation of the Gods.

In speaking of Petosiris, Proclus tells us that this Egyptian Philosopher had an intimate knowledge of every order of the Gods and Angels, and refers to a hieratic formula of theurgic invocation to the greatest of the goddesses (Necessity), for inducing the vision of this power. Valens tells us of Nechepso who attained to direct knowledge of the Inner Way. Vettius, in the

first half of the first century A. D. laments that he did not live in those days of Initiate Kings, Rulers and Sages who occupied themselves with the Sacred Science. In those days so great was their love for the holy mysteries, so high their virtue, that they left the earth below them, and in their deathless souls became "heaven walkers" and knowers of things divine. Vettius also quotes a Greek apocalyptic treatise of Nechepso where the king tells us that he had remained

in contemplation all night gazing into the aether; and so in ecstasy he left his body and had then heard a heavenly Voice addressing him. This Voice was not merely a sound, but appeared as a substantial presence, who guided Nechepso on his way through the heavenly space. (ThriceGreatest Hermes, Vol. I, p. 101.)

Cicero considered the establishment of the Eleusinian Mysteries to be the greatest of all benefits conferred by Athens on other commonwealths; their effect having been to civilize men, soften savage ferocious manners, and teach them the true principles of morality, which initiate man into the only kind of life worthy of him. (Cicero cited in Morals and Dogma, p. 380.) The Mysteries procured for man a real felicity on earth by means of virtue. He was taught the immortality of the soul and the inflexible laws of divine justice, and the great moral precepts were made known not only to the Initiates but also to the profane. The Mysteries pointed out to men the way to "live better and die happier;" but, as we have seen, the object of the Mysteries was not merely to teach morality, for as Gen. Pike well says, "Had moral truths alone been taught the Initiates, the Mysteries could never have deserved nor received the magnificent eulogiums of the most

enlightened men of Antiquity--of Pindar, Plutarch, Isocrates, Diodorus, Plato, Euripides, Socrates,Aristophanes, Cicero, Epictetus, Marcus Aurelius, and others: philosophers hostile to the Sacredotal Spirit,or historians devoted to the investigation of Truth.

The object of the Mysteries, then, was to instruct men in the real science of being, and to lead them up the stairway to perfection--to the superhuman stage--to the Christ and that which transcends even perfect Masterhood.

In this way they sought to purify the soul, holding that the true home of the soul was in the higher spheres, the earth a place of exile, and that to return to its birthplace the soul must free itself from the power of the world--must be emancipated from the passions and the hindrances of the senses. The Mysteries taught men how to attain the dominion of the soul, which was absolutely necessary as "We must flee from everything sensual," says Porphyry, "that the soul

may with ease reunite itself with God."Thus the Mysteries sought to sanctify men, to illuminate their souls and fit them to return consciously to union with the Deity. The Gnostics all

claimed that a man could so perfect himself that he would become a conscious worker with the Logos. The object of the Mysteries, then, was not only to teach the unity of God and the immortality of the soul, as Warburton, Mackey and other Masonic writers contend,but to enable each man to verify these great spiritual facts for himself.These citations from the ancient classic writers and philosophers regarding the Mysteries might be greatly extended, but this will suffice to show the reverence and admiration in which the Mysteries were held. Would these Mysteries have received such high praise had they not known them to be of divine origin? As has been well

said, "When men like Pythagoras, Plato, and Iamblichus, renowned for their severe morality, took part in the Mysteries and spoke of them with veneration it ill behooves our modern critics to judge them upon their merely external aspects." Many have accepted without question certain derogatory statements of the early Christian Apologists concerning the Mysteries, without taking into consideration the fact that the writers were animated by the spirit of bitter controversy. Due allowance should be made for this, placing such statements in the same category as those of the Pagans, when they charge the Christians with being Atheists,

and practicing shameful rites.To suppose that the Mysteries were the invention of charlatanism is the height of absurdity. True, they degenerated in the lapse of time as did the Christian

Agape but in the beginning and for long ages they were pure and noble, and the wisest and best men of antiquity were not wiIful falsifiers. The Mysteries were truIy the greatest institutions of ancient times. They contained all that was most profound in philosophy and most spiritual in religion.Such were the Ancient Mysteries of which Masonry is the successor.

Codul Fericirii si Lumea Moderna

2010-12-26T17:34:00.006+02:00

În Cabala- ştiinţa fericirii- fericirea încetează să mai fie un mister. Această noţiune inefabilă poate fi descompusă în părţile componente şi înţeleasă. Şi exact ca e=mc2, există o formulă pentru fericirea permanentă.

“ Repede: gândiţi-vă la ce v-ar face cu adevărat, cu adevărat fericiţi.”

Acesta a fost fraza de început a unui articol de fond din mai, 2007 pus în discuţie în Newsweek, dedicat subiectului fericirii. Cei mai de seamă psihologi, sociologi, biologi şi economişti internaţionali au încercat să răspundă la eterna întrebare: “ Care este secretul fericirii?” sau, mai precis, “ Ce ne trebuie pentru a ne face fericiţi?”

Dolarul este întotdeauna mai verde pe partea cealaltă

“Poate că banii?” au întrebat cercetătorii. “Dacă aş avea bani”, pretinde fantezistul fericirii tipice, “ aş putea avea, or aş putea face orice mi-aş dori: să călătoresc în jurul lumii, să-mi cumpăr orice mi-aş dori, aş fi independent şi aş face ce vreau cu viaţa mea…Pe scurt, dacă am bani sunt şi fericit, nu-i aşa?”

Surprinzător (sau nu), multe studii recente arată că de îndată ce avem îndeajuns pentru satisfacerea nevoilor primare, banii încetează să ne mai facă fericiţi. Un studiu celebru arăta că inclusiv câştigătorii la loterie care au fost foarte, foarte fericiţi când au câştigat, curând după aceea şi-au pierdut euforia. După un timp, starea lor de spirit era exact la fel cu cea pe care o avuseseră înainte de marele câştig.

În fond, îndată ce avem mai mulţi bani decât am avea nevoie pentru nevoile primare, putinţa de a ne bucura de ei este umbrită de întrebări ca, “ Ţin eu pasul cu vecinii mei?”, pentru că indiferent cât de mult câştigăm, parcă întotdeauna dolarul vecinului e cu o nuanţă sau două mai verde.

Economia Fericirii

Dar în ceea ce priveşte timpul liber? Dacă am fi lucrat mai puţin şi ne-am fi odihnit mai mult, am mai fi tânjit după fericire?

Cercetătorii fericirii resping categoric şi această ipoteză. În “Harta lumii a fericirii”, publicată recent de şcola de psihologie a Universităţii Leicester din Anglia, Statele Unite cu greu se află…o! pe locul 23, în timp ce Franţa vacanţelor se clatină undeva în spatele locului 62.

Unul câte unul, cercetătorii fericirii revocă cele mai obişnuite teorii despre drumul spre fericire. Ei concluzionează că în toată fuga asta lungă, lucruri ca o cariară de succes, un mariaj fericit şi chiar o sănătate bună nu ne vor face fericiţi.

Deci, ce ne-ar face fericiţi? Aceasta este exact întrebarea care i-a lăsat muţi pe cercetători. Într-un fel, este mult mai uşor să identifici factorii care nu ne fac fericiţi, decât să oferi o formulă practică pentru fericirea adevărată.

“Fericirea este pretutindeni- in lista best-seller-urilor, în minţile oamenilor politici, în fruntea şi în centrul economiştilor-şi cu toate astea ne scapă printre degete,” concluzionează Rana Foroohar, scriitor economic senior la Newsweek.

Deci cum să punem stăpânire pe acea fericire trecătoare?

Mecanica Fericirii

Pentru a sparge codul fericirii, trebuie să începem prin a realiza cine suntem cu adevărat, care este natura noastră. Şi aceasta este foarte simplu: noi suntem dorinţa de a fi fericiţi. Cu alte cuvinte, noi toţi vrem să primim plăcere, să ne bucurăm, sau, aşa cum o numeşte Cabala, noi suntem “dorinţa de a primi”.

“…Dorinţa de a primi plăcere constituie întreaga materie o Creaţiei, de la începuturi până la sfârşit…toate tipurile, fără număr, de creaturi şi varietăţile lor nu sunt decât măsuri şi valori modificate ale dorinţei de a primi.”

Cabalistul Yehuda Ashlag (Baal Hasulam),“Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Poate că asta vă sună familiar. Dar natura noastră, dorinţa de a primi, este mult mai sofisticată decât am crede. Nu este ca o dorinţă constantă care ne împinge să găsim fericirea. Această dorinţă de a primi de fapt motivează tot ceea ce facem noi, până şi în cele mai mici lucruri pe care le facem şi chiar orice gând am avea.

Dorinţa de a primi caută satisfacţie în fiece moment şi se asigură că nu vom găsi odihna până când nu îi împlinim cererea. Ea ne determină constant şi cum ne simţim: dacă o mulţumim, suntem fericiţi, ne simţim bine, viaţa e un cântec; dacă nu, noi devenim frustraţi, furioşi, depresivi şi chiar violenţi sau sinucigaşi.

Probabil că deja aţi ghicit asta. Dar lucrul pe cera îl scăpăm mereu din vedere- şi cheia de a descifra codul fericirii- este că odată ce “dorinţa de a primi” este umplută, plăcerea pe cere o simţim dispare.

Marele autor irlandez, Oscar Wilde, cu siguranţă ştia despre asta când a scris, “ În această lume nu sunt decât două tragedii. Una e ca cineva să nu primească ce-şi doreşte, iar cealaltă este să primească. Ultima este cea mai rea; ultima este chiar o tragedie.”

Cabala explică mecanica procesului: iniţial, noi vrem ceva şi facem eforturi să obţinem. În momentul în care obţinem ceea ce dorim cu fervoare, noi simţim plăcere, bucurie şi încântare. Ori, pe limba Cabalei, prima întâlnire între dorinţă şi împlinirea ei este culmea plăcerii.

Până aici toate bune- dar procesul nu s-a terminat încă. În momentul în care primim ce ne dorim, dorinţa se potoleşte. Cu alte cuvinte, noi, gradual, ne oprim să vrem ce am obţinut şi, ca urmare, plăcerea noastră începe să pălească…până când dispare complet.

De exemplu, ştii cum e când iţi este cu adevărat foame: ai putea să mănânci o bucată de carne atât de mare de nici nu poţi spune cât (vegetarienii: consideraţi că e vorba de o bucată de tofu). Dar ce se întâmplă când vă apucaţi să mâncaţi?

Prima îmbucătură e un adevărat extaz, iar a doua este o minunăţie. Următoarea este bună, iar următoarea îmbucătură este…ok, iar următoarea este…ce-o fi. Şi următoarea este: “nu încă o îmbucătură, că mi se face rău…”

Şi aceasta se întâmplă cu toate lucrurile, nu numai cu mâncarea. Putem să petrecem ani întregi visând la o maşină sport imaginară şi când, într-un sfârşit, o obţinem, suntem emoţionaţi- ei, cel puţin pentru câteva ore sau zile. Dar curând observăm că ne bucurăm din ce în ce mai puţin până când nu ne mai încântă deloc. Şi apoi, de câte ori ne uităm la maşină, singurul lucru pe care-l vom simţi va fi împrumutul gigantic pe care-l avem de returnat în următorii zece ani!

Profesorul de economie Richard Easterlin de la Universitatea din California de Sud, un pionier al cercetărilor despre fericire, numeşte acest fenomen “ adaptare hedonistă”, care înseamnă, “ Noi obţinem o maşină nouă şi ne obşnuim cu acest lucru. Obţinem haine noi şi ne obişnuim din nou. Ne adaptăm foarte repede la plăcerile pe care le obţinem…”

Dar nu poate fi sfârşitul poveştii, nu-i aşa? La urma urmei, chiar şi aşa cum l-am descris aici, noi toţi tot tânjim după plăceri permanente. Ne-a plasat Natura în acest cerc vicios pentru a rămâne nefericiţi pentru totdeauna?

Formula (secretă) a Fericiri

Din fericire, Cabala explică că natura nu este crudă defel; de fapt, singura ei dorinţă este să ne aducă fericirea pe care o căutăm. Dacă aspiraţia noastră spre fericire nu ar fi fost să se realizeze, nu am fi avut-o de la început. Scopul Naturii este de a ne lăsa să obţinem singuri o senzaţie de desăvârşire şi de totală fericire- nu “un fel de” fericire sau “în cel mai mare timp” tip de fericire, ci acel tip care este absolut, perfect şi etern.

Şi suntem, de fapt, mai aproape de ea decât ne-am putea imagina. De fapt, direcţia recentă a cercetărilor despre fericire şi realizarea crescândă a noastră că nu suntem niciodată satisfăcuţi ne-a adus de fapt mai aproape de adevărata fericire. Începem să identificăm modelul: fericirea n-are nimic de-a face cu cât de mulţi bani câştigăm sau cu cât de bun este mariajul nostru- de fapt, nu are nimic de-a face cu niciun fel de plăcere pe care încercăm s-o obţinem. Începem să descoperim faptul fundamental că fericirea poate fi simţită doar utilizând unprincipiu al plăcerii diferit.

În acest punct, Cabala ne ajută să rezolvăm problema fericirii de la rădăcina sa. Am explicat deja de ce nu simţim niciodată o plăcere durabilă pentru nimic: pentru că în minutul în care plăcerea întâlneşte dorinţa, dorinţa se neutralizează. Şi, de vreme ce dorinţa noastră este neutralizată, nu mai putem să ne bucurăm de plăcere.

Deci, secretul fericirii, explică Cabala, este de a adăuga un alt ingredient acestui proces, un ingredient al “intenţiei”. Asta înseamnă ca noi continuăm să simţim ca înainte, numai că îi dăm o altă turnură dorinţei noastre: o direcţionăm în afară, ca şi cum am da-o altcuiva. Cu alte cuvinte, această intenţie schimbă dorinţa noastră într-un “coridor” pentru plăcere. Astfel, plăcerea pe care o simţim nu se va opri; va continua să meargă prin dorinţa noastră, urmând intenţia noastră. Şi dorinţa nostră va fi capabilă să primească continuu, fără a se stinge.

Şi aceasta este formula pentru plăcerea nesfârşită, sau pentru fericirea permanentă. Când o persoană aplică aceată formulă, ea trece de fapt printr-o tranziţie profundă şi începe să simtă feluri diferite de plăceri. Cabala le numeşte “spirituale” şi cu siguranţă sunt fără sfârşit.

În concluzie- Un scurt rezumat

Ce este fericirea?

Este ceea ce simţim când ne umplem “ dorinţa de a primi”.

De ce trece?

Pentru că plăcerea ne neutralizează dorinţa şi fără dorinţă nu putem simţi plăcere.

Care este formula pentru a simţi fericirea fără sfârşit?

Adăugând o “intenţie de a da” la “dorinţa de a primi”, aşa încât plăcerea să curgă continuu prin dorinţa noastră, la nesfârşit.

Adevărată fericire e chiar lângă noi, aşteptându-ne pe noi să învăţăm cum să o simţim, cum să adăugăm o intenţie dorinţei noastre. Studiind Cabala, noi căpătăm această nouă şi spirituală intenţie şi începem să primim în felul în care Natura o vrea- perfect. De aceea “Kabbalah” înseamnă în ebraică “recepţie”- este înţelepciunea care ne învaţă cum să primim.

Ritualul de initiere in Franc-Masonerie

2010-12-12T03:19:00.006+02:00

Barbatul care doreste sa devina franc-mason trebuie sa ceara unei persoane din ordinul respectiv sa-l propuna.Masonul in cauza se adreseaza Venerabilului lojii si cererea este luata in discutie la prima reuniune.Daca nu sunt voturi ostile,Venerabilul desemneaza trei Frati care trebuie sa faca,fiecare separat,o ancheta asupra vietii,ocupatilor,moralitatii,ideilor,instructiei si activitatii sociale a neofitului.Fiecare Frate isi prezinta raportul si concluziile sale.La urmatoarea reuniune,Venerabilul citeste rezultatele anchetelor si pune la vot cererea profanului.Daca loja accepta,neinitiatul este convocat; Fratele care l-a propus trebuie sa-l aduca la ora convenita.Este condus intr-un colt retras (cabinetul de reflectie),tapisat in negru si decorat cu doua tibii incrucisate sub un cap de mort.Marele expert ii explica de ce trebuie sa mediteze asupra unei devize care-l va ajuta sa inceapa o noua viata. I se pun intrebari despre el,familia sa si umanitate in general,la care trebuie sa raspunda.Trebuie,de asemenea,sa-si redacteze un testament pur filosofic.Pentru a raspunde la intrebari,care nu sunt deloc simple si pentru a-si redacta testamentul,viitorul ucenic trebuie sa reflecteze profund.Pe unul din zidurile cabinetului de reflectie este inscrisa formula alchimista "V.I.T.R.I.O.L", care semnifica: " Visita Interiora Terra,Rectificando Invenies Occultum Lapidem" (Vizitand interiorul pamantului si rectificand,vei gasi piatra oculta,filosofala).

Alte simboluri decoreaza cabinetul de reflectie:o coasa (simbolul mortii),o clepsidra (scurgerea timpului),un cocos (simbolul fortei care se trezeste).Craniul uman aminteste ca viata noastra pe pamant este efemera.Dupa ce si-a completat testamentul,viitorul mason iese din cabinetul de reflectie.Inainte de a patrunde in Templu i se pune in piciorul stang un papuc (semn al respectului),are pieptul descoperit in zona inimii (simbol al sinceritatii),bratul lui drept este descoperit (simbol al fortei).Ise pune o banderola pe ochi (semn ca se afla sub influenta tenebrelor) si o sfoara pe umar (simbol al supunerii).Inainte de intrarea in templu,candidatul depune in pastrare temporara toate obiectele metalice,precum si cartea sa de identitate,ceea ce semnifica faptul ca va renaste spiritual pentru o viata noua in cadrul Lojii.

INITIEREA

Fiecarui grad masonic ii corespunde o instructie specifica,cocretizata,intre altele,intr-o serie de intrebari si raspunsuri.Intrebarile sunt puse in asa fel incat sa stimuleze reflectia,iar raspunsurile trebuie date textual ca in urmatorul ghid:

Care este legatura care ne uneste?

Franc-Masoneria

Ce este Franc-Masoneria?

Este o alianta universala a oamenilor luminati , uniti pentru a munci in comun la perfectionarea intelectuala si morala a umanitatii.

Francmasoneria este o religie?

Nu este o religie in sensul ingust al cuvantului. Dar, mai bine decat orice institutie , ea uneste oamenii intre ei. Din acest punct de vedere este o religie in sensul cel mai larg si mai elevat al cuvantului.

Ce este un mason?

Este un om nascut liber si avand moravuri bune , prieten in mod egal al bogatului si al saraculuiv , daca acestia sunt virtuosi.

Ce inseamna "nascut liber"?

Omul nascut liber este cel care vrea sa renasca la o noua viata pe care i-o confera initierea.

Pentru ce spuneti dumneavoastra ca un Mason este in mod egal un prieten al bogatului si al saracului daca acestia sunt virtuosi?

Pentru a indica faptul ca valoarea individuala trebuie sa fie apreciata in functie de calitatile morale. Stima adresata cuivanu trebuie sa se masoare decat dupa constata si enrgia pe care respectivul le aduce pentru respectarea binelui.

Care sunt indatoririle unui Mason?

Sa evite viciul si sa practice virtutea.

Cum trebuie sa practice virtutea un Mason?

Preferand tuturor lucrurilor dreptatea si adevarul.

Ce este salariul pentru un Mason?

Recompensa muncii sale , masura rezultatului pe care acesta il aduce.

Prin ce se exprima "salariul" unui Mason?

Prin perfectionarea graduala atinsa de acesta.

Ce este o Loja masonica?

Este locul secret care serveste drept adapost masonilor pentru asi apara lucrarile lor.

Pe ce se bazeaza Loja dvs. ?

Pe trei mari piloni numiti Intelepciune , Forta si Frumusete.Intelepciunea inventeaza , Forta executa si Frumusetea impodobeste.

De ce vreti sa fiti primit ca Mason?

Pentru ca sunt invaluit de tenebre si doresc lumina.

Explicati acest raspuns.

Societatea in mijlocul careia traim nu este decat pe jumatate civilizata.Adevarurile esentiale sunt inca ascunse in umbra , prejudecatile si ignoranta domnesc , forta primeaza dreptului.Cele mai multe adevaruri si lumini e intalnesc in Templele masonice consacrate muncii si studiului prin intermediul unor oameni incercati si alesi.

In ce constau "secretele" Ordinului dvs. ?

In cunoasterea adevarurilor abstracte traduse intr-un simbolism masonic.

Ce ati invatat intrand in Loja?

Ca nu este suficient pentru un om sa fie in prezenta Adevarului pentru a-l cunoaste.Lumina nu strafulgera spiritul uman atunci cand cineva se opune cunoasterii.Inca ne orbesc atatea iluzii si prejudecati , obscuritatea domneste si noi ramnem insensibilila splendoarea adevarului.

Ce intelegeti prin lumina?

Soarele , Luna si Maestrul Lojii.

Ce raport ssimbolic exista intre aceste astre si maestrul Lojii?

Soarele reprezinta ratiunea care lumineaza inteligentele , Luna - imaginatia care vizeaza ideile si Maestrul Lojii simbolizeaza principiul constient iluminat de cele doua astre simbolice.

De unde vine Maestrul Lojii?

Din Orient.

Ce semnifica Occidentul in raport cu Orientul?

Orientul marcheaz directia de unde vine Lumina , iar Occindetul regiunea spre care se indreapta.Occidentul inseamna ca urmare , lumea vizibila , tot ceea ce este concret; Orientul , din contra , reprezinta lumea inteligibila , care nu se releva decat spiritului , in alti termeni , tot ceea ce este abstract.

De unde vin Ucenicii?

Din zonele nordice mai putin luminate.Ei nu primesc decat o instructie elementara in Masonerie.

La ce ora incep si termina Masonii lucrarile lor?

Alegoric , lucrarile se deschid la pranz si se sfarsesc la miezul noptii.

Ce semnifica aceste momente?

Faptil ca omul atinge jumatatea carierei sale la mijlocul vietii si apoi , pana la sfarsitul vietii trebuie sa depuna efortul propriu pentru fericirea comuna.

Care este ora cea mai potrivita pentru o actiune?

