evolutie-umana

puya-maidanez video

2012-12-06T06:22:00.002-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=JKPp5rWcElw&feature=em-subs_digest-vrecs

Your first opportunity to become really rich.

2012-12-06T01:45:00.000-08:00

Guys today to give you the key to a highly relevant site, which methodically improves your social status if you really want to present inteligent.Ce are the most popular casino games but not on any site, this site really do pays playing the popular casino games on their website all you need is to be smart to take their money. I wish you success in winning money on the most popular casino games from the following website http://www.brazos-sabine.org/popular-online-casino/slots/ This is the key to changing your social status only access and follow the steps to sign up and make money by to change something in your life today and popular casino games on http://www.brazos-sabine.org/popular-online-casino/slots/ is the key to becoming best. http://www.brazos-sabine.org/popular-online-casino/slots/

Un nou calendar mayaş amână apocalipsa din 2012

2012-08-22T02:44:00.001-07:00

11 mai 2012 | Religie

Calendarul mayaş nu se temină la 21 decembrie 2012, ci se extinde pe cel puţin încă 7.000 de ani. Arheologii care au excavat pentru prima oară situl de la Xultzn (Guatemala) au descoperit detalii incredibile din cultura mayaşă, care dau peste cap prognozele apocaliptice despre anul 2012, informează Daily Mail.

Specialiştii au găsit un complex cu mai multe picturi, dintre care una prezintă un calendar mayaş, diferit de cele cunoscute până în prezent. Tabelele descoperite acum sunt cu cel puţin 500 de ani mai vechi decât cele care indicau că sfârşitul lumii va veni pe 21 decembrie.

Calendarul mayas este împărţit în „baktune"/"b'a'ktun", fiecare dintre ele fiind egale cu 400 de ani. Potrivit legendei mayaşe, lumea în care trăim a fost creată acum 12 baktune.

La sfârşitul celui de-al 13 baktun, pe 21 decembrie 2012, lumea ar trebui să ia sfârşit, însă, noua versiune a calendarului are cicluri de timp de 17 baktune.

Arheologul David Stuart, de la Universitatea din Texas, care a participat la descifrarea calendarului, a declarat că noul calendar mayaş „continuă pentru bilioane şi trilioane de ani în viitor. Suntem înconjuraţi de numere pe care nici nu le putem descifra", conform Live Science.

Situl de la Xultzu a fost descoperit în urmă cu o sută de ani, dar excavările au început de curând. Complexul a fost construit în ultimele secole dinainte de Cristos, iar ultimul monument a fost ridicat în anul 890 e.n.

„Este pentru prima dată când găsim lucrări ale unui scrib, care arhiva toate documentele. El folosea pereţii ca pe o tablă, pe care înşira probleme matematice", susţine arheologul William Saturno de la Universitatea Boston din SUA.

Confesiunile zguduitoare ale unui mason de rang înalt ce este învins de boală

2012-08-22T02:05:00.004-07:00

luni, 5 septembrie 2011 | Publicat de Admin | 0 comentarii

Un mare magnat al ţiţeiului – un mason de rang înalt din cadrul sinistrului grup ultrasecret Bilderberg este bolnav de cancer într-un stadiu terminal şi se află în SUA. De curând, fiind plin de remuşcări pentru tot răul pe care l-a făcut, el şi-a deschis inima în faţa pastorului Lindsey Williams, care apoi a dezvăluit public confesiunile sale săptămâna trecută.

El i-a relatat cu limbă de moarte pastorului unele dintre evenimentele care urmează să se abată peste noi toţi în anul următor (2012) şi totodată a spus că înainte de preluarea conducerii lumii de către sinistra grupare satanică intitulată „Noua Ordine Modială“, vom fi conduşi, aşa cum de altfel se spune şi în Apocalipsă, de către chinezi, care după cum ştim sunt rasa cu pielea galbenă. El a adăugat că deşi China va părea că este noua superputere, cei care o vor conduce din umbră, sau altfel spus Adevăraţii Stăpânitori, vor fi bancherii care fac parte din sinistrul grup al aşa-zişilor „iluminaţi“, ce vor rămâne ascunşi, pentru ca acţiunile Chinei şi ale chinezilor să apară în prim-plan, în timp ce aşa-zişii „iluminaţi“ vor acţiona aşa ca şi până acum, folosind acest paravan pus la punct cu viclenie.

În cele ce urmează, oferim un rezumat ale acestor confesiuni, ce includ şi alte dezvăluiri despre unele fapte ce sunt plănuite de Francmasoneria mondială şi care ne sunt puse la dispoziţie nu de către mijloacele mass-media, care cenzurează în permanenţă astfel de ştiri jenante, ci de către mass-media alternativă, care din fericire nu este controlată de masoni.

Punctul 1.

În cel mult doi ani de acum încolo, va fi plănuită şi dusă la îndeplinire o lovitură militară fulgerătoare asupra Iranului, ce va declanşa apoi un război care la scurt timp după aceea va face să se dezlănţuie cel de-Al Treilea Război Mondial. Aşadar, atunci când războiul împotriva Iranului va porni, va izbucni totodată şi cel de-Al Treilea Război Mondial, care va face să intre în luptă mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza şi va face milioane de victime.

Punctul 2.

Dolarul american va fi cu siguranţă mort până în anul 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „iluminaţii“ şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apare la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. Complotul urzit din umbră ce vizează distrugerea valutelor este în curs de implementare, aşa că este cel mai bine să vă retrageţi neîntârziat banii din bănci, să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!

Acest mason de rang înalt a spus: „În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici“. China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

În mod foarte semnificativ, Timothy Geithner, secretarul trezoreriei Statelor Unite, vorbeşte fluent chineza, iar Kevin Rudd, fostul prim-ministru al Australiei şi actualmente ministru de externe vorbeşte fluent mandarina. În cel mult doi ani de acum înainte, aproape că nu vom mai recunoaşte Statele Unite ale Americii. Elita din umbră a „iluminaţilor“ va accelera cât va putea procesul de subjugare a maselor de oameni de pe această planetă. Se va urmări introducerea cip-ului RFID obligatoriu la cât mai mulţi locuitori ai acestei planete. La capătul acestor doi ani (respectiv la sfârşitul anului 2012), masele mari de oameni vor fi aduse într-o stare de debusolare completă şi vor fi atât de sărace, încât nici măcar nu vor mai fi în stare să se răzvrătească. Instalaţiile secrete HAARP vor acţiona de la distanţă pentru a genera prin intermediul anumitor energii psihotronice o stare ciudată de hipnoză şi letargie globală, care va afecta minţile imensei majorităţi a fiinţelor umane care trăiesc pe această planetă. Prin intermediul instalaţiilor HAARP, fiinţele umane vor fi aşadar scufundate într-o stare ciudată, letargică, ce va atrage după sine o obnubilare şi o diminuare a voinţei, iar aceasta le va face să nu reacţioneze, chiar şi atunci când condiţiile de viaţă ale maselor mari de oameni se vor înrăutăţi din ce în ce mai mult. Imensa majoritate a fiinţelor umane se vor comporta întocmai ca nişte „legume“, ca şi cum ar fi sedate, robotizate şi inerte.

Punctul 3.

Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Ştiind aceasta, realizaţi urgent conversia în aur a activelor şi a banilor de care dispuneţi. Realizaţi aceasta cât mai urgent posibil. Nu lânceziţi şi nu vă îndoiţi, pentru că „iluminaţii“ au de gând să facă să se prăbuşească în continuare, foarte curând, toate băncile. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla…

Nu speraţi că veţi putea depinde de bunurile imobiliare, deoarece şi piaţa acestora se va prăbuşi în curând, căci oamenii nu vor mai avea cu ce să cumpere case şi ca urmare, preţul actual al bunurilor imobiliare se va prăbuşi. Nu este cazul să spere cineva că va putea să trăiască din averi, din moşteniri sau din investiţii, căci toate acestea vor dispărea atunci când băncile se vor prăbuşi şi vor da faliment una după alta.

Punctul 4.

În curând, petrolul brut va ajunge 150-200 dolari barilul, în următoarele câteva luni!

Punctul 5.

Băncile orchestrează criza ipotecilor bancare care va fi reglementată prin actul care a fost validat de Congresul SUA cu două săptămâni în urmă şi care le permite băncilor să ia în stăpânire casele datornicilor fără a avea nevoie de alte împuterniciri. Dacă aveţi ipotecă, achitaţi-o acum sau vindeţi-vă casa pentru a vă putea permite să plătiţi integral suma pentru o altă locuinţă, chiar dacă cu banii rezultaţi din vânzare o să cumpăraţi doar o garsonieră. Asiguraţi-vă încă de pe acum că locuinţa voastră, chiar umilă, este achitată integral, căci în curând milioane de oameni îşi vor pierde casele.

Punctul 6.

Legea Sănătăţii ce a fost promovată de Preşedintele Obama este totodată un instrument perfid de control ce este dictat de către bănci şi va fi pus în aplicare de către societăţile de asigurare. Preluarea controlului de către Guvern asupra armelor de foc ale americanilor precum şi eutanasia sunt totodată ascunse în această lege perfidă.

Punctul 7.

Guvernul SUA a dat cu mai mulţi ani în urmă canalul Panama Chinei, iar aceasta a fost o strategie a Consiliului de Relaţii Externe (CFR) şi a Comisiei Trilaterale.

Punctul 8.

Este necesar să ştiţi că la ora actuală China deţine deja toate porturile greceşti.

Punctul 9.

Actualmente China deţine 90% din toate mineralele rare ale pământului şi utilizează felurite componente pentru tehnologii, pentru arme, etc. etc.

Puţini ştiu că la ora actuală China produce 80% dintre componentele armelor pentru armata SUA. Este incredibil, dar adevărat. La ora actuală SUA se află la mila Chinei!

Punctul 10.

China este cel mai mare extractor de resurse minerale naturale care există la nivel mondial. Ea deţine mai mult de jumătate din exploatările miniere din Australia. China deţine totodată exploatări miniere în Africa, în SUA, în Orientul Mijlociu, în Canada. China deţine un monopol de 90% asupra tuturor mineralelor rare ale pământului!

Punctul 11.

China fae tanzacţii cu toate monedele importante ale lumii, devenind extrem de bogată în numerar şi în felul acesta, ea poate cumpăra şi vinde în orice monedă.

Punctul 12.

Puţini ştiu că Rusia este cel mai mare producător de petrol şi gaze. Ştiind aceasta, trebuie să fim foarte atenţi asupra a tot ceea ce se petrece atât în Rusia, cât şi în China. Dat fiind faptul că au interese majore cu aceste ţări, americanii nu vor câştiga niciodată un război împotriva lor, deoarece SUA şi-a mutat toată industria de producţie în China.

Punctul 13.

Elitele aşa-zişilor „iluminaţi“ alcătuiesc guvernul negru din umbră. Împreună cu globaliştii, ele doresc să declanşeze o criză de mari proporţii în Orientul Mijlociu în următoarele câteva luni.

Banca Goldman Sachs împreună cu City Bank şi FMI se focalizează deja asupra Iranului. Aceste bănci se dedau la felurite manevre murdare din culise cu scopul de a paraliza financiar Orientul Mijlociu înainte ca trupele NATO ce vor fi comandate de către elita aşa-zişilor „iluminaţi“ să atace.

Trebuie, de asemenea, să fiţi conştienţi de faptul că SUA şi Europa au vândut de curând computere virusate Iranului, iar aceasta a fost o lovitură mârşavă în mod abil premeditată.

Toate acestea arată că se exercită din umbră felurite acţiuni de sabotare a Iranului, tot aşa cum s-a făcut şi în cazul Irakului şi totodată se fac pregătiri pentru un atac fulger împotriva Iranului, care atac va izbucni atunci când „iluminaţii“ vor considera că a sosit momentul, pe neaşteptate.

Punctul 14.

„Iluminaţii“ vor să implementeze la nivelul acestei planete sinistrul proiect satanic „Devil’s Mesia“ („Mesia Diavolului“). În realitate, acesta este o acţiune sub acoperire prin care „iluminaţii“ vor, de fapt, să facă posibilă apariţia sinistrului Antichrist. Ei nu îl numesc Antichrist pentru a nu trezi suspiciuni prea mari şi tocmai de aceea au intitulat, în mod viclean, acest proiect satanic „proiectul Devil’s Mesia“ (Mesia Diavolului – sau altfel spus, „unsul“ sau mesagerul lui Satana).

Magnatul cel bolnav de cancer care se află într-un stadiu terminal a mai spus:

„De curând, „iluminaţii“ au decis că trebuie să ne descotorosim cât mai repede de Dumnezeu şi de tot ceea ce se manifestă prin El pe această planetă, pentru a întrona neîntârziat Noua Ordine Mondială“.

