UN SFAT

Sonetul 66, de William Shakespeare

2012-02-12T17:23:00.001+02:00

Lehămetit de tot, aş vrea să mor:
Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
Credinţa, marfă ieftină-n obor,

Fecioara pură - scoasă la mezat,
Onoarea - aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strîmbă-nfrînt uşor
Desăvîrşirea luată drept păcat,

Frumosul - zugrumat de-un zbir mîrşav,
Cuminţii - bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr - numit prostie,
Şi Binele - dat Răului ca sclav…

De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor - iubirea-mi cui o las?

(Traducere de George Pruteanu)

Ce vorbesti, ... Franks ? What are you saying, Franks? Jeffrey Franks.

2012-02-05T23:17:00.001+02:00

Jeffrey Franks despre petrecerea de la Buşteni: ”Am conştiinţa curată, sunt de religie mormonă şi nu beau alcool”

Ce vorbesti ... Franks, adica tu crezi ca daca declari ritos ca esti mormon asta ar insemna automat si un certificat de moralitate ? Daca erai asa bun cum pretinzi cu atata tavna, le spuneai portocaliilor care te-au invitat ca nu e cazul ca, in timp ce in tara oamenii sunt extrem de tensionati din pricina arogantei si hotiei guvernantilor, tu sa participi la ... topaiala de la Busteni, alaturi de puscariabili celebri ! Asa ca mai lasa-ne cu ifosele astea de fata mare prinsa la bordel !

What are you saying, Franks? Do you really believe declaring yourself a Mormon automatically means that you have a certificate of morality? If you were so honest, as you declare so nervously, you would have told the orange politicians that it’s not the right time, while the people are extremely tensed because of the arrogant thieves we have for governors, to party at Busteni, with the famous soon-to-be jailbirds! So give us a break and stop trying to convince us you’re innocent like a maiden in a whorehouse!

Uitati-va la un film: "Eat, pray, love !"

2012-02-03T18:27:00.001+02:00

Motto: " Uneori, sa-ti pierzi echilibrul

din cauza iubirii este parte

a unei vieti echilibrate."

Un film despre frumusetea lumii si a sufletului omenesc. Un film despre cautarea sensului vietii si despre gasirea lui. Un film despre ratacire, despre intelepciune si despre dragoste. Un film cu intrebari fara raspuns si cu raspunsuri la intrebari pe care nu le-a pus nimeni, vreodata ...

Cititi, o sa va puna pe ganduri: Despre parinti inteligenti

2012-02-03T10:55:00.002+02:00

"Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.

Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.

Care este rezultatul?O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”.

Iată prima dintre ele:

· Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.
    · Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele. · Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”
· Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.
· Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.
· Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul. Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.
· Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil. Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. "

Sa-l ascultam pe DINU C. GIURESCU: "Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre"

2012-02-03T10:30:00.002+02:00

Iniţiativa de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea.

Eu sunt din Vlaşca mai întâi, apoi din Argeş, şi pe urmă, evident, sunt din România, fiindcă Vlaşca şi Argeşul sunt parte din România. Ce facem? Ştergem cu buretele, ştergem cu pixul - tot? Unde voi fi? Din regiunea 1, cetăţeanul cu codul numeric personal cutare, pe care îl înscriu cu două-trei semne acolo, într-o listă şi, în felul acesta, am robotizat întreaga Românie. Eu nu mai aparţin unui judeţ, nu mai aparţin României. Aparţin unor sigle, unor numere înscrise… E trist!

Aşadar, ce se întâmplă acuma cu desfiinţarea judeţelor se înscrie în două tendinţe foarte clare din ultimii ani. Pe de o parte destrămarea teritorială a României şi, pe de altă parte, ştergerea identităţii noastre ca români. Am să enumăr câteva argumente:

Primul: regiunile de dezvoltare, acel faimos proiect, din păcate al UDMR-ului: 50.000 Km² , taie Transilvania în două, pe linia trasată de arbitrajul de la Viena din ’40. Acesta este un fapt.

Al doilea: statutul minorităţilor care se pregăteşte. Dacă se adoptă, prin formulă magică a asumării răspunderii, vom crea zeci de autonomii teritoriale, sub pretextul autonomiilor culturale. Autonomii teritoriale în Transilvania care vor face tranziţia de judeţele secuieşti, şi până la graniţa cu Ungaria.

Al treilea argument: legea arhivelor, în speţă întoarcerea arhivelor la emitent! Dumneavoastră ştiţi ce înseamnă asta? Să le întorc unde? Emitentul a fost până în 1918 Ungaria sau Austria. Acolo le întorc? Eu cred că nu-şi dau seama oamenii de catastrofa pe care o pregătesc României. Dacă le-aş propune Statelor Unite să întoarcă arhivele de la Arhivele Naţionale Centrale din Washington DC la diferiţii emitenţi, eu cred că s-ar uita şi ar spune probabil că este un act de trădare naţională, de destrămare a unităţii Statelor Unite.

Al patrulea argument: legea educaţiei. Suntem educaţi după moda nouă europeană, în care 92% dintre elevii autohtoni au mai puţine drepturi decât 8% dintre elevii minoritari. E bine că au minoritarii drepturi, dar vreau ca şi majoritarii să aibă aceleaşi drepturi! Aceeaşi lege enumeră 22 de principii directoare, unul din principii este şi cultura, identitatea şi istoria românească, dar în lege nu se află nimic pentru promovarea acesteia. Mai mult decât atâta: finanţarea este favorizantă pentru minoritari: dacă sunt 10 elevi minoritari români într-un sat, desfiinţăm şcoala respectivă, iar dacă sunt zece minoritari într-un sat, facem o şcoală specială. Iată, deci, ce înseamnă legea educaţiei europene… Nu mai vorbesc de autonomia universitară, care acolo e proclamată cu litere groase dar, în realitate, universităţile sunt supravegheate, acuma, cum nu au fost niciodată înainte, după bunul plac al rectorului şi al altora.

Al cincilea argument: nu mai avem manual de istoria românilor. Elevii de clasa a XII-a au un manual pe care scrie Istorie, iar înăuntru e tranşată, ca la abator, istoria românilor pe teme mari, pe care le înţelege un om care cunoaşte istoria românilor, dar nu unul care trebuie s-o înveţe, fiindcă principiul cronologic a fost desfiinţat.

Al şaselea argument: eu pot să insult acuma drapelul ţării, personalităţile marcante… În lege nu mai există incriminare penală pentru acest lucru, pentru profanarea sau batjocorirea simbolurilor naţionale. Fac ce vreau şi ce păţesc? În cazul cel mai bun, dacă acţionează guvernul sau autoritatea, primesc o amendă.