Acriunea nu este utila decat daca vine la momentul potrivit;Cuceririle prgresului nu se indeplinesc decat la anumite ore.Aratandu-te nerabdator risti sa distrugi ceea ce este pe cale de pregatire.Trebuie sa stii sa astepti momentul psihologic: a actiona prea devreme sau prea tarziu antreneaza un egal insucces.

Ce varsta aveti?

Trei ani.

Ce semnifica acest raspuns?

Varsta masonica a unui Frate echivaleaza cu gradul sau.Ucenicul mason are trei ani pentru ca el trebuie sa fie initiat in misterele primelor trei numere.

Care sunt aceste mistere?

Consecintele logice duse din preprietatile intrinseci ale numerelor.Ratiunea se bazeaza pe aceste notiuni abstracte pentru ca ea incearca sa rezolve problema existentei lucrurilor.

Ce ati invatat din studiul numarului UNU?

Ca totul este unic , existent ca intreg.

Dar al numarului DOI?

Inteligenta umana desemneaza artificial limitele fiecarui UN.Unitatea intregului este astfel inchisa intre doua extreme care nu sunt pure abstractii.

Ce rezulta de aici?

Ca Fiinta , Realitatea cu adevarul au drept simbol numarul TREI.

De ce?

Pentru ca fiinta sau ceea ce este , ne apare ca al treilea termen pentru care extremele opuse se conciliaza.

Pentru ce trudeste un Ucenic?

Sa finiseze o piatra bruta si sa-i dea o forma adecvata destinatiei sale.

Ce este aceea "piatra bruta" ?

Este produsul grosier al naturii pe care meseria il lustruieste si il transforma.

Care sunt uneltele Ucenicului?

Dalta si ciocanul de lemn.

Ce semnifica acestea?

Dalta reprezinta gandirea elaborata , hotararea luata , iar ciocanul - vointa care o pune in miscare.

Ce semnifica treapta uceniciei?

Zelul pe care trebuie sa il aratam mergand spre cel care ne lumineaza.

Aveti vreo ambitie?

Una singura : sa aspir la onoarea de a fi primit in randul Calfelor.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

2010-12-08T09:07:00.003+02:00

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga

Comentariul lui Asaftei Razvan asupra Tablei de Smarald a lui Hermes

2010-12-03T17:38:00.011+02:00

Tabla de Smarald a lui Hermes (Tabula Smaragdina) este fundaţia gândirii şi practicii alchimice vestice, aşa cum o ştim azi. Esenţial, alchimia este aplicarea practică a filosofiei hermetice, contrar percepţiei comune care vede alchimia doar ca pe o simplă poftă de aur. În comentariul meu voi
examina Tabla de Smarald ca pe o mărturie a filosofiei alchimice şi hermetice.
Originea exactă a Tablei de Smarald este învăluită în mister. Părerile diferă mult, de la teoria scolastică a datării în perioada timpurie a alchimiei arabe, până la fantezia speculativă a unei origini atlantice.Documentul original nu a supravieţuit, şi am rămas doar cu traduceri ale lui. De fapt, sunt disponibile mai multe traduceri diferite ale Tablei de Smarald, şi am ales să folosesc traducerea latină de secol XII
a lui Steele şi Singer (1928 p. 492).În ultimii 200 de ani, au fost descoperite mai multe traduceri arabice, ele traducându-se de altfel în
engleză. Una dintre aceste traduceri conţine versuri care susţin că Tabla de Smarald este testamentul unei persoane numite „Balinas”, care intră într-o peşteră şi îl vede pe Hermes stând acolo şi ţinând o tablă de „smarald” (ceea ce înseamnă o „piatră verde”, şi nu necesar că ea era de fapt un smarald) pe
care stăteau scrise anumite cuvinte în limba siriană veche. Balinas a părăsit peştera şi a apoi a scris
(sau a transmis oral) ceea ce a văzut scris pe tabla lui Hermes. Indiferent dacă sunt fidele istoric sau nu,
aceste versuri prefaţează Tabla de Smarald cu o imagine mitologică valoroasă: căutarea interioară
pentru înţeles.

Tabla de Smarald a lui Hermes

1. Adevărat, fără falsitate, sigur, foarte sigur.
2. Ceea ce este deasupra este ca şi ceea ce este dedesubt, şi ceea ce este dedesubt, este ca şi ceea ce
este deasupra. Spre a înfăptui miracolul lucrului unitar.
3. Şi aşa cum toate lucrurile au fost făcute din contemplarea unicului, la fel toate lucrurile s-au născut
din lucrul unitar (prin) adaptare.
4. Tată îi este soarele, mamă îi este luna
5. Vântul l-a purtat în pântecul său, sânul pământului l-a hrănit.
6. Este tatăl tuturor operaţiilor minunate din lume.
7. Puterea sa este completă dacă este întoarsă către pământ, va separa pământul de foc, subtilul de
grosier.
8. Cu mare aptitudine (înţelepciune) el urcă de la pământ la cer. Coboară din nou la pământ, şi
recapătă puterea de deasupra şi de dedesubt.
9. Astfel vei primi gloria specificităţii lumii. Toată obscuritatea va fugi de la tine
10. Este cea mai puternică tărie a oricărei forţe, deoarece ea învinge toate lucrurile subtile, şi
pătrunde toate lucrurile solide.
11. Aşa a fost creată lumea.
12. De aici vin adaptările minunate a căror procedeu este acest lucru.
13. De aceea eu sunt numit Hermes de trei ori încoronat, pentru că eu am cele trei părţi ale
înţelepciunii întregii lumi.
14. Se încheie ceea ce am avut de spus despre operaţia soarelui.

Comentariu

1. Adevărat, fără falsitate, sigur, foarte sigur.
Tabla de Smarald începe prin a afirma că vorbele ei sunt adevărate în mod universal. Există multe niveluri ale Adevărului, şi Tabla de Smarald specifică aici că vorbele ei sunt aplicabile pe toate aceste
niveluri.În acest fel, Tabla de Smarald ne oferă o cheie prin care să ne testeze înţelegerea cuvintelor ei…dacă la orice nivel al experienţei noastre, aceste cuvinte nu sunt adevărate, atunci trebuie să ne mărim înţelegerea asupra lor.
2. Ceea ce este Deasupra este ca şi ceea ce este Dedesubt, şi ceea ce este Dedesubt, este ca şi ceea ce este Deasupra. Spre a înfăptui Miracolul Lucrului Unitar.
Aici Tabla de Smarald defineşte Lucrul Unitar ca pe un Continuum Infinit. Termenul Deasupra (sau oricare dintre diferitele lui traduceri) stabileşte două concepte: a) punctul de început de la care există un Deasupra şi b) o ascendenţă nelimitată. Termenul Dedesubt stabileşte de asemenea: a) punctul de început de la care există un Dedesubt şi b) o descendenţă nelimitată. Afirmaţia că Deasupra este ca şi
ceea ce este Dedesubt, şi invers, plasează aceste realităţi pe un continuum de similaritate. Astfel se creează un Continuum Infinit cu un unic Lucru definit clar – Centrul, de la care Deasupra şi Dedesubt
se întind la infinit.
Într-un Continuum Infinit, Centrul se află oriunde, oricând, în oricine şi orice. Nu există nici un punct din Continuum din care Deasupra şi Dedesubt să nu se extindă la infinit, şi astfel, în mod egal. În acest sens, Continuul Infinit este un Lucru Unitar.Eu numesc acest Lucru Unic: Sine. El include toate Lucrurile, şi toate non - Lucrurile şi este, poate,cel mai atotcuprinzător şi puternic Continuum pe care îl putem postula. Un astfel de Continuum ne pune în relaţie cu o pasăre dintr-un copac, cu o altă persoană, cu o substanţă cu care se lucrează într-un
laborator alchimic, cu un Arhanghel, cu aspecte disparate ale personalităţii noastre, cu un râu,esenţialmente cu orice ne putem imagina.
Înlăuntrul Continuumului nu există nimic de genul unui Miracol, în sensul în care cuvântul înseamnă o manifestare în afara Legilor Naturii. Perspectiva Hermetismului este că ceea ce presupunem a fi miraculos este doar un efect combinat al Legilor Naturii în feluri pe care nu le înţelegem, şi nu o
încălcare a acestor Legi. Având în minte aceste lucruri, afirmaţia Tablei de Smarald asupra Miracolului Lucrului Unitar, implică faptul că numai la nivelul întregului / întregimii Continuumului Infinit este adevăratul miraculos o actualitate, şi că tot ceea ce facem noi aici înlăuntrul Continuumului, este doar manipularea Legilor Naturii.
3. Şi aşa cum toate lucrurile au fost făcute din contemplarea unitarului, la fel toate lucrurile s-au născut din lucrul unitar (prin) adaptare.
După ce a stabilit Continuumul Infinit al Sinelui – Lucrul Unitar – Tabla de Smarald se îndreaptă spre a discuta despre producerea vieţii înlăuntrul acestui Continuum. Ea postulează Unitarul, ca fiind o „Atot Minte” („Minte Atotcuprinzătoare”), şi afirmă că toate Lucrurile apar din Contemplarea(meditaţia) acestui Unitar. Fiecare dintre aceste Lucruri, dinlăuntrul Continuumului Sinelui, sunt
aspecte conştiente de sine ale Unitarului, ale Atot Minţii, care oglindesc puterea Unitarului, şi trebuie să urmeze metodele Unitarului. Aşa că la fel cum acest Unitar „face” Lucruri prin Contemplare, [la fel] aceste Lucruri trebuie să „nască” ceea ce doresc, printr-un proces similar – prin Adaptarea procesului efectuat de Unitar.
4. Tată îi este soarele, mamă îi este luna
5. Vântul l-a purtat în pântecul (burta) său, sânul pământului l-a hrănit (alăptat).
6. Este tatăl tuturor operaţiilor miraculoase din lume.
Tabla de Smarald descrie acum acest proces „adaptat” de creaţie. Întrucât el se aplică tuturor lucrurilor,
discuţia mea de aici, prin necesitate, va fi capabilă să acopere numai puţine aspecte ale aplicabilităţii
lui.
Imaginea folosită este cea a unui proces generator uman (Tată, Mamă, Pântec, Alăptat), care este corelat totodată cu simboluri geocentrice (Soare, Lună, Vânt / Aer, Pământ). Ca o ecuaţie, arată aşa:
(Tatăl / Soarele + Mama / Luna + Vântul / Pântecul + Pământul / Sânul) =
Tatăl tuturor Operaţiilor miraculoase din lume
Tatăl / Soarele
Acesta este arhetipul Forţei (ca opusă Formei), al luminii (ca opusă întunericului), al Focului (ca opus
Apei), al gândului (ca opus materiei fizice). Este jumătate dintr-o polaritate – existenţa sa implicând
existenţa simultană a polului său opus (Mama / Luna).
Forţa, energia, intenţia creatoare, Mintea, Yod, orice nivel al acestui arhetip ai folosi, el caută mereu exprimarea în Formă. Într-un sens Hermetic, fiecare vibraţie dată caută să se exprime prin nivelurile de vibraţie aflate direct dedesubtul ei. Aşa că fiecare vibraţie anume este exprimarea a ceea ce se află
deasupra ei, şi simultan, se exprimă prin nivelurile de dedesubtul ei. Procesul de creaţie scos în evidenţă în această secţiune a Tablei de Smarald este o mişcare „descendentă” a Forţei întru Formă(mişcarea „ascendentă” a Formei întru Forţă vine mai târziu). Sperma Tatălui caută ovulul Mamei;
ritmul Soarelui (12) este legat de Pământ de ritmul Lunii (13); Individualitatea se exprimă prin personalitate; mentalul infiltrează astralul, lumina se cunoaşte pe ea însăşi numai când pătrunde întunericul; Chokmah intră în Binah.

Mama / Luna

Acesta este arhetipul în-Formă-rii (sau a tendinţei de a Forma). Este mişcarea continuă a energiei în jos
pe scara vibraţiei, exprimându-se printr-o manifestare din ce în ce mai densă. Ea primeşte razele Soarelui, le schimbă, apoi le reflectă spre Pământ; îşi înfăşoară Pântecul în jurul ovulului care a
capturat sperma; este primul Heh din Yod-Heh-Vav-Heh; Binah transformat prin sămânţa lui Chokmah, din starea ei de Mamă Sterilă Întunecată în cea de Mamă Fertilă Strălucitoare. Creaţia este în mod primar Operaţia unei Mame, şi aceasta este arătat de următoarele simboluri care sunt aspecte ale arhetipului Mamei.

Vântul / Pântecul

În tratamentul Hermetic clasic al elementelor, Aerul este văzut ca fiind produsul Focului şi al Apei,reprezentând o sinteză a celor două. Aerul acţionează ca intermediarul dintre Foc şi Apă, şi de fapt,este produs de interacţiunea lor. Fiecare dintre ele, implică existenţa tuturor trei – ele există numai
combinate. Dacă postulăm Focul ca „ascendenţă” şi Apa ca „descendenţă”, atunci Aerul ar fi o stare de nemişcare, un centru între cele două. Aerul nu are nici o mişcare de la sine, dar adoptă orice mişcare care îi este imprimată. În ecuaţia Tablei de Smarald, mişcarea imprimată Aerului este descendentă.
Aici Aerul este Vânt, ceea ce implică o Forţă în spatele lui, şi scoate în evidenţă că este o exprimare a acestei Forţe. Această exprimare acţionează ca un Pântec, care duce creaţia prin gestaţie la naştere.Aerul acţionează aici în mod clar ca un agent (factor activ) al unei Forţe descendente în concreşterea ei a Formei.
În terminologie Kabbalistă, acesta este Tiphareth ca produsul lui Chokmah şi Binah; însă este Tiphareth în curgerea sa descendentă activă înspre Malkuth. Vav din YHVH este un aspect al căutării exprimării descendente prin Heh-ul final. Aceasta este includerea celorlalte influenţe planetare în experienţa noastră pământească, prin ciclurile Soarelui şi Lunii. Este Sinele Individual al „conştienţei Adeptului”, care se exprimă prin personalitate şi prin corpul fizic.

Pământul / Alăptat

Foc + Apă + Aer = Pământ, este o concepţie comună asupra relaţiei Elementelor, dar la un nivel arhetipal. Însă în mod practic şi funcţional, Pământul este experimentat ca fiind un Element individual,ca şi Focul sau Apa. Acesta este arhetipul Formei însăşi. Pe când Apa este tendinţa de a Forma,Pământul este produsul acestei tendinţe, veşmântul ultim oferit Forţei în coborârea acesteia întru exprimare. Pământul hrăneşte creaţia, dându-i o formă solidă şi independentă.
Acesta este Tiphareth înveşmântat în Yesod şi manifestat în Malkuth. Ultimul Heh din YHVH. Este Sinele Individual exprimat prin personalitate, înlăuntrul unui corp fizic.