Acest magnat a spus că „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) înseamnă, înainte de toate, perversitate multiplă şi totală care trebuie să fie acceptată ca un mod normal de viaţă de către toţi locuitorii acestei planete. Homosexualitatea, drogurile, pedofilia şi sexul animalic, abject şi lipsit de afectivitate sau iubire trebuie să predomine în cel mai scurt timp pe această planetă. Pentru aceasta, „iluminaţii“ au decis că mai întâi trebuie să implementeze, pe tot globul, toate formele de perversiune, urmărind să îi năucească pe oameni şi să îi facă să nu îi mai intereseze iubirea, care trebuie, în viziunea lor satanică, să fie înlocuită doar cu sexul. Ei se gândesc să acţioneze în modul acesta abject şi pervers deoarece şi-au dat seama că nu îl pot aduce pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“) acolo unde va exista un popor drept, care crede în Dumnezeu şi care respectă în continuare valorile spirituale şi morale. Mai întâi, „iluminaţii“ vor urmări să pervertească toate popoarele acestui Pământ şi după aceea vor alege care va fi poporul cel mai pervertit şi acolo îl vor face să apară, fiind susţinut de ei şi de toate mijloacele mass-media, pe „Mesia Diavolului“ („Devil’s Mesia“).

Punctul 15.

Cei care s-au autointitulat „iluminaţii“ fac presiuni pentru a institui o aşa-zisă religie unică a lumii (One World Religion) şi pentru aceasta creează organizaţii fantomă cum ar fi Consiliul Naţional al Bisericilor, care este finanţat din umbră chiar de către aceste organizaţii satanice masonice, cum ar fi fundaţiile evreilor Rockfeller, Carnegie şi Ford.

Este interesant de observat că la ora actuală crearea unor aşa-zise comunităţi religioase de către aşa-zişii „iluminaţi“ este un factor cheie în promovarea unui fals ecumenism ce se urmăreşte să fie întronat prin intermediul unor astfel de consilii şi fundaţii în care nu sunt incluşi oameni care cred în Dumnezeu, ci fiinţe umane corupte, perverse şi avide de câştiguri financiare fabuloase. Astfel de iniţiative-fantomă ce se bazează pe clerul corupt au preluat deja majoritatea bisericilor din Statele Unite. Rămâi pur şi simplu uimit, şi la prima vedere nu îţi vine să crezi atunci când descoperi modul mârşav, viclean, pervers în care astfel de aşa-zise iniţiative religioase sunt create pentru a aduce, chipurile, cuvântul Domnului Dumnezeu sau sunt promovate, zice-se tot în numele lui Dumnezeu, cu toate că este clar pentru oricine vrea să vadă că în realitate ele urmăresc să deturneze pe adevăraţii credincioşi atât în anumite zone din Statele Unite ale Americii, cât şi în Irlanda şi mai recent în arhiepiscopia Westminster din Anglia. Astfel de „iniţiative religioase“ viclene urmăresc să conducă omenirea către o aşa-zisă Biserică atotcuprinzătoare, din care însă Dumnezeu va lipsi în realitate.

Punctul 16.

Deja au fost votate ordonanţe care sunt supranumite „hotărâri locale“ (ele au fost chiar adoptate în unele state din SUA) care îl împuternicesc deja pe şeriful districtului să vină şi să pună lacătul pe o biserică în cazul în care se face o reclamaţie împotriva acestei biserici, mai ales împotriva pastorului ei, de îndată ce acesta vorbeşte împotriva homosexualităţii, împotriva anumitor vicii, sau ia atitudine împotriva pedofiliei. În felul acesta, prin uneltele lor mârşave, „iluminaţii“ pot prin astfel de ordonanţe să închidă bisericile în afara oricărui proces legal şi ei acţionează în felul acesta aşa cum se acţiona mai demult în China.

Punctul 17.

Acest magnat al petrolului a mai spus: „«Iluminaţii», care oricum au deja un control aproape complet asupra mijloacelor mass-media, plănuiesc să obţină un monopol complet în acest domeniu, pentru a implementa cât mai repede Noua Ordine Mondială. Deja ei au corporaţii mass-media ce sunt deţinute de anumite grupări masonice. Aşa-zişii „iluminaţi“ plănuiesc cu premeditare să distrugă civilizaţia prezentă. La ora actuală, elitele masonice mondiale în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“ controlează nu numai Rusia, dar şi China, şi controlează din umbră în totalitate atât pe preşedintele SUA (Obama), cât şi congresul SUA. Dat fiind faptul că Congresul SUA este controlat din umbră de Francmasoneria mondială în cârdăşie cu aşa-zişii „iluminaţi“, aceştia vor urmări să bage pe gât poporului american „Cyber Security Act“ (Legea securităţii cibernetice), prin care vor putea cenzura după bunul plac informaţia ce se publică pe internet, precum şi Carbon Tax Act (Legea taxei pe emisiile de dioxid de carbon), prin care vor impune o taxă pe emisiile de dioxid de carbon, sub pretextul înşelătoriei cu „încălzirea globală“. Apoi, contribuabilii americani naivi şi manipulabili vor fi rugaţi să salveze ţara din ghearele crizei ipotecare şi prin aceasta vor fi „jumuliţi“ de ultimele resurse financiare şi vor aduce pe tavă în jur de trei trilioane de dolari marilor bănci, care vor înghiţi aceste sume şi le vor folosi după cum vor aşa-zişii „iluminaţi“. Băncile mari vor urmări să distrugă băncile mici care fac eforturi să salveze economiile în anumite ţări. Aşa-zişii „iluminaţi“, care sunt de fapt nişte mega-zarafi sau, altfel spus, nişte mega-cămătari ai planetei, nu vor permite însă aşa ceva. Pentru ei, jocul este crud, este lipsit de fair-play şi înseamnă înainte de toate dobândirea prin orice mijloace a unui control total al tuturor banilor, inclusiv un control al banilor tăi, al casei tale, al maşinii tale, al întregii tale intimităţi şi chiar al vieţii tale. În curând, se va impune ca obligatorie implementarea sinistrului cip RFID.

CUNOASTEREA SI EDUCATIA IN EGIPTUL ANTIC

2012-08-22T01:48:00.003-07:00

MEDICINA MATEMATICA
ARHITECTURA
ASTRONOMIA SI ASTROLOGIA
ARTA
EDUCATIA


MEDICINA
        Locul: Theba, capitala Egiptului;
        Anul: 2000 i.e.n
        Esti un scrib egiptean, lucrezi pentru un vizir si te pregastesti sa faci evidenta unor provizii care tocmai au sosit de pe Nil.
        Si ce ai? O durere teribila de masele.
        Care e raspunsul? Usturoi pisat si amestecat cu o solutie de otet si apa in parti egale.
        Sau esti o sotie egipteana care se pregateste pentru a-si primi musafirii. Totul este gata: gastele sunt gatite, fructele sunt pregatite, florile de lotus sunt proaspete din elesteu.
        Si ce ai? O durere groaznica de gat.
        Care e raspunsul? O clatire, o gargara cu un amestec de apa, otet si usturoi.
        Usturoiul era in vremea vechilor egipteni un important tamaduitor, la fel cum inca mai este astazi in tarile mediteraniene. Se poate spune ca usturoiul reprezenta aspirina vechilor egipteni.         Egiptenii isi pot asuma creditul pentru inca o realizare care ne influenteaza viata: sunt una din primele populatii care au avut doctori.
        Doctorii din Egipt de obicei faceau ani de zile de pregatire in scolile din temple invatand arta diverselor forme de interogare a pacientului , de consultare sau examinare , palpare si tratament.
        Nu putem vorbi de medicina Egiptului antic fara sa vorbim de Imhotep, vizirul lui Zoser, fondatorul Dnastiei a Treia, si de asemenea arhitect al primei piramide din Saqqara. Este recunoscut ca mare vindecator, si ca posibil fondator a unei scoli de medicina in Memphis care a fost faimoasa timp de 2000 de ani, iar la secole dupa moartea sa este slavit ca zeul mediciniei. Sir Wiliam Osler spune ca Imhotep este “prima figura care se distinge clar prin ceata antichitati” (Baracos, 1990). Imhotep a diagnosticat si tratat boli ale pielii, parului, unghiilor, limbii, a tratat tuberculoza, apendicita, guta si artrita; a facut operatii (s-a gasit craniul unuia dintre muncitorii responsabili cu constructia piramidelor care a suferit o operatie pe creier dupa care a mai trait doi ani), a practicat si stomatologia; facea medicamente din plante; cunostea pozitia si functiile organelor vitale si ale ciriculatiei. Enciclopedia Britannica spune ca reputatia lui Imhotep era foarte respectata in acele vremuri si ca odata cu trecerea timpului prestigiul sau crestea, si ca templele sale in perioada greaca erau centrele invatarii medicinei.
        Toate aceste se intamplau cu 2200 de ani inainte ca parintele vestic al medicinei, Hipocrat sa se nasca. Azi, o statuie a lui Imhotep troneaza in Galeria Nemuritorilor la Colegiul Chirurgilor din Chicago. Peseshet este cunoscuta ca prima femeie doctor din lume, care a trait in timpul Dinastiei a Patra.
        Egiptenii au inceput sa practice medicina de foarte devreme, in jurul anului 4000 i.e.n. Practicantii medicinei cunosteau foarte bine corpul uman desi nu beneficiau de avantajele moderne ale radiografiei. Cunostintele lor proveneau din practicarea mumificarii. In acest proces, se extirpau si examinau diferitele organe ale corpului dupa moartea individului. Cunosteau inca de pe atunci creierul care in procesul mumificarii era lichefiat cu ajutorul uleiului de palmier care se introducea printr-o palnie pe nas, dupa care cu un instrument special in forma unui carlig se zdrobea, fiind astfel eliminat. Ei cunosteau si locatia exacta a inimii, si ca sangele circula prin corp.
        Doctorii vechi egipteni erau si excelenti observatori ai pacientilor lor. Ei isi dadeau seama dupa felul in care o persoana se misca daca suferea de o dislocare a vertebrelor.
        Existau inca de pe vremea aceea specilizari. Exista dovezi ale unei mandibule descoperite de arheologi a unui pacient caruia i-a fost drenat un abces se sub un molar, operatie efectuata si in zlele noastre. Din inscriptiiile gasite in morminte si pe peretii diferitelor constructii stim ca existau doctori specializati in problemele ochilor, stomacului, existau si medici care se ocupau de fertilitatea, contraceptia si sarcina femeii.
        Principalele surse care ne dezvaluie informatii despre medicina Egiptului antic provin in principal din sapte papirusuri datand din Dinastia a Doisprezecea. Cele mai importate papirusuri sunt cele care se numesc: Smith si Elbers, purtand numele celor care le-au descoprit sau interpretat. Papirusul Elbers este lung de 20 de metri si lat de 30 de cm. Acesta contine 877 de tratamente pentru diferite boli si simptome, incluzand cele ale ochilor, pielii, capului si fetei; proceduri chirurgicale, boli ale femeilor, si chiar sfaturi despre intretinerea unei case. Descantecele sunt recomandate numai in 12 cazuri. Papirusul Elbers este de fapt un tratat de medicina care cuprinde toate interventiile medicale cunoscute pe vremea aceea si este printre primele care s-au scris, acum mai bine de 36 de secole!
Papirusul Edwin Smith este mult mai mic, si este de fapt o copie a unui document mai vechi datand din timpul celei Regatul Vechi. Partea cea mai importanta este cea adaugata de autor, reprezentand un glosar de termeni explicati care apartineau documentului original. In papirus sunt tratate si cazuri concrete de ingrijire a unor rani provocate in diferite parti ale corpului: cap, gat, piept si coloana vertebrala.
Sa presupunem ca esti un locuitor al Egiptului antic si suferi de cistita. Ce se intampla cu doctorul? Cel mai probabil ti-ar fi facut o vizita la domiciliu daca ti-ai fi putut permite . Primul lucru pe care l-ar fi facut ar fi fost acela de a-ti examina pulsul, desi nu se stie exact ce informatii obtineau doctorii in urma acestei proceduri. Apoi doctorul te-ar fi interogat conform Papirusului Smith pentru a afla care sunt simptomele si starea generala, probabil un pic mai mult decat o fac doctorii din zilele noastre. Cel mai probabil te-ar fi intrebat daca ai dusmani sau daca ai facut ceva in ultima vreme care sa provoace mania cuiva, si daca acesta ar fi fost cazul, ti-ar fi facut un descantec, sau ti-ar fi dat o amuleta. Apoi doctorult l-ar fi consultat, palpat, ar fi luat o mostra de urina pentru testare, iar apoi s-ar fi pronuntat asupra diagnosticului final si tratamentului. Nu ar fi fost de mirare daca doctorul ti-ar fi prescris coriandru, folosit si in zilele noastre, mai mult ca si condiment pentru in unele zone mancare decat ca tratament. Semintele de coriandru au fost descoperite de fapt in mormantul lui Tutankhamon, si in alte situri funerare.
        Un tratat de chirurgie osoasa, datand din mileniul al trilea i.e.n. expune 48 de cazuri de fracturi, luxatii, entorese, contuzii. Chirurgii egipteni – care nu prescriau niciodata medicamente au fost cei dintai care au practicat punctele de sutura pentru inchiderea marginilor unor rani, precum si primii care au folosit atele in caz de fracturi.
        Vechii egipteni reprezentau prototipul medicului generalist: ei tratau persoana in intregime, atat: fizic, mental, spiritual, si chiar social.
        Multe dintre plantele medicinale folosite de noi astazi au fost descoperite in Egiptul antic. Si multe din cunostintele noastre de anatomie au la baza studiul corpului omenesc de catre vechii egipteni obtinute in urma procesului de mumificare efectuat de acestia. Iar doctorii din Egiptul antic, desi le lipsea echipamentul tehnic sofisticat pe care noi il avem azi, valorau un lucru foarte important pe care noi se poate sa-l fi uitat: cat de important este sa-ti asculti pacientul.