Al şaptelea argument: am aflat cu stupoare că asociaţia culturală Forumul Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş nu primeşte un leu de la Guvern pentru acţiunile sale culturale.

Al optulea argument: ora de istorie la televiziunea romană nu mai este. Nu mai există, pur şi simplu.

În al nouălea rând: desprinderea propagandistică, şi chiar mediatică, a celor două judeţe şi jumătate secuieşti.

În al zecelea rând: reforma sistemului sanitar, care poate să ducă foarte departe, spre dezastru.

Peste toate – şi cu asta am terminat – vine anularea Parlamentului. Asumarea răspunderii este o formulă extraordinară, ca să nu mai conteze Parlamentul. Marea Adunare Naţională era mult mai logică decât Parlamentul de astăzi. Spunea Constituţia din ’65: „forţa conducătoare din Republica Socialistă România este Partidul Comunist Român” – monopolul puterii. Era clară puterea. Deputaţii votau aşa cum spunea Partidul. Acuma nu! Avem un regim, chipurile, pluralist şi, în schimb, ne asumăm răspunderea încât orice lege poate să treacă în momentul de faţă, fiindcă Guvernul beneficiază de o majoritate aritmetică, care nu mai corespunde în niciun fel cu opţiunile şi cu sentimentele populaţiei.

Revin la judeţe. Acestea nu sunt o creaţie a lui Mircea cel Bătrân. Judeţele erau acolo şi Mircea le-a întărit. Nu sunt o creaţie a lui Carol I sau a lui Alexandru Cuza. Erau acolo. Domnitorul unirii şi fondatorul monarhiei le-au întărit doar. Culmea este că Uniunea Europeană nu ne cere această desfiinţare a judeţelor. Este o mistificare grosolană, urâtă de tot, să spui oamenilor că UE ne cere aşa ceva. Dar nu este adevărat! Franţa şi-a menţinut zeci, sute de departamente, Germania la fel, Anglia la fel. Fiecare unitate teritorială cu numele ei este acolo, numai noi le desfiinţăm.

Partea cea mai gravă e că vor să ne şteargă memoria, vor să ne şteargă identitatea. Prin toate aceste răsturnări, prin toate aceste acţiuni de buldozer, pur şi simplu, vor să fiu ca frunza pe apă - căci frunza este acum un simbol - să nu mai ştiu ce e cu mine, să fiu un fel de cetăţean, aşa, al nimănui, care locuiesc într-o regiune desemnată printr-o cifră romană, şi care voi fi, încă o dată, înscris, printr-un indicativ numeric, într-o listă. Acest tip de om nu are decât nevoi imediate: trebuie să se ducă la mall, să cumpere o maşină şi să călătorească, poate, în străinătate, şi să se îmbrace bine. Asta este tot, dar în cazul ăsta România: adio! Aici este partea cea mai gravă. Prin desfiinţarea judeţelor îmi iei baza mea teritorială care de sute de ani există acolo. Bunicul meu s-a născut în Buzău, şi judeţul Buzău există şi astăzi. De patru generaţii suntem buzoieni prin naştere. Ăla este primul loc. Îmi ştergi şi Buzăul? Ce fac? Unde sunt născut? În raionul Stalin din Bucureşt

Se vehiculează teoria că noi am ajuns în Transilvania prin secolul XII-XIII... Asta este o veche temă de propagandă: neputând să conteste majoritatea absolută a românilor, au început să spună: „da, dar voi aţi venit după noi, şi noi am fost primii ocupanţi” şi alte teorii din acestea. În Ardeal, însăşi constituirea voievodatului Transilvaniei în cadrul regatului maghiar este un ecou al formei vechi de organizare, din vremea când românii conlocuiau cu slavii pe teritoriul Ardealului. (aşa cum a fost voievodatul Ţării Romaneşti).

Cât priveşte judeţele, să luăm două exemple: Maramureşul şi Bihorul. Sunt forme vechi de organizare pe care regatul maghiar, în momentul în care a încorporat Transilvania, le-a preluat şi le-a transformat în comitatele regatului. Iar mai târziu, când Ungaria a făcut dualismul cu Austria, a reînfiinţat toate judeţele. Judeţele din Transilvania sunt judeţele care s-au constituit de-a lungul vremilor. Atât de puternică era instituţia, încât Austro-Ungaria a extins această instituţie a comitatelor, echivalentă cu judeţele, pe toată Ungaria mare, aceea din 1867.

Tot ce am înşirat până acuma, acei paşi mai mari sau mai mici pentru destrămarea unităţii teritoriale şi a demnităţii româneşti, merg toate ca un şuvoi către o singură ţintă, suprimarea articolului 1 din Constituţie: România este stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil. Asta le trebuie, asta vor să suprime. Şi o suprimă în momentul în care, în conştiinţa elevilor din liceu, dispare Istoria românilor ca materie de învăţământ, sau când cetăţenii dintr-o urbe nu mai au conştiinţa că sunt români. Poate nici măcar că sunt bucureşteni sau braşoveni, ci aşa, nişte cetăţeni în derivă printr-o regiune de dezvoltare, numerotată cu 1,2,3, 4 sau 5.

Dacă doriţi să rememoraţi, sau să vedeţi pentru prima oară, cine au fost cei care au distrus judeţele României, să ne întoarcem în 1950, ca să vă arăt o lege adoptată de Marea Adunare Naţională, chiar în anul care reprezenta debutul obsedantului deceniu. Aş spune cel mai urât, cel mai trist şi cel mai greu de suportat deceniu din istoria modernă a României. E vorba de Legea nr. 5 din 1950, cea care desfiinţa judeţele României, şi o făcea sub conducere sovietică. Astăzi, la Punctul de Întâlnire am adus un extras:

„Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române. În temeiul art. 38 din Constituţia Republicii Populare Române, văzând Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 935 din 31 august 1950, adoptă următoarea lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Articolul 1”... Fiţi foarte atenţi la acest articol 1, fiindcă argumentaţia comuniştilor sovietici din anii ’50 seamănă foarte mult cu ceea ce oferă astăzi ca motivaţie, regimul Băsescu-Boc. Tot sub masca bunăstării economice şi a atragerii unor fonduri şi a cooperării dintre tot felul de persoane fizice şi juridice, sub aceeaşi motivaţie ne este propusă acum, ca şi atunci, desfiinţarea judeţelor

Iată aşadar ce spune acest articol 1:„Pentru asigurarea dezvoltării industriei şi agriculturii, în scopul construirii socialismului şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru a înlesni cât mai mult apropierea aparatului de Stat de poporul muncitor, pentru a contribui cât mai temeinic la asigurarea rolului politic conducător al clasei muncitoare şi la întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, TERITORIUL ROMÂNIEI SE ÎMPARTE ÎN: REGIUNI; ORAŞE; RAIOANE.
Regiunile din Republica Populară Română şi capitalele lor sunt:...”