Tatăl tuturor Operaţiilor minunate din lume

Aceste patru Elemente combinate, plus al Cincilea – conştientizarea conştientă a creatorului – au ca rezultat o viaţă independentă. Tabla de Smarald simbolizează aceasta aici, descriind rezultatul ca fiind un Tată, ceea ce ne aduce înapoi la începutul ecuaţiei noastre, ca şi Ouroborosul care-şi găseşte finele în propriul început, într-un ciclu fără de sfârşit al descoperirii de sine. Acest Tată care se naşte, se spune că generează toate Operaţiile minunate din lume. Observă aici diferenţa dintre Operaţii minunate şi Miracol, implicând faptul că înlăuntrul Continuumului, Tatăl ascultă de Legile Naturii.În procesul de creaţie descris în Tabla de Smarald, o importanţă foarte mare o are factorul conştientizării conştiente a creatorului. Este al Cincilea Element, Chintesenţa, şi deşi este presupus
peste tot, el nu este niciodată numit direct. Pe când exprimarea celor de sus prin cele de jos este un fenomen natural, numai prin alăturarea conştientizării conştientizate este acest proces Tatăl tuturor Operaţiilor miraculoase din lume.
7. Puterea sa este completă (integra) dacă este întoarsă către Pământ. Va separa Pământul de Foc,Subtilul de Grosier.
Produsul ecuaţiei de creaţie descendente a Tablei de Smarald este un Tată; sau într-un sens elemental,un Foc. Este o forţă activă, deşi este înveşmântată în straturi de vibraţie mai densă, decât Tatăl /Soarele. Acest Tată / Foc nu este altul decât Chintesenţa înveşmântată în formă fizică – puterea conştientizării conştiente aşa cum este ea exprimată prin fiinţa umană.Tabla de Smarald afirmă că această putere a conştientizării conştiente este „integra” (întreagă,
completă, deplină) dacă „versa fuerit” (se întoarce înspre, este aruncată către) pământ. Aceasta însemnă că la nivel uman, conştientizarea conştientă (Tată / Foc) restabileşte contactul (implicând atunci o participare a ei în Întreg) cu exprimarea sa mai arhetipală (Tată / Soare), atunci când ea este întoarsă către interior spre Sinele înveşmântat în materia cea mai densă (Pământul).
Această întoarcere interioară la sine, este cea care iniţiază ciclul de întoarcere şi ne aduce la următoarea ecuaţie, cea a Forţei care urcă din Formă.
Pe când prima ecuaţie a Tablei de Smarald era una descendentă, de adăugare a Formei la Forţă, acest nou Tată cauzează o acţiune opusă, una de separare a Forţei de Formă. Puterea acestei introspecţii este una în doi paşi: a) ea va separa Pământul de Foc şi b) ea va separa Subtilul de Grosier.
La punctul a) o vedem despărţind Pământul mai dens (manifestarea fizică) de inspirarea iniţială a Focului lui subtil. Aceasta este Chintesenţa care lucrează asupra ei însăşi, de la pământ în sus, cum ar veni. Eficacitatea ei începe de la punctul de plecare a celei mai dense manifestări a ei, separându-se pe ea însăşi de Sinele ei. Este o descriere foarte limpede a procesului introspecţiei umane, sau a
putrefacţiei şi fermentării alchimice. Aici, Focul acţionează asupra Întregului şi desparte Pământul de Focul lui (de el însăşi), dezbrăcându-se conştient de veşmântul său de materie.Cu Focul eliberat astfel de Pământul lui, Tabla de Smarald ne duce la punctul de vedere din b) unde avem de-a face cu o coborâre şi o separare de această dată, a Subtilului de Grosier.
a) (Foc minus Pământ) şi b) (Subtil minus Grosier), sunt acelaşi proces, dar la niveluri diferite şi văzut din diferite perspective: a) de Dedesubt, şi b) de Deasupra. Acţiunea Tatălui / Foc este peste tot una de separare, dar în a) această acţiune este o mişcare de Dedesubt înspre Deasupra; şi în b) este o acţiune
de Deasupra, coborând în Dedesubt, spre a-l ridica spre Deasupra.
Asta scoate în evidenţă un proces dublu de separare. Mai întâi Pământul este îndepărtat din Foc, ceea ce implică o ridicare a conştientizării conştiente, de la Pământ la cea a Focului. Atunci acest Foc acţionează din nou asupra sa însăşi, separându-şi propria esenţă de aspectele lui Grosiere. Ca întreg,este un proces al Tatălui / Foc care, conştient de sine, îşi eliberează Sinele de Formă – aproape un
proces întru totul invers a procesului creator iniţial.
8. Cu mare aptitudine (Înţelepciune) el urcă de la Pământ la Cer. Coboară din nou la Pământ, şi recapătă puterea de Deasupra şi de Dedesubt.
Conştientizarea conştientă, eliberată acum de haina sa de Formă, se ridică prin nivelurile de vibraţie dinlăuntrul Continuumului. Conform Tablei de Smarald, ea face acest lucru cu „magno ingenio”.
Termenul se traduce ca „mare (magno) aptitudine sau talent (ingenio)”, şi deseori este postulat ca Înţelepciune. Este o forţă foarte subtilă, una care implică o abilitate inerentă – un aspect natural al conştientizării care şi-a conştientizat Sinele.Această urcare este de la Pământ sau de la veşmântul Formei (Dedesubtul) la Cer (Deasupra) sau la o stare de lipsă de Formă, şi încheie a doua ecuaţie a Tablei de Smarald, ecuaţie a „Forţei din Formă”.Coborârea Forţei întru Formă, şi urcarea ei ulterioară înapoi într-o stare fără de Formă, este însă un
proces al unei conştientizări care şi-a conştientizat Sinele, o conştientizare care învaţă în decursul procesului. Forţa care a coborât iniţial întru Formă nu mai este aceeaşi, acum că a urcat – ea s-a schimbat şi a fost transformată de experienţa Formei. Acum ea are puterea, sau Înţelepciunea, să coboare din nou întru Formă, aducând cu ea acolo conştientizarea mărită a naturii sale ca Forţă. Prin a doua coborâre a ei întru Formă, Forţa integrează aspectele ei de Deasupra înlăuntrul celor de Dedesubt, şi devine o exprimare clară a întregului Continuum de Deasupra şi Dedesubt (suntem aduşi din nou la începutul ecuaţiei noastre, ilustrându-se că Ouroborosul nu este doar un cerc, ci o spirală).Rezultatul este o Forţă conştientă de Sine, înveşmântată conştient în Formă, care uneşte intenţionat
Deasupra cu Dedesubtul.
9. Astfel vei primi Gloria specificităţii (lumina luminilor) lumii. Toată obscuritatea (întunecimea) va fugi de la tine.
Tabla de Smarald prezintă o ecuaţie în trei paşi: a) Forţa coboară întru Formă într-un act de creaţie (un proces în patru paşi); b) Forţa acţionează asupra sieşi în stare în-Formată, urcând conştient într-o stare fără de Formă (un proces în trei paşi); c) Forţa conştientă de Sine coboară din nou întru Formă,căutând să-şi exprime Sinele acolo în mod conştient (un proces de un pas). Prin această secvenţă, Forţa
dobândeşte un grad de realizare de Sine, se reuneşte cu puterile adevăratei ei surse, şi este transformată într-un nou Tată, care primeşte Gloria lumii.
Este produsă o altă Forţă activă, de această dată fiindu-i atribuite simbolurile „luminii” (un ecou important al Tatălui / Soare); şi este în mod clar o octavă superioară Tatălui tuturor Operaţiilor minunate din lume (Tatăl / Foc). Acest nou Tată / Lumină, are puterea Înţelegerii şi Înţelepciunii, care iluminează toată întunecimea. Observă trecerea progresivă de la un o Forţă activă fizic, la una activă
mental.
10. Este Cea mai Puternică Tărie a oricărei Forţe, deoarece ea Învinge toate lucrurile subtile şi Pătrunde toate lucrurile solide.
Aici tabla de Smarald descrie acest nou Tată / Lumină, conştientizarea care şi-a realizat complet Sinele. Acest lucru se face în trei părţi, urmând modelul de trei paşi pe care-l vedem în decursul textului.
a) Cea mai Puternică Tărie a oricărei Forţe
Acesta este un alt superlativ triplu, similar cu versul de început Adevărat, fără falsitate, sigur, foarte sigur. Tăria implică un depozit utilizabil de Forţă, şi aici vedem că această Forţă este aplicabilă pe toate nivelurile. Ea este eficace chiar şi la toate celelalte niveluri ale Forţei, deoarece acest Tată /Lumină este Cea mai Puternică dintre toate Forţele active dinlăuntrul Continuumului. Te rog să
observi similaritatea dintre acest aspect al Tatălui / Lumină, şi procesul iniţial de creaţie în patru paşi–ambele sunt active descendent, începute de Deasupra spre Dedesubt.
b) Învinge toate lucrurile subtile
Aceasta este puterea ascendentă a Tatălui / Lumină, de a depăşi orice lucru care tinde să se ridice. Al doilea pas din ecuaţia în trei paşi a Tablei de Smarald, acela al mişcării ascendente a Forţei din Formă,are aici un ecou şi este atribuit ca o putere a Tatălui / Lumină.
c) Pătrunde toate lucrurile solide.
Aceasta este puterea descendentă a Tatălui / Lumină, de a locui (de a se exprima prin) orice vibraţie densă a materiei. Forţa activă reprezentată aici este echivalentă celui de-al treilea pas al ecuaţiei Tablei de Smarald, cel al coborârii conştiente de această dată a Forţei întru Formă.Tatăl / Lumină, produsul ecuaţiei în trei paşi a Tablei de Smarald oglindeşte atributele Lucrului Unitar,
întregul Continuumului Infinit. El pare capabil de o creativitate egală, dar numai „înlăuntrul” Continuumului – o octavă mai jos decât Miracolul Lucrului Unitar – o exprimare a acestuia.Asta implică, bineînţeles, un proces ciclic infinit, de re-creare continuă, în care acest Tată / Lumină devine Matricea Creatoare a unei noi generaţii de Tată / Lumină, şamd.
11. Aşa a fost creată Lumea.
Aceasta este o afirmaţie foarte profundă. Divinul Pymander (Librum 1 Corpus Hermeticum) descrie un proces ciclic secvenţial similar, al Forţei coborând întru Formă, devenind conştientă de sine şi apoi din
nou creatoare, urmat de o altă coborâre mai adâncă întru Formă. Rezultatul final este „lumea”. Acest proces este văzut de asemenea în Kabbala, pe măsură ce Lumina Kethrică coboară întru Malkuth, şi devine din nou creatoare la fiecare pas al căii.
Acest proces spune ceva foarte important despre lumea din jurul nostru. Spune că totul este viu.Fiecare lucru, fiecare persoană, animal, copac, piatră, picătură de apă, adunătură de gunoi, totul este
viu şi este produsul Lucrului Unitar. Fiecare lucru are puterea Tatălui / Lumină vârâtă ascuns în el…indiferent la care nivel de manifestare privim, aceasta este adevărat, fără falsitate, sigur, foarte sigur.
12. De Aici vin Adaptările Minunate a căror procedeu este acest lucru.
Aici-ul, din care vin Adaptările Minunate, este Lumea. Aici vedem inima Alchimiei, întrucât Tabla de Smarald spune că orice lucru natural are înlăuntrul lui Tatăl / Lumina, şi aşadar fiecare lucru este
sămânţa propriului viitor sine. La acest nivel al Adaptării Minunate intervenim noi oamenii, deoarece,ca fiinţe fizice, trebuie să lucrăm cu substanţa Lumii. Noi muncim „înlăuntrul” Continuumului,oglindind puterile Lucrului Unitar, efectuând Adaptări Minunate, opuse faţă de Miracolul Lucrului Unitar.
Conştientizarea conştientă înlăuntrul unui corp fizic, este un exemplu al Forţei înlăuntrul Formei, al Deasuprei locuind Dedesubtul. Cu aceasta trebuie să lucrăm – ea este Lumea, asupra căreia ne întoarcem Focul, asupra căreia ne întoarcem Tatăl / Lumina, şi ne făurim de unii singuri viitoarele sine. Ceea ce a precedat până acum în Tabla de Smarald a fost o descriere a proceselor naturale ale formării primei noastre materii – Lumea. Abia acum intrăm noi în procedeul prin care ne creăm Adaptările Minunate (Piatra), ceea ce este revelat în ultimele versete:
13. De aceea Eu sunt Numit Hermes de trei ori Încoronat, pentru că Eu am cele trei părţi ale Înţelepciunii Întregii Lumi.
14. Se încheie ceea ce am avut de spus despre Operaţia Soarelui.
Aceste versuri se împart în trei secţiuni, ca ecou al naturii ternare de ansamblu a Tablei de Smarald.
a) De aceea Eu sunt Numit Hermes de trei ori Încoronat
De aceea implică un sens al consecinţei, şi Eu sunt Numit implică o cunoaştere de a doua mână.Aceasta este aducerea iniţială a Forţei întru Formă…novicele care studiază, se roagă şi experimentează…Tatăl / Lumină care se întoarce asupra lui însuşi cu Focul lui, în Adaptare ciclică a procesului Lucrului Unitar…sămânţa care putrezeşte în pământ, dinamizând puterea care va ieşi inevitabil la suprafaţă.
Hermes de trei ori Încoronat este un simbol foarte puternic şi foarte larg, unul pe care nu-l pot explica într-un comentariu aşa de scurt. Pe scurt, este un simbol al Treimii în Unitate, o imagine a combinării tezei, sintezei şi antitezei. Este Soarele şi Luna, şi tot ce stă între aceste două arhetipuri. Mai la obiect în acest context, el reprezintă puterea pe care o are Centrul înlăuntrul unui Continuum Infinit – el poate fi situat oriunde şi / sau peste tot, şi de fapt este un reprezentant mobil, care se conduce pe sine, al Întregului. Faptul că Hermes este de trei ori Încoronat, este o indicaţie că această putere este activă pe cele trei niveluri ale fizicului, astralului şi mentalului (Sarea, Sulful şi Mercurul).Acest punct oglindeşte clar prima parte din ecuaţia de bază a Tablei de Smarald: coborârea creatoare a
Forţei întru Formă, al cărei rezultat natural şi inevitabil este Tatăl / Foc, care începe urcarea ce urmează:
b) pentru că Eu am cele trei părţi ale Înţelepciunii Întregii Lumi
Aici există un sens al cunoaşterii personale, a lui Eu am, care indică experienţa individuală. Deţinerea actuală de către Hermes a celor trei Taţi este implicată de termenul Înţelepciune, Focul Divin. Şi aici,vedem de asemenea că ei sunt puternici „înlăuntrul” Întregului Continuum. Ceea ce reprezintă realizarea celei de-a doua părţi a ecuaţiei Tablei de Smarald, cea a urcării Forţei din Formă. De asemenea există o indicaţie că acest proces trebuie să fie îndeplinit de trei ori (mental, astral şi fizic).Te rog observă că această Înţelepciune a Întregii Lumi este o exprimare uşor diferită a Tatălui tuturor Operaţiilor miraculoase din lume (pe care l-am desemnat cu termenul Tată / Foc).
c) Se Încheie ceea ce am avut de spus despre Operaţia Soarelui.
Ca şi în partea a treia a ecuaţiei Tablei de Smarald, procedeul Adaptărilor Minunate se Încheie, se întregeşte, se totalizează (un ecou al lui „integra”) prin coborârea, din nou, conştientă, a Forţei întru Formă. Aici, acesta este simbolizat prin fraza ceea ce am avut de spus, care implică o exprimare intenţională a unei idei (Forţa) prin cuvinte (Forma – aminteşte-ţi că textul se presupune a fi fost înscris pe piatră verde)la timpul trecut.Operaţia Soarelui este un alt simbol larg. Pe scurt, arată aici spre faptul că acesta este un proces activ „înlăuntrul” Continuumului. Conexiunea cu Soarele – Tiphareth indică faptul că acesta este un proces
al lui Yetzirah, sau proces creator, efectuat de Sinele Individual. Într-un sens Kabbalistic aceasta constituie o Operaţie metalică, adică cea a aurului. Mai mult, este Mercurial, deoarece este predominant Foc amestecat cu Aer (Helios). Soarele implică de asemenea un ritm specific, unind simbolic cele patru Elemente şi cele trei Principii, în călătoria sa prin cele douăsprezece semne ale
zodiacului.Procedura în trei paşi a Adaptărilor Minunate este foarte similară ecuaţiei arhetipale a Tablei de Smarald; însă are diferenţe distincte, întrucât are loc pe o octavă inferioară „înlăuntrul” Continuumului.Aşa se încheie Tabla de Smarald a lui Hermes. „Integra” prin faptul că a terminat cu coborârea Forţei
ei esenţiale întru Forma instrucţiunilor pentru iluminarea noastră.

Tabla de Smarald scoate în evidenţă o ecuaţie esenţială în trei părţi:
1) Coborârea creatoare a Forţei întru Formă (un proces în patru paşi)
2) Urcarea Forţei din Formă, într-un act conştient al realizării de Sine (un proces în trei paşi)
3) Coborârea din nou, a Forţei conştiente de Sine, întru Formă (un proces de un pas)
În prima parte a ecuaţiei, Tatăl / Soarele acţionează ca agentul iniţial al Lucrului Unitar, producând Tatăl tuturor Operaţiilor minunate din lume, sau Tatăl / Foc aşa cum l-am desemnat aici. Tatăl / Foc este agentul activ a celei de-a doua părţi a ecuaţiei şi produce Tatăl / Lumină care coboară din nou în
cea de-a treia parte şi ultima.Această ecuaţie are trei cicluri în Tabla de Smarald. În primul ciclu, Lucrul Unitar produce Tatăl /Lumină iniţial; al doilea ciclu este Tatăl / Lumină care acţionează asupra lui însuşi şi produce Lumea;al treilea ciclu este reprezentat de acţiunea umană, acele Adaptări Minunate efectuate asupra materiei
primare a Lumii.Acestea sunt numai câteva dintre observaţiile mele asupra înţelesului conţinut înlăuntrul Tablei de Smarald. Ea este unul din „textele de bază” ale omenirii…un pic de simbolism poetic arhetipal, care prezintă o strălucire diferită de Înţelepciune oricui se apropie de ea, de fiecare dată când se apropie de ea. De-a lungul anilor în care am studiat Tabla de Smarald, meditând asupra ei şi experimentând cu preceptele ei, am ajuns să o văd ca pe un far strălucitor al luminii Înţelepciunii…foarte diferit de prima mea impresie avută asupra ei, ca fiind ceva aşa de profund încât nu o să-i pătrund niciodată enigma.Mă rog ca al meu comentariu să te inspire să iei în considerare Tabla de Smarald în propriul tău fel,
scoţând din ea propria ta felie de Înţelepciune.

Un cod al lui Nostradamus

2010-12-01T16:10:00.003+02:00

Uluitoarele profeţii ale lui Nostradamus au fost lăsate posterităţii în lucrarea de 4.680 de versete, „Centuriile“. O carte încă enigmatică în care sînt înscrise cu o precizie aproape matematică, destinele unor conducători şi popoare, calamităţi naturale şi războaie. O concentrare a celor mai diverse evenimente prin care oamenii şi istoria celor peste 400 de ani aveau să treacă aşa cum le prevăzuse Michel de Nostre-Dame, medic francez si astrolog. În urmă cu doi ani, la Biblioteca Naţională din Roma a fost descoperit un nou manuscris scris de Nostradamus. În cartea sa, „Codul Nostradamus, al treilea război mondial“, Dr. Michael Rathford pretinde că a descifrat noile scrieri şi astfel a aflat că anul acesta se va declanşa o mare conflagraţie mondială care se va sfîrşi abia în 2012.

Profeţii împlinite

Nostradamus s-a bucurat de recunoaşterea talentului său ieşit din comun încă din timpul vieţii. Previziunile pe termen scurt au fost, în marea lor majoritate, corecte. Se apreciază că 70% din profeţiile lui s-au adeverit. Chiar şi momentul propriei morţi l-a apreciat corect. Pînă în prezent au fost identificate mai multe evenimente care ar fi fost prevăzute de Nostradamus în centuriile sale. Arthur Crockett le enumeră în „Profeţiile inedite ale lui Nostradamus“: dominaţia maritimă a Marii Britanii vreme de aproape trei secole, moartea lui Giordano Bruno, revolta anti-comunistă din Ungaria, moartea lui J. F. Kennedy, căderea zidului Berlinului, războiul din fosta Iugoslavie, atacul de la 11 septembrie 2001.

Documentul secret

În 21 de ani de studiu al Centuriilor, americanul Michael Rathford n-a reuşit să descopere o cheie originală de interpretare a profeţiilor lui Nostradamus. În schimb, cînd a dat peste documentul îngropat vreme de 400 de ani în arhivele Librăriei Naţionale din Roma, a avut o revelaţie. O nouă viziune asupra perioadei actuale şi viitoare a prins contur în urma decriptării manuscrisului. Acesta a fost dăruit de Nostradamus fiului său care, la rîndul său, l-a donat Papei Urban VIII. Papa l-a ascuns, de teama persecuţiilor Inchiziţiei Spaniole, asigurîndu-se că umanitatea nu îl va descoperi pînă nu va fi suficient de evoluată pentru a-l descifra. Acest timp, se pare că a sosit. Rathford a combinat metodele de analiză tradiţionale cu altele mai sofisticate şi a ajuns la concluzia că trăim „Era Necazurilor“. Cea mai detaliată perioadă este cea dintre 2006 şi 2012, ani plini de războaie, disperare, dar şi speranţă. Dar acesta nu va fi sfîrşitul lumii.

Cearta marilor puteri

„Codul lui Nostradamus“ vorbeşte de viitor. Astfel, se anticipează că al treilea război mondial va izbucni anul acesta şi va dura pînă în 2012. Rathford spune că, în Centuria II, Catrenele 35 şi 48, Nostradamus prezice că, din cauza greşelii unui lider politic important va avea loc un incident internaţional. Se vor răci relaţiile dintre două mari state, unul din ele fiind SUA. Preşedintele respectiv va regreta şi va încerca să-şi repare greşeala. Dar va fi înlăturat de cei care vor să-i ia locul. Va ajunge în pragul sinuciderii, fiind eliminat din politică, economie, viaţa socială. Ambele state vor avea de pierdut, dar un al treilea va avea de cîştigat. Situaţia va lua amploare atunci cînd va interveni al treilea stat, un inamic al SUA, şi astfel întreaga planetă va ajunge să stea pe un butoi de pulbere.

Vremea dezastrelor

În Centuria IV, catrenul 67, se spune că o cometă foarte luminoasă, necunoscută pînă atunci, va apărea pe cer. Acest eveniment va coincide cu importante schimbări geologice, cutremure şi erupţii de vulcani care vor bloca accesul populaţiei la apă. Calamităţile vor aduce foamete, secetă, shimbări sociale. Ţările prospere şi puternice, în special cele din vestul Europei, vor cunoaşte decăderea. Vor fi dezbinate de lupte civile şi tulburări sociale, cînd oamenii vor migra spre zonele cu apă, prielnice culturilor agricole. Cutremure şi inundaţii serioase vor genera conflicte între state. SUA va fi ruinată în încercarea de a face faţă dezastrelor. Trei alte mari naţiuni vor trimite ajutoare supravieţuitorilor din SUA în încercarea de a-i ajuta, dar acţiunile umanitare vor fi de fapt tentative de ocupaţie.

Musulmanii aruncă arma nucleară

Mai ales Europa Centrală şi de Sud, Orientul Apropiat şi partea estică a Mediteranei vor fi afectate de inundaţii, se spune în Centuria VIII, catrenul 29. Guvernele locale nu vor putea face faţă, populaţia înspăimîntată va fi vulnerabilă şi uşor de manipulat. În multe zone, pentru a opri tulburările şi jafurile, va fi instaurată legea marţială. Orientul Mijlociu va fi ferit de dezastre şi va sări în ajutorul ţărilor sinistrate, dar de fapt, va implementa spioni şi va înrobi aceste popoare. Centuria 11, catrenele 3 şi 4 prevestesc că, în timpul tulburărilor permanente din Orientul Mijlociu, unul dintre lideri va intra în posesia armei nucleare şi nu va ezita să o folosească. Riposta va fi, la rîndul ei, tot cu arme nucleare, din partea unei ţări care are ieşire pe coasta mediteraneeană. Una din bombe va cădea în apa Mediteranei, ucigînd toţi peştii. Căile de acces vor fi întrerupte. Popoarele care depind de comerţul cu acel stat, vor ajunge să consume peştii otrăviţi. Aceste nenorociri se vor petrece în apropierea coastei mediteraneene, într-o zonă cu stînci închise la culoare.

Franţa şi Italia, distruse

Arma nucleară aruncată într-una din ţările Orientului Mijlociu va reaprinde războiul. Ţările europene vor încerca să intervină, interesate mai mult de aprovizionarea cu petrol. Amestecul europenilor îl va enerva pe cel care a aruncat bomba nucleară şi îl va determina să facă uz şi de restul arsenalului său, lovind partea sudică a continentului. Coasta europeană a Mediteranei, în zona Italiei, Franţei, va fi aproape de nelocuit. Centuria II, catrenul 62 spune că moartea conducătorului unui mare stat va coincide cu apariţia unei comete, care va fi vizibilă foarte clar în acele vremuri. Ţara acelui conducător se află în Orientul Mijlociu. Moartea lui şi răspîndirea foametei vor provoca declanşarea a numeroase revolte. Ele vor coincide cu apariţia cometei şi vor continua timp de 500 de zile.

Războiul submarinelor

Centuria II, catrenul 48 descrie detalii de război. Rachetele vor cădea în partea sudică a Oceanului Atlantic, în apropierea unui submarin rusesc. Comandantul submarinului va deschide focul asupra unui vas de suprafaţă american. Centuria III, catrenul 60 prevesteşte că un tînăr bărbat de culoare va deveni liderul ţărilor lumii a treia. Principalul lui scop este unirea mai multor ţări pentru a putea lupta contra superputerilor. Teatrul de conflict va fi în Estul Europei şi în Orientul Mijlociu, în zona Mărilor Adriatice şi Caspice şi în estul Mediteranei. Israelul va fi şi el implicat. Nu va învinge niciuna din tabere, dar lupta va ajuta la pregătirea terenului pentru Antichrist.

Albii şi albaştrii

Centuria II, catrenul 95 arată că zonele agricole importante vor îngheţa. Oamenii vor fugi spre locuri prielnice vieţii, dar pline de disensiuni şi lupte. Drept urmare a panicii populaţiei şi deciziilor incompetente ale guvernelor se va acumula un stres considerabil în rîndul populaţiei. Deciziile greşite vor conduce la dezastre majore. Statele Unite şi Anglia vor fi cele mai afectate. Într-o simulare a stării de război, între Marea Britanie şi alte ţări europene, va apărea o eroare care va transforma totul într-o situaţie reală de război. Se vor arunca bombe.
Echipele vor fi denumite albii şi albaştrii, se spune în Centuria II, catrenul 2.

Antichristul în Iran

Preşedinţii SUA vor încerca să extindă graniţele ţării se spune în Centuria VII, Catrenul 41. Populaţia va fi nemulţumită şi se va revolta înaintea alegerilor. Va porni un fel de război civil, dar se vor organiza noi alegeri şi la Casa Albă se va instala un candidat acceptabil. „Antichristul se va muta în Iran, printr-un şiretlic asupra şeicului, cu ajutorul oamenilor de la curtea lui. Antichristul îl va distruge declanşînd un război civil. Se va folosi de un lider iranian loial şeicului. Acesta va fi asasinat odată cu atacarea Iranului. Oamenii şeicului vor trece de partea Antichristului“, traduce americanul din Centuria II, Catrenele 23 şi 81. Antichristul va obţine puterea în Orientul Mijlociu. Apoi, se va orienta către zona Mediteranei, după ce îi va aduce pe africanii din Nord, simpatizanţi ai culturii lui, de partea blocului din Asia. Noul document nu contrazice scrierile anterioare ale lui Nostradamus. Aduce doar detalii inedite. Catrenele acoperă evenimentele pînă în 7 iulie 2993, dată posibilă a sfîrşitului lumii.

Alchimist şi astrolog

• Pe mormîntul lui Michel de Nostre-dame scrie: „A murit la Salon în anul 1556. Posteritate, nu-i tulbura dulcea odihnă!“. Se pare că dorinţa nu i-a fost respectată, de atunci şi pînă astăzi fiind necontenit pomenit. Născut la 14 decembrie 1503, în Franţa, Nostradamus a fost cunoscut şi cînd trăia şi azi ca „prezicător“. Provenea dintr-o familie de negustori bogaţi. A studiat matematicile şi medicina. Ca medic, s-a oferit voluntar să îngrijească victimele ciumei, boala care avea să-i răpună mai tîrziu prima soţie şi cei doi copii. Multă vreme a fost un medic oarecare, pînă cînd a experimentat cu succes noi medicamente pe bază de plante. Nostradamus a rămas în istorie datorită Centuriilor sale, prima ediţie fiind datată 3 mai 1555. Însă debutul a fost cu trei ani mai devreme cu un „Tratat despre prăjituri şi farduri“. Pasionat de alchimie, el a pus la punct o serie de reţete pentru „prăjituri medicamentoase“. Dar Nostradamus a fost interesat şi de studiul astrelor, pasiune moştenită de la străbunicul său. Tot prevestind starea meteo la curtea Cahterinei de Médicis, i-a venit ideea să facă predicţii şi pentru viitorul îndepărtat. Centuriile sînt scrise într-un limbaj codat. Acesta este motivul pentru care decriptarea lor dă naştere a zeci de variante.