MATEMATICA
        In metrologie egiptenii stabilisera unitati fixe de masura (pentru volume, suprafete, greutati), cerute de nevoile practice din administratie, agricultura, constructii si comert. Aceste unitati de masura aveau (ca de pilda la englezi in zilele noastre) valori specifice: unitatea de masura a suprafetei (setata) avea 2735 metri patrati; cea a capacitatii (bakata) era de aproximativ 4.50 litri; cea a greutatii (deben) circa 91 de grame...etc.
        Aritmetica lor era insa destul de rudimentara. Inca din mileniul al treilea i.e.n. egiptenii foloseau spre deosebire de mesopotamieni – sistemul de numeratie zecimal. Dintre cele patru operatii; inmultirea si impartirea se facea numai cu 2, operand o serie de “dublari”.
        De exemplu operatia 4 X 5 se rezolva astfel: (4 X 2) + (4 X 2) + 4 = 20 Tabelele de inmultiri nu aveau, ca mesopotamienii. Nu cunosteau alt tip de fractii decat cele cu numaratorul 1. In schimb, operau corect ridicarea unui numar la patrat, precum si extragerea radacinii patrate. Nu se poate afirma cu certitudine ca ar fi cunoscut calculul algebric; se pare insa ca nu (spre deosebire de babilonieni). Dar este posibil sa fi avut o oarecare idee despre progresia aritmetica, precum si despre o progresie geometrica.
        Aceste probleme de progresie geometrica erau enuntate intr-o forma amuzanta: “Erau sapte case, fiecare cu sapte pisici. Fiecare pisica a mancat sapte soareci, fiecate soarece a mancat sapte spice, fiecare spic avea cate sapte boabe. Cautati totalul.” Rezolvare: 7 case + 49 pisici + 343 soareci + 2401 spice + 16807 boabe = 19607
        In domeniul stiintei exacte, geometria si astronomia au fost cele in care egiptenii au inregistrat rezultate mai apreciabile. Anticii greci – Herodot, Strabon, Diodor din Sicilia, - afirmau ca geometria, nascuta (dupa cum arata insusi numele) din necesitatile masuratorii terenurilor agricole, era o creatie egipteana.
        Intr-adevar, ei stiau sa calculeze suprafata dreptunghiului, a triunghiului, a trapezului, si chiar a cercului – in acest ultim caz, operand cu o valoare a lui pi foarte aproape de cea exacta (3.16 in loc de 3.14). De asemenea, egiptenii calculau corect volumul cilindrului, al piramidei si al trunchiului de piramida. Dar niciodata autorii textelor care expun probleme, indicand solutiile si operatiile, nu arata o cale logica a rezolvarii, rationamentul si demonstratia.

ASTRONOMIA SI ASTROLOGIA
        Cosmologia si astronomia egiptenilor au fost domeniile cel mai mult alterate – cum era si de asteptat – de gandirea mitica. Pamantul era imaginat ca pluteste pe un haos de apa; deasupra sa se arcuieste cerul, o masa lichida pe care navigheaza soarele in barca diminetii si in barca serii, avand ca vaslasi stelele. Soarele si luna, principalele stele, erau divinizate. Constelatiile, de asemenea erau pentru egipteni niste fiinte ceresti.
        Astronomia, in schimb a capatat totusi pentru egipteni caracter de stiinta. Nu s-a nascut ca la mesopotamieni din astrologie; fenomenele ceresti nu erau interpretate ca manifestari ale vointei zeilor, nici ca putand sa dea indicatii despre viitorul omului. Observand cele treizeci si sase de constelatii – “decanii” – de-a lungul ecuatorului ceresc, egiptenii au stabilit pe baza pozitiei si aparitiei lor de cate zece zile un ciclu de 360 de zile. Acest calendar solar egiptean, modificat in epoca Ptolomeilor, a devenit calendarul iulian, apoi cu mici retusuri, calendarul gregorian de azi. Pentru masurarea timpului, egiptenii se serveau de calendare solare si de clepsidre.
        Egiptenii au meritul de a fi determinat cu o precizie uimitoare Nordul (cu o deviatie de cel mult un grad), orientand fetele marilor piramide in directia celor patru puncte cardinale.

ARHITECTURA
        Istoricii si egiptologii cad de comun acord in privinta faptului ca vechii egipteni au fost primii constructori din istoria omenirii.
        Ei ne-au invatat cum sa proiectam si sa inaltam constructii marete, punand prin urmare temelia civilizatiei umane, urbanizarii si unui asezamant propriu si stabil pentru prima data in istorie. Vechii egipteni au ajuns la performante inegalabile in designul arhitectural si in ingineria constructiilor. Chiar si in zilele noastre ne este greu sa ne inchipuim cum a fost posibil ca acesti oameni ai antichitatii sa inalte toate aceste constructii cu un asa mare nivel de precizie si de perfectiune, folosind doar unelte primitive si naive, total incomparabile cu echipamentul si tehnologia moderna.
        Constructiile vechi egiptene reflecta foarte bine conceptia constructorilor asupra lucrurilor, la fel ca si nevoile societatii.
        In construirea templelor si mormintelor lor, vechii egipteni si-au folosit cunostintele si geniul lor creator; aproape la fel cum natiunea noastra moderna isi focalizeaza interesul pe imbunatatirea a proceselor tehnologice si profesionale.
        Vechii egipteni stiau cum sa-si fortifice orasele si sa-si inconjoare mormintele cu calupuri de pamant, sa construiaca temple spatioase; inca din 3200 i.e. n. vechii egipteni au inceput sa foloseaca calupuri de pamant uscat la soare pe scara mare, practica ce a durat destul de mult. De departe cele mai uimitoare constructii sunt piramidele – povestea lor reprezentand una din marile experiente intelectuale ale istoriei – iar totul incepe cu un om.
        Cu 25 de secole inainte de Hristos s-a nascut un geniu pe malurile Nilului. Printre titlurile lui se numara cel de :mare preot, medic, insa avea sa schimbe istoria ca arhitect.
        El este Imhotep. Viziunea sa a transformat Egiptul dintr-o tara cu constructii de caramida intr-o tara cu imense edificii de piatra. Constructiile au luat o amploare mai mare ca niciodata. Acum 4500 de ani, Imhotep a schimbat definitiv lumea.
        E primul geniu din istorie care a construit un edificiu de piatra, - a construit un mormant de piatra, un monument durabil pentru regele sau. Pana atunci, faraonii erau inmormantati in structuri simple nimite mastaba, adica “bancheta” in araba.
        Imhotep a construit o mastaba pentru rege apoi i-a venit o idee geniala. A mai pus una deasupra, si inca una, suprapunand in total 6 niveluri si creand prima piamida – piramida in trepte.
        Acesta e primul edificiu de piatra din istorie.
        Aceasta constructie langa Cairo, e o mare investitie in istoria omenirii alaturi de roata si computer. A mai construit altare si temple pentru faraon, un adevarat oras de piatra care se intindea pe cativa acri. Imhotep a conceput inimaginabilul si l-a transformat in realitate. La 2000 de ani dupa moartea sa a fost venerat ca zeu. Dupa el au urmat si alte incercari ale constructiei. Cel care l-a urmat a fost Snefru care aconstruit o piramida cu fete netede, fara trepte, careia i-au mai urmat inca doua. Poate ca cerul i-a dat aceasta idee. In conditii ideale, razele soarelui cad pe pamant sub forma unei piramide. Marea piramida a regelui Khufu, proiectata de arhitectul Hemiunu este singura din cele sapte minuni ale lumii care supravietuieste si azi. Piramida trebuia amplasata pe malul vestic al Nilului. Acolo apune soarele zilnic si tot acolo e taramul mortii. Dar trebuia sa fie langa fluviul care, odata pe an se revarsa, ca blocurile mari de piatra sa poata fi transportate pe santier. Si ceea ce a creat e incredibil.
        Marea Piramida e imensa. Are o baza de 13 acri, e alcatuita din peste un milion de blocuri de piatra. Dar uimitoare nu e doar marimea, ei ci si precizia. Blocurile sunt atat de bine asezate,incat nu poti lega o foaie de hartie intre ele. Deoarece nu puteau fi construite pe pamant instabil, a fost inlaturat nisipul, apoi asezate blocuri de piatra. Aceasta afost fundatia , dar piramida trebuia orientata conform celor patru puncte cardinale, faraonul fiind asociat cu centrul cerului., in jurul caruia graviteaza astrele. In prezent, e Steaua Polara, dar nu era si pe vremea lui Hemiunu. Era un punct intre Mizar, o stea din Ursa Mare, si Kochab, din Ursa Mica. O data pe noapte, Mizar ajungea deasupra lui Kochab, indicand nordul. Astfel s-a orientat Hemiunu cu mare precizie. Niciun edificiu din lume nu e atat de bine orientat in spatiu. Dar nu trebuia sa fii un geniu, era de ajuns sa privesti cerul.
        Odata gata fundatia si orientarea edificiului in spatiu se pune problema gasirii a peste un milion de blocuri de piatra. Hemiunu era destept, a taiat blocurile din cariere cat mai aproape de santier. O mare problema era lipsa uneltelor puternice. Caci aveau doar unelte din cupru, iar cupru e moale, asa ca mii de oameni nu aveau altceva de facut decat sa ascuta unelte. Constructia piramidei a inceput. Urmeaza transportarea blocurilor pe santier. Constructorii de piramide nu foloseau roti, nu i-ar fi ajutat la transportul blocurilor, s-ar fi ingropat in nisip. Blocurile erau aduse pe santier cu scari sau pe tavalugi. Cum putem sti daca blocurile sunt plane? Noi cu siguranta am folosi o nivela, dar Hemiunu nu avea decat un echer, mai era folosit pentru a vedea daca blocurile sunt asezate in unghi drept. Precizia era incredibil de importanta. Cu o abatere de un centimetru de la baza, fetele nu s-ar mai fi intalnit in varf asta ar fi insemnat dezastru. Acesta este unul din tre cele mai bine lucrate edificii construite vreodata. Dovada genialitatii lui Hemiumu ca arhitect e dovedita si in ideea geniala de a face cinci incaperi mici deasupra camerei funerare pentru a reduce presiunea asupra plafonului caci blocurile din granit din plafonul camerei funerare nu puteau sustine miile de tone de piatra de deasupra lor. O mare problema a fost construirea, in ideea de a impresiona prin marimea si simplitatea sa. Piramidele erau testamentele unei familii de genii, care, chiar si dupa atatea secole stau marturie si pledeaza si astazi pentru indemanarea, maiestria si priceperea cu care acesti constructori antici si-au lasat amprenta in istoria omenirii.
Vechii egipteni au meritul de a di ajuns la performante inegalabile in designul arhitectural si in ingineria constructiilor, fiind prima civilizatie care a realizat constuctii monumentale in piatra.

