Eu şi ceilalţi

Blog de vacanta

2023-01-31T14:51:00.001+02:00

Dupa ce s-a asezat praful pe aici, am zis sa mai incep sa scriu una-alta. Ma gandesc la ceva de vacanta (nu neaparat sa ma iau la "tranta" cu blogarii si vlogarii de vacante)

De ce Catedrala si nu altceva?

2018-11-25T16:47:00.001+02:00

N-am mai scris de ceva timp (uitasem la un moment dat ca il mai am), asa ca m-am decis sa imi spun si eu parerea.

Ma tot uit ca azi s-a sfintit Catedrala Mantsiuirii Neamului si deja sunt multi contestatari. Am vazut ca tot anul asta Finlanda isi serbeaza centenarul si au construit o biblioteca pentru cultura viitorului (cel putin asa zic o parte din ziare, mai mult sau mai putin tabloide). Stau si ma gândesc: Piata Unirii se afla la o statie de autobuz de Biblioteca Nationala, la o statie de Catedrala Patriarhala (ma rog, se poate merge prin Dealul Mitropoliei sau de la statia 11 iunie) si la cativa pasi de Centrul Vechi. Cati din cei care contesta Catedrala au ales sa earga la Biserica sau la Biblioteca (si nu la cele nationale, ci la cea de cartier)? Mult mai putini decat cei care merg in Centrul Vechi.

Pe multi (toti?), când spui nunta, intreaba la ce biserica se merge, si nu de la ce stare civila se pleaca.

De unde atata ipocrizie? Vrem spitale, scoli sau orice altceva decat biserici, dar le utilizam?

Valea Screzii, 29.12.2012

2012-12-31T12:06:00.000+02:00

Putin de la unii, mai mult de la altii, am reusit sa strangem cateva pachete (cam 2 masini, ce-i drept) si sa ajutam un satuc din Prahova. Speram ca pana de Sf Pasti sa mai organizam inca un drum (in functie de timp, disponibilitate). Daca, pana atunci, cineva mai gaseste ceva de prisos prin casa (lucruri, vesela, incaltaminte, orice...) este bine-venit. Tinem legatura asupra organizarii eventualului eveniment viitor.

Simfonia Bucuresti (07.07.2012) in Visul unor simfonii de vara

2012-09-28T19:15:00.000+03:00

Simfonia Bucuresti (Visul unor simfonii de vara 2012)

2012-07-12T07:15:00.000+03:00

Visul unor simfonii de vara (2012) - Acapella

2012-06-17T23:15:00.001+03:00

1 decembrie 2011

2011-12-11T13:10:00.001+02:00

Național Arena

2011-08-07T09:45:00.003+03:00

Visul unor simfonii de vară

2011-08-03T18:38:00.000+03:00

Lenin, o nouă faţă

2011-01-19T13:09:00.003+02:00

Despre V.I.Lenin s-au scris multe şi, probabil, se vor mai scrie. Recent, însemnând acum câteva luni, am achiziţionat o carte despre Lenin. Numele autorului,Dmitri Volkogonov, nu mi-a spus multe, doar coperta şi ce era scris pe spatele cărţii mi-au atras atenţia. Mă aşteptam să scrie osanale, cum era în perioada comuinsta în fostul bloc sovietic, mai ales de la un fost general de armată, cum era Volkogonov.
În carte am aflat despre un alt Lenin, care nu prea figuraeză nici macar în cărţile de istorie postdecembriste. Pe wikipedia nu prezintă prea multe date, majoritatea fiind date generale despre evenimente, iar varianta în engelză e ceva mai mult decât puţin.
De la Raportul Tismăneanu am tot auzit că se condamnă comunismul şi că a produs haos peste tot, dar... câţi ştiu de "communism manifesto" sau de Karl Marx? Probabil puţini.
Într-un studiu recent, comuinismul era regretat, în special de tineri care auzeau de la părinţi că trăiau mai bine înainte. Adevărul... depinde din ce perspectivă priveşti. Dacă ai avut rude în rândul partidului, cu poziţii mai mult sau mai puţin importante, destul de probabil ca răspunsul să fie pe aproape. Dar dacă nu ai avut astfel de "privilegii", răspunsul se îndreaptă vertiginos în direvţia opusă.
Tot scriind acest articol, din aprilie, am tot căutat din când în când ceva informaţii care să fie mai actuale decât cele citite în carte, care să fie totuşi şi altceva decât acele statistici reci care definesc viaţa lui. Nu intru în amănuntele eterne, gen data naşterii şi a morţii, opere şi altele. Totuşi, puţini ştiu că Lenin era un om bogat, avea avere. că, deşi avea bunica dn partea mamei era lutherană, iar bunicul era evreu, el a fost botezat conform canoanelor Ortodoxe. Multă vreme, chiar la începutul perioadei de după 26 decembrie 1991, data retragerii de la putere a lui Gorbaciov, o parte din corespondenţa pre-sovietică a rămas secretă publicului şi, în special, istoricilor. Probabil, ce se ştie acum este un adevăr cosmetizat, dar, până la proba contrarie, trebuie să-l credem.
Totuşi, ce pare să fie real, e faptul că, deşi venea din partea de Urali a Rusiei, Vladimir Ilici, cum îşi spuneau tovarăşii în era romantică, nu-i vedea prea bine pe compatrioţii să ruşi. Această "ură" pare a se trage de la răscoalele anti-ţariste care izbucneau, întrucât cei care participau nu aveau suportul celorlalţi localnici. Această reticenţă a contribuit şi la alegerea colaboratorilor peste ani, el având foarte puţini apropiaţi.
În perioada de exil, și nu numai, el scrie mai multe lucrări, printre care ”Ce este de făcut?”, ”Materialim și empiriocriticism.” care par să fie o serie de manifeste comuniste, bine documentate prin literatura străină la car a avut acces, dat fiind faptul că exilul l-a petrecut în Londra, Paris, Suedia și în alte țări cu o bogată cultură literară.
Totuși, lucrarea de căpătâi a lui Lenin, ”Statul și revoluția” o publică aproape de Revoluția din 1917 și e foarte bine documentată în Zurich prin lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels.

Postare in lucru!

Tismana Monastery

2010-11-21T17:20:00.003+02:00

Tismana Monastery, located 30 miles west of the town of Targu Jiu and 5 km north of the village Tismana, this facility is the oldest monastery in the Romanian country, having a role in maintaining orthodox faith throughout the ages. Tismana toponym comes from the word "fortified place of walls." But the name may be taken from the tree and "er" that these places once forested.

Tismana Monastery is "the oldest and grandest of the monasteries over the River" (as he called it Grigore Alexandrescu), "great nest of Bessarabia" (as George thought it Cosbuc), "a world of fantasies, fairy tales "(as a distinctly Vlahuta Alexander)," unparalleled even in this country, nor in another, the beauty of the place and settlement through the crowd and strengthen its natural water which has helped its surrounding walls and protection " (described as a famous traveler Paul of Aleppo - archdeacon Patriarch Macarius of Antioch and his companion on the journey of 1657).

In southern rock and the cave church of St. Pious was Nicodemus (26 dec. 1406), which led the hermit life. He founded the monastery in the fourteenth century with material support of the Basarab rulers, Radu I (1374-1385) of his sons, Dan I (1385-1386) and Mircea the Elder (1386-1418), was built on a site wooden hermitage.

Tismana monastery - the Monastery history
History of the oldest monasteries in the Romanian Country - Tismana - life as her saintly founder Venerable Nicodemus came much in the legend. The fame of the monastery which enjoyed uninterrupted and largely contributed to his placement charm.

Tradition says that the beauty of surroundings was very decisive in choosing the place and that Saint Nicodemus searched the valley for a long time "river of living water" to rock with waterfall Starminei. Indeed, all the beauties and riches of nature seem to have gathered here: strings whimsical reliefs peaks, trout-rich rivers, orchards and chestnut nuceturi who had to come a time in the monastery. Nicodim choice was determined, however, and most important reasons.

In thicket that surrounds both the founding legends of the monastery and its founder's personality, often contradictory data contained in the first studies on the monument, the researcher can hardly light.

Although the documents related to the monument are preserved abundantly, especially for more recent times, Tismana has no inscription carved in stone - the birth of our churches - not the endowment first royal charter. As Nicodim, data about its activity before and after the arrival of Romanian soil is extremely poor writing and the legend's life, quite late.

Tismana documents must be considered not in isolation but closely integrated complex of events that cross the Romanian's history in the last third of the fourteenth century. This time, the very foundation of a monastery is not only reflected one aspect of the struggle to preserve national independence and curb penetration Catholicism south of the Carpathians.
The last three decades of XIV century is precisely when Mr grouped under his leadership the resistance actions of the Orthodox peoples of southeastern Europe and Catholicism against the attempts of forced occupation of the Hungarian kingdom, encouraged by the Papacy.

In these circumstances, any effort to strengthen religious life, even in terms of its monastic implicitly mean an orthodox counter-measure. This explains the great support they gave to Vlaicu-Vladislav Greek monk Nicodemus Serb refugee from south of the Danube along the whole of our country's activities on earth.

From research result that the future abbot of the Romanian Country Tismana passed from the land Craine, by then Bulgarian Kingdom of Vidin, where developed land rich monastic activity, when this land falls - temporarily - under occupation catoloc Hungarian kingdom - 1370. Once he crossed the Danube with a small communal than 11 monks.
Vlaicu-Vladislav Nicodim receives as orthodox opposition representative in the Balkans, and, when requested, provide support for the foundation of a monastery north of the Danube. This first foundation Vodita, was richly endowed by the prince with villages and revenues.

Collaboration between state and head south-Danubian monasticism representative has a simple explanation. Orthodox foundation settlement on the western edge of the country, so that the Banat of Severin played the Romanian Country and Hungary, had to play a foothold among the state religion of Orthodox subjects of the realm, represented by the Romans cnezii Banat, Report documents her time in a continuous state of disobedience against the Hungarian crown.