Invadatori din Asia

• Românul Vlaicu Ionescu, un interpret celebru al scrierilor lui Nostradamus, confirmă iminenţa unui al treilea război mondial. Decriptînd catrenele prezicătorului, Ionescu spune că „Europa va fi invadată de o coaliţie arabo-chineză, iar războiul va începe la nordul şi la sudul Mării Negre, ceea ce va afecta şi România, însă nu foarte grav, pentru că ţara noastră, aşa cum Nostradamus a spus-o în repetate rînduri, este protejată de voinţa divină“. Războiul va fi devastator, dar nu va duce la sfîrşitul lumii. Jean-Claude Bernard confirmă faptul că Nostradamus a prezis în catrenul 8-99 că trei lideri „vor prelua puterea la Roma“. Unul va fi rus, celălalt asiatic şi al treilea musulman. Salvarea omenirii va fi un rege născut la eclipsa din 1999. Vlaicu Ionescu crede că va domni în Franţa, în jurul anului 2022 şi va deveni spaima invadatorilor asiatici.

Trei antichrişti

• Cele mai vehiculate profeţii ale lui Nostradamus se referă la dictatorii lumii. Primul dintre ei ar fi Napoleon Bonaparte. „Născut lîngă Italia“, acesta va deveni, dintr-un simplu soldat, împărat. Îşi va trimite armata în Rusia, va lăsa în ruină un oraş (Moscova), iar în timpul retragerii mulţi dintre soldaţii lui „vor muri în teritoriul alb“. Predicţiile vorbesc despre „prinţul învins trimis în Elba“, după înfrîngerea „prin marele efort al forţelor străine“ (Waterloo). Al doilea antichrist ar fi Hitler (Hister): „un om pătat de crime“, „cel mai mare duşman al rasei umane“. După ce va cîştiga de partea lui mulţi oameni, acest „căpitan al Germaniei“, care nu va respecta nici o lege, va oferi omenirii doar „lacrimi, foc, sînge şi război“. Moartea dictatorului, „lîngă Rhin“, va rămîne sub semnul incertitudinii. Al treilea antichrist va fi un credincios al lui Mohammed, din Orientul Apropiat, care se va război cu Europa. Invazia va declanşa al treilea război mondial. Omenirea va fi ameninţată cu distrugerea totală. Războiul se va sfîrşi cînd liderii a două mari puteri de la Polul Nord (Rusia şi SUA) vor deveni prieteni.

Afla secretul zilei tale de nastere

2010-12-01T15:46:00.004+02:00

In urmatoarele randuri am pus la dispozitia voastra cateva din caracteristicile esoterice ale zilelor unei luni calendaristice.

1. Sunt o fire puternica si independenta, calitati de lider, gandire rapida si foarte inventiva. Sunt persoane ambitioase si dornice sa atinga succesul. Sunt curajosi, loiali, au nevoie de un scop, de o provocare, un tel. au darul de a-I motiva pe altii. Sunt incapatanati si au gust pentru risc si tendinta de a forta nota cand lucrurile nu evolueaza in directia dorita. In dragoste se aprind rapid si le place sa cucereasca. Dispun de o sexualitate plina de forta

2. Sunt pasnici si prietenosi, sensibili, afectuosi, au nevoie de atentie, cauta armonia si siguranta. Sunt buni colaboratori si mediatori. Au abilitati psihologice, iubesc frumosul si au gusturi rafinate. Le place sa stea in planul secund. Sunt timizi, cam nervosi si inclinati spre a acecepta compromisuri. In dragoste sunt romantici, tandri si foarte sentimentali. Iubirile lor sunt profunde, linistite si discrete.

3. Sunt plini de vitalitate, veseli, au charisma, gratie si stralucire. Sunt buni comunicatori, scriu frumos, se descurca in negocieri si vanzari. Dispun de o mare sete de cunoastere si sunt foarte inteligenti. Dar sunt nestatornici, au tendinta de a risipi si de a trai mai scump decat le permite venitul. In dragoste reactioneaza la stimulii erotici, sunt afectuosi si atragatori.

4. Sunt disciplinati si responsabili atat in viata particulara cat si in profesie. Iubesc munca. Sunt rezervati si mandri, dar au intelegere pentru ceilalti. In acelasi timp sunt rigizi, sceptici, incapatanati iar uneori isi reprima emotiile ajungand astfel sa dezvolte frustrari. In dragoste sunt prudenti si nu isi deschid inima prea usor. In ciuda faptului ca par reci, sunt foarte fideli si isi pretuiesc partenerul de viata.

5. Sunt inteligenti, inventivi si foarte curiosi. Au talentul de a gasi solutii la orice problema. Sunt adaptabili si deschisi catre schimbari. Le place sa calatoreasca, sa comunice si sa socializezesuporta restrictiile, cauta mereu provocari de natura intelectuala. Sunt impulsivi, incapatanati. Au inclunatii catre excese cu efecte nocive asupra sanatatii. Au o foarte mare putere de seductie de care nu sunt foarte constienti mai ales cat sunt tineri. Sunt romantici si pasionali.

6. Sunt intelegatori, sociabili si generosi. Sunt corecti si de incredere, au virtutii medicale si terapeutice. Au simt estetic, imaginativ si artistic. Sunt oscilanti, sunt slabi in fata rugamintilor, laudelor si linguselilor. Sunt foarte tandri si stiu foarte bine ce sa faca pentru a-si face partenerul fericit.

7. Sunt inclinati catre cultura, spiritualitate, filozofie, stiinta si tehnica. Ii atrag misterele si lucrurile oculte. Au spirit de observatie si o intuitie dezvoltata. Le place sa lucreze singuri. Sunt meditativi si usor enigmatici. Sunt egocentristi, orgoliosi si isi exteriorizeaza greu sentimentele. Traiesc intens emotiile dar nu le dau frau liber. Sunt distanti, exigenti, critici, isi reduc singuri sansele la fericire.

8. Nu se tem de nimic, detesta mediocritatea, au initiativa si talent organizatoric, sunt competitivi si originali. Au simtul afacerilor si al banilor. Au tendinte dominatoare si extremiste, sunt lipsiti de scrupule, razbunatori. Pentru ei, pasiunea este la ordinea zilei. Se daruiesc total dar le trece repede. Cuceresc fara effort fiind magnetici si fascinanti.

9. Sunt idealisti, altruisti, caritabili, plini de compasiune, dinamici si eficienti. Sunt cam ciudati, extravaganti, rebeli, aventurosi. Pot avea reactii subite si neasteptate, idei fanteziste si pot fi lipsiti de tact. Cei de sex opus ii gasesc seducatori si fascinanti. Sunt romantici si visatori si uneori sufera deziluzii. Isi iubesc sincer familia si au o relatie speciala cu copiii.

10. Au o mentalitate de invingatori, sunt puternici, curajosi, dinamici, siguri pe ei si foarte ambitiosi. Raspuns prompt la provocari. Ajund oameni de succes. Pretuiesc prietenia. Sunt posesivi. gelosi, au tendinte dominatoare. Iubesc intens si sunt pasionali. Poseda o mare forta de atractie. Le place sa cucereasca dar trebuie stimulati mereu pentru ca se plictisesc repede.

11. Sunt idealisti, de multe ori cu destin special, calauzit de puterea convingerilor si marcat de talent. Sunt intelepti si diplomati. Dar sunt excentrici, aroganti si individualisti. Sunt romantici, sensibili, au tendinta de a idealiza fiinta iubita. Au nevoie de un partener de viata care sa posede ceva mai mult simt practic decat ei.

12. Au un simt dramatic dezvoltat, au o fire sociabila, sunt liantul grupului si sufletul petrecerilor. Sunt energici si dornici de schimbari, sunt mereu in miscare, mereu preocupati. Au o stare de spirit schimbatoare, nervosi si instabili uneori. Sunt inclinati mai mult spre flirt, rar au legaturi stabile. Chiar si atunci cand iubesc pentru ca le place sa faca ce vor pot compromite relatia.

13. Au darul de a combina frumosul, cu durabilul si functionabilul. Sunt realisti, logici, organizati, meticulosi si de incredere. Este posibil sa isi schimbe des profesia dar se opresc atunci cand gasesc ceea ce cauta. Sunt seriosi, vorbesc putin si sincer. Sunt incapatanati, conservatori, au nevoie de mai multa deschidere. In dragoste au sentimente profunde si statornice, se leaga mai greu. In dragoste au un farmec special.

14. Sunt curiosi, independenti si adaptabili. Sunt curajosi, risca des si cred ca au o stea norocoasa. Sunt inteligenti, ingeniosi si gasesc rapid solutii la orice. Sunt impulsivi, lipsiti de echilibru si inclinati catre dependenta. Pentru ca sunt foarte fermecatori nu duc lipsa de oferte in dragoste. Dar prefera sa aleaga nu sa fie alesi. Au o viata sentimentala foarte bogata.

15. Familia este cel mai important lucru pentru ei. Sunt sensibili si generosi, au talent pentru arte si limbi straine. Sunt curiosi si dornici sa invete si sa faca lucruri noi. Dar sunt timizi, nu au incredere in ei, sunt sensibili la critici. In dragoste sunt sentimentali, visatori, senzuali si insetati de dragoste. Uneori isi fac iluzii si se leaga de persoane nepotrivite.

16. Sunt intuitivi, analitici si profunzi. Sunt interesati de cultura, filozofie, religie, psihologie si ezoterism. Se simt impliniti doar daca au o familie si o integrare buna in societate. Sunt vanitosi, au spirit critic si de contradictie. In dragoste au sentimente adanci dar nu si le exteriorizeaza usor. Adesea se indragostesc de peroane foarte diferite de ele. Pentu familie aleg parteneri stabili si de incredere.

17. Sunt ambitiosi, plini de energie si au un talent special pentru afaceri. Au o minte iute si progresista. Proiectele lor sunt ample si indraznete. Pot face bani foarte multi si pot avea in paralel si preocupari spirituale. Sunt impulsivi, au un simt al posesiunii dezvoltat, sunt lipsiti de scrupule si au obsesia controlului si a puterii. In dragoste atrag ca un magnet. Au multe iubiri, aproape toate intense.

18. Sunt capabili, cu caracter puternic reusesc mereu ce-si propun. Sunt independenti si idealisti. Au simtul afacerilor si pot administra firme prospere. Pot fi psihologi, artisti sau oameni polkitici. Au dificultati in a intelege si a ierta sunt incapatanati si pot aea momente de despotism. Au sentimente pasionale arzatoare. Nu sunt foarte fideli dar isi respecta familia si o ocrotesc.

19. Sunt hotarati si mari iubitori de libertate, sunt ambitiosi, manati de imboldul de a reusi, de a ajunge sa fie recunoscuti si respectati. Au aspiratii nobile, sunt inzestrati cu imaginatie si talent. Desi navalnici, isi controleaza emotiile destul de bine. Sunt orgoliosi si au o stare de spirit schimbatoare, au impresia ca sunt superiori celorlalti. Au o sexualitate puternica si mult farmec. Iubesc cu pasiune. Sunt capabili de sacrificii pentru omul iubit.

20. Sunt foarte sensibili la mediu, aspira la armonie, frumusete si afectiune. Sunt facuti sa traiasca in cuplu. Sunt buni colaboratori, aportul lor este deosebit dar nu le place sa iasa in fata. Sunt atenti la detalii. Sunt lipsiti de incredere in fortele proprii, nu pot refuza. In dragoste daruiesc mult dar cer la fel de mult. Au nevoie de iubire si caldura , de atingeri tandre si vorbe dulci. Sunt parteneri fideli si diplomati.

21. Sunt comunicativi si foarte deschisi, au un talent social innascut. Detin darul de a-I antrena pe ceilalti si de a-I inveseli pe ceilalti. Se remarca la petreceri. Sunt plini de vitalitate si iuti la minte. Sunt talentati in vanzari sunt perseverenti in atingerea scopurilor. Dar sunt lipsiti de disciplina, instabili, superficiali, au tendinta de a risipi mult si in multe directii. Sunt sclipitori si plini de farmec si nu intampina dificultati in a lega relatii, dar au probleme in a le mentine. Le trebuie un partener ager si sensibil dar stabil.

22. Dispun de forta, stapanire de sine, mare ambitie, simt practic, creativitate, iar destinul lor este maret si pomitator. Actiunile lor se indreapta catre afaceri de mare intindere, predomina orietarea spre material. Sunt infumurati,. Lipsiti de scrupule, inflexibili, nesiguri, lacomi. In dragoste nu cunosc calea de mijloc, ori iubesc ori detesta. Cauta un partener cu aceleasi ambitii dintr-o clasa devarf, daca este posibil.

23. Sunt inteligenti, flexibili, agili si ingeniosi, cu o mare capacitate de adaptare. Reactioneaza spontan, rapid si adecvat. Pentru ei viata este o aventura. Socializeaza usor si au darul comunicarii. Au un destin schimbator dar nu le lipseste sansa. Sunt inconstanti, nerabdatori, lipsiti de tenacitate, inclinati catre dependente. Sunt afectuosi si sensibili. Isi doresc un echilibru afectiv si fac tot posibilul sa fondeze o casatori armonioasa.

24. Sunt saritori, gata sa raspunda tuturor solicitarilor. Pentru ei cercul de prieteni este sfant. Sunt persoane casnice si responsabile care au veleitati artistice, dramatice sau actoricesyi. Sunt prea sensibili, indulgenti si uneori indolenti. Sunt romantici si le place sa-si arate dragostea. Au nevoie de afectiune. Fiind plini de farmec sunt foarte iubiti de partenerii lor.

25. Sunt posesorii unei judecati logice, sunt dornici de studiu si instruire. Le place sa investigheze si sa cerceteze. Au o intuitie excelenta. Nu suporta restrictiile si prefera sa lucreze retrasi si in liniste. Sunt reci, aroganti, au o atitudine de superioritate, sunt melancolici si au un spirit critic foarte dezvoltat. Sunt foarte sensibili dar nu lasa sa se vada acest lucru. Au putere mare de atractie dar sunt greu de inteles.

26. Sunt energici, eficienti si ambitiosi, au stofa de afaceristi. Sunt buni organizatori , intelignti, realisti cu putere de razbatere. Sunt cooperanti si diplomati. Familia este la fel de importanta ca si cariera. Sunt gelosi, incapatanati, ranchiunosi si sceptici. Au pasiuni devoratoare pe care se straduiesc sa le stapaneasca. Pot darui multa dragoste si cer la fel de multa.

27. Sunt deschisi la minte si dinamici. Reusesc sa fie autoritari fara sa fie duri. Au talente multiple. Sunt foarte comunicativi, relationeaza usor si iubesc calatoriile. Cu cat fac mai multe pentru ceilalti cu atat primesc mai mult. Sunt foarte exigenti si au adesea senzatia ca nu au primit cat meritau. Sunt romantici si isi exprima cu mult patos sentimentele. Au in minte portretul partenerului ideal si acest lucru poate crea dificultati intr-o relatie.

28. Sunt plini de initiativa si le place sa se impuna. Au mai mult succes in asociere decat singuri. Au o fire puternica. Sunt cooperanti si independenti, au nevoie de incurajari pentru a reusi. Sunt niste initiatori, buni strategi, au o minte analitica care vede in perspectiva. Sunt incapatanati, rigizi, iritabili, agresivi sii inclinati spre risc. Sunt plini de erotism si magnetism sexual. Sunt insetati de iubire dar nu au rabdare sa construiasca o relatie.

29. Sunt niste vizionari, detesta banalitatea, au teluri inalte si proiecte ambitioase. Pot face multe lucru dar au nevoie de cultura, religie, stiinta. Sunt influentabili si foarte imprudenti. Au mult sex appeal si nevoi afective foarte mari. Relatia de cuplu este o zona fragila in care nu stiu sa faca cele mai bune alegeri.

30. Au un suflet de artist. Cauta armonie, sunt inspirati si au talent. Sunt simpatici, au putere de convingere. Tind sa se risipeasca in lucruri marunte in loc sa-si canalizeze energia pe lucruri importante. Sunt superficiali, au o stare de spirit schimbatoare si sunt incapatanati. Sunt fermecatori si seducatori si cuceresc fara effort. Au tendinta de a-si controla partenerul. Au un noroc cam schimbator in dragoste.

31. Sunt harnici, priceputi, practici si atenti la detalii. Tot ceea ce fac este frumos si functional. Sunt organizati, invata usor, reusesc in activitati de natura intelectuala. Sunt oameni care pun pret pe munca, familie si traditie. . dar sunt intransigenti, avari si foarte orgoliosi. In dragoste nu-si exteriorizeaza sentimemntele decat daca sunt siguri ca nu vor fi respinsi. Iubirea se instaleaza in timp, nu se lasa dusi de val. Sunt fideli partenerului si familiei.

Demoni,Pietre si Spatii Subterane

2010-12-01T15:23:00.004+02:00

Maestrul si geologul Matei Burcea iesira din hotelul Pera-Palace din Istambul. Ezitara putin daca sa se indrepte la stanga, in sus spre piata Taksim - punctul cel mai inalt al vechii Pera - sau la dreapta in jos spre Cornul de Aur. In cele din urma se hotarara sa coboare prin labirintul de strazi inguste marginite de vitrine si tarabe catre turnul Galatei si apoi mai jos pana la Karakoi, pe malul apei, atrasi fiind de perspectiva care stiau ca se deschide de aici spre cartierul Eminonu cu sirul sau unic de cupole si minarete.

Vremea era buna si racoroasa, asa ca cei doi prieteni isi continuara mergand discutia intrerupta.

- Daca am inteles bine, incepu Matei Burcea, toate traditiile esoterice, religioase sau folclorice atribuie pamantului o forta spirituala si considera ca aceasta este transferata sau chiar concentrata in metale, care devin kratofanii, dotate cu o viata si forta transfizica misterioasa. Metalurgistii si alchimistii, in cadrul aceleiasi viziuni fanteziste sunt niste preoti sau magicieni care cauta sa profite intr-un fel de aceste energii tainice (in folosul lor sau al oamenilor in general) de aceste forte pentru a se imbogati (fabricand metale pure, aliaje si mai ales aurul), pentru a se mentine sanatosi (cu panaceul) si eventual a-si prelungi, daca se poate, indefinit viata (cu elixirul).

- Este si aceasta un fel sec de a rezuma lucrurile. Trebuie sa adaug insa" un corectiv si anume ca fortele telurice nu sunt transferate numai metalelor ci si pietrelor, dintre care unele au jucat si mai joaca inca un rol deosebit in multe religii si la multe popoare cum au subliniat Ratseh si Guhr intr-un Lexicon al pietrelor magice.

- Toata cariera mea de geolog m-am ocupat de pietre, de roci si de fragmentele lor. Cunosc toate tipurile de roci, compozitia si aspectul lor, distributia lor geografica, modul lor de formare si modul in care pot fi valorificate. Stiu si felul in care pot influenta in bine sau in rau mecanismele biochimice ale fiintelor.

Niciodata insa nu m-am gandit serios ca pietrele pot fi si suportul unor forte magice, prin. care pot interveni in viata spirituala a oamenilor:

- Problema aceasta a "kratofaniilor litice" a fost studiata cu pasiune de M. Eliade. El a contribuit mult la difuzarea ideii ca pietrele pot fi "instrumentele unor actiuni spirituale", "centre de energie" utilizabile in folosul celor vii sau pentru apararea celor morti, indeplinind "mai degraba o functie magica decat una religioasa".

- Aceasta functie magica chtonica a fost (sau este inca!) folosita doar intr-o singura directie sau pentru o singura clasa de "operatiuni magice"? intreba M. Burcea.

- Nu..".

Una din cele mai vechi si mai importante contributii ale kratofaniilor litice este sa creeze o relatie spirituala (magica) -intre pamant (locul unde s-au nascut pietrele si s-au maturizat) si cer. Gratie acestei functii, se plasau din totdeauna pietre in locurile cele mai sacre de pe pamant, locuri care mijloceau legatura dintre lumea uraniana si cea chtonica si invers. In acest sens trebuie pomenita asezarea unei pietre sau unei gramezi de pietre in punctele considerate drept "central lumii", cum ar fi - printre altele - "omphalos-ul" de la Delphi.

Rolul acesta de mijlocitor intre pamant si cer l-a avut, potrivii traditiei biblice, si piatra pe care isi pusese capul Iacob cand a visat scara mitica ce lega pamantul cu cerul. De altfel, constient de sacralitatea acestei pietre si a locului respectiv (pe drumul de la Ber-Seba spre Haran), Iacob a infipt in pamant piatra respectiva, a uns-o cu untdelemn, i-a dat numele de Betel (Casa lui Dumnezeu) si a considerat-o drept simbolul legamantului dintre el si Dumnezeu. Tot in Geneza sta scris ca acelasi Iacob, cu prilejul impacarii sale cu Laban, ia o piatra, o infige in pamant ca un stalp ("axis mundi") si apoi aduna in jurul ei o gramada de pietre cladind un momument litic (o movila) pe care il boteaza Galaad si caruia ii atribuie rolul unui simbol al prezentei lui Dumnezeu ca martor al legamantului facut intre el si socrul sau Laban.

Tot cu rolul de a crea o conexiune spirituala intre pamant si cer au fost ridicate obeliscurile egiptene si bine cunoscutele menhire din epoca megalitica. Aceste uriase pietre verticale au adesea un mormant la baza lor, unde probabil se afla ramasitele unei victime sacrificate ritual cu prilejul asezarii pietrei (stancii) sacre respective.

Dupa mine - adauga maestrul - cea mai spectaculoasa forma de utilizare mistica a pietrelor este incontestabil reprezentata de acele vaste ansambluri megalitice, ca cel de la Carnac (din Bretania franceza) care cuprinde mii de menhire asezate in siruri paralele orientate de la vest spre est (pe axul mistic al pamantului) si mai ales marele sanctuar de la Stonehenge care si astazi mai dainuieste pe tapsanul de la nord de Salisbury in sudul Angliei. Totdeauna imi aduc aminte cu emotie de el. De departe, ca si de aproape, acest ansamblu megalitic produce o impresie de neuitat, mai ales la rasaritul sau la apusul soarelui. De indata ce ai trecut cercul magic ce-l inconjoara, te afli intr-un univers straniu unde ai senzatia ca se pot intampla fenomene ciudate, irationale. Te afli ca intr-o cetate din basme inconjurata de doua randuri circulare de blocuri de piatra, un rand exterior de 30 monoliti de gresie de aproape 5 m inaltime, care suporta in varfurile lor alte blocuri orizontale tabulare, si un rand interior tot circular, de 39 menhire de granit. In spatiul magic astfel delimitat se afla inclusa o zona si mai sacra (un fel de Sfanta a Sfintelor) in forma de potcoava orientata spre nord-est inconjurata tot de doua randuri de pietre uriase: un rand exterior, format din cinci triliti (fiecare alcatuit din doua blocuri verticale aproape de 7 m inaltime de gresie ce sprijina un al treilea bloc orizontal pe varfurile lor) si un rand interior format din l9 menhire de granit. In mijlocul potcoavei, in sanctuarul propriu-zis, sau "camera regala", se afla ridicat monolitul"cel mai inalt (''axis mundi") marcand centrul edificiului ("omphalos", "centrul lumii"). Din pacate astazi se afla rasturnat pe pamant, unde este prezentat gresit drept un altar.