Am sentimentul că sunt în 1940, în preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde de ce se joacă acuma. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă stabilitatea ei, se joacă identitatea, sentimentului că eşti român, se joacă apărarea ţării. Statul de astăzi nu mai apară România. Statul de astăzi apară pe altcineva, dar nu obştea românească.De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele pe care le are, trebuie să spună NU. „Nu!” – la ceea ce se pregăteşte în momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea noastră din totdeauna.

Autor: Prof. Acad. DINU C. GIURESCU

Un nou Muzeu la Medgidia: „Lucian Grigorescu"

2012-02-01T12:45:00.002+02:00

Miercuri, 1 februarie 2012 la Medgidia, se „deschide" Muzeul de Arte Plastice „Lucian Grigorescu". Este vorba despre muzeul virtual dedicat actvităţilor artistice desfăşurate în cadrul ediţiilor Taberei Internaţionale de Pictură „Lucian Grigorescu" (2004-2011) de la Medgidia. Muzeul spune povestea de început a taberei, reflectă şi oferă informaţii despe participanţii tuturor ediţiilor şi încântă cu expoziţia tablourilor, el rămânând deschis şi pentru ediţiile viitoare.
Ineditul acestui muzeu este disponibilitatea vizitării la orice oră din zi sau din noapte şi deschiderea către publicul de orice vârstă. Vă invităm să accesaţi site-ul la adresa www.galerievirtualamedgidia.ro.

(Sursa: http://www.emedgidia.ro)

CARAGIALE ne spune si astazi cine suntem !

2012-01-30T12:40:00.005+02:00

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, astăzi satul I. L. Caragiale, din judeţul Dâmboviţa, şi a murit pe 9 iunie 1912, la Berlin. I.L. Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, Caragiale este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori români. Operele sale, care caricaturează adesea societatea și oamenii politici, sunt extrem de actuale și astăzi.

Cele mai cunoscute piese ale sale, "O noapte furtunoasă", 1879; "Conul Leonida faţă cu Reacţiunea", 1880; "O scrisoare pierdută", 1885; "D'ale carnavalului", 1885; "Năpasta", 1890, au fost publicate în revista "Junimea", la care a colaborat împreună cu Ion Creangă și Mihai Eminescu.

Ion Luca Caragiale și-a publicat primul volum, intitulat "Teatru", în anul 1889, la Editura Socec.

În ciuda activităţii sale bogate, i s-a refuzat sistematic acreditarea socială sau culturală, astfel încât a plecat cu familia la Berlin, în primăvara anului 1905.

În anul 1912, nu a acceptat invitația de a participa la festivităţile organizate în ţară cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. A fost anul în care Ion Luca Caragiale s-a stins din viață la Berlin. A fost adus în țară la câteva luni și înmormântat la cimitirul Bellu.

Anul 2012 a fost declarat Anul Caragiale, urmând să fie organizate mai multe evenimente dedicate scriitorului.

(Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/google-il-omagiaza-pe-il-caragiale-la-160-de-ani-de-la-nastere-963922.html)

Ce potriveala aceasta dubla sarbatorire Caragiale intr-un an electoral! Când mai toate zilele sunt furtunoase, nu doar o noapte ca la comedianul de geniu. Pentru ca furtunoase sunt si aceste vremuri iesite din tâtâni, cu crize peste crize, cu spectaculoase si dramatice rasturnari de situatii. Iar in mediul politic dâmbovitean totul a ramas dupa cum stim, curat-murdar, desi e atâta nevoie de schimbare, de primenire, de o nota, macar, de salubritate. Schimbare ceruta acum de multimile de protestatari din strada. Dar oare vor fi ei ascultati de catre cei care vad in politica numai oportunitati, enteresuri, batalie grobiana pentru putere si privilegii, si nu arta a compromisurilor necesare, a negocierii bazate pe dialog, cum ar fi normal? Nu stiu, mi-e teama de tradare, de un nou pupat Piata Independentii. Si asta pentru ca in ”In Tara Miticilor” se traieste intr-o lume funciarmente diminutivata, totul e mic, binele, raul, sentimentele, dragostea e amor, prietenia e amicitie, nimic nu are consistenta, totul se tranzactioneaza, iar vorbele sunt mai importante decât faptele. Este o tara in care multi traiesc intr-un exil interior, daca nu l-au ales pe cel adevarat, plecând aiurea, in strainataturi, in cautarea norocului. Cum a ales, altadata, sa o faca si Caragiale, autoexilat la Berlin. Dar câte valori nu au plecat dintr-o Românie care si-a permis mereu luxul sa se dispenseze de ele, intr-o totala, inconstienta, criminala voiosie? Asa dupa cum se spune des, nenorocul valah a fracturat multe destine. N-avem noroc si nu stim sa ni-l facem, zicea Caragiale. Dramaturgul satiric, ultralucid, omul fara niciun Dumnezeu (cum il vedeau multi contemporani) a vazut departe, in viitor, când scria: ”Incepem o alta istorie mai putin vesela decât cea de pâna ieri: râsul si gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altadata fata cu cele ce se vor petrece in lumea noastra româneasca. Copiii nostri vor avea poate de ce sa plânga – noi am râs destul”. Ca este foarte adevarat, se vede cu ochiul liber. Desi locuim in Caragiale non-stop (sau cum am vazut scris pe firma unui bar din Chisinau, ”deschis vesnic”), permanent, aproape orice citat din opera lui fiind actual, niste semnificative schimbari de accent s-au intâmplat. Lumea a devenit mai urâta, sumbra, feroce, grotesca, rapace, mahalaua joviala s-a troglodit, grotescul, grobianismul, sub masca arogantei si a dispretului fata de oamenii de rând, au inlocuit usoara veselie de tip belle epoque din majoritatea scrierilor magistrului. In Caragiale adversarii politici mai sunt tolerati, dusmanii se mai respecta unii pe altii si invingatorii mai schimba amabilitati cu cei invinsi, li se adreseaza cu formule de politete, onorabile, stimabile, ceea ce este cu totul altceva decât constatam astazi. Lumea noastra este una in care lucrurile s-au radicalizat periculos, de-ti vine, precum Kir Ianulea, sa te refugiezi in adâncul pamântului, in iad, la Scaraoschi. Pentru ca, de fapt, cel mai de temut ramâne infernul de aproape de noi sau chiar dinlauntrul nostru.
(Sursa: Carmen Mihalache; http://www.desteptarea.ro/caragiale-intr-o-permanenta-actualitate.html)

Cei 6 care au blocat cea mai necesară lege a momentului. Şi Legea Sănătăţii Opoziţiei

2012-01-16T11:29:00.001+02:00

Un excelent articol publicat pe site-ul http://cursdeguvernare.ro

de Cristian Grosu | 15.1.2012 .