IMORTALITATEA PRIN ARTA
        Din sursele ce ne-au parvenit de-a lungul mileniilor privind acest mod de manifestare al egiptenilor - prin arta, avem certitudinea ca vechii egipteni nu cunosteau notiunea de “arta”. Niciun cuvant din limba egipteana veche nu exprima ceea ce noi astazi intelegem prin conceptul de “arta”. Aveau totusi cuvinte pentru creatiile pe care noi astazi le numim “opere de arta”, cum ar fi: statuile, stelele, picturile de pe morminte, etc, dar nu avem si convingerea ca acestea cuprindeau in intelesul lor si o dimensiune estetica. Desi vechii egipteni au costruit si au decorat monumentele, au slefuit si finisat statuile tintind catre o finalitate religioasa, asta nu inseamna ca ei nu tineau cont si ca nu urmareau si dimensiunea estetica a lucrarilor lor. A reprezenta insemna, intr-un fel, a crea, si reprezentarile egiptenilor aveau scopul de a servi ca parte semnificativa a cultului zeilor si al mortii.
        In vechea societate egipteana, conformismul, si nu individualismul era incurajat, si nu se gasea loc pentru un artist cu o viziune personala ce incalca normele acceptate.Artistii egipteni lucrau de obicei in echipa, sub indrumari stricte, chiar daca perele lor erau foarte apreciate. Acest lucru nu insemna totusi ca artistul nu putea inova, nu putea sa lase o amprenta oarecum personala, incadranadu-se in niste limite.
        Arta egipteana isi are originea inca de la inceputul istoriei Egiptului, si nu a suferit schimbari majore in decursul anilor. Artistii egipteni au pretuit diversitatea si au evitat reproducerea aceleiasi opere.
        Arta egiptena avea la baza dorinta de a asigura continuitatea: continuitatea universului, a zeilor, a regelui si a oamenilor. Prin urmare, infatisau lucrurile nu intotdeauna asa cum le percepeau, ci ca simboluri idealizate, urmarindu-se astfel a fi semnificative si durabile. Adevarata arta, cea mai bine inspirata, imbina realul cu imaginarul.
        Arta egipteana impresioneaza in primul rand prin surprinzatoarea sa modernitate. Il impresioneaza mai putin pe contemplatorul cu preferinte pentru estetica baroca, romantica sau realista; in schimb il va entuziasma pe devotatul artei clasice – sau al celei moderne. Caci arta egipteana este o arta de o mare demnitate si distinctie. Este ermetica, inchisa oricaror sugestii venite din partea artei altor tari, pastrand un aer de profunda solitudine. Nu tine deloc sa emotioneze, este cea mai impersonala din intreaga arie culturala antica orientala (E. Foure,2004).
        Afisand o vizibila mandrie – dar lipsita de duritate sau aroganta – este profund umana tocmai prin marea ei simplitate. Viata ei se comunica privitorului in mod direct si net, din gestul natural si din atitudinea exacta a personajului uman reprezentat.
        Arta e dominata de ideologia religioasa si cea monarhica. Aceasta situatie ii impune artistului stilul solemn si respectarea traditiei. Solemnitatea si conservatorismul acestei arte aveau rolul de a reclama privitorului un sentiment de respect fata de autoritatea constituita. Nu se putea deci vorbi de o autonomie a artei, de o arta dezinteresata, generata de intentii pur estetice, care sa propuna opera creata unei contemplatii directe estetice. Artistul trebuia sa ilustreze o idee religioasa sau politica, sa comunice privitorilor un sens care i-a fost dinainte stabilit. Arta lui nu tine atat sa “reprezinte” cat sa “simbolizeze”. Arta Egiptului e dictata de ideea continuarii existentei si dupa moarte. Ideea “lumii de dincolo” va fi aceea in functie de care si in jurul careia se va organiza marea majoritate a operelor artistice egiptene. Arta egipteana nu sta cum gresit se sustine uneori – sub egida mortii. Egipteanul nu e obsedat de ideea deprimanta a mortii, ci arta sa este o senina intelegere a mortii conceputa ca o continuare fireasca a vietii. In Egiptul antic, moartea nu este definitiva. De aceea, monumentele funerare egiptene sugereaza si glorifica eternitatea. Prin intermediul artei, egipteanul obtinea nemurirea, viata vesnica, pentru care isi lasa chipul pe statuiete, numele gravate in diverse locuri, si scenele din viata lor pictate pe peretii mormintelor.
        Arta egiptenilor reflecta fiecare aspect al vietii lor.
        Picturile de pe peretii mormintelor, templelor, dau viata unor scene din viata lor zilnica: oamenii sunt infatisati facandu-si treburile zilnice cum ar fi: coptul painii, pescuitul, vanzarea diferitelor produse, diverse munci agricole, precum si scene care implica activitati sociale, intalnirile cu prietenii, petrecera timpului in familie, etc. Toate acestea il ajutau pe decedat in lumea de dincolo pentru ca aceste imagini vorbeau despre el, erau o oglinda a vietii pe care a dus-o. Picturile in care erau reprezentate alimente, imbracaminte, servitori, sclavi, ii erau foarte folositoare decedatului prin ceea ce reprezentau, caci el le putea folosi dupa moarte la fel cum o facea in timpul vietii. Toate aceste tablouri erau zugravite in culori vii. In principal albastrul, rosul, portocaliul si albul trasau viata decedatului.Vopseaua folosita era preparata din minerale naturale si substante minerale preparate artificial.
        Pe langa pictori, o alta categorie importanta de artisti in Egiptul antic era cea a sculptorilor. In operele lor de arta infatisau: regi, regine, scribi, animale, zei si zeite. Se obisnuia sa se realizeze o combinatie intre trasaturile umane si cele ale zeilor. Printre materialele folosite se numara alabastrul, alb si translucent care se folosea mai ales pentru vase si obiecte decorative. De asemenea se mai folosea ceramica si lutul. Bijuteriile se faceau din ceramica, sticla, aur, argint si cupru. Aceste metale se folodeau si pentru obtinerea acelor, pensetelor, lamelor, topoarelor, si sulitelor.

SCRISUL IN EGIPTUL ANTIC
        Egiptenii antici credeau ca scrisul era un dar de la zeul Thoth. "Hieroglifele" - cuvantul pe care il folosim pentru a descrie simbolurile antice egiptene, vine de fapt dintr-un cuvant grecesc care inseamna "inscriptie sacra". Aceasta idee ramane si astazi in Egiptul Modern. Limba oficiala este acum araba iar musulmanii cred ca varianta scrisa a limbii este o arta sacra inchinata zeului lor - Alah. Timp de multi ani, oamenii de stiinta au crezut ca fiecare hieroglifa era o imagine care inlocuia un intreg cuvant. Dar indiferent cat de mult au incercat, nu au reusit sa rezolve puzzle-ul. Apoi soldatii francezi, ajunsi in Egipt datorita lui Napoleon Bonaparte au descoperit Piatra Rosetta in Egiptul nordic si tot misterul se deslusi incetul cu incetul. Un om de stiinta francez, Jean Francois Champollion care cunostea greaca antica si coptica - o forma de egipteana veche, inca vorbita in parti ale Egiptului si Etiopiei - a deslusit pana la urma ca semnele hieroglifice pot functiona ca literele unui alfabet modern, si a venit cu prima traducere precisa a hieroglifelor.
        In general in timpul faraonilor, egiptenii foloseau hierogrlifele pentru a grava sau picta pe peretii mormintelor textele religioase si despre viata defunctului care aveau sa-i serveasca in viata de apoi erau folosite pe peretii templelor, pe statui, sau pe stele (pietre de dimensuini mari pe care erau inscriptionate cele mai insemnate lucruri). Sistemul hieroglific a fost cel mai longeviv sistem de scris, fiind folosit pana in secolul 4 I.e.n. Un al doilea sistem de scriere a fost cel hieratic, mult mai simplu si mai abreviat. Acesta afost adaptat pentru o scriere mai economica, mai rapida necesara intocmirii scrisorilor si documentelor administrative. In general aceste documente erau scrise cu cerneala, pe papirus la fel ca textele literare, funerare, educative si mitologice. Hieratica a fost inlocuita cu dematica care era mult mai cursiva, si a aparut in secolul 7 i. e. n. La inceput se folosea pentru transcriera pe papirus, a vietii de zi cu zi, dar mai tarziu se folosea la scara larga, inclusiv pentru inscriptiile mormintelor. Aceasta scriere a rezistat cu un secol mai mult decat cea hieroglifica. Ultima scriere a vechilor egipteni este alfabetul copt care dateaza din secolul 2 e.n..
        Termenul reprezinta traducerea in greaca a numelui “Egipt”. Spre deosebire de alfabetele precedente care contineau doar consoane, acesta avea si consoane. Folosea cele 24 de litere ale alfabetului grecesc + 6 caractere in plus derivate din domotica pentru sunete care nu existau in greaca.

CARACTERISTICILE EDUCATIEI IN EGIPTUL ANTIC
        La fel ca si in zilele noastre, copiii imitau comportamentul adultilor. Diferenta consta in faptul ca atunci mai mult decat acum copii invatau prin imitare ocupatia parintilor. Pe masura ce cresteau, copiii preluau tot mai multe sarcini la ferma, la atelier sau la via parintilor si isi formau deprineri si cunostinte de la cei mai in varsta. Odata cu deprinderile se formau si atitudinile morale si viziunea asupra vietii. Parintii le inculcau conceptiile lor despre viata, despre ritualurile traditionale, despre religie, despre ceea ce era considerat un comportament corect fata de altii si fata de autoritati.
        Pe langa lectiile despre felul de a trai furnizate de textele scrise de scribi si educatia oferita de familie, exista si o formare profesionala. Un functionar isi lua fiul ca asistent personal, astfel incat fiul sa aibe parte de instriure la locul de munca, si succesiunea avea loc aproape automat. Tinerii de obicei nu-si alegeau singuri cariera, dar adesea isi urmau parintii, chiar pana la mari functii in stat, cu binrcuvantarea faraonului, bineanteles. Existau insa si exceptii ale transmiterii ocupatiei de la parinti si anume era cazul persoanelor care nu aveau urmasi. Dar adoptia era folsita pentru a asigura succesiunea proprietatiilor si a profesiei. Regele era singurul care nu se ocupau personal de educatia copiilor sai. Senenmut, vizir si arhitect a lui Hatshepsut si Idor din Abusir au fost astfel de tutori. Urmasii regelui invatau de la acestia literatura, matematica, scrisul si gramatica. Fetele din familiile de rand invatau cum sa se descurce in gospodarie, cum sa cante, sa danseze, si sa cante la instrumente. Acestea erau indeletniciri foarte importante mai ales daca fata canta intr-un templu. Copiii fermierilor si pescarilor aveau parte de chiar mai putina educatie formala. Ei invatau cum sa semene, sa secere, sa ingrijeasca pasarile si animalele domestice, cum sa faca plase, cum sa prinda si sa prepeare pestele. Copii apar adesea infatisati in scene semanand sau ingrijind de animale. Mestesugarii ii invatau pe copii arta ceramicii, lucrului cu metalul, arta sculpturii. Un artist trebuia sa posede simtul proportiei, al masurii, culorii si simbolismul.
        Artistii, arhitectii, sculptorii trebuiau sa fie invatati. Ei trebuiau sa converteasca textele scrise pe papirusuri in hieroglife pe peretii templelor sau ai sarcifagelor, si sa le incrusteze pe statui.Astfel, ei trebuiau sa stapaneasca scrisul si citiul in heratica si hieroglife. Un text din Dinastia a 19 a numit “Papirusul Anastasi I” era folosit pentru a-i invata pe tineri geografia Asiei si aritmetica.
        Limbile straine nu erau obligatorii la fel cum nu erau nici textele religioase si ritualurile. Educatia fizica era rezervata doar pentru copii regelui. Exista o inscriptie straveche in care copilul era “trimis la scoala si invatat sa scrie bine. A invatat arta razboiului si i-a intrcut pe ceilalti colegiai sai”.(cit. in Wilson, 1995). Arta razboiului poate include calaritul, conducerea unui faeton sau folosirea armelor. Elevii isi faceau exercitiile de aritmetica in linste, dar recitau textele cu glas tare pana cand le memorau. Elevii foloseau fragmente de lut sau fragmente de calcar numite “ostraca” pentru a-si perfectiona scrisul, iar uneori mai foloseau si papirus care mai fusese folosit de alti elevi inaintea lor. Exista dovezi ca cel putin o data o fetita a fost invatata sa scrie si sa citeasca. O scrisoare datand din perioada Dinastiei a 20 a de la un om catre fiul sau spunea: “ea e fiica lui Khonsumose, las-o sa scrie o scrisoare si trimite-mi-o”. (cit. in Wilson, 1995). Scoala nu avea o durata determinata. Un mare preot numit Bekehnklhonsu relateaza ca a inceput scoala la varsta de cinci ani ci ca a frecventat-o timp de 11 ani. La 16 ani a fost numit preot wab, iar patru ani mai tarziu a inceput sa avanseze pe scara ierarhica in templu si abia dupa 39 de ani a fost numit Mare Preot pentru urmatorii 27 de ani. Un alt mare dregator Ikhernofret relateaza ca a devenit curtean cand avea 26 de ani dupa ce a fost educat la palatul regelui. Nu exista dovezi care sa sprijine existenta in timpul Regatului Vechi a scolilor formale, probabil cu exceptia celor de la curte regala. Parintii ii invatau pe printii mai mici, iar copii din familii importante erau si ei educati tot de copiii regelui. In Regatul Mijlociu prima dovada a existentei unei “case de instructie” apare in mormantul lui Kheti. In timpul Regatului Nou existau cel putin doua scoli in Teba, una in templul Mut, si inca una langa Deir el-Medina unde erau invatati copiii muncitorilor.