But only a few years of their settlement here, "honorable monks between Nicodemus," and his congregation are forced to leave because the Banat of Severin and founded a date with him Vodita all her possessions are lost temporarily in the Romanian Country favor of the Hungarian kingdom, probably by 1375.

Losing hope for further work on Hungarian soil and Catholic, also left without resources, Nicodim pass in Serbia. Over less than a year comes back again and addresses the Romanian Mr - this time Radu I - asking for help to found a monastic sanctuary another Romanian land. Support was given immediately and for reasons easy to guess: the new monastery had been entrusted to take the role Vodita.

Nicodemus "was ordered to go inside the country so more of them Ungro-Wallachia, money Severin, not only to choose a nice place, according to" get tenure in common. " Place the settlement had to be at the same time as that of the endangered least Vodita and Banat, not far from the border, where Mr. Roman is not just quit at that time.

Radu I give a series of donations Nicodim as compensation for lost possessions and small communal Hungarian territory, counting now only 10 monks began to build the church Tismana water, especially after long searches at the site, near a waterfall.

Legend, fully formed since the seventeenth century, says the first sanctuary built on the rock below was built from wood Starmina a tis, a species of conifer to hardwood, reddish, from which it originated and the name of the monastery. But it is more likely, given the importance that is given, the church was at first a building wall must have had great similarities to that of Vodita.

Raising them can be placed between 1375 - when the refuge of monastic congregation Vodita - 1377-1378 and blessing on them, known from a note written on the back of a document from Dan II. The second recorded data can be taken for granted, "the church was consecrated in 6886 (1377-1378), our father Saint Nicodemus died in 6915 (1406).

Lord endowed the very first moments in the ground and foundation donations to ensure the maintenance revenue, led by brothers Nicodim. A decree from Radu I, but not kept, or that the donation has not received confirmation in writing, whether it was lost. But what is known in those donations have consisted of a 1385 decree from the son of Radu I, Dan I.

The same decree is clear that "I learned my reign in the country at a place called Tismana a monastery not get them completed all parts of that holy departed prince binecredinciosul Roger, father of my reign, lifted her from the corner, but he finally because of a short form of life. Therefore he delighted in me that as the prince, his son and successor, and in this, so my parent charity to renew and strengthen them with all the gifts and revenues, not only that, but and each time the monastery was given to my father, all to empower them and strengthen them. "

Also by this document and hardens Tismana mastery over all the possessions they had in the land Vodita Dan Severin I regained around that year. This congregation became the owner of extensive areas of both foundations and administratoarea (Vodita and Tismana) and Nicodim, abbot of both.

The next document is dated 1387 on Tismana first year of the reign of Mircea the Great. Reconfirming its possessions and rights, Mircea adds that he's returned to fulfill a duty "the imperfect" ambiguous forms which probably refers to the end of the cells or other monastic buildings.

Under the guidance of parent and beseeching, the priest Nicodemus, "a valuable contributor to three princes, who meet in the handicraft skills as a connoisseur of creation, the calligrapher and miniaturist, with the organizer of religious life, but also good manager of monastic property, community Tismana hardened every year.
Tismana Monastery - important cultural and religious

As a religious institution, Tismana enjoyed since the beginning of a special situation. It was a samovlastie, which is a monastic community of independent, not subject to any metropolitan Ungrovlahia nor that of Severin, being driven only by its own synod, ordinance that brought blessed Nicodemus of Mount Athos "after the death of Cyrus Nicodemus Volna not be put in place that neither Mr abbot or bishop, nor any other, but as you say and how you sit Chir Nicodemus, so keep the monks who are there and they put their own abbot. "

This ordinance shall be kept up late, being reminded all the royal foundation charter. In addition, the abbot Tismana and were given special awards: Nicodim received from the Patriarch of Constantinople, Filoti, the rank of Archimandrite and the right to do the job with bedernita (small piece of liturgical embroidery with special significance in the hierarchy priestly).

Until the sixteenth century, when the same award is given to the Diocese of Arges Monastery Archimandrite Tismana is unique in the Romanian Country. In terms of wealth monastery Tismana possessed at one century since the founding, the largest monastery in the principality field.

Monks 10 villages in the land they ruled the Romanian Country and 10 other villages in Serbia (donations of Prince Lazar), 40 room "aţigani" wheat from the county sage (Gorj today), Customs revenue from Calafat, and Valcan Bistreţ Pond, tithes from Bratilovo copper mines, fish ponds, grazing in the mountains Sorbele monopoly, Oslea, ox and Parang, and a series of annual revenues from the royal house.

As a true master of feudal rule Nicodemus resort to defend property. Even during the time of Mircea the Great some villages monasteries are exempt from taxes in exchange for the obligation to "make the guard" at the monastery.

Existing Nicodim church was not too long. Although the great number of decrees to strengthen preserved fifteenth century (from Vlad Tepes and Radu the Handsome, Vlad the Monk) shows that the monastery has continued uninterrupted activity as an institution, a cause until now obscure shrine led to ruin and made necessary a complete recovery of his own.

In fact, the very Life of Grace Nicodemus preacuviosului "written in 1839 by Stefan monastery monk, recorded oral tradition according to which" it is not that of intaiu which was made by St. Nicodemus struggle, by Radu Negru Voda "(ie Radu I) . In this respect there is much discussion of the second founder. Painted inscription in the nave, to paint the new church in 1564, still remembers a man named Roger. But Roger can talk?

He is identified when Radu I, founder of the early church, when Radu the Handsome (in "Nicodemus preacuviosului Life Grace" written by Stephen monk) when Radu Paisie (recorded in 1541 the inscription of the main door frame).

Stefan monk but retains a valuable identifier: this was his father Mircea Radu Shepherd, whom we know not to be other than Radu cel Mare. Corroborating historical data notes style arguments, one can say that the second building dates from the reign Tismana Radu cel Mare (1495-1508). She was one of the Wallachian architecture monuments of the early XVI century, a large church for those times, composed of the altar, nave and exonartex open, crowned with three towers.

But Radu cel Mare probably failed to finish construction. Only this explains the second gap in the history of the monument - no inscriptions carved in stone on the facade usually encased by, as shown for example Dealu Monastery, founded by the same ruler. The construction of the monastery and so Tismana continued under the next reign.

Neagoe Basrab a whole church covered with lead and other things have its origin. " How Tismana and he also gave a series of objects necessary for worship, it can be assumed that during his reign began to serve in the new church, although still not been painted inside. To give a temporary ornament, still wet plaster had been drawn on the red stripes.

In time Bob Paisie (named in the documents and Petru Voda), Abbot Basil puts the beautiful stone door frames (1541). In 1564, during the reign of Peter the Younger, depicts Balaceanu Nedelco magistrate within the church. Then sit down and painted inscription, is important both that the oldest attestation on behalf of the founders, as well as that noted painter name "Dobromir ot Targoviste.

In 1610-1611, a fierce marauding armies of Prince Gabriel Bathory brought damage the surrounding walls of the monastery. Before taking his rule, the walls closed Tismana, Matei Basarab resisted siege victorious armies sent against him by Leon-Voda.
Chronicle says "Matthew ceilalati aga and monastery were closed and three days sitting around Tismana gonacii monastery, nothing could hurt them, but at night they went out again and Transylvania.

As soon as it becomes Sir Matthew Basarab rebuilt inside and monastic buildings (1646-1651). He built the chapel, situated outside the enclosure at the eastern edge of the plateau. Several years after these changes, in 1657, Paul of Aleppo, his disciple, the archdeacon and the secretary of Patriarch Macarius of Antioch, visiting Romanian monastic settlements, is a first description of Tismana. His notes of travel are valuable information about many of the monuments of those times.

Describing the monastery entrance, from Aleppo Paul says he went "on a narrow path around the building before reaching the first window with iron. In this place is a tasnitoare water fountain and a tower above the sea which serves the goal are numerous battlements. After we passed through this gate, we reached a second, all of iron, which is above the bell. " The Cornea Brailoiu 1698, Craiova money, build houses egumenesti.
A time of danger and desolation begins to repeat once Tismana conflicts between Turks and Austrians. In 1716 the Turks plundered the monastery is returned from the siege of Timisoara.

Later, between 1718 and 1739 Tismana falls, with the entire Oltenia, under Austrian occupation. Teams of engineers inspecting the province of the imperial army soldiers to pick strategic points that had to be reinforced fortresses. Overall plan and vision made this occasion the engineer Johann Weiss, is the first known document of the monastery Tismana Graphic (1728-1731).

The monastery was forced by circumstances, especially in the seventeenth century and the eighteenth century, when the old fortress had been destroyed by order of the Romanian Country Gate, and serve as a fortress. Since 1605, the documents mention the existence of weapons of Tismana. In 1600, 1614, 1784, 1793, are renewed exemptions from taxes of some villages which were in turn double obligation to "guard plaiul" meaning boundaries from Transylvania and defend the monastery of thieves who often tried to prey.

At the beginning of the eighteenth-century painting of the old Dobromir of Targoviste "is very old." Abbot John, helped the Lady Glogoveanu Rock, which gave "aorul and vapseli, church painting restored in full. Inscription of 1732 mentions the painters hurt Gligorie, Ghiorghita and Tudor.
Three years later, other craftsmen including Vasile Diaconu, they sign on the main spire of the church. Also during the eighteenth century were a series of works carried smallest, the nozzle location of the lateral apses, enlargement of windows, and equipping the church with carved wooden doors, the temple and various items of furniture.

In the 1766 run in a second campaign, a new series of paintings, probably the later part of the church and the exonarthex disappeared. Founded and this time is Glogoveanu Rock and painter Dimitrie Diaconu.
Between 1787 and 1792, when there are new conflicts between Turks and Austrians of Turkish soldiers are "ordained to the monastery to the wintry mountains and on guard." Tismana suffer heavy damages on this occasion: the bell The gates are taken and brought to the city Vidin, lead from the roof (4600 OCA) is high, the treasure is hidden treasures in caves. Many of them were lost. The monks have lived for nearly 10 years wasted on Mount Cioclovina horror. Only in 1798 the abbot Manastireanu Stefan manages to make some repairs to the walls of the enclosure and to reorganize the life of monks.