Drama unei noi Legi a Sănătăţii este că absolut nimeni nu o vrea, decât dacă îi iese ceva (de fapt, cât mai mult) din ea.
O lege cerută de toată lumea – reclamată de însăşi funcţionalitatea societăţii româneşti. Care trebuia să schimbe actuala lege – atât de strâmbă încât sistemul se goleşte deexasperaţii care fug din ţară. O lege din care ar fi trebuit să aibă de câştigat toată lumea.
Oare de ce Legea Sănătăţii a fost blocată, în vreme ce alte legi – multe, dure, nepopulare, cu „victime” reale şi cu „faliţi” palpabili – au trecut fără emoţii pentru guvern: Scăderea cu 25% a salariilor, Legea salarizării unitare, Codul muncii etc, etc.

Cei 6 vinovaţi şi-au jucat cartea: unii (paradoxal) bine; alţii, prost. A ieşit ce vedem cu toţii. Să-i luăm la rând, iar la final să „speculăm” puţin, pe conjunctura care a amorsat încărcătura.

1. Traian Băsescu.

Da, ştim că pe un vapor democraţia e plicticoasă, iar viziunea căpitanului care n-are timp de explicaţii – se execută, nu se discută.
Lucru bun: iniţiativa pe o lege necesară, pe care guvernul nu avea nici intenţia şi nici forţa să o producă şi să o implementeze.
Lucru rău, fatal pentru noua lege a Sănătăţii: preşedintele a crezut că va putea impune legea doar mimând dezbaterea, după care ar fi urmat „formalităţile” din Parlament sau, de ce nu, o asumare de răspundere a guvernului. Fals: vorbim de o piaţă de 8 miliarde de euro pe an, în care, la cum arăta legea venită de la Cotroceni, actualii băieţi deştepţi ar fi fost înlocuiţi cu viitorii băieţi deştepti.
De altfel, observaţiile FMI şi ale Băncii Mondiale pe proiectul legii ar fi trebuit să-l pună în gardă: dincolo de bunul simţ, ele atrăgeau atenţia asupra mizei.
O altă greşeală: A personalizat bătălia pentru „varianta sa” pe lege, şi s-a contrat cu cine nu trebuia: eu, unul cred că Raed Arafat era un aliat mai bun pentru noua lege (cu excepţia capitolului pe medicina de urgenţă, unde chiar există în Europa mai multe “şcoli de gândire”) decât ministru Ritli.
Şi-a ales greşit nu doar aliaţii, ci, mai ales, natura lor: nu te baţi cu un mit, cu o statuie, în timp ce decretezi prin tot ce faci că Elena Udrea e cel mai eficient şi mai bun ministru.

O altă greşeală: Să poţi crede că o lege dezbătută în anul electoral, cu o miză financiară atât de mare, va scăpa la vot fără o discuţie serioasă din partea „jucătorilor” din sistem, înainte ca fiecare dintre ei să se asigure că şi-au luat partea. Că doar n-o să-i lase numai pe-ai tăi să-şi ia partea.

2. Guvernul României, în frunte cu premierul Emil Boc.

Demn de observat cum Emil Boc tace în aceste zile: odată pus în dezbatere pe site-ul Ministerului Sănătăţii, proiectul e însuşit de guvern. Atunci de ce guvernul l-a lăsat pe Traian Băsescu în offside în personalizarea acestui conflict şi de ce nu face front comun în jurul Legii promovate de preşedinte?
Răspunsul: Guvernul nu vrea noua Lege a Sănătăţii şi nu a vrut-o niciodată. E vorba de cea mai mare privatizare din ultimii 10 ani, e un focar de scandal – ar fi mers sa te apuci de ea acum un an, doi. Dar nu în anul electoral. Nu-i o noutate: legile de „modernizare a statului” initiate în mandatul lui Emil Boc au fost fie impuse de finanţatorii crizei româneşti (Legea pensiilor, legea salarizarii unitare, Codul Muncii etc), fie chiar de Traian Băsescu (Pactul pentru educaţie). Domnul Emil Boc nu a guvernat România nici măcar o zi: el a gestionat cu cirona altora în mână şi a executat. Dar a fost opţiunea lui Traian Băsescu să aibă un premier slab, care, iată, la prima ciocnire adevărată, se ascunde sub pat.
Încă: guvernul Boc nu-i obişnuit să ia în serios dezbaterea, decât dacă e pur formală, dacă e doar un punct de “bifat” în parcursul unei legi de la proiect la România reală. Dacă Traian Băsescu le-ar fi garantat sprijin în asumarea răspunderii pe lege, cred că la ora asta am fi ascultat rumeguşul ideologic al premierului, care ne-ar fi vorbit de binefacerile noii legi a sănătăţii. Să vorbim prostii – merge, dar să dezbatem cu creionul în mână – nu; pentru că n-am făcut-o niciodată.

3. Ministerul Sănătăţii

De ce n-a ieşit la duel pe argumente cu Raed Arafat ministrul Ritli? Doar legea fusese pusă în dezbatere de ministerul său. Nu a ieşit pentru că ministerul Sănătăţii NU vrea reforma Sănătăţii. Şi când spunem azi, 15 ianuarie, Ministerul Sănătăţii, spunem UDMR. Nu o vrea acum, înainte de-a se stabili cine ce câştigă din povestea asta. A auzit cineva punctul de vedere al UDMR, cu obiecţii şi soluţii, pe proiectul făcut la Cotroceni? Nu. Asta nu înseamnă că, în spatele uşilor închise, el nu a existat. Dar nu s-au brodit lucrurile în această poveste care, în termeni politiceşti, înseamnă „gestiunea resurselor” în folosul decidenţilor. La nivel de minister schemele şi circuitele de bani sunt făcute, sistemul de Sănătate e ultima grijă a acestor funcţionari cu mandat negociat pe zone de influenţă şi izvoare de bani – ştim la orice oră pe cine să sunăm, cine şi cât ia, care şi cât întoarce. S-a muncit ani la rând pentru aceste reţele, s-au dus lupte grele pentru confiscarea lor de la guvernarele anterioare – ale PSD, ale PNL – voi sunteţi nebuni, cum să schimbi aşa ceva peste noapte, când banii sunt atât de rari şi de scumpi?