- Am fost si eu la Stonehenge. De indata am realizat imensul efort facut pentru gasirea in regiunile muntoase din apropiere blocurilor de piatra, pentru detasrea, transportarea si implantare lor intr-o epoca tehnologic nedezvoltata, caci - daca imi aduc" bine aminte - sanctuarul a fost constrit in etape succesive intre anii l800 si l400 iH., ceea ce inseamna la sfarsitul neoliticului si inceputul epocii de bronz.

- Nu trebuie sa uitam ca marele sanctuar de la Stonehenge reprezinta o forma perfectionata. Daca ai timp - cum am avut eu - sa te plimbi prin zona, descoperi ca el a fost precedat de un sanctuar neolitic mai vechi situat la cca. l0 km. est, la Durrington Walls. E vorba tot de o structura ce contine sase siruri concentrice circulare de blocuri de piatra. Astazi nu se mai vad decat gaurile. Imediat alaturi de acesta (la sud-vest) gasesti alt sanctuar, "Woodhenge", tot circular si tot cu sase randuri concentrice de gauri astazi umplute cu cate o coloana scurta de ciment.

Toata aceasta regiune din jurul oraselului Amesbury trebuie sa se fi bucurat de un prestigiu sacru deosebit.

De aceea, in afara de sanctuarele neolitice amintite de la Stonehenge, Woodhenge si Durrington, in vecinatatea primului am vizitat doua necropole cu tumuli din epoca bronzului (foarte rar citate), una la Winterborne Stoke Cross-roads cu 22 tumuli mici si un tumul mult mai mare in centru, si alta la Normanton Down cu 26 tumuli obisnuiti si un tumul central mai mare, probabil mormantul unui sef apartinand culturii Wessex,

Dealtfel si in afara acestor necropole daca te plimbi gasesti imprastiati alti tumuli pe o distanta de cca. 8 km. In jurul complexului Stonehenge.

- Trebuie sa mai recunosc ca si geometria sanctuarului Stonehenge m-a impresionat. De altfel s-a scris mult despre ea.

- Se pare ca in aceasta geometrie se afla inscrise o serie de cunostinte care faceau parte din tezaurul esoteric al elitelor initiate ale epocii (din care deriva si esoterismul druizilor celti). De altfel o investitie atat de mare nu putea sa serveasca numai drept loc de cult. Elitele initiate care aveau in custodie sanctuarul nu-si limitau activitatea doar pentru a face liturghii neolitice in cadrul unui cult solar ci probabil ca in paralel meditau, studiau si interpretau traditiile si observatiile ce le faceau ca intr-o protoacademie.

- Am citit recent ca unele analize geometrice combinate cu observatii si calcule astronomice (care reconstituie spectacolul cerului de la epoca respectiva) sugereaza ca asezarea blocurilor de piatra traseaza niste axe de orientare pentru reperarea pozitiei astrelor mobile vizibile. Daca acest lucru este adevarat, atunci rezulta ca la Stonehenge se afla un centru de observatie astronomica care, in afara de aspectele astrologice, trebuie sa se fi ocupat cu stabilirea datelor calendaristice indispensabile pentru cult dar mai ales pentru organizarea muncilor agricole.

- Aceleasi analize au aratat ca in acest sanctuar de langa Salisbury gasim marile simboluri figurative ale Revelatiei (cercul, triunghiul, pentagramul etc) si anumite simboluri cifrice sacre (l, 3, 5 etc), ceea ce ii confera si rolul unui "centru" magic.

- E curios insa ca nu gasim nici o urma de sculptura.

- In primul rand, raspunse maestrul, exista o explicatie tehnologica: dalta de fier nu exista pe vremea aceea, iar cu bronz sau alte pietre e greu sa sculptezi. Exista insa si o explicatie teologica: piatra era sacra prin ea insasi, era o icoana, o hierofanie, iar omul nu avea dreptul sa o modifice. Dealtfel cand s-au facut altare pentru sacrificii rituale, lespezile de piatra erau folosite ca atare, brute, necioplite. Initial si templele trebuiau sa fie cladite din pietre necioplite, singurele ce-si pastreaza forta spirituala si perfectiunea nativa, androgina.

In Exod si in Deuteronom gasim clara porunca divina de a nu altera sau profana pietrele cu dalta.

Mult mai tarziu pietrele de cult informe ("argoi lithoi") incep sa fie fatuite si apoi sculptate, antropomorfizate si/sau zoomorfizate. Piatra devine idol, functia ei sacra nativa se complica prin interventia omului.

- De ce oare adorarea pietrelor, atat de adanc prezenta in traditii, a fost totusi combatuta, as spune cu inversunatre, de unele religii?

- Intr-adevar cultul pietrelor brute (de altfel ca si a "chipurilor cioplite" din piatra), ritualurile si gesturile folclorice care folosesc forta magica a pietrelor au fost aspru condamnate de iudaism (desi in Vechiul Testament cum ti-am amintit, sunt referiri clare la sacralitatea pietrelor) si de crestinism. Este vorba de o mutatie spiritualizanta a experientei religioase. Nu este rezultatul unei noi Revelatii care abroga Revelatia primordiala, ci este expresia unei reflexii teologice ca cea care a dus la iconoclasmul bizantin al imparatilor Isaurieni.

E drept ca prestigiul sacru al unor pietre se mentine si in contextul unor religii foarte intolerante ca vestita Ka'aba, dar si ca piatra de la Scone, care este pastrata in locul cel mai sfant al abatiei Westminster de la Londra. Intr-adevar in capela Sf. Eduard Confesorul, incastrata in tronul principal al incoronarii se afla aceasta piatra despre care unii spun ca este piatra "Betel" pe care a dormit Iacob cand a visat scara ingerilor, iar altii sustin ca este piatra pe care s-a sprijinit capul Sf. Colomba. Oricum a fost adusa din Scotia la Londra de Eduard I la sfarsitul secolului XIII si de atunci toti regii Angliei se incoroneaza fiind asezati pe. ea. Mi-aduc aminte ca englezii ii atribuie o pretuire atat de mare incat in timpul celui de al doilea razboi mondial a fost evacuata in Canada odata cu tezaurul Regatului Unit.

Rolul mistic al pietrei apare si in Evanghelie, caci Hristos pomeneste de piatra unghiulara a Bisericii sale. E drept ca aici apare o confuzie intre termenul de "piatra" si numele de "Petre" al Apostolului care avea sa ctitoreasca episcopatul Romei.

- Nu e singura confuzie. Multi considera "piatra unghiulara" a unui edificiu un suport de piatra cu rol magic asezat sub unul din unghiurile cladirii. In realitate cred ca se refera la acea piatra care incheie boltile (cupolele), al carei rol in structura edificiului e foarte mare si a carei, simbolism e evident (punctul cel mai inalt al cupolei, locul pe unde trece axul mistic).

- Ca sa-ti raspund insa intrebarii puse la inceputul discutiei noastre, trebuie sa adaug ca rolul magic al pietrelor se manifesta si in alte domenii.

Astfel sacralitatea pietrelor era folosita si pentru protectia mortilor. Dealtfel si la Stonehenge s-au gasit morminte. Banala noastra piatra funerara nu este decat aspectul profan al pietrei sacre ce acoperea sau proteja magic mortul ingropat. Doar crucile din cimitire mai pastreaza acest aspect sacru.

- Cred ca cel mai monumental mod de a folosi piatra pentru protectia mortilor (atat fizica, impotriva profanarilor cat si spirituala) e reprezentat de piramide.

-Evident ca piramidele sunt monumente funerare de piatra. Rolul lor este insa mult mai complex. In primul rand forma lor reuneste simbolismul patratului (baza) cu cel al triunghiului (laturile) si in structura lui gasim numere sacre: l (varful), 2 (extremitatile unei laturi), 3 (limitele unei suprafete), 4 (limitele bazei), 5 (numarul varfurilor si suprafetelor), 8 (numarul laturilor) s.a.m.d.

Piramida in totalitatea ei nu poate fi detasata de simbolismul ascensional al movilei, dealului sau muntelui. Ea evoca axul lumii, muntele sacru, colina primordiala, dar este si simbolul rolului prometeic al omului care a creat acest formidabil dispozitiv magic de legatura dintre pamant si cer (ca ziguratele caldeene sau ca in mitul biblic al turnului lui Babei). In fragmentele de texte atribuite lui Hermes Trismegistul (publicate de parintele Festugieres, prietenul lui M. Eliade), acesta considera varful piramidei drept simbolul Logosului (Verbului demiurgic). Simbolismul piramidelor egiptiene, care se leaga si de sacralitatea functiei faraonice ca si de cultul mortilor, a dat nastere unei imense literaturi speculative reunite sub numele de piramidologie. Lucrul este explicabil, caci piramidele - mai ales marea piramida a lui Keops - impresioneaza pe oricine le priveste. Nu pot sa uit impresia pe care mi-a produs-o acest imens munte artificial prin dimensiunile sale si prin forma sa severa, realizand cea mai simpla figura a geometriei in spatiu.

Oameni de stiinta, oameni de cultura, initiati, mistici sau profani s-au preocupat sa gaseasca in orientarea si diferitele dimensiuni ale marii piramide a lui Keops de la Gizeh un fel de enciclopedie a stiintelor oculte egiptiene. Matila Ghika, care a fost obsedat sa decripteze in constructiile sacre simbolurile geometrice, proportiile sacre si numerele unei geometrii si aritmetici esoterice, considera marea piramida drept o colectie impresionanta de secrete inscrise in structura de ansamblu si in detaliile piramidei, recunoscand totodata ca arhitectul piramidei nu a fost probabil constient de tot ce a simbolizat si ca toata bogata tezaurizare oculta pe care a creat-o este rezultatul "unei pulsatii dinamice" care a actionat asupra lui.

- Jung, adauga Burcea, ar zice ca a lucrat sub presiunea unor arhetipuri. Recent am citit "Pendulul lui Foucault" de Umberto Ecco. In ea exista un pasaj remarcabil in care bagatelizeaza toate speculatiile, e drept numai cele numerice, ale piramidiologiei (asa cum le stim de la Piazzi Smyth, de la abatele Moreau si chiar de la M. Ghika). intr-adevar, inmultind sau impartind in mod arbitrar diferitele dimensiuni ale piramidei (masurate cu unitati alese ad-hoc) intre ele sau cu numere si ele arbitrare, piramidologii obtin tot felul de marimi cosmice, ca circumferinta, suprafata sau raza pamantului, numere operationale ca V (3,l4) sau date importante din istoria omenirii s.a.m.d. aminteste ca o numerologie similara a fost propusa si la Stonehenge. Autorul, prin unul din eroii sai, face apoi o analiza numerologica a unui chiosc de ziare si regaseste prin acelasi procedeu arbitrar toate constantele cosmice si proportiile universale si esoterice sustinand - nu stii daca in mod serios sau in gluma - ca daca arhitectii piramidei au reprodus in constructia lor inconstient "simfonia numerica a Universului", nu putem exclude ca autorul chioscului a fost si el supus aceleiasi presiuni magice ce-i impunea sa realizeze corespondente numerice intre chiosc si cosmos.

- Asa este, dar la sfarsitul pasagiului respectiv, Ecco face o afirmatie foarte profunda, stabilind un paralelism intre metodele de calcul artificiale si "intortocheate" ale piramidologilor si logica cercetarii stiintifice, care incearca sa demonstreze cu metodele ei intortocheate si ad-hoc alese "adevaruri" cunoscute sau imaginate aprioric.

Cu acestea ne-am departat insa mult de rolul sacru al pietrelor. Nu e nimic, nu suntem la o masa rotunda, raspunse Burcea.

- Rolul magic al menhirelor si piramidelor, dupa unii, ar fi fost preluat de marile catedrale de piatra romanice si gotice care, incepand din preajma anului l000 I.H., au aparut in Europa catolica. Unele speculatii esoterice le atribuie rolul de a fi uriase antene si cutii de rezonanta ale pietrelor din care sunt construite pentru realizarea legaturii magice, in dublu sens, intre cer si pamant. Aceasta ar explica de ce la constructia lor au intervenit acele confrerii misterice (initiatice) "de constructori si pietrari numite lojile francmasonice.

Pietrele au mai fost folosite ca sa protejeze drumurile ca acei "hermai" din antichitatea elenica. Acum cativa ani am vazut pe platourile sterile si stancoase de aspect selenic ale Islandei gramezi de pietre sau blocuri de piatra care marginesc drumurile si marcheaza intersectiile si bifurcatiile. E drept ca au rolul de repere (caci nu ai alte elemente de orientare) dar se bucura de o veneratie deosebita din partea populatiei. Ulterior aceste pietre hierofanizate ale drumurilor au fost inlocuite in unele culturi cu imagini sacre (idoli, sfinti, cruci sau troite) de piatra. Si ciobanii meleagurilor noastre isi marcau si protejau itinerariile lor de transhumanta cu cruci de piatra care se pastreaza si astazi, desi si-au pierdut semnificatia.

- Am vazut multe din ele in Baragan.

- Interesant este ca in viziunea traditionala pietrele care contin intr-o forma concentrata forta pamantului, forta ce asigura nasterea si dezvoltarea lor proprie, a metalelor si minereurilor si care da viata plantelor, au si capacitatea magica de a asigura fertilitatea oamenilor. Unele din ele (menhire, monoliti verticali etc.) evoca un simbolism falic, altele (pietrele gaurite, "ring stones") exprima un simbolism feminin. in jurul lor, in aproape

toate culturile, s-au dezvoltat rituri mai mult sau mai putin complicate, uneori exibitioniste sau obscene, alteori adevarate orgii care sa asigure fecunditatea barbatilor sau femeilor. Multe dintre aceste rituri persista evident alterate in folclorul majoritatii popoarelor.

- Asta imi aduce aminte ca in. unele tari se folosesc ca toponime expresii cu referire sexuala. Astfel in Elvetia in masivul "Diablerets" (intre Aigle si Sion) gasesti varfuri de munte cu nume sugestive ca: "Sex rouge". "Sex Rond". "Sex Noir". "Proz du Sex". "Sex Fou" etc.

- Probabil ca varfurile muntoase respective au fost candva implicate in forme de cult falic. Trebuie sa mai adaug ca pietrele gaurite mai intervin si in riturile care asigura o nastere usoara. De asemenea sunt folosite in ceremoniile initiatice. Trecerea prin gaura pietrei simbolizeaza o noua nastere, strabaterea "portii lumii" ("loka-dvara").

- Ce se intampla cu meteoritii ce nu mai pot fi considerati un produs de gestatie al pamantului, un suport al fortelor chtonice?

- Traditional sunt depozitarele unor forte uraniene.

Cele mai vestite "pietre din"cer" sunt- cum subliniaza si M. Eliade - piatra neagra de la Pessinonte, adusa la Roma dupa ultimul razboi punic, si celebra Ka'aba de la Meca, pe care Islamul a preluat-o de la vechile forme de cult premahomedane din Arabia. Pelerinajul la Meca nu este in fond decat un pelerinaj la un "centru al lumii" marcat de un mesager litic coborat din ceruri, de un meteorit negru sacralizat.

Cea mai celebra "piatra din cer" din istoria spirituala a Europei vestice este "Graalul". Este o piatra mitica nu istorica asa cum sunt cele amintite. Acest Graal - potrivit traditiei redate de Wolfram von Eschenbach intr-un poem initiatic de la inceputul secolului XIII - este o piatra minunata (unii spuneau ca e un smarald) creata de Dumnezeu "in illo tempore", predata ingerilor, care au aruncat-o din, cer ("lapis exillis") unui personaj mitic, un misterios, mare initiat. Piatra a fost apoi transmisa din generatie in generatie de la un mare initiat la altul. Era pastrata intr-un loc tainic de mare sacralitate (un "centru al Pamantului") intr-un castel nestiut de nimeni si pazita de o ceata, de cavaleri initiati, care duceau o viata de o deosebita spiritualitate.

Cel ce putea sa o vada sau sa o atinga era numai paznicul principal, un fel de mare preot care trebuia sa parcurga un lung itinerar initiatic si sa aiba calitatile spirituale necesare. Mitul acestei initieri este descris de legenda lui Parsifal si intreaga mistica legata de acest meteorit se regaseste in muzica pe care i-a inchinat-o R. Wagner.

Cultul Graal-ului este tipic pentru sistemele religioase misterice. Originea sa celtica (druidica) este probabila, de aceea mitul Graalului s-a integrat in ciclul poemelor initiatice celtice cunoscute sub numele de "Aventurile Cavalerilor Mesei Rotunde" care era o masa mitica rotunda de piatra, ca si masa tacerii sculptata de Brancusi. Mitul Graalului, este si un mit alchimist: cercetarea Graalului lungul drum initiatic reprezinta sirul de operatiuni magice ce definesc "opusul" iar Graalul este tinta suprema a alchimiei - Piatra Filosofala.

Acest mit - cum reiese si din analiza lui Julius Evola -reflecta fidel esenta gandirii medievale vesteuropene.

- Cunosteam mitul Graalului, dar nu-l atribuiam unui meteorit.

Probabil prin contaminare cu traditia crestina Graalul a fost descris in versiunea pe care am citit-o ca o cupa sculptata intx-o piatra extrem de pretioasa, care a servit lui Hristos la Cina cea de taina si pe care a utilizat-o apoi Iosif din Arimateea ca sa stranga in ea sangele din ranile lui Iisus (dupa ce I-a scoborat corpul de pe Cruce).

- E o versiune cuprinsa in asa-numitul Roman al Sfantului Graal scris de Robert de Baron in secolul XIII. In afara de contaminarea crestina, mai gasim in ea o influenta maniheista caci in opozitie cu Parsifal (Perceval) se afla un personaj celtic negativ, vrajitorul Merlin.

Mersera cativa pasi in tacere. Deodata maestrul se opri si trase dupa el spre o vitrina pe prietenul sau. Era una din obisnuitele vitrine de bijutieri, care sunt atat de raspandite in Istambul.

- Uite vezi - incepu maestrul - toate aceste obiecte de aur, de argint cu sau fara pietre pretioase, toate aceste nestemate care acum se vand ca podoabe, odinioara aveau un rol magic de talisman sau amuleta. Astazi doar bratarile "terapeutice" din arama sau alte metale mai pastreaza ceva (mult alterat) din atributele vechi, reflex indepartat al conceptiilor magice sau alchimiste din veacurile trecute.

- Numai ca laicizarea bijuteriilor a inceput de mult, de secole si milenii. Ele au devenit expresia opulentei, a luxului ostentativ, forma cea mai putin spirituala a motivatiilor umane!

Pornind incet mai departe, cei doi isi continuata discutia.

- Rolul magic al pietrelor pretioase si semipretioase a fost luat in considerare de mult. Ele joaca un rol atat ia formele exoterice cat si in cele oculte ale vietii spirituale umane. Nu avem decat sa ne gandim la importanta pietrelor pretioase in formele de cult. Potirele si evangheliile, mitrele arhieresti, crucile pectorale, engolpioanele si uneori icoanele sunt batute cu nestemate. Marele preot al Ierusalimului purta pe piept o placa pe care erau insirate intr-o ordine determinata pietre pretioase, fiecare cu semnificatia ei. La catolici rolul magic al pietrei pretioase este extrem de marcat atunci cand e vorba de inelul arhieresc. Nu uita totodata ca in Apocalipsa cetatea Noul Ierusalim este descrisa ca fiind impodobita cu l2 feluri de pietre (jasp, safir, calcedoniu, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, berii, topaz, hrisopras, iachtin si ametist) iar portile ei toate cu perle.

Una din cele mai impresionante aluzii la sacralitatea pietrelor pretioase o gasim in relatarea pe care Ezechiel o face asupra uneia din viziunile sale care se refera la Lucifer inainte de caderea lui. Tu te aflai in Eden in gradina lui Dumnezeu, hainele tale erau impodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze si diamante, cu crisolit, onix, jasp, cu safir, smaragd, carbuncul si aur; toate erau pregatite si asezate cu iscusinta in cuibulete si puse pe tine in ziua in care ai fost facut".

De asemenea pietrele pretioase, ca si metalele nobile (uneori si otelul) au fost folosite si ca elemente distinctive pentru functiile de conducere sociala (imparati, regi, seniori) care aveau initial o indiscutabila conotatie magica.

Prin desacralizarea bijuteriilor, ele au devenit doar indicatori ai starii materiale a celor ce le poarta. Numai anumite piese de orfevrarie (coroanele, sceptrele etc.) au pastrat semnificatia lor magica legata de caracterul sacru al principelui domnitor, regelui sau imparatului, asa cum pirostriile sunt un semn mistic al interventiei Divinitatii in actul casatoriei.

Pe de alta parte forta transfizica de origine telurica extrasa de pietrele pretioase din sanul pamantului este folosita sub forma de amulete si talismane in toate sistemele magice, dar si in diferitele retete. Acestea sunt prescrise sub forma de pulberi de nestemate ce sunt amestecate cu alte produse sau lichide pentru a fi inghitite sau aplicate pe piele sau pe diferite obiecte. Albert cel Mare, Maestrul Eckhart, Jacob Boehme, R. Lullius, Abraffielin Evreul si altii au publicat astfel de retete. Ele au fost culese, completate si comentate de specialisti ea Eliphas Levi; L. Ashley; Collin de Plancy s.a.

De aspectul mistic al pietrelor pretioase si semipretioase s-au preocupat in epoca noastra Mircea Eliade si Roger Caillois.

- Stiu. Una din cartile lui Caillois se chema "L'Ecriture des pierres". De asemenea mi-aduc aminte ca atunci cand a fost primita la Academia Franceza Margueritte Yourcenar i-a consacrat discursul de receptie. Ceea ce mi-a ramas - ca geolog – din discursul ei este ca sublinia o afirmatie a lui Caillois, potrivit careia "cristalele ca si sufletele nu proiecteaza umbre".