Over two decades, beginning Pandours movement, Tudor Vladimirescu monastery walls used to "guard yourself in" the stewards of Oltenia placed. Later here will join two squads of dolphins led Macedonski D. and D. Garbea, totaling about 3,500 people. If the number of monasteries that Strehaia 1821, Cozia, Polovragi have served as bases for the resistance of the insurgents, Tismana was undoubtedly the most important of them.
On June 1, 1971, celebrating a century and a half after the revolution of Tudor Vladimirescu here to set a memorial plaque with the following inscription: "Tudor Vladimirescu Tismana Monastery organized a training base of the revolutionary movement of 1821."

In 1844 began an era of great changes for the ancient monument, but who have not had the happiest results. Mr. George started the initiative to restore Bibescu oldest historical monuments and signs of the country, these works were executed by foreign architects and at a time when neo-Gothic style was mainly in Europe, also a stranger, and without roots in our traditions. Bibescu aspired to transform the southern part of the monastery in the royal palace.

Schlatter architect and craftsmen have built on the site of its ancient monastic buildings in the style of traditional architecture, front loaded with Western neo-Gothic ornamentation, in obvious contrast to the shrine in the center of the enclosure.

Tismana Monastery - the central church

As the church itself, by demolishing the exonarthex opened in 1855, and eliminating room cripple the church body and supported on both sides of the corridor as part of the narthex and nave, Schlatter has caused an irreparable loss.

Besides, he knocked it buttresses the altar, carved facades modenatura replacing the old one with a wooden mortar imitating stone, enlarged windows, opened new ones, changed the layout of the aisles firidelor and built a new entry, inappropriate the old monument.

Only by comparing the results with black and white layout made by the monk Dionysius diadoh pomelnicul monastery since 1840 and overview of the Weiss engineer, you can find out how to Tismana changed after the campaign. No painting of the monument has remained untouched. In 1844 a painter without talent, Alecs in Campulung, the lower registers repainted in oil to just below the windows.

Historical Monuments Commission conducted the first scientific research in the spirit of modern restoration in 1934. They have resulted in an indication of old forms of church.
The restoration works were resumed only in 1954. Commence within a decade, with the support of the Department of Historical Monuments Metropolitan of Oltenia, in the Metropolitan Firmilian Archpriest, ripped facades and pickling, revealing paintings by Dobromir of Targoviste in the narthex of the church, while doing the extraction and museum exhibition of paintings superimposed layer of eighteenth century. Sinaxar Only 304 paintings were recovered.

In 1970 there have been important archaeological excavations in the survey, with the opportunity to discover the foundation of another house of worship the three-cusped plan, built of river stone and brick Romanian prior to construction Nicodim.
We have made restoration of the two churches, hermitages, roof and floor under the direct supervision and guidance of Dr. Nestor Vornicescu Metropolitan of Oltenia, historical researcher and passionate discoverer of the past.

By restoring the big church porch in 1983, returned to the monastery Tismana original architectural form, authentic Romanian. On this occasion the towers were rebuilt roofs, decorative elements were removed Romanian foreign architecture, have strengthened the south and west wings were modernized conditions for hosting the believers and the staff compound.
Tismana Monastery - architecture and ornaments
The architecture is Byzantine monastery Tismana specific XIV century, approaching the contemporary architecture of the churches in Macedonia and Mount Athos, representing the Romanian construction features.

The present church of the monastery is built directly on the rock in triconical plan, with towers on the nave, narthex and porch. The iconostasis is made of oak (1765-1766), post-Brancoveanu style, with floral ornaments plated with gold.
The altar is lit by a large window in the center of the east wall, the other lower right wall and another of the same double window on each side, equipped with metal grille, and one small window on each wall, under a canopy.

The narthex is dim as the two windows are placed on top of walls. Each porch has four large windows on every wall in the west, north and south. Exterior facades are not painting, are painted in white and the walls surrounding buildings.
The great church was painted in 1564 by the painter Dobromir of Targoviste, subsidized by the great magistrate Nedelea action. The Byzantine style fresco fresco plaster applied over the first monochrome. In 1732 it was rebuilt and the nave altar painting.
In the narthex, was not destroyed fresco in 1564, but it was applied over the new fresco dated 1766, artist is Demetrios Deacon. In 1814, the first register of the altar and the nave, icons and imperial doors were painted in oil over the painting of 1732, Alex Painter in Campulung Muscel.

Starting in 1955, was etched painting of the church in 1766 and executed on the walls of the monastery museum flush corridors and cells. The chapel, which has several windows donated by the poet George Cosbuc was painted in 1948 by painter Dimitrie Nicolaide. In 1994 the painter painted the church porch in Campulung Muscel Gregory Smith, in Byzantine style. Here, for the first time are painted saints and sanctified straromanii discovered in recent years.

In 1979, the osardia group of nuns and Mother Jerusalem ABBESSES Gligor, there was a silver coffin, made by artist George Stoica, Bucharest. Inside it are three bits of the holy relics of St. Nicodemus (finger), St. Ignatius and St. John Chrysostom, together with the cross worn by Saint Nicodemus lead. On the cover enamelled medallions are presented in these saints. outside, the shrine, are rendered scenes from the life and miracles of St. Nicodemus. Coffin is placed in the nave on the left side in front.

In the nave are the tombs of two founders Matthew Gloveanu (1731), right, and Rosita Braileanu (1747), on the left. Tomb of St. Nicodemus, passed away on December 26, 1406, is in the church porch at this time is celebrated the second dedication of the church.

Much of the valuables of the Monastery are available at the Museum of Art, among which the most important is Tetravanghelul St. Nicodemus. The monastery museum has a rich collection of murals (paintings in 1766, coming from the nave), old wooden icons, religious objects, old books, a schedule, and a epitrahil bedernita that belonged to St. Nicodemus.
Tismana Monastery - location and access roads
The monastery road leading Tismana desfatatoare, unforgettable. One of these paths starts in Drobeta Turnu-Severin, through the gate motors. The city on the banks Danubiului, DN 67 new mining settlement is reached Motru.

A county road connects with the Black Water village situated at a distance of 29 kilometers, where it will branch to the right, until Tismana area. The other route starts from Craiova to Targu-Jiu and continue on Route 67. At 82 km branch to make Tismana and Baia de Arama.

Concediu

2010-06-01T14:46:00.003+03:00

07.06.2010 18 - 20 CO(SALA 93 DREPTUL INTERNAŢIONAL AL AFACERILOR)
09-10.06.2010 16 - 18 CO(SALA 45 POLITICI DE MARKETING PE PIAŢA UNICĂ EUROPEANĂ)
14.06.2010 18 - 20 CO(SALA 28 SISTEMUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL - opţional)
16-17.06.2010 16 - 18 CO(SALA 45 TRATATIVE COMERCIALE ÎN TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE)
21.06.2010 18 - 20 CO(SALA 93 TEHNICA OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ EXTERIOR)

Marti 08.06.2010, vineri 11.06.2010, marti 15.06.2010, vineri 18.06.2010 agricultor sef

Economie Internaţională - complet

2010-01-26T21:59:00.001+02:00

Economie internaţională

GLOBALIZAREA ECONOMIEI MONDIALE
GLOBALIZAREA reprezintă cel mai important proces economic care a marcat sfârşitul de secol şi de mileniu.
GLOBALIZAREA reprezintă, în esență, procesul de întrepătrundere tot mai accentuată între economiile naţionale, de realizare a unei pieţe de dimensiuni mondiale.
GLOBALIZAREA poate fi definită ca fiind:
- "un proces de mare amploare, de integrare la nivel planetar a fluxurilor materiale (atât cele de resurse energetice, materii prime şi materiale, cât şi cele de produse finite, financiare, monetare), în cadrul unor pieţe specializate, de mari dimensiuni; de liberalizare în toate sensurile a fluxurilor de persoane şi populaţii, fără a mai întâmpina restricţii de nici o natură şi sub nici un pretext; democratizarea fluxurilor de informaţii, inclusiv de informaţii ştiinţifice şi tehnologice, la care să se asigure un acces mai uşor şi mai puţin costisitor tuturor ţărilor lumii, ca la un patrimoniu comun al umanităţii; în paralel cu procesul de integrare politică în structuri flexibile, care să nu aducă atingere caracterului specific naţional, în climatul mondial de securitate garantat de ONU". Zainea Eugen – Globalizarea - șansă sau blestem (2000)
- creşterea integrării economiilor naţionale prin comerţ, finanţe, tehnologie şi circulaţia forţei de muncă, toate fiind posibile prin abolirea barierelor construite de guverne;
- proces complex de dimensiuni multiple, de manifestări contradictorii, care diseminează la nivel planetar tipul de producţie şi de consum specific capitalismului, liberalizarea schimburilor comerciale, intensificarea procesului investiţional şi creşterea importanţei fluxurilor de capital pentru competiţia internaţională;
- creşterea tranzacţiilor internaţionale pe pieţele de bunuri, servicii şi anumiţi factori de producţie, precum şi dezvoltarea unor instituţii dincolo de barierele naţionale;

DIMENSIUNI ALE GLOBALIZĂRII

- Dimensiunea ECONOMICĂ.
- Dimensiunea CULTURALĂ.
- Dimensiunea ECOLOGICĂ.

DIMENSIUNEA ECONOMICĂ
Dimensiunea economică a procesului de globalizare este cea mai relevantă sub aspectul amplitudinii și trăsăturilor procesului, în ansamblu.

Globalizarea economică se caracterizează prin:
- integrare;
- interdependențe de tipul rețelelor.

Printre factorii favorizanţi care au contribuit la amplificarea globalizării economice se numără:
- extinderea liberalizării fluxurilor internaţionale de mărfuri, servicii, capital şi forţă de muncă;
- amplificarea progresului tehnologic;
- schimbările politice.