4. ADEVĂRATUL MINISTRU AL SĂNĂTĂŢII

Pentru că adevăratul ministru al Sănătăţii este şeful CNAS – domnul Duţă. Adus în fruntea casei de Adriean Videanu – după chipul şi asemănarea modului în care face politică şi reformă Adriean Videanu, Domnul Duţă a fost în toţi aceşti ani adevăratul ministru al Sănătăţii. Din simplul motiv că adevăraţii bani din Sănătate sunt la CNAS.
Paradoxal, deşi domnul Duţă e un promotor al noii legi a Sănătăţii, legea a căzut din cauza unuia ca el: să treacă, dar nu după dezbatere serioasă, nu după modificări de bun simţ, ci aşa cum vrem „noi”, ăştia, care ştim cum se învârt banii Sănătăţii – doar n-o să ciulim urechile la ce spun proştii de pe stradă.
Odată la 6 luni, domnul Duţă iese la rampă şi raportează că anual îi dispar 400 de milioane de euro din banii Casei.
Într-o orice stat funcţional – indiferent dacă are la bază principii de drept sau de onoare – după o atare declaraţie şeful Casei ar demisiona sau s-ar împuşca.
Domnul Duţă forţează, însă, legea către vot şi implementare, dar fără controlul care ar face diferenţa între actualul sistem mafiot din Sănătate şi o lege limpede, care să dea o gură de aer unei ţări bolnave până în măduvă (la propriu – vedeţi rapoartele OMS) care va conta peste 5-10 ani pe oameni sănătoşi şi la producţie şi la plata pensiilor.

Peste 5-10 ani, când mâna de lucru sănătoasă va cântări pe burse mai mult decât euro-ul lui Merkel şi Sarkozy. Îmi permit să cred că insomniile domnului Duţă nu au legătură cu ce o să fie pe burse peste 5-10 ani.
Şeful CNAS a dat jos un ministru (Cseke), acum a pus umărul la doborârea Legii: de fapt, a oricărei alte legi afară de cum au pritocit-o meşterii din comisia prezidenţială din care a făcut şi el parte. Şi ce parte!

5. Toţi românii care se tem de „privat” – că or fi ei medici, funcţionari, pacienţi, sau simpli spectatori ai societăţii.
În spatele solidarităţii cu Raed Arafat, o bună parte din loc e ocupat nu de înţelegerea opiniei fostului subsecretar de stat, ci de teama de „privaţi”. Într-un fel e de înţeles această teamă – iar la asta a contribuit însăşi clasa politică „de dreapta”. (Nu poţi câştiga de două ori la rând alegerile înjurându-i pe băieţii deştepţi, pentru ca mai apoi să le prelungeşti contractele, şi să mai şi vrei să te creadă lumea când intri seara în direct la televizor). Dar, atunci când este standard, control şi Justiţie – „privatul” responsabil e mai eficient şi mai civilizat decât statul lui Băsescu, Boc, Udrea, Duţă, Rittli – şi ceilalţi de cealaltă parte – Năstase, Ponta, Antonescu etc. Da, trebuie să suflăm şi în iaurt, după experienţele ultimilor 20 de ani – dar asta nu înseamnă că trebuie să sărim peste masă. Cât despre retragerea legii şi amânarea ei cu un an, doi, trei, sau câţi vor mai urma: Legea a fost blocată din 2 motive.
Mai întâi, ea nu a coagulat voinţa politică necesară schimbării, deşi schimbarea e reclamată de la bază – din societate.
Încă o dată, clasa politică nu „percutează” la necesităţi decât dacă îi iese şi ei ceva din povestea cu „gestionarea resurselor”. Sau, dacă vrea o schimbare, ea trebuie să se petreacă musai pe trasee dinainte stabilite – că doar n-o să fure ceilalţi banii. O clasă politică incapabilă să treacă o lege prin dezbatere firească, lucidă, argumentată – pe măsura mizelor.
Apoi: ea a fost retrasă de preşedinte într-un chip foarte bizar. S-a temut preşedintele că va fi lăsat în offside de PDL şi de întreaga coaliţie în faţa unei legi croite cu dedicaţii prea străvezii? În faţa unei legi a cărei dezbatere poate crea un scandal de care PDL nu are nevoie în anul electoral? Sau a fost lăsat singur în faţa statuii lui Raed Arafat – pe care a decis să o înfrunte într-un mod neinspirat?
Eu tot nu pot pricepe cum un preşedinte de ţară, care a trimis o iniţiativă legislativă la guvern şi la minister, intră seara, singur, în direct, la televizor să se bată fără argumente cu un om pe care fi ar trebui să-l înfrunte, înaintea sa, cel puţin 3 oameni: şeful comisiei care a scris proiectul, ministrul Sănătăţii, premierul.
Acest moment – care a declanşat totul – şi îndoiala unora, şi furia altora, şi spaima tuturor, şi bucuria tâmpă a altora – ar putea avea un motiv foarte omenesc şi domestic – şi hai să nu scoatem din calcul nici prostia şi nici caracterul „omenesc” al actului politic:
Un om, preşedinte de ţară, se relaxează şi el după masa de seară, cu ochii în televizor. Unde tocmai vorbeşte unul dintre oponenţii săi pe lege. Are mai multe opţiuni: să trimită la bătaie pe şeful comisiei prezidenţiale, care să-şi prezinte, în direct argumentele, pe ministru, pe premier.
Dar nu: fără sprijin politic, Raed Arafat, indiferent dacă are sau nu dreptate, e victimă sigură. Aşa că omul-preşedinte se mai relaxează o dată, plescăie din buze şi sună în direct: „Alo, Domnu Arafat – ghici ghicitoarea mea!”.

PS: 6. După orice Lege a Sănătăţii am judeca – cea actuală sau cea viitoare – opoziţia din România este profund bolnavă. Domnii Victor Ponta şi Crin Antonescu încă nu au prezentat o versiune a unei legi, nici n-au făcut – cu specaliştii partidelor lor, se-nţelege – o listă cu observaţii.
Ambii se grupează, însă, în spatele lui Raed Arafat – căutând să paraziteze punctul de vedere şi forţa cu care competenţa profesională a acestuia deschide pârtie.
Cuplul Victor Ponta & Crin Antonescu sunt cel de-al şaselea vinovat în această poveste: ca şi la Codul Muncii, Legea Pensiilor, Legea Educaţiei şi celelalte „asumări de răspundere” ale echipei Boc, au un singur argument, pe care îl poate inventa, rosti şi asuma orice prost de pe stradă: „Jos Băsescu”. Măcar că, în vreme ce guvernul mergea pe sârmă în criză, ar fi avut vreme să facă 10 programe de guvernare / toate numai detalii şi nuanţe. Unde e Legea Sănătăţii opoziţiei?

Drama unei noi Legi a Sănătăţii este că absolut nimeni nu o vrea, decât dacă îi iese ceva din ea.