- Fata de pietrele pretioase, cele doua demersuri ale gandirii umane sunt foarte diferite. Demersul stiintific de exemplu clasifica pietrele pretioase in functie de compozitia lor chimica, de forma lor de cristalizare, ce culoara, duritatea, raritatea sau locul lor de origina. Trecand in planul pragmatic elaboreaza criterii de puritate, unitati de greutate (caratul = 0,2052 g) si scari de valori (in unitati monetare).

" Demersul magic le clasifica in functie de culoare si stralucire (folosind criterii analogice) dar mai ales in functie de incarcarea lor mitica. Pe plan practic stabileste atributele magice ale fiecarei pietre, despre care am mai vorbit candva.

Important este ca in viziunea magica asa cum am mai spus-o si alta data toate obiectele sunt interelate gratie unor corespondente care le integreaza armonic in cosmos. Magia telurica a pietrelor pretioase nu poate fi separata de aceea a metalelor alchimiei, iar acestea am vazut ca sunt corelate cu cele sapte astre mobile vizibile. De aceea Cristalul de Stanca e legat de argint si de Luna; ametistul de cupru si Venus; smaraldul si jaspul de fier si Marte; cornalina de cositor si Jupiter; rubinul de mercur si de planeta omonima; peruzeaua si pietrele negre de plumb si Saturn; diamantul de aur si Soare.

In afara de aceste corespondente alchimice si astrologice mai exista si corespondente calendaristice, fiecare luna avand cate o piatra ce-i este atribuita si care este benefica pentru cei nascuti in luna respectiva. Astfel dupa "Lumea magiei" a lui Aschley avem urmatoarele imperecheri: ianuarie - granat; februarie - ametist; martie - acvamarin; aprilie - diamant; mai - smarald; iunie .-perla; iulie - rubin; august - sardonix; septembrie - safir; octombrie - turmalina; noiembrie - topaz si decembrie - peruzea.

Discutand, maestrul si Burcea ajunsera la Turnul Galatei. Se oprira cateva minute in piateta din jur si admirara acest vestigiu al vechiului Bizant, ridicat de genovezi la inceputul veacului XIII. Amandurora le-a reamintit Turnul Chindiei din Targovistea noastra. Dupa ce se saturara sa priveasca cele sapte etaje ale turnului, isi urmara drumul in jos spre mare si isi continuara discutia.

- Tot vorbind despre pamant (Terra, Gaia) - zise maestrul - am ajuns la alchimie, piramidologie, la relatiile dintre pietrele pretioase si astre, dar ne-am indepartat de pamantul propriu-zis.

- Ca geolog stiu multe, chiar foarte multe despre Pamant. Stiu ca este o sfera cu un diametru de cea. l3.000 km. (usor turtita la poli), cu o greutate de cca. 6 * l0:7 g si un volum de aproape 11 x l0" km. Pe masura ce patrunzi spre centrul Pamantului, temperatura creste pana la cateva mii de grade Celsius (28000°C) iar presiunea urca pana la 1,5-3 milioane de atmosfere, in centrul pamantului se afla un nucleu dens si fierbinte (format probabil predominant din fier) inconjurat de o serie de straturi mai putin dense. Aproape de suprafata se afla o patura fluida pe care plutesc placile tectonice ce formeaza suportul scoartei terestre (litosfera). Deplasarile acestor placi genereaza cutremurele, formeaza muntii si deriva continentelor. Miscarea placilor, activitatea vulcanica, prezenta curentilor de convectiune, metamor-" fisrnul sunt cateva aspecte ale dinamicii sau vietii interne a planetei noastre care insumeaza 4,5-5 miliarde de ani. As putea sa expun ore intregi cunostintele acumulate de geologie, geofizica si alte ramuri ale stiintelor despre Pamant. Mii de volume contin date despre structura pamantului, compozitia lui chimica, strat dupa strat, fenomenele fizice si chimice ce se petrec inauntrul lui s.a.m.d.

- Stiu ca "stiinta Pamantului" a facut enorme progrese in ultimele decenii. Masuratorile din sateliti, sondajele la mari profunzimi, studiile geofizice (in special cronologia prin radioactivitate) si alte multe metode au permis o cunoastere stiintifica extrem de aprofundata a planetei noastre ("planeta albastra" cum o numesc astronautii).

Dar pe langa aceasta cunoastere stiintifica a Pamantului, traditiile primordiale si revelatiile succesive completeaza imaginea strict materialista pe care stiinta ne-o ofera cu unele aspecte magice, dintre care multe au fost preluate si de folclor.

Astfel Pamantul (Terra, Gaia) nu este numai izvorul acelui camp de forte transfizice ce se revarsa asupra celor ce vin in contact cu el si care se concentreaza in minerale si pietre, dar este si adapostul (dupa unele traditii) si generatorul unor entitati spirituale, unor fapturi mitice, ce traiesc sub sau pe pamant si actioneaza sub forma unor daimoni asupra mersului vietii terestre. E vorba de existenta unei vaste ierarhii deteodaimoni, antropo-daimoni si zoodaimoni cu infatisarile cele mai variate si denumiri diferite in functie de populatii sau culturi.

Unele din aceste fiinte supranaturale se adapostesc in deserturi, in scorburile copacilor, in adancul intunecat si misterios al padurilor ca Muma Padurii (Baba Yaga, Potca Padurii), Paduroiul (Pan), Zanele padurii (Mamornita etc), fiarele mitice antropo-zoomorfe si zoomorfe (lykantropii, chinantropii, lupii fantastici, manjii-lupi, caii infernali, inorogul, zgripturoiul, vasiliscul s.a. si mai ales tricolicii). Printre acestia un loc aparte il ocupa "catelul pamantului" ("tancul" sau "orbetele" pamantului), animal mitic cu caracter infernal ("Cerber") si funerar (de aceea bantuie prin cimitire). Toate aceste fiinte supranaturale chtonice au un profund caracter malefic cu o nuanta antropofaga sau/si erotica, erotismul lor exprimand intr-o forma monstruoasa forta genezica pe care Pamantul o emana.

Acest erotism teluric genereaza o clasa speciala de daimoni chtonici ludici sucubii care ademenesc barbatii si incubii care provoaca femeile, ca Dragobetele si Zburatorul din mitologia romana. Ei dezlantuiesc instinctele sexuale ale victimelor lor (amplificare, a rolului Pamantului in sexualitate) si profita de aceasta (aspect negativ, luciferic, de coruptie a valorilor morale), printre acesti daimoni erotici, traditia medievala tardiva a inscris si pe Baphomet, daimonul templierilor, al carui aspect.androgin l-am vazut sculptat pe portalul bisericii Saint-Merri la Paris si al bisericii Sainte-Croix de la Provins.

Alaturi de acesti daimoni, provenind din pamant si manifestandu-se la suprafata pamantului, se inscriu toate cohortele de fiinte fantastice care actioneaza dominant asupra vegetatiei (ca Ielele sau Paparudele).

Printre toate fiintele supranaturale de origina telurica "spiridusul" se impune prin rolul lui benefic si prin modul cum a fost domesticit.

- Recunosc pe "Puck" ("Robin Goodfellow") din mitologia telurica britanica (sau nordica) pe care Shakespeare l-a facut celebru prin feeria sa "Visul unei nopti de vara".

- Nu e vorba numai de Puck. Spiridusului roman ii corespund numerosi altii, la diferite popoare (germanice, slave etc.) cu nume deosebite dar cu aspect si functii similare. Sunt acele "spirite" sugubete partial malefice denumite "Trickster".

O vasta categorie de fiinte supranaturale de origine telurica este corelata cu sacralitatea sau magia apelor. Fiecare fantana, fiecare izvor, fiecare apa curgatoare au "duhul" lor (o nimfa, o ondina etc.) carora odinioara li se atribuiau diferite forme de cult. Chiar religii severe, ca monoteismul iudaic si apoi cel crestin au acceptat ideea unor ape cu putere purificatoare ca de exemplu Iordanul sau apa scaldatoare Vitezda de langa Poarta Oilor de la Ierusalim.

Nu trebuie sa uitam ca si acesti daimoni hidrotelurici au extras din fortele chtonice aspectul genezic (erotic). Nimfele, de exemplu, rascoleau instinctele celor ce le priveau, mai ales la amiaza, "momentul epifanizarii lor", cum zicea Eliade, care pomeneste si de o functie "nimfoleptica".

- Acum inteleg de ce in medicina se foloseste curent termenul de nimfomanie pentru a desemna o stare patologica de excitatie sexuala.

- In alta ordine de idei trebuie sa-ti mai spun ca sunt si astazi fantani si izvoare facatoare de minuni, iar apa multor fantani (mai ales prima apa dupa rasaritul soarelui, apa zisa
neinceputa care nu a venit inca in contact cu omul dupa purificarea realizata de noapte) este folosita ca o kratofanie.

- In epoca noastra totusi aceste aspecte au disparut aproape cu desavarsire.

- Nu complet. Cand esti la Benares si vezi miile, zecile de mii de oameni, bogati si saraci, sanatosi si bolnavi, cum se inghesuie pe malurile Gangelui si apoi se cufunda in apa murdara a acestui fluviu, cu o evlavie impresionanta, iti dai seama de forta cu care traditiile se mentin in lungul secolelor.

- Mi-a scapat acest aspect.

- Cei mai puternici daimoni hidrotelurici - potrivit traditiilor universale - se afla in adancul marilor si oceanelor. Legiuni de spirite marine (ca oceanidele, sirenele, nereidele, stimele marii, vidrele sau dulfii), unele antropomorfe, altele antropozoomorfe, rascolesc apele, provoaca furtunile si cutremura pamantul. Toate popoarele ce au contacte cu mari sau oceane au traditii similare cu privire la daimonii marilor intinderi de ape si toate considera ca ansamblul epifaniilor acvatice este ierarhizat si pus sub autoritatea unui superdaimon care dispune de un spatiu magic pe fundul oceanului de unde isi exercita puterea sa. de cele mai multe ori nefasta. Poseidon, Neptun, Aegir s.a. sunt personificari simbolice, antropomorfe, mitice ale acestei forte supreme a elementelor lichide ale Pamantului. Animalul mitic legat, traditional, de acesti daimoni si de adancul apelor (e drept ca uneori, si de adancul pamantului) este balaurul. "Dulful mare" din traditiile maritime romanesti este tot un balaur si balaur este si "sorbul apelor" care poate seca marile, raurile, iezerele sau fantanile.

- Mitul balaurului din Loch-Ness, care mai face inca atata valva, se inscrie deci intr-un arhetip universal.

- Incontestabil! El a fost intretinut insa si de atmosfera locala. Cand te opresti pe marginea acelui lac din nordul Scotiei, peisajul, vegetatia, culoarea apei si a cerului, prezenta ruinelor, contribuie toate sa creeze o atmosfera magica, stranie, in orice caz este ceea ce am resimtit.
Ca sa revenim la fortele telurice personificate (hierofanizate) e bine sa ne amintim ca cei mai influenti demoni chtonici se afla in profunzimea pamantului, in mine, in pesteri, in haul vulcanilor si chiar in spatii mirifice subterestre.

Minele - ti-am mai spus - sunt privite de traditie si folclor ca spatii subterane magice, nefaste, dominate de "duhurile metalelor, minereurilor dar si ale pamantului", de "stimele" sau "valvele" bailor sau galeriilor si abatajelor, de daimoni malefici, de "zanele minelor" care contamineaza pe toti cei care lucreaza in adancurile terrei, cu o conotatie luciferica si care se impun ca un blestem intr-un "loc necurat".

Pesterile sunt alte spatii subterane bantuite de fapturi fantastice despre care localniii cunosc multe povesti cu caracter mitic ce fac apel la arhetipul de "duhuri ale pamantului", ca de exemplu mitul infiintarii Krakoviei, care evoca uciderea intr-o caverna a unui balaur de catre razboinicul Krak. E drept ca multe din pesteri in vestul Europei au servit de adapost omului din paleoliticul superior din cursul ultimei glaciatiuni (sfarsitul ghetarului Wiirm). Examinand aceste pesteri locuite de oameni de tipul Chancelade, Cro-Magnon si Grimaldi se vede ca pesterile serveau si drept necropole. Desenele de pe peretii acestor pesteri (din epocile aurignacean, solutrian si magdalenian) ne arata ca ele erau si locuri sacre, adevarate catedrale.

- Mi-aduc aminte de aceste desene, picturi si gravuri pe peretii umezi, pe care le-am vazut la lumina facliilor in unele pesteri din nordul Spaniei si din Sudul Frantei si trebuie sa spun ca m-a impresionat caracterul lor simbolic, dar si talentul cu care au fost realizate (mai ales la Altamira).

- Cred ca este inutil sa amintesc de caracterul sacru al vulcanilor priviti ca hornurile uriase ale unor spatii mirifice subpamantene in care stau daimoni ce intretin un foc mistic si au o activitate metalurgica in general cu conotatii infernale.

- Poate de aceea Jules Verne a plasat inceputul "Calatoriei in centrul pamantului" in craterul unui vulcan, mi se pare, din Islanda - intrerupse razand Burcea.

- Degeaba razi! Nu ai sa crezi! Dar exista - cum am mai spus-o candva - o intreaga literatura despre aspectele imtiatice (esoterice) din operele lui Jules Verne, in special din romanul pe care l-ai amintit. Chiar relativ recent (l984), Michel Lamy a publicat un volum intitulat sugestiv "Jules Verne, initie' etinitiateur".

- Nu stiam nimic despre aceasta.

- Exista un mit celebru de origina scandinava sau germanica ce se refera la fapturi subterane legate de o activitate miniera si metalurgica oculta. E vorba de povestea Nibelungilor, care a incantat prin primele sale versiuni elitele medievale si care astazi ne incanta prin versiunea wagneriana.

- R. Wagner, alt "mare initiat" dupa Ed. Schure".

- In acest mit lumea subterana este in stapanirea unor fiinte fabuloase, care strang comori si lucreaza fierul blestemat paziti de un balaur. Acesti pitici mesteri exercita asupra lumii o actiune in general antidemiurgica. Ei fac parte din componenta luciferica a fortelor Universului. Pentru a elibera omenirea de raul pe care-l fac, pentru a purifica "taramul celalalt" si pentru a reda fluxului cosmic reprezentat de Rinul sacru aurul (in sens alchimist) acumulat de Nibelungi, eroul liberator, Siegfried, trebuie sa ucida balaurul, potrivit schemei clasice (vezi si reprezentarile Arhanghelului Mihail si ale Sf. Gheorghe) si pana la urma sa moara el insusi, intr-un sacrificiu suprem fara de care fortele raului nu pot fi anihilate.

Cei doi interlocutori ajunsera la bulevardul ("cadessi") Tersane pe care-l traverseaza cu prudenta, trecura prin spatele micii moschei Azapkapi si intrara in parcul amenajat intre Karakoy si podul Atatiurk, unde se asezara pe o banca. In fata lor se afla Cornul de Aur si dincolo de el masa compacta de case a vechiului Istambul, in mijlocul careia se inaltau cele trei mari moschei Suleymanye, Yenicami si a lui Rustem Pasa. Dupa ce aruncara o privire spre stanga, spre podul Gaiata si spre siluetele indepartate ale cladirilor palatului Topkapi, isi continuara discutia.

- Ce mi se pare straniu - incepu Burcea - este caracterul negativ al tuturor acestor personagii mitice din lumea subpamanteana, fapt cu atat mai surprinzator cu cat pamantul intervine pozitiv in armonia spirituala cosmica.

- Faptul intr-adevar este greu explicabil. El nu tine atat de mult de opozitia dintre fortele uraniene si cele telurice cat de antagonismul dintre lumina si intuneric. Fapturile chtonice poarta povara intunericului, simbolul negarii acelei lumini care exprima creatiunea iesita din haos.

Pe de alta parte, la aceasta se adauga si mitologia crestina exoterica care a dezvoltat tema lui Lucifer si a legiunilor sale.

Respinsi de Divinitate, s-au vazut exilati intr-un anume fel in intunericul subpamantean, populand Infernul, a carui geografie ne-a fost redata atat de minutios de Dante in "Divina Comedie" - ultima mare creatie a gandirii medievale europene catolice.

- Cred ca in acest caz s-a interpretat "ad litteram" o imaginemetaforica.

- Cred ca da. Potrivit Revelatiei, fortele antidemiurgice ca si cele demiurgice se afla in afara spatiului real, fizic, material.

Fortele negative ale Eonului se afla conceptual in "partea opusa" pleromului in care exista Divinitatea si emanatiile Sale pozitive. Cum pleromul ("lumina Taborului") se afla "sus" pe dimensiunea spirituala a existentului, infernul (in sens de lumea spiritelor antidemiurgice) se afla "jos" pe aceasta dimensiune. Acest "jos" a fost reprezentat simbolic de imaginea "sub pamant".

- Pentru noi, cei ce cunoastem pamantul si profunzimile lui, imaginea dantesca a infernului e un nonsens, daca nu o consideram simbolic asa cum ai aratat.

- In iconografia ortodoxa, care este mult mai aproape de interpretarea esoterica, infernul este situat dincolo de o fisura a universului real, fisura provocata simbolic in stanga Divinitatii
de vointa divina la sfarsitul lumii, cand spatiul real se surpa si timpul ingheata pentru eternitate.

Cei doi tacura cateva minute in timp ce priveau cum un remorcher trecea prin fata lor indreptandu-se spre locui de intalnire al Bosforului cu Marea Marinara.

- Mai exista un aspect extrem de interesant pe care doctrinele esoterice il leaga de pamant si care a fost introdus in circuitul culturii elenice, de catre centrele de initiati din Tracia protoistorica. E vorba de cosmogonia, dar mai ales de cosmologia orfismului care a stat la baza sistemelor filosofico-religioase misterice ale Greciei antice.

In aceste sisteme cosmosul creat de Divinitatea suprema este condus de doua ierarhii, una luminoasa si una opusa ei, sumbra, situate !a cele doua poluri ale spiritualitatii lumii create, poluri simbolizate de cer si de pamant. Ambele aceste ierarhii sunt conduse de cate un cosmocrat (Zeus si Hades; Jupiter si Pluto; Fartatul si Nefartatul etc). Cosmocratul intunecat si ierarhia ce-i este subordonata exista si isi desfasoara activitatea intr-un spatiu mirific numit Infern, care in simbolismul orfic se afla "undeva" sub pamant.

Taina existentei acestei lumi, a acestui "celalalt taram", ocupa un loc central in initierile ce se faceau de catre hierofanti la Eleusis si in templul Eleusion din Atena. De asemenea apare in dramatizarea misterelor eleusine care avea loc in Atica in luna Boedromion intr-un cadru liturgic festiv condus de "marele epibomios", la lumina facliei tinuta de un fel de diacon ("daduchos"), ajutat de un crainic ("ierocerix"), toti din familia Eumolpizilor. In aceste dramatizari, printre altele era reprodus mitul rapirii Proserpinei, care era dusa cu forta in regatul lui Hades "de pe fata cealalta a pamantului" si mitul uciderii lui Dionysios.

In misterele din Samotrace era prezentata aceeasi lume "din adancuri" in care ardea un foc mistic si in care cosmocratul chtonic si spiritele ce-i erau subordonate isi exercitau misiunea cosmica. Aici "lumea subterana" era integrata in mitul ciudat al Cabirilor care "intr-un anume fel aminteste de "Miorita". Cei trei Cabiri (forte chtonice teofanizate) traiesc o drama: doi dintre ei se asociaza si omoara pe cel de-al treilea ca intr-un sacrificiu ritual...

-... Care-mi aminteste de sacrificarea lui Dionysios.

- Modelul mitic este similar. Cabirul cel ucis, ca si Dionysios dupa ce a fost sfasiat de Titani, coboara in taramul celalalt de unde, dupa un timp, reintra activ in sistemul cosmic si se implica intr-o hierogamie finala cu functia salvatoare (soteriologica).
Misterul lumii subterane este astfel reunit cu cel al mortii mantuitoare.

- Pasionant! dar lipsit de orice baza stiintifica.

- Traditia privind existenta unei "lumi subterane" mirifice nu este proprie lumii europene ci este universala, ca gasindu-se in toate culturile.

In India aceasta traditie isi gaseste o expresie in mitul despre fundarea la inceputul actualei ere Kali Yuga, a unei lumi subpamantene numita "Agartha" in care ar trai 5000 de fiinte supranaturale, un fel de arhonti chtonici condusi de un "Rege al Lumii" care ar dirija prin forte magice evolutia umanitatii. Ar fi un fel de instanta suprema oculta ce trebuie sa asigure executia planului creatiunii. Numai marii initiati stiu cum sa ajunga in contact cu acest spatiu spiritual pe care Saint-Yves de-Aveydra il numeste "punctul zero".

Ossedowski, calatorul cultivat care, dupa revolutia rusa, strabatut Asia, aminteste in cartea lui "Animale, oameni si zei" cum a aflat de la o serie de mongoli simpli dar si de la cativa lama ca si de la printul Choultoun-Beyli despre existenta regatului subteran Agartha, populat de un numar mare de fiinte supradotate, mari preoti si carturari condusi de "Regele Lumii", el insusi inconjurat de zei chtonici ("panditas", "goros"). Toate aceste fiinte subpamantene ar interveni permanent in destinele omenirii, iar la sfarsitul acestui ciclu cosmic, ele, in frunte cu "Regele Lumii", isi vor face aparitia in cadrul unui scenariu apocaliptic si eschatologic. Toata forta spirituala a acestui imperiu mistic este exprimata de silaba sacra "Om" ("Aum") care intervine, dupa cum probabil stii, intr-o serie de expresii magice, silaba care daca este pronuntata corect, in contextul unor anumite rituri, devine o kratofanie redutabila, o "mantra" extraordinar de puternica.

Conceptia aceasta se incadreaza intr-un arhetip privind existenta unui spatiu misterios in care opereaza un fel de guvern mondial ocult de elite ("superiorii necunoscuti"), o sinarchie,-formata din teologi, filosofi, oameni de stiinta, tehnocrati de exceptie care conduce din umbra - ca o mafie (in sensul bun al cuvantului) - intreaga viata politica, economica si sociala a omenirii.