EDUCATIA COPILULUI SI COPILARIA
        Copiii erau considerati o binecuvantare in Egiptul antic. Fii si ficele erau cei care aveau grijade parintii lor la batranete, fiind un sprijin important. Scribul Ani ii sfatuia pe copii sa rasplateasca devotamentul si grija mamei: “Rasplateste-ti mama pentru grija sa. Da-i toata painea de care are nevoie si ingrijeste-o la fel cum si ea te-a ingrijit cand erai o povara. Cand in sfarsit te-ai nascut ea tot te-a purat in jurul gatului si timp de trei ani te- a alaptat si te-a mentinut curat”. (cit in Wilson, 1995).
        Se astepta de asemenea ca fiul cel mare sa se ocupe de funerariile parintilor dupa moartea acestora. Copiii erau apreciati in Egiptul antic. Grecii, care erau obisnuiti sa nu acorde o atentie prea mare copiilor au fost uimiti sa vada ca fiecare copil nascut intr-o familie egipteana era crecut si ingrijit cu mare atentie. Ingrijitul unui copil nu era deloc treaba usoara. Multii copii mureau de diverse boli, infectii. Era o rata mare a mortalitattii infantile: o moarte la doi, trei copii nascuti, dar numarul de copii nascuti intr-o familie era in medie de patru, zece copii, unele familii avand insa si zece, cinsprezece copii.
        Papirusurile Kahun, Berlin si Carlsberg contin cateva exemple extraordinare de teste de fertilitate, sarcina si se determinare a sexului copilului. Aceste teste includ o serie de proceduri care includ printre altele: inducerea vomei si examinarea ochilor. Unul din cele mai cunoscute teste este cel al udarii zilnice cu urina apartinand femeii a doua tipuri de seminte. Daca crestea una din ele, atunci femeia avea sa nasca o fata, daca crestea cea de-a doua, avea sa nasca baiat, iar daca nu crestea nici una, femeia nu putea avea copii. Tehnica a fost testata in secolul 20 si nu a aratat nici o crestere a nici unei seminte in urma udatului acestora cu urina barbateasca sau a unei femei neansarcinate. Cu 40 de specimene apartinand femeilor insarcinate s-a obtinut cresterea uneia sau celelaltei seminte in mai mult de 50% din cazuri. Cand doar o specie de seminte a incoltit, sexul a fost corect in 7 cazuri si incorect in 16 cazuri. Daca femeia bea lapte de la o femeie care nascuse un baiat, si laptele era amestecat cu piure de pepene si femeii i se facea rau, inseamna ca era insarcinata. La fel cum existau moduri in care se putea determina daca o femeie e insarcinata sau nu, la fel existau modalitati de prevenire a sarcinii. Existau cel putin trei modalitati, printre care folosirea unei mixturi de salcam, curmale si miere.
        Nasterea era dificila si periculoasa in acea perioada. In mormantul regelui Horemheb din Saqqara s-au gasit fragmente ale sotiei sale Mutnodjmet, care avea intre 40-50 de ani cand a murit. Langa ramasitele sale au fost gasite si cele ale unui fetus dezvoltat. Cel mai probabil femeia a murit la nastere dat fiind faptul ca oasele sale pubiene prezentau semne ale unor nasteri anterioare dificile. Nasterea avea loc in conditii speciale: se petrecea inr-un loc aerisit, racoros, se aranjau o saltea, o rogojina si o perna. Doar femeile erau prezente la nastere. Femeile care se ocupau cu agricultura chemau doua femei, fie din casa, fie vecine, iar femeile din familiile din clasele bogate aveau in jurul lor servitoare si moase. Nu se cunoaste ca in limbajul vechilor egipteni sa existe cuvinte ca obstertician, ginecolog sau clasa de mijloc. Femeile isi nasteau copiii in pozitie sezuta, sprijinindu-se pe calcai sau in genunchi. Erau recitate diverse inacantatii, menite sa-i induplece pe zei ca sa usureze greutaea mamei. Zeul Khnum era cel care ii dadea sanatate noului nascut. Daca un copil bolnav era suspectat ca ar putea muri, sansele sale de supravietuire se apreciau dupa puterea tipetelor si dupa expresia fetei. Daca nou-nascutul striga “Hii” dupa nastere insemna ca avea sa traiasca, daca tipa “Mbi” sau se intorcea cu fata in jos urma sa moara. Daca inca mai existau dubii copilulului i se administra timp de trei zile lapte continand fragmente ale placentei sale. Daca nu voma insemna ca urma sa supravietuiasca. Parintii nu pierdeau timpul in alegera unui nume pentru coplilul lor, astfel copiii eau botezati cu nume scurte ca Ti sau Abi, altii le puneau nume lungi, char fraze cum ar fi Djedptahioufankh, insemnand “Ptah spune ca va trai”. Numele se alegea si in functie de particularitatile fizice: Pakamen, ce insemna “cel orb”, sau in functie de ocupatie: Pakapu, “cel care prinde pasari”. Multi dintre parinti alegeau pentru copiii sai nume de zeitati, crezand ca vor fi astfel ocrotite de acestea: Horus, Seth, Amun, Mut. Imediat dupa nastere copiii erau inregistrati. Copii aveau asupra lor diferite amulete care ii protejau de boli si de spiritele rele. Pe un papirus facut sul si purtat la gat erau scrise cuvinte magice, rugi inchinate zeilor, care de asemenea aveau rolul de a-l proteja pe copil.
        Copilaria era lipsita de griji. In urma sapaturilor arheologice s-au gasit numeroase jucarii si jocuri folosite de copiii Egiptului antic, precum si picturi in care erau prezentati copii jucandu-se. Copii se luau la intrecere, aveau competitii, foloseau obicte mici intruchipand: animale, barci, aveau papusi cu par natural, se jucau cu mingea, dansau, la fel ca si copii din ziua de azi. Si ei aveau animale de casa cum ar fi pasari, caini, pisici. Din ceea ce s-a aflat pana acum din picturi si statui, copiii, atat fetitele cat si baieteii umblau dezbracati pana la pubertate, uneori avand talia infasurata intr-o bucata de material. Un alt semn distinctiv al copilului era capul ras , uneori cu o impletitura a parului pe partea dreapta a capului. Copiii apar adesea in operele de arta stand goi langa parinti, sugandu-si degetul mare si avand parul astfel. Desi umblau mai mult dezbracati, copii egipteni purtau bijuterii: coliere, bratari, cercei, bijuterii pentrubrate si glezne. Cam in jurul varstei de cinci ani copiii incepeau sa-si ajute familia. Baietii si fetele fermierilor faceau comisioane, hraneau animalele, semanau, treierau, secerau, aduceau mancare muncitorilor. Fetele mai mari ajutau in bucatarie, la coptul painii, si toti copiii erau responsbili de ingrijirea fratilor mai mici.
        Copiii familiilor mai instarite erau invatati cum sa administreze proprietatile si averea, iar baietii puteau fi adusi la scolile de scribi. Acestea erau la palatul regelui si pe langa copiii regelui mai puteau fi adusi si cei apartinand familiilor bogate sau care erau in slujba regelui. Baietii erau adusi aici ca sa invete sa devina birocrati, preoti, sau capetenii de armata. Baietii care invatau in aceste scoli incepeau la varsta de 4 ani si mergeau 10, 12 ani dupa care ocupau un post. Adesea tatal copilului avea un cuvant decisiv in alegerea profesiei, copiulul continuand traditia familiei, sau ocupand postul tatului. Copiii invatau prin imitarea comportamentului adultilor. Copiii jucau jocuri militare si invatau gesturile de bocire de la parinti. In Regatul Nou fetele serveau in temple ca dansatoare sau cantarete. Copilaria lipsita de griji a majoritatii copiilor egipteni lua sfarsit cand ajungeau la varsta pubertatii. Incepand cu varsta de 12, 14 ani se casatoresc, intemeiaza o familie au proprii copii, si ciclul vietii o ia de la capat.
        Educatia la scola, dar si in familie, era o indatorire esentiala a parintilor care le insuflau copiilor lor respectarea principiului Ma`at (simbolizand adevarul si dreptatea), supunerea fata de regulile comportamentale ce-i protejau de infractiunea care ar fi putut tulbura cursul natural al lucrurilor: “O stana de piatra, iata ce este micul prostanac, pe care tatal sau nu l-a educat”. (cit in Wilson, 1995). Viitorul adult trebuia pregatit pentru o viata linistita si comunitara, intr-un cuvant viata “celui ce tace intru Ma`at”, avand o conduita model fata de ceilalti si fata de Zeu, pe care H. Brunner (1987) il descrie ca pe “egipteanul adult, imaginea exemplara a omului care accepta Providenta din mana Zeului, se integreaza in anturajul sau, are un comportament agreabil, calm, modest, disciplinat, loial, niciodata violent sau necugetat”.