DIMENSIUNEA CULTURALĂ
Specialiştii apreciază că pentru cultura de tip global sunt responsabile corporaţiile transnaţionale, care tind să suprapună, din ce în ce mai mult, peste specificul naţional simboluri precum: Coca Cola, Mc’Donald’s, Mattel, Pampers, Levi’s etc.
Riscul indus de cultura globală vizează dispariţia varietăţii şi a specificului de viaţă la nivel național. Totul se transformă într-o afacere privită în oglindă la nivel internațional și mondial.
Uniformizarea se realizează, în mare măsură, utilizându-se noua tehnologie a informației: telecomunicațiile, emisiile prin satelit, internetul etc. Prin intermediul mijloacelor mass-media, prin care se promovează, în mod agresiv, modele culturale de referinţă, se induce la nivel mondial dorinţa de a imita simbolurile de ultimă modă ale unei culturi fără valoare.

DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ
Dimensiunea ecologică a globalizării invocă măsuri globale de monitorizare și soluționale a problemelor actuale induse de distrugerea mediului înconjurător.
Protecția mediului înconjurător și dezvoltarea durabilă sunt concepte asociate problemelor globale ale contemporaneității.

Conceptul DEZVOLTĂRII DURABILE (dezvoltare care să satisfacă necesităţile prezente, fără să compromită cerinţele generaţiilor viitoare) a fost lansat ca fiind singura alternativă la genocidul ecologic generat de ritmurile accelerate ale creşterii economice necontrolate, cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Mediu Înconjurător şi Dezvoltare din 1992, desfăşurată la Rio de Janeiro, în Brazilia.

COORDONATE SPECIFICE PROCESULUI DE GLOBALIZARE A ECONOMIEI MONDIALE
În concordanță cu importanța dimensiunii economice a globalizării, se disting următoarele coordonate specifice acestui proces:
- extinderea fluxurilor internaţionale de comerţ cu mărfuri şi servicii, a fluxurilor de capital şi a celor de persoane;
- transnaţionalizarea întreprinderilor;
-accentuarea integrării pieţelor internaționale.

EXTINDEREA LIBERALIZĂRII FLUXURILOR INTERNAŢIONALE
Extinderea liberalizării fluxurilor internaționale a fost rezultatul a cel puţin două tendinţe:
- Liberalizarea fluxurilor externe.
- Dereglementarea.

EXTINDEREA FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE COMERŢ CU MĂRFURI ŞI SERVICII

Astăzi este pe deplin recunoscut rolul comerţului internaţional de accelerator al creşterii economice globale.
Acest fapt este rezultatul incontestabil al activității susținte a OMC.
Misiunea OMC constă în liberalizarea întemeiată pe reguli stricte a comerțului internațional.

EXTINDEREA FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE COMERŢ CU MĂRFURI ŞI SERVICII

Dinamica exportului mondial cu bunuri și servicii, în perioada 2000-2008
2008
Mld. USD Creşteri medii anuale (%)
2000-2008 2004 2005 2006 2007 2008
Bunuri 15775 12 22 14 16 16 15
Servicii
comerciale 3730 12 10 11 13 19 11

EXTINDEREA FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE COMERŢ CU MĂRFURI ŞI SERVICII
Dinamica exportului mondial, în anii 1998-2008
Indici anuali (anul precedent = 100%)

EXTINDEREA FLUXURILOR INTERNAŢIONALE DE CAPITAL
Fluxurile internaţionale de capital au însoţit fluxurile comerciale, participând activ la creşterea economiei mondiale prin investiţii sau împrumuturi externe de capital şi generând tranzacţii pe diferite termene.

TRANSNAȚIONALIZAREA
Trăsătura de bază a globalizării rezidă în faptul că mărfurile, serviciile, capitalul, munca şi ideile sunt transferate pe plan internaţional prin intermediul firmelor (STN).
Societăţile transnaţionale constituie cea mai importantă forţă de determinare şi de promovare a interdependenţelor mondiale.
Fiecare societate transnaţională are drept scop final să devină o firmă globală care să manufactureze produse globale.
Adevărata forţă promotoare a globalizării este SOCIETATEA TRANSNAŢIONALĂ.
ACCENTUAREA INTEGRĂRII PIEŢELOR MONDIALE
Procesul de globalizare se diferențiază de procesul de internaționalizare prin integrarea piețelor la nivel global.
Globalizarea pieţelor se identifică în:
- omogenizarea, pe anumite segmente de cerere, a preferinţelor consumatorilor;
- pătrunderea STN pe pieţele naţionale şi atragerea acestora în reţelele globale.
La baza integrării piețelor stau ISD și alianțele pe criterii tehnologice.

ASPECTE POZITIVE ŞI NEGATIVE PRIVIND GLOBALIZAREA

AVANTAJE:
- lărgirea pieţelor de desfacere pentru produsele şi serviciile oferite de firme;
- obţinerea unor efecte pozitive din utilizarea selectivă a resurselor globului;
- realizarea unor producţii de masă ieftine şi de bună calitate, prin concentrarea producţiei la firmele globale;
- creşterea potenţialului competiţional faţă de celelalte firme.

DEZAVANTAJE:
- adâncirea inegalităților;
- accentuarea sărăciei;
- pierderea suveranităţii şi a puterii decizionale a statelor-naţiune.
În concluzie, globalizarea economică poate genera satisfacţii pentru cei ce reuşesc s-o abordeze în folosul lor şi nemulţumiri pentru cei aparent marginalizaţi în cadrul acestui proces.

INTEGRARE ECONOMICĂ LA NIVEL REGIONAL

REGIONALIZAREA reprezintă procesul realizării unor aranjamente comerciale regionale cu grade diferite de integrare

Regionalizarea economică poate îmbrăca două forme:
- cooperarea regională informală, realizată prin procese economice autonome care conduc la creşterea gradului de interdependenţă în cadrul unei regiuni geografice în comparaţie cu restul lumii;
- cooperare regională instituţională, realizată prin intermediul organizaţiilor regionale create în acest scop.

PROCESUL DE REGIONALIZARE se concretizează prin crearea unor BLOCURI ECONOMICE structurate pe ideile de coeziune, unitate şi solidaritate.

Blocurile economice devin funcționale în următoarele condiții:
- un nivel similar al PIB-ului per capita;
- proximității geografice;
- regim comercial similar sau compatibil;
- disponibilitate în adoptarea unor reglementări politice și economice la nivel regional.

Pe plan internațional s-au înregistrat două valuri de integrare economică regională:
Primul val de regionalizare a debutat la începutul anilor ’50. Procesul de integrare economica a fost singurul care a înregistrat succes.

Al doilea val de regionalizare a debutat la mijlocul anilor ’80. În perioada 1984-1994 s-au încheiat 109 acorduri regionale.

În prezent, procesele integraționiste au căpătat un nou impuls și noi dimensiuni.

CAUZELE INTEGRĂRII ECONOMICE
În principal, cauzele integrării economice au fost:

1. Desfăşurarea in ritm accelerat a revoluţiei tehnico-
stiinţifice contemporane.

2. Concurenţa acerbă pe plan naţional care a condus la
creşterea gradului de concentrare a producţiei şi a capitalului.

3. Dezvoltarea rapidă a S.U.A. şi Japoniei.

4. Necesitatea promovării în comun, de către grupuri de state, a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne.

5. Apariţia şi dezvoltarea unor firme multinaţionale, care prin activitatea lor depăşesc graniţele naţionale.

6. Dorinţa statelor dezvoltate de a menţine şi lărgi relaţiile economice cu fostele ţări coloniale, devenite independente.

7. Cauze politice.

FORME DE INTEGRARE ECONOMICĂ REGIONALĂ
La nivelul economiei mondiale există mai multe tipuri de integrare economică interstatală:
1. Zona de liber schimb.
2. Uniunea vamală.
3. Piața comună
4. Uniunea economică.
5. Uniunea economică şi monetară.
6. Uniunea socială şi politică.

ZONA DE LIBER SCHIMB constă în reducerea parţială sau totală a măsurilor protecţioniste asupra schimburilor comerciale între ţările semnatare cu menținerea unei politici comerciale proprii fiecărei țări față de teri. UNIUNEA VAMALĂ este o organizaţie economică interstatală care promovează principiul liberului schimb parţial, sau integral şi presupune ca ţările membre să-şi armonizeze legislaţia vamală şi să adopte tarife vamale comune în raport cu terții.
UNIUNEA VAMALĂ presupune taxe vamale externe comune şi o politică comercială comună sub toate aspectele.
PIAŢA COMUNĂ extinde dispoziţiile uniunii vamale în domeniul schimburilor şi la nivelul factorilor de producţie.

PIAŢA COMUNĂ presupune mişcarea liberă a factorilor de producţie: bunuri, servicii, capital, forță de muncă.

În cazul pieţei comune se combină reglementările comune cu cele naţionale.

UNIUNEA ECONOMICĂ presupune realizarea unei PIEȚE UNICE, respectiv, adoptarea de către o piaţă comună a unor măsuri de coordonare şi chiar de unificare a politicilor economice generale sau sectoriale, paralel cu regularizarea politicilor de coordonare a pieţelor mărfurilor şi factorilor de producţie.
UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ reprezintă o uniune economică în care monedele naţionale ale statelor membre sunt înlocuite cu o monedă comună. În plus, are loc unificarea politicilor monetare şi bugetare.
UNIUNEA SOCIALĂ ŞI POLITICĂ reprezintă o uniune economică şi monetară care pune în aplicare şi norme de politică socială comună (ex: protecţia socială).

Integrarea socială și politică reprezintă obiectul final al integrării economice, deschizând noi posibilităţi de progres social şi economic.
ZONE DE INTEGRARE REGIONALĂ EXISTENTE LA NIVEL MONDIAL
- zona europeană;
- zona americană;
- zona asiatică.
La acestea, se adaugă, într-o oarecare măsură, zona africană.

ZONA EUROPEANĂ
La nivelul continentului european există următoarele blocuri economice:
- Uniunea Europeană (UE).
- Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS).
- Acordul Central European de Liber Schimb (CEFTA).
- Spaţiul Economic European (SEE).
- Comunitatea Statelor Independente (CSI).