Ceea ce o sa te mire este ca, printre altele, sinarchia agarthica impreuna cu regele ar dirija misterioasele efluvii de energie telurica ce strabat pamantul potrivit unei geografii mistice • cunoscuta doar de initiati.

Simbolul acestor energii este sarpele chtonic. Prima varianta e reprezentata de Kundalini sau Asianta, sarpele care sustine axul lumii si care asigura stabilitatea pamantului; este sarpele incolacit ca cel din muzeul de la Constanta. Tot simbol al acestor, forte este insa si sarpele Ouroboros care inconjoara circular pamantul si isi musca singur coada. El asigura dinamica telurica, repetarea permanenta fara de cap si coada a ciclurilor terestre, promotor al vietii si duratei pe pamant. Este sarpele ce intruchipeaza acele kratofanii din adancul pamantului si din sanul metalelor, care reprezinta suportul "marii lucrari alchimice", acea misterioasa "telema" citata in Tablele de Smarald. Daca inconjoara pamantul si cerul, avem acel Ouroboros cu doua bucle care a generat semnul infinitului din matematica si care simbolizeaza marea sinteza cosmica a cerului si pamantului, a Universului creat in toata imensitatea lui nemasurabila.

- Am impresial insa ca arhetipul Agartha a degenerat in epoca noastra atat de desacralizata.
- Intr-adevar modelul unei grupari de "necunoscuti atotputernici" care opereaza din umbra si influenteaza in general malefic politica lumii a dat nastere la tot felul de speculatii utopice.

Dintre acestea cea mai celebra a fost o nascocire a antisemitismului secolului al XIX-lea care sustinea existenta unui aeropag iudaic ocult si destructiv pentru tot ce nu era evreiesc, idee care a aparut intr-o brosura "Protocoalele inteleptilor Sionului". Produs al unei uri rasiale inversunate declansata in Rusia, la sfarsitul veacului trecut, in special de asa numita "Uniune a Poporului Rus", textul "Protocoalelor..." a fost publicat sub ingrijirea unui pseudo-calugar nomad Sergiu Nilus, care strabatea drumurile si padurile pravoslavnicei Rusii insotit de doua neveste, o fetita si un tanar invatacel, predicand venirea Antihristului si tot felul de calomnii antisemite, sub obladuirea, printre altii, a celor de la Tsarskoye-Selo, a mitropoliei Moscovei si a Crucii Rosii Imperiale. A fost ajutat si de o anumita presa, in special de ziarul "Znamia" din Skt. Petersburg.

- Cred ca nu este singura fabula politica ce face apel la un complot ocult condus de niste "superiori necunoscuti"!

- Nu! Una din cele mai cunoscute "fabule" de acest fel - cum ii zici - se refera la puterea oculta a iezuitilor si in special a marelui maestru al acestui ordin, denumit si Papa cel Negru.
Ideea a fost apoi extrapolata la francmasoneriei, in general (mai ales de abatele Augustin B armei) si apoi la acei fanatici "Iluminati ai Bavariei", "demascati", am zice astazi, de marchizul de Luchet.

Cea mai mediatica dintre ele insa a fost si a ramas pamfletul "Protocoalele inteleptilor Sionului". El a fost publicat in Italia sub titlul sugestiv de "Sinarchia Universale" si a jucat de cand a fost tiparit un rol trist asupra opiniei publice.

In istorie se aminteste de existenta unei sinarhii sau secte de mistici fanatici, adepti ai esoterismului, provenind insa din Islam. Acest grup apartinea ramurei siite a mahomedanismului, aceea care a continuat traditia Fatimei (fiica Profetului) si a sotului ei Aii, ramura care a generat si orientarea Sufista, cea mai cunoscuta forma a esoterismului musulman.

Acesti fanatici ("fida'iyin") formau o organizatie mistica ismaeliana secreta, grupata in jurul "Regelui Lumii", care-si propunea ca - prin mijloace magice - sa dirijeze activitatea spirituala a omenirii. Fondata de Hassan as-Sabbah, aceasta sinarhie oculta isi alesese drept resedinta varful muntelui Alamut, la sudul Marii Caspice si Azerbaidjanului, varf practic imposibil de urcat din cauza pantelor sale abrupte.

De aceea conducatorul lor era cunoscut sub numele de "Batranul. Munteluill. Aceasta organizatie oculta reunea arhetipul sinarhiei mistice (si a "Regelui Lumii") cu cel al varfului de munte.

Asa cum a aratat Sylvestre de Sacy, din cauza ca membrii acestui for secret consumau hasis pentru a obtine starea de extaz mistic, ei au devenit cunoscuti sub numele de "asasini" (deformare din "hasisini"). Erau foarte activi in perioada cruciadelor (in special intre anii l000 - l250 d.H.) si s-au remarcat prin modul cum isi omorau adversarii. Ca urmare, termenul de asasin a capatat sensul sau de azi.

Dar cu mult mai interesanta este forma generala sub care s-a impus arhetipul lumii subpamantene. Pretutindeni gasim o conotatie, daca nu cert magica, cel putin malefica, ce este atribuita, celor ce traiesc si eventual lucreaza sub pamant, ca si tuturor spatiilor subterane naturale sau construite (pesteri, mine, pivnite, tuneluri, galerii de metrou s.a.m.d.).

- Aceasta imi aduce aminte de toate superstitiile si legendele legate de Parisul subteran, format de zeci si sute de kilometri de galerii de scurgere a gunoaielor. Cand intri sa le vizitezi (la capul podului Alma, pe malul stang al Senei) ramai uimit de ce vezi. Sub fiecare strada a orasului se afla o galerie si toate poarta indicatoare cu numele strazii respective. Este un adevarat oras halucinant, cufundat in intuneric, cu o sonoritate lugubra si cu mirosuri stranii. Este o replica telurica a marii capitale.

- Nu cunosc legendele legate de subteranele Parisului din evul mediu si renastere. Cunosc cele ce apar o data cu acel curios inginer francez Salomon de Cauls, care a trait la cumpana secolelor XVI si XVII, cand la Paris, cand la Heidelberg, si care a descoperit principiile masinii cu aburi. in "Arhivele curioase ale istoriei Frantei" este mentionat ca incepand din l62l a avut sarcina sa se ocupe de galeriile subterane ale Parisului in care s-ar fi demonizat. Despre el Marion Delorme, vestita curtezana, sotia secreta a lui Cinq- Mars (cel decapitat din porunca lui Riclielieu). scria ca l-a vazut nebun, inchis dupa gratii la Bicetre. Nebunia lui Cault s-a dovedit a fi o legenda, ca si faptul ca Marion Delorme ar fi trait multi ani la Londra, dupa decesul ei oficial la Paris.

Victor Hugo - care a scris o drama despre aceasta Marion 'Delorme - a reusit sa actualizeze mitul legat de galeriile subterane ale Parisului. In romanul sau "Mizerabilii", iar vestita Fantoma a operei din Paris, popularizata de romanul lui Ledoux traia in subsolurile palatului Garaier, in preajma apei din galeriile ce trec sub cladire.

- Acum cativa ani, la televiziunea bulgara a fost prezentat un film francez straniu, pe care probabil ca l-ai vazut, in care la suprafata Parisul era supus unor demolari si sistematizari salbatice de catre un fel de dictator, in timp ce in galeriile subpamantene traia o lume ciudata, aproape mirifica, de artisti si vizionari.

- Evident ca l-am vazut. El ne-a impresionat atunci prin programul de daramari si restructurari aberante impuse Parisului care mima situatia din Bucuresti de la epoca respectiva.

Arhetipul lumii subterane a aparut si la noi o data cu evenimentele din decembrie l989. Adu-ti aminte de povestile care erau vehiculate cu privire la un vast sistem de tuneluri si adaposturi subterane in care asteptau numerosi luptatori si teroristi, pregatiti sa distruga Bucurestiul. Este un exemplu tipic, ar spune K. Jung, al actualizarii unui arhetip pastrat in inconstientul colectiv al poporului.

- Cred ca unele conotatii negative, legate de interventiile minerilor in capitala noastra se datoresc nu numai tristei lor realitati politice, dar si miresmei chtonice pe care traditia o
ataseaza tututor celor ce vin de sub pamant.

-A inceput sa se intunece. Socot ca trebuie sa ne intoarcem la hotel, ca sa fim gata pentru receptia de asta seara.

Ambii pornira in sus spre Pera Palace pe strazile ce incepeau sa fie iluminate de lampadare, vitrine si firme stralucitoare.

Numarul 23

2010-12-01T01:59:00.004+02:00

Va prezint in cele ce urmeaza o serie de evenimente care au o legatura cu numarul 23..ramane sa va hotarati: simpla coincidenta sau purul adevar..

2/3 = 0,666 (666 = numarul bestiei din Biblie)

Izotopul de uraniu folosit in bombele nucleare este U235

In filmul “Airport”, un nebun care pune bombe are scaunul 23

Fiecare al 23-lea val care se sparge pe tarmul marii are o marime de doua ori mai mare decat cea normala.

In filmul “Airplane II”, numele navei spatiale este XR-2300

Adresa francmasonilor din Stafford (Anglia) este 23 Jaol Road. In New York este pe strada 23

Prima aterizare Apollo pe Luna a avut loc la 23,63 grade est; cea de a doua la 23,42 grade vest.

In “Star Wars”, printesa Lea a fost tinuta in celula AA-23.

William Shakespeare s-a nascut pe 23 aprilie 1566 si a murit pe 23 aprilie 1616

Marele patriot scotian William Wallace a fost executat pe 23 august 1305 pentru tradare.

Bioritmul uman are un ciclu de 23 de zile.

Sangelui ii ia 23 de secunde pentru a circula prin tot corpul uman.

Iulius Cezar a fost injunghiat de 23 de ori de asasini.

Orbita geosincrona apare la 23.000 de mile deasupra suprafetei Pamantului.

Celebrul Edgar Cayce a inceput sa aiba viziuni despre Atlantida in 1923

Hitler s-a alaturat unei societati secrete în 1923.

Nmarul lui Avogadro, folosit in chimie, este: 6,02*10^23.

Homo sapiens are 46 de cromozomi de la parinti: 23 de la tata si 23 de la mama.

Joseph Smith, fondatorul sectei mormonilor, s-a nascut pe 23 decembrie 1805.

Atat in vechea Sumerie, cat si in Egipt, noul an incepe pe 23 iulie.

Statele Unite au eliberat 23 de bombe atomice in Atolul Bikini din Pacific.

Se crede ca Adam si Eva au avut 23 de fiice.

Se crede ca versetele din Coran au fost revelate dupa 23 de ani.

Psalmii, cei mai lungi din intreaga Biblie, este cea de a 23-a carte a Vechiului Testament.

Gemenele Din America S-au prabusit in 09/11/2001 9+11+2+0+0+1=23;

Titanicul s-a scufundat pe 4/15/1912 4+1+5+1+9+1+2=23 .

Ziua lui Daniel Radcliffe e pe 23 ianuarie

O femeie din Spania a devenit proprietara Soarelui!

2010-12-01T01:36:00.003+02:00

Atentie: acest articol nu are legatura cu subiectele abordate de mine pe acest blog,ci este preluat de pe www.lovendal.net pentru putin amuzament!

--După miliarde şi miliarde de ani, în sfârşit Soarele nostru, care-l vedem în fiecare zi pe cer, s-a făcut şi cu un proprietar, anunţă Google. Este vorba de o femeie din Spania, din regiunea Galicia, care a înregistrat Soarele la un notar public, ca fiind proprietatea ei.
Angeles Duran, în vârsă de 49 de ani, a spus ediţiei cotidianului spaniol “El Mundo” că a luat această decizie după ce a citit faptul că un american s-a înregistrat ca fiind proprietarul Lunii şi al altor planete din sistemul nostru solar. Pe de altă parte, există o înţelegere internaţională conform căreia niciun stat din lume nu poate să-şi afirme proprietatea asupra vreunei planete din sistemul nostru solar. Dar, femeia afirmă că această regulă nu se poate aplica şi indivizilor!
“Nu-i ceva ieşit din afară, m-am asigurat din punct de vedere legal. Nu sunt proastă; cunosc foarte bine legea. E am făcut-o, dar oricine în afara mea ar fi putut-o face”, a mai spus femeia.
Documentul, emis de un notar public, afirmă negru pe alb că Duran este “proprietara Soarelui, o stea spectrală de tipul G2, situată în centrul sistemului solar, la o distanţă medie faţă de Pământ de 149.600.000 de kilometri”--.

Putin despre reincarnare

2010-11-30T16:15:00.005+02:00

Credinta in reincarnare nu este comuna in partea de vest,desi conceptul este intruchipat in crestinism.Fundamentala la crestinism este credinta că fiecare dintre noi are un suflet care trece dincolo de aceasta existenta pamanteasca la cer,iad sau purgatoriu.Din timpuri stravechi omenirea a crezut într-un fel de viata de apoi,si multe culturi din intreaga lume ingropau artefacte cu cei morti crezand ca s-ar putea dovedi utile in calatoria continua a sufletului in alt corp fizic.O etapa a calatoriei în alt corp fizic este un concept de est,cu toate ca spiritul lui Iisus a ales sa se intrupeze în pantecele Mariei.
Din pacate,esenta reincarnarii este încorporata in folcloruri colorate şi mituri folosite pentru a transmite mesajul printre oameni analfabeti,si asa occidentalii zambesc cu indulgenta la un om superstitios care crede ca ar putea fi renăscut ca o insecta.Dar în timp ce aruncand ambalaje,trebuie sa avem grija sa nu aruncam continutul...
Fiecare atom din natura este renascut din nou si din nou.Frunza cade din copac,substantele nutritive sunt absorbite in sol,gazele sunt eliberate,si atomii care au facut parte au devenit parte din noi frunze cu noi molecule intr-o forma noua de viata.Materia devine energie,si energia devine materie.Legile naturale nu sunt selective. Totul este renascut.Partea din noi care este din energie sau spirit va fi, de asemenea, renascuta.Intrebarea este: va renaste ca spirite identificabile sau ca o forma cu totul noua de energie?Asa cum este comun pentru cele mai multe mituri si religii,sa presupunem ca spiritul se renaste si intr-un fel este identificat.

Exista doua posibilitati:
Duhul intra in corpul uman,traieste o singură viata,si apoi se duce direct la viata de apoi una non-fizica;
Duhul intra in corpul uman,traieste o viata,intra in mai multe organisme pentru a trai mai multe vieti,si în cele din urmă se muta la viata de apoi non-fizica.

Mai degraba decat a merge in jos,ruta metafizica ar putea fi mai productiva sa adopte o abordare de bun simt.Din cauza naturii de spirit nu trebuie sa asteptam dovezi fizice.Nu au fost raportate cazuri de amintiri ale altor forme de viata,dar acestea sunt de sustinere intr-un mod anecdotic,mai degraba ca mijloace de probă grea.Totul evolueaza in natura,si este in natura de spirit sa evolueze.Unii dintre noi au aratat mai multe semne de evolutie intr-o singura viata decat in altele,dar ar fi logic ca viata sa furnieze toata evolutia necesara pentru fiecare spirit?Atunci cand un copil moare in termen de cateva ore de la nastere,acel copil a evoluat pe deplin,si care este decizia privind raiul sau iadul acum corespunzătoare pentru spiritul sau?Mult mai mult sens are pentru spiritul copilului sa vina din nou,astfel ca in mai multe vieti va experimenta fericirea sau tristetea.

2012 - "ALTA DIMENSIUNE"

2010-11-28T20:42:00.005+02:00

Cu totii ne intrebam de ce lucrurile se intampla asa de repede. Motivul pentru care ne punem aceasta intrebare este ca suntem in pragul celei de a 4-a dimensiune.

Credinta Mayasilor este ca noi traim viata in cicluri, si lumea pe care o stim noi astazi trebuie sa aiba un sfarsit, pentru ca ne apropiem de cilcul de 5000 de ani, care trebuie inlocuit cu unul nou.

Se supne ca o parte din acest proces cauzeaza accelerarea si micsorarea timpului pe care noi o simtim in prezent. Acest lucru va continua sa sa se accentueze treptat pana in 2012, atunci cand intram in a 4-a dimensiune.

Expertii spun ca unele parti ale ADN-ului nostru se vor activa ca parte a schimbarii ce va avea loc in corpul si esenta noastra. Altii sustin ca rezultatul aceste schimbari va fi imbunatatirea nostra pe plan spiritual, mental si fizic.

Ei spun ca anumite parti ale ADN-ului nostru pot fi activate la un anumit nivel sau frecventa deoarece acesta este capabil sa emita vibratii catre univers exact in momentul respectiv, lucru care se intampla in subconstientul nostru, fara a ne da seama si care sa ne influenteze viata. Lucruri pe care le luam de-a gata vor deveni dintr-o data importante, iar abilitati care erau inactive vor deveni dintr-o data recunoscute si percepute de fiecare dintre noi.

Anumiti oameni vor putea dintr-o data sa-si manifeste abilitatiile telekinetice si de vindecare, iar alti oameni vor putea comunica folosindu-si doar gandurile, fara a fi nevoiti sa vorbeasca. O parte a acestui proces este adaugarea de noi centre nervoase creierelor nostre pentru a ne face mai inteligenti.

Majoritatea oamenilor nu cred aceste lucruri sau sunt unii care sunt total impotriva acceptarii lor. Dar aceste lucruri fac parte din procesul de educare si dezvoltare a creierului uman.

Iubirea Fatala

2010-11-28T06:49:00.004+02:00

Animalele sunt supuse de catre natura unei stari care le impinge invincibil la reproducerea numita rut.Numai omul este capabil de un sentiment sublim care-l face sa-si aleaga sotia care tempereaza printr-un devotament absolut impulsurile dorintei.Acest sentiment se numeste iubire.La animale,masculul se napusteste asupra oricarei femele,iar femelele se supun oricarui mascul.Barbatul e facut sa iubeasca o singura femeie,iar femeia demna de respect se pastreaza pentru un singur barbat.

La barbat,ca si la femeie,lasarea in voia simturilor nu merita numele de iubire:ea seamana cu rutul la animale.Libertinii si libertinele sunt niste brute.Iubirea da sufletului uman intuitia absolutului,pentru ca el insusi este absolut sau nu este.Iubirea care se trezeste intr-un suflet mare este revelatia eternitatii.In femeia pe care o iubeste,barbatul adora divinitatea fecunda care trebuie sa creeze in sine obiectul tuturor dorintelor lui,scopul lui,scopul vietii,incoronarea tuturor ambitiilor:copilul!

Aceste doua suflete nu alcatuiesc decat unul singur,completat printr-un al treilea.Este omul unic in trei iubiri precum Dumnezeu in trei ipostasuri.Inteligenta noastra e facuta pentru adevar.Iata de ce sfantul Augustin spune pe buna dreptate,dresandu-se lui Dumnezeu: “Tu ne-ai facut pentru tine,Doamne al meu,si inima noastra se chinuie pana cand isi va gasi odihna intru tine..”Or, Dumnezeu care este infinit nu poate fi iubit de om decat prin intermediar.Dumnezeu se face iubit de barbat in femeie si in barbat de femeie.Iata de ce onoarea si fericirea de a fi iubiti ne impun grandoarea si bunatatea divina.

A iubi inseamna a percepe infinitul,a descoperi pe Dumnezeu in creatura.A fi iubit inseamna a-l reprezenta pe Dumnezeu,a fi plenipotentiarul sau pe langa un suflet pentru a-i oferi paradisul pe pamant.Sufletele traiesc din adevar si iubire;fara iubire si adevar,acestea sufera si se vlaguiesc precum fiintele lipsite de lumina si caldura.Ce este adevarul il intreba cu dispret pe Iisus Hristos reprezentantul lui Tiberiu,iar Tiberiu insusi ar fi putut intreba cu un dispret si mai insolent si o ironie mai amara:Ce este iubirea?

Furia de a nu putea intelege si crede nimic,furia de a nu putea iubi,iata adevaratul infern si cati barbati si cate femei sunt prada,inca din aceasta viata,torturilor acestei infricosatoare damnari?De aici se nasc furiile patimase pentru minciuna;minciunile in iubire condamna sufletul la dementa,nevoia de a sti,mereu disperata de necunoscut si nevoia de a iubi mereu tradata de neputinta inimii.Don Juan comite crima dupa crima in cautarea iubirii si moare strans in bratele unui spectru de piatra.Faust,disperat de neantul stiintei fara credinta,cauta distractii si nu gaseste decat remuscari dupa ce o pierduse pe mult prea credula Margareta.Margareta,totusi il va salva,caci ea,biata nevinovata,il iubise cu adevarat si Dumnezeu nu poate dori ca ea sa fie despartita de cel pe care-l adorase.

Doriti sa patrundeti secretele iubirii?Studiati misterele geloziei.Gelozia este inseparabila de iubire pentru ca iubirea este o preferinta absoluta care cere reciprocitate,dar ea nu poate exista fara o incredere absoluta pe care gelozia vulgara incearca s-o distruga.Gelozia vulgara este un sentiment egoist al carui rezultat comun este inlocuirea tandretei cu ura.Este o secreta calomnie a obiectului iubit,o indoiala care ultragiaza,o furie ce indeamna la maltratare si distrugere.Judecati iubirea dupa faptele sale: daca inalta sufletul,inspira devotamentul si actiunile eroice,daca e gelos numai pe perfectiunea si fericirea fiintei iubite,daca este capabil sa se sacrifice pentru onoarea si odihna celui iubit este un sentiment vesnic si sublim;dar daca distruge curajul,daca enerveaza vointa,daca injoseste aspiratiile,daca ignora datoria este o pasiune fatala pe care trebuie s-o invingem sau sa pierim.