EDUCATIA FETELOR SI ROLUL FEMEII IN EGIPTUL ANTIC:
Femeia egipteana ne apare intruchipata in picturile pastrate pe peretii mormintelor si pe diferite obiecte de arta ca sotie si ca mama, barbatul fiind capul familiei. Ea lucra mai mult in casa, ferita de soarele arzator, astfel, pielea ei era mai alba decat a barbatului, dupa moarte era pictata in verde, la fel ca si barbatul, pentru ca aceasta era culoarea renasterii; femeile erau adesea reprezentate ca fiind slabe si frumoase, desi un abdomen mare la barbati era semn de bunastare si echivala cu bogatia si puterea. In aceste picturi femeile nobile nu sunt infatisate muncind, dar femeile apar a fi: dansatoare, canatrete, acrobate, prostituate, bucatarese, si multe altele.
Spre deosebire de picturi, sculpturile reprezinta doar femeile nobile, cu influenta. Femeia obisnuita apare in sculpturi alaturi de sotul sau, tinandu-si mana pe umarul aceatuia, pe cand in sculpturile cu faraonul si sotia lui, aceasta era reprezentata la o scara mai mica, subliniind faptul ca faraonul era privit ca un zeu pe pamant, pa cand sotia era doar om. De obicei in sculpturi femeia aparea doar langa barbat, sculpturile infatisand doar femeia fiind foarte rare.
Foarte devreme, inca de la varsta de patru ani, si vreme de mai multi ani, unele fetite puteau fi admise in sistemul de invatamant rezervat acelor copii destinati de parintii lor carierei de functionar. Asadar, mai intai trebuia obtinut statutul de “scrib”. Cazul nu era probabil frecvrnt la fete, dar el exista, caci unele profesiuni erau deschise femeilor. Ca si colegii lor si mandre ca se puteau referi la patroana scrisului si a arhivelor, fermecatoarea zeita Sesat, ele mergeau la scoala, unde disciplina era stricta iar pedepsele corporale se aplicau potrivit unei logici sanatoase: “Nu aplica lovituri pentru greseli trecute. O mica pedeapsa executata imediat este mai buna decat o pedeapsa severa dar tarzie.” (citi in Wilson, 1995).
Prima sarcina consta in a se initia in complexitatea certa a scrierii hieroglfice ce servea la exprimarea unei limbi arhaice utilizate destul de putin in limbajul vorbit. In acest scop se impunea in primul rand invatarea listelor de semne, clasate pe categorii si insotite de pronuntarea si semnificatia lor. Apoi trebuiau sa se concentreze asupra listelor de numere unite dupa sens si sa continue cu exercitii in cursul carora ele copiau mici texte clasice de reprodus in scrierea “unciala”, numita de noi “hieratica”, si care reflecta limba vorbita a epocii. Existau si exercitii de gramatica, iar conjugarea verbelor nu era uitata. Scolarii treceau atunci la temele de compunere sub controlul si antrenamentul extrem de stricte ale dascalului. In fiecare zi elevul isi data copia, iar “beletristica” ii patrundea astfel treptat in spirit: texte literare, tratate de intelepciune si opere de imaginatie, romane si povestiri, adeseori cu baza mitologica.
Notiuni de aritmetica, de matematica si de geometrie erau incluse de asemenea la sfarsitul primului ciclu care dadea dreptul la titlul de: “scrib ce a primit trusa de scris”. Mama trebuia, in timpul scolaritatii copilului sau, sa-i duca zilnic invatatorului trei paini si doua ulcioare cu bere. In cazul rarelor fetiscane admise la aprofundarea unor discipline, specializarea era predata fie in cadrul administratiilor sub tutela unui “fost elev” care o indruma, fie in Casele Vietii cuprinse in incinta marilor domenii religioase. Primele beneficiare ale acestei educatii erau, fireste ficele de nobili, care putusera frecventa scoala laolalta cu copii regali. De aceea nu era surprinzator sa gasim inca din Imperiul Vechi imaginea printesei Idut, in capela sa de la Saqqara plimbandu-se in barca si avand langa ea intreaga trusa de scrib asezata cu grija pe puntea navei sale, in spatele ei, si al “preceptoarei” sale numite Sesseset.
Egipteanul nu era bantuit de nici o prejudecata de casta, fiind necesar sa se aminteasca doar faptul ca zeul suprem ii creste pe toti oamenii egali, asa cum graia inteleptul. Asadar, aceea care se nastea intr-o familie modesta, dar demonstra, inca de la o varsta frageda, calitatile cerute putea spera ca intr-o zi, trestia cu care scria, calamul, avea sa o duca pana la picioarele faraonului. Unul din preceptele lui Ptahhotep (175-184) ne dezvaluie aceasta evidenta promovare sociala deschisa tuturora: “Daca esti umil si faci parte din suita unui om insemnat, uita ca acest om a fost umil candva. Nu fii arogant cu el pentru ca ii cunosti trecutul, respecta-l, tinand seama de destinul sau. Averea si consideratia nu vin de la sine. Zeul suprem este cel care ni le harazeste.” (cit in Wilson, 1995). Copiii familiei regale, pe langa alte privilegii il aveau si pe acela de a avea “tutori”, inavatati care se ocupau de educatia lor. Fetele erau invatate sa scrie si sa citeasca. Un exemplu este cel a lui Hatshepsut, faimoasa regina a Egiptului care l-a numit pe Senmut tutorele ficei sale Neferura.
S-au gasit insa dovezi care atesta faptul ca si femeile obisnuite stiau sa scrie si sa citeasca – s-au gasit liste de cumparaturi, sfaturi scrise cu privire la imbracaminte si alte lucruri ce tin de aceasta latura feminina. Aceste femei sunt considerate a fi sotiile unor oameni educati.
Avand garantia acestei posibilitati, egiptencele de originile cele mai modeste, dar care primisera o instruire adecvata, puteau spera sa abordeze unele meserii, practicate in mod nediferentiat de ele sau de barbati, dar, se pare, intr-o proportie mai redusa, fireste. Informatiile asupra acestui subiect sunt din pacate destul de rare. Fetele erau casatorite la varsta la care baietii incepeau pregatirea in cariera, deci ele deveneau sotii si mame. Dar, sotia isi putea inlocui sotul, putea fi reprezentantul sau oficial pentru o perioada de timp. De exemplu, daca barbatul lipsea, ea putea sa ii ia locul in afaceri pana la intoarcerea acestuia.
Adeseori, membre ale haremului regal deveneau Superioare ale atelierelor de filatura ale Palatului, iar unele doamne de societate puteau dirija mari santiere locale de tesatorie. Femeile puteau ocupa si alte pozitii inalte cum ar fi cele de administrator sau supraveghetor. Femeile care luau oameni in serviciul lor isi luau femei, iar barbati isi luau barbati. Fetele din casa erau pentru stapana, iar barbatii pentru rege. Separarea aceasta este raspandita chiar si in temple: de obicei femeile serveau zeitele, iar barbatii zeii. Cateva dintre slujbele pe care femeile le puteau detine erau: “supraveghetoarea hainelor”, “supraveghetoarea atelierului pentru peruci”, “supraveghetoarea celor responsabile cu dansul”, “supraveghetoarea haremului faraonului”. O femeie, Nebet, a reusit chiar sa aibe functia de vizir – mana dreapta a regelui, functie extrem de importanta la curte si rezervata barbatilor , dar sotul sau se stie ca a fost cel care a indeplinit atributiile ce-i reveneau. Alte femei au reusit sa ajunga administratori sau trezorieri. O profesie privata care putuse fi exercitata, de asemenea, de cate femei era aceea de veritabila “femeie de afaceri”, precum doamna Nenofer, proprietara de terenuri, posesoare de importante bunuri in Imperiul Nou; ea delega agentilor sai comerciali (sutyu) sarcina desfacerii produselor pe care ea dorea sa le vanda (asa-numitiii sutyu erau adesea in relatii cu omologii sai sirieni sau erau ei insisi sirieni).
In Egipt, festivitatile ocupau un loc important; nici un eveniment nu avea loc, indiferent la ce nivel, fara dans si muzica. Ne putem imagina ce festivitati se desfasurau la Curte sau in resedintele bogte: numeroasele reprezentari de banchete funerare ne-au lasat o amintire indepartata a lor. Numeroase femei, functionarele Palatului, Superioarele haremului, organizatoarele serbarilor si placerilor regelui, intendentele dansatoarelor regelui, intendentele cantaretelor, inspectoarele puneau la punct, supravegheau, raspundeau de receptiile muzicale pe care le agrementau cu o deosebita grija, ca si de relaxarile regale. Locuintele opulente aveau tot acest personal feminin care isi imbina prestatiile cu activitatile fiicelor familiei. Dar mai existau si un fel de companii de muziciene si dansatoare cu o pregatire temeinica care isi inchiriau serviciile, iar uneori mergeau din oras in oras, insotite chiar de acrobate pentru divertismentele private, pentru casatorii, si unele sarbatori religioase cu mare fast. Meseriile marunte care nu necesitau o instruire scolara erau cele de genul unui anume artizanat, redus aproape integral, in cazul femeilor, la mestesugul torsului, al tesutului, al fabricarii vesmintelor si al confectionarii uleiurilor parfumate si a unguentelor. Tot ceea ce tinea de toaleta doamnei apela la colaborarea feminina: coafeze, pedichiuriste, manichiuriste, maseuze. Majoritatea celorlalte mestesuguri erau de domeniul masculin. Pana si inalbirea rufelor era rezervata in cea mai mare parte barbatilor.
Femeia care mergea zilnic, atunci cand anotimpul muncilor agricole o impunea, sa duca la camp hrana barbatilor din familie nu pare sa fi impartasit truda cultivatorilor. Gasim extrem de rar reprezentarea unei taranci ocupate cu mulgerea vacii. O vedem mai frecvent vanturand cerealele sau indeplinind nunca de culegatoare de spice. Astfel incat, atunci cand, pe zidul unui templu sau pe un papirus funerar, ii vedem pe suveran si suverana arand cu plugul, putem fi siguri ca acolo este vorba, pur si simplu, de o evocare a “corvezii” la care orice defunct era constrans temporar in lumea cealalta. Un mediu analog si conditii asemanaoare sunt evocate atunci cand se infatiseaza un cuplu de burghezi sau de nobili indeletnicindu-se cu seceratul sau cu smulsul inului. Un caz desigur diferit este cel al culesului viilor si al fabricarii vinului. O interdictie ce tinea fara indoiala de insasi natura femeii o impiedica sa participe la culesul strugurilor si la tescuitul ciorchinilor.
Exista un sector aparte deschis activitatii acelor femei care primisera o instruire; acela al clerului. In epocile indepartate gasim, intrucatva, cel mai frecvent titlurile de preotese. Ele erau orientate in primul rand catre cutul zeitei Hathor, patroana femeilor, si uneori al lui Neith, “Marea zeita” din Sais. Asa cum Hathor era adorata si de preoti, oficiantele puteau fi puse in serviciul unei forme divine masculine a zeului, Thot, Ptah, Honsu si chiar Min, si indeosebi in Imperiul Mijlociu, Sobek cel cu aspect de crocodil (o regina din Imperiul Mijlociu a devenit chiar Profetul lui Sobek). Execitand cultul ca si barbatii, ele erau retribuite in acelasi mod si primeau rangul de Profeteasa sau de Slujitoare a Zeului: Hemet-Neter. Clerul subaltern si auxiliar era furnizat fireste de sexul feminin, “pregatitoarele”, “purele”: uabut; cele care “vegheau”, supraveghetoarele: uresut; cantaretele: merut. Potrivit anumitor conditii, ele aveau drept de acces, la unele posturi din administratia templelor, precum cele doua surori ale unui mare preot al lui Ptah din a XII a Dinastie, numite indrumatoare ale lucrarilor de pe Domeniul Zeului. In cursul aceluiasi Imperiu Mijlociu apare sarcina pur feminina de Sotie a Zeului, sau Adoratoare Divina, atribuita unor femei care nu par inca, in aceasta epoca sa apartina Curtii. S-a vazut ca acest gen aparte de preoteasa avea menirea sa trezeasca apetitul sexual al zeului, precum Min, Amon sau Ptah. In decursul intregii perioade a Imperiului Nou se constata un regres aproape total al participarii femeilor la activitatile templelor, exceptand serviciul teban in care au fost reperate cateva Profetese Secundare. Sarcina de Superioara a haremului zeului este atunci, asa cum am vazut rezervata doamnelor de societate, iar micile si marile burgheze puteau accede indeosebi la functia de cantareata a lui Amon, in vreme ce aceea de Sotie a zeului a devenit exclusiv regala. Cantaretele lui Amon beneficiau nu numai de veniturile livrate de trezoreria templului, ci si de o independenta exceptionala. Din punct de vedere legal, femeia era egala cu barbatul. Ea putea mosteni proprietati, le putea cumpara sau vinde impreuna cu sclavii si alte avutii. Ii era permis sa-si traiasca viata ca femeie singura, fara barbat. (Acesta era un lucru diferit, caci in restul lumii antice barbatii erau superiori, dominau femeile.) Unul din posibilele motive pentru aceasta libertate este acela ca descendenta se facea fie pe linie materna, fie paterna - un faraon putea deveni faraon numai daca se casatorea cu o femeie cu sange roial, caci femeia purta linia roiala.
Femeia Egiptului antic avea o viata libera, comparativ cu contemporanele sale de pe alte teritorii, nu era o feminista, dar putea detine puterea si pozitia daca facea parte dintr-o clasa care sa-i permita acest lucru, putea avea o slujba, sau sa fie mama daca vroia, putea sa traiasca singura, sau sa aibe o familie, putea sa cumpere sau sa vanda orice dorea, putea sa fie in pas cu moda sau sa invete sa scrie si sa citeasca daca avea ocazia, iubea si radea, manca si bea, petrecea si se imbolnavea, isi ajuta sotul, conducea gospodaria, ducea o viata similara cu cea a mamei, buncii ei in concordanta cu dreptatea si adevarul, era o femeie egipteana cu vise si sperante proprii...nu foarte diferita de noi, femeile din ziua de azi.

Educaţia în Roma Antică

2012-08-22T01:41:00.001-07:00

By X-ile

6 Votes

Educaţia copiilor în Roma antică era orientată în sens practic şi în acela de a-i forma în spiritul integrării lor în viata colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să-şi exercite şi drepturile şi datoriile.

Exerciţiile fizice nu deţineau un loc de seamă în programul de educaţie. Echilibrul dintre dezvoltarea fizică a tânărului prin sport şi formaţia sa morală nu era pentru romani – ca pentru greci – un ideal de educaţie.

Analfabetismul era, la romani, un fenomen de proporţii relativ reduse. Aproape fiecare cetăţean ştia să scrie, să citească şi să socotească; încât cetăţeanul obişnuit era primul dascăl al copiilor săi, şi singurul, când n-avea posibilităţi să-i dea la şcoală.

Şcoala primară – la care băieţii şi fetele învăţau împreună – începea la vârsta de 7 ani. Din secolul II î.Hr. şcoala era ţinută de un dascăl de profesie (ludi magister), plătit de părinţi. În aer liber sau în localuri de ocazie, sărăcăcioase, mizere chiar, în mijlocul zgomotului asurzitor al străzii, copiii învăţau să scrie, să citească şi să socotească, să repete pe de rost şi să recite texte literare. Sistemul pedagogic în uz urmărea înmagazinarea mecanică a unor date şi noţiuni considerate indispensabile. Pedepsele corporale se aplicau, până la abuz.

Familiile bogate nu îşi trimiteau copiii la şcoala populară a unui ludi magister, ci îi încredinţau unui pedagog, de obicei unul din sclavii cei mai instruiţi ai casei.

Cu un bagaj minim de noţiuni practice elementare, un număr restrâns de copii treceau – la vârsta de 12 ani – la “şcoala de gramatică”. În această şcoală – de grad gimnazial – elevii studiau timp de patru ani limba latina şi mai ales limba greacă, precum şi autorii clasici respectivi. Profesorul (gramaticus) prefera să-şi ţină lecţiile în limba greacă. Elevii făceau exerciţii de lectură cu voce tare, recitau, li se dădeau lecţii de dicţie, învăţau figurile de stil; şi numai accidental, în legătură cu textele literare analizate, căpătau şi câteva noţiuni vagi de istorie generală, de geografie şi mitologie, de matematică, astronomie şi muzică. Spiritul practic execesiv al romanilor desconsidera aceste domenii care nu prezentau un sens de utilitate imediată.

Împlinind vârsta de 17 ani, tinerii din familiile înstărite puteau continua studiile la şcoala, de grad superior, de retorică. Această şcoală era indispensabilă pentru o carieră politică. Învăţământul era predat cu precădere în limba greacă. Consta din nesfârşite exerciţii literare de retorică, convenţionale şi adeseori extravagante, cautând exclusiv artificiile verbale de efect oratoric; exerciţii lipsite de un conţinut substanţial, vizând exclusiv însuşirea unei pedante virtuozităţi oratorice pur formale. Ştiinţele naturale, matematica sau filosofia nu-şi găseau loc în şcoala de retorică.

Pe lângă aceste şcoli, mai existau şi altele care formau anumiţi specialişti – medici, arhitecţi, jurişti. Studiul dreptului, în special, s-a bucurat de un înalt prestigiu.