AMERICA DE NORD
Acordul de Comerț Liber al Americii de Nord (NAFTA), cea mai importantă grupare economică existentă pe continentul nord american, a luat ființă la inițiativa Statelor Unite ale Americii.

AMERICA LATINĂ ȘI CARAIBE
Cele mai reprezentative grupări integraționiste din America Latină și Caraibe sunt:
- Piaţa Comună a Americii de Sud (MERCOSUR).
- Piaţa Comună a Caraibelor (CARICOM).

ZONA ASIATICĂ
Cele mai importante grupări regionale din Asia sunt:
- Asociaţia Naţiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN).
- Conferinţa pentru Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC).

ZONA AFRICANĂ
Procesul de integrare economică înregistrează cele mai scăzute performanţe pe continentul african.
Continentul african este gazda a 14 grupări economice regionale, cea mai importantă fiind Uniunea Arabă Magrebiană (AMU), cu 5 membri (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Mauritania).

ZONA AUSTRALIA ȘI NOUA ZEELANDĂ
Australia and New Zealand Closer Economic Relationship (CER) a fost înființat la 1 ianuarie 1983 și a înlocuit acordul de liber schimb care funcționa între cele două state.

SISTEMUL ECONOMIEI MONDIALE

CONCEPTUL DE ECONOMIE MONDIALĂ
Economia mondială reprezintă acel stadiu al schimbului reciproc de activităţi, când este implicată majoritatea agenţilor economici de pe glob.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ECONOMIEI MONDIALE
Celulele de bază ale economiei mondiale sunt, încă, economiile naţionale. Economia mondială este expresia unui sistem de interdependenţe. În cadrul economiei mondiale, se remarcă o alternare a fazelor de expansiune cu cele de recesiune. Economia mondială este eterogenă. Între diferitele sale zone se menţin decalaje datorită dezvoltării inegale.

COMPONENTELE SISTEMULUI ECONOMIEI MONDIALE
Economia mondială reprezintă un sistem alcătuit din:
1. Componente fundamentale:
economiile naţionale;
societăţile transnaţionale;
organizaţiile economice interstatale.

2. Elemente derivate (de conexiune):
diviziunea mondială a muncii;
relaţiile economice internaţionale;
piaţa mondială.

ECONOMIA NAŢIONALĂ
Economia naţională se defineşte ca o entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activităţi între membrii unei comunităţi umane, pe ansamblul teritoriului unui stat naţional.

TIPOLOGIA ECONOMIILOR NAȚIONALE
1. După nivelul de dezvoltare, în lume există:
țări dezvoltate (industriale și superindustriale);
țări în dezvoltare;
țări subdezvoltate.

2. După structură, există:
țări industriale;
țări agrar-industriale;
țări industrial-agrare;
țări agrare.

3. După potențial, se cunosc:
țări cu economii naționale mari și foarte mari;
țări cu economii naționale mijlocii;
țări cu economii naționale mici.

4. După participarea la circuitul
economic mondial, sunt:
țări mari exportatoare (importatoare);
țări creditoare (debitoare);
țări investitoare (beneficiare de investiții).

SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE
O societate transnaţională este o firmă care şi-a extins activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine.
O societate transnaţională alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală - firma mamă şi un număr de filiale/sucursale.

ORGANIZAŢIILE ECONOMICE INTERSTATALE
Organizaţiile economice interstatale au luat fiinţă ca o încercare de răspuns la diferitele probleme cu care statele lumii s-au confruntat pe parcursul timpului.
Organizaţiile interstatale cu vocaţie universală au luat ființă atunci când statele lumii au fost confruntate cu probleme globale, de interes general, a căror rezolvare impunea cooperarea întregii comunităţi internaţionale (ONU).

DIVIZIUNEA MONDIALĂ A MUNCII
Diviziunea mondială a muncii reprezintă expresia sintetică a tendinţelor de specializare a agenţilor economici în vederea participării la circuitul economic mondial.

RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Relaţiile economice internaţionale reprezintă legăturile dintre economiile naţionale, dintre agenţii (operatorii) economici de pe glob, legături care se formează în virtutea diviziunii mondiale a muncii.

PIAŢA MONDIALĂ
Piaţa mondială reprezintă ansamblul tranzacţiilor care au loc între agenţii economici de pe întreg globul pământesc.

ORDINEA ECONOMICĂ MONDIALĂ
Ordinea economică mondială reprezintă modul de dispunere şi de organizare, în timp şi spaţiu, a elementelor economiei mondiale.

ŢĂRI DEZVOLTATE ȘI ȚĂRI ÎN DEZVOLTARE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ
Din punct de vedere al dezvoltării, țările se grupează în:

Țări în dezvoltare.
ȚĂRILE DEZVOLTATE
Ţările dezvoltate sunt grupate în Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) cu sediul la Paris, înființată în anul 1961.

În rândul ţărilor dezvoltate, cu economie de piaţă, sunt incluse oficial 30 de state. Cele mai multe sunt ţări europene, respectiv 23. Restul ţărilor dezvoltate se repartizează geografic astfel: SUA şi Canada în America de Nord, Japonia şi Coreea de Sud în Asia, Australia şi Noua Zeelandă în Oceania şi Mexic în America Latină (Raportul Anual OCDE).
In prezent, OCDE a initiat discutii cu cinci state, respectiv: Chile, Estonia, Israel, Rusia si Slovenia, în vederea includerii acestora în cadrul acestei organizatii.
Scopul OCDE este acela de a formula, coordona şi promova politici destinate să încurajeze creşterea economică şi să menţină stabilitatea financiară a ţărilor membre.
Totodată, OCDE stimulează şi armonizează eforturile membrilor săi pentru acordarea de asistenţă financiară şi tehnică ţărilor în curs de dezvoltare.
De asemenea, OCDE este preocupată de stimularea comerţului internaţional pe baze nediscriminatorii.
Grupul celor 7 al marilor puteri industrializate este format din: Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Canada.
Din luna iunie a anului 2002, în grupul marilor ţări industrializate a fost inclusă şi Rusia trecându-se, astfel, la Grupul celor 8.
În prezent, se înregistrează tendința ca funcțiile acestui grup de state să fie preluate de Grupul celor 20.
Scopul urmărit de membrii Grupului celor 7(8) este coordonarea politicilor macroeconomice şi, în mod special, a politicilor ratelor de schimb între ţările membre.
Ţările membre ale Grupului celor 7 (8) sunt cele mai puternice ţări din lume, ele fiind acelea care determină raportul de forţe pe plan internaţional, ordinea economică mondială.

ȚĂRILE ÎN DEZVOLTARE
Ţările în dezvoltare formează majoritatea ţărilor lumii, cuprind 77% din populația globului pământesc, dar contribuie cu doar 15% la formarea venitului mondial. Grupul țărilor în dezvoltare este foarte eterogen, alături de țări foarte sărace, se întâlnesc țări mult mai bogate care acced la statutul de țară dezvoltată.

Trăsături comune țărilor în dezvoltare:

Nivelul scăzut al venitului pe locuitor.
Procentul scăzut de angajare a forței de muncă țn industria prelucrătoare.
Productivitatea scăzută în toate sectoarele, în primul rând în agricultură.
Exportul orientat, în cea mai mare măsură, pe produse primare etc.
Diferențe esențiale între țările în dezvoltare:

Țări intens populate sau nu.
Țări cu suprafață geografică mare sau nu.
Țări care au fost colonii (cele mai multe) sau nu.
Țări democratice sau țări cu regimuri totalitare, cele mai multe dintre țările în dezvoltare, situându-se, însă, undeva între aceste două categorii.
Țări cu creșteri economice rapide sau dimpotrivă.
Țări în dezvoltare care au înregistrat, în ultimele decenii, realizări importante în domeniul modernizării și creșterii performanțelor economice și țări în dezvoltare care au regresat economic.
Din punct de vedere geografic, țările în dezvoltare sunt grupate în șase regiuni:
Asia de Est și Pacific (24 de țări).
Europa și Asia Centrală (27 de țări).
America Latină și Caraibe (32 de țări).
Orientul Mijlociu și Africa de Nord (14 de țări).
Asia de Sud (8 țări).
Africa subsahariană (48 de țări)
Diversitatea condiţiilor existente în ţările în dezvoltare face imposibilă existenţa unei strategii unice de dezvoltare economică, care să aibă succes în toate aceste state.

În ultimele decenii au fost aplicate mai multe strategii alternative.
1. Industrie sau agricultură

Odată cu câştigarea independenţei, multe din ţările în dezvoltare si-au manifestat opţiunea pentru o strategie de dezvoltare bazată pe industrializare care, în cele mai multe dintre cazuri, nu a avut succesul scontat.

În aceste condiţii, multe ţări în dezvoltare s-au reorientat spre strategiile bazate pe dezvoltarea agriculturii care, deşi în unele cazuri foarte costisitoare, au adus şi numeroase beneficii.

În concluzie, pentru a asigura dezvoltarea economică a unei ţări, se impune o abordare duală a procesului de dezvoltare.

2. Substituirea importurilor sau promovarea exporturilor

Având în vedere structura schimburilor comerciale ale acestor ţări (importuri de bunuri industriale şi exporturi de produse agricole şi minerale) şi raportul de preţuri între produsele exportate şi cele importate, ţările în dezvoltare s-au orientat, iniţial, spre substituirea importurilor.
Acţiunile guvernamentale, tarifele vamale, contingentările şi subvenţionarea importurilor de maşini şi utilaje au avut scopul de a încuraja dezvoltarea unor noi industrii. În ciuda tuturor facilităţilor şi a sprijinului acordat, această strategie a eşuat aproape în toate ţările în care a fost aplicată.
3. Planificare centralizată sau economie de piaţă liberă

Teoretic, planificarea are un rol important în coordonarea activităţilor economice, dar eşecul ţărilor care au mizat pe strategii de dezvoltare bazate pe o planificare puternic centralizată au determinat multe din ţările în dezvoltare să se orienteze spre o economie de piaţă.