Lectie video: TEOREMA CELOR 3 PERPENDICULARE (T3P)

2012-01-03T21:57:00.002+02:00

Lectia video: T3P

1. Explicatiile trebuie incepute cu SCOPUL PRACTIC al T3P si anume: gasirea punctului in care cade perpendiculara coborata dintr-un punct exterior unui plan, pe o dreapta continuta in acest plan, pentru ca fiind vorba de o figura "in spatiu" singurul "instrument" care se poate folosi este creierul. De fapt asta face T3P, determina pozitia punctului in cade perpendiculara din punctul exterior planului, pe dreapta data.
2. Cred ca ar fi util sa aratam practic cum se realizeaza o astfel de figura si sa valorizam astfel cateva explicatii care altfel ar aparea ca fiind ambigue si incomplete (time: 2.20-2.45).
3. Trebuie insistat din cand in cand, suficient de des, pe scopul principal al aplicarii T3P, mentionat la pct.1., pentru ca celelalte elemente sunt doar "constructii ajutatoare" care completeaza figura si "ajuta" la rezolvarea problemei.
4. Trebuie avut in vedere ca lectia respectiva este destinata elevilor de clasa a 8-a si prea multe consideratii teoretice (time:2.40-4.02) sunt de natura sa "mascheze" axul central al teoremei, mentionat la pct.1.
5. Time:7.50-8.35: "Reciprocele sunt foarte usor de retinut: relatia... trece la... si relatia ... trece la ..." Reciprocele , la fel ca oricare alte teoreme se retin foarte usor daca se specifica in mod repetat si clar SCOPUL PRACTIC SAU SITUATIA PRACTICA IN CARE SE APLICA !!!.Explicarea celor doua reciproce trebiue sa inceapa cu scopul lor si sa se evite "contorizarea" permanenta a relatiilor din ipotezele teoremelor ("avem 5 relatii", "avem 2 relatii", "reciproca a 2-a are 5 relatii care conduc la un rezultat..."
6. Explicatiile trebuie sa fie mai cursive, fara timpi morti, pentru ca elevii trebuie sa fie "tinuti" concentrati la treaba pe care o facem acolo.
7. Fondul muzical este prea puternic, iar melodiile alese sunt prea cunoscute si pot distrage atentia de la ...T3P.

SA TRAITI BINE SI IN 2012 !

2012-01-03T21:16:00.000+02:00

Romanian economy in 2012 !

Portarul lui Alkmaar, Alvarado Esteban, n-are norocul lui Martinovici ...

2011-12-23T19:20:00.001+02:00

Hai ca olandezii astia sunt mai dusi decat noi, la capitolul asta. Auzi, sa-l condamne pe omul ala pentru ca s-a aparat! Atata idiotenie nu poate duce decat la aparitia tot mai frecventa in lume a cazurilor de tip Brevik, in care indivizii respectivi sunt incurajati si de o astfel de legislatie, care pedepseste pe cel care se apara. Nu mai vorbesc de modul in care Federatia Olandeza se gandeste sa "rezolve" cazul meciului intrerupt: culmea, toate cele 3 variante sunt clar in favoarea lui Ajax, adica a clubului care este in culpa "pana in gat" ... Deci si la ei exista unii la "butoane"... Asa ca sa ne mai lase in pace cu lectiile lor de civilizatie si de respectare a legii ...

Le joueur du match : Banel Nicolita

2011-12-18T16:33:00.001+02:00

Dijon - Saint-Etienne 1-2

Banel Nicolita symbolise la belle forme des Verts. A nouveau aligné sur le côté droit, l’international roumain a livré une prestation de haut-niveau durant la première période, en étant notamment à l’origine de but de Sinama-Pongolle. Moins en vue après le repos comme la grande majorité de ses coéquipiers, il a fait le job défensif.
(Sursa: www.sport24.com)
Décisif hier soir , Banel Nicolita enchaîne les bonnes prestations avec l'ASSE. Malheureusement pour Christophe Galtier, le Roumain sera absent contre le PSG.
(Sursa: http://www.le10sport.com)

Radu Voina a fost declarat declarat de specialisti - MINCINOSUL ANULUI 2011

2011-12-17T20:28:00.002+02:00

25.11.2011 :

“50 la suta din obiectiv e indeplinit, pentru ca noi vrem sa obtinem o medalie, dar depinde de foarte multe ”

(Sursa: http://www.sport.ro/handbal/obiectiv-semifinalele-campionatului-mondial-vezi-lotul-cu-care-voina-vrea-sa-faca-minuni-in-brazilia-si.html)

12.12.2011 :

’’Obiectivul nostru nu era o medalie, era mai aproape de realitate. Fetele au vrut, dar n-au putut mai mult’’

(Sursa :http://www.gsp.ro/sporturi/handbal/radu-voina-fetele-au-vrut-dar-n-au-putut-mai-mult-asta-e-valoarea-obiectivul-n-a-fost-niciodata-o-medalie-288489.html)

Banc cu politicieni. Sau nu e banc ?...

2011-12-15T23:27:00.002+02:00

Cinci chirurgi, fosti colegi de facultate, dupa niste ani de practica, se intalnesc la un simpozion. Spre seara merg impreuna la o bere si despre ce crezi ca discuta? Bine'nteles tot despre meserie.
Primul zice:"Mie, pe masa de operatie, imi plac contabilii - cand ii deschizi, inauntru totul este numarat, totul este ordonat."
Al doilea:"Eu prefer electricienii - cand ii deschizi, totul este codificat pe culori... nu poti sa te incurci."
Al treilea, zice: "Mie imi plac bibliotecarii - inauntrul lor, toate
organele sunt plasate in ordine alfabetica... e usor de lucrat."
Al patrulea, se baga si el: "Mie imi plac aia din constructii - cu ei te-ntelegi usor daca mai raman ceva piese in plus..."
Al cincilea, isi da si el opinia: "Orice ati zice, baieti, mie imi plac politicienii - sunt cel mai usor de operat; astia, cand ii deschizi, n-au mai nimic inauntru... nici maruntaie, nici creier, nici fudulii, nici sira spinarii... Si unde mai pui ca au capul si curul - piese interschimbabile - in orice ordine le-ai pune, functioneaza la fel.

Articol elogios in presa franceza la adresa lui Banel: "Nicolita, un vent de fraîcheur sur la Ligue 1?"

2011-12-14T13:23:00.002+02:00

"Joueur atypique en Roumanie, Banel Nicolita est passé de l'ombre à la lumière dans le Forez en un rien de temps. Au point de devenir la nouvelle coqueluche de Geoffroy-Guichard...