*****

sursa: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civlizaţiei, vol.III, Ed. Saeculum, Bucureşti, 2003

2012-08-09T12:41:00.001-07:00

Internetul ne face să înnebunim? [Partea I]

Înainte de a lansa cel mai vizionat video din istoria internetului, Jason Russell era rareori activ în mediul virtual. Contul lui de YouTube era mort iar pe paginile de Facebook și Twitter apăreau uneori poze updatate cu grădinărit și copiii. Se gândea că internetul „nu e făcut ca să fim la curent cu numărul de oameni care ne plac” și când obiceiurile lui tehnologice îl făceau să se simtă „ ca un geniu, dependent sau megalomaniac” se deconecta mai multe zile, fiind de acord cu afirmația umoristului Andy Borowitz, pe care a adaugat-o și la favorite: „ E important să-ți stingi calculatorul și să faci lucruri în lumea reală.”
Dar acest Russell din luna martie se lupta să stingă tot. A forwardat un link către Kony 2012, documentarul lui foarte personal despre criminalul african Joseph Kony. Ideea era să folosească mediul social pentru a-l face cunoscut pe Kony, notorietatea fiind primul pas spre a-l opri. Și părea că funcționează: filmul a fost lansat în ciberspațiu primind peste 70 de milioane de view-uri în mai ăuțin de o săptămână. Ceva însă s-a întâmplat cu Russell în acest răstimp. Aceleași unelte digitale care l-au ajutat în misiune au început să îl afecteze psihic prin expunerea constantă la critică și laude și punând capăt relației distante cu noua medie.
A dormit două ore în primele patru zile și a produs un vârtej de updaturi pe Twitter. A postat un link către „I Met the Walrus”, un scurt interviu animat cu John Lennon, îndemnându-i pe cei care-l urmăreau să „înceapă să-și antreneze mintea”. A postat și o poză cu tatuajul lui, TIMSHEL, un cuvânt biblic despre alegerea pe care omul o poate face între bine și rău. La un moment dat, a uploadat și a comentat o poză digitală a unui mesaj trimis de mama sa. În alt moment și-a comparat viața cu filmul Inception, „un vis într-un vis.”
În cea de-a opta zi din straniul său vortex din sec. al XXI-lea, a postat un ultim tweet – un citat din Martin Luther King Jr.: „Dacă nu poți zbura, atunci aleargă, dacă nu poți alerga, atunci mergi, dacă nu poți merge,atunci târăștete, dar orice ai face, trebuie să mergi înainte. ” și a intrat din nou în viața reală. Și-a dat jos hainele și a mers într-o intersecție aglomerată aproape de casa lui din San Diego unde a lovit cimentul cu palmele în mod repetat și vorbea nedeslușit despre diavol. Și asta s-a transformat într-un video foarte vizionat.
După asta, Russell a fost diagnosticat cu „psihoză reactivă”, un fel de demență temporară. Nu a avut nimic de-a face cu alcoolul sau drogurile, a ținut să sublinieze soția lui, Danica, într-un post pe blog, ci cauza a fost mașina care l-a ținut pe Russell conectat chiar și atunci când era sfâșiat. „Deși e ceva nou pentru noi, doctorii spun că e o experiență comună” dată fiind „tranziția bruscă a lui Russell de la anonimitate relativă la atenție globală – primind atât reacții pozitive cât și negative.” Patru luni mai târziu compania lui Jason a menționat că acesta a ieșit din spital, dar că încă recuperează. Soția a păstrat o lună de liniște pe Twitter. Conturile sociale și media ale lui Jason rămân goale.
Întrebările despre efectele dăunătoare ale internetului asupra minții sunt cel puțin la fel de vechi ca hyperlink-urile. Chiar șii printre scepticii rețelisticii, ideea că o nouă tehnologie poate influența felul în care gândim și simțim, sau chiar că poate duce la demență, era considerată naivă, ca și când ai amenința becul electric cu un baston sau ai da vina pe televizor pentru copiii din ziua de azi. În schimb, internetul era văzut ca un alt intermediar, un sistem de livrare, nu o mașinărie diabolică. Îi făcea pe oameni mai fericiți și mai productivi. Exista vreo dovadă contrară?
Însă acum dovezile încept să se adune. Primele cercetări bune, recenzate de mai mulți specialiști, ies la iveală iar ce se vede e mult mai sumbru decât ce anticipau cu surle și trâmbițe utopienii web-ului. Actuala prezentare a internetului – portabilă, socială, accelerată și universală- s-ar putea să ne facă nu doar mai prosți sau mai însingurați, ci și mai deprimați și neliniștiți, înclinați spre deficite de atenție, spre tulburări obsesiv-compulsive și chiar psihotici. Mințile noastre digitalizate pot scana la fel ca ale dependenților de droguri iar oamenii normali suferă în moduri triste și aparent noi.
În vara anului 1996, șapte tineri cercetători MIT au șters delimitările dintre om și calculator trăind simultan în lumea fizică și în cea virtuală. Aveau tastaturi în buzunare, transmițătoare radio în ghiozdane și ecrane ce se puteau pune pe ochi. Își spuneau „cyborgi” și erau foarte ciudați. Dar după cum subliniază Sherry Turkle, psiholog la MIT, „cu toții am devenit cyborgi.” Această viață de conectare continuă a devenit normală, dar asta nu înseamnă că e și sănătoasă, pentru că tehnologia –ca să cităm o vorbă veche despre alcool- devine cauza și soluția tuturor problemelor din viețile noastre.
În mai puțin timp decât durează o copilării americanii s-au contopit cu mașinile lor, petrecând cel puțin 8 ore pe zi în fața monitorului, mai mult timp decât petrecem pentru orice altă activitate, inclusiv somn. Adolescenții includ 7 ore de vizionare într-o zi obișnuită școlară, 11 ore dacă punem la socoteală timpul petrecut la diverse alte dispozitive. La ultima campanie a lui Obama pentru președinție iPhone-ul nu fusese încă lansat. În America smartphone-urile depășesc acum modelele vechi de mobile și peste o treime din utilizatori intră online înainte de a se ridica din pat.
Între timp, trimiterea sms-urilor a devenit vitală: o perosană obișnuită, indiferent de vârstă, primește sau trimite în jur de 400 de mesaje pe lună, de patru ori mai mult ca în 2007. Adolescentul obișnuit procesează 3700 de mesaje pe lună, dublă decât în 2007. Și peste două treimi din acești cyborgi obișnuiți, printre care mă număr și ei, afirmă că li se pare că vibrează telefonul când, de fapt, nimic nu se întâmplă. Cercetătorii o numesc „sindromul virbației-fantomă.”
Toate schimbările din ultimii 5 ani ne fac să ne imaginăm un cal care a țășnit de sub călărețul lui iar acum târăște persoana pe care înainte îl conducea. Nimeni nu militează pentru un fel de viitor amish, însă cercetările arată din ce în ce mai clar faptul că internetul nu este „doar” un sistem oarecare de livrare. El creează un nou mediu mental, o stare digitală naturală în care mintea umană devine un panou instrumental și din care puțini oameni vor ieși nevătămați.
„Acesta problemă este la fel de importantă și fără precedent pentru schimbarea climatică” afirmă Susan Greenfield, profesor de farmacologie la Universitatea Oxford, care lucrează acum la o carte despre felul în care cultura digitală ne transformă – și nu într-un mod bun. „Am putea crea cea mai frumoasă lume pentru copiii noștri, dar acest lucru nu se va întâmpla dacă suntem în stadiul negării iar oamenii intră dormind în aceste tehnologii și devin zombie cu ochi de sticlă.”
Internetul ne înnebunește? Nu tehnologia în sine sau conținutul. Însă o recenzie din Newsweek despre rezultatele din mai multe țări remarcă faptul că toate arată în aceași direcție. Peter Whybrow, directorul Institutului Semel de Neuroștiință și departamentului de Comportament Uman din UCLA susține că „orice calculator este ca o cocaină electronică,” alimentând cicluri de manie urmate de perioade depresive. „Internetul duce la comportamente despre care oamenii știu că nu sunt în interesul lor, îi umple de anxietate și îi face să acționeze compulsiv” spune Nicolas Carr a cărui carte The Shallows despre efectul rețelei asupra cogniției a fost nominalizată pentru premiul Pulitzer. „Ne mărește obsesiile, dependența și reacțiile cauzate de stres” adaugă Larry Rosen, un psiholog din California care cercetează de zeci de ani efectele internetului. „Acesta încurajează și chiar promovează nebunia.”
Teama că internetul și tehnologia mobilă contribuie la crearea de dependență, ca să nu mai menționăm tulburările ADHD și OCD, a persistat decade la rând, însă în majoritatea timpului cei care negau au învins. „Ce urmează? Abuzul cuptorului cu microunde și dependența de balsamul de buze” a scris un cercetător pentru una din revistele eminente de psihiatrie, respingând un studiu național asupra utilizării problematice a internetului în 2006. Manual de diagnostic și statistică a disfuncțiunilor mentale nu a inclus niciodată o categorie de interacțiuni mașino-umane.
Această perspectivă se va schimba însă anul viitor când va apărea noul MDS care va include pentru prima oară tulburarea dependenței de internet deși doar într-o anexă sub marcajul „de cercetat”. China, Taiwan și Korea au acceptat recent diagnosticul și au început să trateze folosirea problematică a internetului drept o criză națională gravă de sănătate. În acele țări în care zeci de milioane de oameni (dintre care 30% adolescenți) sunt considerați dependenți de internet, majoritatea de jocuri, realitatea virtuală și media socială, povestea a fost o știre senzațională de prima pagină. Un tânăr a lovit-o pe mama lui fatal pentru că aceasta a sugerat să se delogheze (după care i-a folosit cartea de credit pentru a lua mai multe ore). Cel puțin 10 utilizatori ultra de web hrăniți doar de serviciul online de livrare de tăiței au murit din cauza unor cheaguri de sânge de la prea mult stat.
Guvernul corean investește acum bani în centre de tratament și coordonează inchiderea târzie a internetului pentru tineri. Între timp, China a lansat lupta mamelor pentru folosirea obiceiuri neprimejdioase a internetului după ce s-a aflat că unii doctori foloseau electro-șocuri și bătăi crunte pentru a trata dependența de internet.
„Există ceva legat de mediu care provoacă dependența” spune Elias Aboujaoude, psihiatru la Școala de Medicină din cadrul Universității Stanford și director al Clinicii de tulburări obsesiv-compulsive și de tulburări ale controlului impulsului. „Am văzut numeroși pacienți care nu au nicio istorie de comportament dependent – sau de abuz de substanță sau de orice alt fel – care devin dependenți de internet și alte tehnologii asemănătoare. ”
Studiul lui din 2006 despre obiceiurile problematice ale folosirii internetului (care fusese inițial luată în derâdere) a fost ulterior publicată și a format baza pentru cartea sa recentă Virtually You despre ruptura produsă de alura irezistibilă a internetului. Chiar și printre utilizatorii prin cablu de vărstă mijlocie – intervievatul avea în jur de 40 de ani, caucazian și câștiga peste 50 000$ pe an – Aboujaoude a descoperit că mai mult de 1 din 8 prezentau semne de atașamanent nesănătos de internet. Chestionarele mai noi ce recrutează utilizatorii online au descoperit că numărul americanilor este egal cu cel al asiaticilor.
A existat apoi experimentul Unplugged din 2010 al Universității Maryland prin care 200 de studenți au fost rugați să renunțe la toate tehnologiile web și mobile pentru o zi și să-și noteze într-un jurnal sentimentele. „Cu siguranță sunt dependent iar dependența e dezgustătoare” a scris unul dintre studenți. „Media este drogul meu” a scris altul. Cel puțin alte două școli nu au reușit nici măcar să lanseze experimentul din cauza lipsei participanților. „Majoritatea studenților nu sunt doar nedoritori, ci chiar incapabili să rămână fără legăturile lor media către lume” a conchis Universitatea Maryland

.http://www.thedailybeast.com/newsweek/2012/07/08/is-the-internet-making-us-crazy-what-the-new-research-says.htmlhttp://www.thedailybeast.com/newsweek/2012/07/08/is-the-internet-making-us-crazy-what-the-new-research-says.html

Sunt multe culturi traditii de care multi dintre voi nici nu ati auzit dar ceea ce stiu eu si am avut posibilitatea sa cunosc sau sa ma invete altii vreau sa impart cu voi si asa suntem ca un fir de nisip purtat de vant .

2012-07-31T04:59:00.002-07:00

Runele Nordice: Limbajul de Aur al Spiritului

Scris de Editor VOPUS

Există Judo-ul Spiritului, ne referim la exerciţiile Runice; acestea sunt formidabile pentru a obţine Trezirea Conştiinţei. În nopţile misterioase şi divine practicaţi acest Judo Runic înaintea cerului înstelat al Uraniei...

Samael Aun Weor

Abecedarul runic provine dintr-un trecut foarte îndepărtat, dinainte de vremea în care pământul, trosnind fără încetare, îşi căuta echilibrul şi stabilitatea materială, pentru că astfel, să poată să-i primească în sânul său pe oamenii Epocii Polare sau Protoplasmatice.

Acele vremuri în care Arhanghelul Uriel a convieţuit în mod fizic cu Adamul Androgin, şi a împărţit cu acesta evoluţia umană în tunetul mileniilor. În vremea aceea, Marele Cosmocrator Uriel a învăţat rasa umană puterea ocultă a Runelor, ca instrument de comunicare între Zei şi între aceştia din urmă şi oameni.

Cu siguranţă, putem afirma, fără teama de a ne înşela, că Runele (ca scriere enigmatică şi sacră) posedă patru semnificaţii, şi anume:

Sunt simboluri arhetipice prin intermediul cărora se arată curgerea Energiei Cosmice.
Sunt posturi secrete care, practicate în mod adecvat, de către cunoscătorii în materie, îi ajută pe aceştia să se facă deţinători ai unor astfel de fluxuri energetice, şi în acelaşi timp divine, cu scopul evident de a se armoniza psihic şi fizic pentru a se ajuta în Auto-Realizarea Intimă a Fiinţei lor Reale.
Echivalează, fiecare dintre ele, cu linii ale „muncii esoterice” relaţionată cu ceea ce alchimiştii au numit, timp de secole, „Marea Operă”.
Constituie un oracol perfect. Mai vechi, fără urmă de îndoială, decât Tarotul ţiganilor sau I-Ching al iniţiaţilor chinezi din străvechiul Ordin al Dragonului Galben. Dr. Samael Aun Weor a afirmat cu multă claritate: „Înţelepciunea umanităţii a venit din Nord, nu din Est. Runele Nordice sunt mult mai vechi decât alfabetul ebraic”.

A reînvia Înţelepciunea păstrată cu grijă vreme de milenii între Literele Runice, a fost întotdeauna o năzuinţă constantă în mediile ocultiste ale veacurilor trecute şi chiar şi în prezent.