Guvernele ţărilor în dezvoltare sunt cele care trebuie ți pot să determine în ce situaţii planificarea este preferabilă economiei de piaţă şi invers.
Asistenţa financiară externă pentru dezvoltare a apărut ca o expresie a extinderii şi adâncirii continue a cooperării economice dintre toate statele lumii, a preocupării comunităţii internaţionale pentru lichidarea urmărilor subdezvoltării în țările în dezvoltare.
O trăsătură importantă a ţărilor în dezvoltare constă în faptul că ele se sprijină în mare măsură pe intrările de capital străin pentru finanţarea investiţiilor interne.
Structura fluxurilor financiare către ţările în dezvoltare

Fluxurile în condiţii de favoare:

A. Ajutor public pentru dezvoltare
bilateral
Multilateral

B. Donaţii private

Resurse furnizate în condiţii de piaţă:

A. Din sectorul public
bilaterale
credite la export
alte fluxuri publice
Multilaterale

B. Din sectorul privat
investiţii directe şi de portofoliu
împrumuturi bancare
obligaţiuni
La nivelul resurselor furnizate în condiţii de piaţă se constată creşterea rapidă a importanţei împrumuturilor acordate de băncile comerciale trans-naţionale. Acest fenomen se află la baza declanşării crizei datoriei externe a ţărilor în dezvoltare.
Investiţiile directe externe de capital fac parte din categoria fluxurilor financiare necreatoare de datorie. Ele reprezintă, în prezent, principala sursă de finanţare internaţională a ţărilor în dezvoltare şi în tranziţie.

În majoritatea cazurilor, aceste investiţii urmăresc exploatarea unei resurse locale, abundente sau avantajoase, în vederea satisfacerii cererii de pe piaţa mondială şi a obţinerii unui profit.
Tot din categoria resurselor externe acordate ţărilor în dezvoltare, în condiţii de piaţă fac parte şi Creditele la export.

Scopul lor nu este stimularea ţărilor sărace, ci promovarea exporturilor ţărilor bogate. În general, dobânzile percepute pentru astfel de credite sunt superioare dobânzilor practicate pe piaţă, în plus, ţările în dezvoltare se văd obligate să plătească pentru echipamentele importate preţuri care, de multe ori, depăşesc preţurile mondiale.
Emiterea de obligaţiuni, această formă de împrumut pe pieţele internaţionale de capital, este foarte puţin utilizată, ţările în dezvoltare nefiind considerate suficient de solvabile pe piaţa obligaţiunilor pentru a putea efectua plasamente importante. Totuşi, emisiunile de obligaţiuni reprezintă un sistem de finanţare a dezvoltării preferabil împrumuturilor bancare, corespunzând în măsură mai mare nevoilor de finanţare pe termen mediu şi lung.
Ţările în dezvoltare se împrumută adeseori la Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Banca Mondială (BM), precum şi de la guvernele altor ţări. Astfel de împrumuturi se fac la dobânzi sub nivelul pieţei.
Finanţările financiare mai pot fi grupate în:

finanţări financiare, care se rambursează împreună cu dobânda, indiferent de starea economică a ţării care s-a împrumutat, cum sunt: creditele bancare, obligaţiunile şi împrumuturile oficiale;

finanţări nefinanciare, respectiv investiţii de portofoliu sau investiţii directe, care se recuperează în funcţie de randamentul investiţiei.
Asistenţa financiară externă are două categorii de efecte asupra creşterii economice:

Efect amplificator - generat de utilizarea resurselor externe atrase.
Efect limitativ - produs de diminuarea resurselor interne, ca urmare a rambursării creditelor care au generat efectul amplificator, cât şi a dobânzilor la aceste credite.
În concluzie, se poate spune că numai o parte a fluxurilor de capital către ţările în dezvoltare a prezentat un ajutor financiar efectiv. În cele din urmă s-a produs o inversare a fluxurilor financiare internaţionale, ieşirile nete de capital din ţările în dezvoltare către ţările dezvoltate fiind tot mai evidente.

DATORIA EXTERNĂ A ŢĂRILOR ÎN DEZVOLTARE

Guvernele ţărilor în dezvoltare sunt responsabile pentru rambursarea împrumuturilor sub formă de obligaţiuni, credite bancare sau împrumuturi oficiale. Ele răspund, de asemenea, de rambursarea creditelor financiare care au fost garantate guvernamental.
Datoria oficială plus datoria privată reprezintă gradul total de îndatorare a ţării faţă de exterior.
Serviciul datoriei externe reprezintă datoria de restituit la nivelul unui an, respectiv, rate scadente plus dobânzi.
Volumul datoriei externe este influenţat de rata dobânzii şi cursul de schimb, de regulă al dolarului. Dacă rata dobânzii creşte şi dolarul se apreciază, creşte şi nivelul serviciului datoriei externe.

CARACTERISTICI ALE PROCESULUI DE TRANZIŢIE LA ECONOMIA DE PIAŢĂ
Tranziţia la economia de piaţă, de la economia socialistă, planificată centralizat, a fost impusă, în mod obiectiv, de:

adâncirea crizei economice în toate aceste ţări;
criza relaţiilor economice dintre ele.

Prin transformarea sistemului economic, s-a urmărit, în principal, consolidarea procesului de democratizare politică şi crearea premiselor exercitării drepturilor şi libertăţilor economice individuale care, evident, nu trebuie disociate de responsabilităţile personale şi colective în acest plan.
Procesul de tranziție de la economia centralizată la economia de piață liberă s-a confruntat cu o serie de probleme, printre care:

lipsa experienței în acest tip de proces;
lipsa unor modele de referință;
inexistența unor teorii verificate în practică pentru trecerea de la economia centralizată la economia de piață;
existența unor elemente conjuncturale nefavorabile, printre care cele mai importante s-au concretizat în insuficiența mijloacelor financiare.
Obiectivele fundamentale ale perioadei de tranziţie au vizat:

refacerea structurilor democratice;

refacerea structurilor economiei de piaţă.
Noile structuri şi mecanisme, politice şi economice, create în procesul de tranziţie au determinat repartizarea drepturilor şi obligaţiilor între indivizi şi între grupurile sociale, precum şi repartiţia puterilor, a resurselor şi a veniturilor, în timp ce statul a fost chemat să vegheze, în continuare, la respectarea libertăţilor individuale şi la armonizarea lor.
Scopul final al transformărilor din perioada tranziției l-a constituit creșterea prosperității individuale și colective, menținerea ordinii și păcii sociale, ceea ce nu putea fi îndeplinit fără refacerea sistemului de valori al societăților în cauză, a mentalităților și comportamentelor, valorile morale fiind temelia oricărei construcții politice, economice și sociale durabile în timp.
Cele mai importante sfere în care a fost necesar să se opereze transformări în etapa de tranziţie au fost:
- sistemul politic;
- sistemul economic;
- sistemul relaţiilor externe.

Schimbarea de sistem politic, respectiv trecerea la democraţie a presupus: pluripartitism, alegeri libere şi corecte, constituţie democratică, care să apere drepturile fundamentale ale omului (la viaţă, la exprimare, la proprietate), separaţie strictă a puterilor statului (legislativă, judecătorească şi executivă).

În acelaşi timp, constituirea statului democratic a impus formarea şi funcţionarea instituţiilor corespunzătoare şi adoptarea unei noi legislaţii.

REFORMA ECONOMICĂ
Schimbarea sistemului economic a vizat, în primul rând, reconstruirea unor instituţii şi mecanisme proprii economiilor de piaţă, care au dispărut sau au funcţionat atrofiat în economiile de comandă.

De asemenea, a fost imperios necesară redefinirea rolului statului în economie.
Transformarea sistemică a economiei a impus:
- stabilizarea macroeconomică;
- reforma proprietăţii;
- restructurarea întreprinderilor;
- reforma sistemului bancar;
- dereglementarea preţurilor şi liberalizarea comerţului exterior;
- liberalizarea fluxurilor de investiţii străine de capital;
- crearea unor instituţii de sprijinire a economiei de piaţă (legea proprietăţii, legea contractelor, sistemul de contabilitate etc.);
- instituirea unui sistem de protecţie socială împotriva şomajului şi a sărăciei;
- asistenţă externă.

REZULTATELE PROCESULUI DE TRANZIŢIE LA ECONOMIA DE PIAŢĂ
La două decenii de la declanșarea procesului de tranziție, evaluările acestui proces scot în evidență realizări notabile dar și insuccese.
Procesul de tranziţiei spre democraţie şi economie de piaţă, din ţările central şi est-europene, precum şi din ţările baltice, s-a încheiat cu succes în cele mai multe dintre aceste state, lucru confirmat prin integrarea a 10 state dintre acestea în structurile europene (Uniunea Europeană) şi euroatlantice (NATO).
Încheierea procesului de tranziție, a reprezentat și va reprezenta, acolo unde mai este cazul, o decizie politică ce ține de contextul particular al situației din această regiune a globului.

În perspectiva integrării acestor state în Uniunea Europeană, a fost introdus conceptul de economie de piață funcțională, statut ce, odată acordat, presupunea, în esență, încheierea procesului de tranziție la economia de piață.
Conceptul a fost, încă de la început, destul de vag constituit, dovadă că performanțele țărilor care au primit acest statut nu au fost aceleași.
În afara Uniunii Europene au mai rămas țările din spațiul ex-iugoslav și cele din spațiul ex-sovietic. Pentru aceste țări, aprecierile privind stadiul reformelor sunt, în mare parte, pozitive, dar rămânerile în urmă față de țările care sunt deja membre UE sunt, încă, destul de mari.

FLUXURILE COMERCIALE ŞI FINANCIARE INTERNAŢIONALE

Fluxurile economice mondiale au cunoscut o dinamică accentuat ascendentă în a doua parte a secolului XX şi începutul secolului XXI, fiind direct influenţate de:
- FACTORI DE ORDIN POLITIC.
- FACTORI DE ORDIN ECONOMIC, dintre care cei mai importanți sunt:
o revoluţia ştiinţifico-tehnică;
o adâncirea diviziunii internaţionale a muncii;
o perfecţionarea reţelelor de comunicare etc.
Fluxurile economice mondiale reflectă modificările survenite în raporturile de forţe între statele lumii.