Cand iubirea e pure,absoluta,divina,sublima e cea mai sfanta dintre toate datoriile.Ii admiram pe Romea si Julieta,in ciuda tuturor prejudecatilor si a tuturor furiilor Capuletilor si Mmontaigues-ilor si nu ne gandim ca ura familiilor i-au despartit pentru totdeauna pe Piram si Thisbe.O admiram pe Ximena cerand moartea Cidului pentru a razbuna moartea tatalui ei,pentru ca Ximena sacrificandu-si iubirea se arata demna chiar de iubirea insasi.Ea simte ca daca si-ar trada datoria,Rodrigue n-ar mai respecta-o.Intre moartea iubitului ei si injosirea iubirii eroina nu ezita,justificand acea teribila vorba a lui Solomon care ne spune ca iubirea e mai inflexibila decat infernul.Veritabila iubire este stralucita revelatie a nemuririi sufletului;idealul,pentru un barbat cred ca este puritatea fara pata iar pentru o femeie generozitatea fara limita;el este gelos pe integritatea acestui ideal si nobila lui gelozie trebuie s-o numesc zelotipie sau tipul de zel.Visul etern al iubirii este mama imaculata,iar dogma Bisericii Catolice,imprumutata din Cantarea Cantarilor,nu are alt revelator decat iubirea.Impuritatea este promiscuitatea dorintelor;barbatul care doreste toate femeile,femeia care starneste toate poftele barbatilor nu stiu ce este iubirea si sunt nedemni de a o cunoaste.Cochetaria este destrabalarea vanitatii feminine;chiar numele acesteia este imprumutat de la ceva animalic si aminteste demersurile provocatoare ale gainilor care vor sa atraga atentia cocosului.Ii este permis femeii sa fie frumoasa,dar ea nu trebuie sa doreasca decat sa placa celui pe care-l iubeste sau pe care-l va iubi intr-o zi.

Integritatea pudorii femeii este in mod special idealul barbatilor si subiectul geloziei lor legitime.Delicatetea si magnanimitatea barbatului este visul special al femeii si in acest ideal isi gaseste ea stimulentul sau disperarea iubirii ei.Casatoria este iubirea legitima.O casatorie de convenienta este o casatorie din disperare.Un barbat si o femeie convin sa aiba copii sub protectia legii;daca nici unul,nici celalalt nu iubeste,pot spera in iubirea care va veni odata cu intimitatea si familia,dar iubirea nu asculta intotdeauna de convenientele sociale si cei care se casatoresc fara dragoste isi asuma adesea riscul unui adulter.

Femeia care iubeste si se casatoreste cu un barbat pe care nu-l iubeste,face un act impotriva naturii.Julie de Volmar nu are nici o scuza,iar sotul ei este un personaj imposibil chiar in roman;Saint-Preux ar fi trebuit sa dispretuiasca acest cuplu imposibil.O fata care se daruieste si apoi se razgandeste,isi dezonoreaza prima iubire,iar lumea e tacit de acord ca a dat frau liber adulterului.Exista o fiinta in fata careia,o femeie demna de acest nume nu trebuie sa roseasca si acesta este barbatul pe care l-a gasit demn de prima ei iubire.Inteleg ca un barbat de inima se casatoreste si reabiliteaza o fata cinstita sedusa si abandonata;dar,daca o fata care nu-si mai apartine,sa cedeze sub pretextul ca baronul d’Etange o ameninta cu moartea sau banuieste ca,daca nu se supune,tatal sau ar muri,declar ca nedelicatetea inimii nu poate fi justificata prin lasitate sau printr-o sensibilitate naroada.Un tata care ameninta ca-si ucide fiica sau moare daca ea actioneaza convenabil sau nobil nu mai este un tata,este un egoist feroce in despotismul lui pe care trebuie sa-l renegi si sa-l parasesti.

A te insura cu o femeie care s-a daruit altuia si acest altul nu este abandonat,inseamna a te casatori cu femeia altuia,casatorie nula in fata naturii si in fata demnitatii umane.A-ti abjura gandirea public fara sa fii convins ca e falsa,inseamna apostazia spiritului;a abjura iubirea cand simti ca ea exista inseamna apostazia inimii.Iubirea adevarata este o pasiune de neinvins,motivata de un sentiment drept;ea nu poate fi niciodata in contradictie cu datoria pentru ca devine prin ea insasi absoluta datorie;pasiune nedreapta constituie iubirea fatala si in fata acesteia trebuie sa rezistam trebuie sa induram sau sa murim.S-ar putea spune ca iubirea fatala este regina demonilor,pentru ca e magnetismul raului inarmat cu toate puterile;nimic nu-i poate limita sau dezarma furia.Cel subjugat ei se simte arzand ca torta lui Atheu fara ca sa trezeasca mila cuiva.In afara legilor naturii si ale societatii nu exista nimic legitim in pasiuni si trebuie sa le dam neantului chiar de la inceput,inabusindu-le sub axioma: Ceea ce nu trebuie sa fie sa nu fie.Nimic nu scuza niciodata nici incestul,nici adulterul.Sunt rusini pe care urechea casta se fereste sa le auda si a caror existenta sufletele simple si curate nu trebuie s-o admita.Actele pe care ratiunea nu le justifica nu sunt acte umane sunt animalitate si nebunie.Sunt caderi dupa care trebuie sa te ridici si sa te stergi pentru a nu ramane murdar,sunt turpitudini pe care dementa trebuie sa le ascunda si pe care morala,epurata de sufletul magnetic nu le-ar putea admite nici macar pentru a le pedepsi.Iata-l pe Iisus in prezenta femeii adultere;el nu-i asculta pe cei care o acuza,nu se uita la ea pentru a vedea roseata rusinii,iar celor care-i cer s-o judece,el le raspunde cu aceasta magnifica vorba care ar trebui sa insemne suprimarea oricarei pedepse impusa de dreptatea umana daca n-ar avea sa afirme ca anumite acte ar trebui sa ramana necunoscute si parca imposibile in fata pudorii legii: ridica-te acum si incearca sa nu mai cazi.Iata vorbele pe care Iisus crede de cuviinta sa le spuna nefericitei,refuzand sa-i asculte pe acuzatori.

Iisus nu admite adulterul,el o numeste furnicatura si drept pedeapsa l-a invoit pe barbat s-o alunge pe aceea care i-a fost sotie.Femeia ,la randul ei,are dreptul de a-si parasi sotul care o inseala.Daca nu are copii poate deveni libera in fata naturii.Dar daca e mama pierde dreptul asupra copiilor sotului daca acesta nu este de o infamie notorie.Renuntand la el,ea renunta la copii ei;si daca nu are tristul curaj de a-i abandona si de a fi dispretuita in ochii lor,trebuie sa se resemneze in numele eroismului sacrificiului matern,ramanand vaduva in cadrul casatoriei,consolandu-se de durerile ei de femeie prin devotamentul de mama.Femela din cuib nu-si abandoneaza niciodata puii atat timp cat nu au aripi,de ce femeile ar fi mai putin bune mame decat femelele pasarilor?Idealul absolutului in iubire divinizeaza intr-un anumit fel generatia omului si acest ideal cere unitate in iubire.Vis al crestinismului este realitatea marilor suflete si de aceea,pentru a nu-l manji in promiscuitatea lumii,atatea inimi s-au inchis sa moara in manastiri,hranindu-se doar cu vesnica dorinta.Eroare uneori sublima,dar intotdeauna regretabila deoarece nu trebuie sa refuzi viata,pentru ca ea nu e vesnica.A nu manca numai pentru ca hrana sufletului e superioara celei trupesti nu inseamna a nu merge pentru ca nu ai aripi?

Pentru o inima demna de dragoste,nu exista in lume decat o femeie,dar femeia,aceasta divinitate a pamantului,se reveleaza adesea in mai multe persoane asemenea unei divinitati a cerului,iar incarnarile ei sunt adesea mai numeroase decat avatarurile lui Visnu.Fericiti credinciosii care nu se descurajeaza niciodata si care,in frigul inimii lor,asteapta intoarcerea randunelelor.Soarele rasfrangandu-se intr-o picatura de apa,poate fi un diamant,poate fi o lume;fericit cel care,dupa ce picatura de apa s-a uscat,nu crede ca soarele s-a stins.Orice frumusete care trece nu e decat refluxul fugar al Frumusetii eterne,obiect unic al iubirii noastre.As vrea sa am ochi de vultur si sa zbor spre soare;dar daca soarele vine spre mine,rasfrangandu-se intr-o picatura de roua,voi multumi naturii,fara sa ma intristeze cand diamantul va disparea.Vai de usuratica fiinta care nu ma mai iubeste,pentru setea idealului din inima ei si eu am fost ca o picatura de apa;trebuie s-o acuz si s-o blestem pentru ca in ochii ei am devenit o lacrima tulburata in care nu se mai vede soarele?..

Preluat de pe asaftei.wordress.com,blogul pe care am postat o perioada de timp din cauza anumitor probleme la acesta..

Pitagora : Legile Morale si Politice

2010-07-26T11:04:00.000+03:00

Duhul Naturii da fiecaruia dintre noi, la nastere, un rost pe Paman.
Unuia ii spune:
Tu sa fii omul care stie multe.
Altuia:
Tu sa fii cel care are darul vorbirii frumoase.
Cand fu randul lui Pitagora, o voce striga astfel:
Tu sa fii omul care spune adevarul si povatuieste cuintelepciune.

...Nu lasa cultul Zeilor sa fie la fel de puternic precum cultul pentru lege; poporul nu poate asculta in acelas timp doi stapani.
Scrie-ti legile cu varful compasului.
Poporule !Cantareste-ti legile!Numara-ti magistratii
Daca ai un prieten nu te mai duce la Roma ca sa ceri zeilor sfaturi intelepte.
Copitele manjilor se intaresc daca acestia merg pe un drum pietruit.Parinte, pune in calea copiilor tai piedici neateptate,
dar lesne de trecut, pentru a le modela caracterul!
Parintelui!Batandu-le, nu fai fructele sa se coaca.
Preafericitului ce are o nevasta iubitoare si o cupa de alabastru-Sa nu te atingi de aceste lucruri giganse decat cu o nesfarsita delicatete:
ai grija sa le indepartezi de orice ar putea sa le faca sa cada.
Aseaza-te la banchetul vietii fara sa te sprijini de el
Nu turna pelin in pocalul celu absent.
Daca in ajunul zilei in care te-ai hotarat sa dobori un copac, niste albine ar veni sa-si depuna
in el fagurii, arunca securea.
Sa nu ai alt Zeu in afara de propria constiinta.
Regii se apara unii pe altii.Natiuni republicane, uniti-va!
Legiuitorule, ia aminte de la atleti: invata sa te folosesti de contragreutate.
Magistrati ai poporului!Nu urmati pilda pescarilor de pe Nil care arunca cu noroi in ochi crocodilului ca sa-l poata stapani.
Urmand pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile sa fie citite si indreptate de un intelept.
Arunca seminte de chimen porumbeilor si da vesti poporului: te vor urma peste tot.
Daca sunteti intrebati:''Ce este filozofia?, saa spuneti:''Este patima adevarului, cea care da cuvantului inteleptului puterea lireilui Orfeu.Filozofull ar putea imblanzii ursii din Daunia.
Sa crezi doar pe jumatate pe cei ce vin sa parasca fapte rele.
Sa nu te increzi in nimic; insa pastreaza pururra speranta.
Nu-ti ascuti coasa pe piatra de hotar a campului vecinului tau.
Iarta-ti fiul daca isi marturiseste grseala sau daca si-o ascunde; nu insa daca si-o neaga.
Doar tu sa stii cusururile nevestei tale.
Daca intalnesti doua sau mai multe femei certandu-se , continua-ti drumul
Fii cetatean al lumii intregi pana cand vei intalni un popor intelept si cu llegi drepte.

TREPTELE SUFERINTEI SI GASIREA FERICIRII

2010-07-24T14:52:00.000+03:00

1. Stupoarea: Trecerea brusca de la o stare de maxima fericire la cea mai cumplita si profunda nefericire. Aceasta rasturnare tragica de situatie este cunoscuta de greci datorita lui Aristotel ca fiind katastrophe. Exemplul cel mai graitor este al lui Iov, din Vechiul Testament, care intr-o singura zi ajunge de la cel mai bogat, drept si respectat, intr-o stare de degradare teribila. Isi pierde intreaga familie, averile si sanatatea.
2. Angoasa: Suferinta este traita in spasme si nelinisti.
3. Constanta: Disperarea, deznadejdea si depresia par ca nu mai au ragaz, nu exista speranta si nici liman. Nici macar moartea nu se grabeste...
4. Amintirea: In aceasta stare perplexa de suferinta generalizata se proiecteaza fericirea trecuta, imaginea prosperitatii si a demnitatii pierdute.
5. Condamnarea: Oprobriul public, plecarea prietenilor, solitudinea impusa. Dupa caderea sociala, dupa pierderea tuturor valorilor, individul ramane exasperat, plictisit si nemangaiat.
6. Revolta: Lupta cu destinul, invinovatirea Providentei, negasirea niciunui sens pentru suferinta. Si aici exemplul lui Iov ramane ca un reper: un om care se chinuie, cazut in cenusa si noroi, cuprins de lepra, cu fata plina de lacrimi.

Ei bine, pe aceasta scara care coboara in abisurile intunecate ale sufletului se afla, fara macar sa stie, cei care trebuie sa invete marea lectie oferita personal de catre Marele Nostru Creator, si anume aceea ca Spiritul invinge materia, Iubirea risipeste nefericirea, iar non-atasamentul fata de valorile trecatoare iti garanteaza linistea si fericirea! Cand nu ai nimic de pierdut, de ce sa te temi? Aici este taina Mantuitorului care spune: „Regatul meu nu este din lumea aceasta...”

Scris de CIRLEA TEODORA

SPIRITISM

2010-07-18T20:47:00.000+03:00

Spiritismul este o doctrina filosofica crestina aparuta in Franta la mijlocul sec. al XIX-lea. O parte a intelectualitatii din Europa si Statele Unite a imbratisat spiritismul ca explicatie logica a realitatii, incluzand teme legate de transcendenta, ca Dumnezeu si viata de apoi. Au fost infiintate mii de scoetati spiritiste in ambele continente, iar ideile spiritiste au fost raspandite in asa masura incat in unele tari au aparut voci care sustineau includerea spiritismului in programa scoalara.

Cu toate acestea, o data cu ascensiunea regimurilor totalitare in prima jumatate a secolului al XX-lea, in Europa a avut loc o puternica opresiune a spiritismului, ca si a altor miscari filosofice si politice. In America de Sud totusi, activitatea catorva propovaduitori a reusit sa se constituie intr-o fundatie solida, desi spiritismul a devenit aici mai mult o doctrina religioasa si mistica. Aceasta transformare a fost mai puternica in Brazilia, unde mai mult de 4 milioane de oameni se declara "spiritisti" (conform ultimului recensamant al Instituto Brasileiro de Geografia e Estatistica), ceea ce face din Brazilia cea mai mare tara spiritista din lume.

Spirite

Dupa separarea sa de corp, sufletul se reincarneaza cateodata imediat, dar cel mai adesea la intervale mai mult sau mai putin lungi. In lumile superioare reincarnarea este aproape intotdeauna imediata, materia corporala fiind aici mai putin grosiera. Spiritul incarnat in ea se bucura de aproape toate facultatile sale; starea sa normala este cea a somnabulilor lucizi.
Spiritele exercita o influenta asupra evenimentelor vietii de vreme ce ele ne sfatuiesc. Aceasta influenta se exercita si altfel decat prin gandurile care le sugereaza, adica ele au o actiune directa asupra savarsirii lucrurilor dar niciodata nu actioneaza in afara legilor naturale Noi ne inchipuim pe nedrept ca actiunea spiritelor trebuie sa se manifeste prin fenomene extraordinare; am dori ca ele sa ne vina in ajutor prin miracole si ni le reprezentam intotdeauna inarmate cu o bagheta magica. Dar nu este deloc asa - de aceea interventia lor ne pare oculta si ceea ce realizeaza cu concursul lor ne pare foarte natural.

Spiritele au o actiune asupra materiei, dar numai pentru indeplinirea legilor naturii si nicidecum pentru a se abate de la ele facand sa se iveasca tocmai la timp un eveniment neasteptat si contrar acestor legi.

Spiritele care provoaca necazuri pot actiona ca urmare a unei animozitati personale dar pot ataca si pe primul venit, fara un motiv determinat. Cateodata ele sunt dusmanii pe care i-am facut in timpul acestei vieti sau intr-o alta, si care ne urmeaza; alta data, nu exista motive. Cateodata reaua vointa a fiintelor care ne-au facut rau pe pamant nu se stinge odata cu viata lor corporala. Adesea, ele isi recunosc nedreptatea si raul pe care l-au facut; dar tot adesea, ele ne urmeaza cu animozitatea lor.

Cand obstacolele par sa se opuna in mod inexplicabil planurilor noastre este datorita influentei unui spirit dar, cel mai adesea, noua insine care nu ne pricepem. Pozitia si caracterul influenteaza mult. Daca ne incapatanam pe un drum care nu este al nostru, spiritele nu au niciun amestec, noi suntem propriul nostru geniu rau.

Suflet

Sufletul este un spirit incarnat. El inainte de a se uni cu trupul era spirit. De aici se poate trage concluzia ca sufletele si spiritele sunt identice - sufletele sunt spirite. Inainte de a se uni cu trupul, sufletul este una din entitatile inteligente care populeaza lumea invizibila si care imbraca temporar un invelis carnal pentru a se purifica si lumina. In afara de suflet si corp, in om, mai exista si liantul ce uneste sufletul cu trupul. Natura acestui liant este semi-materiala, adica intermediara intre spirit si corp. Liantul este necesar pentru ca ele sa poata comunica unul cu celalalt. Prin acest liant, spiritul insufleteste materia, si reciproc.
Sufletul nu este deloc inchis in corp precum pasarea intr-o colivie. El radiaza si se manifesta in afara, asemenea luminii ce traverseaza un glob de sticla sau ca sunetul imprejurul unui centru sonor; asa incat se poate spune ca este exterior, dar nu face parte din invelisul corpului.

Planul Astral

2010-07-07T23:06:00.000+03:00

Planul astral este adesea numit cea de a 4-a dimensiune, nu a fost creat din
cele 4 elemente ci este manifestarea principiului akasic la un nivel mai grosier.
Cum am mentionat anterior akasa in cea mai subtil forma a sa este eterul prin
care se propaga undele electrice, magnetice ca si alte vibratii. Astfel aceasta
sfera vibrationala este originea luminii, sunetului, culorilor, ritmului si vietii in
toate lucrurile create. Cum akasa este originea tuturor lucrurilor existente, tot ce
a fost si va fi creat in viitor, este reflectat in ea. Prin urmare planul astral este o
emanatie eterna, nu are inceput si sfarsit, nefiind marginita de spatiu sau timp.

Adeptul care ajunge aici poate gasi tot ce doreste nu conteaza daca respectivul
lucru apartine trecutului, prezentului sau viitorului. Singura limita a perceptiei
sale fiind perfectiunea sa.

Ocultistii si spiritualistii ca si majoritatra religiilor au numit planul astral
lumea cealalta, dar adeptul stie ca nu exista aici si acolo astfel el nu se teme de
moarte, acest concept fiindu-i strain. Prin dezintegrarea elementelor sau o rupere
brusca a legaturilor dintre ele, matricea astrala se pierde si corpul astral este
eliberat producandu-se fenomenul numit generic moarte, care de fapt nu-i
altceva decat trecerea de la lumea fizica la cea astrala. Stiind acestea adeptul nu
se va mai teme de moarte. Pe de alta parte prin controlul elemntelor si a altor
lucruri, el poate sa obtina o slabire a legaturii dintre corpul fizic si cel astral,
rezultatul fiind o proiectie spontana a corpului astral in afara celui fizic. Astfel
va fi capabil sa viziteze cele mai indepartate regiuni, sa se transfere in diferite
planuri etc. Aceasta este explicatia in cazul sfintiilor care au fost vazuti in locuri
diferite in acelasi timp.

Planul astral are diferiti locuitori. Primii sunt cei care au decedat, care
parasind pamantul stau nivele corespunzatoare nivelului lor spir itual, numite in
diverse religii rai sau iad. Cu cat sufletul va fi mai nobil, pur si mai perfect cu
atat vibratia sa va fi mai inalta si cu atat va fi mai fin planul astral rezident. In
timp, incetul cu incetul corpul astral se dizolva pana cand devine potrivit cu
vibratia respectivului nivel astral sau se identifica cu acesta. Dupa cum vezi
aceasta identificare depinde de maturitatea si perfectiunea spirituala pe care
entitatea le-a obtinut pe pamant.

Pe langa spiritele mortilor se mai gasesc multe fiinte printre care asa
numitii elementari, entitati cu foarte putine calitati in functie de vibratiile
elementul predominant. Ei traiesc pe vibratii similare omului si transmise catre
aceta in planul astral. Printre ele exista unele ce au atins un anumit grad de
inteligenta si unii magicieni le folosesc aceste fiinte inferioare pentru scopurile
lor egoiste.
Alt gen de fiinte sunt larvele (larvae) create constient sau inconstient, de
ganduri senzoriale intense, prin matrita astrala. Acestea nu sunt fiinte adevarate
ci invigoreaza emotiile si pasiunile din lumea animala a planului astral inferior.

Instinctul de auto-conservare le indeamna sa intre in sfera acelor oameni care au
pasiuni identice, unde vor incerca direct sau indirect sa provoace acele pasiuni in
om. Aceste fiinte se hranesc cu emanatiile pasiunilor pe care le-au declansat. Un
om coplesit de pasiuni va atrage o gramada de astfel de fiinte in sfera astralului
inferior. O mare lupta se da si in problema magiei, acest fapt joaca un rol
important. Mai multe informatii veti gasi in capitolul privitor la introspectie.
Deasemenea alti elementari si larve pot fi produse (create) artificial, printr-un
act magic voluntar. Pentru detalii vezi partea practica.

Un alt gen de fiinte care eista si nu trebuie ignorate sunt fiintele celor 4
elemente, adica elementalii. Fiintele focului se numesc salamandre, ale aerului
silfi (elfi/iele), ale apei undine (sau sirene, tritoni), iar cele ale elementului
pamant gnomi(sau goblini). Aceste fiinte asigura legatura dintre planul astral si
cel fizic. Cum sa-i contactezi, sa-i controlezi si ce se poate obtine cu ajutorul lor
voi arata in sectiunea practica a acestei carti intr-un capitol special despre magia
elementelor.

In plus mai sunt si alte fiinte cum ar fi satirii, spiritele padurii, spiridusi ai
apei etc. Chiar daca par basme, in planul astral se gasesc toate fiintele descrise
mai sus la fel cum se gasesc oamenii in planul fizic. Ochiul clarvazator al
adeptului ii poate vedea pe toti daca doreste, putand sa intre in contact cu ei
astfel excluzand dubiile asupra existentei acestor fiinte. Deaceea adeptul trebuie
sa fie capabil sa vada mai intai, sa invete si doar dupa aceea sa judece."