Însă mereu se împiedicau de problema ce deriva din interpretarea literală a fiecărei Rune şi aceasta provoca, din neştiinţă, desconsiderarea sensului metafizic al fiecăreia dintre ele. Ortodoxia esoterică a afirmat mereu că doar prin intermediul Gnozei ar fi posibil să dezvăluim misterul alfabetului pe care, după tradiţia nordică, Wotan (Crestosul scandinav) l-a lăsat moştenire oamenilor când s-a crucificat pe „Igdrasil” (arborele sacru al miturilor vikinge). Ceea ce este divin este accesibil divinului, căci „Natura imită natura”.

Pentru a înţelege ceea ce aparţine domeniului solemnului şi sacrului, este nevoie să fi abandonat umila condiţie de „animal intelectual” şi să ne fi stabilit în Regatul Supra-Omului. Este acolo, pe culmile acvilei sacre, în Curcubeul ce serveşte drept punte „Ase-ilor” pentru a pătrunde în „Divina Asgard”(Regatul Spaţiului Abstract Absolut), unde se găseşte întreaga putere, întreaga fericire şi „forţa puternică a oricărei forţe”, aşa cum o spunea în vremea sa celebrul Hermes Trismegistul, în a sa „Tablă de Smarald”.

Exact din aceste concomitenţe, prezentate mai înainte, rezultă faptul că Limbajul Runic este râvnit şi păzit cu zel; căci aceia în care se află prezent „Donum Dei” (Darul Divin), au semnalat, în mod categoric, faptul că în acest alfabet se află zăvorâte cheile pentru a-i duce pe oameni în „Pământul Promis”, în divina „Thule” (Insula de Cristal), locuită doar de către aceia în care sălăşluieşte Phoenixul din Heliopolis; în Paradisurile Jinas, unde încă îşi mai cântă Walkiriile veşnicele cânturi eroilor ce-au meritat-o în bătălia dură împotriva dragonului şi-a timpului, veşnici duşmani ai Titanilor...

Ei bine, apropiindu-ne de aceste sfere ale cunoaşterii, putem şi trebuie să spunem, în mod accentuat, că în zilele noastre, înaintea decăderii totale, „Ase-ii” ne-au deschis o ultimă poartă pentru a încerca să ne apropie de natura divină. Acea poartă, cum bine era prevăzut, s-a dovedit a fi „Gnoza” (cunoaştere revelatoare), care s-a întors în mâinile unuia dintre acei oameni marcanţi care au cunoscut Aurora Zilei Cosmice (Mahamvantara) şi al cărui nume îl repetau stelele şi epocile per secula seculorum...

Samael Aun Weor este purtătorul de cuvânt al spiţei divine, care a sunat trâmbiţa (pentru ultima oară) pentru a-l scoate pe „homo sapiens” contemporan din somnul înspăimântător în care trăieşte, locuieşte şi convieţuieşte. Acest Geniu şi Cosmocrator, ne relatează, pas cu pas, în magistrala operă „Tratat Esoteric de Magie Runică”, coordonatele şi liniile precise pentru a atinge sferele infinitului şi a abandona temniţele infatuării şi ignoranţei umane.

Această operă este un rod în plus al Arborelui Cunoaşterii, de care se apropie doar cei pe care destinul îi răsplăteşte cu aureola Înţelepciunii Eterne... Acest tratat ne dezvăluie, o dată pentru totdeauna, arhaica cunoaştere încarnată în Scrierea Runică, pentru ca, cunoscând să studiem, studiind să înţelegem şi înţelegând să practicăm Magia Runelor, în care se ascunde încă misterul Hiperborean, cuvântul pierdut, calea fericirii şi cheile pentru a ajunge să-l întâlnim pe Zeul nostru intern care, ca şi Wotan, în Valhala sa secretă, aşteaptă întoarcerea noastră în sânul Conştiinţei Cosmice...

Trebuie să salutăm fiecare nouă zi cu imensă bucurie şi, ridicându-ne din pat, să înălţăm braţele spre Cristosul Soare, Domnul nostru...
...în acea atitudine inefabilă şi sublimă a celui care năzuieşte cu adevărat să primească Razele Solare.
SAMAEL AUN WEOR

O mica istorisire despre piramide

2012-07-31T04:52:00.002-07:00

Piramidele egiptene
Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra, și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.Vârful piramidei este acoperit cu aur. Azi, în Egipt, doar puține piramide mai sunt întregi, din păcate.
Piramidele de la Gizeh au fost construite in timpul dinastiei a IV-a de faraoni si sunt atribuite faraonilor Keops (Piramida ce mare), Kefren (fiul lui Keops) si Mikerinos (nepotul lui Keops). Pentru a le putea compara sunt necesare inaltimile celor trei piramide: 148 m (piramida lui Keops), 143 m (piramida lui Kefren) si 66 m (piramida lui Mikerinos). Cele patru fete ale acestor piramide sunt egale intre ele si sunt orientate catre cele patru puncte cardinale.La vremea respectiva, piramidele erau construite in Egipt nu numai pentru a pastra ramasitele pamantesti ale faraonilor, ci si pentru a coplesi, prin maretia lor, pe supusi. Prestigiul faraonilor era mare la vremea respectiva, dat fiind faptul ca in urma amplelor expeditii de cotropire, acestia cucereau noi teritorii, reuseau sa acumuleze noi bogatii, deveneau stapanii unei mari mase de sclavi.
Marea Piramidă
Marea Piramidă de la Gizeh construită de faraonul Kheops (Khufu) în timpul dinastiei a IV-a (acum 4500-4700 de ani),şi face parte din complexul de la Giseh. Cel căruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al Rasid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei, pe atunci încă placată cu strălucitoare plăci lustruite, o întreagă armată de cioplitori, arhitecti şi forţă de muncă. Se spune că între plăcile învelişului piramidei nu putea fi introdus nici măcar vârful unei lame damaschinate. Scopul califului era să descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales, armele inoxidabile, sticla incasabilă şi alte minuni despre care se credea că ar fi abundat în camera mortuară.
Construirea acestei piramide a depăşit în dificultate orice altă construcţie realizată până atunci. Keops şi-a amplasat edificiul la Giseh, pe un soclu din rocă, situat la 40 de metri deasupra solului. Şantierul propriu-zis a implicat numeroase lucrări de infrastructură: construirea unui canal de deviaţie, a unui port, a unui drum de acces la platou. A fost necesară, de asemenea, săparea unor galerii subterane, exploatarea minelor de cupru, aur si argint, dezvoltarea atelierelor de întreţinere a uneltelor. Problema principală a reprezentat-o, însă, transportul. Egiptenii apelau în astfel de cazuri la Nil (la acea vreme ignorau drumurile) şi, pentru că piramida era destul de departe de fluviu, a fost necesară construirea unui canal de derivaţie până aproape de piramidă.
Problema transportului a fost cu atât mai dificilă cu cât unele blocuri de piatră cântăreau peste 60 de tone, ca să nu mai vorbim de faptul că trebuiau ridicate până la o înălţime de 130 de metri. Cum s-a realizat acest lucru, nimeni nu ştie. Se pot face speculaţii, se pot elabora teorii, dar nimeni nu poate avea certitudinea că a descoperit exact metoda folosită în acele timpuri. De exemplu, pentru o încărcătură de o tonă, forţa de deplasare pe o suprafata plană trebuie să fie de 150 kgf. Un om, lucrând 8 ore pe zi, avansând cu 0,60 m/s, nu ar putea dezvolta decât o forţă de deplasare de 12 kgf. Experientele de ergonomie arată, de asemenea, că, pe o panta, energia disponibilă pentru deplasare descreşte invers proportional cu înclinaţia, ceea ce înseamnă că la o pantă de 15 la suta energia este foarte mică, pentru a deveni aproape nulă la 20 la suta. Din acest motiv, pantele folosite pentru deplasarea blocurilor de piatră nu aveau o înclinaţie mai mare de 9 la sută. Pentru o asemenea valoare, energia disponibilă nu este foarte scăzută şi, diminuind viteza, se poate estima ca 10 oameni sunt capabili să tracteze o tonă într-un timp dat. Intrarea la mormântul regal se efectuează printr-o galerie îngustă care se deschide la nivelul celei de-a 15-a asize (rând de zidarie) şi coboară uniform pe mai mult de 28 m până la începutul coridorului care conduce la cavoul regal. Dar coridorul descendent se prelungeşte, dincolo de această intersectare, păstrând aceeaşi înclinare, de 77 m, până ajunge sub nivelul primei asize a Piramidei. Acolo, săpat în rocă, un mic coridor orizontal duce la o cameră subterană goală, cu un tavan plan şi lustruit şi o pardoseală cu multe neregularităţi.
Revenim la punctul de intersectare a coridoarelor şi o luăm pe un coridor ascendent de vreo patruzeci de metri care conduce la galeria cea mare (47 m lungime si 8,50 m înaltime); aceasta este construită din calcar fin de Mokattam, atât de perfect tăiat şi lustruit, încât scriitorul arab Abd-al-Latif relata că între pietre nu se poate introduce nici un ac şi nici chiar un fir de par. În secţiune, galeria cea mare are o forma curioasă, în partea inferioară, prin mijloc este un pasaj de 1,04 m lăţime care are, pe ambele părţi, două banchete de câte 0,50 m lăţime şi 0.60 m înălţime, în aşa fel încât lăţimea totală a galeriei este de 2,04 m; la o înălţime de aproximativ 2,50 m deasupra banchetelor, sectiunea galeriei începe să se micşoreze, prin şapte retrageri succesive.Se ajunge la celebra cameră a regelui: cinci Camera Regelui spaţii libere se află deasupra camerei regelui, numite camere constructive; acestea au pereţii alcătuiţi din blocuri de granit şi au o înălţime foarte mică: un om nu poate înainta în ele decât mergând în genunchi. Ultima dintre camere este acoperită cu dale aşezate oblic, fapt care a întărit presupunerea că ele au rolul de a prelua greutatea enorma a masei de piatră de deasupra, permiţând astfel construirea unui tavan plat în camera regelui, întreaga cameră şi anticameră -inclusiv pardoseala-erau îmbrăcate în granit negru, în camera regelui, construită din mari blocuri de granit perfect aşezate şi lustruite, a fost depus, când s-a construit Piramida, un foarte frumos sarcofag din granit roşu, fără capac (nu a fost descoperit încă), situat pe axa nord-sud.
O altă cameră, la capatul coridorului Camera Reginei orizontal, în punctul în care galeria cea mare continuă coridorul ascendent, este impropriu numita „Camera reginei". În camerele regelui şi reginei sunt plasate câte două canale de ventilatie. Aceste canale pornesc de la aproximativ 0,90 m înăltime de la podea şi au o secţiune de 0,20x0,15 m, lărgindu-se uşor spre exterior. Canalul care pleacă din camera regelui spre latura de nord (a piramidei) are 71 m lungime, iar cel dinspre latura de sud are 53,20 m. Datorita acestor canale, care fac în permanenţă legătura cu exteriorul, chiar dacă denumirea de ..camera reginei", ca şi aceea de ..camera regelui au fost date de arabi, după forma plafonului, în mormintele arabe, camera unde era înmormântat un barbat are tavanul plan, în timp ce camera unde este înmormântată o femeie are tavanul înălţat în partea centrala. În piramidă este închisă, orice activitate omenească în interior şi în special în cele două camere poate continua: cele doua canale care aerisesc fiecare camera, ieşind în exterior - unul spre sud, altul spre nord - feţele piramidei fiind încălzite de soare în mod diferit., permit o ventilaţie suficientă.
Pătrunderea în camera unde se află sarcofagul regal iniţial de neconceput, a fost forţată de lăcomia jefuitorilor, care au descoperit mijloacele de a pune stăpânire pe bogăţiile mormântului regal.De la Kheops nu ne-a rămas decât amintirea unui mare rege, zeu pe pământ, care a dorit să lase generaţiilor viitoare un monument demn de numele său şi de al părintelui său, Ra.

2012-07-30T12:28:00.001-07:00

http://ro.scribd.com/doc/19712712/David-IckeCopiii-Matricei

from scribd.ro o carte care schimba mentalitati o carte care prezinta realitatea asa cum este !

2012-07-30T12:15:00.000-07:00

Pentru inceput asi vrea sa specific ca toti oamenii traiesc intr-o mare minciuna si multi dintre noi am uitat sa ne intrebam de unde venim, noi cine suntem care este menirea noastra pe pamant, chiar nu aveam nici o menire ? Din materialele din care mam documentat toate duc spre o veche civilizatie care nu este recunoscuta de istorie si anume Atlantida pana acolo ajunge istoria noastra indirect dar o mana de oameni mai evoluati ca noi au hotarat sa ingroape acest zvon si sa ne manipuleze sa ne impuna noi credinte sa ne gandim mai mult la grijile vietii de zi cu zi decat la suflet . Si bineinteles sa transmita aceste cunostinte intre ei intr-un cerc inchis si bineinteles sa ne controleze din umbra , pentru ca pe tabla de sah sunt foarte multi pioni iar regele sta intre regi.Nustiu acum cine se mai gandeste la suflet dar eu voi imparti cu voi cunostintele cartile materiale si tot ceam documentat cu cei care vor fi interesati.Chiar daca unii nu cred in D-zeu nu uitati toti avem un suflet si acest suflet are nevoie de un echilibru si hrana pentru acest suflet nu este nici pe departe grijile omenesti.