Un pari low-cost

Qui connaissait Banel Nicolita en août dernier au moment où le trio Romeyer-Rocheteau-Galtier sortent de leur chapeau le capitaine du Steaua Bucarest? Les chroniqueurs s’amusent de l'arrivée du Roumain dans le Forez, faisant rapidement le parallèle douteux avec la chanteuse du (presque) même patronyme. Les tabloïds anglais se gaussent à l'idée de voir un membre de la communauté Rom franchir la frontière de l'empire sarkozyste...Bref une énième blague de mauvais goût du patriarche de la maison verte. Le joueur étant arrivé à prix cadeau (0,7ME soit dix fois moins que Bergessio), peu importe puisque le club ne prend pas un grand risque, le joueur triplant son salaire (0,4ME annuels) par la même occasion. Tout le monde est content quoi qu'il advienne serait-on tenté de dire...

Doublure de la doublette de "tout-droits" (copyright Daniel Riolo de RMC) composée de Sako et d'Aubameyang, le numéro 25 stéphanois attend alors son heure de longues semaines. Le peuple vert commence même presque à se faire une raison. Après avoir écœuré Augusto Fernandez et Gonzalo Bergessio, Christophe Galtier semble parti pour tuer le Roumain à petit feu...

Hasard du calendrier, le onze des Carpates reçoit les Bleus le 6 septembre dernier, et la nouvelle recrue des Verts est titularisée dans le couloir de Patrice Evra. Certes, l'Alain Delon des salles de presse est loin d'être l'assurance tout risque à son poste, mais Nicolita montre ce soir-là que sa réputation de combattant n'est pas usurpée. Dans une équipe forézienne où la technique collective n'est pas le point fort, son coup de patte pourrait en outre rendre de précieux services se dit-on à ce moment là...

Un joueur atypique

Finalement le dénommé Banel est titularisé pour la première fois à Gerland lors du derby rhône-alpin pour ne plus sortir de l'équipe, et pour cause...

Le Roumain score dès le match suivant face à Montpellier, et récidive lors de chacune de ses apparitions à Geoffroy-Guichard. Relayeur, récupérateur, ailier, tireur de coup de pieds arrêtés, passeur, buteur, il en devient même presque hasardeux pour le spectateur non averti de déterminer à quel poste évolue le natif de Faurei!

Forcément, car si Banel amuse ses coéquipiers par ses échauffements les coudes relevés et par sa bonne humeur, sur le terrain, l'ancien chouchou de Bucarest ne laisse pas une miette de terrain à ses adversaires. Et lorsqu'il trouve la faille, ses célébrations sont dignes d'un Super Pippo transcendé à chaque fois qu'il pourfendait les filets adverses. Les médias roumains prennent alors un malin plaisir à suivre les aventures de l'enfant du pays à l'autre bout du continent. GSP.Ro compte même les points entre le Stéphanois, et Gabriel Torje, ancienne star du Dinamo (guerre de clocher oblige), et nouvelle recrue d'Udinese. Et à ce jeu là Banel mène haut la main avec ses trois réalisations en huit matchs contre zéro pour le Frioulan...

Revers de la médaille, à force d'aller au charbon, Nicolita sera suspendu pour la réception du PSG le 21 décembre prochain pour accumulation de cartons. Une certaine frustration pour le peuple vert ne saurait lui en tenir rigueur après avoir longuement scandé son nom samedi dernier face à Caen (2-0).

A l'heure où les recruteurs français restent enfermés dans une logique de dénicher le futur Drogba, ou d'enrôler le nouveau Brésilien à la mode, l'arrivée de Nicolita dans le Forez semble totalement dénoter...De la bonne humeur, de l'humilité, de la sueur, des buts...Et si finalement c'était ça le foot?"
(Sursa: http://www.spacefoot.com)

Aprecierile sunt cel putin favorabile, daca nu excelente; toata problema sta la Banel Nicolita care trebuie sa aibe puterea de a ramane modest, fara ca acest gen de aprecieri sa-i poata "lua mintile" ! Pentru ca tentatia e mare.

Nichita Stănescu, Lecția despre cub

2011-12-13T11:45:00.001+02:00

“Se ia o bucată de piatră,

se ciopleşte cu o daltă de sânge,

se lustruieşte cu ochiul lui Homer,

se răzuieşte cu raze până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de numărate ori cubul cu gura ta,

cu gura altora şi mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Toţi, dar absolut toţi zice-vor:

– Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!”

Romania, eliminata de Croatia in optimile Campionatului Mondial

2011-12-12T23:42:00.000+02:00

Motto:

"Pai bine ma' Maestre, ma'..."(Toma Caragiu)

Sa ne mai lase antrenorul lu' Peste, ca am vazut ce poate si la Nationala, si la Oltchim... Se vaita ca o baba ca fetele nu-l asculta, ca "noi am vrut victoria", ca "am cazut pe final" si alte gogorite de-astea. Se stie de peste 1000 de ani ca la nationala si la Oltchim si, probabil, la multe echipe romanesti, ca in Romania se crede ca antrenorul este si preparator fizic, si psiholog, si tot ce mai vrem noi. Rezultatul este ca echipe romanesti de mare valoare, cu toate ca joaca la cel mai inalt nivel, nu reusesc sa castige decat , eventual, turnee amicale.Nu se intelege ca marile cluburi ale lumii sunt adevarate UZINE care functioneaza pe niste structuri extrem de complexe si bine gandite si, mai ales, verificate in realitate? Dar pentru asta e nevoie de bani seriosi investiti si de rabdare pentru ca un astfel de sistem sa dea roade. La noi, parlitii astia de patroni au pretentia ca daca investesc azi 100000 Euro, trebuie sa si castige in cel mult cateva luni cel putin 1 milion. Si asta in conditiile in care in cluburi este un haos de nedescris. Si nu in ultimul rand e vorba si de pregatirea invechita a antrenorilor nostri chiar in domeniul profesional in care activeaza. Nu contesta nimeni ca Radu Voina a fost un mare jucator, dar, vai, asta nu e suficient pentru a deveni si un mare antrenor, iar dovada stau ultimele sale "performante" atat la Nationala feminina, cat si la Oltchim Rm. Valcea. Atata timp cat se vor perpetua astfel de lucruri nu putem avea pretentii de a ajunge cu sporturile de echipa pe primele pozitii.

Omul nostru a facut in final si o constatare f.f.profunda " Atata putem". Pai daca atata poti, ia-o din loc, Maestre, zau asa ...

(Sursa foto: http://www.ziare.com)

Lista celor 10 strategii de manipulare prin mediile de informare în masa

2011-12-12T13:05:00.000+02:00

(Sursa: http://themischiefmunkey.wordpress.com/)

Cunoscutul politolog, filozof şi lingvist nord-american Noam Chomsky, profesor emerit la MIT (Massachusetts Institute of Technology) a stabilit lista celor „Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa.

Pentru Chomsky „libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor susţinută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întreţine cu adevărul faptelor în sine”.Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si în primul rând, strategia diversiunii.