Astăzi, ele reflectă menţinerea unor importante decalaje de dezvoltare economică între ţări şi regiuni, decalaje care influenţează considerabil dinamica şi structura circuitului economic mondial.
COMERȚUL INTERNAȚIONAL cuprinde mișcarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară în alta, prin trecerea frontierelor vamale ale țărilor respective.
COMERȚUL INTERNAȚIONAL are două componente:
- Export.
- Import.
Exportul exprimă ieșirea de pe teritoriul vamal al unei țări a mărfurilor și serviciilor. Exportul implică încasări valutare pentru țara exportatoare.

Importul se referă la intrarea pe teritoriul vamal al unei țări a bunurilor și serviciilor din alte țări și implică un efort valutar din partea țării importatoare.

EXPORTUL ȘI IMPORTUL DESEMNEAZĂ, ÎN UNITATEA LOR, COMERȚUL EXTERIOR AL UNEI ȚĂRI.
Comerțul internațional a reflectat și reflectă diviziunea internațională a muncii, exprimând foarte fidel specializarea internațională.
Comerțul internațional reprezintă cel mai cuprinzător flux al circuitului economic mondial.
Practic, toate țările lumii sunt astăzi angajate în circuitul economic mondial prin relații de import și de export.
Fluxurile comerciale internaţionale au o serie de trăsături cu caracter general, care se regăsesc pe toată perioada de evoluţie a comerţului exterior, din momentul în care acesta se transformă într-un flux economic la scară mondială şi până astăzi.

Printre acestea se numără:

COMERŢUL INTERNAŢIONAL ESTE UN FLUX DINAMIC.
Valoarea exporturilor mondiale a crescut permanent cu excepția ultimului an marcat de criza financiară globală.

Ritmul de creștere al exporturilor mondiale a fost superior ritmurilor de creștere economică mondială sau a producției mondiale manufacturate.

DIVERSIFICAREA CONTINUĂ A COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Structura pe produse a comerţului internaţional se modifică de la o perioadă la alta, în strânsă legătură cu modificările survenite la nivelul diviziunii internaţionale a muncii.
Sub imperiul progresului tehnic și al inovației accentul se pune din ce în ce mai mult, pe produsele manufacturate, mai ales, pe produsele aparţinând tehnologiei de vârf.
Diversitatea comerțului la nivel mondial poate fi exprimată și prin faptul că produsele au devenit, astăzi, sub impactul procesului de globalizare, tot mai internaționale, la realizarea lor participând firme din diverse țări.
Astăzi, peste 70% din comerțul mondial este reprezentat de produsele manufacturate, urmate de combustibili și produse minerale, produse agricole și produse textile.

CREŞTEREA IMPORTANŢEI ŢĂRILOR DEZVOLTATE ÎN COMERŢUL MONDIAL

Întreaga istorie a comerţului modern demonstrează că, în permanenţă, primul loc pe piaţa mondială a fost deţinut de o mare putere industrială.
Primii 10 exportatori (Germania, SUA, China, Japonia, Franța, Olanda, Italia, Marea Britanie, Canada, Belgia) și importatori (SUA, Germania, China, Franța, Marea Britanie, Japonia, Italia, Olanda, Belgia, Canada) ai lumii aparțin țărilor dezvoltate cu excepția Chinei și însumează peste 50% din exporturile și importurile mondiale.

ÎNRĂUTĂŢIREA CONDIŢIILOR ÎN CARE SE REALIZEAZĂ SCHIMBURILE COMERCIALE ÎNTRE ŢĂRILE DEZVOLTATE ŞI CELE ÎN DEZVOLTARE.

Condiţiile în care se realizează schimburile comerciale exprimă relaţiile comerciale între diverse economii naţionale sau grupe de ţări.
Aceste condiţii depind de:
- structura exporturilor şi a importurilor;
- preţurile exporturilor şi a importurilor;
- nivelul productivităţii muncii etc.

În statisticile ONU, acest indicator se calculează ca un raport între indicele valorii unitare a exporturilor şi indicele valorii unitare a importurilor.

ÎNRĂUTĂŢIREA CONDIŢIILOR ÎN CARE SE REALIZEAZĂ SCHIMBURILE COMERCIALE ÎNTRE ŢĂRILE DEZVOLTATE ŞI CELE ÎN DEZVOLTARE.
Aceste condiţii s-au deteriorat continuu în ultimii ani, ceea ce demonstrează existenţa unor schimburi nefavorabile pentru ţările în ale căror exporturi predomină produsele primare.

Cauza acestei evoluţii constă în tendinţa de rămânere în urmă a preţurilor produselor primare, cu excepţia materiilor prime minerale, mai ales a petrolului, în raport cu evoluţia preţurilor produselor manufacturate.

COMERŢUL INTERNAŢIONAL A CUNOSCUT ÎN PERMANENŢĂ ÎNGRĂDIRI DE ORDIN TARIFAR ŞI NETARIFAR
Cu toate că, liberalizarea comerţului internaţional reprezintă, astăzi, o dominantă a economiei mondiale, comerţul exterior al statelor lumii este încă îngrădit de o serie de obstacole tarifare şi, mai ales, netarifare.

TENDINŢE ALE COMERŢULUI INTERNAŢIONAL ÎN ANUL 2009
Fenomenele recesioniste din economia mondială au exercitat o influenţă negativă şi asupra comerţului internaţional.

Experţii FMI prognozează diminuarea creşterii medii anuale a comerţului internaţional la un nivel de 4,1%, în anul 2009.

În același interval de timp, se vor înregistra diferenţieri majore de la un grup de ţări la altul, astfel:

pe ansamblului ţărilor industrializate: comerțul exterior va crește cu 2,5% în anul 2009

în cazul ţărilor în dezvoltare şi al celor emergente: comerțul exterior va crește cu 7,4% în anul 2009.
FLUXURILE INTERNAŢIONALE DE CAPITAL
Fluxurile internaţionale de capital au însoţit fluxurile comerciale, participând activ la creşterea economiei mondiale prin investiţii sau împrumuturi externe de capital.

Totalul intrărilor investiționale în anul 2007, conform datelor publicate în World Investment Report 2008, de UNCTAD, a fost de 1.833 mild. USD, depășind considerabil vârful înregistrat în anul 2000, de 1.411 mld. USD și cu 30% mai mare față de valoarea înregistrată în anul 2006, de 1.306. mld. USD.

Concediu

2010-01-25T13:54:00.002+02:00

8 februarie - liber

9 februarie - serv

10-11 februarie - liber

12 februarie - serv

15 februaire - liber

16 februarie - serv

17-18 februarie liber

22 februarie - liber

Examene

2010-01-05T14:37:00.000+02:00

08.02.2010 ora 14-16 sala 115 Economie Internaţională (prof Constanţa Chiţiba)

11.02.2010 ora 14-16 sala 115 Pieţe internaţionale de servicii (prof Cristiana Cristiureanu)

15.02.2010 ora18-20 sala 122 Mecanisme fundamentale ale Uniunii Europene (prof Cristina Bălăceanu)

18.02.2010 ora 14-16 sala 93 Cooperare Economică Internaţională (prof Liviu Olaru)

22.02.2010 ora 18-20 sala 122 Managementul Internaţionalizării Firmei (prof Cezar Militaru)

La multi ani

2010-01-04T19:27:00.001+02:00

La multi ani
Vezi mai multe video Diverse

Mecanisme Fundamentale ale Uniunii Europene

2009-11-09T22:41:00.002+02:00

Curs 2
Piaţa unică

Definiţii:
- armonizarea perrogativelor în ceea ce priveşte deciziile referitoare la contribuţiile de subvenţionare şi la politicile fiscale;
- evitarea oricărei posibilităţi de a discrimina un agent economic prin acordarea de subvenţii→încălcarea drepturilor prin discriminare;
- armonizarea politiciolor ţărilor membre, în primul rând ceel referitoare la cursul de schimb în scopul deprecierii competitive;
- redefinirea pe o bază comună asimilarea reglementărilor mecanismelor economice în aşa fel încât condiţiile de aces pe piaţă ale tărilor membre să fe acelaşi pentru toate întreprinderile şi pentru toţi consumatorii, indiferent de origine.

Curs 3
Politica Agricolă Comunitară

Discuţii despre:
- avantaje şi dejavantaje ale integrării
- elementele principale ale programelor anticriză Romania vs. UE
- stadiul actual şi de perspectivă ale economiei României prin prisma indicatorilor macroeconomici
- priorităţi ale economiei româneşti prin prisma unei strategii durabile

Piaţa monetară
- BCE influenţează evoluţia economică europeană - prima şi singura care emite Euro, creează monopol – infuenţează masa monetară şi rata dobânzii de politică moentară (în UE 1%, în Ro 8%)
-rata dobânzii de politică monetară=percepută la titlurile de obligaţiuni ale BCE
- prin modificarea ratei de dobândă a politicii monetare, BCE influeţează activităţile agenţilor economici, respectiv producţia şi preţul bunurilor econimice

Strategii
- finanţarea in funţie de priorităţi

Dezavantaje

- lipsa de putere economică
- lipsa de strategii coerente
- lipsa de încredere
- lipsa de priorităţi
- creditare pe consum şi nu pe producţie

Economie Internaţională

2009-11-04T21:31:00.001+02:00

Globalizarea

Curs 2

Definirea globalizării:
– creşterea integrării naţionale prin coomerţ, finanţe, tehnologie şi circulaţia forţei de muncă toate fiind posibile prin abolirea barierelor constituite de Guvern;
– proces coomplex de dimensiuni multiple şi de manifestări contradictorii care diseminează la nivel planetar tipul de producţie şi de consum, specific capitalismului, liberalizarea schimburilor comerciale, intesificarea procesuluiinvestiţional şi creşterea importanţei fluxurilor de capital pentru competiţia internaţională;
– sporirea numărului tranzacţiilor internaţionale pe pieţele de bunuri, servicii şi anumiţi factori de producţie, precum şi dezvoltarea unor instituţii dincolo de barierele naţionale;
– procesul prin care întreprinderile cele mai internaţionalizate tind să redefinească în folosul lor regulile impuse anterior statelor-naţiune;
– proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre statele naţionale ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilortranaţionale în sfere tot mai largi şi mai variateale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, având drept indicaţie majoră faptul că problemele devin mai curând globale decât naţionale, creând la rândul lor o soluţionare mai curând globală, decât naţională;
– creşterea la scară mondială a întreprinderilor prin diverse sisteme economice şi sociale.
Globalizarea a devenit recunoscută ca magatren al viitorului în măsură să trnasforme planeta într-o piaţă uriasă în cadrul căreia tind să fie legaţi prin interese comune cumpărătorii şi vânzătorii, producătorii şi consumatorii, depunătorii şi investitorii. Distanţa geografică devine un factor tot mai puţin importanţi ăn stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor tranfrontaliere economice, politice şi socio-culturale. În cadrul acestui proces, reţelele de relaţii şi dependenţele dobândesc în potenţialul tot mai mare de a deveni internaţionale şi globale.