1. Strategia diversiunii

Strategia diversiunii consista în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.

„A distrage în permanenta atenţia publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevărata. A ţine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără nici un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme şi, apoi, a oferi soluţii

Această metodă se mai numeşte şi „problemă – reacţie – soluţie”. La început se creează problema sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase pentru ca publicul să ceara legi represive, în detrimentul libertăţii.

3. Strategia „în degradeu”

Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în „degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia acţiunii cu date diferite

O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca „dureroasă, dar necesară”, obţinând acordul publicului în prezent pentru aplicarea ei în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui, „totul va merge mai bine mâine”, şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.

Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici

Cea mai mare parte a adresărilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic, de 12 ani, sau un handicapat mental. De ce oare? „Daca ne adresam unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani”, analizează Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsaţii sau comportamente.

7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie

A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlarea şi robirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă care separa clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de către cele dintâi.

8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate

A încuraja publicul să creadă ca e „bine” să fi prost, vulgar şi incult. A-l îndopa cu seriale americane şi emisiuni de tele-realitate, nişte dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovăţirea

A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzătoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează şi se învinovăţeşte, ceea ce creează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu exista revoluţie!

10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi

În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumita biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, „sistemul” a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât el însuşi. Aceasta înseamnă ca, în majoritatea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.

Banel Nicolita : «Je n’ai jamais douté»

2011-11-19T23:30:00.000+02:00

Aprecieri pentru Banel in Franta

"Buteur face à Montpellier, Banel Nicolita a marqué des points et les esprits. Après une logique période d’adaptation, le milieu de terrain stéphanois respire la sérénité et l’ambition."

(Sursa : http://www.asse.fr/index.php?page=detail_actu&id=8402

Medgidia in revista HISTORIA

2011-11-18T15:25:00.003+02:00

Sâmbătă, 17 septembrie, la Monumentul Eroilor Sârbi din incinta Cimitirului Ortodox, a avut loc un ceremonial militar-religios cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la intrarea României în primul război mondial şi aniversarea a 85 de ani de la dezvelirea Monumentului Eroilor Sârbi. Evenimentul a fost organizat de ,,Asociaţia Naţională Cultul Eroilor" Constanţa, ,,Asociaţia Naţională Cultul Eroilor" Medgidia şi Primăria Municipiului Medgidia. Activitatea s-a desfăşurat cu participarea unei delegaţii din Serbia, a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere ,,Roland Pârlăgeanu", a Asociaţiei ,,Cultul Eroilor", Unităţii Militare 1459 şi a oficialităţilor locale. De asemenea, au prezenţi şi elevi ai Cercului Şcolar Cultul Eroilor ,,Lucian Grigorescu" din Medgidia, ai Şcolii ,,Mircea Dragomirescu" şi ai Şcolii din localitatea Siliştea, precum şi cetăţeni ai municipiului.

Conform tradiţiei, după defilarea gărzii de onoare şi rostirea alocuţiunilor de către primarul Medgidiei şi reprezentantul delegaţiei sârbe, un sobor de preoţi a oficiat un ceremonial religios în memoria ostaşilor căzuţi la datorie, după care, cei prezenţi au depus coroane de flori la monument. Organizatorii au pregătit şi un scurt moment artistic cu caracter patriotic, constând în exerciţii demonstrative privind tehnica militară din acea vreme. Soldaţii au defilat în costume de epocă, încercând să zugravească acele timpuri măcinate de lupte. Activitatea de la Medgidia s-a încheiat cu retragerea participanţilor pe itinerariul luptei de acum 95 de ani, pe traseul Medgidia - Cobadin - Mănăstrirea Sf. Andrei.

In memoria acestui eveniment, Revista HISTORIA ( nr.119, an XI, pag.58-61) a publicat 4 pagini de materiale despre activitatile voluntarilor sarbi pe frontul romanesc din Dobrogea, din timpul Primului Razboi Mondial. In cadrul acestei prezentari, un loc important il ocupa evenimentele in memoria carora a fost ridicat Monumentul Eroilor Sarbi din Medgidia. Reproducem mai jos o parte din aceste materiale.
" De la dezvelirea de catre regele Ferdinand si regele Alexandru Karagheorghevici, intemeietorul Regatului Sarbo-Croato-Sloven, a Monumentului Eroilor Sarbi s-au implinit 85 de ani, iar de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, 95 de ani. Ceremoniile traditionale de la Medgidia au imbracat, de aceea, anul acesta, semnificatia unui jubileu, ele incepand inca din septembrie."

(surse: Revista HISTORIA, (nr.119, an XI, pag.58-61), http://www.graiuldobrogei.ro, http://www.emedgidia.ro)

NADIA, 50

2011-11-12T21:02:00.000+02:00

LA MULTI ANI, NADIA !

Inca un roman care este atat de iubit, incat baietii destepti au o spaima uriasa la gandul ca ar putea prelua candva fraiele sportului romanesc. Asa ca il tin deoparte de treburile administrative importante ale tarii. In consecinta Nadia, ca si Nastase, ca si Hagi, ca si Tiriac si multi, multi altii sunt invitati sa-si vada de ale lor si eventual sa faca ceva reclame pe la televiziune, dar nimic mai mult pentru ca pot deveni periculosi ...

2 ani de la disparitia lui Gheorghe Dinica

2011-11-09T21:37:00.000+02:00

Mai multe şanse pentru un loc de muncă - Universitatea Politehnica din Bucureşti

2011-11-09T00:43:00.002+02:00

Mai Multe Sanse

Universitatea Politehnica din Bucureşti în parteneriat cu Solid Consult Time şi Extreme Training organizează la Bucureşti, în data de 24 noiembrie 2011, între orele 10:00 -19:00, în incinta clădirii Rectorat a Universităţii Politehnica prima ediţie a Târgului de joburi „Mai multe şanse pentru un loc de muncă!”.

Evenimentul vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din Regiunea Bucureşti – Ilfov, de a intra în dialog direct cu firmele şi companiile angajatoare privind cerinţele specifice ale acestora în materie de pregătire şi experienţă. De asemenea, acestea vor fi informate cu privire la oportunităţile pe termen scurt şi mediu ale pieţei muncii în care urmează să se integreze.

Printre companiile participante se numără: OBI, Printec, Wave Division, ORIFLAME, Public BET, Liga Software, e-JOBS, PROCER, BCR Asigurări de Viaţă, HP, Gameloft.

(Iulian Vieru)

8 noiembrie 2011

2011-11-08T15:25:00.001+02:00

Banel Nicolita, marcator in Franta !

2011-11-07T17:01:00.000+02:00

ASSE - MONTPELLIER 1 - 1