Curs 1 Cooperare Economica Internationala

2009-11-02T14:17:00.003+02:00

29.10.2009

Cooperarea Economică Internaţională

Definire

Dinamismul pronunţat care caracterizează expansiunea fenomenului de cooperare economică internaţională în ultimele decenii a determinat şi determină dezbateri în rândul specialiştilor în ceea ce priveşte definirea domeniului, eficienţa perspectivele acestui proces. Controversele care au loc referitor la definirea acestui concept au la bază o serie de factori obiectivi, dintre care:

apariţia relativ recentă a diverselor forme de cooperare internaţională ca fenomen economic de sine stătător;
dificultăţile de exprimare a cooperării internaţionale în limbaj statistic;
deosebirile, uneori, greu perceptibile dintre cooperare internaţională ca fenomen de sine stătător

În definirea cooperării economice internaţionale s-au parcurs 3 stadii:

doctrina politică
remedii pentru rezolvarea neconcordanţelor economiei internaţionale
cooperarea funcţională, pragmatică

Doctrina politică

Iniţial, după căderea sistemului colonial şi până spre sfârşitul anilor 60, cooperarea economică internaţională a fost considerată ca un element politic care se referea la necesitatea reluării şi extinderii de pe noi baze a relaţiilor economice dintre fostele metropole şi fostele colonii. În perioada respectivă se considera că la baza cooperării trebuie să stea realizarea unor relaţii economice mai strânse.

3. Cooperarea economică internaţională

În acest sens, elocvente sunt încercările organismelor ONU de a definii cooperarea economică internaţională. Cooperarea industrială presupune relaţii şi activităţi economice ce decurg din următoarele:

contracte eşalonate pe o perioadă lungă de timp încheiate între parteneri din ţări diferite, contracte prin care complexitatea obiectivelor pe care şi le propune a fi realizate depăşesc sfera unor simple contracte de vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii înglobând un ansamblu de operaţiuni care se referă la sfera de cercetării, producţiei, comercializării şi finanţării;
din contracte încheiate între parteneri din tări diferite declarate oficial de către Guvernele tărilor respective ca fiind acţiuni de cooperare internaţională în cadrul acordurile bilaterale sau multilaterale de cooperare economică internaţională.

DEFINIŢIE:

Cooperarea economică internaţională reprezintă relaţiile bi sau multilaterale dintre state sau operatori economici din ţări diferite vizând realizarea prin eforturi conjugate şi pe baze contractuale a unor activităţi complementare eşalonate în timp în scopul obţinerii unor rezultate comune superioare sumei celor individuale.

muzica clasica-johan strauss

2009-09-26T15:21:00.001+03:00

muzica clasica-johan strauss
Asculta mai multe audio Muzica

Despartire dureroasa

2009-08-01T14:48:00.001+03:00

Despartire dureroasa
Vezi mai multe video din Divertisment

superman

2009-08-01T14:32:00.001+03:00

superman
Vezi mai multe video Haioase

Regele drapelului

2009-06-26T23:31:00.010+03:00

Astăzi aş fi vrut să postez ceva legat de Ziua Drapelului, întrucât pe 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă ţara noastră mai existând alte trei ţări europene tradiţionale cu steagul tripartit în mod egal şi vertical: Franţa, Italia şi Belgia. Dar, din păcate, această postare a trebuit s-o amân pentru motivul că ştirea zilei a fost alta: moartea lui Michael Jackson.

Ştirea am auzit-o la radio, şi am zis că-s prea adormit să fie adevărată, dar la Matinal am auzit un comentariu mai amplu despre agonia sa.

S-au spus multe despre el şi probabil se vor mai spune multe dar mă întreb cine şi cât ştie cu adevărat despre el. Controversat, poate prea controversat pentru ceea ce s-ar fi vrut, a ajuns prin muncă proprie şi prin "voinţa" tatălui său. Nu cred că are rost să-i scriu biografie, nici nu-mi doresc, din simplul motiv că sunt alţii mai documentaţi ca mine şi mai avizaţi să o facă. Tot ce contează e faptul că muzica a rămas fără una din cele mai importante piese ale sale şi foarte greu va fi înlocuit golul creat de Jacko. Sper doar la faptul că nu va trebui să plângem prea curând după un al star care ne părăseşte pentru un loc mai bun.

Odihnească-se în pace şi sper să cânte pentru cineva care să-l asculte cu mai multă plăcere.

Panarama de marţi seara

2009-06-24T21:09:00.005+03:00

Parafrazând un pic o emisiune de la Radio România Actualităţi, Comedia de sâmbătă seară, m-am uitat pe ziarele care au apărut în zilele astea pe piaţă în materie de presă. Făcând abstracţie de ceea ce este comun în majoritatea ziarelor, adică undeva la 75% , am zis să caut şi eu ceva care să merite citit: de la Mihaela Rădulescu, care a venit cu trenul (nu se specifică exact ce rang a avut) sau cum se relansează piaţa imobiliară "cu dedicaţie" n-am prea găsit.
Ştiri interesante am găsit în suplimentul JN (a se citi Jurnalul Naţional), "Scînteia", deşi e mai mult pentru cei care vor să ştie cum a fost în ultimul an de comunism oficial. Păcat că pe site e doar una din ştirile din ediţia print, parcă ar merita să dezvolte ceva mai mult secţiunea.
Văzând clipul Liceului industrial nr. 4, n-am reţinut din ce oraş era, dar nici nu m-am apucat să sap, am început să caut site-uri sau bloguri cu diverse relatări despre perioada de final a comunismului. Aşa am găsit un site pe care-l uitasem, www.igu.ro/latrecut . Acolo mi-am adus aminte de jocurile şi desenele animate care le vedeam la începutul anilor '90. Acum nu vă închipuiţi că sunt un moş cu barbă albă care-şi aduce aminte de ceva şi începe să râdă!!! Ţin minte că, înainte să "absolv" grădiniţa, în fiecare zi, la 16:10 până la 16:30 toată piticimea se muta la etajul 1 al grădiniţei şi ne uitam pe TVR1 la desene animate. Era fericirea de pe lume când o vedeam pe Sandybell, Pif şi Hercule sau Nils Holgersson.
Prin clasa a doua ne-am tras cablu, şi: surprize-surprize! un canal de desene animate numit Cartoon Network. Acolo am văzut Captain Planet, Looney Toons, Plastic man (deşi pe Boomerang, al doilea canal CN, nu l-am sesizat în grila de programe). Păcat că acum nu mai sunt reluate, macar de farmcul pe care l-au avut. Sincer, deja au devenit foarte violente desenele animate şi am ajuns să mă întreb dacă mai merită să vezi un Samurai X sau mai ştiu eu ce, mare brânză nu prea mai înţelegi. Singurele care, cred, că mai merită să fie urmărite fără riscuri prea mari ar fi Scooby Doo, (toate seriile, chiar dacă sunt reluate de n ori), Tom şi Jerry, şi cam atât. Restul parcă am o reţinere să le recomand.
Într-o postare viitoare am să revin asupra subiectului, asta dacă ar fi dornici de depănări.

Later edit: sper să aduc şi ceva imagini.

De ce e romanul prost

2009-06-20T12:21:00.002+03:00

De aproape un an contribui la ridicarea eRomâniei într-un joc ce se vrea concurenţă a Second Life. Prima data când am intrat pe www.erepublik.com a fost la invitaţia, pe vremea aia (ce clasic suna...), a unui coleg de facultate care mi-a povestit de acest online game şi cam cu ce se mănâncă. Toate bune şi frumoase, mi-am zis, poate reuşim să scăpăm de tabieturile românaşului care e avid de putere şi bani cu rezultate maxime şi eforturi... care tind spre minim, ca să zicem aşa.

Până să mă desmeticesc cu ce şi cum se joacă, nu m-am putut abţine să nu intru în politică, având până acum 3 mandate de Congressman, din care unul nefinalizat din cauza unui ban permanent primit de la admini pentru multiuser (ban permanent a se înţelege cu închisoare pe viaţă). Ştiindu-mă cu musca pe căciulă, nu am contestat decizia, dar m-a pus pe gânduri faptul că după alegerile de Congress (adică de Parlament), alţi câţiva colegi de partid şi-au primit ban-uri, permanente sau temporare. După ce am vorbit cu ei, am cam înţeles că jocul nu diferă prea mult de Real Life, întrucât partidul cu care luptam pentru majoritate, a reuşit să ne ia caimacul.

Concluzia la care am ajuns, deşi mai mult de work şi train (pentru a face armata cu noul user), e că oricât se face reclamă că poţi fi preşedinte de ţară sau mai ştiu eu ce, nu e mare diferenţă dacă te plăteşte cineva în bani reali sau nu: tot aceeaşi suntem. Unul din singurele lucruri care mă mai atrag la erepublik e faptul că ne putem (re)uni cu Basarabia şi că in partid nu e o voce, ci suntem mai mulţi care ne putem ajuta la nevoie. Măcar aşa să putem împini visuri, dacă altfel trebuie să aşteptăm pe Sf. Aşteptă sau Paştele cailor.